Nutritie - Curs x

Hranirea viteilor in perioada de alaptare

Urmareste evolutia lor somatica de la fatare pana la intarcare. Ea

priveste ai intai alimentatia lactata (lapte sau inlocuitori de lapte) si
apoi alimentatia asa zisa solida cu nutreturi concentrate si de volum

1. Alimentatia lactata - vitelul nou nascut are neaparata nevoie de

colostru si cat mai repede cu putinta (cca 2h de la fatare dar nu mai
tarziu de 6h). Colostrul are o valoare nutritiva ridicata, asigura
protectie contra bolilor neonatale ( prin gamaglobulinele sale), ajuta,
prin proprietatile laxative, la eliminarea meconiului. Cantitatea de
colostru necesara vitelor in aceasta sub-perioada colostrala (6-7 zile)
oscileaza intre 3 si 6kg (mai putin la inceputul sub-perioadei, mai mult
la sfarsitul ei). Numarul de tainuri este mai mare la inceputul sub-
perioadei (chiar 5-6) si mai mic catre sfarsitul sub-perioadei (2-3).

Dupa sub perioada colostrala, urmeaza sub perioada de alaptare

propriu-zisa, cand viteior li se distribuie lapte integral si/sau inlocuitori
de lapte. Vitelul hranit numai cu lapte sau cu inlocuitori se comporta,
pe plan digestiv, ca un animal monogastric. Prestomacele nu sunt
functioale si mai putin dezvoltate decat stomacul. Laptele ajunge direct
in stomac prin gutiera esofagiana si flora microbiana este exclusiv
lactica. Un principiu de baza al/rationarii viteilor i sub perioada de
alaptare propou zisa este acesta de a creste cat mai rapid cantitatea
de lapte distribuita pentru ca la varsta de cca 3 saptamani sa fie
capabili sa cosume zilnic pana la 8kg lapte integral sau 1kg lapte
inlocuitor de lapte (praf). Apoi, aceasta cantitate ramane relativ
constanta pentru a permite si consumul de nutreturi solide. Cu cca 2
saptamani dinaintea intarcarii se reduce progresiv cantitatea de lapte
distribuita, care va fi, evident, complet suprimata in momentul
intarcarii.

2. Alimentatia solida

Dupa varsta de 3 saptamani este necesar ca, alaturi de lapte sa se

foloseasca in alimentatia viteilor si alte nutreturi - concentrate si de
volum - pt a permite dezvoltarea prestomacelor, diversificarea
microflorei acestora, economie de lapte si realizarea intarcarii.

Nutreturilor concentrate = cereale, sroturi, proteaginoase, complexe

vitamino - minerale (vitamine din complex B!! pt ca flora ruminala nu
este inca in masura sa le sintetizeze). NC se administreaza la discretie,
incepand cu varsta de 3 saptamani. In momentul intarcarii vitelul
trebuie sa fie capabil sa consume cel putin 1-1,5kg concentrate/cap/zi.

Fanurile de calitate, in special de leguminoase perene, sunt nutreturi

traditional folosite in hrana viteilor si se pot introduce de la varsta de
3-4 saptamani. Ele asigura, printre altele si un minim de celuloza,
necesara prevenirii diareii. Administrarea nutreturilor verzi, pe timpul
verii, esye de asemenea posibila dupa varsta de o luna, ca, de altfel si
a silozurilor dre calitate pe timpul iernii. Dintre silozuri este
recomandat, in primul rand, silozul de porumb cu 30-35% SU, care
ofera avantajul, fata de alte silozuri si fata de fan, unei cresteri mai
rapide in greutate si cu mai putine concentrate.

Apa, perfect curata si reimprospatata, trebuie asigurata in permanenta

pentru ca ea ajuta la usurarea ingestiei alimentelor solide si la
intensificarea fermentatiilor ruminale.

Mai este de precizat ca cea mai mica varsta de intarcare a viteilor este
cea de 2 luni, cel mai adesea insa viteii se intarca catre varsta de 3
luni, chiar la 6-7 luni n cazul viteilor apartinand raselor de carne.

Hranirea tineretului taurin femel de reproductie

Dupa intarcare pana la prima fatare, vitelele, care au ca destinatie

principala reproductia trebuie hranite diferit de vitei, care au ca
principala destinatiie ingrasarea. Din acest pdv alimentatia vitelelor de
reproductie trebuie sa raspunda la 2 obiective principale:

- obtinerea unor greutati cat mai mari in preajma primei fatari;

- sa permita dezvoltarea glandei mamare, conditie ca ulterior sa se

obtina productii mari de lapte.

In principiu se urmarete ca la prima fatare vitelele sa aiba o greutate

de 80-85% din cea de adult. De ex. daca greutatea de adult = 600kg,
la prima fatare vitelele trebuie sa aiba cca 500kg. Cu cat greutatea
este atinsa mai repede, cu aat mai bine pentru ca scade varsta la
prima fatare. Dar acest lucru nu se poate face printr-o fortare continua
a cresterii pentru ca astfel s-ar incalca cel de-al 2lea obiectiv,
diferetierea tesutului glandular mamar. Prin urmare, se recomanda o
crestere modulata care sa raspunda ambelor obiective mentionate:
- de la intarcare pana la varsta de 6 luni modul de hranire trebuie sa
permita un spor in greutate relativ mare: 800-900 g/zi. In acest interval
se speculeaza potentialul ridicat de crestere si nu este afectata
dezvoltarea glandei mamare.

- de la 6 luni pana la prima monta (catre 18 luni) hrana trebuie sa

permita un spor moderat = 600-700 g/zi, permitandu-se o buna
dezoltare a parenchimului mamar;

- dupa fecundre, hrana trebuie sa permita un ritm de crestere progresiv

si sustinut (pana la 900 g/zi) in special in ultimele doua luni de
gestatie, cand se dezvolta cu adevarat si fetusul si anexele fetale si nu
este influentata negativ dezvoltarea tesutului secretor mamar.

Trebuie facuta precizarea ca cele prezentate anterior fac referire la

vitelele apartinand raselor de lapte si crescute in ferme cu caracter
intensiv, unde prima fatare are loc in jurul varstei de 27-28 de luni. In
cazul vitelelor apartinand raselor de carne si crescute traditional,
fatarea are loc dincolo de 30 de luni.

Pornind de la cele doua obiective mentionate, hranirea practica a

vitelelor de reproductie se traduce prin utilizarea in ratii a unor
cantitati cat mai mari de nutreturi de volum (fanuri, silozuri iarna,
nutreturi verzi vara) si a unor cantitati reduse de concentrate.

In perioada de iarna:

Fanuri - cant medii de 0,5-1 kg SU/100 kg GC/zi;

Silozuri si radacini - singure sau impreuna de asemenea 0,5 - 1kg

SU/100kg GC/zi.

In perioada de vara:

Nutreturi verzi - in primul rand pasunea, dar se pot administra si cosite

la adapost, in cant medii de 1-2 kg SU/100 kg GC/zi.

De-a lungul intregului an in ratii trebuie incluse si nutreturi

concentrate, in cantitati medii de 1,5 - 2,5 kg SU/cap/zi. Sarurile
minerale, pentru acoperirea necesarului de calciu, fosfor, sodiu si clor
sunt de asemenea necesare. Alte minerale si vitamine sunt incluse in
premixul vitamino-mineral.

Hranirea tineretului taurin la ingrasat

Cea mai mare cantitate de carne, obtinuta de la taurine prvine de la
tineret (in special masculi necastrati). In cantitati mai mici, carnea mai
provine de la masculii castrati, de la tineretul femel exclus de la
reproductie si de la vaci dupa ce acestea si-au incheiat ciclul productiv.

Intrucat scopul cresterii animalelor la ingrasat este sporirea masei

corporale, in materie de hranire cunoasterea compozitiei corporale
este esentiala. Aceasta compozitie a masei corporale poate fi abordata
din doua unghiuri:

- cel anatomic - ponderea diferitelor tesuturi (carne, grasime, oase);

- cel chimic - ponderea diferitilor constituenti (apa, proteina, grasime,

minerale).

Indiferent de modul de abordare, telul final este obtinerea unor carcase

cu o pondere cat mai mare a carnii si cat mai mica a grasimii. Acest
lucru se poate realiza pe urmatoarele cai:

- alegerea greutatii optime de sacrificare. ACeasta deoarece, odata cu

inaintarea animalelor in greutate, ponderea proteinelor in corp ramane
relativ constanta iar cea a grasimilor creste

- alegerea raselor supuse ingrasarii. La aceeasi GC, cu cat precocitatea

raselor este mai mare, cu atat depunerea grasimilor in carcase este
mai mare.

Holstein (rasa precoce): depune mai multa grasime in carcasa decat

rasa Baltata Romaneasca (semiprecoce)

- folosirea masculilor necastrati. La acelasi spor in greutate si la

aceeasi greutate corporala femelele depun mai multa grasime in
carcasa decat masculii necastrati => masculii castrati au o pozitie
intermediara.

- alegerea nivelului optim de hranire. Este cel mai important mijloc

care controleaza compozitia corporala si marimea sporului in greutate.
Din acest pdv se poate alege dintre un nivel de hranire ridicat si
continuu specfic ingrasarii in sistem intensiv, sau un nivel de hranire
scazut si discontinuu, specific ingrasarii in sistem semi-intensiv sau
extensiv.

Ingrasarea in sisteme intensive

In sistemele intensive de ingrasare a tineretului taurin se folosesc
niveluri de hranire ridicate si continue. Intr-o asemenea situatie se
permite obtinerea unor sporuri mari in greutate, dar cu o pondere mai
mare a grasimii in carcasa mai ales la greutati mari.

In sistemul intensiv sunt descrise 3 metode de ingrasare a tineretului

taurin:

1. ingrasare pt carne alba a viteilor (ultra baby beef);

2. ingrasare pe baza de orz a tineretului taurin (barley-beef);

3. ingrasarea clasica a tineretului taurin (baby-beef).

Ingrasarea pt "carne alba" a viteilor - de obicei sunt supusi

masculii dupa sub perioada colostrala. Sacrificarea - intre 2-5 luni la GC
= 100-220 kg, obtinandu se sporuri medii zilnice intre 500 si 1500g la
inceputul/sfarsitul ingrasarii. Hranirea este exclusiv lactata, fie cu lapte
integral, fie cu inlocuitor de lapte Acest mod de hranire asigura o
crestere rapida si continua, o carcasa bine conformata, suficient e
grasa, si o carne mai deschisa la culoare, data de continutul scazut in
mioglobina al muschilor, consecinta a carentei in fier a laptelui. Laptele
integral este un aliment foarte bun, dar are ca destinatie principala
consumul uman. In plus, dupa 130-150 kg nu mai permite ontnerea
celor mai bune performante. De aceea se folosesc, in special,
inlocuitorii de lapte (substituentii de lapte) - 3 tipuri:

- "de crestere" folositi in primele 6-8 saptamani, cu 25-26% PB;

- "de finisare", folositi dupa varsta de 6-8 saptamani, cu un continut de

21-22 PB;

- "unici" utilizati pe toata durata cresterii cu un continut intermediar de

proteina, sunt mai putin folositi.

Se pot utiliza mai multe metode de alaptare:

- prin supt direct sau alaptare la galeata (2-3x /zi);

- cu ajutorul hranitorilor automate (cand viteii sug la discretie si de 8x

pe zi).

Indiferent de metoda de alaptare se recomanda:

- sa nu se urmareasca o crestere rapida in greutate in primele 2
saptamani, pentru ca caeasta ar necesita o cantitate mare de lapte
ingerat si care ar induce diaree sau alte tulburari difestive, in caz de
aparitie a diareii se inlocuieste laptele, 24-48 ore cy y volum echivalent
de solutie re -hidratanta.;

- sa se urmareasca apoi o crestere progresiva a sporului in greutate,

pentur aceasta va trebui sa creasca concentratia substituentului de
late de la 130 la 220 g/kg (de la 13% la 22%);

- la schimbarea substituentului, daca este cazul, sa parcurga o

perioada de tranzitie de 4-5 zile.

Cantitatea de substituent lichid consumata este dependenta de

concentratia acestuia si de varsta viteilor, ajungand la 10-12 kg/zi la
sfaritul ingrasarii.

Ingrasarea pe baza de orz - in tari din N Europei unde orzul este

cultivat pe scara mai larga => hranirea se face pe cantitati mari de
concentrate dominate de orz. Orzul, fata de alte cereale (porumb) are
o influenta mai buna asupra calitatii grasimii din carcasa. Sacrificarea
animalelor are loc la 10-12 luni, cand au o GC = cca 350 kg.

Ingrasarea clasica - cea mai utilizata. Se foloeste de obicei, tineret

tautin mascul necastrat, hranit cu ratii cu o concentratie nutritiva
ridicata, care sa permita maximizarea sporului in greutate. Nutreturile
cele mai utilizate, administrae la discretie = silozuri, in special cel de
porumb + nutreturile combinate (cereala +sroturi + complemente
vitamino-minerale).

Pentru a permite sporuri in greutate cat mai mari, peste 1,4-1,5kg/zi se

pot folosi cantitati mari de concentrate pana la limita aparitiilor
tulburarilor digetsive (60-65% in structura ratiilor). In aceasta situatie
nutreturile de volum se restrictioneaza. Varsta si greutatea sacrificarii
sunt dependenta de cerintele pietei. Daca se doreste obtinerea unor
carcase mai slabe, cu o pondere mai mica a grasimii, sacrificarea are
loc in jur de 12 luni la 350-400kg. Daca nu, atunci poate ave loc la 15-
18 luni si 500-550kg.

Ingrasarea in sisteme semi-intensive si extensive

Pentru tineretul tautin, ingrasat in sisteme semi intensive si extensive

se folosesc nivelurii de hranire scazute si discontinue. In aceste conditii
de hranire rezulta o modulare a vitezei de crestere a animalelor./De ex
in timpul verii, iarba permite obtinerea unor sporuri medii zilnice mai
mari (1-1,1 kg) iar in timpul iernii limitarea nivelului de hranite permite
realizarea unor SMZ mai mici (700-800 g). Dupa o restrictie alimentara,
cea din timpul iernii, daca urmeaza o hranire la un n ivel mai ridicat,
animalele pot sa recupereze partial intarzierea de crestere din prima
perioada a ingrasarii. Acest fenomen este cunoscut sub numele de
"crestere compensatorie".

Modularea vitezei de crestere este practicata si in scopuri economice.

Astfel, cresterea compensatorie permite o mai buna valorificare a
nutreturilor verzi pe timpul verii (mai ieftine) si creste pretul de
vanzare al animalelor prin obtinerea unor carcase cu mai putin
grasime. La acest tip de ingrasare sunt supuse rasele de carne,
masculii castrati si vitelele respinse de la reproductie. Conduita
alimentatiei urmareste folosirea la maximum a nutreturilor de volum,
ponderea concentratelor in ratii nedepasind 30%.

Deosebirea intre sistemul semi-intensiv si extensiv consta in durata

ingrasarii, greutatea de sacrificare si ponderea concentratelor in ratii.
In sistemul semi-intensiv sacrificarea are loc intre 20-30 luni (cu unul
sau 2 sezoane de ppasunat), la o greutate de cca 550-600 kg iar
ponderea concentratelor in ratii ajunge la 30%, uneori chiar mai mult
in perioada de finisare.

In sistemul extensiv sacrificarea are loc la peste 30 de luni, la peste

600kg si se folosesc cantitati mai mici de concentrate, uneori deloc.