Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
lipidica si schimbari structurale in ADN si ARN, care la rndul lor pot determina
leziuni, mutatii, si chiar pierderea functiei.
oxidarea acizilor grai polinesaturai din membranele ar putea induce o reacie n
lan de radicali liberi, care la rndul su ar putea duce la pierderea unei funcii
adecvate a componentelor lipidice ale membranelor celulare.
Stres fiziologic, poluarea aerului, fumul de tutun, expunerea la substane chimice
toxice, sau expunerea la ultraviolete (UV) poate spori producia de ROS. ntr-adevr,
degradrii oxidative a fost legata de imbatranire, ateroscleroza, leziunea de
ischemie-reperfuzie, degenerescenta maculara a ochiului, carcinogeneza, boli
neurodegenerative, bacteriene i meningita viral, i multe alte fenomene
cunoscute de sntate i boli, toate acestea stri patologice implica activ suport
insult oxidativ, fie n dezvoltarea lor sau n progresie lor.
Pe de alt parte, acest atac constant asupra corpului este contracarat continuu prin
mecanisme destinate s neutralizeze degradrii oxidative i a preveni deteriorarea
i bolile asociate. Un important mecanism de aparare in organism este cascada de
enzime care neutralizeaza ROS anterior la
induse de daune (superoxid dismutaza, catalaza, glutation peroxidaza). Aceasta
modalitate de prevenire este extrem de important, deoarece ajut pentru a sprijini o
existen sntoas. Anumite enzime reparaii poate inversa pagubele produse de
ROS, ca i n cazul ADN pauze restaurate enzimatic.
Un mecanism suplimentar de aprare mpotriva radicalilor liberi i a compuilor
reactivi n organismul necesit aciunea de molecule speciale, cele pe care le
numim antioxidanti. Antioxidantii sunt o varietate de substane din diverse grupe
chimice care folosesc aceeai proprietate comun: capacitatea lor de a capta
radicalii liberi i de a reaciona cu aceste molecule activi. Unele dintre antioxidanii
din sistemul nostru de aprare sunt sintetizate n organism; unele sunt consumate
numai cu dieta. Nu este de mirare, prin urmare, c nu a existat mult interes n
investigarea utilizarea unor astfel de compui pentru a incetini progresia, i, n unele
cazuri, chiar preveni, o gam larg de fenomene de sntate i boli.
De antioxidanti cercetate pentru beneficiile lor de sanatate potentiale, carotenoizii
au primit pe bun dreptate atentia. Carotenoidele sunt pigmeni solubili lipidextrase din plante, alge, fungi i unele specii de bacterii i care reprezint rou
remarcabil, portocaliu, sau nuane galbene observate in multe organisme bogate in
carotenoide. n multe specii subacvatice i terestre, de flamboaiant rezultatele de
colorare a corpului de la amestecarea unele dintre aceste peste 700 de carotenoide
cunoscute.
n regnul vegetal, alge i fitoplanctonului carotenoizi, de asemenea, s participe la
fotosinteza, acionnd n calitate de molecule secundare, lumina de absorbie n
antena fotosintetice. Carotenoidele sunt antioxidani datorit capacitii lor de a se
stinge oxigen singlet, fie oxidat, i izomerizat (Mortensen i colab, 1997).. Toate n
toate, chiar i de proprietate pigmentare carotenoide "este conectat
naturii lor chimice antioxidant: Ei absorbi lumina din cauza structurii lor lipirea
special, i, prin urmare ofer aprare mpotriva radiaiilor de lumin excesiv i
13 '
CH3
11 '
9'
CH3
7'
H3C
1'
CH3
HO CH3 4
18
O
20 '
19 '
16 '
17 '
Structura chimic a astaxantin.
Biosinteza astaxantin continu printr-o serie de intermediari importani, inclusiv
phytoene, licopen, -caroten, zeaxantina, i canthaxanthin. Ingestia de astaxantin
n produsele alimentare se reflect n multe
animale acvatice, explicnd bogat culoarea roz observate n somon i crustacee,
cum ar fi crabi, homari, crevei i; chiar pigmentarea roz al Flamingo reprezint de
dieta bogat n astaxantin (Maher, 2000). Cea mai bogata sursa de astaxantin
cunoscut astazi de departe este Haematococcus Bluvialis alge, care se pot acumula
mai mult de 40 gr de astaxantin pe kilogram de biomas uscat a enantiomerul 3S,
3'S.
Experimental, potena unui antioxidant de a neutraliza chimic i scavenge compui
reactive ale oxigenului duntoare pot fi determinate prin utilizarea n sistemele in
vitro n laborator. Un astfel de test msoar producia de peroxizilor lipidici ROSinduse n eprubete att n absena i n prezena unui antioxidant testate. nc din
anul 1989, cercetatorii au aratat ca astaxantin i cantaxantina ntrzia formarea
hidro-peroxid mai eficient dect p-caroten si zeaxantina (Terao, 1989). Rata de
oxidare autocatalitic a astaxantin a fost, de asemenea, mai lent, ceea ce
sugereaz c eficacitatea sa ca un antioxidant este de stabilizarea radicalii prinse.
Miki (1991) a artat c astaxantin a avut cel mai puternic efect de stingere
mpotriva oxigenului singlet, i un efect puternic de baleiaj mpotriva radicalilor
liberi. Astaxantin sa dovedit a fi antioxidant de cel puin 10 ori mai puternic dect
zeaxantina, luteina, tunaxanthin, cantaxantin, i beta-caroten, i de 100 de ori mai
puternic decat vitamina E.
Astaxantinul aratat, de asemenea o puternic activitate ca inhibitor al peroxidarii
lipidice mediate prin forme active de oxigen. Concentraiile astaxantin de 200 nM au
fost suficiente pentru a provoca o inhibare 50% (ED50) peroxidrii lipidelor, n timp
ce 400 nM de zeaxantina, 700 nM de luteina, 960 nM de beta-caroten, i 2,940 nM
de vitamina E au fost necesare pentru a produce aceeai inhibare a de peroxidarea
lipidelor. Ca urmare a acestor constatari, Simidzu si colegii au fost uita la activitatea
de stingere (in vitro) de oxigen singlet de opt carotenoizi importante prevalente n
organisme marine (Shimidzu et al.
1,996). Astaxantin sa dovedit a fi cel mai activ n carotenoid stingerea singlet
oxigen, mai mult de zeaxantina, luteina, beta-caroten, i cantaxantin. Cercetatorii
sugereaza ca aceste carotenoide pot juca un rol important n protejarea
organismelor marine de la specii de oxigen activ.
Aceste observaii interesante au fost confirmate ulterior ntr-un sistem experimental
mbuntit, folosind lipozomi (Nishigaki colab, 1994;. Palozza i Krinsky, 1992).
Cnd conjugate ceto-carotenoidele, fie astaxantin sau Cantaxantin, s-au adugat
la obolan microzomi hepatici supusi iniiat de radicali peroxidarea lipidelor, au fost
la fel de eficace ca alfa-tocoferol n inhibarea acest proces. Acest rezultat a
contrastat cu efect de beta-caroten, care sa dovedit a fi un antioxidant mai puin
potent atunci cnd este adugat n acest sistem fr adugarea altor antioxidani.
Strduindu spre un model mai bun, oamenii de stiinta au cautat un sistem care
imita conditiile naturale care apar. In acest aspect, iniierea daunelor aduse oxidativ
nu a fost indus chimic, ci mai degrab rezultatul radiaiei luminoase (Oshima et al.,
1993). Lipozomi mari formate din fosfatidilcolina glbenu de ou (PC) au fost expuse
la foto-iradiere n prezena unui fotosensibilizator pentru a estima efectul inhibitor al
-caroten i astaxantin pe oxidarea bistraturi fosfolipidice. Fr sensitizers,
astaxantin a sczut mult mai lent decat a facut -caroten i alte carotenoide,
inclusiv licopen i alfa-caroten. Astaxantin a durat mai mult de -caroten chiar n
prezena fotosensibilizator. Aceste rezultate sugereaz c stabilitatea mbuntit
a astaxantin pe photoirradiation mrete capacitatea sa de a aciona ca un
antioxidant eficient n acest sistem.
Ionii de fier sunt compui comune n medii celulare biologice, i sunt cunoscute
pentru caracteristicile lor pro-oxidative. Prin urmare, adugarea de fier la reaciile
de oxidare a fost urmtorul pas n evaluarea efectelor antioxidante ale astaxantin
(Nakagawa et al., 1997). obolan microzomi hepatici au fost expuse la un amestec
de fier chelatat (Fe3 + / ADP) i NADPH. Astaxanthin a fost ncorporat n unele dintre
aceste membrane microzomiale, i ambele fosfolipide hidro-peroxizi (PLOOH) i
coninut endogen alfa-tocoferol au fost masurate in timp dup iniierea de stres
oxidant. La nivelul microzomilor de control, stres oxidant determinat acumularea de
1865 pmol PLOOH / mg protein n timpul reaciei de peroxidare initial 10-minute,
(Salmo salar L.), cataracta a fost dovedit a fi semnificativ redus prin niveluri
dietetice mari de vitamina C i astaxantin (Waagbo i colab., 2003). Aceste studii
sugereaz c astaxantin poate reduce i preveni condiii de tulburare vizuala.
Efectele astaxantin asupra induse de endotoxin uveita (EIU, sau degenerarea
stratului vasculare pigmentat al ochiului) a fost studiat la obolani (Ohgami et al
2,003). Uveita a fost indus prin injectarea de polizaharide, i astaxantin a fost
administrat intravenos. Rezultatele au indicat c astaxantin a avut un efect antiinflamator dependent de doz asupra EIU, avnd un posibil mecanism de suprimare
a produciei de oxid nitric (NO). Acest studiu va fi discutat mai n detaliu urm pe.
Lucrri suplimentare uita la efectul de astaxantin asupra EIU i ochi de sntate a
fost realizat in colaborare intre oamenii de stiinta japonezi de la Hokkaido
Universitatea de Medicina si Tokyo Graduate School of Science n domeniul
pescuitului (Suzuki et al., 2005). Pe parcursul bolii ochi, cercetatorii au masurat
expresia citokinelor inflamatorii i chemokine n prezena sau absena astaxantin
(1, 10, sau 100 mg / kg), care a fost injectat intravenos imediat dup inoculare.
obolanii injectai cu
Astaxantin artat o scdere semnificativ a numrului de celule infiltrate n camera
anterioar, i n plus, a existat o concentraie semnificativ mai mic de proteine, NO,
TNF-alfa, i PGE2 n umoarea apoas. Mai mult dect att, chiar i stadii incipiente
de EIU au fost suprimate prin injectare de astaxantin. Aceste rezultate sugereaza
pentru prima data ca astaxantin reduce inflamatia oculare in ochii infectate cu EIU
de factori inflamatorii pro--reglare n jos i prin inhibarea calea de semnalizare NFkappaB-dependent. n plus, se arat c astaxantin protejeaza nu numai ochii, dar,
de asemenea blocheaz calea biologic care duce la inflamatie.
Relaia invers ntre consumul de vitamine A, C, E, mai multe carotenoide, i
dezvoltarea anumitor tipuri de AMD a fost deja prezentat n lucrri publicate la
sfritul anilor 1990. Cu toate acestea, abia n 2004, c astaxantin n sine a fost
demonstrat n mod direct pentru a fi un factor care contribuie puternic pentru
sanatatea ochiului uman (Chitchumroonchokchai et al, 2004).. Acest grup american
a examinat
O a treia msur de rspuns imun este nivelul produciei de citokine. Citokinele sunt
molecule solubile care mediaz celul la celul interaciuni, i sunt de obicei
produse de T-helper (Th) din subseturi 1 i 2. Celulele Th1 mediaz citotoxice i
reacii inflamatorii locale, i, prin urmare, joaca un rol important n combaterea
agenilor patogeni intracelulari inclusiv virusuri, bacterii, parazii i. Celulele Th2
sunt mai eficiente n imunitatea umoral, adic,stimuleaza celulele B de a prolifera
i produce anticorpi mpotriva microorganismelor liber-vii.
Un rspuns imun normal necesit un echilibru ntre subseturi Th1 i Th2. Pesteproducie al Th1 citokine interferonul-y a fost reprimat cu succes (cu 50%) numai
n celulele Th1 astaxantin-cultur, un efect care nu a fost vzut sub zeaxantina,
luteina, licopen sau (Jyonouchi .a., 1996.). Acest efect refulri este de o importan
major, deoarece aceasta demonstreaz cum astaxantin poate fi util n condiii de
autoimunitate. In alt studiu privind culturi de celule de oarece, astaxantin sporit
eliberarea de interleukina-1, o alta molecula citokine, mai bine decat orice alt
carotenoid testat (Okai i
Higashiokai, 1996).
(6) astaxantin i inflamaie
Una dintre modalitile prin care un rspuns imun devine o stare patologic este o
inflamatie. Inflamaii severe, cum ar fi faptul c, n boala si ulcer boala Crohn,
implic aciunea multor ROS. Aceste molecule toxice sunt eliberate de leucocitele
fagocitare, nu numai induc stresul oxidativ, dar stimuleaz, de asemenea, expresia
genelor inflamatorii in celulele endoteliale, care, la rndul agraveaz inflamaia. Prin
urmare, efectori moleculare cu proprieti anti-inflamatorii sunt extrem de
valoroase. Astaxanthin expuse astfel de proprieti n mai multe studii au evaluat de
mai jos.
Aa cum am menionat mai sus, M. Kurashige i colab (1990) au reuit s
demonstreze c indus de carrageenan inflamaia labei unui sobolan a fost inhibat
semnificativ prin administrarea de astaxantin. Un studiu mai recent a investigat
eficacitatea de astaxantin n inflamaie indus de lipopolizaharide de un ochi de
obolan (de Ohgami et al., 2003), un studiu discutat pe scurt n seciunea sntii
ochilor. Lipopolizaharid este o caracteristic natural a compus peretelui celular
bacterian, i n acest studiu, el a indus uveita, o inflamaie specific a ochiului
caracterizat prin eliberarea de citokine (molecule solubile care mediaza de celuleinteractiunile to-celul), cum ar fi factori de necroz i interleukine, precum
mediatori inflamatorii incluznd oxid nitric (NO) i prostaglandin E2, care
sunt sintetizai prin sintetazei inductibile NO. Astaxantin suprimat dezvoltarea
uveitei ntr-o manier dependent de doz. n plus, investigarea aceast inflamaie
pe o linie celular de macrofage de oarece au artat c astaxantin sczut
producia de NO, inductibil activitate NO sintazei, i prostaglandin E2 i necroz
tumoral producie factor- in vitro ntr-o doz-dependent Mod. Aceste rezultate
au fost confirmate ntr-o lucrare mai ampl (Suzuki et al.,
2005), descris n seciunea ochi de sntate din aceast revizuire. n ambele studii,
cercetatorii au ajuns la concluzia ca astaxantin reduce inflamatia oculara de josreglementeaz factori pro-inflamatorii si prin inhibarea factorului nuclear (NF) kappaB) cale de semnalizare dependente.
Efectele astaxantin asupra in vitro i ex vivo oxidarea LDL au fost msurate ntr-un
studiu ulterior (Iwamoto et al, 2000.). Oxidarea LDL a fost msurat ntr-un sistem
de reacie 1 ml constnd din creterea concentraiilor de
Astaxantinul i concentraia LDL constant (70 g / ml protein). Dozare astaxantin
decalaj de timp de oxidare dependent prelungit semnificativ n comparaie cu
controlul. Pentru acest studiu ex vivo, 24 de voluntari (vrsta medie 28,2 ani)
consumate astaxantin la diferite doze timp de 14 zile. Alte modificri au fost fcute
n dieta. Postul probe de snge venos au fost luate la zilele 0 i 14. ntr-adevr, timp
de laten LDL a fost mai lung, respectiv (5,0, 26,2, 42,3, i 30,7%), n comparaie
cu ziua 0, dupa consumarea astaxantin la doze de 1,8, 3,6,
14.4, 21.6 i mg / zi timp de 14 zile; nici o diferenta a fost observat n oxidarea LDL
ntre ziua 0 i ziua 14 in grupul de control.
Intr-un studiu recent, efectul de astaxantin, combinate cu dou mai mult compui a
fost investigat ntr-un model de arterioscleroz experimental provocat n iepure de
colesterol mbogit aterogen furaje. Dei astaxantin nu a fost testat n mod
individual n acest caz, efectul net poate fi dedus din comparaia dintre
tratamentele cu sau fr ea. Colesterol mbogit aterogen de alimentare este
cunoscut pentru a elibera radicali liberi, care la rndul lor sporesc peroxidarea
lipidica la animalele de alimentare. Cercetatorii trasat creterea malondialdehid
snge, un trasor de peroxidarea lipidelor, i a constatat c astaxantin a fost capabil
de a reduce semnificativ prevalena acestui compus n snge. Cu toate acestea,
efectul cel mai remarcabil al astaxantin fost capacitatea de a preveni formarea
placii pe peretele aortei. Infiltrarea lipidic al aortas de iepuri astaxantin-alimentate a
fost redus cu 92%, n timp ce fr astaxantin (dar suplimentate cu alte doi
compui), infiltrarea lipidic al aortei a fost redus cu doar 33%.
Dup ce arat efectul su protector mpotriva arteriosclerozei, studii suplimentare
axat pe rolul astaxantin n alt tulburare cardiovascular, hipertensiune (tensiune
arterial ridicat). Spontan obolani hipertensivi au fost alese ca un model
experimental pentru a testa efectele astaxantin pe aceast tulburare (Hussein i
colab., 2005a). obolanii au fost administrate pe cale oral astaxantin (50 mg / kg)
timp de 14 zile, apoi examinate pentru o serie de indici cardiovasculare.
Suplimentarea cu astaxantin a indus o semnificativa (reducere de pn la 10%), a
tensiunii arteriale. Aceast reducere a fost repetat ntr-un al doilea tulpina obolan,accident vascular cerebral predispuse obolani spontan hipertensivi, care, de
asemenea prezentat
un efect semnificativ ntrziere a incidentei de accident vascular cerebral. De zi 4
din postperioadei de tratament, rata de accident vascular cerebral a fost de de 60% n
controlul i doze mai mici astaxantin (5 mg / kg) grupuri, n timp ce doza mai mare
astaxantin (50 mg / kg) grup nu au prezentat nici un semn de accident vascular
cerebral; pe zi 14, doza astaxantin superior (50 mg / kg) grupul a prezentat o
inciden moderat de accident vascular cerebral (40%), comparativ cu incidena
crescut la grupul de control (80%).
Tensiunii arteriale si accident vascular cerebral sunt afectate n principal de
sensibilitatea vaselor de sange, ceea ce inseamna reactivitatea vascular.
grup, dou dintre cele trei cini cu concentraii plasmatice de astaxantin sus
1 pM a avut 0% IS, sau 100% cardio-protectie.
In paralel cu modelul canin, acelai protocol a fost aplicat ntr-un model de iepure
precum (Lauver i colab., 2005). Din nou, administrarea de astaxantin a redus
semnificativ miocardic este, de data aceasta cu 51%. Aceste rezultate sugereaza ca
astaxantin a marcat proprieti cardio-protectoare ntr-o varietate de mamifere.
Astfel, astaxantin poate fi un roman si puternice mijloace noi de prevenire a
prejudiciului miocardic i / sau necroza. Astfel de situaii sunt frecvent rezultat al
interveniilor chirurgicale cardiace elective i / sau urgente, cum ar fi angioplastie
coronarian i stenting, precum i chirurgie de bypass coronar arterei.
Studiile descrise mai sus indic faptul c astaxantin este benefic pentru persoanele
care sufera boli de inima grave. Cu toate acestea, este astaxantin util pentru inima
sanatoasa, de asemenea? O lucrare interesant sugereaz un rspuns afirmativ la
aceast ntrebare. In acest studiu (Aoi et al., 2003), efectul de suplimentarea dietei
cu astaxantin pe daunelor oxidative induse de efort fizic intens n inimile mouse-ul a
fost investigat. oarecii au fost mprii n grupe: odihnit de control, exercitii
intense, si exercitii fizice intense cu suplimentarea astaxantin. Dup trei sptmni
de exerciii de aclimatizare, ambele grupuri de exercitare a fugit pe o banda de
alergat la 28 m / min pn la epuizarea. Markeri biochimici crescut de efort n inima
s-au tocit doar n grupul astaxantin. n plus, cercetatorii au masurat activitatea
exercitarea indusa de plasma enzimele creatinkinazei i mieloperoxidazei n inim,
i din nou documentat un efect de scdere de astaxantin. Acestea sunt primele
indicii pentru rolul astaxantin n mbuntirea fitness cardiovascular, aa cum este
exprimat n efort fizic intens.
Homeostazia, sau capacitatea de celule vii pentru a menine mediul lor intern, este
atribuit n mare msur existena unor membrane intacte n ciucuri. Capacitatea
superbe astaxantin n protejarea membranelor celulare se crede c deriv din
capacitatea sa de a proteja att partea interioar i suprafaa exterioar a
membranelor mpotriva oxidrii, dup cum sa discutat mai sus. O tehnic chimie
fizica pe baza de oxigen singlet luminiscen la aproximativ
1270 nm, i o tehnic de membran celular biologic au fost folosite pentru a
studia stingerea oxigenului singlet prin patru carotenoide legai la suprafaa
celulelor limfoide umane (Tinkler colab., 1994). Toate carotenoide studiate exercitat
un efect benefic n protecia celulelor, cu licopen i astaxantina emergente ca cele
mai importante conservanti membran.
Membranele nu numai celule separate de mediul nconjurtor; ele joac, de
asemenea, un rol crucial n comunicarea dintre fiecare celul i a mediului su.
Multe membranelor celulare conin pori (numite jonciuni gap celule) care permit
Sistemul nervos central este deosebit de sensibile la daune oxidative. Tesut nervos
este bogat n acizi grai nesaturai (care sunt sensibile la oxidare) i fier (care
posed proprieti pro-oxidative). In plus, sistemul nervos are activitate metabolic
puternic, care elibereaz compui reactivi i a radicalilor liberi ca produse
secundare. Literatura medicala prezint dovezi substaniale c stresul oxidativ este
implicat n patogeneza bolilor neurodegenerative majore cum ar fi Alzheimer, boala
Huntington, boala Parkinson, i ALS. Susceptibilitatea sistemului nervos de a condiii
de oxidare i daune subliniaz potenialul rolul important al antioxidanti n buna
funcionare a acesteia.
Dup cum a artat ntr-un studiu de mai sus (ORT i Lam, 1996), astaxantin este
capabil s traverseze hematoencefalic Bariera la mamifere, i se poate extinde
dincolo de proprietatile sale antioxidante care bariera. Prin urmare, este un candidat
promitator pentru testarea in multe boli neurologice.
Un studiu recent a aratat de animale rezultate uimitoare n ceea ce privete efectele
neuro-protector astaxantina lui (Hussein i colab., 2005). Soareci masculi au fost
supuse la ischemie cerebral tranzitorie indus de ocluzie bi-lateral arterei carotide
comune, un model bine documentat pentru ischemie la om. Dou alte grupuri de
oareci au fost administrate Astaxantinul (55 i 550 mg / kg) cu o or nainte de
ocluzie a arterei, iar un al patrulea grup a suferit operaia,
dei fr ocluzia arterei, i, prin urmare, a servit ca placebo. Cercetatorii au testat
performanele soareci n labirint de apa Morris, n care pot scpa de apa pe o
platform, o aciune care necesit abiliti de invatare si memorie. Cursul de timp
de a scpa la platforma a fost redus semnificativ la soarece astaxantin-alimentate,
la 35 s in grupul de control, la 25 de s din 55 mg / kg, i de 15 s n 550 mg / kg,
aproape la nivelul ca grupul placebo, ajungnd la platforma de la 10 s numai. n ziua
7, oarecii hrnii-astaxantina prezentat abilitile de memorie mai, de asemenea.
In timp ce oarecii de control cheltuit doar 30% din timp la cadranul care sa fie
utilizata platforma, oarecii hrnii cu 550 mg / kg astaxantin, precum oareci
placebo, a petrecut 50% din timpul lor acolo. Acestea
Rezultatele sugereaz c astaxantin poate avea efecte benefice n mbuntirea
memoriei n demena vascular.
(15) Referine
Anderson, M. L. (2005). O investigaie preliminar a inhibrii enzimatice de 5alpha
de reducere i de cretere a liniei celulare carcinomului de prostat LNCap-FGC de
Astaxantinul naturale i Saw Palmetto extract de lipide in vitro. J Herb Pharmacother
5 (1): 17-26.
Aoi, W., Y. Naito, i colab. (2003). Limitele Astaxantinul exerciiu induse de daune
musculare scheletice i cardiace la soareci. Antioxid Redox Signal 5 (1): 139-44.
Arakane, K. (2002). Protectie superioara a pielii prin astaxantin. Interdisciplinar
Jurnalul Res pe Carotenoidele 5: 21-24.
Astorg, P., S. Gradelet, i colab. (1997). Efectele provitamina A sau non-carotenoide
provitamina A de ficat-metabolizarii xenobiotice enzime la soareci. Nutr Cancer 27
(3): 245-9.
Barros, M. P., E. Pinto, i colab. (2001). Astaxantinul i peridinin inhiba daune
oxidativ la Fe (2 +) - lipozomi incarcate: baleiaj oxyradicals sau modificarea
permeabilitii membranei? Biophys Res Commun Biochem 288 (1):
225-32.
Bennedsen, M., X. Wang, i colab. (1999). Tratamentul H. pylori oareci infectai cu
astaxantin antioxidant reduce inflamatia gastric, sarcina bacteriene i moduleaz
eliberarea de citokine de splenocite. Immunol Lett 70 (3): 185-9.
Bertram, J. S. i A. L. Vine (2005). Prevenirea cancerului de retinoizi si carotenoizi:
aciune independent pe o int comun. Biochim Biophys Acta
1740 (2): 170-8.
Chew, B. P. i J. S. Park (2004). Carotenoide aciune asupra rspunsului imun. J Nutr
134 (1): 257S-261S.
Chew, B. P., J. S. Park, i colab. (1999). O comparaie a activitilor anticancerigene
ale dietetice beta-caroten, cantaxantin i astaxantin la oareci in vivo. Anticancer
Res 19 (3A): 1849-1853.
Chitchumroonchokchai, C., J. A. Bomser, i colab. (2004). Xantofile i scderea alfatocoferol induse de UVB peroxidarea lipidic i de stres de semnalizare n celul
obiectiv epiteliale umane. J Nutr 134 (12): 3225-32.
Clark, R. M., L. Yao, i colab. (2000). O comparaie a licopen i astaxantin absorbie
de ulei de porumb i emulsii de ulei de msline. Lipide 35 (7): 803-6.
Maher, T., J. (2000). Astaxanthin. Track natural de vindecare, New Hope Institutul de
vnzare cu amnuntul.
Miki, W. i colab. (1998) care conine astaxantin bea. Brevetul japonez
# 10155459.
Mortensen, A., L. H. Skibsted, i colab. (1997). Mecanisme comparative i ratele de
baleiaj radicalilor liberi de antioxidani carotenoizi. FEBS Lett 418 (1
2): 91-7.
Mortensen, A., L. H. Skibsted, i colab. (2001). Interaciunea carotenoizi dietetice cu
specii radicale. Arch Biochem 385 (1): 13-9.
Murillo, E. (1992). Efect hipercolesterolemic de cantaxantin i
Astaxanthin la obolani. Arch Latinoam Nutr 42 (4): 409-13.
Nagaki, Y. Hayasaka, S. i colab. (2002). Efectele Astaxanthin asupra cazare, fuziune
critic flicker, i model vizual potenial evocat n lucrtorilor terminale de afiare
vizuale. J Trad Med 19: 170-173 C.
Naguib, Y. M. (2000). Activiti antioxidante astaxantin i carotenoide conexe. J Agric
Food Chem 48 (4): 1150-4.
Naito, Y., K. Uchiyama, i colab. (2004). Prevenirea nefropatiei diabetice prin tratare
cu astaxantin la oareci db / db diabetici. BioFactors 20 (1): 49-59.
Nakagawa, K., S. D. Kang, i colab. (1997). Inhibarea beta-caroten i astaxantin de
dependente de NADPH microzomala fosfolipide peroxidarea. J Nutr Sci Vitaminol
(Tokyo) 43 (3): 345-55.
Nakamura, A., Isobe, R. i colab. (2004). Modificari ale functiei vizuale urmtoarele
astaxantin oral. Rinsho Ganka (Jpn J Clin Ophthalmol) 58 (6): 1051-1054
(japonez).
Nishigaki, I., A. A. Dmitrovskii, i colab. (1994). "Efectul de supresie astaxantin pe
lipidelor-Peroxidarea indus la obolani." Journal of Clinical Biochimie si Nutritie 16
(3): 161-166.
Shimidzu, N., Goto M., i colab. (1996). Carotenoide ca saturare de oxigen singlet n
organismele marine. tiin n domeniul pescuitului 62 (1): 134-137.
Showalter, L. A., S. A. Weinman, i colab. (2004). Aspectul plasm i acumularea de
esut de astaxantin non-esterificate, liber in C57BL / 6 soareci dup administrare
oral a unei diester disodic disuccinat astaxantin (Heptax). Comp Biochem Physiol C
Toxicol Pharmacol 137 alineatul (3): 227-36.
Sjunnesson, H., E. Sturegard, i colab. (2001). Aportul crescut de seleniu, betacaroten, i vitaminele A, C, i E reduce creterea bacteriei Helicobacter pylori la
cobai. Comp Med 51 (5): 418-23.
Suzuki, Y., K. Ohgami, i colab. (2005). Efectele de supresie astaxantin mpotriva
obolan endotoxin indus uveita prin inhibarea de semnalizare NF-kappaB. Exp Eye
Res.
Tanaka, T., T. Kawamori, i colab. (1995). Suprimarea induse de azoxymethane
obolan carcinogeneza de colon prin administrarea alimentar de astaxantin natural
xantofile i cantaxantina timpul fazei postinitiation. Carcinogeneza 16 (12): 295763.
Tanaka, T., H. Makita, i colab. (1995). Chemoprevention de obolan carcinogeneza
oral de natural xantofile, astaxantin i cantaxantina. Cancer Res 55 (18): 4059-64.
Tanaka, T., Y. Morishita, i colab. (1994). Chemoprevention de carcinogeneza
oarece vezicii urinare de natural carotenoid astaxantin. Carcinogeneza 15 (1): 159.
Terao, J. (1989). "Activitatea Antioxidant de carotenoide beta-caroten legate n
soluie." Lipide 24 (7): 659-661.