PARTICULARITĂȚILE CONDIȚIONĂRII PRODUSELOR

Prin condiţionarea produselor agricole se înţelege totalitatea operaţiunilor prin care produsele agricole sunt
aduse la condiţiile de calitate prevăzute în norme, în vederea unei bune păstrări şi valorificări. Procesul cuprinde unele
sau toate operaţiunile: curăţire, uscare, sortarea, fasonare, calibrare, tratare, ambalare şi etichetare.
1) Uscarea
Uscarea - procesul de eliminare a apei libere ce se află la suprafaţa şi în macrocapilarele produselor agricole. Pe lângă
apa liberă, se mai găsesc: apa legată fizico-chimic (aflată în microcapilarele țesuturilor produselor agricole) şi apa
legată chimic (din compoziţia moleculelor). Apa liberă (surplusul de apă) favorizează intensificarea funcţiei hidrolitice
a fermenţilor, stimulează respiraţia și intensifică mult procesele biochimice. La produsele agricole boabe, uscarea
elimină apa în exces, prevenind procesele de autoîncălzire, mucegăire sau încingere, care diminuează valoarea
tehnologică, alimentară sau seminceră a acestora.
● Uscarea produselor agricole boabe are loc când presiunea vaporilor de apă de la suprafaţa lor este mai mare decât
presiunea vaporilor din mediul înconjurător.
● Uscarea produselor agricole se poate efectua pe cale naturală sau artificială. În timpul păstrării produselor agricole
trebuie menţinută umiditatea produselor agricole la parametrii optimi, pentru a preveni dezvoltarea microorganismelor
dăunătoare, a acarienilor şi insectelor. La cereale şi leguminoase seminţele se păstrează în condiţii normale la
umidităţi sub 14%, la seminţele care conţin uleiuri în procent de 25 - 30% (de exemplu, soia) la umidităţi de 10 - 12%,
iar la seminţele care conţin uleiuri în jur de 40 - 50% (de exemplu, floarea-soarelui, rapiţă, in pentru ulei) la umidități
de 8 - 9%.
Uscarea naturală
⇨ uscarea la soare (solarizarea) - este cea mai economică dintre metodele de uscare deoarece foloseşte în cea
mai mare parte energia solară pentru eliminarea surplusului de umiditate;
- produsele agricole boabe se aşează pe suprafeţe plane (platforme betonate sau asfaltate) sau pe prelate, în
straturi subţiri, de 10 - 15 cm grosime, şi se lopătează la 2 - 3 ore. Prin lopătare, seminţele se dislocă din strat şi se
aruncă la 2 - 3 m, pentru a veni cât mai mult în contact cu aerul; prin solarizare, temperatura poate creşte în masa de
boabe la 40 - 50˚C, ceea ce duce la scăderea, într-o singură zi (când aerul atmosferic are minim 30ºC şi este uscat), a
umidităţii cu 3 - 4%. Suprafaţa necesară pentru uscare este de 15 m2/tonă la cereale şi de 20 - 30 m2/tonă la floarea-
soarelui. Prin expunerea la soare a seminţelor se grăbeşte maturarea fiziologică a acestora şi, totodată, are loc
reducerea numărului de microorganisme din masa de seminţe, acestea fiind distruse de razele solare. Dacă uscarea
durează mai multe zile, noaptea seminţele se strâng în grămezi şi se acoperă cu prelate, pentru a fi ferite de precipitaţii
sau rouă.
Uscarea artificială
◊ Se va ţine cont de limitele maxime de temperatură recomandate pentru produsele agricole respective, pentru a
nu afecta calitatea acestora, fie că sunt utilizate ca sămânţă, fie în scop alimentar sau furajer. De exemplu, la grâul de
panificaţie temperatura maximă ce o pot atinge boabele pentru a-şi păstra calitatea optimă este de 45ºC; la temperatură
mai mare se distruge glutenul din boabe.
◊ Uscarea produselor prin contact cu suprafeţe încălzite:
▻ sunt folosite ca agent de uscare apa caldă, gazele arse sau aerul încălzit care sunt circulate prin conducte sau
radiatoare, cu care vin în contact produsele agricole (de obicei, boabele).
Astfel, produsele agricole se încălzesc, transpiră şi apa liberă difuzează sub formă de vapori, în atmosferă. Încălzirea
seminţelor este urmată de o aerare cu ajutorul unor ventilatoare care îndepărtează vaporii de apă;
▻ încălzirea treptată a seminţelor previne fenomenul de „călire” a boabelor care are loc atunci când boabele
ajung în contact cu gazele de ardere, având loc un şoc de temperatură. În asemenea situații are loc uscarea bruscă a
învelişului boabelor, sudarea porilor vaselor capilare şi blocarea căilor de evaporare a apei din boabe. Apa din
interiorul boabelor crează o presiune prin transformarea în vapori şi provoacă fisuri sau chiar expandări ale
amidonului.
◊ Uscarea cu aer cald constă în:
▻ încălzirea aerului cu ajutorul unor radiatoare cu suprafaţa mare de contact şi introducerea acestuia sub presiune
în masa de boabe, unde cedează căldura;
 ▻ este foarte importantă sincronizarea corectă dintre temperatura aerului, viteza de deplasare a curenţilor de aer
cald şi curgerea masei de seminţe, pentru realizarea unui echilibru între cantitatea de vapori care migrează din boabe
spre spaţiile intergranulare, pe de o parte, şi evacuarea în exterior a umidităţii din spaţiile integranulare, pe de altă
parte.
◊ Uscarea cu gaze de combustie în amestec cu aerul atmosferic - metoda constă în amestecarea gazelor calde
rezultate de la arderea combustibilului (motorină, gaze naturale, cărbuni, lemne etc.) cu aer atmosferic şi injectarea
acestui amestec în masa de boabe supuse uscării. Metoda este asemănătoare cu cea precedentă, dar are un randament
termic mai ridicat şi o reducere a consumului de combustibil. Amestecul optim de uscare este de 1 parte gaze arse şi
20 părţi aer atmosferic, iarna şi 30 părţi, vara.
Uscarea cu aer încălzit se efectuează în trei etape, care corespund celor 3 secțiuni ale uscătorului:
● preîncălzirea - ridicarea temperaturii, ce provoacă transpiraţia seminţelor;
● uscarea propriu-zisă - evaporarea şi evacuarea apei;
● răcirea seminţelor cu ajutorul aerului din exterior.
◊ Uscarea în vid parţial - agentul de uscare este produs de un generator termic ce încălzeşte apa care circulă prin
elemenţi de fontă şi de unde este dirijată spre radiatoarele care se află în camera de vid. Aici, produsele trec peste
suprafeţele radiatoarelor încălzite, creându-se astfel condiţiile favorabile pentru migrarea umidităţii din interiorul spre
exteriorul lor. Uscarea în vid parţial se realizează cu un consum mai redus de combustibil decât celelalte metode.
◊ Aerarea activă - foloseşte ca agent de uscare aerul atmosferic ca atare, ce este introdus în masa de produse
agricole cu ajutorul ventilatoarelor. Metoda se aplică, de regulă, la produsele agricole recoltate vara când aerul
atmosferic este cald (peste 30ºC) şi uscat. Astfel, la o singură trecere prin uscător umiditatea scade cu 1 - 1,5%.
Această metodă se aplică în magazii prevăzute cu canale de distribuire a aerului, în sau pe pardoseală.
◊ Uscarea prin draierare - reprezintă combinarea uscării artificiale cu aerarea activă, obţinându-se astfel
reduceri ale consumului de energie cu 15 - 20%, creşterea capacităţii de uscarea a uscătorului cu 30 - 40% şi scăderea
procentului de boabe fisurate. Metoda a fost experimentată și pusă în practică cu bune rezultate la porumbul boabe. În
prima fază are loc o uscare accelerată a seminţelor (până la umiditatea de 18 - 19%), aerul cald fiind dirijat în întreaga
coloană de uscare, prin suprimarea zonei de răcire. Urmează transferul seminţelor calde (la circa 50ºC) într-o celulă de
răcire, unde sunt lăsate în repaus 8 - 12 ore, timp în care apa din interiorul seminţelor migrează spre periferie,
egalizându-se umiditatea şi temperatura din bob. În final are loc răcirea prin aerare activă cu 40 - 60 m3 aer /m3 de
seminţe/oră, prin care porumbul este adus la umiditatea de păstrare de circa 15%.
▻ uscarea seminţelor cu umiditate ridicată se efectuează treptat, la început cu temperaturi mai scăzute, pentru a
preveni sudarea porilor tegumentului seminţelor, ceea ce ar duce apoi la fisurarea boabelor. Creşterea randamentului
la uscare se realizează prin mărirea cantităţii de aer cald care trece prin masa de produse agricole;
▻ indiferent de metodă, temperatura agentului de uscare nu trebuie să depăşească anumite limite: temperatura
seminţelor destinate semănatului nu trebuie să depăşească 35 - 40ºC; la seminţele pentru consum se permite încălzirea
boabelor pînă la 40 - 45ºC la grâu şi până la 55ºC la secară; la loturile de seminţe cu umiditate mai mare (18 - 30%)
temperatura boabelor nu trebuie să depăşească 32ºC.
Regimul de uscare se stabileşte şi în funcţie de specie, de destinaţia şi calitatea seminţelor. Între două treceri ale
produsului prin uscător trebuie lasată o pauză de 12 - 24 ore, pentru a permite migrarea umidității din părţile centrale
ale boabelor spre exterior şi astfel, a mări randamentul uscării. Înaintea depozitării, seminţele supuse uscării se răcesc.
2) Curățirea și sortarea
Curăţirea - înlăturarea corpurilor străine (impurităţilor) pentru realizarea cerinţelor tehnice prevăzute în
standardelele de calitate pentru păstrarea produselor sau pentru livrarea la beneficiari.
Impurităţile pot fi: seminţe de buruieni; seminţe de alte plante de cultură; boabe din produsul de bază insuficient
dezvoltate, şiştave, vătămate etc.; alte impurităţi: impurităţi minerale (praf, pământ, nisip, pietriş); impurităţi organice
(paie, ariste, coji, fracţiuni de tulpini, frunze, insecte moarte, spărturi ale produsului de bază etc.).
⇨ Prezenţa în masa de produse a corpurilor străine, precum şi neomogenitatea coacerii boabelor culturii de bază
şi a seminţelor de buruieni exercită o influenţă negativă asupra păstrării. Boabele îşi diminuează capacitatea de
germinaţie şi valoarea alimentară, iar produsele respective nu pot fi păstrate şi valorificate în mod corespunzător.
Corpurile străine minerale şi organice din produsele agricole constituie medii favorabile pentru dezvoltarea
mucegaiurilor şi bacteriilor care degradează produsele. Spărturile seminţelor de bază şi boabele cu învelişul vătămat
sunt mai uşor atacate de dăunătorii animali şi microorganisme.
 Sortarea - operaţiunea prin care produsul agricol se separă pe diferite categorii în funcţie de: dimensiunile şi
forma componentelor produsului agricol; proprietăţile aerodinamice ale acestora; starea suprafeţei; masa specifică;
elasticitatea; rezistenţa mecanică şi culoarea componentelor din masa de produs.
Aerarea activă - este un procedeu de condiţionare (şi o metodă de păstrare), prin care se urmăreşte, în primul
rând, răcirea produselor, dar se poate obţine şi o anumită scădere a umidităţii. Prin reducerea temperaturii, se
diminuează ritmul proceselor vitale ale componentelor vii din masa de produse agricole, în principal respiraţia, şi se
atinge o stare relativ stabilă de conservare, care presupune însă reluarea procesului de aerare ori de câte ori este
necesar.
Răcirea - se poate realiza prin expunere la aerul atmosferic rece (pe timpul nopţii sau în sezonul de iarnă)
sau implică răcirea artificială a aerului, de obicei mult sub temperatura ambiantă, înainte de a fi insuflat în masa de
produse; răcirea permite încetinirea proceselor vitale din masa de produse, mult mai accentuat decât în cazul aerării
active.
Tratarea - în fluxul de condiţionare a produselor agricole poate fi inclusă şi efectuarea tratamentelor menite
să asigure protecţia stocurilor împotriva atacului de dăunători sau agenţi patogeni. În mod frecvent, înainte de
însăcuire se practică tratarea materialului semincer, folosind produse destinate controlului agenţilor patogeni.
Tratamentele împotriva dăunătorilor sunt efectuate în primul rând pentru igienizarea spaţiilor înainte de a fi depozitate
produsele şi mai puţin pentru tratarea directă a stocurilor. În anumite cazuri însă, dăunătorii însoţesc produsele
agricole recepţionate.