Proteinele

Dragulescu Robert
Roman Lucian
Proteinele sunt substanţe organice
macromoleculare formate din lanţuri simple sau
complexe de aminoacizi; ele sunt prezente în
celulele tuturor organismelor vii în proporţie de
peste 50% din greutatea uscată. Toate proteinele
sunt polimeri ai aminoacizilor, în care secvenţa
acestora este codificată de către o genă. Fiecare
proteină are secvenţa ei unică de aminoacizi,
determinată de secvenţa nucleotidică a genei.
 Totul despre proteine.
• Cuvântul proteina provine din limba greaca proteinus care înseamna
primul. Proteinele intra în componenta tuturor celulelor, iau parte la
formarea unor fermenti si intervin în desfasurarea tuturor
proceselor vitale în organism: intra în structura multor hormoni;
participa la formarea anticorpilor cu rolul de aparatori ai
organismului împotriva microbilor si toxinelor acestora; intra în
combinatii chimice cu substante chimice toxice, transformându-le în
substante netoxice; îndeplinesc functia de transportatori formând
diferite complexe (proteino-lipidic, proteino-glucidic, proteino-
mineral, proteino-vitaminic, proteino-hidric si cu unele
medicamente); participa la mentinerea echilibrului osmotic, la
repartizarea apei si a substantelor dizolvate în ea în diferitele parti
ale organismului; pot fi arse în organism cu scop energetic, 1 g de
proteine eliberând 4 kcalorii.
• În componenta proteinelor intra aminoacizi. Din
cei 20 de aminoacizi cunoscuti 8 sunt considerati
esentiali, întrucât nu pot fi sintetizati în
organismul omului si trebuie adusi zilnic cu
alimentele. Acestia sunt valina, lizina, leucina,
izoleucina, metionina, triptofanul, treonina,
fenilalanina. Pentru copiii sub 1 an histidina este
aminoacid esential. Ceilalti au fost numiti
neesentiali întrucât pot fi sintetizati în organism
din alte substante. Pentru sinteza proteinelor
organismului este nevoie de aminoacizi esentiali
si neesentiali în anumite proportii.
• Proteinele alimentare, reiesind din valoarea lor biochimica,
se împart în 3 categorii: I - proteinele din ou, carne, lapte,
peste. Ele contin toti aminoacizii esentiali în proportii
optime pentru sinteza proteinelor organismului, mentin
echilibrul proteic în organism; II - proteinele din legume
uscate, cereale. Acestea contin toti aminoacizii esentiali,
dar nu în proportii suficiente pentru sinteza proteinelor
omului; III - gelatina din oase, tendoane, cartilagii, zeina din
porumb. în structura proteinelor porumbului lipsesc mai
multi aminoacizi, si cei prezentati sunt în raporturi
dezechilibrate si au valoarea biologica scazuta. Valoarea lor
biologica poate fi marita prin asocierea cu proteine de
calitate superioara. De exemplu: mamaliga cu lapte sau
brânza.
• Lipsa proteinelor în alimentatie duce la stari
de denutritie cronica, diferite boli
(hepatoza, pelagra s.a.), istovirea celulelor
nervoase, retinerea cresterii la copii,
micsorarea sintezei hormonilor
suprarenalelor, hipofizei, tiroidei,
pancreasului, glandelor sexuale, micsorarea
masei corpului, anemie, leucopenie,
polihipovitaminoza, dereglari ale
metabolismului mineral (osteoporoza);
pielea devine uscata, unghiile - fragile, cade
parul.
• Este daunator pentru organism si surplusul
de proteine. Excesul lor în ratia alimentara
se soldeaza cu supraîncarcarea organismului
cu produsele metabolismului proteic, cu
intensificarea proceselor de putrefactie în
intestine, cu supraîncarcarea ficatului si
rinichilor.
• Sunt bogate în proteine
carnea (20%), pestele (18%),
ouale (12,7%), brânza de vaci
(18%), cascavalul (30%), soia
(35%), fasolea (21%), nucile
(18%), pâinea (8%), pastele
fainoase (11%).
• Alimentatia rationala recomanda ingerarea în 24 ore a 1 g
de proteine la 1 kg de greutate corporala. Asadar, o
persoana cu masa corpului de 70 kg are nevoie zilnic de
70 g de proteine. Aportul minim de proteine nu trebuie
totusi sa fie mai mic de 40 g zilnic. O cantitate de proteine
sub acest indice are drept consecinta faptul ca organismul
îsi consuma proteinele tesuturilor. În unele situatii
organismul necesita cantitati crescute de proteine. în
perioada de crestere, copiii au nevoie de 2 g la kg, femeile
în perioada sarcinii - de l,5g/kg/corp, iar când alapteaza -
de 2g/kg/ corp. Valoarea energetica a proteinelor trebuie
sa constituie 10-15 % din totalul de calorii pe care îl
contine ratia alimentara. În lume nu sunt conceptii unice
despre normele fiziologice ale organismului în proteine.
Pentru un barbat cu masa corpului de 70 kg în vârsta de
18-40 ani ce nu depune efort fizic greu si locuieste în tara
cu clima moderata necesitatea în proteine variaza între 55
g (Canada), 87 g (Rusia) si 120 g (Bulgaria). Aceste
varietati se afla în functie de calitatea si valoarea biologica
a produselor consumate.
 Proteine sintetice

• Una dintre cele mai promitoare cai de

combatere a flagelului foametei a aparut,
ca in alte cazuri, de-a lungul istoriei stiintei,
ca rezultat al unei intamplari. Incercand sa
aplice, la sfarsitul anilor '50, un procedeu
biologic de epurare a rezidurilor petroliere,
inginerul francez Alfred Champagnat a
constatat ca acestea constituie un mediu de
cultura extrem de adecvat pentru cresterea
si inmultirea microorganismelor. Din
deseurile poluante se puteau obtine, rapid
si ieftin, proteine.
 Bibliografie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Protein%C4%83
http://www.doctor.info.ro/proteine.html

Proteine vegetale de Gregorian Bivolaru