Hormoni pentru creșterea

bovinelor
Creșterea accentuata a cererii de
resurse alimentare pentru hrănirea
omenirii este întotdeauna asociata cu
prognozele privind creșterea
demografica. In susținerea acestei
relații, acumularea unui volum
impresionant de cunostinte tehnico-
stintifice in domeniul productiei
agroalimentare permite elaborarea si
aplicarea unor tehnologii moderne, de
mare randament.
Argumente

Asemenea celorlalte segmente ale zootehniei, cresterea vacilor de lapte si productia tot
mai mare obtinuta de la acestea este (si) rodul aplicarii rezultelor unor cercetari intense.
Cadrul interventiei umane in cresterea vacilor de lapte este foarte larg: de la psihologie
animala, conformatia si functionarea corpului, pana la hranirea efectiva, rentabilizarea
pasunilor si productia laptelui. In contrast si in neconcordanta, asprele discutii privind
utilizarea hormonilor administrati bovinelor iau proportii uriase, hormonii fiind asezati pe
o lista cu nuante umbrite a zootehniei.

Compozitia laptelui este una extrem de variabila si complexa. Pe langa componentii de

baza (grasimi, proteine, glucide, substante minerale), laptele contine si anumiti
componenti care prezinta efecte biologice considerabile. In urma cu aproape doua
decenii, Food and Drug Adminitration (FDA) din SUA a aprobat utilizarea, in scopuri
zootehnice, a hormonului de crestere recombinat de la bovine: recombinat bovine
somatropin – rbST sau rBGH (recombinat bovine hormon), pentru cresterea productiei
de lapte, cu pana la 20%.

Hormonul a fost obtinut prin inginerie genetica pe Escheria coli de Monsanto si s-a
dovedit ca rBGH stimuleaza productia hepatica de IGF (insulin-like growth factor), care
se excreta prin lapte, concentratia fiind de zece ori mai mare, fata de cea a vacilor care
nu au beneficiat de rBGH. Identic cu cel uman, IGF nu se distruge prin pasteurizare.

Nu au existat indoieli ca hormonul de crestere a fost dezvoltat initial cu scopul unic de a

mari productia de lapte. Timpul si numeroase cercetari ulterioare au demonstrat totusi
ca acest hormon prolifereaza dezvoltarea cancerului. Functionarea sistemului endocrin
(indeosebi tiroida si suprarenalele) fiind stimulata de prezenta rBGH, influnteaza
echilibrul hormonal, cresterea si alti factori dezvoltatori ai vacilor de lapte.

Studii de specialitate au evidentiat, in ultimele decenii, existanta riscurilor dezvoltarii

anumitor forme de cancer pentru consumatorii de produse lactate, in conditiile utilizarii
laptelui provenit de la vaci stimulate prin administrarea de hormoni. Este astfel dificil de
prognozat viitorul utilizarii hormonilor in alimentatia animala si in zootehnie, in general.
Pentru hormonii obtinuti prin biotehnologii exista argumente, atat in favoarea avantajelor
oferite de utilizarea acestora, cat si in sensul multiplelor rezerve si a interdictiilor, fata de
utilizarea lor.

Cresterea unor specii (cu urmarirea aproape exclusiva a randamentului), hrana

anormala administrata si conditiile nenaturale in care sunt tinute animalele au ca efect
cresterea imbolnavirilor. In prezent, legislatia multor tari interzice administrarea
preventiva a antibioticelor, la animalele sanatoase. Interdictia este sustinuta, in conditiile
in care antibioticele si hormonii au facut obiectul administrarii gresite de catre fermieri,
fiind folosite ca stimulente de crestere.

Dar administrarea antibioticelor este permisa, exclusiv animalelor bolnave. Este

cunoscut ca o crestere a frecventei mastitelor, la vacile astfel stimulate, impune un
consum sporit de antibiotice pentru tratamente, conducand implicit la cresterea
concentratiei de substante reziduale de antibiotice din lapte. In tarile Uniunii Europene
este total interzisa folosirea hormonilor pentru stimularea productiei de lapte. Motivele
acestei delimitari nu par sa fie de prisos.

Lista hormonala gri

In relatie directa cu anumite stari fiziologice ale vacilor, laptele poate contine peste 20
de substante (peptide, hormoni), cu rol in multiplicarea unor celule, printre care:
bombesina (implicata in producerea cancerului mamar, de prostata, cerebral, de
pancreas), gastrin-releasing peptide (cu risc de cancer ovarian, mamar, pulmonar,
leucemii), triiodothironine (creste numarul receptorilor estrogeni) s.a. In Australia Noua
Zeelanda, Canada si Japonia a fost interzisa procesarea laptelui din fermele in care se
foloseste rBST, ca urmare a riscului aparitiei unor forme de cancer printre consumatori,
dar si datorita unei cresteri a numarului de celule somatice in laptele produs de vaci
stimulate prin rBGH.

Zeranolul, stimulator de crestere estrogenic non-steroidal, este produsul chimic al

zearalenonei. A fost folosit pe scara larga ca stimulator de crestere a animalelor de
ferma, pentru imbunatatirea conversiei hranei si pentru limitarea stresului vacilor.
Proprietatile intrinsece ale hormonilor si rezultatele cercetarilor stiintifice au dus la
interzicerea folosirii zeranolului si a metabolitului sau primar (taleranolul), de catre
Uniunea Europena.

Catecolaminele, substante chimice produse de glandele suprarenale, formeaza un

grup de compusi cu efecte hormonale, denumit beta-agonisti. Conform legislatiei
europene, pot fi folositi doar in scop terapeutic (bronhodilatatie la vitei si tocoliza
vacilor). Folosirea beta-agonistilor, pe langa actiunea de bronhodilatator si tocolitic,
eficientizeaza conversia furajelor. In martie 1996, UE a extins interzicerea folosirii
hormonilor beta-agonisti, ca promotori de crestere (Directiva 96/22/CE).
Stilbenele si derivatii au fost pentru prima data sintetizate, in anul 1938.
Dietilstilbestrolul (DES) este cel mai cunoscut hormon de sinteza, confirmat insa de
efectele progresului stiintific (abia in anii ’70) ca genotoxic si cancerigen. Prima aplicatie
pe bovine, in care hormonii au fost folositi ca stimulatori de crestere, a fost realizata in
1947, cand s-a folosit un implant subcutanat DES, pentru actiunea dietilstilbestrolului
asupra junincilor.

Ulterior, stimularea cresterii si rata de imbunatatire a utilizarii hranei, precum si o

scadere a efectelor secundare, au fost observate la bovine, dar implantul cu DES la
aceste animale a fost interzis, in 1957. Cercetarile ulterioare au ridicat o doza minima
de optimism, pentru administrarea orala. Reziduurile de DES, depistate intamplator, au
determinat totusi reprezentantii US Food and Drug Administration sa scoata definitv
hormonul de pe piata, in 1981. Pentru inceput, produsele pentru administrare orala si –
in anul urmator – implantul.

Hormonii steroizi sunt sintetizati la nivelul placentei si in partea corticala a glandelor

suprarenale, dintr-un precursor comun: colesterolul. In urma scindarii catenei laterale a
colesterolului, se formeaza pregnelonul, care (in functie de complexul enzematic si
tesutul prezent) poate fi transformat in progesteron sau testosteron, oferind astfel
alternativa aromatizarii pentru formarea diferitilor estrogeni (estrona, estradiol).

Folosirea hormonilor steroizi aduce cu sine o crestere accelerata a animalelor. De

asemenea, efectele sinergice ale acestora, abilitatea de a reduce retentia azotului si
cresterea continutului de grasime reprezinta elemente confirmate de studiile de
specialitate. Sicorticosteroizii sunt inca folositi ilegal pentru ingrasarea animalelor,
indeosebi datorita efectului sinergic pe care il detin, in combinatie cu alti steroizi
anabolizanti sau chiar beta-agonisti.

Intrucat normele sanitare veterinare nu prevad efectuarea unor analize pentru

determinarea steroizilor si a substantelor antitiroidiene, a fost deseori si intens solicitata,
de catre organizatiile fermierilor, procesatorilor si ale consumatorilor, completarea
legislatiei nationale si o inasprire a controalelor preventive. Pe langa aceste aspecte de
ordin legislativ, se impune promovarea aspectelor stiintifice deja elucidate, inlaturand
perceperea acestora ca simple suspiciuni privind riscurile derivate din consumul de
lapte provenit de la vaci stimulate hormonal.

INFORMAȚII – HORMONII ÎN
CREȘTEREA BOVINELOR
Posted on July 13, 2016Author
Folosim adesea concepte și termeni pe care nu i-am investigat îndeajuns.
Sursele sunt uneori prea științifice, concluziile se bat cap-în-cap și omul obi șnuit
fie n-are timpul, fie n-are înclinarea de a investiga detaliile. Acestea sunt totu și
importante – nu degeaba se spune “diavolul e în detalii”. Din acest motiv am
pornit o serie care dorește să sintetizeze anumite informații și să reducă panica
și neîncrederea, deseori nejustificate, cu care privim știința.

În US și Canada steroizii hormonali sunt aprobați încă din anii ‘50 în

creșterea bovinelor și al oilor. Aceștia sunt estradiolul(estrogen), progesteron,
testosteron, versiunile naturale și sintetizate. Abia spre sfâr șitul anilor 60 și
începutul anilor 70 aceste tratamente au început să fie folosite pe scar ă larg ă.
Alte țări care aprobă folosirea hormonilor în creșterea bovinelor sunt: Australia,
Noua Zeelandă, Japonia, Mexic, Chile, Africa de Sud și înc ă alte 24 de țări .

În UE, discuția despre hormoni în bovine sau alte animale este inutilă
deoarece cele șase tratamente hormonale sunt interzise încă din 1989. Aceste
ș ase tratamente sunt: estradiol, progesteron ș i testosteron, zeranol, trenbolone
și melengestrol. În 2003, această interdicție a fost modificată prin interzicerea
definitivă a estradiolului–17β și interzicerea temporară a celorlalte 5 tratamente.
Canada și US, care folosesc aceste tratamente în creșterea vitelor, au atacat
decizia UE la WTO (World Trade Organization) și au câștigat în 1997. UE a f ăcut
apel.

Primele 4 tratamente folosite sunt versiuni sintetice ale hormonilor naturali care
sunt prezenți în organismele vii iar ultimele 2 nu există în versiunea natural ă. Nu
există un consens asupra efectelor asupra oamenilor – Canada/US sus țin c ă
durata lungă pe care acestea au fost folosite fără efecte vizibile statistic indic ă
siguranța lor, UE susține că nu se poate determina dacă sunt substan țe sigure și
care sunt efectele pe termen lung și foarte lung. Știința nu a dat, înc ă, un r ăspuns
definitiv acestei probleme.

În afara acestor steroizi hormonali un altul folosit – numai în US (deci nu v ă

îngrijorați dacă nu locuiți acolo) este rBST (recombinant Bovine SomaTropin). În
multe țări este interzis din grijă pentru animale care pot dezvolta boli ale
ugerului. Și în US laptele vândut este, deseori etichetat – rBST free/f ăr ă rBST –
deci consumatorul își poate lua decizia potrivită pentru el. BST e cunoscut înc ă
din 1937 ca fiind un hormon care sporește producția de lapte – dar pân ă în anii 80
n-a fost folosit pe scară largă pentru că nu era sintetizat și nu e prezent în
cantități mari, recoltabile, în animale.

Un studiu din 2002, din US, a arătat că deși oamenii nu cer interzicerea acestor
hormoni, 85% cred că e o idee bună ca folosirea acestora să fie clar indicat ă pe
eticheta produselor din carne.

ormonii sunt buni, sau (ne)buni pentru creşterea bovinelor?

Publicat la: Iunie 4, 2013 Nici un comentariu

În urmă cu aproape două decenii, Food

and Drug Adminitration (FDA) din SUA a aprobat utilizarea, în scopuri zootehnice, a hormonului de creştere
recombinat de la bovine, pentru umflarea producţiei de lapte, cu până la 20%. Hormonul a fost obţinut prin
inginerie genetică pe Escheria coli de Monsanto şi s-a dovedit că rBGH stimulează producţia hepatică de IGF
(insulin-like growth factor), care se excretă prin lapte, concentraţia fiind de zece ori mai mare, faţă de cea a
vacilor care nu au beneficiat de rBGH. Identic cu cel uman, IGF nu se distruge prin pasteurizare. Nu au existat
îndoieli că hormonul de creştere a fost dezvoltat iniţial cu scopul unic de a mări producţia de lapte. Timpul şi
numeroase cercetări ulterioare au demonstrat totuşi că acest hormon proliferează dezvoltarea
cancerului. Funcţionarea sistemului endocrin (îndeosebi tiroida şi suprarenalele) fiind stimulată de prezenţa
rBGH, influnteaza echilibrul hormonal, creşterea şi alţi factori dezvoltatori ai vacilor de lapte. Studii de
specialitate au evidenţiat, în ultimele decenii, existenţa riscurilor dezvoltării anumitor forme de
cancer pentru consumatorii de produse lactate, în condiţiile utilizării laptelui provenit de la vaci stimulate prin
administrarea de hormoni. Este astfel dificil de prognozat viitorul utilizării hormonilor în alimentaţia animală
şi în zootehnie, în general. Pentru hormonii obţinuţi prin biotehnologii există argumente, atât în favoarea
avantajelor oferite de utilizarea acestora, cât şi în sensul multiplelor rezerve şi a interdicţiilor, faţă de utilizarea
lor.
De ce unii interzic, dar nouă ni se dau hormoni pe pâine?

În afara hormonilor utilizaţi pentru creşterea producţiei d lapte sau carne, noi ne hrănim şi cu alte produse
împănate cu hormoni! În prezent, legislaţia multor ţări interzice administrarea preventivă a antibioticelor, la
animalele sănătoase. Interdicţia este susţinută, în condiţiile în care antibioticele şi hormonii au făcut obiectul
administrării greşite de către fermieri, fiind folosite ca stimulente de creştere. Dar administrarea antibioticelor
este permisă, exclusiv animalelor bolnave. Este cunoscut ca o creştere a frecvenţei mastitelor, la vacile astfel
stimulate, impune un consum sporit de antibiotice pentru tratamente, conducând implicit la creşterea
concentraţiei de substanţe reziduale de antibiotice din lapte. În ţările Uniunii Europene este total interzisă
folosirea hormonilor pentru stimularea producţiei de lapte. Motivele acestei delimitări nu par să fie de prisos.

Lista hormonală gri

În relaţie directă cu anumite stări fiziologice ale vacilor, laptele poate conţine peste 20 de substanţe (peptide,
hormoni), cu rol în multiplicarea unor celule, printre care: bombesina (implicată în producerea cancerului
mamar, de prostată, cerebral, de pancreas), gastrin-releasing peptide (cu risc de cancer ovarian, mamar,
pulmonar, leucemii), triiodothironine (creşte numărul receptorilor estrogeni) s.a. În Australia, Noua Zeelandă,
Canada şi Japonia a fost interzisă procesarea laptelui din fermele în care se foloseşte rBST, ca urmare a
riscului apariţiei unor forme de cancer printre consumatori, dar şi datorită unei creşteri a numărului de celule
somatice în laptele produs de vaci stimulate prin rBGH. Zeranolul, stimulator de creştere estrogenic
nonsteroidal, este produsul chimic al zearalenonei. A fost folosit pe scară largă ca stimulator de creştere a
animalelor de fermă, pentru îmbunătăţirea conversiei hranei şi pentru limitarea stresului vacilor. Proprietăţile
intrinsece ale hormonilor şi rezultatele cercetărilor ştiinţifice au dus la interzicerea folosirii zeranolului şi a
metabolitului sau primar (taleranolul), de către Uniunea Europena. Catecolaminele, substanţe chimice produse
de glandele suprarenale, formează un grup de compuşi cu efecte hormonale, denumit beta-agonisti. Conform
legislaţiei europene, pot fi folosiţi doar în scop terapeutic (bronhodilataţie la viţei şi tocoliza vacilor). Folosirea
beta-agonistilor, pe lângă acţiunea de bronhodilatator şi tocolitic, eficientizează conversia furajelor. În martie
1996, UE a extins interzicerea folosirii hormonilor betaagonisti, ca promotori de creştere (Directiva 96/22/CE).
Stilbenele şi derivaţii au fost pentru prima dată sintetizate, în anul 1938. Dietilstilbestrolul (DES) este cel mai
cunoscut hormon de sinteză, confirmat însă de efectele progresului ştiinţific (abia în anii ’70) ca genotoxic şi
cancerigen. Prima aplicaţie pe bovine, în care hormonii au fost folosiţi ca stimulatori de creştere, a fost
realizată în 1947, când s-a folosit un implant subcutanat DES, pentru acţiunea dietilstilbestrolului asupra
junincilor.

Folosirea hormonilor steroizi aduce cu sine o creştere accelerată a animalelor, dar şi o creştere a
riscurilor cancerigene

Ulterior, stimularea creşterii şi rata de îmbunătăţire a utilizării hranei, precum şi o scădere a efectelor
secundare, au fost observate la bovine, dar implantul cu DES la aceste animale a fost interzis, în 1957.
Cercetările ulterioare au ridicat o doză minimă de optimism, pentru administrarea orală. Reziduurile de DES,
depistate întâmplător, au determinat totuşi reprezentanţii US Food and Drug Administration să scoată definitiv
hormonul de pe piaţă, în 1981. Hormonii steroizi sunt sintetizaţi la nivelul placentei şi în partea corticală a
glandelor suprarenale, dintr-un precursor comun: colesterolul. În urma scindării catenei laterale a
colesterolului, se formează pregnelonul, care (în funcţie de complexul enzematic şi ţesutul prezent) poate fi
transformat în progesteron sau testosteron, oferind astfel alternativa aromatizării pentru formarea diferiţilor
estrogeni (estrona, estradiol). Folosirea hormonilor steroizi aduce cu sine o creştere accelerată a animalelor. De
asemenea, efectele sinergice ale acestora, abilitatea de a reduce retenţia azotului şi creşterea conţinutului de
grăsime reprezintă elemente confirmate de studiile de specialitate. Sicorticosteroizii sunt încă folosiţi ilegal
pentru îngrăşarea animalelor, îndeosebi datorită efectului sinergic pe care îl deţin, în combinaţie cu alţi steroizi
anabolizanţi sau chiar beta-agonisti. Întrucât normele sanitare veterinare nu prevăd efectuarea unor analize
pentru determinarea steroizilor şi a substanţelor antitiroidiene, a fost deseori şi intens solicitată, de către
organizaţiile fermierilor, procesatorilor şi ale consumatorilor, completarea legislaţiei naţionale şi o înăsprire a
controalelor preventive. Pe lângă aceste aspecte de ordin legislativ, se impune promovarea aspectelor ştiinţifice
deja elucidate, înlăturând perceperea acestora ca simple suspiciuni privind riscurile derivate din consumul de
lapte provenit de la vaci stimulate hormonal.

Oameni de știință de la mai multe universități din Sankt Petersburg (Rusia) au

sugerat ca crescătorii de animale din întreaga lume să renunțe cât mai urgent la
utilizarea hormonilor pentru a putea furniza produse din carne mai sănătoase.
Acest lucru este necesar pentru că practica actuală de utilizare a hormonilor
poate cauza cancer în consumatorul final, fapt confirmat indirect de o serie de
studii.

„Organismul uman conține circa 600 de hormoni diferiți. Într-un organism

sănătos acestea sunt echilibrate, și fiecare este responsabil pentru o funcție
specifică a organismului. Când hormonii sunt introduși în organism dintr-o
sursă externă, începe o confruntare în organism”, au declarat oameni de știință
de la departamentul de nutriție animală din cadrul Academiei de Medicină
Veterinară din Sankt Petersburg.

„Acești hormoni dominanți distrug în mod agresiv cele în minoritate, ceea ce

afectează funcționarea mitocondriilor care se află în interiorul celulelor
organismelor vii, responsabile pentru producerea energiei. Celulele ori mor, ori
suferă mutații, iar unele dintre ele se transformă în celule canceroase”, au
adăugat oamenii de știință.