Cuprins

Argument
Cap I Aspecte generale privind standardizarea
1.1.Cadrul conceptual al standardizarii
1.2 Obiectivele generale ale standardizarii
1.3.Standardizarea națională in Ro
1.4. Avantajele standardizarii
Cap II. Tipuri de standarde
2.1. Clasificarea standardelor
2.2. Prezentarea principalelor tipuri de standarde
(nationale, europene, internationale)
https://www.arli.ro/blog/standardele-de-calitate-ce-
reprezinta-si-de-ce-sunt-atat-de-necesare-citeste-acum-
mai-multe-b12.html

2.3.Standardele ISO
https://www.qualitycert.ro/standard-iso-ce-este-si-cu-ce-
beneficii-vine/
2.4.Preocupari pentru un sistem global de standardizare
https://www.rasfoiesc.com/business/economie/
merceologie/STANDARDIZAREA-SI-ROLUL-
ACESTE41.php
2.5. Aspecte negative privind dublul standard la produse

CapIII
Studiu de caz. Continutul standardului de calitate pentru
un produs alimentar
Anexe
https://www.asro.ro/wp-content/uploads/2021/05/Statut-
ASRO-actualizat-la-data-de-04-sept-2020.pdf

Bibliografie

STANDARDIZAREA SI ROLUL ACESTEIA IN

CALITATEA PRODUSELOR
Standardizarea reprezinta activitatea de elaborare si implementare a unor documente de referinta (standarde),
continand solutii ale problemelor tehnice si comerciale, referitoare la procese si la rezultatele acestora, care au un
caracter repetitiv in relatiile dintre parteneri economici, stiintifici, tehnici si sociali. Scopul principal al standardizarii
il reprezinta facilitarea desfasurarii norrnale a activitatilor in toate domeniile economiei, atat pe plan national, cat si
la nivel regional si international.
In opinia profesorului E. Wűrster, „standardizarea urmareste eliberarea omului de munca de rutina, care reprezinta
un abuz la adresa capacitatii sale de gandire„

1 Cadrul conceptual al standardizarii

Potrivit definitiei formulate de standardul roman SR 10000-1/1994 (echivalent cu standardul european EN
45020/1991), standardizarea reprezinta „activitatea specifica prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau
potentiale, prevderi destinate unei utilizari comune si repetate, vizand obtinerea unui grad optim de ordine intr-un
context dat”. Aceasta activitatea are ca scop principal elaborea, difuzarea si implemntarea standardelor. Ghidul
ISO/CEI 2/1996 defineste standardul ca fiind „un document stabilit prin consens si aprobat de un organism
recunoscut, care furnizeaza, pentru utlizari comune si repetate, reguli, linii directoare, sau caracteristici pentru
activitati sau rezultatele lor, garantand un nivel optin de ordine intr-un context dat”.
Standardele au caracter facultativ, ele redand un acord liber consimtit intre parteneri. Aplicarea lor devine
obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referinta exclusiva dintr-o reglementare. Prin
reglementare se intelege, un document care contine reguli cu caracter obligatoriu si care este adoptat de catre o
autoritate, adica de un organism care exercita prerogativele legale.
Organismul recunoscut, care elaboreaza standardele, poate fi national, regional sau international. Aceasta
recunoastere poate fi facuta de autoritatile publice (prin contract sau printr-o reglementare) sau de catre partenerii
economici.
Activitatea de standardizare se desfasoara cu participarea tuturor parti1or interesate, deoarcce comitetele de
standardizare, in cadrul carora se elaboreaza proiectele de standarde, sunt, prin structura, deschise tuturor
partenerilor (pro-ducatori, distribuitori, consumatori si administratie publica).
Standardul fiind destinat unei aplicari repetate sau continue, se diferentiaza de documentele particulare, care
stabilesc specificatii acceptate pentru o singura utilizare.
Prin activitatea de standardizare se urmareste garantarea unui nivel optim pentru comnunitate, standardele
facilitand desfasurarea tranzactiilor comerciale, prin asigurarea unei mai bune identificari a produselor, a
compatibilitatii acestora.

2 Obiectivele generale ale standardizarii

Principalele obiective ale standardizarii pot fi considcrate urrnatoarele;
rationalizarea economica;
asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor, in corelatie cu protectia consumatorului si a mediului
inconjurator;
facilitarea schimbului de marfuri si de informatii tehnico-stiintifice.
1. In majoritatea sectoarelor industriale, standardele reprezinta un element esential de rationalizare
economica. Realizarea acestui obiectiv depinde de capacitatea standardelor de a promova constituirea unui mediu
tehnic comun tuturor intreprinderilor.
Standardizarea a aparut, de fapt, din necesitatca de a asigura compatibilitatea si interschimbabilitea componentelor
si produselor indispensabile programului industriei, mentinand la un nivel minim posibil diversitatea mijloacelor
necesare pentru atingerea scopului propus.
Acest obiectiv este realizat, in priricipal, prin tipizare.
Tipizarea produselor urmareste stabilirea unei game rationale de tipuri si marimi ale produselor, adecvate
necesitatilor intr-o anumita perioada de timp.
Unificarea este strans legata de tipizare si presupune stabilirea unor caracteristici (de exemplu dimensionale)
constante pentru toate piesele, sistemele tehnice, etc., de acelasi fel in scopul uniformizarii proiectarii si executiei si
asigurarii interschimbabilitatii lor.
Modularea consta in folosirea de componente unificate constructiv (module), care pot fi combinate in mai multe
variante, rezultand produse adecvate unor cerinte cat mai diverse. Modularea este des intalnita la o serie de produse
(mobila, produse electronice, etc.).
2. Standardizarea contribuie la asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor. In standarde
se precizeaza nivelul minim al principalelor caracteristici de calitate ale produselor, metodele de analiza si incercari,
modalitatile de efectuare a receptiei calitative a loturilor de marfuri, conditiile de ambalare, transport, depozitare,
etc; prin a caror respectare asigura premisele realizarii acestui obiectiv.
Asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor, prin intermediul standardelor, sunt posibile numai in
masura in care continutul acestora este corelat permanent cu modificarile care intervin ca urmare a progresului
tehnic, in productie si comercializarea produselor.
Standardele trebuie, prin urmare, revizuite, respectiv inlocuite, la perioade stabilite in corelatie cu modificarile care
intervin in tehnologia marfurilor. In perioadele de progres rapid, stabilirea standardelor este mai scazuta,
impunandu-se revizuirea sau inlocuirea lor la intervale mai mici.
3. Facilitatea schimbului de marfuri si informatii tehnico-stiintifice.
Prin terminologia tehnica adoptata, prin simbosozari, codificari, etc, standardizarea contribuie la stabilirea unui
limbaj comun intre partile contractante, facilitand schimburile comerciale pe pietele nationale, regionale si
internationale.
Din aceste considerente, in contractele economice se fac, relativ frecvent, trimiteri la standarde recunoscute de parti.
 Prin urnificarea terminologiei, a metodelor de control a calitatii loturilor de marfuri, etc., sunt evitate eventualele
litigii, posibile in conditiile inexistentei unor asemenea sisteme unitare de referinta.

3. Clasificarea standardelor
Tipuri de standarde

Dupa nivelul de standardizare, deosebim urmatoarele categorii de standarde:

standarde de firma, adoptate de societati comerciale, regii autonome sau de alte persoane juridice;
standarde profesionale, adoptate in anumite domenii de activitate, de organizatii profesionale, legal constituite;
standarde teritoriale, adoptate la nivelul unei diviziuni teritoriale a unei tari si care sunt puse la dispozitia publicului;
standarde nationale, adoptate de catre un organism national de standardizare si care sunt puse la dispozitia
publicului;
standarde regionale, adoptate de catre o organizatie regionala de standardizare sau cu activitate de standardizare
si care sunt puse la dispozitia publicului;
standarde internationale, adoptate de catre o organizatie internationala cu activitate de standardizare si care sunt
puse la dispozitia publicului.
Dupa continutul lor, standardele se clasifica in urmatoarele categorii:
 standarde de baza care au o aplicare generala sau care contin prevederi generale pentru un anumit domeniu; un
asemenea standard poate fi utilizat ca standard cu aplicare directa sau ca baza pentru alte standarde;
 standarde de terminologie, care stabilesc termenii utilizati intr-un anumit domeniu, de regula impreuna cu definitiile
lor, si uneori, cu note explicative;
 standarde de incercari, care descriu rnetode de incercare, insotite, uneori, si de alte prevederi referitoare la aceste
incercari, cum ar fi: esantionarea, utilizarea metodelor statistice, ordinea in care sunt efectuate incercarile;
 standarde de produse, care specifica cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca un produs sau o grupa de produse
pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;
 standarde de procese, care specifica cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca procesele, pentru a asigura
aptitudinea de utilizare a acestora;
 standarde pentru servicii, care specifica cerintele referitoare la servicii, pentru asigurarea aptitudinii de utilizare a
acestora;
 standarde de interfata, care specifica cerinte referitoare la compatibilitatea produselor sau a sistemelor in punctele
lor de legatura;
 standard de date care trebuie furnizate (de catre producator sau beneficiar), continand o lista de caracteristici ale
caror valori vor fi indicate pentru descrierea unui produs, proces sau serviciu.

Pentru domeniul agro-alimentar se propune o tipologie diferita a standardelor, mai bine adaptata problemelor
specifice ale acestor produse:
standarde de specificatii pentru produse, care precizeaza structura produselor, terminologia, caracteristicilor
organoleptice, fizico-chimice, microbiologice, si daca este cazul, unele reguli de fabricatie;
standarde de mediu inconjurator al produsului: standarde de ambalare, standarde referitoare la anumite exigente,
tehnice privind depozitarea, transportul, conditiile de conservare, standarde de igiena si securitate a materialelor
destinate domeniului agro-alimentar, stantdarde referitoare la controlul proceselor sau ingredientelor;
standarde de metode de analiza si incercari: standarde de analiza senzoriala, standarde de analize fizico-chimice,
microbiologice, etc.;
standarde de linii directoare, continand recomandari privind metodele care urmeaza a fi utilizate in scopul
optimizarii calitatii produselor (caracteristicilor igienico-sanitare, organoleptice, etc.) sau a calitatii serviciului. Din
aceasta categorie fac parte standardele care descriu tehnici de fabricatie si de conservare a produselor,
standardele „de bune practici de securitate alimentara”, etc.
Standardizarea nationala in Romania

In Romania activitatea de standardizare nationala se desfasoara in conditiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr.
39/1998 si urmareste, potrivit acestei reglementari in principal:
• imbunatatirea calitatii vietii;
• obtinerea unei economii globale de materiale, energie si efort uman;
• protectia vietii, sanatatii si securitatii persoanelor fizice, mediului inconjurator si apararea interesele
consumatorilor;
• protectia consumatorilor, printr-un nivel de calitate al produselor si serviciilor adaptat necesitatilor si verificat
corespunzator;
• recunoasterea internationala a produselor si serviciilor romanesti;
• promovarea rezultatelor consolidate ale stiintei si tehnicii, tinand seama de gradul de dezvoltare a economiei;
• stabilirea unui sistem unitar de cerinte pentru certificarea conformitatii;
• inlaturarea barierelor tehnice din calea comertului international;
• reprezentarea intereselor economiei nationale in activitatile de standardizare internationale si europene.
INSTITUȚII DE STANDARDIZARE IN RO
1. Organismul national de standardizare este Asociatia de Standardizare (ASRO), o asociatie de drept
privat, de interes public, fara scop lucrativ.

In activitatea de standardizare nationala se urmareste aplicarea urmatoarelor principii:

- elaborarea si aprobarea standardelor nationale pe baza consensului partilor interesate;
- transparenta si disponibilitate publica;
- reprezentarea intereselor publice;
caracterul voluntar al participarii la activitatea de standardizare nationala si al aplicarii standardelor nationale;
- accesul liber la elaborarea standardelor nationale pentru toate partile interesate;
- independenta fata de orice posibil interes specific predominant;
respectvrea regulilor standardizarii europene si internationale;
- caracterul fara scop lucrativ al organismului national de standardizare;
- dezvoltarea standardizarii nationale in corelare cu evolutia legislatiei.
Adunarea generala a membrilor Asociatiei de Standardizare din Romania este structurata pe urmatoarele colegii:
• Colegiul organismelor acreditate, care poate cuprinde laboratoare si organisme de certificare si de inspectie
acreditate, precum si organizatii fara scop lucrativ ale acestora;
• Colegiul beneficiarilor, care poate cuprinde persoane juridice, interesate in activitatea de standardizare
nationala, cum sunt agentii economici, organizatii patronale, camere de comert si industrie, organizatii financiar-
bancare si de asigurari, asociatii profesionale, federatii si confederatii sindicale, etc., inclusiv asociatii fara scop
lucrativ ale aestora;
• Colegiul consumatorilor, care poate cuprinde organizatii fara scop lucrativ de aparare a intereselor
consumatorilor, a drepturilor omului, organizatii din domeniul protectiei mediului, etc.;
• Colegiul ccrcctarii-dezvoltarii, care poate cuprinde institutii de invatamant, persoane juridice care desfasoara,
preponderent, activitati de cercetare-dezvoltare, centre de transfer tehnologic, de incubare si de inovare, de
dezvoltare locala a intreprinderilor mici si mijlocii, precum si asociatii fara scop lucrativ ale acestora.
ARSO este membru al organizatiilor internationale de standardizare ISO, CEI, UIT, si este afiliat la organizatiile
europene de standardizare CEN, CENELEC si ETSI, organisme de standardizare din alte tari: AFNOR(Franta),
BSI(Marea Britanie), DIN(Germania), MTSZ(Ungaria), ON(Austria), UNI(Italia), etc.
In Romania se elaboreaza urmatoarele categorii de standarde:
• standarde nationale - se identifica prin aplicarea siglei SR, care semnifica „standard roman’’;
• standarde profesionale - se aplica in anumite domenii de -activitatea, in cadrul organizatiilor profesionale, legal
constituite, care le-a elaborat;
2. Comitetele tehnice de standardizare

Elaborarea standardelor naţionale şi participarea la standardizarea internaţională şi

europeană se realizează prin comitetele tehnice de standardizare. În prezent sunt
organizate 334 de asemenea comitete, care cuprind, în medie, 10-15 reprezentanţi ai
părţilor interesate: producători, comercianţi, institute de cercetare-proiectare, de
învăţământ, asociaţii sau organizaţii profesionale, departamente guvernamentale.
Asigurarea relaţiei cu consumatorii se realizează prin comitetul român RO-
COPOLCO.
Organizarea şi activitatea comitetelor tehnice de standardizare, structura, conţinutul şi
regulile de redactare ale standardelor sunt stabilite prin seria de standarde SR 10000,
elaborate de comitetul tehnic CTO „Principiile şi metodologia standardizării”:

SR 10000-1: 1994 „Principiile şi metodologia standardizării”. Termeni generali şi
definiţiile lor privind standardizarea şi activităţile conexe (corespunde cu Ghidul
ISO/CEI 2: 1991 şi cu standardul european EN 45020:1993);


SR 10000-3: 1995 „Principiile şi metodologia standardizării”. Structura şi modul de
lucru al comitetelor tehnice (corespunde cu Directiva ISO/CEI Partea 1:1992 şi cu
standardul german DIN 820 Partea 4: 1986):


SR 10000-4: 1995 „Principiile şi metodologia standardizării”. Forma de prezentare a
standardelor române;


SR 10000-6: 1994 „Principiile şi metodologia standardizării”. Reguli de redactare a
standardelor;
