Tema 1.

Noţiuni şi termeni
generali în domeniul standardizării
Subiectele prelegerii:

1.Scopul, obiectivele şi subiectele

standardizării
2. Istoria dezvoltării standardizării
3. Terminologia în domeniul standardizării
1.Scopul, obiectivele şi subiectele
standardizării

Noţiunea ”standardizare” provine de la

cuvântul englez „standard” ceea ce
înseamnă „etalon” sau „model”.
 Standardizarea poate avea unul sau mai
multe obiective specifice, In special de a
asigura aptitudinea de utilizare a unui produs,
proces sau serviciu.
Astfel de obiective specifice pot fi
controlul varietății, comoditatea de utilizare,
compatibilitatea, interschimbabilitatea,
sănătatea, securitatea, protecția mediului,
protecția unui produs, înțelegerea mutuala,
performantele economice și comerțul. Pot
exista și suprapuneri ale acestor obiective.
aptitudine de utilizare- aptitudinea unui produs, proces sau
serviciu de a servi unui scop bine definit In conditii specifice.
compatibilitate- capacitatea produselor, proceselor sau
serviciilor de a fi utilizate lmpreuna, In situatii specificate
pentru alndeplini conditiile respective fara o interactiune
inacceptabilă
nterschimbabilitate- proprietatea unui produs, proces sau serviciu de a fi utilizatln
locul altuia, pentru a satisface acelea?i conditii

dat. NOTA- Aspectul functional al

interschimbabilitatii este
numit ,.interschimbabilitate functionala': iar
aspectul dimensional este
numit ,interschimbabilitate dimensionala"
* controlul varietății, limitarea varietății" - alegerea unui număr
optim de dimensiuni sau de tipuri ale unui produs, proces sau
serviciu pentru a răspunde principalelor necesitați.
NOTA- Controlul varietății urmărește, In general, reducerea
diversității (numita uneori ,reducerea varietății).
*securitate - absenta unui risc inacceptabil de vătămare.
NOTA- In cadrul standardizării, securitatea unui produs, proces sau
serviciu este, In general, luata In considerare din punct de vedere al
asigurării unui echilibru optim Între un anumit număr de factori,
incluzând și factorii care nu sunt tehnici, cum ar fi comportamentul
uman, care sa permită eliminarea riscurilor evitabile de vătămări ale
persoanelor și bunurilor Ia un nivel acceptabil.
* protecție a mediului - protejarea mediului împotriva daunelor
inacceptabile datorate efectelor și utilizării produselor, proceselor
sau serviciilor.
* protecție a unui produs - protecția unui produs împotriva
condițiilor climatice sau de alta natura In timpul utilizării,
transportului sau depozitarii lui.
Scopurile principale ale standardizării sânt:
 Asigurarea existenței documentelor de referință pentru
evaluarea conformității produselor și serviciilor cu destinația
lor;
 Protecția intereselor consumatorilor și ale statului prin
asigurarea calității produselor și serviciilor, a caracterului
inofensiv al acestora pentru viața, sănătatea, ereditatea și
securitatea oamenilor, pentru bunurile materiale, regnul animal
și cel vegetal, pentru mediu
* înlăturarea barierelor tehnice în calea comerțului;
 Asigurarea interschimbalității, compatibilității tehnice și
informaționale a produselor
1.2 Definiția si rolul standardului este un document, stabilit prin
consens și aprobat de un organism recunoscut, care furnizează,
pentru utilizări comune și repetate, reguli, linii directoare sau
caracteristici pentru activități sau rezultatele lor, in scopul obținerii
unui grad optim de ordine într-un context dat. Standardele trebuie sa
se bazeze pe rezultatele conjugate ale științei, tehnicii și experienței
și sa aibă drept scop promovarea avantajelor optime ale comunității.
Un standard se aplica la un produs, proces sau serviciu.
 Standardele domina în orice activitate, ele sunt utile, atât
pentru organizațiile din industrie și afaceri, pentru organizațiile
comerciale, pentru furnizori și cumpărători ai produselor și
serviciilor, cit și pentru oameni, în rolul lor de consumatori fina li.
Foarte multe aspecte ale lumii contemporane depind, în
mare măsura, de standarde. Pe cetățeni îi ajuta sași cunoască
dreptul la siguranța, securitate, sănătate și sa aibă acces Ia
informație. In domeniul afacerilor, utilizarea standardelor
naționale li face pe producători, furnizori mai competitivi, iar
celor care utilizează standardele europene și internaționale lise
deschid piețe europene, respectiv internaționale.
 Utilizarea standardelor este voluntara, iar daca o organizație a
luat decizia sa respecte anumite standarde corespunzătoare
domeniului sau de activitate și, ca urmare, a declarat utilizarea lor,
atunci standardul devine un instrument obligatoriu pentru acea
organizație. Companiile trebuie sa fie conștiente ca utilizarea
standardelor este una dintre modalitățile de baza care contribuie Ia
creșterea competitivității afacerii, Ia îmbunătățirea calității
produselor sau a serviciilor, Ia scăderea cheltuielilor, utilizarea
eficienta a materialelor, energiei și resurselor umane care, prin
urmare, duc Ia stabilirea unor preturi accesibile și reale.
 Totodată, standardele armonizate cu
cerințele documentelor normative internaționale si
directivele europene conduc Ia înlăturarea
barierelor în comerț Ia nivel internațional. Un
standard reprezintă un nivel de experiența reala și
tehnologie avansata care stabilește un compromis
între cele mai ridicate nivele de progres și
constrângeri economice ale timpului.
Standardele variază ca și caracter, subiect sau volum. Acestea
includ mai multe discipline: începând cu toate aspectele
tehnice, economice și sociale ale activității umane și încheind
cu toate disciplinele de baza, cum ar fi limbajul, matematica,
fizica etc.
* sunt coerente și consecvente: standardele sunt elaborate de către
comitetele tehnice, coordonate de către un organism specializat și asigura
depășirea barierelor dintre diferite domenii de activitate și diferite politici
comerciale;
* rezulta din participare: standardele reflecta rezultatele activității
desfășurate In comun ce implica toate pârțile competente și sunt validate prin
consens, pentru a reprezenta toate interesele relevante: producători,
utilizatori, laboratoare, autorități, consumatori etc.;
* sunt procese active: standardele se bazează pe experiența reala și
conduc Ia rezultate materiale In practica (produse- atât bunurile, cit și
serviciile, metodele de încercare etc.); ele stabilesc un compromis între cele
mai ridicate nivele de progres și constrângerile economice ale timpului;
*
sunt actualizate: standardele sunt revizuite periodic sau după cum dictează
circumstanțele pentru ale asigura actualitatea și, de aceea, evoluează împreuna
cu progresul social și tehnologic;
* au statut de referințe In contracte comerciale și în instanță în cazul unei
dispute;
* au recunoaștere naționala sau internaționala: standardele sunt documente
recunoscute ca valabile Ia nivel național, regional sau internațional, după caz;
* sunt disponibile pentru oricine: standardele pot fi consultate ?i achizit ionate
fara restrictie. [7]
Noua Abordare
Ca urmare a dezvoltării industriei, a crescut necesitatea apariției de
reglementari de securitate referitoare la condițiile în care existau riscuri pentru
populație. Așa au apărut reglementările de securitate a muncii și sănătății, de
protecție a consumatorilor, pentru manipularea explozibililor, securitatea pe mare și
securitatea în domeniul electric. Aceste sisteme erau de cele mai multe ori voluntare,
dar mai târziu au fast preluate de societate.
Deseori societatea a pus accent pe încercări și evaluare a conformității
produselor înainte de introducerea lor pe piața. Evaluarea era efectuata de autoritatea
publica, care era aceeași pentru toate tipurile de evaluare a conformității din cadrul
unui sector specific.
Supravegherea produselor se făcea, în mod normal, prin inspecții
obligatorii, repetate. În paralel cu reglementările controlate de societate, industria,
prin intermediul standardizării, a început sa fabrice produse care pot demonstra încă
din faza de proiectare, ca respecta anumite criterii.
Însă combinația dintre standardizare și controlul intern producătorului nu
mai era suficient pentru a garanta uniformitatea aspectelor tehnice și de securitate a
produselor realizate de diferiți fabricanți. De aceea, în cadrul diverselor sectoare
industriale au fost create sisteme voluntare de certificare a calității.
În susținerea acestei activități, au fast elaborate standarde naționale și
internaționale pentru certificarea produselor.
Printr-o procedura prevăzută în cadrul Directivei 98/34/EC, se poate preveni
apariția unor noi bariere comerciale care ar rezulta din adoptarea unor
standarde și reglementari naționale divergente.
~ Statele membre au obligația sa notifice către Comisie și către celelalte state
membre elaborarea de noi reglementări, însă din statui de proiect. Urmează
o perioadă de stagnare, în care aceste reglementari, nu potica fi adoptate,
pentru ca statele membre și Comisia să poată reacționa.
~~ Daca In timpul acestei perioade de trei luni nu sunt reacții, reglementari le
tehnice propuse pot fi adoptate. Daca exista obiecții, se impune continuarea
perioadei de stagnare cu Încă trei luni, ar daca exista propuneri pentru o
directiva, perioada va fide 12 luni.
I
Totu;;i, perioada de stagnare nu se aplica In cazulln care un
stat membru este obligat sa introduca, In regim de urgenta, reglementari
tehnice pentru a proteja sanatatea sau siguranta publica, animalele sau
plantele. Directiva 98/34/EC acorda Comisiei dreptul de a solicita, dupa
consultarea cu statele membre, ca organismele europene de standardizare sa
elaboreze standard e. Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie ofera
elementele-cheie pentru recunoa;;terea reciproca.

~ -~ E
Produsele fabricate sau distribuite In mod legal pe
teritoriul unei tari trebuie sa circuleliber In cadrul
Comunitatii Europene, acolo unde aceste produse
se lnscriu In limite de protectie echivalente cu
cele impuse de statui membru In care se exportă.
În lipsa unor masuri impuse de Comunitatea
Europeana, statele membre slnt libere saaplice
propriile legi.
Barierele comerciale care apar ca urmare a
diferentelor lntre legile nationale pot fim
acceptate numai daca masurile national

slnt necesare pentru lndeplinirea cerintelor obligatorii (sanatatea, siguranta,

protectia
consumatorilor ;;i a mediului lnconjurator);
servesc unui scop legitim care justifica Incalcarea principiului liberei circulatii a
marfurilor;
pot fi justificate conform scopului legitim ;;i slnt proportionale cu obiectivele
Aplicarea Noii Abordări presupune ca standardele sa
ofere un nivel garantat de protecție cu privire Ia cerințele
esențiale stabilite prin directive si că ca autoritățile
naționale l își îndeplinesc responsabilitățile cu privire Ia
protejarea siguranței și sănătății consumatorilor și
mediului, stabilite In directive
Directivele Noii Abordări sunt bazate pe următoarele principii:
Armonizarea este limitată la cerințele esențiale
Se presupune că standardele armonizate, ale căror numere de
referință au fost publicate în jurnalul Oficial și care au fost
transpuse în standardele nașinale, sunt conforle cu cerin țele
esențiale corespunzătoare

Numai produsele care îndeplinesc cerințele esențiale pot intra

pe piață și pot fi utilizate
Producătorii pot alege între diversle proceduri de evaluare a
conformității, prevăzute în directiva respectivă
Aplicarea standartelor armonizate sau a altor specifica ții
tehnice rămîne voluntară, iar producătorii sunt liberi s ă aleag ă
orice soluție tehnică care asigură îndeplinirea cerintelor
esențiale.
Aria de aplicare
Directivele Noi Abordări se aplică produselor care intra și sau
sunt puse în funcțiune pentru prima dată pe piața Comunitară. În
consecință, direcitvele se aplica atăt produselor noi fabricate în
statele membre, cît și produselor utilizate second hand,
importate din terțe țări
Producătorul are responsabilitatea dea verifica dacă produsul
său intră sau nu sub incinta uneia sau mai multor direciteve.
Produsul trebuie să fie conform cu Directivele Noii Abord ări
aplicabile pe piața și sau punerii în funcțiune
Penetrarea pe piață și utilizarea
produselor
Statele membre sunt obligate să ia
măsurile necesare pentru a se
asigura că produsele sunt
introduse pe piață și utilizate
numai dacă nu pun în pericol
siguranța și sănătatea pesoanelor
sau alte intere publice. Aceata
presupune obigația de
supraveghere a apieții din partea
statelor membre
Libertatea circulației
Statele membre trebuie să
presupună că produsele care
poartă marca CE îndeplinesc toate
prevederile din directivele
relevante. În consecință statele
membre nu pot interzice,
restricționa sau impedica intrrarea
pe piață sau utilizarea pe teritoriul
lor, a produselor care poartă
Prezumtia de conformitate
I

Se presupune ca produsele care

slnt In concordanta cu standardele
nationale ce transpun standarde
armonizate, ale caror numere de
referinta au fast publicate In
Jurnalul Oficial al Comunitatilor
Europene, lndeplinesc cerintele
esentiale corespunzatoare. Acolo
unde producatorul nu a aplicat,
sau a aplicat doar partial un astfel
de standard, masurile luate
trebuie elaborate In a?a fel, Incit
sa asigure lndeplinirea cerintelor
esentiale
Clauza de protec~ie
Statele membre au obligatia sa ia
toate masurile necesare pentru a
interzice sau restrictiona
circulatia pe piata a produselor
care au marca CE sau sa le
retraga de pe piata, daca aceste
produse pot pune In pericol
siguranta sau sanatatea
persoanelor sau interesele publice
specificate In directivele
europene, atunci clnd produsele
slnt utilizate conform destinatiei
lor. Mai mult, statele membre vor
informa Comisia clnd vor lua
asemenea masuri.
Statele membre slnt obligate sa
transpuna prevederile
directivelorln legislatia proprie. De
asemenea, trebuie sa informeze
Comisia asupra masurilor luate.
Statele membre trebuie sa permita
piasarea pe piata a produselor
care slnt In conformitate cu
directivele aflate In vigoare pe
propriul teritoriu, plna Ia data
specificata In directiva. Cu
anumite restrictii, aceste produse
pot fi totu?i puse In circulatie
dupa data respectiva
2.Istoria dezvoltării standardizării
Principiile de bază ale standardizării se
foloseau încă în antichitate.
În Egiptul Antic la diferite construcţii se
folosea cărămida de dimensiuni constante
adică „standard”. Cu controlul respectării
acestor dimensiuni se ocupau oamenii bine
pregătiţi.
 În Grecia Antică la înălţarea vestitelor
hramuri se foloseau nu prea multe detalii dar
de mărimi standard.
 În Roma Antică la construirea
apeductelor se foloseau ţevi din ceramică de
anumite diametre.
În Evul Mediu cu dezvoltarea
meşteşugurilor metodele standardizării au
început a fi întrebuinţate mai des. S-au stabilit
dimensiuni unice la ţesături.
 Căutarea unor unităţi de măsură mai
bine argumentate s-au început mai demult.
Încă în 1790 în Franţa a fost găsită aşa
numita unitate de măsură a lungimii cum este
metrul care echivalează cu 1/40 000 000 din
lungimea meridianului.
 La începutul secolului XX au fost
obţinute anumite succese în dezvoltarea
tehnicii, industriei şi în concentrarea
producerii. În ţările dezvoltate s-au început
lucrări de fondare a Organizaţiilor Naţionale
pentru Standardizare.
În 1901 în Marea Britanie a fost fondat
Comitetul pentru Standarde, care avea
sarcină de a contribui la întărirea Imperiului
Britanic pentru elaborarea şi introducerea
standardelor pentru materia primă, producţia
industriei şi pentru tehnica militară.
 Odată cu dezvoltarea legăturilor dintre
diferite state, lărgirea problemelor de ordin
tehnic, ştiinţific şi de comerţ a crescut şi rolul
standardizării internaţionale. Organizaţia care
se ocupă cu coordonarea lucrărilor în
domeniul standardizării în lume este
Organizaţia Internaţională pentru Standarde.
În R. Moldova cu elaborarea, întărirea şi
introducerea standardelor se ocupă
Departamentul de Stat pentru Standardizare,
Metrologie şi Supraveghere Tehnică (Moldova
standard).
Standardizarea este un domeniu de activitate ce servește
drept instrument de reglementare In economia și societatea
contemporana a relațiilor Între persoane, organizați, state și
sisteme de ajustare a proceselor și rezultatelor activității
acestora.
Procesul de evoluție a societății umane se realizează prin
dezvoltarea activității de munca a oamenilor In baza
selectării permanente a celor mai reușite rezultate ale
acestei activități, pentru utilizare repetata In calitate de
norme cu recunoaștere unanima. Asemenea norme se
prezinta prin standarde.
Standardizarea ca activitate își are începutul din cele mai
timpurii etape de dezvoltare a omenirii. Primele elemente
tipizate cu caracter de interschimbabilitate In lumea antica
se aplica Ia uneltele de munca în Ia armele de lupta. Mai
târziu, tipizarea elementelor se implementează In olărit, In
construcții și In organizarea diferitor sisteme, cum ar fi
standardizarea lățimii ulițelor, lungimii luminărilor, diametrul
țevilor de apeduct etc.
Odată cu dezvoltarea societății și a progresului uman s-au
extins și domeniile de aplicare a standardelor, astfel încât
Funcţia economică cuprinde următoarele aspecte:
- prezentarea informaţiei despre produs şi calitatea lui;
- difuzarea informaţiei referitor la tehnici, materiale şi metode noi de încercări;
- sporirea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost;
- concurenţa în baza standardizării metodelor de încercări şi unificării parametrilor de
bază ai produselor, care permite o evaluare obiectivă;
- asigurarea compatibilităţii şi interschimbabilităţii;
- asigurarea nivelului stabilit al calităţii producţiei.
Funcția socială realizează şi garantează
drepturile cetăţenilor, realizează politica
statului privind securitatea vieţii şi sănătăţii
populaţiei, protejarea mediului şi securitatea
muncii.
Funcţia comunicativă a standardizării prevede
crearea bazei informaţionale referitor la
reglementarea terminologiei, clasificatoarelor,
metodelor de încercări, desenelor tehnice,
simbolurilor convenţionale etc., asigură
înţelegerea reciprocă, luând în considerare
reglementările internaţionale, inclusiv sistemul
de evidenţă, de statistică, de activitate
financiară şi de contabilitate, sistemele
documentaţiei tehnologice şi de execuţie,
sistemele de dirijare a proceselor etc.
La construirea pietei interne a
Uniunii Europene (UE) un rol
hotarltor 1-au avut standardele
europene. Acestea au contribuit Ia
lnlaturarea barierelor de ordin
tehnic create de diferentele dintre
standardele nationale. De
asemenea, utilizarea uniforma a
standardelor europene In cadrul
UE ?i a Zonei Economice Europene
elimina o multitudine de modele
tehnice nationale diferite,
precum ?i sistemele respective de
testare ?i certificare
nainte de anul 1985, statele
membre ale UE l?i impuneau
propriile specificatii tehnice ?i
controale de conformitate pentru
produsele fabricate. Orice
armonizare tehnica Ia nivelul
Uniunii Europene se realiza prin
agrearea unor directive pentru
produse individuale.
lntreprinderile, lnsa, doreau
standarde comune, pentru a
reduce costurile de achizitionare a
subansamblelor ?i componentelor,
precum ?i pentru a se asigura ca
retelele vor continua sa fie
interoperabile.
In anul1985, guvernele statelor
membre ale UE au hotarlt sa
lncheie negocierile asupra
armonizarii tehnice care vizau, de
exemplu, siguranta
lntrerupatoarelor de circuite
electrice, valvele de lnchidere a
arderilor de gaze sau produse,
cum ar fi vestele de salvare. Prin
intermediul directivelor
Comunitatii Europene (CE),
acestea au prevazut cerinte
tehnice comune pentru fiecare
categorie de produse, precum ?i
proceduri de evaluare a
conformitatii. Autoritatile
nationale emiteau certificate de
conformitate, respectlnd
directivele, lnainte ca produsele
sa intre pe piata. Cerintele tehnice
prevazute In directivele CE
trebuiau sa fie actualizate
In acea perioada s-a optat, de
asemenea, pentru Noua Abordare,
care limiteaza rolul legislatorului
Ia stabilirea unor conditii esentiale
de protectie ?i sanatate a
consumatorului. Totodata, a fast
recunoscut faptul ca expertii din
cadrul sectorului privat, lmpreuna
cu organismele de standardizare,
slnt cei mai potriviti pentru a
elabora solutii tehnice care sa
corespunda reglementarilor In
vigoare. [18]
Organismele nationale de
standardizare au lncurajat
lntreprinzatorii sa contribuie Ia
elaborarea standardelor tehnice-
nu ca piedici, ci ca instrumente In
sustinerea creativitatii ?i
concurentei, aceasta practica
fiind folosita plna In prezent.
Standardele europene au
constituit un ajutor ?i pentru
guverne, ce le-au utilizat spre a
accelerau adoptarea acestora.
Astfel, plna In iunie 2000,In tarile
membre UE standardele Noii
Abordari fusesera ratificate In
peste 20 de domenii de productie,
de Ia echipamente de masurare a
presiunii plna lajucarii.
Astazi, standardizarea permite
accelerarea considerabila a
progresului tehnic, sporirea
calitatii ?i fiabilitatii produselor,
crearea bazei pentru dezvoltarea
specializarii extinse a producerii ?i
implementarea mecanizarii ?i
automatizarii complexe a
proceselor de producere.
Standardizarea studiaza
problemele de elaborare ?i
aplicare a unor astfel de reguli ?i
norme, care sa reflecte actiunea
legilor tehnico-economice
obiective ?i joaca un rol important
In dezvoltarea industriei ?i sferei
serviciilor. Obiectivele aplicarii
standardizarii slnt dezvoltarea
Crearea sistemului national de
standardizare al Republicii
Moldova a demarat dupa obtinerea
independentei In anul1991 , clnd a
fast reorganizata Directia
republicana din
Moldova a ,Gosstandart"-ului In
Departamentul de Stat pentru
Standarde, MetroIogie ;;i Calitatea
Productiei.
Anterior, activitatea de
standardizare In Moldova a fast
efectuata de catre Laboratorul
republican pentru supraveghere de
stat, care a fast creatln anul1955,
iar mai tlrziu, In anul 1977, a fast
format Centrul de Standardizare ;;i
Metrologie din Moldova.
cooperarii In domeniul
standardizarii ;;i In domeniile
conexe, Ia data de 11 septembrie
1991 Departamentul de Stat
pentru Standarde, Metrologie ;;i
Calitatea Productiei a semnat
protocolul de formare a Asociatiei
lnterregionale de Standardizare
(IRSA), fiind unul din membrii
fondatori ai acesteia.
Tn anul 1992, Departamentul de
Stat pentru Standarde,
Metrologie ;;i Calitatea Productiei
a fast comasat cu Departamentul
pentru Supraveghere Tehnica,
formlnd Departamentul de Stat
pentru Standarde, Metrologie ;;i
Supraveghere Tehnica
(Moldovastandard).Acesta, Ia
rlndul sau, a devenit membru cu
drepturi depline al Consiliului
Euro-Asiatic de Standardizare,
Certificare ;;i Metrologie (EASC)
prin semnarea Acordului cu privire
Ia promovarea politicii concordate
Mai tlrziu, Ia 3 martie 1992, a fast aprobata Hotarlrea
Departamentului de Stat pentru Standarde, Metrologie ;;i
Supraveghere Tehnica nr. 9-STconform careia:
toate standardele interstatale GOST, aprobate plna In 1992, au
fast declarate ca standarde nationale pe teritoriul Republicii
Moldova;au fast prelungite termenele de valabilitate a
standardelor nationale GOST plna Ia elaborare documentelor
normative similare ale Republicii Moldova;
a fast aprobata necesitatea armonizarii standardelor nationale
ale Republicii Moldova cu standardele internationale
La 27 martie 1992, Ia Bucuresti, a
fast semnat
I

Acordul de colaborare lntre

lnstitutul Roman de
Standardizare ;;i Departamentul de
Stat pentru Standarde,
Metrologie ;;i Supraveghere
Tehnica al Republicii Moldova.
Conform acordului mentionat
au fast convenite aplicarea
standardelor nationale ale
partilor ;;i efectuarea schimbului
reciproc de documente normative
de standardizare.
Tn decembrie 1992, In scopul
stabilirii terminologiei In limba de
stat, a fast aprobat, In calitate de
standard moldovean al Republicii
Moldova, primul standard roman
STAS 10000/1,Principiile ;;i
metodologia standardizarii.
Terminologia standardizarii ;;i
activitatilor conexe", iar In martie
1993 a fast constituit primul
comitet tehnic de standardizare
CT 0 ,Principiile ;;i metodologia
standardizarii"
Standardele au fast aprobate In
scopul asigurarii cadrului
metodologic necesar pentru
reglementarea activitatii de
standardizare In Republica
Moldova.
La 22 septembrie 1995 a fast adoptata
Legea nr. 590-XIII cu privire Ia
standardizare, care stabile?te bazele
juridice, sociale, economice ?i
organizatorice ale activitatii de
standardizare In Republica Moldova.
Tn anul1998, a fast schimbata denumirea
din Departamentul de Stat pentru
Standarde, Metrologie ?i Supraveghere
Tehnica In Centrul National de
Standardizare, Metrologie ?i Certificare
(CNSMC).
Tn anul 2001, Guvernul Republicii Moldova
a semnat Acordu l privind Barierele
Tehnice In Calea Comertului (TBT/WTO).
Lulnd In considerare cerintele
Organizatiei Mondiale a
Comertului (OMC) ?i prevederile
acordului WTO/TBT, In cadrul
organismului national de
standardizare a fast elaborat
proiectul Legii pentru
modificarea ?i completarea
Legii ,Cu privire Ia standardizare",
unde au fast stipulate normele
introducerii standardizarii
voluntare In Republica Moldova ?i
proiectul Legii ,Privind barierele
tehnice In calea comertului", prin
care se stabilesc regulile, a caror
respectare In procesul de
elaborare, adoptare ?i aplicare a
reglementarilor tehnice,
standardelor ?i procedurilor de
evaluare a conformitatii
produselor cu prevederile
documentelor normative indicate
Conform modificarilor operate In
legislatie, era prevazut ca
standardizarea voluntara sa fie
introdusa In Republica
Moldovalnceplnd cu 01.01.2002.
Lulnd In considerare ca activitatea
autoritatilor responsabile de
elaborarea ?i aprobarea
reglementarilor tehnice nu a fast
suficienta pentru formarea bazei
normative, care ar fi cuprins toata
gama reglementarilor tehnice, In
decembrie 2001 a fast operata o
noua modificare, care prevedea ca
introducerea standardizarii
voluntare In Republica Moldova se
va realiza pe etape, e?alonat, plna
In anul 2007. lar din
1 ianuarie 2007 aplicarea
standardelor nationale a devenit
voluntara.
Tn 2002, CNSMC a fast reorganizat
In lnstitutul
ational Acesta, Iade1 martie Standardizare
2007, a?devenit i Metrologie membru
(INSM)[6]
partener al Comitetului European de
Standardizare (CEN), ca rna tlrziu, In
ianuarie 2009, sa devina membru afiliat al
CEN. Tn prezent, atributiile membrului
afiliat al CEN slnt exercitate de catre
lnstitutul National de Standardizare
Aderarea Republicii Moldova Ia CEN ca
membru afiliat a atras dupa sine obligatia
de a implementa In Republica Moldova In
calitate de standarde nationale standardele
europene ?i, concomitent, anularea
standardelor nationale conflictuale.
Tn aprilie 1993 a fast aprobata
sigla standardului
moldovean ,SM", de asemenea, au
fast aprobate primele standarde
fundamentale ale Sistemului
National de Standardizare SM 1-
0 ,Principiile ;;i metodologia
standardizarii. Principii generale
privind sistemul national de
standardizare" ;;i SM 1-
1 ,Principiile ;;i metodologia
standardizarii. Structura ;;i modul
de organizare a comitetelor
tehnice", elaborate de CT 0.
 3.Terminologia în domeniul
standardizării
Pentru o activitate reuşită în domeniul
standardizării este necesară folosirea unei
terminologii bine chibzuite. Necesitatea
standardizării terminologiei se datoreşte faptului că
termenii şi noţiunile sânt părţi componente ale
documentaţiei tehnico-normative şi tehnologice.
Activitatea de standardizare se încununează
cu elaborarea standardelor, care trebuie să fie
înţelese de către toţi folositorii exact şi într-un mod
unic.
 Standardizarea se bazează pe avantajele
tehnicii, ştiinţei şi a experienţei înaintate şi
determină atât baza prezentului cât şi a viitorului.
Standardizarea nu este alegerea mecanică
a caracteristicilor, parametrilor şi a unităţilor dar
presupune o alegere a soluţiilor optime, care sânt
calculate nu numai pentru nivelul de astăzi al
ştiinţei şi tehnicii, dar fiind orientate spre
perspectivă.
Ca rezultat al activităţii în domeniul
standardizării este îmbunătăţirea utilităţii
producţiei conform destinaţiei ei funcţionale.
 În dependenţă de amploarea lucrărilor
efectuate standardizarea se clasifică în
standardizare:
• Naţională;
• Internaţională.
Standardizare naţională este standardizarea
desfăşurată la nivelul ţări.

Standardizare internaţională este activitatea

de standardizare în care sânt încadrate două
sau mai multe ţări. În rezultatul acestei
colaborări sânt elaborate standarde
internaţionale.
Standard este document stabilit prin consens
şi aprobat de un organism recunoscut, care
prevede, pentru utilizări comune şi repetate,
reguli, prescripţii şi caracteristici comune,
referitoare la diverse activităţi sau rezultatele
acestora, în scopul obţinerii unui grad optim
de ordine într-un context dat.
Cu alte cuvinte, standardul este un
document tehnic-normativ, care determină
cerinţe către producţie, care asigură
proiectarea, fabricarea şi exploatarea ei.
Standard naţional – este un standard adoptat
de un organism naţional de standardizare şi
pus la dispoziţia publicului.

Standard internaţional – este un standard

adoptat de către o organizaţie internaţională
care desfăşoară activitate de standardizare şi
pus la dispoziţia publicului.
Prescripţie tehnică este document care
prescrie condiţiile tehnice pe care trebuie să
le îndeplinească un produs, proces sau
serviciu.
Document normativ de standardizare – este
un document care specifică reguli, linii
directoare sau caracteristici pentru diferite
genuri de activităţi sau pentru rezultatele
acestora.
Calitatea producţiei este totalitatea
proprietăţilor producţiei care determină
valabilitatea de a îndestula anumite cerinţe în
legătură cu destinaţia ei.
Nivelul tehnic este caracteristica relativă a
calităţii producţiei care se bazează pe
compararea indicilor care caracterizează
calitatea tehnică a producţiei cu indicii de
bază.