* Lecția I la biologie

1. Însuşiri
generale ale organismelor: metabolismul, reproducerea, creşterea, dezvoltarea, sensibilitatea.
Noţiuni generale.
* Metabolismul
 Organismul viu este un sistem deschis care face schimb de substanţe şi
energie cu mediul ambiant, cât şi în interiorul său, între celule.
Totalitatea proceselor interdependente de transformare a substanței și
transportare a energiei în organism reprezintă Metabolism sau schimbul de
substanțe și energie.
Procesele metabolice se grupează în :
* Anabolism (metabolismul plastic sau asimilația) – reprezintă totalitatea
proceselor chimice în organism, necesare pentru reînnoirea părţilor
structurale ale celulelor şi ţesuturilor ( au loc procese de sinteză a
substanţelor compuse din substanţe simple.) Reacțiile de sinteză decurg cu
cheltuieli de energie.
* Catabolism (metabolismul energetic sau dezasimilaţia) – reprezintă un
complex de reacţii chimice care constau în scindarea substanţelor organice
macromoleculare până la produşi finali ( apă, bioxid de carbon, substanţe
azotate simple ). Reacţiile catabolice generează Energie.
 Nutriţia
Nutriţia reprezintă una din caracteristicile materiei vii . Organismele se deosebesc
dupa hrana pe care o utilizează şi modul de administrare a ei .

Nutriţia

Autotrofă Mixotrofă Heterotrofă

Chimiotrofă Fototrofă Parazită

Saprofită

Omnivoră

Zoofagă

Fitofagă
1. Nutriţia Autotrofă – posedă organismele ce singure îşi
sintetizează substanţele nutritive .
• Chimiotrof - utilizează pentru sinteză energia rezultată din reacţiile de oxido-
reducere ale substanţelor anorganice. Apare la unele grupe de bacterii .
Are importanţă în descompunerea unor substanţe toxice (de ex. hidrogen sulfurat,
amoniac ), în îmbogăţirea solului cu substanţe necesare plantelor ( de. ex nitraţii ), la
epurarea apelor .
Bacterii chimiosintetizatoare sunt : bacteriile sulfuroase, care trăiesc în mâlurile
apelor stătătoare sulfuroase, transformă hidrogenul sulfurat (H2S) în sulf, acid
sulfuros (H2SO3) şi acid sulfuric (H2SO4) ; bacteriile nitrificatoare trăiesc în apele
bogate în amoniac (NH3) şi îl oxidează în acid azotic (HNO3) şi acid azotos (HNO2) ;
bacteriile metanogene produc metanul, iar hidrogenobacteriile oxidează hidrogenul.

Bacteriile nitrificatoare
Bacteriile sulfuroase
*Fototrofă - nutriţia fototrofă se realizează prin fotosinteză – reacţie
chimică în urma căreia din substanţe anorganice ( bioxid de carbon , apă ) în
prezenţa luminii solare se sintetizează substanțe organice. Fotosinteza este
specifică plantelor verzi şi algelor.
Organismele care se hrănesc prin fotosinteză prezintă pigmenţi care absorb
lumina. Cel mai cunoscut pigment este clorofila (de culoare verde), specifică
plantelor şi algelor verzi. Algele roşii folosesc pigmentul numit ficoeritrină
(roşu), algele albastre-verzi ficocianina (albastru), iar algele brune
fucoxantina (brun).
Lumina este absorbită de către clorofila prezentă în frunze. Toate părţile verzi
ale plantelor conţin celule cu clorofilă: tulpina, frunzele, uneori chiar şi
rădăcina - la plantele a căror rădăcină este supraterană. Procesul fotosintezei
are loc în organite celulare specializate denumite cloroplaste. Cloroplastele
sunt specifice doar celulelor din straturile superficiale ale plantelor. Când
clorofila absoarbe lumina, ea eliberează un electron, acest electron
înmagazinează energia solară convertind-o în energie chimică, folosită la
sintetizarea substanţelor organice sub formă de ATP (acid adenozintrifosforic).
 Există două faze ale fotosintezei: 
Faza de lumină, în care are loc absorbţia luminii şi fotoliza apei şi
Faza de întuneric , în care se sintetizează substanţele organice.
 Fotoliza apei reprezintă reacţia de descompunere a apei în atomi
componenţi, oxigenul este eliberat în atmosferă, iar hidrogenul este folosit
la sintetizarea substanţelor organice.
Reacţia fotosintezei: 
6 CO2 + 6 H2O + lumină solară -> C6H12O6 + 6 O2 
C6H12O6  reprezintă glucoza, o glucidă foarte răspândită. Astfel planta
extrage din sol săruri minerale şi apă, din atmosferă CO2 şi le transformă în
substanţe organice folosind energia luminii. Fotosinteza este procesul
invers respiraţiei, ea eliberează oxigen şi preia CO2, iar respiraţia preia
oxigen şi eliberează CO2.

* Metabolismul plastic la autotrofi

Substanțe anorganice fotosinteză, chemosinteză monomeri sinteze biologice macromoleculele
corpului
2. Nutriţia Heterotrofă – posedă organismele ce folosesc substanţe
organice gata sintetizate .

*Parazit - tip de nutriţie specific organismelor parazite , care se hranesc cu

substanţe organice din organisme vii . Se întâlneşte la animale, ciuperci dar şi
unele plante ( torţelul , lupoaica ).

Torţel

Lupoaică
Nutriţia parazită poate fi de 2 tipuri :
Parazitizm obligatoriu – organisme ce se hranesc excusiv parazitar :
Endoparaziţi – tenia- porcului, ascarida , amiba dezinterică.

Tenia-porcului Ascarida
Exoparaziţi – puricele, paduchele, cornul secarii, mildiu.

Purice Cornul secarei

Parazitizm facultativ - organisme ce pot să alterneze nutriţia saprofită cu cea
parazită . De ex. ciupercile de iască .
*Saprofit – caracteristică organismelor ce se hrănesc cu substanţe organice în
descompunere . Organisme saprofite sunt : râma (se hrăneşte cu humus
format din resturi de plante şi organisme), precum şi alţi viermi,
ciupercile cu pălărie, mucegaiurile, precum şi unele insecte. Ele au o
mare importanţă deoarece descompun substanţa organică şi asigură
circuitul elementelor în natură.

Rîma Gindac de bălegar Larve de muscă

Gîndac gropar Muscăriţă

*Omnivor – organism care se hrănește cu produse de origine vegetală
și animală . De ex. mistreţul, ursul , bursucul , cimpanzeul , omul .
 *Zoofag - organisme ce consumă materia organică animală. De obicei alcătuesc
nivelele superioare ale lanţului trofic fiind consumatori de gradul II , III , sau IV. Sunt în
marea lor măsură reprezentanţii Regnului Animal, dar există şi plante ce au astfel de tip de
nutriţie (roua-cerului, Nepententes ,Capcana-Venerei ).

Roua-cerului Nepentes Capcana-Venerei

Călugăriţă

Păiangenul-zebră Ştiucă
Vultur

Tigru Dragon de Komodo

*Fitofag - organism ce se hraneşte cu substanţe organice de natură vegetală .
Ţinând cont de varietatea sursei, aceste organisme sau specializat îngust şi anume
:
Ce se hranesc cu parţi vegetative ale plantelor (frunze, lăstari , muguri ,
radacini ) . De ex. antilopele, bovinele , cabalinele, ovinele , caprinele , insecte,
pasari.

Antilopa Oryx Bivol Berbec

Calul lui Prjevalsky Capra

zăpezilor
Ce se hranesc cu seminţe, fructe . Foarte multe specii de păsări, dar sunt și
mamifere, reptile, insecte, peşti .

Porumbelul de vest
încornorat Tucan Auşel

Iguana Tambaqui Ploşniţă

 * Metabolismul plastic la heterotrofi
Decurge în 3 faze:
1. I fază – de digestie – substanțele nutritive sunt scindate
Proteine - până la aminoacizi
Poliglucidele (amidonul) - până la monoglucide (glucoza)
Lipide – glicerol și acizi grași
2. II fază – de asimilație – prin sânge monomerii sunt transportați la
celule unde are loc sinteza proteinelor, glucidelor, lipidelor specifice
organismului.
3. III fază – resturile nedigerate sunt evacuate din organism
Asimilația decurge cu cheltuieli de energie.
Substanțe nutritive digestie monomeri sinteze biologice macromoleculele corpului
* Metabolismul
Energetic
 Cea mai mare parte din substanţele alimentare ingerate sunt
degradate în organismul animalelor şi al omului, în vederea eliberării
energiei chimice potenţiale şi transformării ei în forme de energii
specifice manifestărilor vitale şi căldură.
* Metabolismul energetic se poate reprezenta astfel:
* Compuși organici + oxigen Bioxid de carbon+ apă + energie
* Transformările substanțelor nutritive decurg în 3 etape:
* I etapă – pregătitoare – poliglucidele sunt descompuse până la monoglucide
(glucoza)
* II etapă – scindarea anaerobă – descompunerea glucozei în lipsa oxigenului
– glicoliză – se formează acid piruvic și energie (40 % se depozitează în ATP,
60 % se degajă sub formă de căldură)
* III etapă – scindarea aerobă completă sau respirația celulară – se scindează
acidul piruvic până la apă și CO2. 55% din energie se degajă în 36 molecule
de ATP
 Eliberarea energiei în organism
Omul se hrăneşte cu produse de origine animală şi vegetală, dar animalele care constituie
hrana omului se hrănesc în ultima instanţă tot cu vegetale.Deci hrana noastră este direct sau
indirect de origine vegetală.Plantele prin procesul de fotosinteză elaborează o serie de
substanţe care au incluse în ele energie solară.Deci sursa de energie a organismului nostru este
reprezentată indirect de energia solară, drept pentru care alimentele au fost numite şi pachete
de energie solară.
 În timpul catabolismului principiilor nutritive are loc eliberarea energiei chimice potenţiale
incluse în ele în timpul sintezei lor.Omul este deci un transformator de energie
biochimică.Energia eliberată este utilizată parţial sub forma legăturilor fosfatmacroergice ale
ATP-ului, care reprezintă combustibilul specific al organismului viu, iar restul se pierde sub
formă de căldură.
 Cheltuielile energetice
Consumul de energie se poate determina prin măsurarea cantităţii de căldură
degajată, în calorii. Caloria este o unitate de măsură a energiei. În nutriţie, ea măsoară
atât energia adusă prin alimente cât şi cheltuielile energetice ale organismului. Corpul
uman respectă, firesc, toate legile fizicii, inclusiv legea conservării energiei. În primul
rând, dacă energia adusă organismului este egală cu energia cheltuită de organism, atunci
‚nimic nu se pierde, şi greutatea rămâne constantă. Daca energia (caloriile) furnizată prin
alimente şi băuturi depăşeşte cheltuielie organismului, atunci excesul se depune,
organismul uman fiind dotat genetic cu mijloace de a depozita energie – atât la nivel de
celule (unde „unitatea de măsură” este molecula de ATP – adenozintrifosfat) cât şi la nivel
de organe şi ţesuturi.
 Metabolismul bazal
Caloriile de care avem nevoie sunt utilizate în primul rând pentru funcţionarea normală a
organismului.În repaus perfect, la distanţă de ultima masă şi la o temperatură care nu solicită
energie pentru termoreglare, energia consumată este utilizată pentru acele procese biologice ce
asigură funcţiile de bază: bătăile inimii, circulaţia sângelui, mişcarea şi schimburile gazoase din
plămâni etc. Acestea compun metabolismul bazal, care în general utilizează în jur de 70% din
resursele de energie disponibile organismului. Aceste cheltuieli pot fi estimate pe baza unor
ecuaţii, care suprind modificările metabolismului bazal în raport cu 3 parametri: MB creşte cu
greutatea şi înălţimea, şi scade cu vârsta. Metabolismul bazal este influenţat de numeroşi
factori, inclusiv sexul şi compoziţia corporală.
 Metabolismul energetic în
efortul fizic
Prin efectuarea oricărei mişcări se cheltuieşte o cantitate de energie proporţională cu durata
şi intensitatea efortului.În efortul muscular, metabolismul din muşchi creşte foarte mult.De
exemplu, în poziţia şezând creşte cu 25 %, în poziţia stând cu 40 %, în mersul încet cu 80-100%,
iar în alergări de semifond creşte de aproximativ 10 ori.
 Alimentele si efectul lor asupra
metabolismului
Alimentele pe care le consumam necesita pentru digestie, absorbtie, transport si
metabolizare un consum energetic (termogeneza indusa de alimente), ajungand pana la 10% din
consumul energetic zilnic. Aceasta valoare depinde de anumite caracteristici ale alimentelor, de
perioada zilei cand sunt consumate etc. Principiile nutritive din alimente necesita cheltuiala
energetica diferita, cea mai mare find pentru proteine, iar cea mai scazuta pentru lipide. De
asemenea, consumul este mai mare daca principiile sunt administrate separat, fata de
combinarea acestora.
 Adaptarea la temperatura
mediului   
Organismul are nevoie de energie si pentru a se adapta la modificarile temperaturii din
mediul ambient, cu ajutorul mecanismelor de termoreglare. In cazul omului modern, aceste
cheltuieli energetice sunt minime, deoarece ne desfasuram majoritatea activitatilor in spatii
inchise, cu temperatura de confort, ceea ce nu supune organismul la procese intense de
mentinere a temperaturii organismului.