3.

Tehnologia creşterii tineretului taurin

1.Noţiuni de creştere şi dezvoltare a tineretului.
2.Condiţiile de obţinere a viţeilor sănătoşi.
Supravegherea fătării şi creşterea viţeilor în primele zile
din viaţă.
3. Tehnica hrănirii şi întreţinerii viţeilor în perioada de
alăptare.
4 Tehnica întreţinerii şi hrănirii viţelelor de reproducţie.
5Tehnica întreţinerii şi hrănirii tăuraşilor de reproducţie.
6 Pregătirea junincilor pentru lactaţie
 1.Noţiuni de creştere şi dezvoltare a tineretului
La înmulţirea acestei specii sunt cunoscute unele dificultăţi: 1)
capacitatea reproductivă redusă 2) maturitate sexuală relativ tardivă
3)longevitate reproductivă nu prea mare. De aceea pentru a realiza
efecte dorite, parametri doriţi de reproducţie trebuie de adoptat
strategii adecvate de creştere a tineretului.
Scopul final la creşterea tineretului este obţinerea animalelor
masive,cu conformaţie corporală specifică, apte să utilizeze cantităţi
mari de furaje fiindcă numai astfel de animale pot asigura producţie
înaltă.
Creşterea se realizează prin sporirea masei corporale a
organismului- creşterea lui în dimensiune, volum şi greutate. În
procesul dezvoltării masa în creştere se diferenţiază şi capătă o
anumită structură (ţesuturi,, organe, sisteme funcţionale). În procesul
dezvoltării apar calităţi noi, au loc modificări calitative.
Există două perioade de creştere : embrionară (uterină) şi
post embrionară Dezvoltarea embrionară la rândul său
se împarte în trei perioade: 1) germinativă 2) profetală 3)
fetală.
Perioada germinativă durează 34 zile se începe
formarea organelor şi sistemelor. Perioada profetală
durează 26 zile Această perioadă se termină cu
formarea fetusului timpuriu ,care din punct de vedere
anatomic este identic cu organismul viţelului nou născut.
La sfârşitul perioadei masa embrionului este de 8-15g.
În perioada fetală care durează de la a 61 zi de viaţă
a embrionului până la naştere au loc procese de
transformări calitative a organismului pentru asigurarea
necesităţilor vitale după naştere.
Dezvoltarea post embrionară se împarte în următoarele perioade: 1)
de nou-născut , 2) de alăptare 3) creştere intensivă şi
maturitate sexuală 4) formarea intensivă a productivităţii 5)
maturitate şi activitate funcţională maximală 6) îmbătrânire .
În perioada de nou - născut- brusc se modifică condiţiile de viaţă a
organismului. . La condiţiile noi de viaţă viţelul născut se
acomodează 10-15 zile. În această perioadă trebuie de protejat de
diferite maladii. Importanţă deosebită are hrănirea lor cu colostru
care asigură organismul cu imunoglobuline, vitamine.
În perioada de alăptare furajul de bază este laptele care treptat
este înlocuit cu alte furaje vegetale. perioadă durează până la 2-6
luni şi este în funcţie de cantitatea laptelui utilizat.
Perioada de creştere intensivă şi maturitate sexuală. Se
caracterizează prin aceea că animalele au sporuri mari în greutate
în baza furajelor vegetale. La sfârşitul acestei perioade aproximativ
10-12 luni în funcţie de rasă şi intensitatea de creştere animalele
ating maturitatea sexuală.
Perioada formării intensive a productivităţii se începe din momentul
atingerii maturităţii sexuale şi continuă până la starea maturităţii
depline. În această perioadă se dezvoltă intensiv organele sexuale,
capacităţile de reproducţie, intensiv creşte ugerul.
În perioada de maturitate şi activitate funcţională maximală
productivitatea atinge nivelul maxim. Această perioadă durează de
la I fătare până la a 7-8 fătare.
În perioada îmbătrânirii se reduce productivitatea, funcţia de
reproducţie şi rzistenţa organismului
Intensitatea creşterii şi formarea productivităţii este în funcţie de
nivelul de hrănire.. Nivelul hrănirii trebuie să fie optimal.
Dezvoltarea tineretului de rând cu nivelul de hrănire este influenţată
şi de tipul de hrănire Deprinderea timpurie a viţelelor cu furaje
vegetale va contribui la dezvoltarea aparatului digestiv şi în stare
matură vor folosi mai multe furaje suculente şi grosiere .Utilizarea
cantităţilor mari de lapte duce la reţinerea dezvoltării aparatului
digestiv
Cota concentratelor poate fi de la 10-15% până la 30-35%
restul furaje voluminoase.. Folosirea cotei înalte (40-
45%) de concentrate este iraţională şi neeconomică.
Importanţă mare are particularitatea organismului de a
compensa reţinerea în creştere . Gradul compensării
este în funcţie de vârsta animalului şi cât de serios a
fost dereglat procesul de creştere.
Prin creştere dirijată a tineretului se înţelege folosirea
metodelor raţionale de influenţă asupra organismului,
care se efectuează cu scopul creşterii animalelor cu
producţie înaltă. Elementele principale a creşterii dirijate
sunt:
1.Determinarea scopului creşterii tineretului
2. Selectarea factorilor de influenţă
 3. Determinarea perioadei de aplicare a factorilor
selectaţi (embrionară, post embrionară)
4. Dozarea factorilor de influenţă.
Actualmente există câteva sisteme de creştere a
viţelelor care se deosebesc prin intensitatea de creştere
în diferite perioade.
1. Creşterea intensivă care prevede scăderea treptată
a sporului în greutate cu avansarea în vârstă.
2. Creşterea viţelelor cu intensitate moderată în spor
primele trei luni şi obţinerea sporului înalt în greutate
perioadele ulterioare.
3. Creşterea viţelelor cu oarecare reţinere în creştere până
la 1,5 ani şi cu nivel înalt de hrănire a junincilor.
4. Creşterea viţelelor cu sporuri diferite pe sezoanele
anului.
 Indicele care determină intensitatea de creştere a
viţelelor la rasele de lapte şi mixte este coeficientul
măririi masei vii la 12 şi 18 luni. La creşterea
intensivă greutatea vie în raport cu cea la naştere să
se mărească de 7-8 ori la 12 luni şi de 11-12 ori la 18
luni.
2. Condiţiile de obţinere a viţeilor sănătoşi.
Supravegherea fătării şi creşterea viţeilor primele
zile din viaţă.
Dezvoltarea fetusului în perioada embrionară în
mare măsură depinde de alimentaţia şi întreţinerea
vacilor gestante. Raţiile trebuie să corespundă
normelor . Durata repausului mamar trebuie să fie
45-60 zile. Nutreţurile să fie de calitate înaltă. În
perioada repausului – mamar vaca trebuie să adauge
în greutate 50-60kg sau 0,8-1kg pe zi.. În perioada
repausului mamar vacile se hrănesc ne uniform
 Necesitate în furaje a vacilor în repaus mamar (1 cap, kg)

Furajele Pe Inclusiv pe decade

perioa
dă
I II III IV V VI

Fân 300 5 4 4 5 5 7

Senaj 300 6 6 6 6 6 4

Siloz 460 - 8 14 14 10 -

Rădăcinoase 520 6 12 12 12 10 -

Nutreţ combinat 135 2 2,5 2,5 2,5 2,5 1,5

Sare,g 6000 100 100 100 100 100 100

Monocalciu 6000 100 100 100 100 100 100

fosfat,g
 În perioada de vară raţiile se bazează pe nutreţuri
verzi. Una din condiţiile de obţinere a viţeilor
sănătoşi şi bine dezvoltaţi este regimul corect de
întreţinere a vacilor gestante, organizarea mişcărilor
active până la ultimele zile de gestaţie nu mai puţin
de 2-3 ore pe zi. La ferme mari şi complexe vacile în
repaus mamar se întreţin în grupe separate ceea ce
uşurează crearea condiţiilor necesare. Pentru
pregătirea vacilor pentru fătare şi întreţinerea viţeilor
primele 15-20 zile la ferme se amenajează maternităţi
cu profilactoriu. Standurile trebuie să fie cu
lungimea de 2 m şi lăţimea de 1,5m. Cu 10 zile până
la fătare vacile se trec în maternitate.
Parametrii microclimatului: t -160 umiditatea
relativă 70%, conţinutul bioxidului de carbon nu mai
mult de 0,15%, amoniacului – 10mg/m3 viteza
curenţilor de aer iarna 0,2m/sec, vara – 0,5m/sec
Maternitatea permanent se curăţă şi de două ori pe lună
se dezinfectează. Vacile în maternitate până la fătare
se întreţin la legătură. Fătările se petrec pe stand sau
în boxe individuale 3 x 3 sau 3 x 2,5 m. Numărul
boxelor este de 0,5 -0,6% din efectivul vacilor. Viţeii
folosesc colostru la discreţie.
Semnele apropierii fătării : abdomenul se lasă în
partea dreaptă, ligamentele sacro – iliace se relaxează
şi apar scobituri din o parte şi alta a cozii; coada îşi
pierde rigiditatea; ugerul se tumifiază, mameloanele se
umplu cu colostru. La apariţia acestor semne trebuie
de pregătit locul pentru fătare şi a femelei.
Pregătirea locului pentru fătare. Parturiţia poate avea
loc în adăpost sau în maternitate şi pe păşune.
Pregătirea parturientei . Întroducerea în maternitate a vacilor este
precedată de o igienă corporală, în special a trenului posterior. Hrănirea
dietetică bazată pe fibroase şi concentrate.
Supravegherea fătării. Cu 2-4 ore până la fătare femelele devin neliniştite,
apar dureri, se culcă se ridică des, priveşte spre flanc, urinează frecvent, la
păşune se retrage spre marginea cirezii. La apariţia lor se iau următoarele
măsuri:
Pregătirea materialelor necesare: irigator, căldări zincate pentru
barbotaje, săpun , apa caldă, tinctură de iod, farfece, alcool etilic, pânză
curată etc.
Pregătirea vacii. Se face toaleta ugerului, vulvei şi
regiunelor învecinate, cozii cu apă caldă şi săpun.
Pregătirea îngrijitorului. Se spală mânele cu apă
caldă şi săpun, se dezinfectează cu alcool.
Fătarea poate fi în termen sau prea matură, eutocică şi
distocică, lentă sau rapidă. Fătarea are loc în doi timpi:
fătarea propriu – zisă care constă în: pregătirea pentru
fătare (desc. gâtului uterin-16-24 ore şi expulzarea
fetusului 1-4 ore) şi eliminarea învelit. fetale (2-6 ore)
 fătare (deschiderea gâtului uterin – durează 16-24 ore şi expulzarea
fetusului 1-4 ore) şi eliminarea învelitorilor fetale (2-6 ore).
Îngrijirea viţeilor. După ruperea cordonului ombelical viţelul este privat de
schimbările sanguine mamă – făt prin care se asigură aport de oxigen.
Pentru favorizarea respiraţiei se curăţă de mucozităţi gura şi nasul viţelului.
Dacă aceasta nu apare atunci se execută tracţiunea limbii cu un ritm de 15
mişcări pe minut sau se execută respiraţia artificială prin presarea ritmică a
membrelor anterioare pe cavitatea toracică. Dacă respiraţia nu se
declanşează nici după aceste mişcări atunci se recomandă injectarea cu
tonice cardiace (cafeină, camfor).
Odată cu expulzarea viţelului se rupe şi cordonul ombelical. Dacă acesta nu
s-a rupt, atunci se va tăia la 8-10cm de abdomen cu farfeca dezinfectată .
Bontul rămas se stoarce bine prin presare şi se moaie în tinctură de iod,
operaţia se repetă zilnic 2-3 zile. Ombilicul nu se leagă pentru a evita
acumulările de sânge şi limfă în care se dezvoltă bine flora microbiană.
 După terminarea acestor operaţiuni viţelul se lasă să fie
lins de vacă. Linsul asigură o zvântare rapidă, un masaj
bun “confort psihic” care acţionează favorabil la
declanşarea secreţiei laptelui şi expulzarea mai rapidă a
învelitorilor fetale.
Curăţirea se începe prin frecarea cu un şomoiag de paie în
sens opus părului , apoi se continuă cu perierea cu o
perie de păr, în sensul fibrelor de păr. Zilnic se
urmăreşte starea de sănătate. Viţeii bolnavi se recunosc
prin aceea că refuză hrana, au urme de fecale pe coadă,
respiraţia este dispneică, prezintă jetaj nazal. Când apar
aceste semne viţeii se termometrează, se izolează şi
sunt supuşi tratamentului.
Primele zile după naştere organismul viţelului necesită
cantităţi mari de substanţe proteice şi vitamine. Colostrul
prezintă prima hrană a nou născutului care nu poate fi
înlocuit cu alte nutreţuri. Principalele însuşiri ale colostrului :
după fătare el este bogat de circa 2,5 ori în substanţă
uscată şi de circa 6 ori în proteine faţă de laptele normal ,
care după 5-7 zile revine la normal.
• Compoziţia chimică a colostrului, %

Componentele I Peste 12 ore 24 ore Lapt

muls 6 ore e
oare integ
ral
Substanţă uscată 32,5 - 20,4 15,6 12,5

Grăsime 6,5 - 2,5 3,6 3,8

Albumină 22,5 - 13,4 6,6 3,3
Inclusiv cazeină 5,6 - 4,,5 3,6 2,7

Albumine şi 16,3 - 8,9 6,8 0,6

globuline
Zahăr 2,1 3,5 4,2 4,8
-
Substanţe minerale 1,4 1,0 1,0 0,7
-
Anticorpi 100 67 34 28
-
 Conţinutul bogat de imunoglobuline asigură
transferul imunităţii pasive de la mamă la făt.
Colostrul întruneşte însuşiri laxative care
favorizează evacuarea meconiului.
La stabilirea regimului de hrănire trebuie de
avut în vedere următoarele: 1) deşi cheagul are
cea mai mare pondere faţă de celelalte
compartimente stomacale (49%) volumul lui este
limitat (iniţial 0,5-0,6 l). 2)Compoziţia laptelui se
schimbă rapid, iar prentabilitatea mucoasei
intestinale pentru imunoglobuline scade
vertiginos.
Ţinând seama de aceste caracteristici trebuie de
respectat următoarele principii:
- administrarea colostrului se face în prima oră de
viaţă şi nu mai târziu de 1,5 ore în cantitate de 0,5-0,6 l;
- în prima zi se administrează circa 2,5-2,8 l în
minimum 5 tainuri;
- în următoarele 2 zile 3-3,5 l (câte 0,7-1,0 l pe tain),
din a 4 zi cantitatea creşte treptat ca la finele săptămânii
să ajungă la 6 l pe zi administrat în 2-3 tainuri.
În lume există preocupări pentru conservarea
colostrului pentru folosirea ulterioară.
-conservarea cu substanţe chimice (acizi formic,
acetic,propionic) alterează calităţile gustative;
- congelarea – metodă mai avantajoasă
 Dinamica procentuală a greutăţii compartimentelor gastrice la diferite
vârste
Vârsta, în luni

Compartiment La
gastric naştere 1 2 3 4 5-6 8-9 Adult

Rumen + reţea 38 52 60 64 67 64 64 85
(%)

Foios (%) 13 12 13 14 18 22 25 8

Cheag (%) 49 36 27 22 15 14 11 7
- liofelizarea – obţinerea de colostru praf care se
păstrează timp îndelungat.
Viţeii nou născuţi sunt transferaţi în profilactoriu unde
trebuie să fie două secţii izolate. În profilactoriu trebuie
să fie uscat, luminos, ventilaţie bună, fără curenţi,
temperatura 17-20o umiditatea 70%, bioxid de carbon nu
mai mult de 0,15%, amoniac – 10 mg/m3, viteza
curenţilor de aer vara până la 0,3m/sec, iarna 0,1 m/sec.
În profilactoriu se instalează cuşti individuale cu
lungimea 120cm , lăţime45cm şi înălţimea 100cm.
Începând cu a 3-5 zi de la naştere se
administrează apă feartă şi răcită, De la vârsta de o
săptămână se se administrează fân, de la 10-12
zile – concentrate Pentru ridicarea rezistenţei
organismului viţeilor se administrează vitamine, se
utilizează razele ultraviolete şi infraroşii.
Mişcarea viţeilor. Contribuie la dezvoltarea
armonioasă şi menţinerea sănătăţii. . În cuşti
individuale cu padoc viţeii pot executa liber mişcarea
necesară. Când se întreţin în boxe colective în
adăposturi închise ele trebuie să fie prevăzute cu
padocuri la care viţeii au acces liber. Vara viţeii se
scot în padoc de la vârsta de 2 săptămâni circa 30
min. pe zi iar după 1 lună au acces liber în padoc.
În padoc se amenajează un umbrar, sub el se instalează
jgheaburi pentru furaje şi adăpătoare automată.. Când
ferma dispune de păşuni în apropierea adăpostului viţeii
la vârsta de 6 săptămâni se ţin pe păşune .Iarna viţeii se
scot în padoc în zile fără ploi sau ninsori începând cu
vârsta de 1 lună, până la 1-2 ore pe zi.
Cântărirea şi individualizarea. Cântărirea se
realizează înaintea primei hrăniri. În primele 24 ore de la
naştere se individualizează şi se înscrie în registrul de
creştere.
Ecornarea are ca scop evitarea accidentelor la vârsta
adultă, taurinele sunt mai docile, necesarul de spaţiu la
întreţinerea liberă este mai redus. Se ecornează la 2-4
zile de la fătare cu baton de sodă caustică sau
electrocauterul.
3. Tehnica hrănirii şi întreţinerii viţeilor în perioada
de alăptare
Începând cu vârsta de 10-15 zile viţeii sunt trecuţi
din profilactoriu în adăposturi unde se întreţin
perioada de alăptare în grupe câte 10-15 capete.
Diferenţa în vârstă nu trebuie să depăşească 10-15
zile. Durata alăptării poate fi 2-6 luni în funcţie de
schemele de alăptare utilizate. Se recomandă
diferite scheme de hrănire care se deosebesc prin
diferite cantităţi de lapte, lapte degresat, cantitatea
de concentrate şi suculente(tab).
 Dinamica procentuală a greutăţii compartimentelor gastrice la diferite
vârste
Vârsta, în luni

Compartiment La
gastric naştere 1 2 3 4 5-6 8-9 Adult

Rumen + reţea 38 52 60 64 67 64 64 85
(%)

Foios (%) 13 12 13 14 18 22 25 8

Cheag (%) 49 36 27 22 15 14 11 7
• Schema hrănirii viţelelor de reproducţie până la 6 luni în perioada de
iarnă.
Mas Spor Cheltuielile de nutreţ la 1cap, kg
a la ul Lapte Con Siloz Răd Fân
6 zilnic centr ăcin
luni ,g integ degr
ral esat ate oase

125 550- 180 200 170 400 160 250

600
125 , -, 180 - 20 400 160 250
150 650- 200 400 180 400 160 250
750
150 ,-, 200 - 225 400 160 250
170 750- 250 600 180 400 210 250
800
 Primele 30-40 zile viţeii trebuie să primească lapte în
cantitate de 1/5 – 1/6 din masa vie la naştere. După
aceasta cantitatea de lapte se reduce înlocuindu-se cu
lapte degresat în aceeaşi cantitate. Laptele integral şi cel
degresat nu se amestecă administrându-se 5-10 zile
după ce se trece numai la lapte degresat. Nutreţurile
suculente se administrează din luna a doua, fânul din
prima săptămână şi concentratele de la 10-12 zile.
Din a 11 zi laptele integral poate fi înlocuit cu substituienţi
de lapte. Alăptarea artificială se efectuează prin mai
multe metode:
Alăptarea la găleată este mai mult răspândită.
Alăptarea la biberon este cea mai bună metodă de
hrănire artificială de oarece imită suptul natural.
Alăptarea în grup se realizează cu ajutorul unor instalaţii
speciale.
În perioada de iarnă începând cu ziua 10-15 din viaţă
viţeii trebuie în fiecare zi să se folosească de mişcări
active la început cu o durată de 10-20 minute şi apoi 2-4
ore. Iarna trebuie de ţinut sub control ca viţeii să nu se
culce pe zăpadă, trebuie de asigurat cu aşternut de paie.
În padocuri se instalează iesle pentru fân şi siloz care se
vor folosi pe timp favorabil.
În perioada de vară tineretul se întreţinere în tabere
câte 25-30 capete în secţie. În padocuri se amenajează
umbrare cu trei pereţi. Pentru păşunat sunt selectate
sectoarele cu umiditate mai mică. Viţeii sunt deprinşi cu
păşunatul din a 15-20 zi. În raţiile viţeilor până la 3 luni
fânul şi suculentele sunt înlocuite cu nutreţ verde.
Creşterea viţeilor cu ajutorul vacilor “doici” Se
foloseşte în unităţile agricole specializate pentru
producerea laptelui. Viţeii utilizează lapte calitativ. Cu
ajutorul unei vaci se cresc mai mulţi viţei. Înţărcarea se
efectuează aproximativ la vârsta de 3 luni.În cazul când
se utilizează lapte degresat sau nutreţ combinat “starter”
atunci ei se înţarcă la 60-70 zile. Este necesar de a
selecta corect vacile “doici”, bine de le hrănit şi corect de
format loturile de viţei. Vacile trebuie să fie sănătoase,
docile, starea de îngrăşare normală, ugerul şi
mameloanele sănătoase. Producţia de lapte se
determină înaintea începerii alăptarii prin mulsul de
control. Rezultate mai bune se obţin în cazul când la un
viţel îi revine 4-4,5kg lapte pe zi. În acest caz ei mai bine
 şi mai timpuriu utilizează furajele vegetale. Viţeii încep
să se alăpteze din a 5-6 zi de la naştere. Se selectează
viţeii în lot după vârstă, masă şi temperament. Diferenţa
în vârstă să nu depăşească 10 zile şi masa 10 kg.. Tot
lotul se alăptează simultan.
La început se spală ugerul, se mulg primele geturi de
lapte şi se udă cu el o cârpă cu care se şterge capul,
spinarea şi crupa viţelului. Viţeii se întreţin în aceeaşi
încăpere cu vacile numai în boxe separate. Se alăptează
de 3 ori pe zi. Din primele lzile li se administrează alte
furaje. La vârsta de 3 luni concentratele în raţie
constituie 1,5 kg/cap/zi.
Se înţarcă lotul simultan şi viţeii se trec la hrănire
conform schemelor. Practica acumulată demonstrează
că un lot de 16 vaci şi 50-60 viţei este îngrijit de un
lucrător.
La creşterea bovinelor specializate din rasele de
carne fiecare viţel este alăptat de mamă până la vârsta
de 6-8 luni.
Întreţinerea viţeilor în cuşti individuale în afara
adăpostului. Această tehnologie a fost utilizată în multe
ferme din republică.Viţeii se transferă în aceste cuşti
după perioada colostrală şi se întreţin pe parcursul a
2,5-3 luni. Cuştile pot fi cu şi fără padoc. Lungimea
cuştii constituie 1,5m, lăţimea 1,2 m şi înălţimea 1,1m.
 Indiferent de anotimp se utilizează aşternut de paie
care se adaugă după necesitate ..Padocul are suprafaţa
de circa 2m2 în el se amenajează loc pentru fân şi găleţi
pentru lapte şi concentrate.
Iarna se recomandă să fie amplasate sub o copertină
închisă din trei părţi cu baloturi de paie. Vara să se afle
sub o copertină
În comparaţie cu întreţinerea în adăpost are neajunsul
fiindcă au loc cheltuieli suplimentare de muncă însă
substanţial reduce maladiile fiindcă lipsesc gazele
nocive, flora microbiană, se îmbunătăţeşte rezistenţa
organică. În cazul apariţiei bolilor infecţioase cuştele se
mută pe loc nou. Teritoriul afectat se dezinfectează.
Cuştele se amplasează cu ieşirea spre sud cu
distanţa între ele de 50 cm pe teren uscat acoperit
cu un strat de petriş cu grosimea de 10cm.. Cuştile
se curăţă în fiecare zi. Dacă teritoriul fermei permite
atunci locul se schimbă după fiecare lot de viţei
crescuţi. Când nu este posibil de schimbat locul
după fiecare lot crescut atunci se
Înlătură stratul de petriş,terenul se dezinfectează
cu var sau alţi dezinfectanţi
şi se aşterne alt strat de petriş pe care se
instalează cuştile.
Această metodă asigură hrănirea, îngrijirea
individuală, limitează răspândirea.
 Diferitor maladii, se exclude suptul reciproc, sporul în
greutate este mai mare cu 19% ca în adăposturi.
4. Tehnica întreţinerii şi hrănirii viţelelor de
reproducţie.
Scopul principal la creşterea viţelelor de reproducţie după
perioada de alăptare este asigurarea dezvoltării normale
şi însămânţării la timp.
Viţelele pentru reproducţie se întreţin în grupe de 40-50
capete maximum în stare liberă.. Raţiile alcătuite din siloz
şi nutreţuri grosiere în perioada de iarnă pot asigura circa
400g spor zilnic în greutate.. Pentru a obţine spor de 550-
600 şi mai mult trebuie de administrat suplimentar 1-1,5
kg de concentrate.
Viţelelor în vârstă peste 12 luni 20-25% din proteină se
poate înlocui cu uree. Pentru distribuirea furajelor se
utilizează distribuitoare staţionare sau mobile.
Adăparea se efectuează din adăpători de grup. Dejecţiile
se evacuează mecanic cu transportoare cu racleţi sau
plug raclor.
 În perioada de vară nutreţul de bază este iarba
de pe păşune. Asigurarea cu nutreţ verde în
cantităţi necesare dă posibilitatea de obţinut
spor în greutate de 600-700g pe zi.
La întreţinerea pe păşune se dezvoltă bine
organele interne, osătura se acumulează
rezerve de substanţe minerale şi vitamine..
Importanţă deosebită are tehnica folosirii
păşunilor . Este de dorit parcelarea lor şi
utilizarea fiecărei din ele o singură zi. Loturile se
formează în funcţie de vârstă: 6-12 luni, 12-18
luni, peste 18 luni şi juninci. În cazul când
cantitatea
de masă verde pe păşune este insuficientă
atunci suplimentar se administrează masă verde
în cantitate de 15-25kg pe zi. În unităţile care nu
dispun de păşuni masa verde se administrează
la iesle. În unităţile agricole care dispun de
cantităţi necesare de nutreţ verde administrarea
concentratelor nu este raţională.
În perioada de iarnă adăposturile trebuie să
fie dotate cu padocuri unde viţelele să aibă acces
liber.
În funcţie de condiţii şi scopul creşterii se
utilizează diferite sisteme de creştere
a viţelelor de reproducţie.
În fermele de elită se practică creşterea intensivă care
prevede scăderea treptată a sporului în greutate cu
vârsta. În fermele de producţie mai frecvent se
foloseşte sistema de creştere cu nivel moderat de
hrănire în primele 6 luni şi mai ridicat în perioada
maturităţii sexuale, de asemenea se întâlneşte sistema
de creştere cu diferite sporuri în greutate pe sezoanele
anului.
În SUA şi alte ţări se foloseşte sistema cu adausuri
moderate primele 3 luni şi adausuri mai mari în
perioadele ulterioare. Î n SUA se foloseşte următorul
standard de creştere a viţelelor de rasă Holştein (tab.)
• Standardul de creştere pentru viţele de rasă Holştein în SUA
Vârsta Masa, kg Sporul,g
La naştere 40 -
1 lună 50 330
2 luni 67 570
3 luni 88 633

6 luni 161 800

12 luni 287 700

18 luni 400 630

24 luni 485 500

5 ani 600 -
• Pentru asigurarea standardului de creştere se utilizează schema de hrănire:

Vârsta Lapte kg Concentrate Grosiere,

succulent
esare
0-3 zile Colostru 2, 3 - -

3-14 zile Colost. 0,4 Deprindere cu Acces

sau 5 “starter” liber
sub.de
lapte
2-6 Subst. de 0,6 “starter” la “
săptămân lapte 8 discreţie
i
1,5-4 luni - - Până la 2,3kg “
4-6 luni - - Până la 1,8kg “
6-12 luni - - Până la 0,9 kg “
12-27 luni - - Se admin.cu6- “
8săpt.până la
fătare
 Din considerente economice multe ferme cresc
tineretul cu spor diferit pe sezoanele anului, mai înalt
vara şi mai redus iarna.
Intensificarea ramurii şi trecerea la tehnologii industriale
au înaintat problema de creştere intensivă a viţelelor
Ştiinţa şi practica demonstrează că termenul
însămânţării viţelelor este determinat nu numai de
vârstă, dar şi de masa corporală în primul rând.
Necrasov D.a efectuat o experienţă de creştere
intensivă a viţelelor. Nivelul hrănirii în lotul experimental
a fost cu 15-20% mai mare faţă de normă.. Aceste
viţele au fost însămânţate la vârsta de 13,5 luni cu masa
de 297 kg, iar din lotul martor la 18 luni cu masa de 339
kg După a doua fătare masa corporală a fost practic
egală 529 şi 531 kg.La I lactaţie în lotul I s-a obţinut
3097kg lapte şi în lotul martor 3172kg.. S-a constatat că
însămânţarea timpurie la creşterea intensivă şi nivel
înalt de hrănire în perioada gestaţiei şi în prima lactaţie
nu influenţează negativ asupra dezvoltării lor şi
producţiei de lapte.
Creşterea intensivă reduce perioada ne productivă a
vacii şi ridică efectul selecţiei .Despre eficienţa creşterii
intensive a viţelelor se poate vedea di rezultatele
următoarei experienţe.
 Până la 2 ani primul lot a primit 4000 U.N. şi 440kg proteină
digestibilă inclusiv: lapte integral -452 kg, lapte degresat-
1200 kg, concentrate-725 kg, suculente-1110 kg. -, fân -
120.0 kg
. Lotul II a primit 2986 U.N. şi 367 kg proteină digestibilă inclusiv : lapte
integral-200kg, lapte degresat-425kg, concentrate-525kg, suculente-
1627kg, fân-1960kg.
Influenţa nivelului de hrănire asupra producţiei de lapte

Lotul Pe 305 zile de lactaţie

I II III

n Lapte, % Lapte, % Lapte, %

kg grăs kg grăsi kg grăsi
ime me me
I 16 3546 4,0 3758 3,98 3902 3,96

II 17 2615 3,89 3315 3,87 3876 3,90

Viţelele din grupa a doua care au folosit o cantitate mai mare de
nutreţuri suculente şi fibroase deja la vârsta de 9 luni au avut
aparatul digestiv mai bine dezvoltat
Influenţa tipului de hrănire la dezvoltarea aparatului
digestiv

Indicii I lot 9 II lot 9 I lot II lot I lot 4 II lot 4

luni luni 24 24 ani ani
luni luni

Masa vie, kg 240 223 460 437 595 552

Lungimea 26,8 32,0 31,5 41,2 36,0 49,0

intestinului
subţire, m

Raportul 1:5 1 :6 1:8,5 1:10 1:8 1:10

volumului
cheagului şi
rumenului
5.Tehnica întreţinerii şi hrănirii tăuraşilor de reproducţie.
Întreţinerea tăuraşilor pentru reproducţie este diferenţiată după cum aceştea
sunt crescuţi în staţiuni de testare sau în ferma de producţie. Întreţinerea în
staţiuni a fost redată în tema 9.
În ferme de producţie tăuraşii se întreţin obişnuit în sistem legat (însă nu
sunt excluse şi boxe individuale, întreţinere liberă) pe stand lung, cu
evacuarea mecanică a dejecţiilor. Standul trebuie să aibă lăţimea de 0,8 m
până la vârsta de 6 luni,1,1m între vârsta 6-12 luni şi 1,2-1,3 peste această
vârstă. Adăparea se asigură prin adăpători cu nivel constant una la doi
tăuraşi. Adăposturile sunt prevăzute cu uşi laterale pentru acces în padoc
unde se asigură o suprafaţă de 5-6m2 /cap, suprafaţa betonată şi
compartimentată pentru grupe de 5-10 tăuraşi unde vara sunt menţinuţi
majoritatea timpului. De asemenea ele trebuie prevăzute cu umbrare,iesle şi
adăpători.
Zilnic se recomandă ca tăuraşii să facă mişcare activă minimum 30
minute, pe culoare special amenajate sau la instalaţii mecanice. Igiena
corporală se realizează prin pansaj executat zilnic. Atenţie se acordă
ongloanelor, igienei lor şi ajustării de câte ori este nevoie.
La vârsta de 9-12 luni când forţa începe să se exteriorizeze, se
întroduce inelul nazal.
Tăuraşii vor fi obişnuiţi cu plimbarea individuală la baston,
întroducerea în sala de recoltare şi obişnuirea cu saltul pe manichin.
Hrănirea tăuraşilor. Î n perioada colostrală tăuraşii sunt hrăniţi ca
şi viţelele. După transferarea în adăposturile de creştere ei trebuie
crescuţi pe scheme speciale. Alimentaţia tăuraşilor dereproducţie se
deosebeşte de cea a viţelelor prin nivelul mai ridicat tip (moderat
voluminos şi acid) şi tehnologie (din stoc şi standardizată) . În afară
de colostru şi lapte tăuraşii trebuie să aibă la dispoziţie apă, nutreţ
combinat şi fân la discreţie. Astfel de hrănire poate asigura spor
zilnic de 800-900g şi greutate la înţărcare (4 luni) 120-140kg.
De la înţărcare până la 18 luni necesarul nutriţional este cu 20-
25% mai mare ca la viţele pentru a asigura sporuri mari de greutate
(900-1000 g/zi) Cea mai bună tehnologie de hrănire este cea din
stoc pe bază de amestec unic brichetat şi fân. În lipsa acestora se
folosesc nutreţuri combinate cu valoarea 1 kg de 1 U.N. şi 120 g
proteină digestibilă sau concentrate de fermă. De asemenea iarna
se folosesc fânurile ( leguminoase sau leguminoase şi graminee) şi
suculentele (morcovi, senaj ,siloz de foarte bună calitate) iar vara se
poate administra masă verde uşor pălită.
 Raţia se administrează în minimum 2-3 tainuri .La tăuraşi în vârstă
de 6-12 luni se administrează în medie 3-4 kg nutreţ combinat, 2-3
kg fân,şi 4-5 kg senaj .În vârstă peste 12 luni se administrează 5-
6kg nutreţ combinat, 4-5kg fân şi 5-6 senaj . Vara senajul se poate
înlocui cu nutreţ verde (10-15kg)
6.Pregătirea junincelor pentru lactaţie.
Pregătirea junincilor pentru fătare şi lactaţie este un proces complicat şi
responsabil fiindcă în organismul viţelei însămânţate au loc procese
fiziologice complicate de modificare a organelor reproductive.
Afară de aceasta gestaţia, fătarea şi lactaţia la primipare au loc concomitent
cu continuarea creşterii organismului.
În funcţie de pregătirea junincii pentru lactaţie va depinde decurgerea
actului fătării, calitatea fetusului, producţia de lapte şi potenţialul reproductiv
al primiparelor.
Pregătirea se începe cu trei luni până la fătare în adăpostul unde se va efectua
şi
Stimularea producţiei de lapte după fătare.
Pregătirea pentru lactaţie include hrănirea balansată cu furaje de calitate
bună, masajul ugerului, deprinderea cu tehnologia mulsului şi aparatul de
muls, cu funcţionarea altor utilaje, mişcările active.
Diferite cercetări ştiinţifice demonstrează că pregătirea pentru lactaţie
sporeşte producţia între 150-500kg.
Pregătirea prevede masajul ugerului de două ori pe zi în orele de muls
dimineaţa şi seara în fermă. Masajul ugerului prin sistemul nervos măreşte
activitatea hormonală a hipofizei şi altor glande, măreşte fluxul de sânge
spre uger şi crează condiţii pentru creşterea şi dezvoltarea lui.
Primele zile masajul constă în atingere şi netezire uşoară a ugerului. După
deprindere (2-3 zile) masajul se efectuează mai intensiv. Mulgătoarea
acţionează cu ambele mâni masajind tot ugerul, apoi jumătăţile, sferturile şi
mameloanele.
Durata masajului constituie 5 minute. Cu o lună până la fătare masajul se
petrece după spălarea ugerului cu apă caldă şi ştergerea cu un prosop
curat Pe un timp foarte scurt (2-4 sec) păharele pot fi ataşate pe
mameloane astfel junincele se deprind cu funcţionarea aparatului de muls.
Masajul poate fi efectuat şi mecanic cu ajutorul masajoarelor
speciale .
Masajul se opreşte cu cel puţin 2-3 săptămâni până la fătare fiindcă
în uger se poate începe procesul de formare a laptelui şi aceasta
va influenţa negativ asupra formării colostrului.
În fermele cu întreţinerea liberă junincile dimineaţa şi seara după
mulsul vacilor sunt duse la instalaţia de muls unde primesc
concentrate şi se efectuează masajul.. Astfel ele se deprind cu
tehnologia mulsului în ferma respectivă.
Alt factor care influenţează asupra actului fătării este mişcarea
activă a junincilor fiindcă la hrănirea normală şi mişcări limitate pot
apărea complicaţii la fătare
Studierea influenţei masajului şi pregătirii junincelor pentru lactaţie
demonstreză că producţia de lapte sporeşte cu 5-10%.
Influenţa pregătirii junincelor pentru lactaţie asupra producţiei de
lapte este prezentată în următorul tabel.
Lactaţia Producţia Pregătite Fără Diferenţa
pregătire

I Lapte, kg 3499 3269 +230

% de grăsime 3,9 3,94 -0,04

II Lapte,kg 5054 3949 +1105

% de grăsime 3,94 4,04 -0,1

III Lapte,kg 5939 4324 +1615

% de grăsime 3,96 3,85 +0,11

Pe 3 lactaţii +2940