3 Clasificarea categoriilor principale de documente normative de standardizare (2 ore)

1. Principii ale procesului de elaborare a standardelor.

2. Structura standardelor.
3. Standardele din seria ISO 9000.
4. Instrumente şi servicii de informare pentru identificarea standardelor şi anunţarea
standardelor noi.

1. Principii ale procesului de elaborare a standardelor.

Activitatea de standardizare în Republica Moldova este efectuată de către organismul
naţional de standardizare, prin intermediul comitetelor tehnice de standardizare.
Politica statului în domeniul standardizării se elaborează de către organul central de
specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, numit de Guvern.
Activitatea de standardizare se reglementează prin coduri de bună practică aprobate de
organismul naţional de standardizare, precum şi prin acte normative aprobate de organul central
de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructuracalităţii.
Reglementarea activităţii de standardizare, cooperarea cu organele centrale de specialitate
ale administraţiei publice se efectuează de către organul central de specialitate al administraţiei
publice responsabil de infrastructura calităţii, care:
a) elaborează şi promovează politica statului în domeniul standardizării;
b) cooperează cu autorităţile de reglementare şi cu alte entităţi legale în procesul de
asigurare a uniformităţii aplicării cerinţelor tehnice şi a procedurilor de evaluare a
conformităţii;
c) participă, la solicitarea autorităţilor, la elaborarea actelor normative care au tangenţă
cu standardizarea naţională;
d) avizează proiectele de reglementări tehnice;
e) asigură, conform regulamentului aprobat, supravegherea respectării de către INS a
condiţiilor şi a cerinţelor stabilite pentru organismul naţional de standardizare;
f) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al INS;
g) participă la activitatea Consiliului de standardizare;
h) elaborează şi aprobă, în limitele competenţei sale, coduri de bună practică;
i) reprezintă Republica Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de
standardizare guvernamentale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte, şi exercită, în limitele competenţei sale, obligaţiile
 condiţionate de organizaţiile respective;
j) asigură participarea organismului naţional de standardizare la activitatea organizaţiilor
internaţionale şi regionale de standardizare neguvernamentale.
În calitate de organism naţional de standardizare a fost desemnat Institutul Naţional de
Standardizare.
Tipuri de standarde
După conţinutul lor, standardele se clasifică în următoarele categorii:
 standarde de bază
 standarde de terminologie
 standarde de încercare
 standarde de produse
 standarde de procese
 standarde de servicii
 standarde de interfaţă
 standarde pentru date ce trebuie oferite
Standard de bază: Standardul care are o aplicare general sau care conţine prevederi
generale pentru un anumit domeniu. Un standard de bază poate fi utilizat ca un standard cu
aplicare directă sau ca bază pentru alte standard. Codurile de bună practică sînt standarde de
cadru general care conţin cerinţe de ansamblu. Ele pot fi utilizate ca atare sau pot servi drept
bază pentru alte standarde.
Standard de terminologie: Standardul care specifică termeni, în general împreună
cudefiniţiile lor şi uneori cu note explicative, figuri, exemple etc.
Standard de încercare: Standardul care specific metode de încercare însoţite uneori şide
alte prevederi referitoare la încercare, cum ar fi eşantionare, utilizarea metodelor statistice,
ordinea încercărilor.
Standard de produs: Standardul care specific condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească un produs sau o grupă de produse pentru a asigura aptitudinea de utilizare a
acestuia/acestora.
Un standard de produs poate să conţină, în afară de condiţiile privind aptitudinea de
utilizare, fie în mod direct, fie prin referiri, elemente privind terminologia, eşantionarea,
încercarea, ambalarea, etichetarea şi uneori condiţii privind tehnologia.
Un standard de produs poate să fie complet sau nu, după cum cuprinde toate condiţiile
necesare sau numai o parte a lor. Astfel, se poate stabili o diferenţiere între standard, ca de
exemplu: standard de dimensiuni, standard pentru material sau standard pentru condiţii de
livrare.
 Standard de proces: Standardul care specifică condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească un proces pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia.
Standard de servicii: Standardul care specifică condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească un serviciu pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia.
Standardele pentru serviciu pot fi elaborate în domenii ca, de exemplu: curăţătorii,
administrarea hotelurilor, transporturi, întreţinerea vehiculelor, telecomunicaţii, asigurare,
bănci, comerţ.
Standard de interfaţă: Standardul care specifică condiţii referitoare la compatibilitatea
produselor sau a sistemelor în punctele lor de interconexiune.
Standard pentru date ce trebuie oferite: Standardul ce conţine o listă de caracteristici
pentru care valorile sau alte date urmează să fie declarate în specificaţia produsului, procesului
sau serviciului.
În acest sens anumite standard prevăd date care trebuie indicate de către producători, iar
alte standarde conţin date care trebuie indicate de către beneficiari.
După nivelul de standardizare, deosebim următoarele categorii de standarde:
 standarde de firmă, adoptate de societăţi comerciale, regii autonome sau de alte
persoane juridice;
 standarde profesionale, adoptate în anumite domenii de activitate, de organizaţii
profesionale, legal constituite;
 standarde teritoriale, adoptate la nivelul unei diviziuni teritoriale a unei ţări şi care
sînt puse la dispoziţia publicului;
 standarde naţionale, adoptate de către un organism naţional de standardizare şi
care sînt puse la dispoziţia publicului:
 standarde regionale, adoptate de către o organizaţie regională de standardizare
sau cu activitate de standardizare şi care sînt puse la dispoziţia publicului;
 standarde internaţionale, adoptate de către o organizaţie internaţională cu
activitate de standardizare şi care sînt puse la dispoziţia publicului;
Standardele naţionale, inclusiv cele conexe, pentru produse, servicii sau procese şi metode
de fabricare se elaborează, de regulă, de către comitetele tehnice de standardizare specializate în
domeniile respective de activitate, în baza programelor de standardizare, coordonate şi
actualizate de către organismul naţional de standardizare, cu participarea autorităţilor de
reglementare interesate. Modul de elaborare, coordonare, adoptare, reconfirmare, evidenţă,
înregistrare, aplicare, modificare şi anulare a standardelor naţionale se stabileşte de către
organismul naţional de standardizare.
Standardele naţionale în Republica Moldova se adoptă de către organismul naţional de
standardizare pe un termen nedefinit şi se identifică prin simbolul SM, care semnifică „standard
moldovean‟, şi nu se foloseşte pentru alte tipuri de documente fără acordul în scris al
organismului naţional de standardizare.
Examinarea periodică a standardelor naţionale se efectuează o dată la 5 ani, de către
comitetul tehnic de standardizare sau agentul economic care le-a elaborat, în scopul asigurării
corespunderii lor cerinţelor economiei naţionale şi protecţiei drepturilor şi intereselor
consumatorilor, asigurării securităţii populaţiei, protecţiei mediului, precum şi în scopul
asigurării corespunderii prevederilor standardelor internaţionale şi europene pertinente. În cazul
desfiinţării entităţii care a elaborat standardul, examinarea acestuia se efectuează de către
organismul naţional de standardizare.
Standardele internaţionale, cele regionale (europene şi interstatale) şi standardele altor
state se adoptă în Republica Moldova ca standarde naţionale şi sînt parte a sistemului naţional
de standardizare. Pentru adoptarea lor pot fi utilizate, în modul prevăzut de organismul naţional
de standardizare, toate metodele stabilite în acest scop de către organizaţiile internaţionale şi
europene de standardizare.
Standardul naţional devine standard armonizat în cazul cînd, prin intermediul lui, se
adoptă un standard european armonizat cu directivele europene de Noua Abordare.
Standardele naţionale se pun în aplicare după adoptarea lor şi înregistrarea la organismul
naţional de standardizare.
Dreptul de interpretare oficială a prevederilor din standardele naţionale aparţine în
exclusivitate organismului naţional de standardizare.
Standardele de firmă pot fi elaborate şi aprobate de către orice agent economic, în limitele
activităţii şi competenţei acestuia, avînd drept scop soluţionarea problemelor de ordin
organizatoric sau de producţie referitoare la produse şi servicii, inclusiv la cele prevăzute a fi
plasate pe piaţă. Standardele de firmă trebuie să cuprindă toate cerinţele referitoare la
fabricarea, verificarea calităţii, recepţionarea şi livrarea produselor, precum şi cerinţele de
securitate şi de protecţie a mediului, impuse produselor conform reglementărilor tehnice
respective. Standardele de firmă pentru un produs concret trebuie să fie coordonate cu
autoritatea abilitată cu dreptul de a stabili cerinţele esenţiale faţă de acest produs. Standardele
de firmă se identifică prin simbolul SF.
Modul de elaborare a standardelor de firmă se stabileşte de către organismul national de
standardizare. Modul de aprobare, de evidenţă, de modificare şi de anulare a standardelor de
firmă se stabileşte de către agentul economic de sine stătător.
Codurile de bună practică se elaborează pentru a eficientiza elaborarea (proiectarea),
fabricarea, exploatarea, depozitarea, transportarea, comercializarea şi utilizarea produselor sau
prestarea serviciilor, avînd drept scop final realizarea prevederilor reglementărilor tehnice
aplicabile produsului sau serviciului concret. Elaborarea, aprobarea şi înregistrarea codurilor de
bună practică se efectuează de către autorităţile de reglementare. Termenul de punere în
aplicare a codurilor de bună practică trebuie să fie de cel puţin 60 de zile de la data înregistrării.
Dreptul de editare a codurilor de bună practică aparţine în exclusivitate autorităţii de
reglementare care le-a aprobat.
 Modul de elaborare, coordonare, aprobare, înregistrare, aplicare, modificare şi anulare a
codurilor de bună practică în domeniile respective se stabileşte de către autoritatea de
reglementare în domeniul respectiv.
Codurile de bună practică în domeniul standardizării se elaborează şi se aprobă de către
organismul naţional de standardizare şi specifică reguli, linii directoare sau caracteristici de
ordin metodico-organizatoric sau de tehnică generală ale activităţii de standardizare.
Documentele normative în domeniul standardizării se elaborează în limba de stat, iar
documentele normative în domeniul standardizării, aplicate pe teritoriul Republicii Moldova în
temeiul acordurilor încheiate cu organizaţii de standardizare internaţionale, regionale şi ale altor
ţări, se folosesc în versiunea oficială în limba de stat sau în versiunea oficială în limba
originalului.

2. Structura standardelor.
Standardul moldovean prin care se adoptă un standard interstatal are următoarea structură:
a − coperta naţională;
b − pagina de titlu naţională;
c − preambulul naţional;
d − standardul interstatal;
e − anexele naţionale (după caz);
f − ultima pagină naţională.

3. Standardele din seria ISO 9000.

Standardele ISO seria 9000 sunt standarde generale, care contin recomandari privind
managementul calitatii si cerinte pentru asigurarea calitatii. Ele descriu elementele sistemului
calitatii, fara sa specifice cum sa fie implementate de catre o anumita intreprindere. Modalitatea
concreta de proiectare si aplicare a unui sistem al calitatii depinde de obiectivele, procedurile,
procesele si practicile specifice ale fiecarei intreprinderi.
ISO (Organizatia Internationala de Standardizare) este o federatie mondiala de organisme
nationale de standardizare (comitete membre ale ISO). Elaborarea standardelor internationale
este, in general, incredintata comitetelor tehnice de ISO. Fiecare comitet membru interesat intr-
o tematica pentru care a fost creat un comitet tehnic are dreptul sa fie reprezentat in acel
comitet. Organizatiile internationale guvernamentale si neguvernamentale, care intretin legaturi
cu ISO, participa de asemenea la lucrari. Proiectele standardelor internationale, adoptate de
comitetele tehnice, sunt supuse aprobarii comitetelor membre inainte de acceptarea lor de catre
consiliul ISO ca standarde internationale. Proiectele sunt aprobate in conformitate cu
procedurile ISO, care necesita aprobarea a minim 75% din comitetele membre care au votat.
Familia de standarde ISO 9000 a inceput sa apara prin anii ’60 in productia de armament
cand Ministerul Apararii din Marea Britanie a introdus Standardele Apararii –adica proceduri
de calitate care sa fie implementate de proiectantii, producatorii si furnizorii de echipamente
militare, pentru a oferi garantia conformitatii produselor cu specificatiile lor.
Avantajele crearii unor sisteme si a unor standarde prin care furnizorii ar fi putut sa fie
controlati au dus la aparitia unor standarde aplicabile in alte industrii prelucratoare, astfel ca
incepand cu anii ’70, nu numai produsele, ci si sistemele calitatii fac obiectul normarii, seria de
standarde ISO 9000 devenind tot mai mult de neocolit.
Comform rezolutiei din 7 mai 1985 a Consiliului Comunitatilor Europene privind
armonizarea standardelor tuturor tarilor membre, sunt stabilite cerintele esentiale carora trebuie
sa li se conformeze produsele pentru ca acestea sa poata circula liber pe piata. Cele trei criterii
esentiale care trebuie sa fie respectate sunt urmatoarele:
protectia consumatorilor impotriva pericolelor care le-ar putea afecta sanatatea si
securitatea.
protectia mediului inconjurator si lupta impotriva poluarii.
folosirea rationala a energiei si a materiilor prime.
Principalele caracteristici ale standardelor seriei ISO 9000 sunt urmatoarele:
ISO 9000 reprezinta un ghid care are rolul de a furniza informatiile necesare privind
selectia si utilizarea seriei de standarde referitoare la sistemele calitatii.
ISO 9001 este cel mai complet normativ, el fiind destinat, de regula, intreprinderilor mari,
care trebuie sa asigure prevenirea aparitiei oricarei neconformitati referitoare la un produs, in
toate fazele obtinerii acestuia, de la proiectare si pana la service.
ISO 9002 are un domeniu de actiune mai restrans, facand referire la prevenirea si
descoperirea tuturor neconformitatilor in timpul productiei si a montajului.
ISO 9003 se aplica atunci cand se urmareste evidentierea, cu un nivel suficient de
incredere, a conformitatii produsului realizat cu cerintele specificate.
ISO 9004 descrie un set de elemente de baza cu ajutorul carora sistemul de conducere a
calitatii poate fi aplicat si dezvoltat.

4. Instrumente şi servicii de informare pentru identificarea standardelor şi anunţarea

standardelor noi.
Fiecare organism național de standardizare își administrează propria colecție de standarde
și are acces la colecțiile altor instituții. Acesta face disponibilă colecția pentru agenții
economici și oferă o gamă de servicii. Acestea pot include:
• Instrumente și servicii de informare gratuite pentru identificarea standardelor sau pentru
anunțarea standardelor noi: cataloage, reviste informative, servere web etc;
• Servicii contra cost pentru accesul la textele normative în diferite formate: Abonamente,
format hârtie, CD-ROM, online;
• Serviciile de notificare sau abonare pentru informații actualizate;
 • Asistență tehnică, incluzând exportatorii. Membrii WSSN Pentru a facilita accesul la
informațiile despre standarde și servicii, WSSN menține legături directe cu site-urile
organizațiilor din următoarele categorii: ISO, CEI, ITU
• Alte organisme internaționale de standardizare
• Alte organizații internaționale/regionale cu activități conexe
• Organismele regionale de standardizare
• Membrii naționali ai ISO și CEI
De asemenea, se furnizează o listă în ordine geografică a site-urilor de mai sus după țară
sau după regiune. În schimb, membrii naționali ai ISO și CEI păstrează legătura cu organizațiile
naționale similare și, când este cazul, rețelele naționale în domeniul standardizării, cum ar fi
NSSN (o sursă de informații din Statele Unite, pentru standardele regionale și internaționale,
care se poate accesa prin site-ul ANSI – Institutul Național de Standardizare din America),
SISC (Serviciul Informații Standarde, Canada, care se poate accesa prin site-ul SCC – Consiliul
Standardizării din Canada) etc. Indexul structurat al WSSN asigură un mijloc de accesare facilă
a paginilor specifice ale site-urilor membrilor WSSN, cum ar fi informațiile de contact,
cataloage etc. Nemembrii WSSN Informațiile despre organizații care intră în categoriile de mai
sus și care nu au site-uri se pot obține după cum urmează:
• Organisme internaționale de standardizare – ISO/CEI: Nomenclatorul organismelor
internaționale de standardizare conține informații despre 45 de organisme internaționale •
Membrii naționali ai ISO
• Comitete naționale CEI Alte surse de informații ISONET: centrele de informare ale unui
număr de organisme naționale de standardizare, organisme regionale de standardizare și
organisme internaționale de standardizare cooperează în cadrul ISONET, Rețeaua de Informare
ISO.
ISONET este un acord între organismele de standardizare pentru a combina eforturile lor
în vederea obținerii informațiilor despre standarde, reglementări tehnice și alte aspecte aferente,
care să fie disponibile rapid, de ori de câte ori este necesar. Membrii ISONET sunt de acord să
își împărtășească experiența și să facă schimb de informații între ei, facilitând transferul
informațiilor despre standardele și reglementările naționale străine ce se pot obține prin
intermediul unui membru local al ISONET. Informațiile de contact pentru membrii ISONET și
informațiile privind serviciile pe care le furnizează aceștia sunt prezentate în Nomenclatorul
ISONET.
Punctele de informare OMC TBT și OMC SPS Aceste acorduri ale OMC prevăd
înființarea punctelor naționale de informare pentru a furniza informații și asistență privind
reglementările tehnice relevante, standardele și procedurile de evaluare a conformității. Pentru
țările în care există un membru ISONET, informațiile de contact pentru punctele naționale de
informare OMC TBT și OMC SPS relevante sunt incluse în nomenclatorul ISONET. Listele
complete ale punctelor naționale de informare OMC TBT și OMC SPS sunt administrate de
către OMC. Listele sunt, de asemenea, disponibile și în Nomenclatorul ISONET. Servicii de
informare gratuite sau contra cost? În funcție de tipul de informații dorite, răspunsul furnizat
poate fi gratuit sau poate intra în cadrul serviciilor contra cost.
 Ca regulă, informațiile privind standardizarea și sistemele de certificare, identificarea
informațiilor privind standardele, produsele și serviciile oferite de către fiecare membru al
WSSN vor fi gratuite. În mod similar, catalogul serviciilor membrilor WSSN, ce permite
identificarea referințelor la standardele în vigoare în fiecare țară și a documentelor prin care se
comandă un serviciu, va fi, de asemenea, oferite gratuit. Publicațiile organismelor de
standardizare (standarde, manuale, cataloage pe hârtie etc.) sunt contra cost și fiecare organism
are propriile sale tarife.
Serviciile de documentare (bazele de date, serviciul de supraveghere a normativelor –
format de hârtie, sau electronic – și servicii online, servicii care adaugă valoare) vor fi, de
asemenea, contra cost.