1. Preţurile şi sistemul de preţuri în economia de piaţă 2. Metode de formare a preţurilor la întreprinderile comerciale 3. Analiza şi calculul preţului în cadrul unităţilor comerciale
1. Preţurile şi sistemul de preţuri în economia de piaţă
Pretul a aparut o data cu aparitia productiei de marfuri si a relatiilor marfa – bani. Folosirea, actiunea si evolutia preturilor sunt strans legate de evolutia productiei de marfuri si de actiunea legii valorii si a legii cererii si ofertei. Marimea pretului este dependenta de valoarea etalonului preturilor, moneda, si de marimea valorii marfurilor. Accesul la bunurile economice, apropierea si insusirea acestora au loc prin relatii de schimb, de vanzare-cumparare cu ajutorul banilor. Existenta si prezenta banilor in actul de schimb au permis scindarea lui in cele doua componente: vanzarea si cumpararea. Functiile preturilor 1. Functia de transmitere a informatiei privind evolutia cerintelor pietei. Prin nivelul si dinamica lor preturile constituie principalul mesaj prin care se semnaleaza producatorilor schimbarile ce intervin in preferintele consumatorilor, iar acestora din urma li se arata modificarile in conditiile de productie. In definitiv - piata apare ca un ansamblu de mijloace de comunicatie, prin care vanzatorii si consumatorii se informeaza reciproc despre ceea ce au, despre ceea ce au nevoie si despre preturile cerute si produse pentru incheierea tranzactiei. 2. Functia de stimulare a intereselor agentilor economici producatori in directia crearii bunurilor necesare oamenilor si de calitatea apreciata de acestia. Pretul devine un sistem motivational puternic asupra producatorilor. 3. Functia de recuperare a costurilor si de recompensare a intreprinzatorilor. Prin incasarea pretului marfii se creeaza premisele reluarii activitatii economice pe aceiasi scara sau pe scara mai mare. Cu cat pretul este mai mare, in raport cu costurile, intreprinzatorii au satisfactia realizarii unei activitati eficiente. 4. Functia de masurare a puterii de cumparare a veniturilor nominale. Masa bunurilor ce poate fi procurata depinde nu doar de marimea veniturilor nominale, ci si de nivelul preturilor. Veniturile reale se afla in raport invers proportional cu preturilor bunurilor sau serviciilor. 5. Functia de redistribuire a veniturilor Permanentele modificari de preturi – in ritmuri inegale si cu sensuri diferite de miscare – conduc la redistribuirea veniturilor populatiei, dinspre ramurile care nu reusesc sa impuna peste media cresterii lor spre cele in care se practica asemenea preturi.
2. Metode de formare a preţurilor la întreprinderile comerciale
Formarea preturilor in cadrul unei pietei cu concurenta perfecta O piata cu concurenta perfecta pretinde ofertantilor si cumparatorilor sa fie intr-un numar mare, sa actioneze numai in temeiul unor principii de rationalitate si sa fie permanent si corect informati asupra raportului dintre oferta si cerere. Pe langa cerintele specifice unei piete proprii concurentei perfecte, intervin si o serie de cerinte si restrictii ce trebuie indeplinite de catre firmele care actioneaza pe o asemenea piata. In aceste conditii, o firma se spune ca este absolut concurenta daca nu are puterea de a modifica pretul pe care-1 primeste pentru produsele oferite. O firma perfect concurentiala accepta pretul asa cum este determinat de piata din doua motive: - pentru ca vinde un produs care este nediferentiat fata de produsele celorlalte firme de pe piata; - pentru ca ea detine o cota mica din totalul pietei. Caracteristic acestei piete este pretul de echilibru. Cand se realizeaza egalitatea intre cantitatile cerute (C) si cele oferite (O), pentru un anumit bun economic, apare pretul de echilibru (Pe). O abatere a pretului de piata fata de punctul de echilibru provoaca un exces de oferta - un surplus temporar de bunuri pe piata - ori un exces de cerere – situatie de penurie sau lipsa bunurilor de pe piata. Fortele pietei vor deplasa nivelul pretului, in fiecare caz, spre noi puncte de echilibru. Formarea preturilor in cadrul pietelor cu concurenta imperfecta Concurenta imperfecta este determinata de lipsa atomicitatii agentilor ofertanti sau cumparatori si eterogenitatea pietei cauzata de diferentele calitative existente intre bunuri, precum si de gama mai larga sau mai restransa a serviciilor asociate. Imperfectiunea poate proveni, atat din partea ofertantilor, cat si din partea consumatorilor. Tinand seama de multitudinea conditiilor existente, in cadrul pietei cu concurenta imperfecta se manifesta mai multe tipuri de preturi, dintre care mai reprezentative sunt: Pretul de monopol. Intr-o asemenea situatie, firma face fata intregii cereri de pe piata. Cauzele situatiei de monopol se pot regasi in: imposibilitatea intrarii pe piata a altor firme; bariere de ordin tehnic; avantajul detinerii de resurse unice; Pretul monopolistic - se formeaza in contextul unei concurente imperfecte de tip monopolistic. Intr-o asemenea situatie, pe piata exista mai multi ofertanti care detin, separat, o anumita cota din piata respectiva; fiecare dintre ei isi diferentiaza produsele si creeaza o stare de 'monopol' pentru produsul sau marca lui - marca de produs, ca marca a producatorului sau marca de comert, ca marca a distribuitorului. Pretul de oligopol. Piata cu concurenta de tip oligopol se caracterizeaza prin existenta a 2-4 ofertanti, fie producatori, fie distribuitori, care au posibilitatea de a influenta pretul, deoarece detin cea mai mare cota de piata, intre acesti ofertanti poate interveni o intelegere de impartire a pietei si de fixare a unor preturi mai ridicate. Un asemenea fenomen poate interveni deoarece este cunoscut faptul ca, existenta unor firme mari valorifica mai eficient factorii de productie, tehnologiile de productie si retelele de distributie, ele neavand astfel obligatia de a produce bunuri diferentiate intre ele. La randul sau, fiecare firma are un anumit control asupra pretului produsului realizat, un control limitat insa, prin concurenta exercitata de produsele substituibile disponibile. Pentru produsele omogene de pe o asemenea piata, este mai putin indicat sa se practice o diferentiere a preturilor si, in consecinta, fiecare firma trebuie sa vanda produsul pe care il realizeaza la un pret aliniat cu cel al concurentilor. 3. Analiza şi calculul preţului în cadrul unităţilor comerciale