2.3.

Radioreceptoarele – Sortimentul și caracteristicile tehnico-funcționale

2.3.1. Caracteristicile de calitate ale radioreceptoarelor
Calitatea radioreceptoarelor este dată de principalele grupe de caracteristici:
electroacustice, fiabilitate – mentenabilitate, mecanice și estetice.
Principalele caracteristici electroacustice: sînt gamele de undă, sensibilitatea,
selectivitatea, fidelitatea, puterea de ieșire, puterea absorbită și stabilitatea audiției.
Gamele de undă – reprezintă domeniile de frecvență (lungimile de undă) pe care le poate
recepționa apartul. Cu cît numărul acestor game este mai mare, cu atît aparatul este considerat
mai bun. Valorile celor 4 game de undă adoptate în țara noastră sînt:
UL:150 - 285 KHz (2000-1052,7 m)
UM:525 - 1605 KHz (517,4-186,9 m)
US:595 – 26,1 MHz (50,4-11,5 m)
UUS:65-73 MHz (4,26-4,11 m)
Gamele de US și UUS pot fi împărțite în mai multe subgame (extensiile de gamă).
Sensibilitatea este caratceristica aparatului de a recepționa, în condiții normale de
funcționare, semnale cît mai slabe, deci de la posturi depărtate sau de putere mică. Ea este dată
de valoarea minima a tensiunii semnalului de RF, care, aplicat la bornele de antenă, produce la
ieșire, în difuzor, un semnal cu o putere standard de 50 mW sau 500 mW (după cum aparatul are
putere nominal de ieșire sub, sau peste 1 W).
Selectivitatea reprezintă proprietatea aparatului de a se separa dintre frecvențele
posturilor de emisie, existente la un moment dat la antenă, numai frecvența postului droit,
atenuîndu-se posturile vecine. Se exprimă în decibeli (dB) și arată de cite ori este atenuat
semnalul unui post vecin de exemplu, aparatele staționare cu tranzistoare de clasa I au 36, iar dB,
iar cele de clasa IV au 16 dB.
Fidelitatea este proprietatea radioreceptorului de a reproduce cît mai exact semnalele
primate de la posturile de emisie, fără distorsiuni. Aprecierea fidelității se face după limita
minima și maximă a frecvențelor audio pe care le poate reda aparatul (16- 20 000 Hz) cu un
procent minim de distorsiuni (de regulă 5-10 %).
Fidelitatea depinde și de numărul difuzoarelor, de forma, mărimea și puterea lor. Aparatele care
pot recepționa semnale modulate în frecvența (UUS) au o fidelitate mai bună (de exemplu
aparatele staționare cu tranzistoare de cl I au 80-10 000 Hz, față de 80-4 000 Hz cît au cele cu
modulație în amplitudine, iar cele de clasa a III-a au 200-5 500 Hz pentru MF și 200-2 500 Hz
pentru MA).
Puterea de ieșire nominal este data de valoarea cea mai mare a puterii semnalului de
audiofrecvență pe care o poate realiza aparatul la nivelul maxim de distorsiuni admise (10%).
Radioreceptoarele staționare cu tranzistoare alimentate de la rețeaua au puteri între 4 W cele de
clasa I-a și 0,5 W cele de clasa a IV-a. Se apreciază ca într-o cameră obișnuită este suficientă o
putere de ieșire de 250 mW, în condițiile în care zgomotele nu depășesc un anumit nivel.
Puterea absorbită exprimă consumul de energie electrică. Aceasta este de 4-5 ori mai
mare la aparatele cu tuburi electronice (cca 40-100 W) față de consumul celor tranzistorizate
(10-20 W), iar cele alimentate la baterie este și mai redus (0,05-4 W).
Stabilitatea audiției este caracteristică aparatului de a-și menține constant acordul pe
postul ales (fără alunecări de frecvență și modificarea intensității audiției).
2.3.2. Clasificarea sortimentului de radiorecepție
Sortimentul de radiorecepție se poate clasifica după mai multe criterii și anume:
- schema constructivă adoptată, aceasta determinînd existența aparatelor superheterodine mono și
stereofonice;
- numărul lungimilor de undă, care variază între 1-4, la care se adaugă extensiile de bază pe UUS
și US.
- modularea semnalului (MA, MF sau ambele);
- gradul de asociere cu alte aparate (casetofoane, picupuri, combine musicale) etc;
- modul de alimentare: la rețea, la beterie sau la ambele surse;
- locul de instalare: staționare, portabile sau pentru automobile;
- performanța: clasa I (cele mai bune), clasa a II-a (superioare), clasa a III-a (obișnuite), clasa a
IV-a (simple).
Sortimentul de radioreceptoare cuprinde o gamă relativ mare, realizîndu-se aparate din
toate clasele de calitate. De exemplu: radioreceptoare stereofonice Bucur, Brahms, Eurocort etc.
Aparate portabile, Cora, Alfa, Derby etc., aparate auto, Lira, Predeal, Rally, Sterio etc.
Marcarea radioreceptoarelor se face prin înscrierea pe cutie sau pe scală a denumirii
aparatului, numărul tranzistoarelor a mărcii întreprinderii. Pe capacul din spate se înscrie un
simbol care indică: tipul aparatului, anul de fabricație, modul de alimentare cu energie electrică.
De exemplu, S 849 TS are semnificațiile: S - superheterodină, 84-anul de fabricație 1984,9 –
varianta schemei de principiu folosită; T – tranzistorizat, S – stereophonic. Pe cutia aparatului
mai sînt marcate bornele mufelor cu diferite semne standardizate pentru antenă, legătura la
pămînt, cască, picup, intrare-ieșire magnetofon, difuzor suplimentar.
Ambalarea se face în huse textile, apoi în cutii de carton gofrat, distanțîndu-se de pereții
cutiei prin plăci din polistiren expandat sau fîșii din același material. Pe cutii se pune inscripția
“Fragil” însoțită de desene (pahar, umbrelă) pentru a se respecta poziția de așezare la transport
depozitare și evitarea umezelii.
Transortul se efectuează cu multă atenție, evitîndu-se șocurile mecanice, umezeală și
căldura excesivă.
Depozitarea se face în spațiile lipsite de vapori corosivi, de umezeală. departe de sursele
de căldură. Aparatele mari se așează în stive de cel mai mult 4 bucăți, iar cele de dimensiuni mai
reduse în rafturi.