A ÎNCUIA A ÎNTÂRZIA, A ÎNFURIA, A SPERIA, A CONTINUA, A PERIA, 

A ZGÂRIA, A UMBLA

La prezent (indicativ) se conjugă după cum urmează:

A ÎNCUIA

încui (fără terminaţie; i-ul vine din radical)

încui (fără terminaţie; i-ul vine din radical)
încuie
încuiem
încuiaţi
încuie

!!! Folosim -e şi -em în loc de -ă şi -ăm, specifice conjugării I (cântă,  cântăm).

!!! -e şi -em sunt specifice conjugării a II-a (vede, vedem) şi conjugării a III-a (face,  facem).

A întârzia,  a înfuria,  a speria au radical care se termină în i, după consoană.

EU întârzii – înfurii – sperii + continui

TU întârzii – înfurii – sperii + continui
EL întârzie – înfurie – sperie + continuă
NOI întârziem – înfuriem – speriem + continuăm
VOI întârziaţi – înfuriaţi – speriaţi – continuaţi
EI/ELE întârzie – înfurie – sperie – continuă

Până la DOOM2, a continua era socotit în categoria a umbla:

EU umblu, continuu 

TU umbli, continui 

EL umblă, continuă 

NOI umblăm, continuăm 

VOI umblaţi, continuaţi 

EI umblă, continuă

DOOM2 a adoptat eu continui, ceea ce face din a continua un hibrid între conjugarea pe modelul a
umbla şi cea pe modelul  a întârzia.

Adăugăm şi a zgâria la seria de mai sus:

EU  zgârii,TU zgârii,EL zgârie,NOI zgâriem,VOI zgâriaţi,EI zgârie.

și a peria

EU perii,TU perii,EL perie,NOI periem,VOI periaţi,EI perie.