4.

Oferta de mărfuri
1. Conţinutul ofertei de mărfuri
2. Structura ofertei de mărfuri
3. Caracteristicile ofertei de mărfuri şi tendinţe privind evoluţia acesteia
4. Sursele de formare a ofertei de mărfuri
5. Înnoirea produselor şi diversificarea ofertei de mărfuri
6. Funcţiile ofertei de mărfuri:
- costurile şi funcţiile ofertei de mărfuri
- elasticitatea ofertei de mărfuri
1. Conţinutul ofertei de mărfuri
Oferta de marfuri se afla în strânsa legatura cu cererea de marfuri, fiind influentata
de productie si de costurile de productie. Oferta de marfuri se refera atât la un anumit volum de
bunuri si servicii, cât si la un proces de miscare a acestora de la productie la consum.
Continutul ofertei de marfuri
Oferta de marfuri poate fi abordata ca:
 oferta individuala - a unei singure firme sau agent economic care exprimacantitatile
dintr-o marfa care sunt puse la vânzare pe piata la un moment dat de catreun agent
economic;
 oferta globala - exprima totalitatea cantitatilor din diverse marfuri disponibile
pe piata la un moment dat si la un anumit pret.
Faptul ca definirea ofertei are in vedere o anumita perioada de timp face ca din punct de
vedere conceptual oferta de marfuri sa cuprinda atat un anumit volum de bunuri si servicii cat si
un proces de miscare a acestora de la producator la consumator. Aceasta modalitate de abordare
a ofertei face ca aceasta sa fie compusa din doua mari segmente, care de fapt reprezinta formele
de existenta ale ei si anume:
 fondurile de marfuri atribuite retelei de distributie in cursul unei perioade de timp
spre a fi realizate sau intrarile de marfuri (asa zisa oferta reala sau efectiva);
 stocurile de marfuri existente in diferite verigi ale circuitului economic (oferta
pasiva).
Cele doua forme de existenta ale ofertei au proprietatea de a se transforma in procesul
circulatiei, una in cealalta. De exemplu, marfurile livrate de intreprinderile producatoare
comertului cu ridicata reprezinta intrari de marfuri care odata ajunse in depozitele acestuia iau
forma de stoc pana cand sunt livrate de data aceasta comertului cu amanuntul si din stoc de marfuri
se transforma in intrari de marfuri in comertul cu amanuntul, unde din nou iau forma de stoc pana
la vanzarea lor catre consumatori.
Cand ne referim la oferta de marfuri a unei perioade de timp aceasta este formata din fondurile
si stocurile de marfuri, iar cand ne referim la oferta de marfuri la un moment dat aceasta este
formata din stocurile de marfuri existente la momentul respectiv.
Se poate afirma ca toate produsele care intra in componenta ofertei trec inevitabil prin forma
de stoc.
Baza materiala a ofertei de marfuri o constituie productia industriala si agricola iar daca ne
referim la oferta la nivel macroeconomic, la productia indigena se adauga si importurile de marfuri.
 2. Structura ofertei de mărfuri
Structurarea si clasificarea ofertei de marfuri reclama utilizarea unui ansamblu de elemente
specifice, care contribuie, pe de o parte, la o evidentiere clara a caracteristicilor marfurilor, iar, pe
de alta parte, ofera posibilitatea organizarii in mod corespunzator a proceselor de comercializare.
Dintre criteriile posibil a fi folosite, amintim: destinatia produselor in procesul de consum,
durata de viata a produselor, anumite criterii merceologice, numarul, categoria si importanta
segmentelor de consumatori care alcatuiesc clientela posibila, tipul si metodele de productie ale
diverselor intreprinderi, ritmul de fabricatie si posibilitatile modenizării procesului tehnologic,
materiile.prime utilizate, modul de solicitare de catre consumatori, locul produselor in consumul
populatiei etc.
Tinand seama de destinatia produselor in procesul de consum, oferta poate fi grupata in trei
mari categorii de produse:
1. produse destinate consumului final, care alcatuiesc ansamblul obiectelor materiale sau
imateriale realizate si achizitionate pentru satisfacerea directa a nevoilor umane. Fac exceptie
locuintele, care, desi sunt construite sau cumparate tot pentru a satisface direct nevoile umane,
sunt grupate separat, fiind considerate si clasificate ca institii neproductivi;
2. produse destinate consumului intermediar, care reprezinta ansamblul bunurilor si
serviciilor oferite agentilor economici antrenati in actiuni producti, pentru a le consuma in
procesul de productie, in derea realizarii altor bunuri sau servicii. Exemplu de produse
intermediare: pielea utilizata in confectionarea incaltamintei, la folosita in realizarea tevilor
sudate, serviciile de transport destinate activitatilor industriale sau agricole, serviciile de
intretinere a masinilor si utilajelor etc;
3. produse de echipament, o grupa care cuprinde bunurile utilizate in organizarea si
desfasurarea unui proces de productie si a caror durata de viata este de cel putin un an; exemple
de asemenea produse de echipamente: utilaje de dirse tipuri, masini, cladiri industriale si
comerciale etc. Produsele de echipament au in dere, indeosebi, formarea stocurilor de capital,
participand astfel la acumularea bruta de capital fix.
Folosind drept criteriu durata de viata a diferitelor categorii de produse din cadrul
continutului sau, oferta de marfuri poate fi structurata in doua mari categorii de produse: bunuri
nedurabile si bunuri durabile.
1. Prima categorie de produse, respectiv cea a bunurilor nedurabile, cuprinde articolele de uz
curent, de mare difuziune, in general standardizate, relativ usor accesibile ca pret si ca
posibilitati de aprovizionare. Asemenea produse se caracterizeaza printr - o vanzare de masa,
adresandu-se practic tuturor categoriilor de consumatori si, in marea lor majoritate, intra in
consum asociate unele cu altele; sunt substituibile in procesul de utilizare, in general, cu
putine exceptii, participa la un singur ciclu de folosire, utilizarea asigurandu-se prin
distrugerea lor continua. Exemple in acest sens: toate produsele alimentare, precum si o serie
de alte bunuri cum ar fi ziarele, detergentii etc.
2. Cea de a doua categorie de produse, a bunurilor durabile, are in vedere produsele de
folosinta indelungata, caracterizate printr-o perioada relativ mare de utilizare si printr-un
anumit grad de finisaj si tehnicitate . Exemple de produse ce formeaza aceasta grupa: articole
stimentare de diverse tipuri, automobile, masini casnice, televizoare, masini si utilaje
industriale, dirse categorii de imobile etc.
 Criteriile merceologice structureaza oferta de marfuri in doua categorii de produse:
alimentare si nealimentare.

3. Caracteristicile ofertei de mărfuri şi tendinţe privind evoluţia acesteia

Evoluand sub influenta unei multitudini de factori de ordin tehnologic, economic, social sau
de alta natura, oferta de marfuri prezinta o serie de tendinte, care se contureaza cu caracter de
legitate pentru intreaga economie. În acelasi timp, respectivii factori genereaza frecvente si
sinuoase modificari in componenta si in formele de manifestare a ofertei, reclamand preocupari
continue cu privire la adaptarea acesteia la specificul cererii de consum.
1. Ca o caracteristica comuna apare tendinta de crestere continua si in ritm intens a volumului
de marfuri oferit pietei. Fenomenul apare ca urmare a imbinarii a doua elemente importante
ce actioneaza concomitent in cadrul economiei mondiale. Primul are in vedere sporirea
permanenta a capacitatii de productie si a productivitatii muncii. Cel de al doilea element se
refera la acea mondializare a pietei, prezentata in modulul anterior, care contribuie la
accentuarea gradului de penetrare, in cadrul fiecarei piete interne, a unor produse realizate pe
terte piete externe.
2. Aceleasi fenomene sublimate anterior, ce caracterizeaza evolutia economiei mondiale si a
fiecareia dintre tarile conectate la aceasta - dezvoltarea productiei autohtone, extinderea
interdependentelor producti si sporirea continua a gradului de penetrare pe diverse piete
nationale a produselor straine -genereaza si importante schimbari sortimentale in structura
ofertei de marfuri.
3. Cu toate ca obiectul modulului de fata il formeaza bunurile si nu serviciile, este necesar sa
le aducem totusi in discutie si pe acestea, tinand seama ca una dintre caracteristicile ofertei
de marfuri contemporane o constituie impletirea stransa a bunurilor cu serviciile in procesul
de satisfacere a nevoilor si cresterea considerabila a ponderii serviciilor, ca element
constitutiv al ofertei. Peste tot in lume, serviciile se implementeaza functional in consum,
datorita gradului ridicat de adapilitate la nevoile de consum si, in special, ca urmare a
dezvoltarii puternice, din a doua jumatate a secolului nostru, a tehnicilor si tehnologiilor care
au contribuit la elasticitarea bazei tehnico-materiale a acestora, usurand astfel procesul de
organizare si accentuand capacitatea de penetrare in sistemul de satisfacere a nevoilor de
consum.
4. Ca un corolar al caracteristicilor ofertei, prezentate mai sus, apare si o alta trasatura
contemporana a acesteia, respectiv cresterea calitatii bunurilor care o alcatuiesc. Generata
de perfectionarea continua a productiei si a tehnologiilor utilizate, precum si de existenta
unor piete deosebit de exigente, sporirea nivelului calitativ al produselor constituie, in actuala
etapa de dezvoltare a economiilor nationale, mobilul tuturor actiunilor producti. Cresterea
calitatii ofertei se materializeaza in doua importante procese: diversificarea productiei, prin
aparitia produselor noi, superioare calitativ; imbunatatirea parametrilor de calitate la
produsele existente, pe baza valorificarii superioare a materiilor prime si a perfectionarii
tehnologiilor de fabricatie.
4. Sursele de formare a ofertei de mărfuri
Marimea si dinamica ofertei de marfuri in economia nationala depind de bogatiile naturale
ale tarii, de eficienta cu care ele sunt valorificate (prelucrate) si de schimburile cu exteriorul tarii.
Baza formarii ofertei o constituie productia nationala, comertul exterior fiind un mijloc de
extindere a pietei pentru produsele care exced consumul intern sau reprezinta o valorificare
superioara a unor resurse nationale.
Sursele de formare a ofertei de marfuri reprezinta formele de activitate economica prin care
resursele naturale sunt transformate in bunuri atrase in circuitul economic prin relatii de piata.
Expresia sintetizata a acestui proces in economia nationala o constituie valoarea produsului
global brut si a produsului intern brut.
Privind oferta ca mijloc de satisfacere in final a nevoilor de trai individuale si colective ale
oamenilor, semnificatia pentru evolutia sa o are produsul intern brut - expresia consumului final.
Bunurile intermediare, ca oferta, fie dispar in procesul de productie (de exemplu, energia
electrica, combustibilul), fie se regasesc in produsul final (de exemplu, bumbacul se regaseste
sub forma de fire si tesaturi in articolele de imbracaminte ca produs final).
Productia industriala reprezinta sursa principala de formare a ofertei de marfuri, cele mai
multe bunuri naturale intrand in consumul intermediar sau final dupa o prelucrare industriala.
Contributia industriei la formarea produsului intern brut se evidentiaza pe trei sectoare: a)
industria extractiva; b) industria prelucratoare; c) industria energiei electrice, termice, apa si
gaze.
Productia agricola este a doua mare sursa de formare a ofertei de marfuri, ea asigurand
bunurile destinate satisfacerii neilor alimentare ale populatiei si, totodata, reprezinta sursa de
venituri a circa o treime din populatia ocupata a tarii.
Productia altor ramuri ale economiei nationale
Oferta de bunuri a industriei si agriculturii este completata cu produsele create de alte
ramuri ale economiei si anume transporturile, comertul, turismul, serviciile comunale,
invatamantul, sanatatea, serviciile financiare, activitatea editurilor, redactiilor de presa,
studiourilor cinematografice, industria casnica, vanatoarea si pescuitul organizat. În cea mai
mare parte acestea formeaza sectorul tertiar al economiei nationale - sectorul prestator de servicii
- care tinde, in tarile dezvoltate, sa fie preponderent in ceea ce priveste populatia ocupata, in
totalul populatiei active.
Prestarea serviciilor presupune, intr-o proportie mai mare sau mai mica, consumarea unor
bunuri tangibile, fapt care motiveaza urmarirea lor in statistica nivelului de trai intr-un indicator
unic - consumul de bunuri si servicii. Ele raman insa o forma superioara de satisfacere a nevoilor
de trai, astfel ca dinamica lor este legata de progresul general al economiei.
Importul de marfuri
Importul, ca relatie a economiei nationale cu exteriorul, reprezinta o sursa de completare a
ofertei de marfuri; el asigura diversificarea sortimentului la foarte multe bunuri care se produc si
in interior si formarea ofertei la produse pe care economia nationala nu le-a asimilat din punct de
vedere tehnic, nu le produce din motive (conditii) de eficienta sau nu se pot obtine in conditiile
climatice ale tarii (produse exotice, condimente). Pe langa aceste ratiuni legate de cerintele
structurarii ofertei, importul este conditionat de constituirea prin exporturi a resurselor valutare
necesare in efectuarea platilor pentru importuri.
 Rezervele de marfuri
Formarea ofertei de marfuri la nivelul agentilor economici sau al intregii economii nationale
ia in considerare si posibilitatea aparitiei unor dezechilibre in manifestarea corelatiei dintre oferta
si cerere, ca marimi globale, in structura si in timp. Prevenirea acestora sau inlaturarea lor se face
prin constituirea rezervelor de bunuri. Ele sunt stocuri inactive (in asteptare) pana in momentul
utilizarii lor, insa, se reinnoiesc continuu pentru a preveni degradarea lor.

5. Înnoirea produselor şi diversificarea ofertei de mărfuri

Multiplicarea si reinnoirea continue a sortimentului de produse, in cadrul pietei, reprezinta o
reflectare a modificarilor profunde care intervin in nevoile consumatorilor, in mecanismul
formarii si a satisfacerii. La aceasta se adauga faptul ca deprecierea fizica si scaderea utilitatii
unui produs sunt amplificate continuu de deprecierea functionala, in special prin aparitia de noi
produse. Drept urmare, procesul de diversificare a ofertei de marfuri imbraca doua importante
aspecte: largirea continua a gamei sortimentale prin aparitia produselor noi, care se adauga celor
existente, si schimbarea structurii sortimentelor, prin inlocuirea unora dintre acestea cu produse
noi; diferentierea si individualizarea ofertei in procesul concurential.
Largirea continua a gamei sortimentale, prin aparitia produselor noi, si schimbarea structurii
sortimentelor, prin inlocuirea unora dintre acestea cu noile produse.
Diferentierea si individualizarea ofertei in procesul concurential
Din punct de vedere pragmatic, problematica innoirii si diversificarii continue a ofertei
contureaza aspecte deosebite si in raport cu procesul concurential, fiecare firma trebuind sa
actioneze in cadrul pietei printr-o oferta bine individualizata, pentru a putea fi competitivi. În
acest sens, din punct de vedere metodologic, apar doua importante probleme: silirea cadrului de
diferentiere a ofertei si pozitionarea fiecarui produs in cadrul ofertei respective.
1. Diferentierea ofertei are in vedere reliefarea puternica a deosebirilor si a diferitelor destinatii
ale componentelor ofertei unei intreprinderi astfel incat aceasta sa se distinga in mod evident
de oferta concurentilor sai.
Realizarea unui asemenea obiectiv este extrem de dificila, practica demonstrand, in mod
frecvent, ca diferentele nu sunt intotdeauna semnificative, iar, in unele cazuri, nici chiar dorite
de catre unele firme mai mici a caror practica se bazeaza doar pe alinierea la exigentele pietei si
mai putin pe o reala competitivitate.
2. Cea de a doua problema metodologica privind diferentierea si individualizarea ofertei in
procesul concurential o constituie pozitionarea fiecarui produs in cadrul pietei respective. In
cadrul procesului de diferentiere si individualizare a unei oferte, pozitionarea are in vedere
conceperea unui produs si a imaginii sale astfel incat sa i se poata asigura un loc bine
determinat in gandirea consumatorului - tinta sau obiectiv.
Specialistii sustin ca numeroase produse nu reusesc sa iasa din anonimat in societatea
moderna contemporana, coplesita de complexitatea sistemului de comunicatii, fara a i se asigura
primul loc in prezentare, cel putin pe baza unui criteriu important de cumparare. Data fiind
complexitatea fenomenelor care pot contribui la realizarea pozitionarii unui produs in cadrul
ofertei si importanta utilizarii acestei actiuni pentru diferentierea si individualizarea respectivei
oferte, se considera absolut necesara formularea unor strategii de pozitionare.
 6. Funcţiile ofertei de mărfuri:
- costurile şi funcţiile ofertei de mărfuri
- elasticitatea ofertei de mărfuri
Costurile si functiile ofertei de marfuri
Elaborarea functiilor ofertei de marfuri are la baza cate ipoteze menite, pe de o parte, sa
faciliteze abordarea modalitatilor de constructie ale functiei respective si cunoasterea diferitelor
dificultati pe care procesul respectiv le poate intampina pe parcurs, iar, pe de alta parte, sa
contureze o serie de caracteristici ale ofertei, generate de sistemul sau de realizare. Ambele
aspecte implica insa inainte de formularea ipotezelor respective, cunoasterea cator aspecte
privind costurile de realizare a ofertei.
Complexitatea eforturilor financiare, materiale si umane, precum si materializarea lor in
marea diversitate de cheltuieli generate ele asigurarea ofertei a facut necesara o structurare a
acestora si realizarea unei tipologii de costuri, care sa faciliteze diversele sisteme de abordare a
costurilor respective.
In scopul usurarii procesului de elaborare a functiilor ofertei si pentru intelegerea
constructiilor grafice utilizate in interpretarea unor laturi ale mecanismului pietei, referitoare la
oferta de marfuri, in lucrarea de fata se apela la urmatoarea structura a costurilor.
 Costul global, definit ca ansamblul costurilor corespunzatoare unui anumit volum de
productie. Acesta, la randul sau, cuprinde:
a) costuri fixe (CF), independente de volumul productiei (chirii, lumina, asigurari etc);

b) costuri variabile (Cv), al caror volum se schimba in functie de volumul productiei,

putandu-se folosi, in acest caz, relatia Cv = cp(Q), semnificand ca respectivele costuri
reprezinta o functie crescatoare la nivelul productiei (p\'>0;

c) costuri totale (CT), date de suma ansamblului de costuri fixe si variabile, respectiv:
CT = CF+CV
 Costul marginal (Cm), definit ca suplimentul de cost antrenat de productia unei unitati
suplimentare de oferta.

Cm = ΔCt/ΔQ

In analiza si utilizarea acestei relatii trebuie sa se tina seama si de ideea enuntata mai sus,
potrivit careia costul fix este independent de volumul productiei si, in consecinta, costul
marginal este independent de costul fix.
  Costurile medii sau costurile unitare, reprezentand costurile globale pe unitate de
produs.
Urmare a faptului ca aceasta reprezinta un raport intre costurile globale si volumul
produselor realizate, vom prezenta aceeasi structura cu costurile globale, formata din trei tipuri
de costuri medii:
a) costul fix mediu (CFm), costul fix calculat pe fiecare unitate de productie, respectiv CFm=
CF/q ;
b) costul variabil mediu (CVm), costul variabil calculat pe fiecare unitate de productie,
respectiv CVm= Cv/Q = (p (Q)/Q ;
c) costul total mediu (CTm), costul total suplimentar calculat pe fiecare unitate de productie,
respectiv CTm = CT/Q
Ecuaţia ofertei este prezentată in relaţia :
Qx = a' + b'Px in care:
Qx = cantitatea oferită de bunul x;
Px = preţul bunului x;
a' = intersecţia curbei ofertei cu ordonata;
b' = panta curbei ofertei.
In tabelul 1 se prezintă oferta pe o anumită piaţă, specificandu-se preţurile şi cantităţile
cerute la fiecare preţ in parte. După cum se poate observa şi din tabel, cantitatea oferită variază
direct proporţional cu preţul. Cand preţul scade (creşte) ofertanţii furnizează pieţei o cantitate
mai mică (mare).
De exemplu, dacă preţul scade de la 5 milioane la 4 milioane lei, cantitatea oferită va scădea
de la 6.500.000 unităţi la 6.000.000 unităţi. Preţul corespunzător unei cantităţi oferite de
6.000.000 unităţi este de 4 milioane lei. Altfel spus, dacă ofertanţilor li se asigură un preţ unitar
de 4 milioane lei pentru produsele lor, ei vor fi dornici şi capabili să ofere maximum 6.000
unităţi din produsul respectiv.
De exemplu, dacă preţul scade de la 5 la 4 lei, cantitatea oferită va scădea de la 6.500.000
unităţi la 6.000.000 unităţi. Preţul corespunzător unei cantităţi oferite de 6.000.000 unităţi este
de 4 lei. Altfel spus, dacă ofertanţilor li se asigură un preţ unitar de 4 lei pentru produsele lor, ei
vor fi dornici şi capabili să ofere maximum 6.000.000 unităţi din produsul respectiv. Figura 1
prezintă un grafic realizat pe baza tabelului 1
 Elasticitatea ofertei de marfuri
Se manifestă atunci când modificarea procentuală a ofertei o depășește pe cea a prețului. De
exemplu, dacă prețul crește cu 10%, oferta sporește cu mai mult de 10%.
Elasticitatea ofertei se măsoară cu ajutorul coeficientului elasticității care exprimă gradul
modificării ofertei în funcție de schimbarea prețului:

unde:
Keo/p - coeficientul de elasticitate a ofertei în funcție de preț;
ΔO - variația ofertei unui bun economic;
ΔP - variația prețului unui bun economic;
O1 - oferta la nivelul curent;
O0 - oferta la nivelul de bază;
P1 - prețul la nivelul curent;
P0 - prețul la nivelul de bază.