Proteinele

• Ce inseamna o proteina?
Proteinele sunt substanţe organice
macromoleculare formate din lanţuri simple sau
complexe de aminoacizi; ele sunt prezente în
celulele tuturor organismelor vii în proporţie de
peste 50% din greutatea uscată. Toate proteinele
sunt polimeri ai aminoacizilor, în care secvenţa
acestora este codificată de către o genă. Fiecare
proteină are secvenţa ei unică de aminoacizi,
determinată de secvenţa nucleotidică a genei.
 Totul despre proteine.
• Cuvântul proteina provine din limba greaca proteinus care înseamna
primul. Proteinele intra în componenta tuturor celulelor, iau parte la
formarea unor fermenti si intervin în desfasurarea tuturor
proceselor vitale în organism: intra în structura multor hormoni;
participa la formarea anticorpilor cu rolul de aparatori ai
organismului împotriva microbilor si toxinelor acestora; intra în
combinatii chimice cu substante chimice toxice, transformându-le în
substante netoxice; îndeplinesc functia de transportatori formând
diferite complexe (proteino-lipidic, proteino-glucidic, proteino-
mineral, proteino-vitaminic, proteino-hidric si cu unele
medicamente); participa la mentinerea echilibrului osmotic, la
repartizarea apei si a substantelor dizolvate în ea în diferitele parti
ale organismului; pot fi arse în organism cu scop energetic, 1 g de
proteine eliberând 4 kcalorii.
• În componenta proteinelor intra aminoacizi. Din
cei 20 de aminoacizi cunoscuti 8 sunt considerati
esentiali, întrucât nu pot fi sintetizati în
organismul omului si trebuie adusi zilnic cu
alimentele. Acestia sunt valina, lizina, leucina,
izoleucina, metionina, triptofanul, treonina,
fenilalanina. Pentru copiii sub 1 an histidina este
aminoacid esential. Ceilalti au fost numiti
neesentiali întrucât pot fi sintetizati în organism
din alte substante. Pentru sinteza proteinelor
organismului este nevoie de aminoacizi esentiali
si neesentiali în anumite proportii.
• Aminoacizii esentiali îndeplinesc
functii diferite in organism.
• Valina. Insuficienta ei în ratia alimentara
provoaca scaderea consumului de hrana,
dereglari de coordonare a miscarilor,
hipertensiune si moartea sobolanilor supusi
experientei.
• Lizina intra în componenta triptofanului si
metioninei. Insuficienta de lizina în ratia
alimentara are drept consecinta dereglarea
circulatiei sanguine, micsorarea numarului
de eritrocite în sânge si continutului de
hemoglobina, provoaca istovirea muschilor,
dereglari în calcificarea oaselor, diverse
modificari patologice în ficat si plamâni.
Insuficienta lizinei la oameni provoaca
cefalee, vertijuri, greata, voma, anemie,
leucopenie. Includerea lizinei în ratia
alimentara face sa sporeasca numarul de
reticulocite în maduva oaselor. Sunt sarace
în lizina cerealele. Sursele principale de
lizina le constituie brânza de vaci, carnea,
pestele. Leucina contribuie la normalizarea
bilantului de azot, a metabolismului proteic
si glucidic. în insuficienta de leucina la
animale se retine cresterea, se micsoreaza
masa corpului, apar modificari în ficat, în
glanda tiroida.
• Izoleucina întra în componenta proteinelor organismului.
Lipsa izoleucinei în ratia alimentara provoaca echilibru azotat
negativ.
• Metionina este donatorul principal de grupe metilice labile,
folosite la sinteza colinei (substanta cu însusiri biologice
active, cu actiune lipotropa). Metionina normalizeaza
metabolismul lipidelor si al fosfolipidelor în ficat si se
recomanda la profilaxia si tratarea aterosclerozei. Acidul folic
stimuleaza eliminarea grupelor metilice ale metioninei,
asigura sinteza colinei în organism. Metionina este necesara
la functionarea suprarenalelor si la sinteza adrenalinei. Sursa
principala de metionina este brânza de vaci.
• Treonina. In lipsa ei la animale se retine cresterea, se
micsoreaza masa corpului, provocând chiar moartea lor.
• Triptofanul participa la sinteza
albuminei si globulinei, este necesar
la cresterea animalelor si mentinerea
echilibrului azotat, la sinteza
proteinelor serice si a hemoglobinei,
a acidului nicotinic si joaca un rol
important în profilaxia pelagrei. Surse
importante de triptofan sunt carnea,
pestele, brânza de vaci, ouale. Sunt
bogate în triptofan soia, fasolea,
mazarea. O cantitate relativ mica de
triptofan contine proteina
porumbului. Din aceasta cauza ratia
alimentara cu utilizarea
preponderenta a porumbului poate
provoca pelagra.
• Fenilalanina participa la
normalizarea functiei glandei
tiroide si a suprarenalelor. Din
fenilalanina se sintetizeaza
tirozina care contribuie la
formarea adrenalinei.
• Histidina participa la sinteza
hemoglobinei. Decarboxilarea
histidinei contribuie la
formarea histaminei, care
dilata vasele, mareste
permeabilitatea peretilor lor.
• Proteinele alimentare, reiesind din valoarea lor biochimica,
se împart în 3 categorii: I - proteinele din ou, carne, lapte,
peste. Ele contin toti aminoacizii esentiali în proportii
optime pentru sinteza proteinelor organismului, mentin
echilibrul proteic în organism; II - proteinele din legume
uscate, cereale. Acestea contin toti aminoacizii esentiali,
dar nu în proportii suficiente pentru sinteza proteinelor
omului; III - gelatina din oase, tendoane, cartilagii, zeina din
porumb. în structura proteinelor porumbului lipsesc mai
multi aminoacizi, si cei prezentati sunt în raporturi
dezechilibrate si au valoarea biologica scazuta. Valoarea lor
biologica poate fi marita prin asocierea cu proteine de
calitate superioara. De exemplu: mamaliga cu lapte sau
brânza.
• Lipsa proteinelor în alimentatie duce la stari
de denutritie cronica, diferite boli
(hepatoza, pelagra s.a.), istovirea celulelor
nervoase, retinerea cresterii la copii,
micsorarea sintezei hormonilor
suprarenalelor, hipofizei, tiroidei,
pancreasului, glandelor sexuale, micsorarea
masei corpului, anemie, leucopenie,
polihipovitaminoza, dereglari ale
metabolismului mineral (osteoporoza);
pielea devine uscata, unghiile - fragile, cade
parul.
• Este daunator pentru organism si surplusul
de proteine. Excesul lor în ratia alimentara
se soldeaza cu supraîncarcarea organismului
cu produsele metabolismului proteic, cu
intensificarea proceselor de putrefactie în
intestine, cu supraîncarcarea ficatului si
rinichilor.
• Sunt bogate în proteine
carnea (20%), pestele (18%),
ouale (12,7%), brânza de vaci
(18%), cascavalul (30%), soia
(35%), fasolea (21%), nucile
(18%), pâinea (8%), pastele
fainoase (11%).
• Alimentatia rationala recomanda ingerarea în 24 ore a 1 g
de proteine la 1 kg de greutate corporala. Asadar, o
persoana cu masa corpului de 70 kg are nevoie zilnic de
70 g de proteine. Aportul minim de proteine nu trebuie
totusi sa fie mai mic de 40 g zilnic. O cantitate de proteine
sub acest indice are drept consecinta faptul ca organismul
îsi consuma proteinele tesuturilor. În unele situatii
organismul necesita cantitati crescute de proteine. în
perioada de crestere, copiii au nevoie de 2 g la kg, femeile
în perioada sarcinii - de l,5g/kg/corp, iar când alapteaza -
de 2g/kg/ corp. Valoarea energetica a proteinelor trebuie
sa constituie 10-15 % din totalul de calorii pe care îl
contine ratia alimentara. În lume nu sunt conceptii unice
despre normele fiziologice ale organismului în proteine.
Pentru un barbat cu masa corpului de 70 kg în vârsta de
18-40 ani ce nu depune efort fizic greu si locuieste în tara
cu clima moderata necesitatea în proteine variaza între 55
g (Canada), 87 g (Rusia) si 120 g (Bulgaria). Aceste
varietati se afla în functie de calitatea si valoarea biologica
a produselor consumate.
 Proteine sintetice

• Una dintre cele mai promitoare cai de

combatere a flagelului foametei a aparut,
ca in alte cazuri, de-a lungul istoriei stiintei,
ca rezultat al unei intamplari. Incercand sa
aplice, la sfarsitul anilor '50, un procedeu
biologic de epurare a rezidurilor petroliere,
inginerul francez Alfred Champagnat a
constatat ca acestea constituie un mediu de
cultura extrem de adecvat pentru cresterea
si inmultirea microorganismelor. Din
deseurile poluante se puteau obtine, rapid
si ieftin, proteine.
• Ideea, ca orice idee noua, s-a impus la inceput cu oarecare
greutate. Totusi, cercetarile efectuate in laborator dadeau
rezultate din ce in ce mai promitatoare. Nu numai ca se obtineau,
cu ajutorul diferitelor specii de microorganisme, fainuri proteice,
in cadrul unor procese de mare viteza si randament, dar aceste
fainuri au dat rezultate excelente in urma testarii pe animale.
Astefel incercarile efectuate pe pui de gaina si porci au aratat ca,
in comparatie cu martorii de control, furajati cu faina de soia,
proteinele obtinute din petrol erau foarte bine asimilate si
suportate. Mai mult chiar, circa 90% ditre animalele de
experienta au prezentat sporuri de greutate superioara celor
realizate de matori.
• In urma acestor constatari s-a trecut la realizarea unor procese semiindustriale de obtinre a pretioaselor furaje din
petrol. In 1971 si 1972 au fost realizate, la Lavera, in sudul Frantei, si in localitatea scotiana Grangemouth, primele
instalatii cu o capacitate de productie mai importanta. In prezent, asemenea procedee sunt aplicate in mai multe
tari ale lumii.

• Care este insa calea de obtinere a proteinelor din petrol? S-au impus pana in [rezent in
aceasta directie doua procedee. Primul foloseste ca materie prima o fractiune de la distilarea
la 300 - 380 grade C a titeiului, asa - numitul "petrol greu", care contine parafine normale,
neramificate, cu un numar de 15 - 30 atomi de carbon in molecula. Petrolul in amestec cu
apa, saruri minerale, amoniac si specia cea mai indicata de drojdie sunt introduse in tancul de
fermentatie. Acesta este alimentat, prin partea sa inferioara, cu aer, care aduce oxigenul
necesar culturii si, in acelasi timp, asigura un amestec intim al mediului de cultura. Prin
intermediul uneisupravegheri atente a temperaturii, a valorii pH-ului (cu ajutorul
amoniacului) si a concentratiei solutiei se obtin conditiile optime care asigura dezvoltarea
exclusiva a speciei de ciuperca monocelulara aleasa. In acest fel se poate renunta la
sterilizarea prealabila a instalatiei si a solutiilor.
Produsele de fermentatie sunt supuse centrifugarii, in urma separarii solutiei nutritive
ramanand un amestec apos ce contine cca 15% substante celulare solide. Spalat si apoi
drumul combinatelor de crestere industriala a animalelor.
• Cea de-a doua metoda de obtinere a proteinelor utilizeaza parafine normale de
puritate inalta (97,5 % ), cu 10 - 23 de atomi de arbon in molecula. Fermantatia are
loc in tancuri inchise ermetic, in care se introduc, in afara parafinelor, apa,
amoniac, aer, potasiu, magneziu, sulfati si fosfati, - componente care sunt in
prealabil supuse unei termostelirizari. Apoi sunt insamantate celulele de cultura,
care se inmultesc intr-un proces continuu. Dintr-o tona de parafina se obtine circa
o tona de substanta celulara.
Avantajele esentiale ale acestor procedee, considerate pe buna dreptate
revolutionare, tin pe de o parte de viteza extraordinara de crestere in greutate a
masei de cultura. Astfel, in timp ce vegetalele au nevoie de una pana la doua
saptamani pentru a-si dubla greutatea, iar bovinele la doua saptamani pentru a-si
dubla greutatea, iar bovinele, de exemplu, de 5-8 saptamani, culturile de
microorganisme ating dublul greutatii initiale in numai 24-120 de minute. Pe de
alta parte, calitatea nutritiva a proteinelor obtinute prin cilturi celulare este
deosebita: continutul de proteine este 50-80 la suta in produsul finit (uscat), cifre
care nu sunt atinse decat soia, carnea de peste sau cea animala. Mai mult,
proteinele obtinute sunt formate in proportie de peste 90 % din aminoacizi; dintre
acestia esentiali (in grame la 16 g azot) al fainurilor obisnuite prin cultura de
microorganisme, faina de peste si de soia.
 Fainuri proteice

Aminoacizi Procedeul Procedeul Faina De Peste Faina de Soia

esentiali “normal “petrol

parafinic “ greu”

Izoleucina 5,1 5,3 4,6 5,6

Leucina 7,4 7,8 7,6 7,6
Fenilalanina 4,3 4,8 4,2 5,1
Tirazina 3,6 4 3,4 3,1
Treamina 4,9 5,4 4,3 4,0
Triptofan 1,4 1,3 1,2 1,3
Valina 5,8 5,8 5,2 5,1
Arginina 5,1 5,0 5,8 7,1
Histidina 2,1 2,1 2,4 2,7
Cristina 1,1 0,9 0,9 1,5
Metionina 1,8 1,6 2,9 1,4
Proteina bruta(% in 60,0 68.0 65,0 45,0
substanta uscata)
• Concentrandu-si eforturile in directia sintezei
industriale a proteinelor, cunoscuta firma
japoneza "Dainipon Ink. Corporation" a
realizat un procedeu de cultura a
microorganismelor pe fractii petroliere, mai
precis pe normal parafine cu un numar de 13
- 20 de atomi de carbon in molecula. Datorita
nivelului tehnologic ridicat atins in ultimii ani,
industria chimica romaneasca a fost capabila
sa asimileze procedeul elaborat de specialistii
niponi. Rezultatul aceste cooperari il
constituie Societatea mixta romano-japoneza
RONIPROT, care a construit la Curtea de Arges
o instalatie de producere a proteinelor pe
baza de normal parafine cu o capacitate de
60000 t/an.Ea a intrat in functiune in luna
iunie 1980.
• Proteinele din normal parafine au nu numai
avantajul unei foarte mari viteze de obtinere
in comparatie cu cele vegetale sau animale,
ci si al unei compozitii extrem de
avantajoase. Aceste furaje au un continut
ridicat de proteine apropiat de cel al fainii de
peste si deplasandu-l pe cel al sroturilor de
soia. Mai mult proteinele din normal
parafine au un continut mai ridicat de
aminoacizi si vitamine. Datorita acestei
compozitii, aplicarea lor in hrana animalelor
a dus in mai multe tari din lume, ca si in tara
moastra, la obtinerea unor rezultate
spectaculoase. Fata de loturile martor, carora
li s-au administrat furaje agricole clasice,
animalele hranite cu petroproteine au avut
sporuri de greutate net superioare: in medie
58,3 g la pui si 46,5 g la porci.
 Proiectul a fost realizat de:
• Hosu Gabriel
• Ene Alexandru
• Bucur Adrian
• Vasile Daniel
• Abdalla Amir

Prof coordonator Luiza Petrescu

Liceul George Călinescu, Bucureşti