Tesuturile conjunctive cu rol de sustinere(scheletice): tesutul cartilaginos, tesutul osos

Asemanari si deosebiri: sunt alcatuite din celule si matrice extracelulara (fibre si substanta fundamentala), la tesutul
osos se adauga si componenta minerala a matricei (cristale de hidroxiapatita). Dpdv al originii, celulele au originea in
celulele mezenchimale atat la nivelul osului cat si cartilajului, insa tesutul osos se dezolta din tesut mezenchimal bine
vascularizat, tesutul osos fiind vascularizat in timp ce tesutul cartilaginos se dezvolta din zonele slab vascularizate ale
tesutului osos, fiind avascular. Celulele cartilajului: condrobalste (celule tinere), condrocite (celule adulte). Celulele
osului: osteoblaste (celule tinere), osteocite (celule adulte), dar si alte tipuri de celule printre care si osteoclaste
(remodelare). Osteoblastele nu se divid in timp ce condroblastele se divid. Celulele cartilajului sunt situate in niste
camarute ale matricei numite lacune, la os numai osteocitele sunt situate in lacune.

Tesutul cartilaginos

Generalitati
 Semirigid, semidur
 Apare in S5 de viata intrauterine (diferentierea celulelor mezenchimale)
 Format din celule, fibre si substante fundamentale
 Fara nervi, vase limfatice si vase sanguine
 Este un tesut avascular (celulele trebuie sa se hraneasca prin difuziune, si primesc elementele nutritive si
oxigenul de la vasele din vecinatate care la unele cartilaje se gasesc in pericondru sau la nivelul cartilajelor
articulare din lichidul sinovial).
 Rol: suport pentru tesuturi moi, dezvoltare – crestere oase

Clasificare
 Dpdv al histogenezei la embrion exista un schelet cartilaginos, care incepe sa se osifice, si atunci, anumite zone
vor deveni tesut osos si de aceea avem tesut cartilaginos embrionar si tesut cartilaginos permanent (pe care il
gasim la adult).
 Dpdv al calcificarii, in mod normal matricea nu este calcificata, dar in osificarea encondrala si in anumite zone
articulare unde cartilajul se aseaza pe os acolo este o zona unde matricea este mai calcificata si de aceea avem
cartilaj calcificat si cartilaj necalcificat.
 Dpdv al localizarii, daca face sau nu parte din structura scheletului avem cartilaj scheletic (ex: cartilajele costale)
si cartilaj nescheletic (ex: inelele traheale).
 Dpdv histologic, in functie de tipul de fibre si de raportul intre celule si matrice avem tesut cartilaginos hialin,
tesut cartilaginos elastic si tesut cartilaginos fibros.

Histogeneza cartilajului
 In tesut mezenchimal avem celulele mezenchimale cu prelungiri si acestea in anumite zone slab vascularizate
incep sa se diferentieze in niste celule numite precondrocite, care vor evolua in sensul de tesut cartilaginos,
incep sa se divida si sa sintetizeze componentele matricei, in acest caz putem sa le denumi condroblaste
(condrocite diferentiate), aceste celule se divid de cateva ori, in acelasi timp sintetizeaza si componentele
matricei si se formeaza in functie de tipul de cartilaj grupuri mai mici sau mai mari de celule numite grupuri
izogene, care pana sa inceteze diviziunile continua sa sintetizeze matrice. La periferia viitorului cartilaj, in zona
periferica a acestuia tesutul mezenchimal se condenseaza si va da nastere pericondrului (membrana
conjunctivo- vasculara).
 Celule mezenchimale → precondrocite (centre de condrificare) → condrobale (centre de diferentiere) →
condrocite(condrocite hipertrofice)
Structura generala a tesutului conjunctiv

 Celule: condroblaste si condrocite, toate celulele sunt localizate in lacune = condroplaste

 Matricea extracelulara (in jurul celulelor izolate sau grupurilor de celule exista matrice teritoriala, iar in rest
matricea interteritoriala).
 Condron = unitatea morfofunctionala (unitatea structurala, functionala si metabolica) a cartilajului, termen mai
putin folosit, reprezinta un grup izogen de celule impreuna cu matricea teritoriala din jur.
 La periferia cartilajului se afla pericondrul, prezent in cartilajele hialine (cu exceptia cartilajului hialin articular),
cartilajele elastic. Cartilajul fibros nu are pericondru.
 Asemanarea cu schwaitzerul, ca sa ne facem o idee despre cum ar arata cartilajul. La suprafata o cojita –
pericondru. In interior structura cu camarute mai mici, mai mari, izolate sau nu. La cascaval aceste camarute
sunt goale, la cartilaj in mod normal toate aceste camarute sunt pline cu celule, matricea are o consistenta
semidura (mai dura decat a altor tesuturi si a celulelor), cand sectionam acest tesut, se spala in timpul
prepararii, celulele dispar si pe lama apar lacune goale desi in vivo toate lacunele sunt pline.

Celulele cartilajului
 Ocupa intreaga lacuna
 Celule tinere: condroblaste, alungite, au axul lung paralel cu suprafata cartilajului, izolate sau in grupuri mai mici,
intre ele matricea, la periferia cartilajului (izolate – la periferia cartilajului), la MO: nucleu eucromatic (1-2
nucleoli) si citoplasma bazofila, la ME: RER, AG, mitocondrii bine dezvoltate si pot aparea incluziuni lipidice
(ofera citoplasmei un aspect spumos) si granule de glicogen, prelungiri scurte citoplasmatice, numeroase
orientate in zona in care celula secreta activ componentele matricei extracelulare, aceste celule au rolul de a
sintetiza toate componentele matricei, dar si un factor care inhiba formarea de vase sanguine (factor angio-
inhibitor, de aceea este vasculare), in caz de fracturi, cele mici se pot repara, cele mari nu se mai pot repara si
atunci o parte din cartilaj se transforma in tesut fibros (cicatrice fibroasa) si in aceasta zona nu vor mai fi nici
celule, prin urmare nici factorii care inhiba formarea de vase sanguine, prin urmare in aceasta zona vor aparea
vase sanguine care pot duce la calcificarea zonei si chiar la aparitia tesutului osos in zona respectiva,
condroblastele se divid in functie de tipul de cartilaj de un anume numar de ori, urmeaza o serie de cicluri de
 diviziuni, dupa fiecare diviziune celulele sintetizeaza si componetele matricei, deci matricea se mareste si la un
moment dat aceste celule nu se vor mai divide, activitatea de sinteza inceteaza si se transforma in condrocite.
 Celule adulte: condrocite, rotunjite (unghiulare), in grupuri mai mari, mai spre centrul cartilajului, (grupate-in
profunzime), mai mari decat condroblastele, MO: in general nucleu rotund, citoplasma acidofila, ME: mai putine
organite, incluziuni de glicogen si lipidice bine reprezentate, apare o oarecare activitate de sinteza, niste
prelungiri, in matrice in jurul celulelei exista o zona care este mai electronoclara, si o zona mai electronodensa
cu aspect fibrilar, se pot gasi celule binucleate, dupa o anumita durata de viata intra in apoptoza si mor, lacunele
devin goale, lacunele se dezasambleaza, grupurile de celule situate periferic pot inlocui spatiul ramas eliberat,
condrocitele nu se divid, imbatranesc si dispar.

Cartilajul hialin (tesutul cartilaginos hialin)

 Este cel mai raspandit

 Este cel mai putin rezistent
 La embrion formeaza scheletul (axial si al membrelor), care apoi incepe sa se osifice
 La adult formeaza cartilajul articular (suprafata articulara a unor oase), zone de osificare encondrala (cartilajul
de crestere al oaselor lungi), nas, laringe, trahee, bronhiile mari, capetele ventrale ale coastelor (cartilajele
costale)
 Macroscopic are un aspect sticlos, translucid, este putin mai lucios, de culoare gri-albastruie, relativ rigid
 Pericondrul este localizat la periferia cartilajului, il innconjoara complet, are rol nutritiv, rol condrogenic, rol de
protectie, contine vase sanguine, limfatice si nervi, asigura cresterea cartilajului (prin apozitie, prin formarea de
noi condroblaste se va depune in perioada de crestere strat peste strat de cartilaj nou si matrice noua, crestere
in grosime, este format dintr-un strat extern, si un strat intern. Zona externa este predominant fibrilara (numit si
strat fibrilar), bogat in fascicule groase de fibre de colagen de tip I care sunt toate paralele intre ele si paralele cu
suprafata cartilajului, gasim mai putin nuclei mai alungiti de fibroblasti. Zona interna are de asemenea fibre de
colagen cu aceeasi dispozitie, dar are mai multe celule, aceste celule au capacitatea sa se diferentieze in
condroblaste, (acest strat se numeste si strat condrogenic), mai multi nuclei fata de stratul extern. Dinspre
periferie avem pericondru cu cele doua straturi, diferenta din cele doua straturi se face dupa numarul de nuclei,
fiind mai multi in stratul intern. In pericondru deja incep sa apara condroblaste in lacune. Incep sa se divida, sa
formeze grupuri mai mari, cu matricea teritoriala in jurul lor si in gradul grupului si matricea interteritoriala in
afara. Pe masura ce grupurile devin mai mari matricea teritoriala devine mai mare.
 Celulele sunt localizate in lacune (condroplaste). Sunt caracteristice grupurile izogene mai mari de celule (2-8
celule pe grup), iar aceste grupuri mai mari sunt dispuse mai spre centru. Orientarea lor in cadrul grupului poate
sa fie radiara, in acest caz vorbim de grupuri izogene coronare (ex: cartilaj costal, inele traheale), sau axiala, in
siruri si atunci vorbim de grupuri izogene axiale (ex: cartilaj de crestere, cartilajul articular). Ambele organizari le
intalnim in cartilajele hialine, in functie de zona predomina o anumita dispozitie. In MO: sunt general putin
retractate in lacuna, si pot exista si lacune goale, se observa incluziuni lipidice. In ME: incluziuni lipidice,
numeroase in celula si ribozomi, in periferia celulei in matrice exista doua zone: o zona imediat deasupra
plasmalemei = invelisul matriceal pericelular, grosime de 1-3 micrometri, putine fibre de colagen, mai mult
proteoglicani (pasla), in jurul ei este o alta zona, un cosulet = inel lacunar, format din fibrile fine de colagen de
tip II. Exista si celule binucleate. In general nucleii sunt rotunzi. Celulele pot lua diverse forme, mai angulare, in
functie de numarul de celule si de spatiul ingust in care se gasesc.
 Matricea este formata din fibre de colagen si substanta fundamentala. La MO are aspect omogen, in general
este bazofila dar poate sa apara pe unele lame si acidofila, fiind metacromatica, apare intens colorata cu PAS.
Fibre de colagen de tip II, sunt fine, si au cam acelasi indice de refractie cu substanta fundamentala, de aceea
matricea apare ca o structura colorata uniform, nu putem evidentia fibrele de colagen. In jurul grupurilor
izogene, mai mici sau mai mari, sau chiar a celulelor izolate este matricea teritoriala, bazofila, bazofilia este data
de prezenta unei cantitati mai mari de condroitin sulfati, incarcati negativ, fibrele de colagen sunt mai subtiri iar
intre grupuri este matricea interteritoriala, palid colorata, cu bazofilie mai slaba datorita unei cantitati mai mici
de condroitin sulfati si mai mari de fibre de colagen, devine mai palid colorata spre periferia cartilajului.
 Fibrele de colagen sunt fibrile de colagen de tip II (spre deosebire de pericondru unde sunt de tip I), care sunt
mai subtiri, de 15-45 nm, cu o bandare transversala mai putin evidenta fata de cele de tip I si nu se asambleaza
in fascicule groase precum cele de tip I. Bandarea este mascata partial de proteoglicani, striatiile transversal
fiind greu de observant in ME. Sunt putine in matricea teritoriala. Orientarea in cartilaj se face oarecum in
functie de locatie, formand o retea, intre grupurile izogene sunt fibre de colagen care sunt dispuse oarecum in
evantai printre grupuri, intre condroplaste, iar la periferie, spre pericondru formeaza arcuri tangentiale la
pericondru, acest ansamblu determina oarecum cresterea rezistentei cartilajului.
 Substanta fundamentala este amorfa, are 70-80% apa (10% la os) este formata din monomeri de proteoglicani
(au o parte central proteica, in care se leaga covalent GAG condroitin sulfatii si keratan sulfatii, are aspectul unei
“perii de spalat sticle”) sau agregate de proteoglicani, in care cam 100 proteoglicani se combina cu un lant de
acid hialuronic, caracteristici sunt glicozaminoglicanii condroitin sulfatii si keratansulfatii. Exista o glicoproteina,
condronectina, care mediaza atasarea celulelor de elementele matricei, atat GAG cat si de fibrele de colagen.
Exista o interactiune intre toate aceste elemente, se formeaza oarecum ca o retea. Apa se va lega si dezlega de
aceste molecule de GAG, la fel si colorantii bazici, de zonele incarcate negativ. Prin legarea si dezlegarea apei se
deplaseaza substantele, si prin difuziune de la pericondru, oxigenul si substantele nutritive vor ajunge pana la
celulele situate cel mai profund in cartilaj. Acest ansamblu de fibre, substanta fundamentala si celule are
consistenta de gel semifluid, care este sustinut de pericondru, astfel cartilajul devine un fel de “saltea cu apa”,
are si rezistenta dar si un anumit grad de flexibilitate. Este un gel puternic hidratat, actionand ca absorbant de
 socuri. Exista o compresie si decompresie alternanta asupra cartilajului, chiar si in cazul cartilajului din arborele
respirator, in functie de inspir si expir, determina deplasarea apei din structura matricei si a deplasarii
elementelor nutritive. Matricea actioneaza ca o bariera, previne patrunderea celulelor (limfocitelor), bacteriile,
difuzia imunoglobunelor (lucru important in transplantul de cartilaj deoarece acesta este fragil, si in cazul
fracturilor mai mari este nevoie de transplant de cartilaj de la un individ la altul, neexistand imunoglobuline nu
se produce rejectia).

 Nutritia se face fie din vasele de pericondru, fie din lichidul sinovial. Prin difuziune elementele nutritive si
oxigenul nu pot strabate o distanta prea mare, si atunci exista o distanta maxima care poate sa asigure
viabilitatea celulelor, prin urmare exista o grosime limita pe care se face cresterea cartilajului astfel incat toate
celulele inclusiv cele mai profunde sa primeasca elementele nutritive si oxigenul. La nutritie ajuta si compresia si
decompresia alternanta asupra cartilajului. In cartilajele groase pot exista canale prin care patrund vase
sanguine care doar le strabat.
 Cresterea se face pe de o parte prin depunerea de strat nou de matrice o data cu aparitia condroblastelor la
periferie, ca la copac (crestere apozitionala), pe de alta parte exista si o crestere interna, din partea centrala, in
grupurile izogene celulele se divid pana la un moment dat dar si sintetizeaza matrice din jur (crestere
interstitiala), ca la coca pusa la crescut
 Regenerarea cartilajului este redusa. In caz de fracturi mici (microfracturi) condroblastele si celulele din
pericondru pot sa se multiplice, sa sintetizeze matrice si sa repare zona respective, ai sa se formeze o zona de
cartilaj normal. In cazul unor fracturi mai mari, mai ales daca exista si deplasari de fragmente, respectivele celule
nu mai pot face fata, zona respectiva este invadata de vase de sange, va aparea o cicatrice fibroasa, se poate
calcifia, zona respectiva poate deveni tesut osos, iar functia cartilajului este compromisa. Se poate indrepta
situatia prin transplant de cartilaj sau prin bioinginerie medicala, cu celule stem mezenchimale.
 Cartilajul articular. In poza suprafata articulara a unui os. La suprafata cartilaj, in profunzime os. Exista o zona cu
lichid sinovaial. Nu are pericondru. In zona vecina cu tesutul osos, matricea are aspect mai acidofil, inspre os mai
calcificata. Are mai multe straturi. Predomina grupurile axiale.
Cartilajul elastic (tesut cartilaginos elastic)

 Localizat in epiglota, pavilionul urechii, in laringe (cartilajul aritenoid), canal auditiv extern, trompa lui Eustachio
 Macroscopic are o culoare galbena, e opac, e flexibil si are o elasticitate crescuta.
 Celulele sunt organizate in grupuri izogene mai mici (2-3 celule/sectiune/grup), per total mai multe celule pe
unitatea de suprafata decat la cartilajul hialin si spatiile dintre grupurile izogene, matricea interteritoriala este
mai redusa decat la cartilajul hialin
 Pericondrul are aceleasi caracteristici cu cel de la cartilajul hialin, si este prezent la toate cartilajele elastice.
 Matricea are fibrile de colagen de tip II, caracteristice sunt fibrele de elastina, subtiri, evident ramificate, se pot
grupa si in fascicule ceva mai groase si zone cu aspect lamelar
 La MO pt a il observa trebuie sa folosim o coloratie pt elastina (orceina) si supracoloratie cu altceva. Se observa
aspectul ramificat al fibrelor de elastina si zone in care formeaza fascicule mai groase, lacunele, nuclei, cam 2
celule pe grup. Culoare brun-roscat, densitatea de elemente elastice este mai mare in special in partea central.
Diferenta fata de cartilajul hialin daca am colora doar cu hemalaun-eozina sunt numarul mai mic de celule in
grup si matricea interteritoriala mai mica, totusi il putem confunda cu un cartilaj hialin mai tanar, in formare in
care nu s-au diferentiat grupurile si matricea interteritoriala, de aceea este bine sa coloram si cu orceina.
 La ME zona de suprafata a celulei prezinta prelungiri, elastina are un aspect amorf, oarecum neregulat, se
observa si fibrile de colagen de tip II
Cartilajul fibros (tesut cartilaginos fibros)

 Este cel mai putin reprezentat

 Este cel mai rezistent, foarte rezistent, nu se deformeaza la presiuni mari
 Are caractere intermediare intre cartilajul hialin si tesutul conjunctiv dens ordonat, exista zone de
intrepatrundere intre cartilajul hialin si tesutul conjunctiv dens ordonat (tendon)
 Localizat in simfiza pubiana, discul interverbertebral (nu tot este format din fibrocartilaj), articulatia temporo-
mandibulara, menisc, in zona de atasare a unor tendoane la os
 Nu are pericondru
 Celulele sunt tot condrocite in condroplaste, in numar mai mic, sunt dispuse fie izolat fie in grupuri mici, sunt
dispuse printre fibrele de colagen, asezate in siruri intre fibre
 Fibrele de colagen sunt de tip I, fiind dispuse in fascicule groase, sunt predominante in structura cartilajului, pe
anumite portiuni sunt paralele intre ele, in functie de planul de sectiune s-ar putea sa faca un unghi cu fibrele
paralele de deasupra (asemanator ca la copac, aspect penat, schelet de peste)
 La ME o celula asemanatoare cu celelalte, inclusive cu acele prelungiri in zona in care sintetizeaza matricea.
Fasciculele de colagen sunt destul de groase
 Substanta fundamentala este redusa
 Il diferentiem de tesutul conjunctiv dens ordonat prin prezenta lacunei
 Discul intervertebral are 2 parti: o parte central=nucleu pulpos, nu este cartilaj, sunt grupuri de celule care
sintetizeaza substanta fundamentala bogata in acid hialuronic, aceasta zona are rolul de a absorbi socurile, de
jur imprejurul lui este o zona = inel fibros, care contine atat cartilaj fibros cat si tesut conjunctiv dens ordonat, ,
intarit de ligamentul anterior. Acest ansamblu datorita nucleului pulpos, care este protejat de zona de cartilaj
din jur actioneaza ca o saltea cu apa, ca o perna astfel incat preia din socurile exercitate asupra coloanei
vertebrale. In functie de gradul de hidratare lungimea difera, hidratarea difera in timpul zilei. Daca ne masuram
dimineata si seara suntem cu un cm mai inalti dimineata. O data cu inaintarea in varsta, efort, anumite miscari,
cresterea in greutate, s-ar putea sa se rupa ligamentul posterior (mai subtire, sustine discul intervertebral)si
nucleul posterior aluneca posterior,se exercita presiune asupra fibrelor nervoase, aparan dureri intense. La nivel
lombo-sacral in general. Durerile pot trece prin gimnastica in unele cazuri, in alte cazuri este necesara
interventia chirurgicala. Aceasta situatie este denumite hernie de disc.
Tesutul osos
Generalitati

 Celulele sunt inglobate intr-o matrice care este bine vascularizata si intens mineralizata
 Matricea are o componenta organica si o componenta minerala si in mod normal exista o anumita proportie
intre cele doua, 90% substanta solida: din care 65-70% minerala, confera duritate (din care 90% colagen de tip I)
iar 30-35% organica, confera flexibilitate, din acest raport se realizeaza structura osului care este de o parte
foarte rezistenta dar are si un anumit grad de elasticitate, daca se inverseaza proportia oasele se distrug foarte
usor (ex: osteomalacie)
 Osul=organ (tesut osos, vase de sange, tesut cartilaginos hialin la niv suprafetei articulare, la nivelul cartilajelor
de crestere, nervi, in canalul central este maduva care poate fi hematogena sau fibrograsoasa, deci tesut
hematopoietic, adipos, fibros, vase limfatice) cresterea in lungime in jur de 20 ani,de aici pe toata durata vietii
exista o remodelare osoasa continua, oasele fiind organe vii foarte rezistente. Oasele tinere sunt mai flexibile si
contin in canalul central maduva hematogena. Oasele adulte sunt mai rigide si contin in canalul central tesut
fibrograsos. Functiile osului: este unitatea de baza a sistemului scheletic, sustinere, mecanic, protectie pentru
organe vitale, pentru miscari, micromediu specific pentru tesutul hematoformator, homeostazia unor ioni:
99%Ca, 85 %P, 66% Mg, 60%Na din rezerva organismului, in functie de necesitatile organismului va exista o
depunere de ioni sau o extragere prin vasele de sange.
 Dpdv microscopic se disting 2 tipuri de tesuturi osoase: tesut osos primar (os imatur, fibros) si tesut osos
secundar (os matur, lamelar), cel primar se formeaza primul si se va transforma in mod normal in tesut osos
secundar. Datorita aspectului fibrelor de colagen tesutul osos primar se numeste si os fibros, iar cel secundar os
lamelar. Dpdv al celulelor cel primar are de 4 ori mai multe celule fata de cel secundar. Dpdv al orientarii fibrelor
de colagen in cadrul tesutului osos primar sunt dispuse dezordonat sau cu orientare putina, fara organizare
structurala, iar in cadrul tesutului osos secundar sunt dispuse ordonat, in lamele osoase. Dpdv al mineralizarii
tesutul osos primar este mai slab mineralizat. La osul compact sunt lamele osoase concentrice, exista lamele
osoase si in osul spongios cu dispunere ordonata a fibrelor de colagen in trabecule osoase. In mod normal osul
primar se transforma in os secundar, osul primar poate aparea in timpul procesului de reparare al fracturilor (la
nivelul calusului apare tesut osos primar care apoi prin remodelare, in circa un an se transforma in tesut osos
secundar) si in unele patologii (boala Paget, metastaze osoase, sarcom osteogenic).
 Clasificare

 Dpdv macroscopic, tesutul osos secundar, in functie de aspect poate fi: tesut osos compact (haversian) sau tesut
osos spongios (trabecular). Predomina tesutul osos compact 80%, tesutul osos spongios 20%. Toate oasele vor
avea in structura lor atat os compact cat si os spongios. Os lung: diafiza (in principal compact), epifize (in
principal spongios, la suprafata un strat subtire de tesut compact, suprafata articulara cartilaj), os scurt: exterior
(compact), interior (spongios), os lat: la exterior 2 tablii osoase (compact), interior (spongios - diploe)
 Osul spongios, cu trabecule, care formeaza o retea tridimensionala, in anumite zone prezinta o arhitectonica
foarte bine pusa la punct, in spatiile goale=areole se gaseste maduva fie galbena, fie rosie, fie gri. In zona de
tesut osos compact sunt orificii pentru vase mai mari, orificii mici si multe sunt locurile prin care patrund
capilarele de sange, care se distribuie prin cele 2 canale: Havers si Volkmann

Structura
 Tesutul osos este alcatuit din celule osoase si matrice osoasa, iar matricea are o componenta organica
(substanta fundamentala, substanta fundamentala preosoasa se numeste si oseina si fibre de colagen) si o
componenta minerala

Celulele osoase: osteoprogenitoare, osteoblaste, osteocite, osteoclaste

Celulele osteoprogenitoare
 Se diferentiaza si se divid, dand nastere osteoblastelor, provin din celulele mezenchimale.
 Le gasim langa suprafetele libere ale osului (periost-la suprafata osului, seamana cu pericondrul, endost –
tapeteaza canalul medular, la suprafata trabeculelelor de la nivelul tesutului spongios – endost, la nivelul
spiculilor in momentul in care se formeaza os)
 Sunt celule turtite
 Osteoblastele inactive (in repaus) pot sa revina la stadiul de celule osteoprogenitoare, semanand, fiind de
asemenea celule turtite.
 Osteoblastele
 Nu se divid
 Sintetizeaza componenta organic a matricei
 Cand se izoleaza in matricea proprie sintetizata se numesc osteocite. O data ce au format matrice in jurul lor si
s-au izolat osteoblastele se transforma in osteocite. Osteocitele sunt aceleasi celule in alt strat de matrice.
 Unele osteoblaste sunt active, altele sunt inactive (actiunea de sinteza de componente matriceale).
 Le gasim la nivelul suprafetelor libere osoase (la suprafata osului format).
 Daca sunt inactive au forma turtita si se pot transforma din nou in celule osteoprogenitoare.
 Daca sunt active au forma columnara, cubica, au caracterele unei celule active: nucleu eucromatic, nucleoli,
citoplasma bazofila, RER, aparatul Golgi, mitocondrii bine dezvoltate
 Ceea ce au special este ca au niste prelungiri: mai lungi, care se duc in special catre osteocite, si aceste prelungiri
stabilesc jonctiuni gap intre extremitatile a doua prelungiri a doua celule vecine. Prin prelungiri stabilesc
jonctiuni gap.
 Osteoblastele sintetizeaza matricea osoasa nemineralizata = osteoid (oseina), fibrele de colagen de tip I,
proteine necolagenice commune si specifice, si o serie de factori de crestere autocrini/paracrini cu potential
chemotactic, la suprafata lor au receptori pentru hormoni si vitamine (ex: PTH care ar trebui sa actioneze asupra
osteoclastelor activandu-le, nu poate sa actioneze direct pe osteoclaste pentru ca ele nu au receptori,
osteoblastele au si ele sintetizeaza un factor de activare pentru osteoclaste sub actiunea PTH si astfel vor fi
active osteoclastele). Atat osteoblastele cat si osteocitele sintetizeaza si procolagenaza, au si rolul de a liza zona
de matrice organica situate in jurul lor.
 La nivelul tesutului compact, osteoblastele sunt situate la suprafata primei lamele osoase din central canalului
Havers, lama este tapetata de un rand continuu de osteoblaste, care trimit niste prelungiri prin canalicule care
stabilesc jonctiuni cu osteocitele din vecinatate, osteocitele nu vor putea primi elemente nutritive decat prin
intermediul osteoblastelor, aici se stabileste o bariera sange-os. La nivelul tesutului spongios in trabecule
osoase, acoperite de endost unde este un rand de celule osteoprogenitoare si osteoblaste inactive sau active,
Osteocitele care sunt situate in lacune in interiorul trabeculelor vor primi elementele nutritive numai prin
intermediul prelungirilor de la osteoblaste, si aici se stabileste bariera sange-os.
Tesutul osos se poate studia pe doua tipuri de preparate: os demineralizat (pentru studierea celulelor si a componentei
organice, componenta minerala este indepartata prin imersia fragmentelor in solutii acide ), os calcinat (uscat, pentru
componenta minerala, studiem arhitectonica tesutului osos, la temperaturi inalte si apoi sectionat si slefuit astfel incat
sa observam prin transparenta arhitectonica, preparat necolorat). Se vad doua lacune cu o multime de canalicule
osoase, care comunica si sunt dispuse in toate directiile. In vivo, exista niste celule care emit prelungiri si care stabilesc
jonctiuni, si prin aceste canalicule celulele trimit prelungiri si comunica intr-o retea

Osteocitele

 Sunt singurele care sunt izolate in lacune, celelalte nu se gasesc in lacune (exista si denumirea de lacune
partiale). Sunt de fapt osteoblaste care s-au izolat in propria matrice, nu mai au activitate de sinteza bogata
numai cat sa intretina matricea din jur, sunt celule osoase mature incastrate in matricea proprie in lacune, intre
ele si peretii lacunelor exista in mod normal un spatiu.
Celulele osteoprogenitoare, osteoblastele si osteocitele sunt implicate in sinteza de matrice osoasa

Osteoclastele

 Sunt celule care sunt implicate in remodelarea matricei osoase si prin asta si in homeostazia ionilor de Ca(celule
resorptive).
 Osteoclastul are alta origine, avand origine comuna cu monocitele, este macrofagul de la nivel osos, dar spre
deosebire de alte macropage se ocupa cu componenta minerala si organica a matricei.
 Se asambleaza prin fuziunea unor celule uninucleate si astfel se formeaza o celula mare cu diametrul intre 20-
150 microni, este denumita si celula gigant. Este multinucleatea, intre 2-50 de nuclei distincti in interior.
 Dupa ce se asambleaza se deplaseaza catre zona unde urmeaza sa actioneze, fiind celula mobila. Cand ajunge in
locul respectiv se ataseaza de suprafata osului, matricei mineralizate, se ataseaza ferm si incepe procesul de
distrugere a matricei situata imediat sub ea si numai in acest moment incepe sa sape ca un fel de cosulet
dedesupt si aceasta zona se numeste lacuna Howship. Cand este activa, cand se ataseaza de matricea osoasa pe
care urmeaza sa o remodeleze celula devine polarizata.
 Are mai multe zone: zona de lacuna Howship (subosteoclastic, digestive extracelulara), marginie dantelata cu
microvili, zona clara, in principal cu filamente de actina (rol in deplasarea celulei, dar si in aderarea ei la
suprafata tesutului osos),zona veziculara cu lizozomi (digestie intracelulara), zona cu organite, zona clara cu
actina.
 Imagine: Zona de lacuna Howship, este zona de digestie extracelulara, sub celula, compartiment subosteoclastic
in care se formeaza un mediu puternic acid care poate sa dezasambleze cristalele de hidroxiapatita si fibrele de
colagen. Se observa ca matricea devine din ce in ce mai punctiforma si mai granulara, cristalele incep sa se
dezasambleze. In negru este desenata matricea mineralizata, zona in care exista colagen, vedem ca celula se
ataseaza ferm la suprafata matricei si prezinta o zona dantelata cu o multime de microvili. Exista si o zona clara s
o zoma in care exista vezicule, cu lizozomi. Spre polul opus fata de zona dantelata este si zona cu nuclei si
diferite organite (Celula polarizata in stare activata)
 Schemele: Dupa ce au fost chemate de acel factor de activare secretat de osteoblaste, se deplaseaza si adera
strans la suprafata matricei osoase, dupa care se formeaza zona dantelata si mediul puternic acid in lacuna
Howship. Mai intai incepe dezasamblarea cristalelor de hidroxiapatita, apoi prin secretia de fosfataza acida si de
colagenaza in acest spatiu subosteoclastic este dezasamblata componenta organica. Aceasta digestie este o
digestie extracelulara. Componentele rezultate in urma digestiei extracelulare sunt endocitate si se continua
prelucrarea la nivel de lizozomi, digestie intracelulara sub actiunea enzimelor lizozomale si apoi produsele
rezultate sunt exocitate in mediul extracelular de unde sunt preluate in sange si distribuite acolo unde are
nevoie organismul.
1. Demineralizare locala in lacuna Howship (micromediu pH acid)

2. Digestia extracelulara a matricei organice in celula (colagenaza, fosfataza acida)

3. Digestia intracelulara in lizozomi (hidrolaze lizozomale)

 4.Transferul extracelular a produsilor de resorbtie in capilare sanguine

 Ele actioneaza strict la suprafata osului. In tesutul osos compact, unde exista osteoane prin remodelare se sapa
noi osteoane. Exista o unitate de remodelare osoasa in special la nivelul tesutului osos compact, dar si in osul
spongios.Poate sa actioneze in grupuri si sa sape niste tunele in matrice, in final vor sapa un tunel pe lungime
destul de mare, dupa ce sapa apar vase de sange care aduc celule osteoprogenitoare, care se transforma in
osteoblaste si incep sa sintetizeze matricea, apoi se transforma in osteocite.Acest proces continua din periferie
spre partea centrala. La nivel de os spongios actioneaza osteoclastele si apoi vin osteoblastele si repara zona
respectiva. Stimularea activitatii lor se face de catre PTH mediat prin osteoblasti, pe cand incetarea activitatii se
face de catre calcitonina care actioneaza direct asupra osteoclastelor.

Matricea

 Are o componenta organica si o componenta anorganica (minerala)

 Componenta organica este acidofila, reactie PAS +, este formata din substanta fundamentala si fibre (de
colagen).
  Substanta fundamentala este amorfa, formata din proteine necolagenice in general specifice tesutului
conjunctiv, dar si proprii tesutului osos precum: osteocalcina (leaga Ca), osteonectina (leaga colagenul de
componenta minerala), osteopontina (implicata in atasarea celulelor la matrice).
 Fibrele de colagen sunt de tip I, se dispun helicoidal in jurul canalului Havers (in osteon), formand lamele osoase.
Lamelele osoase daca sunt in osteon sunt dispuse concentric in jurul canalului Havers si in functie de gradul de
inclinare (diferente de orientare) si de diferente cantitative sunt dispuse in lamele clare, intunecate sau
alternante. Legaturile transversale intre fibre confera rezistenta.
 Osteoblastele secreta osteoid (colagen si vezicule matriceale). Veziculele matriceale sunt bogate in fosfataza
alcalina si pirofosfataza. Aceste enzime determina producerea de ioni fosfat care impreuna cu ionii de Ca incep
sa ciristalizeze, sa formeze cristale de hidroxiapatita care devin din ce in ce mai mari si vor umple toate spatiile
libere lasate in componenta organica pana la mineralizarea completa. Se vor forma astfel cristale de
hidroxiapatita.
 Componenta minerala a matricei reprezentata de cristale de hidroxiapatita Ca 10 (PO4)6 (OH)2 conjugate cu Mg,
Na, K. In ME cristalele arata ca niste bastonase (placute), lungi de pana la 40 nm, dispuse in golurile dintre
moleculele de colagen si dintre fibrele de colagen. Izotopii radioactivi de Ca, P ii substituie pe cei stabili, iar Pb,
Sr, Ra substituie Ca. In osteomalacie componenta minerala scade sub 35%.

Tesutul osos compact (haversian)

 Osteonul este unitatea lui morfofunctionala, format din circa 4-20 de lamele osoase concentrice, de 3-7 microni,
dispuse in jurul canalului Havers (50-100 microni). Aceste osteoane sunt mature, se numesc si osteoane
secundare. Linia de cement se afla la periferia osteoanelor secundare . Linia de cement reprezinta periferia, locul
maxim unde au sapat osteoclastele. La osteon ultima lamela formata este in jurul canalului Havers.
 In lumina polarizata, in functie de orientarea fibrelor de colagen lamelele concentrice pot fi alternante (A),
luminoase (T), intunecate (L).
 Imagine jos: in stanga os uscat (componenta minerala), in dreapta os demineralizat (componenta organica)

 Canalele vasculare sunt reprezentate de canalele Havers (longitudinale) si Volkmann (oblic transversal), in
interior au aceasi elemente: capilare fenestrate,diferite celule inclusive celule mezenchimale nediferentiate,
osteoblaste inactive, osteoclaste si celule marginale, turtite care realizeaza gap cu osteocite din lacune (bariera
sange-os). Prima lamela osoasa (dinspre Havers) este tapetata de un strat continuu de osteoblaste. Diferenta
dintre canalul Volkmann si Havers: canalul longitudinal Havers este inconjurat de lamele osoase concentrice, in
timp ce canalul oblic Volkman strabate lamelele care apartin mai multor osteoane.
 La nivelul tesutului compact mai putem observa (unele structuri le observam si la tesutul spongios, ex: periost si
endost, pe toata suprafata osului) : sistem lamelar interstitial, strat circumferential intern, strat circumferential
extern, periostul si endostul (vezi slide 64-69). Periostul situate la periferia osului, are un strat extern (tesut
conjunctiv dens semiordonat, ordonat, vase limfatice, nervi) si un strat intern (osteogenic, poate fi activ sau
inactiv) este ancorat la periferie de sistemul circumferential extern prin intermediul unor fibre de colagen
groase, perpendiculare pe os care poarta numele de fibre Sharpey (fibre de colagen din tendoane/ligament,
continue cu fibrele matricei). Endostul tapeteaza cavitatile osoase (suprafata medulara, canale vasculare),
format din tesut conjunctiv lax, osteoblaste, osteoclaste.
Osul spongios

 Functionala este trabecula osoasa care in interior prezinta lamele osoase neregulate (grosime, orientare)
 Nu au canale Havers, contin osteoblastele la suprafata si osteocite in interior, in lacune.
 Trabeculele sunt acoperite de endost si sunt orientate dupa directia fortei.
 Areolele sunt spatii neregulate in care se gaseste maduva hematogena.
 In caz de osteoporoza se subtiaza trabeculele de os spongios existand riscul aparitiilor fracturilor.
Osteogeneza

 Incepe in viata embrionara

 Exista doua modalitati de formare a tesutului osos, fie pe model conjunctiv, fie pe model cartilaginos. Chiar si
osteogeneza pe model cartilaginos in prima faza are tot o diferentiere pe model conjunctiv: Osificare
intramembranoasa (de membrana, desmala, endoconjunctiva, pe model conjunctiv), osificare
intracartilaginoasa (encondrala, pe model cartilaginos)
 Primul care se formeaza este osul primar (imatur) care apoi se remodeleaza sub forma de os secundar (matur).
 Prin osificare intramembranoasa se formeaza oasele cutiei craniene, unele oase ale fetei, corpul claviculei (in
general oase late). Are loc in tesutul mezenchimal bine vascularizat, unde apar niste insule de celule
mezenchimale (centre de osificare, nuclee de osificare), care se transforma in celule osteoprogenitoare, care
dau nastere osteoblastelor.
 Osteoblastele incep sa sintetizeze matrice si devin osteocite. Matricea se mineralizeaza, zonele respective incep
sa se mareasca, sa se alungeasca, sa formeze niste spiculi care incep sa se ingroase si sa fuzioneze cu alti spiculi,
la un moment dat mai multi spiculi fuzionati formeaza niste trabecule (travee), dand astfel nastere tesutului
osos spongios. Trabeculele osoase, prin remodelare si prin fuzionare unele cu altele, in zona in care se va forma
osul compact se compacteaza si in acelasi timp apar niste vase de sange, care raman captive, incep sa formeze
osteoane si astel dau nastere tesutului osos compact. Prin remodelare are loc transformarea osului primar in os
secundar. Prin condensarea tesutului conjunctiv la periferie se formeaza catre interior endostul, iar catre
exterior periostul. Intre trabecule, in viitoarele areole se va forma maduva hematogena.

 Osificarea encondrala (a scheletului cartilaginos), incepe la nivelul diafizei din pericondru din celule
cartilaginoase care se transforma in celule osoase. Din pericondru apare un guleras periostal diafizar. Centrul
primar de osificare, este un cartilaj calcifiat. Are loc o invazie vasculara. Diafiza creste in grosime, lungime.
Centrele secundare apar mai tarziu, in epifizele oaselor lungi, inainte sau dupa nastere. Placa epifizeala este
reprezentata de cartilajul de crestere. Osificarea cartilajului de crestere are loc in jur de 20-25 de ani, cand
cresterea in lungime inceteaza.
 Celulele cartilaginoase sa vor transforma in tesut osos, prin calcificarea cartilajului, celulele mor fiind apoi
invadate de vase de sange si se transforma in tesut osos. Exista mai multe zone: (vezi slide 88-94)
1. Zona de rezerva (de cartilaj hialin)
2. Zona de proliferare (de cartilaj seriat, condrocitele se divid, formeaza coloane de celule paralele cu axul lung
al osului – grup izogen axial)
3. Zona de hipertrofie (condrocitele sunt mari, cu cantitati crescute de glicogen, are loc resorbtia matricei,
aparand septuri fine intre celule)
4. Zona de calcifiere (de cartilaj calcifiat si degenerat, septurile sunt calcificate, condrocitele mor si lacunele
devin goale)
5. Zona de osificare (cu linia de eroziune, reprezinta invazia de capilare sanguine care aduc celule
osteoprogenitoare, dand astfel nastere osteoblastelor, care sintetizeaza matrice, prin depunerea matricei la
suprafata septurilor calcifiate apar spiculi de os primar)
Remodelarea osoasa

 Este un process continuu, ce are loc toata viata

 Consta in resorbtie osoasa si in depunere de tesut osos cu alcatuirea osteoanelor secundare
 Exista o unitate de remodelare a osului:
 Con de eroziune = osteoclastele (in grup, sapa un tunel)
 Zona de reversie = celulele osteoprogenitoare
 Con de depunere = osteoblastele (depun lamele dinspre periferie spre centru)

http://www.lab.anhb.uwa.edu.au/mb140/
Repararea osoasa (dupa fracturi)

 Se formeaza un hematom
 Se formeaza tesutul spongios (fibrocartilaj)
 Fibrocartilajul este inlocuit de un calus osos
 In urma actiunii de remodelare, osul format isi redobandeste forma initiala