1.

Codificarea mărfurilor
1.1 Clasificare şi codificare

Prin „clasificarea mărfurilor” înţelegem operaţia de împărţire a mărfurilor pe categorii (pe clase) de mărfuri
cu caracteristici sau funcţiuni asemănătoare. Clasificarea mărfurilor se efectuează în funcţie de caracteristicile
comune ale mărfurilor şi în funcţie de scopul clasificării.
Dacă managementul magazinului intenţionează să facă un studiu statistic pentru a putea observa
ponderea în stoc a mărfurilor de import, atunci mărfurile se vor împărţi iniţial în doua categorii: mărfuri produse în
ţară şi mărfuri din import; iar cea de a doua categorie va fi împărţită în mai multe categorii, câte una pentru fiecare
ţară străină de unde s-au importat mărfuri. Dacă însă scopul clasificării va fi legat de o mai bună aranjare a
mărfurilor în vitrine, atunci categoriile principale ar putea fi: „mărfuri pentru consum alimentar”, „mărfuri de uz
casnic”, „unelte şi scule” etc. Prima categorie va fi împărţită în sub categorii cum ar fi: „produse din carne”,
„produse din peşte”, „băuturi răcoritoare” etc.; iar cea de a doua categorie va fi împărţită de asemenea în
subcategorii cum ar fi: „detergenţi”, „mase plastice” etc.
Un anumit produs, o anumită marfă, ar putea aparţine într-o anumită clasificare unei anumite categorii, iar
în altă clasificare altei categorii. O sticla de whisky, de exemplu, în cazul clasificării după ţara de provenienţă ar
putea aparţine categoriei „Scoţia”, dar în cazul clasificării după proprietăţile şi rostul ei ar putea aparţine
subcategoriei „băuturi spirtoase” din cadrul categoriei „mărfuri alimentare”.
Să presupunem că un lanţ de magazine face transportul şi aprovizionarea din depozitul central în
magazine folosind un singur tip de cutii de carton. La un transport, în unele cutii se află becuri produse în Italia, în
alte cutii se află baterii de tip AA produse în Franţa (cu termen de valabilitate până în ianuarie 2011) şi în alte cutii
se află telemea produsă în România (cu termen de valabilitate până în august 2009). Într-un fel sau altul,
personalul de la recepţie ar trebui să cunoască caracteristicile produselor din cutii, spre a şti cum să le manevreze
şi unde să le depoziteze.
Să presupunem că lanţul de magazine a găsit o metodă ingenioasă de a inscripţiona cutiile printr-un cod
(format din cifre şi litere) a căror semnificaţie ar fi următoarea: primele două litere semnifică ţara de origine,
umătoarele şase litere semnifică raionul căruia îi este destinat, următoarele patru cifre reprezintă luna şi anul
expirării perioadei de valabilitate iar ultima literă reprezintă indicaţii speciale (R = păstrare la rece, F = fragil, X =
fără restricţii privind manipularea şi depozitarea).
Telemeaua produsă în România ar fi atunci codificată pe cutii: ROALIMEN0809R (Ţara România, raionul
alimente, expiră în luna august anul 2009, se păstrează la rece). Becurile produse în Italia ar fi codificate
ITUZCASN0000F (Ţara Italia, raionul „produse de uz casnic”, fără termen de valabilitate, fragile). Bateriile ar fi
codificate FRUZCASN0111X (Ţara de origine Franţa, raionul „uz casnic”, expiră în luna 01 a anului 2011, fără
restricţii privind manipularea şi depozitarea).
Manipulanţilor le-ar fi suficient să privească doar ultima cifră a codului pentru a şti dacă trebuie sau nu să
trateze cu sporită atenţie anumite cutii; de asemenea tot ultima cifră a codului va fi aceea care le va spune dacă
cutiile trebuiesc sau nu duse în camera frigorifică; cele şase cifre care desemnează raionul le va spune unde să
transporte anume acele cutii etc.
În Statele Unite se comercializează fără distincţie produse alimentare din organisme modificate genetic la
un loc cu produse alimentare normale, fără nicio deosebire. Normele Uniunii Europene se pare că vor impune însă
ca produsele obţinute din organisme modificate genetic să fie marcate distinct, vânzătorul fiind obligat să informeze
cumpărătorul daca produsul provine din organiseme modificate genetic sau nu. Adăugarea unei singure litere pe
codul deja stabilit l-ar scuti pe vânzător de munca de a citi toate informaţiile de pe toate produsele alimentare pe
care le vinde.
Codificarea, reprezintă prin urmare operaţiunea de transpunere în cod a elementelor definitorii ale unor
obiecte, servicii, marfuri etc. Principalul obiectiv al codificării este identificarea. În cazul unor produse
asemănătoare, cu ambalaj asemănător (de ex. smântână produsă de un producător în două sortimente, în funcţie
de concentraţia în grăsimi, şi care se vând la preţuri diferite) codul poate fi cel care dintr-o privire de ajută să
identificăm exact produsul.
Codul, este o combinaţie de elemente simbolice, prin care se reprezintă o informaţie. Aceste elemente pot
fi : litere (cod alfabetic); cifre (cod numeric); litere şi cifre (cod alfanumeric).

1
 1.2 Codurile de bare

În fiecare zi întâlnim coduri de bare peste tot în jurul nostru. Le putem vedea în magazine, pe
corespondenţă, pe facturi, aproape oriunde. Apariţia codurilor de bare este însă strâns legată de evoluţia
tehonologiei de calcul (a computerelor) şi mai ales de utilizarea din ce în ce mai intensă a acesteia în comerţ.
Codurile de bare pot fi descrise ca un cod „MORSE OPTIC” care sunt citite şi decodate cu ajutorul
cititoarelor de coduri de bare (scanere) care măsoară reflexia luminii şi interpretează codurile în numere şi litere şi
le trimit spre gestionare unui calculator personal sau unui computer specializat de tipul caselor de marcat. Codurile
de bare sunt o serie de bare negre pe un spaţiu alb, simboluri care codifică informaţii alfanumerice.
Codurile de bare nu sunt altceva decât versiuni grafice ale codurilor produselor prezentate în capitolul
precedent. Deoarece computerele nu au ajuns încă la capacitatea deplină de a citi scrisul uman, specialiştii în
calculatoare au inventat diverse modalităţi de a simboliza cifrele şi literele prin dungi verticale pe care computerele
să le poată citi. În prezent există mai multe convenţii de codificare, mai multe variante de codificare, pe care le vom
numi „tipuri de coduri de bare” sau „simbologii de coduri de bare”.
În capitolul precedent am exemplificat cum becurile produse în Italia, destinate vânzării prin raionul de
produse de uz casnic, cu indicaţia „fragil” ar putea fi codificate prin codul alfanumeric: ITUZCASN0000F. În
imaginile de mai jos codul alfanumeric ITUZCASN0000F este prezentat sub formă de coduri de bare, în două
variante: tipul de cod de bare CODABAR şi tipul de cod de bare CODE39.

CODABAR CODE39

Fiecare tip de cod de bare incepe cu un caracter special de start si se termina cu un caracter special de
stop. Aceste caractere (adică seturi de dungi negre de diferite grosimi, care sunt puse înaintea codului propriu zis
şi după codul propriu zis) ajuta cititorul sa detecteze codul de bare si sa-si dea seama daca este scanat de la cap
la coada sau invers. Codurile de bare sunt unidimensionale (au un singur rând de bare verticale) sau
bidimensionale (sunt formate din mai multe rânduri de bare verticale).

1.3 Tipuri de coduri de bare

O simbologie de coduri de bare defineste detaliile tehnice ale unui anume tip de coduri de bare: latimea
liniilor, setul de caractere, metoda de codificare, specificatii cu privire la calculul digitului de control, etc. Cei mai
multi utilizatori sunt interesati de proprietatile generale ale unei anumite simbologii de coduri de bare (ce fel de date
si in ce cantitate poate codifica, care sunt aplicatiile sale generale) decat de caracteristicile strict tehnice. Unele
tipuri de coduri de bare nu pot codifica decât numere (adică nu pot codifica decât coduri numerice), altele însă pot
codifica şi numere dar şi litere. Unele tipuri coduri de bare nu pot codifica decât coduri de lungime fixă (adică o
cantitate fixă de numere ori de litere), alte tipuri însă pot codifica coduri de lungimi diferite.

Coduri de bare exclusiv numerice

Codurile "UPC-A" sunt folosite la la marcarea produselor ce sunt comercializate retail

in SUA. Acest cod de bare identifica producatorul si respectivul produs pentru ca
sistemul de la orice punct de vanzare (point of sale) sa poate gasi in mod automat pretul
alocat.

Codurile „UPC-E” sunt o varianta comprimată a codurilor de bare UPC-A care pot fi
printate intr-un spatiu foarte mic si sunt folosiite pentru etichetarea produselor mici.

Codurile "EAN-13" sunt folosite in intreaga lume pentru a marca bunuri comercializate
în retail. Acest cod de bare codifica 13 caractere numerice: primele doua sau trei sunt
codul tarii in care producatorul este inregistrat (poate sa nu coincida cu tara in care
produsul a fost de fapt realizat). Codul de tara este urmat de 9 sau 10 digiti de date
(acest lucru depinde de lungimea codului tarii) si un singur digit de control.

Codurile "EAN-8" sunt o versiune mai redusa a codurilor "EAN-13". Ele includ un cod
de tara format din 2 sau 3 digiti, 4 sau 5 digiti de date (depinde de lungimea codului de
tara) si un digit de control. Chiar daca este posibil ca sa i se mai ataseze un cod de bare
format din 2 sau 5 digiti, scopul creeri lui "EAN-8" este acela de a ocupa cat mai putin
spatiu cu putinta.

2
Codurile "Code 11" sunt folosite in special pentru a eticheta echipamente folosite in
telecomunicatii. Setul de caractere folosit include cifrele de la 0 la 9, simbolul ( - ) si un
cod de inceput / sfarsit. Fiecare caracter este codificat prin trei linii si doua spatii.

Coduri de bare alfanumerice

Codul "Code 39" este folosit la scara larga in multe ramuri economice.
El este definit de catre "American National Standards Institute" (ANSI),
fiind cunoscut si sub denumirea de "USD-3" sau "3 of 9". Setul de
caractere ce pot fi codificate in codul de bare "Code 39" include cifrele
de la zero la noua, literele mari de la A la Z si urmatoarele simboluri:
spatiu, minus (-), plus (+), perioada (.), dolar ($), slash (/) si procent (%).
Fiecare cod de bare contine caractere speciale ce marcheaza inceputul
si sfarsitul acestuia. Codul de bare poate avea teoretic orice
dimensiune, dar practic nu este recomandat sa contina mai mult de 25
de caractere.

Codul "Codabar" poate codifica cifre de la 0 la 9, sase simboluri (-:.$/

+), si caractere de start / stop A, B, C, D, E, *, N, sau T. Aceste
caractere trebuie folosite doar in perechi ce se potrivesc si nu mai pot
aparea in alta parte in codul de bare. "Codabar" este folosit in biblioteci, sau
banci de sange, in industria curieratului rapid si intr-o larga varietate de
aplicatii de procesare a informatiei.

Coduri de bare bidimensionale

Codul „PDF-417” este un cod de bare

bi-dimensional care poate codifica pana
la 1800 de caractere printabile ASCII. Somer indemnizat
Forma sa este rectangulara si poate fi
modificata prin setarea latimii si
permitand inaltimii sa creasca odata cu
datele introduse. Teoretic nu exista limita
de date care pot fi codificate intr-un grup Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
de coduri de bare de tipul PDF-417. În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Codul „DataMatrix” este un cod de bare

bidimensional care poate stoca intre 1 si 2000 de
caractere. Simbolul grafic este un patrat cu latura
Somer indemnizat
incepand de la 0.00254mm si pana la 35.56mm.
Ca exemplu de densitate, 500 de caractere
numerice pot fi codificate intr-un patrat cu latura de
2.54 mm. Codul de mai sus codifica 20 de
caractere ASCII. ataMatrix este folosit la
codificarea produselor si a seriilor de produse Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
electrice, la marcarea instrumentelor chirurgicale Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
(Japonia), la identificarea lentilelor, pe placile cu La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
circuite electronice.

3
 1.4 Avantajele folosirii codurilor de bare

Cresterea eficientei operationale

Deoarece codurile de bare permit o inregistrare rapida si foarte exacta a informatiei, procesarea datelor si
identificarea lor se face foarte repede. Codurile de bare va pot ajuta sa tineti o mai buna evidenta dandu-va
posibilitatea sa raspundeti prompt eventualelor solicitari sau schimbari ce pot aparea.

Reducerea timpului
In functie de domeniul de aplicare, scaderea timpului alocat operatiunilor este semnificativa. (exeplu -
intocmirea inventarului). In cadrul operatiilor zilnice de rutina, scaderea timpului alocat acestora prin folosirea
codurilor de bare duce la crestere si imbunatatirea productivitatii. Daca luam in cosiderare un transport ce contine
10 colete ,scrierea codurilor si seriilor putem spune ca dureaza cel putin 2 minute, in comparatie cu timpul cat
dureaza sa scanam codurile lor de bare: 10-20 secunde.

Reducerea erorilor
Erorile aparute la introducerea datelor pot fi o sursa semnificativa de crestere a costurilor, precum si o
permanenta sursa generatoare de probleme: cheltuieli in plus cu transportul, clienti nemultumiti si timp pierdut
pentru identificarea problemelor, acestea fiind doar cateva exemple. In anumite situatii, erorile aparute in cadrul
activitatii de birou pot avea un impact dramatic asupra activitatii (importanta pe care exactitatea datelor o are in
domeniul farmaceutic). Eroarea tipica umana pentru introducerea datelor este de 1 eroare la 300 de caractere.
Cititoarele de coduri de bare sunt mult mai precise: 1 eroare la 36 de trilioane de caractere, in functie si de tipul
cititorului.

Reducerea costurilor
Codurile de bare sunt instrumente foarte eficiente ce pot fi folosite pentru a localiza probleme specifice in
cadrul unei organizatii sau pot fi integrate in sistemele informationale ale companiilor. Daca sunt utilizate pe baza
unui plan bine gandit, acestea vor avea ca rezultat o reducere semnificativa a timpului alocat operatiunilor pentru
care au fost alocate, o reducere majora a erorilor ce ar fi putut aparea, rezultand astfel o importanta reducere a
costurilor generale.