STANDARDIZAREA PRODUSELOR ȘI

SERVICIILOR
I. CADRUL CONCEPTUAL AL STANDARDIZĂRII
II. OBIECTIVELE GENERALE ALE STANDARDIZĂRII
III. CONȚINUTUL, DOMENIILE ȘI NIVELUL DE APLICARE A STANDARDELOR
IV. TIPURI DE STANDARDE
Scopul principal al standardizării îl reprezintă facilitarea desfășurării normale a activităților în
toate domeniile economiei, atât pe plan național, cât și la nivel regional și internațional.
I. CADRUL CONCEPTUAL AL STANDARDIZĂRII
Standardizarea: - reprezintă o activitate specifică prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau
potențiale, prevederi destinate unei utilizări comune și repetate, vizând obținerea unui grad optim de
ordine într-un context dat.
Standardul: - este un document stabilit prin consens și aprobat de un organism recunoscut care
furnizează reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activități sau rezultatele lor, garantând un
nivel optim de ordine într-un context dat.
Trăsături ale standardelor:
- standardele au un caracter facultativ, ele redând un acord liber consimțit între parteneri;
- aplicarea standardelor devine obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o
referință exclusivă dintr-o reglementare;
- organismul recunoscut, care elaborează standardele, poate fi național, regional sau internațional;
- activitatea de standardizare se desfășoară cu participarea tuturor părților interesate;
Prin reglementare: - se înțelege un document care conține reguli cu caracter obligatoriu și care este
adoptat de către o autoritate, adică de un organism care exercită prerogative legale.
 II. OBIECTIVELE GENERALE ALE STANDARDIZĂRII
Principalele obiective ale standardizării pot fi considerate următoarele:
1) – raționalizarea economică;
2) – asigurarea și îmbunătățirea calității produselor și serviciilor în corelația cu protecția
consumatorului și a mediului înconjurător;
3) – facilitarea schimbului de mărfuri și de informații tehnico-științifice;
1. Raționalizarea economică – realizarea acestui obiectiv depinde de capacitatea standardelor de a
promova constituirea unui mediu tehnic comun tuturor întreprinderilor. Acest obiectiv este realizat, în
principal, prin tipizare.
Tipizarea produselor: - urmărește stabilirea unei game raționale de tipuri și mărimi ale produselor,
adecvate necesităților într-o anumită perioadă de timp.
Pe lângă tipizare, la realizarea obiectivului „raționalizarea economică” contribuie atât unificarea cât și
modularea.
Unificarea: - presupune stabilirea unor caracteristici constante pentru toate piesele, sistemele tehnice,
etc., de același fel, în scopul uniformizării proiectării, execuției și asigurării interschimbabilității lor.
Modularea: - constă în folosirea de componente unificate constructiv, care pot fi combinate în mai multe
variante, rezultând produse adecvate unor cerințe cât mai diverse.
2. Asigurarea și îmbunătățirea calității produselor și serviciilor, prin intermediul standardelor, sunt
posibile numai în măsura în care conținutul acestora este corelat permanent cu modificările care intervin
ca urmare a progresului tehnic, în producția și comercializarea produselor. Prin urmare, standardele
trebuie revizuite, respectiv înlocuite, la perioade stabilite în corelație cu modificările care intervin în
tehnologia mărfurilor.
3. Facilitarea schimbului de mărfuri și de informații tehnico-științifice;
Prin terminologia tehnică adoptată, prin simbolizări, codificări, etc., standardizarea contribuie la stabilirea
unui limbaj comun între părțile contractante, facilitând schimburile comerciale pe piețele naționale,
regionale și internaționale.
 III. CONȚINUTUL, DOMENIILE ȘI NIVELUL DE APLICARE A STANDARDELOR
Practic, standardizarea privește, toate domeniile activității umane cum ar fi industria,
construcțiile, agricultura, comerțul, transporturile, etc.
Fiecare dintre aceste domenii, oferă un număr mare de „subiecte”, cărora li se poate aplica un
standard.
Standardele diferă prin conținutul lor și se pot referi la:
- definiția unor termeni sau o clasificare, un sistem de codificare sau de simbolizare;
- o specificație privind calitatea unui material, aparat, instrument, etc.;
- metode de analiză pentru determinarea caracteristicilor unui produs, etc.
Aceste aspecte, pot fi luate în considerare pentru fiecare dintre domeniile menționate, rezultând
tot atâtea variante posibile de standarde.
Nivelul de aplicare a standardelor este unul foarte variat. Astfel, aplicarea standardelor se poate
realiza la:
- nivel de firmă;
- nivel profesional;
- nivel teritorial;
- nivel național;
- nivel regional;
- nivel internațional.
 IV. TIPURI DE STANDARDE
Standardele se clasifică după o serie de criterii, după cum urmează:
1. După nivelul de standardizare, deosebim următoarele categorii de standarde:
- standarde de firmă, adoptate de societăți comerciale, regii autonome sau de alte persoane
juridice;
- standarde profesionale, adoptate în anumite domenii de activitate, de organizații
profesionale, legal constituite;
- standarde teritoriale, adoptate la nivelul unei diviziuni teritoriale a unei țări;
- standarde naționale, adoptate de către un organism național de standardizare;
- standarde regionale, adoptate de o organizație regională de standardizare sau cu activitate de
standardizare;
- standarde internaționale, adoptate de o organizație internațională cu activitate de
standardizare;
 2. După conținutul lor, standardele se clasifică în următoarele categorii:
- standarde de bază, care au o aplicație generală sau care conțin prevederi generale pentru un
anumit domeniu;
- standarde de terminologie, care stabilesc termenii utilizați într-un anumit domeniu, de regulă
împreună cu definițiile lor;
- standarde de încercări, care descriu metode de încercare , însoțite uneori, și de alte prevederi
referitoare la aceste încercări;
- standarde de procese, care specifică cerințele pe care trebuie să le îndeplinească procesele,
pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;
- standarde pentru servicii, care specifică cerințele referitoare la servicii, pentru asigurarea
aptitudinii de utilizare a acestora;
- standarde de produse, care specifică cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un produs
sau o grupă de produse pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;
La rândul său, un standard de produs, poate fi complet sau parțial, după cum cuprinde toate
cerințele referitoare la acel produs sau numai o parte a acestora.