Productia de lapte

Factorii de influenta ai productiei de lapte:

A)Factorii de influenta ai productiei individuale de lapte:
-factori genetici
-fiziologia
-factori de mediu

Factori genetici
Specia:
Cantitativ- productia era mai mare de lapte o realizeaza taurinele, urmate de
bubaline, capre si oi
Calitativ- laptele difera ft mult de la o specie la alta, respectiv continutul in SU cel
mai ridicat se intalneste la laptele de oaie si de bivolita, iar cel mai scazut la capra
si vaca
-speciile neameliorate sau cu un prag ridicat de ameliorare ( bubaline, yakut,
bibovine si zebul) produc un lapte calitativ superior, comparativ cu taurinele.

Rasa
In cadrul fiecarei specii de animale domestice se intalnesc ft multe rase a caror
productivitate e extrem de diferita.Sub raportul potentialului lactogen se pot intalni
3 grupe mari de rase:
-rase specializate : caracterizate prin productii ft mari de lapte(...)
-rase cu potential mediu, in care se incadreaza de regula rasele ameliorate(...)
-rase cu potential redus, care sunt in general rase primitive,create prin selectie
naturala (...)
Sub raport calitativ: la rasele primitive, laptele are in general un continut mai ridicat
in SU decat la cele perfectionate
Ex: ...

Ex: ...

Varietatea
Subdiviziune a rasei, care poate avea influenta asupra productiei de lapte, in special
dpdv cantitativ.
La taurine, in cadrul rasei Friza,varietatea Baltata negru cu alb realizeaza productii
superioare de lapte fata de varietatea Baltata rosu cu alb, iar la rasa Shorton(?)
varietatea Dairy e mult superioara varietatii Beef.
La oile locale, in cadrul rasei Tigaie, exista varietatea ruginie care are un potential
mai bun de lapte comparativ cu celelalte varietati, iar la rasa de oi Lacaune din
Franta varietatea de lapte e superioara celei de carne la caprine, in cadrul rasei
Saanin(?), intalnim de asemenea un tip de lapte si unul de carne

Individualitatea
In cadrul fiecarei rase, indiferent de directia ei de exploatare si de modul de selectie
si alimentatie, exista o larga variabilitate a productiei de lapte.
La vaci, variabilitatea individuala depaseste diferentele dintre rase. In cadrul tuturor
raselor, fie ele ameliorate sau specializate pentru lapte, exista indivizi care
realizeaza doar 2000-3000 kg lapte pe lactatie, dar si recondiste, a productia foarte
mare.
Ex: ...

La caprine, ex: ....

La oi ...

Factori fiziologici
Varsta: In general, la toate speciile de animale domestice exploatate pt lapte,
maximul de productie se realizeaza la lactatii diferite, in functie de gradul de
precocitate al rasei si de gradul ei de ameliorare.

Productia de lapte cea mai redusa se realizeaza insa la Lactatia 1(cca 65-80%din
productia maxima), iar ulterior aceasta creste pana la atingerea varstei adulte dupa
care urmeaza o diminuare continua, consecutiva fenomenului de imbatrinire.
La taurine, rasele precoce si specializate realizeaza maximul de productie la
Lactatiile 3 si 4, in timp ce la rasele locale Baltata romaneasca si Bruma(?) aceasta
se realizeaza la Lactatiile 5 si 6.
La oi, productia maxima se inregistreaza la Lactatia 3 si 4, iar la capre la a 4 si a 5 a
lactatie.Varsta influenteaza lactatia si procentul de grasimi a laptelui, in sensul ca
cesta se diminueaza cu cca 0.2-0.3% de la Lactatia 1 la Lactatia 4 consecutiv
cresterii productiei cantitative, dupa care se mentine constant.
Stadiul lactatiei: Cantitatea de lapte variaza in cursul aceleiasi lactatii de la o luna la
alta si chiar de la o zi la alta. Prin reprezentarea grafica a dinamicii cantitatii de
lapte( medie zilnica sau luanra) pe parcursul lactatiei se obtine curba de lactatie
( care variaza in functie de specie si rasa ) ce prezinta 3 faze : faza ascendenta care
dureaza pana in a 2 a sau a treia luna de lactatie, faza de platou cu o durata mai
scurta sau mai lunga si faza descendenta.
In general, la vaci, cantitatea de lapte produsa zilnic e mai mica dupa fatari, creste
apoi pana la inceputul lunii a 2 a, se mentine in platou cam 2 luni dupa care scade
treptst pana spre a 10 a luna cand are loc intarzierea.
La oi si capre, indiferent de rasa, curba generala de lactatie inregistreazao evolutie
ascendenta cu un varf sau platou de cca 30 zile in primele 1-3 luni de lactatie, dupa
care descreste pana la sfarsitul acesteia, respectiv pana la 5-7 luni la oi si 7-10 luni
la capre, in functie de rasa, individualitat, nivel de furajare si de selectii.
Aspectul curbei de lactatie difera insa de la un individ la altul, factor care trebuie
luat in considerare in selectie. Sunt preferate astfel animalele la care cantitatea de
lapte la inceputul lactatiei nu e exagerat de mare, dar care se mentine o lunga
perioada de timp la un nivel ridicat.
Stadiul de lactatie are influenta si asupra componentelor chimice ale laptelui. Astfel,
daca curba de lactatie inregistreaza o faza ascendenta, un varf sau platou si o faza
descendenta, procentul de grasimi si de proteine au o crestere progresiva, cu
mici(?) oscilatii pana la sfarsitul lactatiei, care e mai accentuata in ultimele luni ale
acesteia.
Gestatia: Ponderea de influenta a starii de gestatie asupra cantitatii de lapte
depinde de momentul instalarii gestatiei, fiind cu atat mai mare cu cat aceasta se
instaleaza mai devreme dupa fatare.
La vaci si bivolite, actiunea depresiva asupra cantitatii de lapte se manifesta mai
ales dupa 4-5 luni de la instalarea gestatiei si e cu atat mai pronuntata cu cat
gestatia e mai avansata.

La rasele locale de oi si capre care se caracterizeaza printr-un sezon scurt de

reproductie pe an(3-4 luni), influenta gestatiei asupra cantitatii de lapte e aproape
nesemnificativa, cu exceptia indivizilor care au o durata a lactatiei mai lunga.
Asupra calitatii laptelui insa, instalarea gestatiei are un efect benefic, in sensul
cresterii ambelor componente, respectiv a grasimii si proteinei.
Dezvoltarea corporala: In general, intre dezvoltarea corporala si cantitatea de lapte
exista o corelatie pozitiva, dar pana la o anumita limita, in functie de specie si rasa,
dupa care depasindu-se aceasta limita de greutata productia incepe sa scada
datorita modificarii metabolismului spre tipul anabolic.
La vaci, dezvoltarea corporala optima( eficienta economica maxima in exploatare )
se stabileste prin calcularea indicelui lapte( somato-productiv), care reprezinta
raportul dintre masa corporala si cantitatea de lapte pe lactatie. Valoarea minima,
indiferent de rasa la taurine, a acestui raport trebuie sa fie de 1/6, adica la 100kg
masa corporala sa se realizeze 600 kg lapte. La rasele specializate de taurine in
directia productiei de lapte, indicele are vaolri medii de 1/8-1/10 (...) iar la rasele
mixte (..)valorile sunt situate intre 1/6 si 1/7.
Caprele pot produce de 8-20 ori mai mult lapte decat propria lor greutate corporala.
Astfel, dupa unii specialisti francezi (...) o capra cu greutatea de 45 kg poate
produce cca 1200l lapte in 270-300 zile de lactatie, situatie comparabila cu cea in
care o vaca cu greutatea de 600kg produce 9000 l lapte in 330 zile de lactatie, cu
acelasi continut de grasimi de 3.3-3.5%.
Varsta la prima fatare :
Influenteaza productia de lapte in special la Lactatia 1, fiind in stransa legatura cu
dezvoltarea corporala. Varsta la prima fatare e diferita in functie de specie si rasa.
Astfel, la vacile din rasele locale, varsta la prima fatare variaza intre 24-29 luni, la
rasele de oi si capre este de cca 23-24 luni, iar la bivolite e de cca 37 luni.
La rasele precoce, indiferent de specie, varsta la prima fatare e mai redusa
comparativ cu rasele tardive, fapt ce convine dpdv economic, intrucat se reduc
cheltuielile de crestere din perioada reproductiva a animalelor. Reducerea acesteia
nu trebuie insa exagerata, deoarece s-a constatat ca, de regula, cantitatea de lapte
obtinuta la primele 2-3 lactatii e mai reduca, iar in plus creste frecventa distociilor la
fatare. Amanarea primei fatari peste limitele caracteristici speciei si rasei nu e
reocmandata, intrucat are loc o diminuare a productiei de lapte la prima lactatie pe
seama depunerilor de tesut adipos in glanda mamare si in plus cresc cheltuielile de
intretinere pana la intrarea in circuitul productiv si reproductiv.
Conformatia corporala:
Indica in fapt aptitudinea productiva principala a animalelor fiind expresia tipului de
metabolism. Animalele specializate pt productia de lapte apartin tipului morfologic

dolicomorf, ce au profilul trunchiului inscris intr-un trapez cu latura mica situata la

partea anterioara a corpului.
Pe langa aspectul de ansamblu, trebuie sa se tina cont si de situarea, marimea,
forma, vascularizatia si de raportul dintre tesutul glandular si cel adipos al ugerului,
precum si de simetria sferturilor( la vaci si bivolite ) sau celor 2 jumatati ( la oi si
capre ) , marimea mameloanelor.
Un uger bine prins, cu baza larga, mare, de forma globuloasa, simetrie, bine
vascularizat si la care predomina tesutul glandular, reprezinta cerintele specifice
animalelor de productie ridicata de lapte.
Constitutia si temperamentul: Conditioneaza indirect productia de lapte , intrucat
sunt corelate cu rezistenta organismului la boli si cu longevitatea productiva.
Animalele de lapte au in general o constitutie puternica ( robusta sau fina) si un
temperament linistit sau vioi. Animalele care prezinta aceste caracteristici valorifica
eficient hrana, sunt docile si relativ usor de exploatat.
Longevitatea productiva: Reprezinta varsta pana la care exploatarea animalelor e
rentabila, fiind determinata de baza ereditara si de conditiile de crestere si
exploatare. In general, rasele de oi si capre au o durata de exploatare economica de
cca 3-6 ani, bivolitele de 5-7 ani, iar rasele de vaci intre 4-10 ani ( ... )
De mentionat ca exploatarea intensiva reducedin longevitatea productiva a
animalelor.
Prolificitatea: Conditioneaza obtinerea unei cantitati mai mari de lapte la oi si capre,
intrucat la taurine si bubaline de regula se obtine un singur produs pe an. Totusi, la
oi si capre , in cazul fatarilor gemelare, productia de lapte e mai mare indeosebi in
primele 2 luni de lactatie ( cu 25-30% la fatarile duble si cu 65% la cele triple, fata
decele simple ), in timp ce pe intreaga lactatie productia e mai ridicata comparativ
cu cele simple doar cu 5.7%. Tipul de fatare influenteaza de asemenea si calitatea
laptelui, in sensul cresterii proportiei principalelor componente ai laptelui la fatarea
gemelara.
Starea de sanatate: Constituie conditia de baza pt ca animalele sa-si poata
exterioriza intregul potential productiv. Productia de lapte e influentata considerabil
de diferitele boli, atatdpdv calitativ, dar mai ales cantitativ, indiferent de natura
acestora, intrucat la animalele bolnave are loc o reducere a consumului de hrana si
apa.
Asupra productiei de lapte, efectul negativ cel mai pronuntat il au afectiunile
aparatului reproducator, ale ugerului, ale membrelor si ale aparatului digestiv. O
atentie deosebita se va acorda raselor perfectionate. De fapt, indiferent de specie,
care datorita selectiei artificiale intense au pierdut din rezistenta la boli si au cerinte
mai mari fata de conditiile de crestere si exploatare.

Factorii de mediu extern: Factorii de mediu extern se subimpartla randul lor in:
factori de exploatare, factori de mediu ambiant.
Factori de exploatare:
Alimentatia: are o influenta determinanta asupra productiei de lapte, fiindc cel mai
important factor care conditioneaza atat cantitatea cat si calitatea laptelui.
Aplicarea unei hraniri rationale a animalelor de lapte, in raport cu dezvoltarea
corporala, varsta, stare fiziologica si nivel productiv, conduce la exteriorizarea
intregului potential genetic al animalului. Raportul eredittii privind potentialul
lactogen e de 30%, restul de 70% revenind actiunii alimentatiei cu prioritate si
celorlalti factori de mediu.
Ratia administrata animalelor de lapte trebuie sa fie suficienta cantitativ astfel incat
sa acopere atat necesarul de intretinere dar si cel de productie.
Tipul de alimentatie specific vacilor cu performante reduse, bivolitelor, oilor si
caprelor e cel voluminos, prin care animalelor li se asigura hrana prin intermediul
nutreturilor suculente, fibroase, grosiere si reziduuri industriale fara concentrate sau
cu cantitati foarte reduse de pana la 10% din structura ratiei (cca 100g/litru de
lapte) in timp ce pt animalele performante si in special pentru cele aflate la
inceputul lactatiei se aplica tipul concentratm care e bazat pe un raport nutritiv de
50-60% a concentratelor ( cca 900g/litru) iar restul suculente si fibroase.
Supraalimentatia animalelor de lapte e nerecomandata in practica, intrucat excesul
de energie si nutrienti determina ingrasarea animalelor, modificarea tipului de
metabolism, tulburari de reproductie( infertilitate, etc) ...
etc iar in plus are loc o crestere a consumului specific, fiind deci si sub raport
economic nejustificat.
Subalimentatia e de asemenea nerecomandata, deoarece determina numeroase
tulburari functionale si organice, cum ar fi slabirea animalelor, diminuarea
elasticitatii pielii, infertilitate, schipaturi, reducerea semnificativa a cantitatii de
lapte prin diminuarea ritmului de secretie si totodata modifica in sens negativ
compozitia chimica a laptelui.
Alimentatia influenteaza si componentele chimice ale laptelui si indeosebi procentul
de grasimi. Astfel, ratiile bogate in concentrate, care contin insuficiente
fibroase( ratia trebuei sa contina suficienta celuloza, respectiv intre 17-32%), fanul
tocat marunt, furajele de volum granulate, nutretul in stadiu tanar de vegetatie,
cauzeaza scaderea procentului de grasimi din lapte, intrucat reduce formarea
acidului acidic din rumen, in favoarea acidului propionic (?).
La oi, nu numai sortimentul si valoarea biologica a nutreturilor influenteaza
compozitia chimica a laptelui, ci si insasi forma de administratie a acestora,
respectiv granulat sau negranulat.

Adaparea : apa influenteaza toate procesele fiziologice din organism ( inclusiv

sinteza laptelui )si deci implicit starea de sanatate a animalelor si producia de lapte.
Ca urmare apa trebuie sa se asigure in cantitate suficienta si de calitate buna.
Cantitatea zilnica de apa pt vaci si bivolite variaza in mare masura de sezon (mai
mare vara, mai redusa iarna) , de starea fiziologica ( mai mica la vacile aflate in
repaus mamar,mai ridicata la cele in lactatie ) si de nivelul performantelor
productive ( mai mare la vacile cu productie superioara). Normele pentru aceste
specii prevad o cantitate de 45-60 litri/zi la capre necesarul de apa e de 5-8 litri/zi,
iar la oi de 5-6 litri/zi. Frecventa adaparii in cazul distribuirii semicanirate (?) e de 24 ori/zi, fiind mai mare vara si mai mica iarna.
Carentele in apa determina reducerea ingestiei, a necesitatilor digestive, a
apetitului, a cantitatii de lapte si a calitatii acestuia ( in special in proteine).
Adaugarea la absorbtie (?) cu ajutorul adapatorilor automate asigura un consum
neonal (?), fapt ce determina cresterea cantitatii de lapte cu cca 10% comparativ cu
administrarea manuala de 2 ori/zi.
Mulsul poate conditiona atat cantitatea cat si calitatea de lapte produs, prin
sistemul de muls practicat, mod de aplicare, durata, interval de mulsuri, etc.
Astfel, prin prelungirea duratei de muls poate avea loc inhibarea refluxului de
evacuare a laptelui prin anularea efectului oxitocinei de catre cel al adrenalinei. De
aceea, mulsul trebuie efectuat la ore fixe, rapid, corect, complet si in perfecta
linista. Importanta mare are si pregatirea ugerului pt muls si indeosebi efectuarea
masajului.
Durata lactatiei: cu cat aceasta e mai lunga, cu atat productia cantitativa de lapte
va fi mai mare si invers. In plus, prelungirea lactatiei atrage si obtinerea unui lapte
mai bogat in substanta uxata(?) si in special in grasimi. La vaci, durata lactatiei e in
general stabilita de om, insa la bivolite, oi si capre aceasta e variabila, fiind mai
greu de controlat.
Astfel, la vaci durata normala e de 10 luni(305 zile), aceasta corelandu-se pozitiv cu
o productie mare de lapte si o activitate corespunzatoare de reporductie. Daca are
loc prelungirea lactatiei peste 10 luni se inregistreaza o productie mai mare de lapte
la lactatia respectiva, dar pe intreaga viata productiva aceasta se va diminua.
Reducerea lactatiei la 8 luni are ca efect diminuarea productiei de lapte la lactatia
respectiva, dar cresterea acesteia pe intreaga viata productiva, obtinandu-se si un
nr mai mare de vitei. Acest ultim procedeu erecomandat doar la vacile cu nivel
productiv mijlociu si aflate intr-o stare buna de intretinere, intrucat aplicarea lui la
vacile cu nivel productiv ridicat ar conduce la suprasolocitarea si epuizarea lor, ceea
ce ar reduce durata longevitatii productive.
La bivolite, durata lactatiei e destul de variabila si relativ scurta in comparatie cu
taurinele, fiind cuprinsa intre 210 si 300 zile. Lacapre durata lactatiei e de 8-10 luni,

in functie de rasa, individualitate, nivel de secretie si de alimentatie, fiind totodata

singura specie care isi poate prelungi lactatia si in anul urmator ( desi la un nivel
mai redus comparativ cu primul an )in cazul in care nu se instaleaza gestatia.
La oi, in aceleasi conditii de hranire,intretinere si varsta, animalele au o durata
diferita de lactatie. Astfel, la varietatea ruginie a rasei Tigare, lactatie la 20% din
efectiv sisteaza la 3-4 luni, in timp ce la 10-15% aceasta continua pana la 7-8 luni,
media fiind de 5-6 luni. De regula, la rasele de oi de productii mixte, durata medie a
lactatiei e de 4-5 luni, iar la cele specializate de 8-9 luni.
Intervalul dintre fatari : influenteaza productia de lapte pe lactatie si pe durata vietii
de exploatare, precum si numarul de produsi obtinuti. Acesta poate fi calculat fie
prin insumarea duratei de lactatie si a repausului mamar, fie prin insumarea
somio(?)-periodului si a duratei de gestatie. Durata lactatiei s-a dezbatut pe larg
anterior, astfel incat se vor analiza ceilalt ifactori de influenta ai intervalului dintre
fatari. La vaci si bivolite durata gestatiei e foarte lunga, fiind de cca 283 zile la
taurine si de 310-330 zile la bivolite, fapt ce face ca in mod normal intervalul dintre
fatari sa fie ce cca un an sau chiar mai mult. La oi si capre durata gestatiei e mult
mai scurta si anume de cca 150 zile, fapt ce ar da psoibilitatea obtinerii si a 2 fatari
pe an, inse spre deosebire de vaci care sunt animale poliesterice (?) sezoniar ( cu
exceptia raselor precoce care au o activitate reproductiva de cca 7-8 luni pe an)
ceea ce face ca inervalul dintre fatari sa fie tot de un an. In plus, obtinerea a 2 fatari
pe an atrage dupa sine si o scurtare a perioadei de lactatie si implicit a productiei
de lapte.
Durata optima a repausului mamar la vaci e in medie de 60 zile, iar reducerea
acesteia la sub 40 zile conduce la scaderea accentuata a productiei de lapte. La
capre, si indeosebi la oi, durata repausului mamar e mai mare fata de taurine
datorita duratei mai reduse de lactatie.
Durata optima a service-periodului la taurine e de cca 3 luni la vacile multipari(?) si
de 4 luni la cele primipari(?), ceea ce face sa se asigure un interval intre fatari de 12
si respectiv 13 luni. La capre durata acesteia e mult mai mare, de 12 luni intre
fatari, datorita anestrului(?) sezonier sau de lactatie.
Miscarea : influenteaza favorabil productia de lapte, atunci cand e facuta rational,
intrucat activeaza metabolismul si mareste apetitul animalelor. Astfel, regimul de
pasuni favorizeaza puternic productia de lapte si prin miscarea efectuata.
Dimpotriva, daca animalele parcurg drumuri lungi in cautarea hranei, se consuma in
plus pentru intretinerea functiilor vitale, iar daca aceasta e ascoiata cu o alimentatie
limitata, productia de lapte se diminueaza.
Programul de activitate zilnica : indiferent de sezon, animalele se obisnuiesc cu un
anumit program zilnic, care daca e intocmit corect fuce la formarea unor reflexe
conditionate favorabil sintezei laptelui. Orice modificare in program sau
nerespectarea orelor duce la obtinerea unei productii de lapte mai scazute.

Factorii de mediu ambiant

Sezonul fatarii: influenteaza productia de lapte atat prin structura ratiei utilizate sau
nivelului de alimentatie cat si prin intermediul factorilor climatici.
La oi si capre, programarea cat mai timpurie a fatarilor duce la sporirea productiei
de lapte cu 15-30% intrucat are loc o prelungire a perioadei de lactatie si o
valorificare mai eficienta a vegetatiei in plina dezvoltare din perioada respectiva,
care coincide cu maximul secretiei de lactogeni. De asemenea, vacile care fata
toamna tarziu sau la inceputul iernii realizeaza o cantitate de lapte mai mare pt
lactatie comparativ cu cele care fata primavara si mai ales vara(...).
Ca si in cazul oilor si caprelor, fatarile de toamna-iarna asigura o hranire echilibrata
in prima parte a lactatiei cand intensitatea de secretie a laptelui e mare, care va fi
dublata apoi de stimularea sintezei laptelui de catre nutretul verde, fapt ce mentine
un nivel de secretie constant ridicat si implicit o productie de lapte mai mare pe
intreaga lactatie.
Sezonul fatarii influenteaza si compozitia chimcia a laptelui si in special procentul
de grasime prin natura nutreturilor utilizate in ratie, acesta fiind mai ridicat in cazul
fatarilor de toamna-iarna fata de cele de primavara-vara, diferenta fiind la vaci de
0.2-0.4%.
Factori climatici: actioneaza fie direct asupra organismului animal, fie indirect prin
intermediul vegetatiei care constituie baza furajera a animalelor de lapte. Din
multitudinea factorilor climatici, influenta importanta asupra productiei de lapte o
au: temperatura, umiditate, luminozitate, altitudinea si starea timpului.
B) Factori care influenteaza productia totala de lapte:
Productia totala reprezinta cantitatea de lapte obtinuta pe total sau separat pe
specii de animale domestice exploatate in aceasta directie, produsa la nivelul unei
ferme, zone, tara, continent sau pe glob. Volumul productiei e influentat de:
-nr de animale exploatate
-activitatea de reproductie
-productia individuala de lapte
C) Factorii care influenteaza productia de lapte-marfa
Productia de lapte-marfa reprezinta cantiatea de lapte disponibila pt a fi valorificata
prin vanzarea unitatilor de procesare a laptelui.
In fermele specializate pt producerea laptelui, productia de lapte-marfa e cea care
conditioneaza veniturile si implicit rezultatele financiare ale untiatii. Aceasta

depinde la randul ei de productia totala , de consumul intern de lapte si de calitatea

laptelui.
Consumul intern:
Reprezinta cantitatea de lapte utilizata pentru hranirea produsilor( vitei, miei, etc) si
pierderile ocazionale cu manipularea laptelui in interiorul fermei.
La vaci, reducerea consumului de lapte integral in hranira viteilor constituie
principala cale de a micsora consumul intern de lapte. Actualmente, la taurine
ponderea consumului tehnologic e de 12% din productia totala de lapte, fiind
inregistrat aproape in exclusivitate in sectorul privat de exploatare.
La oile locale, datorita intarcarii tardive(2-3 luni) practicate, mielul consuma pana la
intarcare o cantitate ce variaza intre 60-75%(in functie de rasa) din productia de
lapte obtinuta pe lactatie, ceea ce face ca nivelul productiei de lapte-marfa sa fie in
continaure destul de redus(cca 15-20l la Merinos si 35-45l la rasele Tigaie si
Tuneana(?)). Sporirea productiei de lapte-marfa la oi se poate face asadar in special
prin reducerea varstei de intretinere a mieilor, recomandata fiind intarcarea la cca
30-35 zile de la fatare, mielul consumand astfel numai cca 30% din totalul cantitatii
de lapte pe care o poate produce o oaie pe intreaga lactatie, iar restul de 70% va
reprezenta laptele-marfa, care va fi destinat procesarii.
Calitatea laptelui
La valorificarea laptelui prin vanzari catre unitatile de procesare si au in vedere si
indicii calitativi, care difera de la o specie la alta si de la o tara la alta, chiar si in
cadrul aceleiasi specii. Astfel, plata laptelui se face nu numai in functie de cantitate,
ci si in funcite de valoarea acestor indici. Indicii de calitate se refera la continutul
laptelui in substanta uscata totala, substanta uscata degresata, continutul in
grasimi si proteine, icnarcatura microbiana etc. In tara noastra preluarea laptelui de
vaca de catre procesatori se face in fucntie de procentul de grasimi, laptele fizic
fiind recalculat la 3.5% grasimi conform STAS-ului in vigoare.
E deci, de la sine inteles, ca cu cat laptele are fizic un continut mai ridicat de
grasimi cu atat se obtine o cantitate mai mare de lapte-marfa. Sporirea procentului
de grasimi din laptele muls se paote realiza pe in primul rand pe cale genetica,
deoarece valoarea coeficientului de heritabilitate a acestui caracter e ridicata.
Dintre factorii de exploatare, un rol important asupra continutului de grasimi il are
alimentatia. Astfel, ratiile utilizate in hrana trebuie sa fie echilibrate in substante
nutritive si sa asigure un minim de celuloza.

Productia de carne

Printre produsele de origine animala, carnea se afla pe primul loc, datorita

continutului ridicat in substante proteice, digestibilitatii ridicate si pretabilitatii la
diverse produse culinare. Ea e principala sursa proteine de calitate superioara.
Valoarea nutritiva a ei depinde in primul rand de compozitia ei chimica, deci de
specie.
Printru-un consum echilibrat de carne se asigura pp(?) esentiali, cu rol in formarea
nucleo-proteinelor si enzimelor care activeaza functiile si procesele vitale. Din
cantitatea de proteina provenita din carne, cea mai mare pondere o are in prezent
proteina furnizata de carnea de porc, urmata de carnea de bovine.
Filiera carnii e succesiunea de etape in cursul carora se realizeaza trecerea
animalului din stadiul de animal in produs alimentar. Acest circuit cuprinde 3 etape:
-producerea carnii
-procesarea carnii
-valorificarea carnii si a produselor din carne
Producerea carnii
-afluirea(?) animalelor catre ingrasatoare
-intretinerea animalelor supuse ingrasarii
-hranirea animalelor supuse ingrasarii
-depurarea ingrasatoriilor
-transportul animalelor catre abator
Principalele elemente care conditioneaza producerea carnii:
-varsta animalelor la afluere
-durata de ingrasare
-marimea sporului de crestere
-sistemul de crestere
-resursele de furaje
-parametri finali ai productiei de carne( randament, consum)
Definitii ale carnii
-tesutul musuclar striat al mamiferelor ( impreuna cu toate tesuturile cu care acesta
se gaseste in aderenta naturii)

-orice parte comestibila din corpul animalului, respectiv carnea formata din cele 4
sferturi si clelealte parti comestibile care alcatuiesc al 5 a sfert( cap, picioare, tesut
gras compact, organe etc)
-animalul viu, crescut si livrat la abator
-portiunea detasata din carcasa, cu componentele ei principale: musculatura,
grasimi, oase, care pot fi utilizate in diverse forme in alimentatia omului
Factori care influenteaza productia de carne
1. Factori care influenteaza productia de carne cantitativa
2. Factori care influenteaza productia de carne calitativa

Tipul morfo productiv si tipul fiziologic

Tipul morfo productiv de carne si tipul fiziologic digestiv, cel mult digestiv-respirator
sunt caracteristice animalelor cu aptitudini pronuntate pentru carne. Acesta se
caracterizeaza printr-un torace larg, rotund si adanc cu o dezvoltare mare a
musculaturii trenului mijlociu si posterior. Datorita metabolismului de tip anabolic,
animalele care apartin acestui tip depun usor grasime.
Rasele si implicit specia
Rasele specializate pentru carne dau o cantitate mare de carne nu numai datorita
greutatii lor, ci si datorita faptului ca au un randament ridicat la taiere si procent
redus de oase in carcasa. Exista insa si rase mixte, cu aptitudini foarte bune pt
productia de carne, acestea avand nu numai cantitati mari de carne, car si o carne
mai slaba, suculenta, foarte bine apreciata.
Varsta
Influenteaza mult cantitatea, calitatea, economicitatea productiei de carne. Cea mai
mare productie de carne o dau animalele adulte, cele tinere dau o cantitate mai
mica datorita greutatii mai mici. L ceke batrane, cantitatea scade
datoritarandamentului mai mic la taiere. Cele tinere au carnea cu valoare calorica
mai mica, cu un procent ridicat de apa, dar mult mai frageda decat a celor batrane.
Masculii au cu 10-25% greutatea mai mare, deci mai multa carne. Femelele insa au
o mai bun conversie a furajului in hrana, sporul(?) de crestere e mai mare, raportul
carne-grasime e mai bun.
Starea de sanatate influenteaza intregul potential genetic, animalele bolnave
slabesc si productia lor e mai redusa.
Alimentatia

Tipul de hranire e diferit in functie de ponderea in ratie a unor furaje, acestea fiind:
concentrat, voluminos sau lactat.
Tipul concentrat, utilizat la ingrasarea tineretului da sporuri mari de carne de
calitate foarte buna.
Tipul voluminos e mai ieftin, deci pretul carnii e mai redus.
Tipul lactat, folosit indeosebi in hrana taurinelor e foarte costisitor si prin carnea
obtinuta nu se recupereaza intotdeauna cheltuielile, chiar daca dpdv claitativ e
deosebita.
Conditiile de intretinere
Animalele intretinute corespunzator exteriorizeaza intregul potential productiv,
respectiv pot realiza carne in cantitatea propusa.
Factorii care influenteaza producita calitativa
Tipul si marimea adapostului : Animalele crescute in adaposturi deschise si
semideschise au tesutul muscular mai deschis.
Conditiile de microclimat
Daca temperaturile in adaposturi sunt scazute, calitatea carnii la porcine e mai
proasta, prin cresterea consumului de oxigen si stimularea metabolismului oxidayiv
in muschii scheletici, in functionarea tiroidei si suprarenalelor, deci culoarea carnii e
mai inchis. Daca temperatura e mai ridicata, Ph-ul carnii scade.
Conditiile de hranire
Modifica compozitia chimica a grasimii. O hrana bogata in acizi grasi nesaturati
duce la obtinerea grasimii moale(?), usor oxidabila.

Sexul animalelor
Carnea femelelor de taurine e mai gustoasa decat a masculilor. La porcine, carnea
de ... are un miros neplacut, datorat prezentei in sange a feromonilor specifici.
Varsta la sacrificare
Carnea obtinuta de la animalele adulte si batrane e mai inchisa la culaore, mai
bogata in colagen, deci mai putin frageda.
Greutatea la sacrificare

La bovine si ovine, cresterea greutatii corporale duce la cresterea continutului in

grasimi, in detrimentul apei. La suini(?), paralel cu varsta creste capactiatea de
retinere a apei, creste grasimea intramusculara, iar carnea are o culoare inchisa.
Stresul
S-a constatat ca la porcine, datorita agresiunilor apare sindromul de stres, acesta
conducand la instalarea rapida a rigiditatii cadaverice. Se pigmenteaza pielea, iar
glucoa are un nivel ridicat in sange.

Productia de lana
Lana constituie imbracamintea piloasa a oilor, formata din fibre cu proprietati
textile. Nu se incadreaza in sfera notiunii de lana fibrele de par de pe cap si
extremitati, care formeaza jarul(?), precum si fibrele de par fara proprietati textile,
care se afla uneori in masa lanii.
In sens mai larg, in sfera notiunii de lana se incadreaza si alte fibre de origine
animala care au proprietati textile, cum e parul de capra Angora, de camila, de
lama.
Categorii de lana
Dupa sistemul englezesc, lana se clasifica in 3 categorii, bazat in primul rand pe
finete si lungime si pe destinatia in industrie:
A) Lanuri de tip merinos care provin de la toate rasele din grupa Merinos.
Acestea sunt cele mai fine si mai valoroase si constituie circa 1/3 din lana
tunsa pe glob.
B) Lanurile Crossbreed provin de la ovinele obtinute din incrucisarea intre
Merinos cu diferite rase de carne si de la rase din grupa Crossbreed, care e
rasa Corriedale(?). Aceste lanuri constituie mai mult de 1/3 din lana tuna pe
glob.
C) Lana de covoare constituie lana grosiera care e folosita pt covoare, carpete,
etc. Aceasta constituie peste 1/3 din lana tunsa pe glob. Rasa Tureana de la
noi produce lana de covoare.
Calitatea lanii constituie o insusire complexa care insumeaza toate insusirile fibrei,
ale suvitei si ale lanii in toatalitea ei. Prin STAS 844/1961 fiecare categorie de lana
se imparte in functie de regiunea corporala, integritatea ogierului, gradul de
murdarire si alterari in 3 calitati : 1,2,3.
Calitatea lanii pe regiunile corporale variaza dupa felul cum sunt prezentate
diferitele insusiri ale lanii. Calitatea cea mai buna se afla in regiunea spetei(?),
coastelor si a flancurilor. Pe linia spinarii, calitatea scade de la greban(?) spre baza
cozii, iar pe extermitatile membelor, pe cap si pe abdomen, lana e ceva mai groasa
si mai scurta decat pe trunchi si e de calitate mai slaba.

Factorii careinfluenteza productia de lana

Finetea lanii e un caracter de rasa si e putin spupusa factorilor de mediu.
Imbunatatirea ei se realizeaza prin procedee de ameliorare a raselor. Cantitatea de
lana poate fi imbunatatita tot prin metode de ameliorare, dar realizarea unei
productii ridicate e supusa si influentata unor facturo interni si externi.
Factori interni: determianti pe baza ereditara, sunt tipul morfo-productiv, rasa si
individualitatea.
Tipul morfo-productiv de lana se caracterizeaza printr-o dezvoltare foarte mare a
pielii, care formeaza multe cute, atat pe gat cat si pe corp prin extinderea mare a
lanii pe cap si pe membre, numarul de fibre pe metru patrat de piele e de peste
6000.
Tipurile morfo-productive de lana-carne si carne-lana cu un numar redus de cute,
insa cu o dezvoltare corporala decat tipul specializat, pentru lana, dau productii
mari de lana fina. In cadrul aceluiasi tip morfo-productiv sunt rase cu insusiri
deosebite ale lanii. Astfel, Merinosul australian, care apartine tipului specializat de
lana au desima, lungimea si uniformitatea lanii mai mari decat celelalte rase
Merinos care apartin aceluiasi tip morfo-productiv. Lana merinosului australian,
avand un cusur mai bun si in cantitate mai mica are un randament la spalare mai
mare.
Factorii externi: alimentatia, igiena corporala si a adaposturilor si starea de
sanatate.
Cantitatea si calitatea hranei, uniformitatea hranirii si in special nivelul proteic a l
ratiei influenteaza in mod deosebit productia de lana. Parazitii externi determina
caderea lanii si produc mari pagube. Parazitii interni produc caderea lanii prin
sporirea de hrana si deci slabirea organismului.

Productia de pielicele
Cresterea si exploatarea ovinelor Kazakul pentru productia de pielicele cu buclak
caracteristic, considerat unicat in cadrul speciei respective, dateaza de foarte multe
secole.
Datorita multiplelor nuante de culoare, formei modelarii, rezistentei buclajului,
densitatii si suplectei pielii, piata internationala manifesta un interes sporit fata de
pielicelele de Kazakul.
Din aceeasi categorie de ovine fac parte rasele Kazakul, Turcana brumarie, Sokosk,
etc...
In comert, pielicele kazakul se mai cunosc si sub denumirea de astrahan(?), persan
sau ...

Pielicelele de tip Kazakul sunt dorite atat ca materie prima pt industria usoara cat si
pt cea artizanala. O tendinta mai noua in comert e data de preferintele
cumparatorilor pentru cele de diferite culori si de calitate superioara, care sunt mai
scumpe de 3-5 ori decat cele negre sau brumarii...
In comertul international se valorifica peste 12 milioane pielicele, di ncare : 70%
negre, 17% brumarii, 8% sur si restul de 5% roz, maro sau alb.
In cadrul productiei modniale, pnderea cea mai mare(90%) o obtine cele 5 tari
crescatoare de Kazakul: Rusia, Africa de Sud, Republica sud africana, Afganistan si
Iran.
A 2 a tendinta inregistrata se refera la sporirea numerica a pielicelelor cu buclaj
aplatizat.
Productia de piei si blanuri la ovine
Cu ani in urma blanurile valoroase provenit de la animalele salbatice, jder de copac,
jder de piatra, etc figurau pe primul loc in ceea ce priveste solicitarea interna si
extrerna, cele de ovine fiind folosite cu precadere in prelucrarea ... si intr-o masura
mai redusa pentru obtinerea mouton dor-ului. Insa, in ultimele decenii, dezvoltarea
si perfectionarea procesului tehnologic de prelucrare artizanala si industriala a
pieilor de ovine au luat un puternic avant, si industria cunoaste o mare dezvoltare,
intrucat din pielea de ovien se pot face imitatii de blanuri exotice, valoroase.
Pieile de ovine s-au impus actualmente chiar in conditiile de dezvoltare impetuoase
a inlocuitorilor sintetici, deoarece confectiile rezultate sunt calduroase, usoare,
rezistente, igienice.
Pieile brute de ovine au 2 destinatii si anume: pt prelucrare pe derma si pt
prelucrare pe invelisul pilos.
Prelucrarea invelisului pilos e o operatie de innobilare a pielii, care consta in operatii
de indreptare(?) si fixare ireversibila in forma dreapta a fibrelor de lana, sub
actiunea unor acizi organici si a vaporilor de apa. Se obtine astfel foarte multe
sortimente de blanuri valoroase, gen imitatii, ce poarte o serie de denumiri
comerciale, de regula, a animalelor imitate, leopard, tigru, etc
Invelisul pilos al pielor din care se obtin astfel de imitatii trebuie sa detina, la nivel
superior, urmatoarele isnusiri: finete, desime, uniformitate, elasticitate,
matasozitate, lungime si aderenta a fibrelor la derma, suprafata, suplete,
compresibilitate si elasticitate. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
-nutrietul(?) : reprezintsa blana provenita de la animalele cu lana fina sau semifina,
prelucrata, pieptanata, tunsa, vopsita si calcata astfel incat sa imite blana de nutrie.
Se prefera pieile de tineret ovin de cca 6-7 luni, cu o suprafata de aprox 60 dm

patrati, cu lana deasa, culoare alba uniforma si cu lungimea fibrelor de cel putin
20cm ( dupa prelucrare) iar finetea de 26-30;
-tigru : piele de Merinos, Tigaie si Spanca(?), cu lungimea fibrelor de 6 cm;
-zebra : Tigaie si Merinos, cu suprafete de 16 dm patrati, lana deasa, nepigmentata
cu lungimea de 12-14 cm;
-foca : piele de Tigaie si Turcana;
-urs alb : Turcana alba netunsa;
-ras : Tigaie cu lana deasa
Prelucrarea pe derma
Se aplica indeosebi la piele din Turcana si Tigaie, cu structua plina a dermei, fara
venozitati si urme de coaste, bine conservate si cu suprafata mare. Confectiile
provenite au invelisul pilos in interiorul lor, partea exterioara sau fata icnadrandu-se
in una din cele 3 grupe: cromate, velurate si pentru cojocarie
Pieile cromate se caracterizeaza prin derma moare, plina la pipait si cu lungimea
fibrelor de lana de 13 mm la Merinos, Spanca(?) si Tigaie si de 18 mm la Turcana.
Ele se supun operatiei de piclare(?) ( angasire speciala) constand in hidrolizarea
substantelor proteice cu o solutie de sare si acid lactic si apoi acid sulfuric. Invelisul
pilos ramane alb sau colorat iar derma se vopseste diferit.
Pieile velurate se obtin din cele angasite si cromate, cu lungimea fibrelor de 15 mm.
Se realizeaza apoi slefuirea lor pt obtinerea unei suprafete netede.

Productia de oua
Productia moderna a inceput in Europa in 1950. De atunci, acest sector economic
important, pe locul 2 dupa piata carnii de pasare, a cunoscut mutatii profunde:
cresterea productiei, concentrarea productiilor, diversificarea formelor de consum
cu aparitia une iindustrii a avaproduselor care ia in considerare o parte din
productia de oia intregi.
Dinamiscmul aviculturii e rezultatul conjugat al mai multor factori: natura speciilor
avicole exploatate, ale caror cicluri de productie sunt relativ scurte si progresul
genetic care permite ameliorarea continua a performantelor productive si a calitatii
acestora. In productia de oua, hibrizii existenti pe piata modniala sunt capabili sa
produca 300 oua pe gaina, cu un consum specific de 2 kg nutret combinat 1 kg ou.
In prezent cercetarile urmaresc precocizarea hibrizilor ouatori si reducerea
continutului de colesterol in ou, atat pe cale genetica car si pe cale nutritionala.
Pana in 1992 80% din oua erau produse in custi. In Franta, Olanda si Alinglia din anii
1980 s-au pus bazele unei productii alternative, adica pasarile crescute la sol, in plin

aer, cifra reprezentatnd cca 10% din productie. Consumul de produse avicole a
crescut mereu, iar ritmul cresterii productiei de oua in lume in ultimuu ani a fost
deosebit.
Consumul mediu de produse animaliere a inregistrat in ultimele decenii modificari
importante corelate in primul rand cu evolutia productiei animaliere, dar si cu
tendintele manifestate in legatura cu preferintele alimentare, precum si cu
sanatatea oamenilor. Daca pana in 1970, carnea de bovine predomina in
alimentatie, astazi consumul mondial de carne de pasari inregistreaza cresteri
continue si constant, iar oul asigura unitatea proteica cea mai ieftina.
Oul de consum, prin valoarea sa nutritiva, prin conservabilitatea si larga sa utilizare,
reprezinta un aliemnt pretios pentru om si o materie prima indipensabila in
industrie.
Factorii care influenteaza productia de oua
Factori directi ( interni si externi) si indirecti;
Factori interni : sau genetici, sunt legati de insusirile de rasa si individuale si
conditioneaza functia aparatului reporducator, a sistemului nervos si a complexului
neurohormonal. Cei mai importanti sunt:
-Rasa
-Individualitatea
-Varsta producerii primului ou
-Durata primului sezon de ouat
-Naparlirea
-Instinctul de clocit
Rasa si linia : sunt factorii principali care influenteaza productia de oua. Ca urmare a
muncii de selectie s-au specializat rase si linii pt productii mari de oua(Leghorn,
Rhode-island, Andaluza, etc).
Varsta : constituie un alt factor care influenteaza productia. La gaini si rate
productia maxima se realizeaza in primul an de ouat, iar la gaste in anul 2 sau 3.
Durata primului sezon de ouat : e delimitate de primul ou de puica(?) si de ultimul
ou produs inainte de naparlire. Primul sezon de ouat dureaza in medie 360 zile, cu
variatii intre 80-484 zile ( la rasa Rhode-Island). Cu cat sezonul de ouat are o durata
mai mare, cu atata pasarea va da o productie anuala mai mare.
Varsta producerii primului ou : vgariaza in functie de precocitatea sexuala a
pasarilor. Rasele de gaini specializate produc primul ou la varsta de 120-180 zile,

cele grele(?) la 270-320 zile, curcile la 290-320 zile, ratele specializate la 180-260
zile iar cele de carne la 280-330 zile, gastele la 250-330 zile. Acest factor e in
stransa legatura cu data ecloziunii. S-a constatat ca pasarile de rasa Leghorn care
eclozeaza la inceputul iernii depun primul ou la varsta de 156 zile, cele care
eclozeaza la sfarsitul iernii la 185 zile, cele care eclozeaza primavara la 234 zile, iar
cele care eclozeaza vara la 214 zile. Deciprecocitatea sexuala e influentata de
varietatile zilei lumina, dar si de alimentatie. In mod normal, la producerea primului
ou, puica trebuie sa aiba cel putin 2 treimi din greutatea gainilor adulte. S-a
constatat ca o precocitate exagerata duce la scaderea rezistentei organismului la
boli si micsoreaza productia anuala.
Naparlirea : e un proces fiziologic care consta in reinnoirea periodica a penajului.
Gainile si curcile naparlesc o data pe an, in a 2 a jumatate a anului. Acest proces
dureaza 8-12 saptamani si se datoreaza intreruperii ouatului. Varsta la care incepe
naparlirea in primul an de productie reprezinta factorul cel mai important care
influenteaza lungimea sezonului de ouat si respectiv productia de oua. S-a constatat
ca gainile care incep sa naparleasca mai devreme de 280 zile de la producerea
primului ou produc in medie cu 55 oua mai putin. Cele mai bune ouatoare sunt
gainile care incep naparlirea incepand cu luna octombrie. Scurtarea zilei-lumina,
factorii stresanti si alimentatia carentata determina o instalare timpurie a naparlirii,
care se termina intr-un timp mai scurt daca pasarile au o stare buna de intretinere.
Intensitatea ouatului : se stie ca productia de oua e discontinua, depunerea avand
loc in cicluri despartite prin una sau mai multe zile de pauza. Numarul de oua
produse consecutiv poarta denumirea de ciclu sau serie de ouat , iar numarul
de zile dintre 2 serii consecutive se numeste interval de ouat. De obicei, ciclurile
de ouat sunt de 3-4 oua. Lungimea ciclurilor si respectiv a intervalelor de ouat nu
sunt constante de-a lungul anului. La gainile eclozionate primavara, in lunile de
toamna si inceputul iernii, intervalele de ouat se maresc iar ciclurile de ouat se
micsoreaza pentru ca in martie ciclurile de ouat sa se mareasca si intervalele sa se
micsoreze. La pasarile care dau productii mari, variatiile sezoniere ale ciclurilor de
ouat sunt mici. Lungimea ciclurilor de ouat variaza si in functie de cresterea si
descresterea zilei-lumina, dar si de ariditate.
Aprecierea nivelului productiv al pasarilor pe baza productiei de oua realizata intr-i
unitate de timp se face prin aprecierea intensitatii ouatului, care se calculeaza prin
formula :
i=100 * P/T
i=intensitatea ouatului
P=productia de oua pe perioada respectiva
T=nr de zile care formeaza o perioada

Pauza de iarna a ouatului : In timpul iernii, ouatul inceteaza o perioada care variaza
intre 7-60 zile, chiar la gainile cu o stare bune de itnretinere. Pauza de iarna poate fi
reprezentata de o singura intrerupere de lunga durata sau se manifesta sub forma
unui ritm de ouat foarte neregulat, cu serii mici si pauze lungi. Manifestarea pauzei
de iarna e controlata genetic.
Instinctul de clocit : e determinat de procese fiziologice legate de instinctul de
conservare al speciei si se manifesta prin intreruperea ouatului. Acest instinct se
manifesta deosebit la diferite specii si rase si apare cu intensitate mai mare in lunile
mai si iunie. La gainile Leghorn, numai 1-4% din gaini sunt closti, iar la celelalte rase
peste 50%. Ratele clocesc rar, intr-un procent ridicat, iar gastele si curcile clocesc
dupa ce depun 10-20 oua. Instinctul clocitului produce o micsorare a productiei de
oua, in medie , cu 21-22 oua.
Dintre factorii externi, cei mai importanti sunt: hranirea, factorii de microclimat
Factorii care influenteaza indirect productia de oua
1.Greutatea corporala( masa corporala) : Cu cat pasarile sunt mai grele, cu atat
sunt mai putin precoce, deci incep ouatul mai tarziu. Chiar in cadrul aceleiasi rase,
cele cu masa corporala mica sunt mai bune ....(?). Gainile care fac oua mari dau
productie anuala mai mica.
2.Greutatea oualeror : e influentata de precocitatea sexuala, intensitatea ouatului,
instinctul de clocit si masa corporala. Se stie ca greutatea oualelor e caracteristica
pt fiecare specie si rasa, iar in cadrul rasei, pt fiecare linie. Exista si o variatie
individuala, determinata de factorii enumerati anterior. Varsta influenteaza mult.
Primele oua produse sunt mai mici si greutatea lro creste pana in anul 2 sau 3 de
ouat, apoi scade. Cu cat ouatul e mai precoce, cu atat greutatea oualelor e mai
mica. Intensitatea ouatului nu duce la micsorarea greutatii, daca gainile sunt
crescute rational. In anii urmatori, pe masura ce creste intensitatea ouatului, scade
greutatea oualelor, ca urmare a scaderii intensitatii metabolismului. Primele oua
produse dupa naparlire, pauza de iarna sau desclocire sunt mici, dar dupa 2-3 oua
greutatea revine la normal.