Sunteți pe pagina 1din 23

Ameliorarea la albine

Ameliorarea la albine se
desfasoara prin trei cai
principale:
1. Cestereaselectia in interiorul
rasei;
2. consangvinizarea;
3. incrucisarea intre rase,
populatii sau linii consangvine
(hibridare).

1.Selectia artificiala in interiorul


rasei
:
Este actiunea
prin care se aleg continuu, se
pastreaza si se inmultesc familiile de albine cu
insusiri superioare si se inlatura cele cu insusiri
inferioare.

Aceasta este cea mai folosita metoda de ameliorare.


Actiunea de ameliorare a albinelor este ingreunata de
poliandria matcilor, imperecherea realizandu-se in
aer liber, fara a permite controlul.
Totusi, alegerea celor mai bune familii de albine
pentru reproductie are o importanta deosebita.
!!!!!! Poliandria favorizeaza vitalitatea.

Selectia familiilor foarte


productive
:
Majoritatea apicultorilor
detin familii de albine de
mai multe categorii:
- unele dau productii foarte mari,
- altele productii mijlocii,
- iar unele nu produc aproape nimic, trebuind
chiar ajutate pentru a iesi din iarna.

Tinand in stupina familii putin productive aducem


pagube si celorlalti apicultori intrucat, trantorii de
proasta calitate se imperecheaza cu matci de
buna calitate transmitand, prin matci, insusiri
nevaloroase familiilor carora li s-a schimbat
matca.
!!!!!!! Familiile necorespunzatoare trebuiesc
identificate si inlaturate.

Cum recunoastem familiile


necorespunzatoare?
- consuma aproape tot nectarul cules pentru
cresterea unei mari cantitati de puiet;
- ramele nu au coronite cu miere ci numai
cate o fasie de 5-25 mm deasupra puietului;
- la culesul mare depun pe prima si ultima
rama miere, uneori umplandu-le in totalitate;
- spre toamna, albinele se retrag pe 7-9 rame
cu miere insuficienta si lasa in urma ramele
goale;
- sunt roitoare.

Familiile productive
-Sunt acelea care lucreaza echilibrat, depun puietul
la mijlocul ramei pana jos, iar deasupra acestuia formeaza
coronite cu miere cu latimea de 6-12 cm, formand uneori
un semicerc in jurul puietului.
- Cand nu este cules lasa loc deasupra puietului - pentru
coronite - unde depun cantitati mici de miere pana la ivirea
culesului, cand umplu coronitele.
- In timpul culesului majoritatea albinelor din stup pleaca la
cules iar pe ramele cu puiet si intre rame raman putine
albine, comparativ cu familiile neproductive.
- Se observa o activitate intensa de zbor la urdinis si pe
ramele unde depun nectarul.
- Sunt neroitoare, iar pentru schimbarea linistita a botcilor
fac 1-5 botci, de regula la 3-4 ani, alegandu-si matca cea
mai buna.
- Sunt rezistente la boli, nu inteapa, ies la zbor si la cules
chiar si pe timp ceva mai racoros.
- In functie de climat si flora dau productii mari iar cuibul
pentru iernare este bine organizat cu circa 15-25 kg,
iernarea decurgand in bune conditii cu mortalitate mica.

Bonitarea:

Inventarierea sumara a insusirilor biologice si


productive ale familiilor de albine se numeste
bonitare
Consta in stabilirea pentru fiecare familie de albine a

insusirilor manifestate mai mult sau mai putin evident in


cursul unei perioade de observatie.

Desi pare complicata, bonitarea este

deosebit de importanta si efectuarea ei


constiincioasa duce la rezultate sigure si
deosebit de valoroase in munca de
ameliorare a albinelor.
Atunci cand se practica selectia este interzisa
intarirea familiilor slabe pe seama celor
puternice.

Insusirile urmarite prin bonitare


1. Insusiri principale

- Productia de miere (a se evita proasta amplasare a stupilor care


duce la ratacirea albinelor, suprapopularea unor familii si falsa
productie ridicata a acestora);
- Productia de ceara (prin insumarea cantitatilor de ceara obtinute
in cursul unui an);
- Prolificitatea matcii (sunt selectate acele matci care au
prolificitate mare in primii ani de viata, fapt ce atrage de la sine
schimbarea lor din 2 in 2 ani);
- Rezistenta la iernare si la boli (cu cat diferenta dintre hrana
lasata in stup la intrarea in iarna si cea gasita in primavara este
mai mica, cu atat aceasta familie este mai buna; sunt eliminate de
la inmultire toate familiile de albine la care apar urme de boli,
indiferent daca ele se insanatosesc, fiind pastrate numai cele
rezistente total la boli);
- Modul de depozitare a mierii (un cuib armonios organizat; in
cazul culesurilor de mare intensitate si mica durata blocheaza
cuibul si reduc ouatul matcii favorizand sporirea productiei);
- Predispozitia la roire (se opresc pentru productie acele familii
care, desi numeroase, nu roiesc niciodata si-si schimba linistit
matca (in luna iulie), ambele matci fiind pastrate pana in toamna;
fenomenul este ereditar iar matcile fiice transmit la randul lor
insusirile valoroase mai departe).

2. Insusiri secundare
- Cladirea fagurilor (familiile care au tendinta
de a cladi mai lent fagurii ajung mai repede
in pragul roirii);
- Comportarea pe faguri (albina carpatina nu
paraseste fagurele in timpul manipularilor);
- Modul de capacire a mierii (capacire uscata
sau umeda); la capacirea uscata intre
capacelul de ceara si stratul de miere apare
un strat de aer, ceea ce da fagurelui un
aspect frumos (aspect urmarit la cresterea
fagurilor in sectiuni); rasa de albine
carpatina prezinta ambele feluri de capacire;
- Calitatea albinelor (harnicie, intensitate,
longevitate, agresivitate, instinct de
curatenie etc.).

!!!!!!!! Concluzii
Albinele ecotipului de munte valorifica
culesul de la salcam foarte bine tocmai
datorita intensitatii cu care culeg in
conditii nefavorabile.
O colonie normala care are fundul
murdar primavara - nu va fi producatoare
de miere - deoarece si-a pierdut instinctul
de curatenie;
Coloniile care golesc foarte repede
hranitoarele sunt capabile sa recolteze
multa miere in sezonul activ si viceversa.

Selectia in masa
Selectia in masa este o metoda simpla de lucru
fiind indicata pentru toti apicultorii, scopul ei
fiind imbunatatirea sistematica a insusirilor
valoroase ale familiilor de albine in vederea
ridicarii productivitatii acestora, la alegerea
familiilor de prasila tinandu-se seama atat de
insusirile matcilor cat si ale trantorilor fara a
cunoaste sau urmari daca aceste insusiri sunt
ereditare.

Principalele lucrari ale selectiei in masa:

- alegerea celor mai productive FAB;


- cresterea matcilor si a trantorilor din
aceste familii;
- prevenirea incrucisarii inrudite intre matci
si trantori.

Actiunea de selectie in masa este


permanenta si obliga apicultorul sa
schimbe matcile anual in proportie de
50%, asigurandu-se astfel potentialul
prolific maxim.
Cu toate acestea, tineretea matcilor prin
ea insasi, nu este intotdeauna o
garantie a calitatii, atata timp cat matca
nu provine de la ascendenti cu insusiri
valoroase constante si transmisibile din
generatie in generatie.

Model de selectie :

- ne procuram 2 matci selectionate A si B cu


conditia ca ele sa nu fie surori;
- in primul an, din matca A, cu respectarea
conditiilor optime, schimbam toate matcile din
stupina;
- in al doilea an vom creste matci din matca B si
vom schimba din nou toate matcile (se intelege ca
de data aceasta toate matcile provenite din matca
B se vor imperechea cu trantorii proveniti din matca
A);
!!!!! Problema care ramane de solutionat este
amplasarea stupinei intr-o zona izolata, unde
imperecherea matcilor cu alti trantori sa fie evitata.

2. Consangvinizarea
Una din metodele de ameliorare folosita cu scopul
de a consolida insusirile dobandite la un numar
restrans de indivizi sau numai la unul singur este
CONSANGVINITATEA sau imperecherea inrudita.
Imperecherea consangvina intre reproducatori cu
insusiri deosebite duce la obtinerea rezultatelor
superioare atunci cand este insotita de o intensa
munca de selectie.
Dar, consangvinitatea stransa, si de lunga durata,
are efecte daunatoare, fapt pentru care se
recomanda obtinerea de linii consangvine de inalta
productivitate si imperecherea in continuare a
reproducatorilor masculi si femele, proveniti din
aceste linii.

Prin consangvinizarea repetata, timp de mai

multe generatii, apar indivizi exceptionali care


insa, pe langa insusirile bune, prezinta si
unele scaderi instalandu-se fenomenul de
depresiune consangvina care se manifesta
prin:
- reducerea cantitatii de puiet (puiet pestrit);
- scaderea vitalitatii familiei,
- scaderea instinctului de aparare,
- incetarea construirii fagurilor,
- sensibilitate la boli,
- scaderea dimensiunilor corporale etc.
Consangvinizarea trebuie evitata prin asa zisa
"primenire de sange": prin aducerea de "material
nou" la 3-4 ani (provenit din afara razei de actiune
a albinelor proprii).

Selectia individuala

Este o metoda avansata de selectie si se

practica in stupine specializate in


ameliorarea albinelor cu scopul de a crea
linii de albine cu insusiri stabile.
La aceasta selectie, spre deosebire de
selectia in masa, se organizeaza
verificarea calitatii urmarindu-se
indeaproape modul in care FP transmit
insusirile lor valoroase la descendenti

Plan de actiune:

- bonitarea FP;

- stabilirea perechilor de familii ce vor fi


folosite pentru reproductie;
- cresterea trantorilor si a matcilor din
familiile alese;
- formarea grupelor de familii cu matci
fiice in vederea verificarii acestora;
- asigurarea conditiilor pentru
intensificarea insusirilor urmarite;
- valorificarea perechii initiale FP si a
familiilor de albine care au fost unificate.

Ca rezultat al muncii de selectie riguros

urmarita si temeinic aprofundata, in cadrul


populatiilor de albine din aceeasi rasa apar
mai multe linii care se evidentiaza prin
insusiri cu totul deosebite ce se transmit la
descendenti.
In lucrarile de ameliorare, incrucisarea intre doua
linii asigura concentrarea si consolidarea unor
insusiri economice care au aparut ca urmare a
lucrarilor de selectie.

Populatia inchisa
Populatia inchisa este o populatie de crestere care

este ferita de introducerea necontrolata de material


genetic.

Astfel de populatii pot fi mentinute prin izolare

geografica completa sau prin insamantari artificiale.


Durata maxima a unei astfel de populatii, spre a
nu aparea efectul de consangvinitate, este de
maximum 20 de generatii.
Susa
Modalitatile de roire sunt influentate de circumstante
de timp si de loc, dar mai ales de predispozitiile
ereditare ale susei careia ii apartine colonia.
Prin susa se intelege ansamblul coloniilor rezultate
din aceeasi matca si ale caror matci fiice au fost
fecundate de trantori frati.

Presiunea de selectie
Difuzarea continua intr-o anumita zona a materialului
biologic recordist (masculi si femele) obtinut din
cadrul populatiei inchise, asigura presiunea de
selectie, adica amelioreaza continuu, pe linia dorita,
materialul biologic din zona respectiva.
Este o metoda avansata de selectie si se practica in
stupine specializate, cu scopul de a crea linii de
albine cu insusiri superioare stabile.
Spre deosebire de selectia in masa aici se
organizeaza verificarea calitatii produsilor si se
urmareste indeaproape modul in care familiile
folosite la reproductie transmit insusiri valoroase la
descendenti.

Selectia pe baza de linii


Grupa de familii de albine care se
evidentiaza prin productivitate deosebita si
prin insusirea de a transmite la
descendenti intocmai insusirile ereditare se
numeste linie.
Prin incrucisarea intre matci fiice ale unei linii
cu trantori din alta linie se obtin descendenti cu
insusiri valoroase superioare celor doua linii.

In vederea realizarii acestui obiectiv

imperecherea matcilor trebuie sa se organizeze


in puncte de imperechere controlata.
!!!!!!!!! Familiile cu insusiri necorespunzatoare se
elimina de la reproductie.

Selectia in linii consangvine


Consangvinizarea stransa si de lunga durata are efecte

daunatoare care dispar numai atunci cand dispare


imperecherea dintre indivizi inruditi.
Ciclu de lucrari
- identificarea familiilor cu cele mai valoroase insusiri;
- formarea grupei de prasila si valorificarea ei;
- alegerea a 2 familii de albine cu indicii cei mai valorosi
pentru formarea liniei tata si mama;
- obtinerea matcilor de productie prin incrucisarea matcilor
fiice din linia mama cu trantori din linia tata;
- valorificarea matcilor fiice;
- in cazul in care familiile supuse verificarii nu corespund
scopului, una din linii, de preferat linia mama, se
inlocuieste.
Imperecherea inrudita este un mijloc eficace de ameliorare, cu
conditia sa fie aplicata de specialisti cu inalta calificare si
numai in crescatorii apicole.

3.Incrucisarea (hibridarea)
Prin INCRUCISARE ca metoda de ameliorare se intelege

imperecherea unui mascul cu o femela din rase sau specii


diferite, produsii obtinuti fiind numiti hibrizi.
Pana in prezent nu se cunosc produsi rezultati din incrucisarea
albinelor cu o alta specie, incrucisarea dintre rase practicandu-se
cu scopul de a obtine produsi cu insusiri valoroase, de a imbunatati
o rasa cu alta, sau pentru a crea rase noi.

Incrucisari de absorbtie
Se urmareste absorbirea unei rase neproductive, cum a fost
cazul cu cea din Israel, care a fost inlocuita cu albina
italiana, o rasa cu insusiri valoroase.
Incrucisari de infuzie
Se folosesc cu scopul de a imbunatati la albinele locale un
numar restrans de insusiri prin incrucisarea cu o rasa cu
insusiri ameliorate.
Aceasta s-a practicat si la noi neorganizat, inaintea celui
de al doilea razboi mondial, prin incrucisari facute cu albina
italiana.

Incrucisarea industriala
Imperecherea albinei locale cu albine din alte
rase pentru a da, in prima generatie, produsi
ce se caracterizeaza printr-o mare vitalitate si
productivitate.
In trecut si la noi s-au facut incercari
neorganizate de acest fel.
Incrucisarea pentru crearea de rase noi
Se executa numai in cadrul institutiilor
specializate unde imperecherea se face
controlat si pe baza de insamantarii
artificiale, necesitand o aparatura adecvata si
un personal specializat.