Sunteți pe pagina 1din 12

www.referat.

ro

RECEPTIA MARFURILOR
Receptia loturilor de marfuri este operatia de identificare si verificare cantitativa si
calitativa a marfurilor si se realizeaza de catre beneficiar in prezenta sau absenta
furnizorului. Locul de desfasurare poate fi la sediul furnizorului sau al beneficiarului si se
efectueaza de catre comisii de receptie formate din 35 membri.
Receptia se deosebeste de controlul tehnic de calitate si prin modalitati si prin
efectele pe care le produce. Receptia are un caracter tehnic, dar in acelasi timp are
caracter economic si juridic.
Scopul receptiei consta in verificarea modului in care furnizorul isi indeplineste
obligatiile asumate prin contract (cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare,
marcare) si daca organele de transport isi respecta obligatiile legate de integritatea
marfurilor pe toata durata transportului. Controlul final de receptie are rolul de a constata
daca produsele sunt corespunzatoare sau nu calitativ [119-125]. Comisia de receptie are
rolul de a urmari, in continuare, evolutia starii calitative a marfurilor receptionate in ul
depozitarii si pana in momentul livrarii din depozit.
X.1.Metodologia receptiei
Procesul de receptie implica urmatoarele operatii:

verificarea documentelor;
verificarea identitatii si marimii lotului (receptia cantitativa);
verificarea calitatii (receptia calitativa).
X.1.1. Verificarea documentelor
Cu ocazia receptiei se ver 525f59f ifica urmatoarele documente:

documente de contractare: contractul, anexele la contract, clauzele, graficele,


specificatiile;
documentele de insotire a marfii: de livrare, de transport ;
documente de atestare a calitatii: buletin de analiza, certificat de calitate.
X.1.2.Verificarea cantitativa a loturilor
de marfuri
Verificarea cantitativa a lotului de marfuri se face prin numarare,

masurare sau cantarire, in functie de felul marfurilor, pe baza specificatiilor din


contract.

Verificarea cantitativa se realizeaza prin:


verificare 100% (bucata cu bucata);
verificare prin esantionare.
Acest prim tip de verificare permite acceptarea a 15 % din produsele
cu defecte dintr-un lot, in plus, are o serie de dezavantaje (neeconomica,
neaplicabila, nefiabila, neestimativa) fiind numita si metoda.Din acest motiv, in
economia moderna, s-a impus utilizarea controlului prin sondaj.
Avantajele utilizarii statisticii matematice se refera la:

minimizarea volumului de marfa verificata si a volumului de munca;

reducerea duratei controlului, grabindu-se, astfel, luarea deciziei;

reducerea costului controlului.


1.3. Verificarea calitativa a loturilor
de marfuri
Verificarea calitatii marfurilor reprezinta procesul de masurare,

examinare, etalonare, incercare sau orice alta modalitate de comparare a unitatii


verificate cu specificatiile care ii sunt aplicabile.
Procesul de receptie a unui lot de marfa presupune:

identificarea produselor din lot;

examinarea ambalajelor;

verificarea integritatii sigiliilor;

verificarea marcarii si etichetarii;

definirea planului de control;

prelevarea esantionului;

verificarea principalelor caracteristici de calitate prin metode

organoleptice si de laborator;

concluzii privind acceptarea sau respingerea lotului.


Cea mai complexa si importanta etapa este definirea planului de

control. Se folosesc trei tipuri de control:

control statistic prin atribute se controleaza una sau mai multe


caracteristici;

control statistic prin masurare se controleaza o marime masurabila;

control statistic prin numarul de defecte se examineaza produsele si


se identifica numarul de defecte pe baza caruia se ia decizia pentru intregul
lot.
X.1.3.1. Terminologie si simboluri (STAS 2631-82, STAS 3160/2-84)
Terminologia, procedeul si tabelele statistico-matematice pentru

verificarea calitatii loturilor pe baza nivelului de calitate acceptabil (AQL) sunt


specificate in STAS 3160/2-84 [119] iar in cazul caracteristicilor de calitate
masurabile in STAS 3160/3-84 [120]. Standardul anterior a fost inlocuit de SR
ISO 3951. Aplicatii ale metodelor statistice sunt date si in STAS 2631-82 [121].
Sunt definite o serie de notiuni, ca de exemplu:

Unitatea de produs (UP) obiectul verificat cu scopul de a determina


valoarea unei caracteristici de calitate masurabila;

efectivul lotului (N) numarul de unitati de produs prezente in lot;

esantionare procedura folosita pentru extragerea sau constituirea unui


esantion;

plan de esantionare planul conform caruia se preleveaza unul sau mai


multe esantioane, in vederea obtinerii de informatii pentru luarea unei
decizii;

efectivul esantionului (n) numarul unitatilor de produs prelevate din


lot;

esantionare simla prelevarea unui singur esantion pe lot;

esantionare dubla este posibila prelevarea unui al doilea esantion,


functie de informatia oferita de primul;

esantionare multipla modul de esantionare presupune posibilitatea


prelevarii pana la sapte esantioane succesive;

defect neconformitatea unitatii de produs cu conditiile stabilite pentru


una din caracteristicile sale;

defect critic defectul care este susceptibil sa conduca la lipsa de


securitate sau la riscuri de accidentare a utilizatorilor;

defect major defectul care este susceptibil sa provoace o defectare sau


sa reduca substantial posibilitatea de utilizare a produsului;

defect minor defectul care nu este susceptibil sa reduca mult


posibilitatea de utilizare a produsului sau care se refera la aspectul exterior
al acestuia;

defectiv sinonim cu unitatea de produs cu defecte si poate fi critic,


major sau minor;

nivel de calitate acceptabil (AQL) corespunde unei probabilitati de


acceptare specificate. Valorile AQL se stabilesc prin contractul economic
sau pot fi prevazute si in alte documente tehnice. Valoarea pentru AQL
poate fi unica pentru o clasa de defecte sau pot fi mai multe valori pentru
subclasele de defecte din clasa respectiva;

calitate limita (LQ) reprezinta nivelul de acceptare care corespunde


unei probabilitati de acceptare specificate, relativ redusa;

probabilitate de acceptare probabilitatea ca un lot de o anumita calitate


sa fie acceptat pe baza aplicarii unui plan de verificare dat.
Au fost definite, de asemenea, notiunile de fractiune defectiva (p),
numar de defecte pe 100 unitati de produs (u * ), calitate medie rezultanta
(AQQ).
- reprezinta riscul furnizorului (producatorului) adica probabilitatea
ca loturile cu nivel de calitate acceptabil (AQL) sa nu fie acceptate. Se mai
numeste probabilitate de respingere.
- reprezinta riscul beneficiarului, adica probabilitatea ca loturile cu un
anumit nivel de calitate sa fie acceptat (probabilitatea de acceptare). De obicei <
10 %
1.3.2.Verificarea calitatii loturilor de produse in cazul caracteristicilor
de calitate atributive (STAS 3160/2-84)

Standardul se aplica la verificarea calitatii produselor finite, dar si a


materiilor prime si auxiliare, repere in procesul de fabricatie, subansambluri
inainte de montaj, operatii, stocuri in depozit, operatii de mentenanta Beneficiarul
desemneaza o anume valoare pentru AQL pentru un anumit defectiv (sau defect)
sau pentru un grup, si in acest fel indica furnizorului ca prin planul de verificare
utilizat accepta loturile livrate numai daca fractiunea defectiva medie (sau u*) nu
este mai mare decat o anumita valoare acceptata de beneficiar. In acest caz se
stabilesc trei tipuri de planuri de verificare :

prin esantionare simpla;

prin esantionare dubla;

prin esantionare multipla.


In cazul esantionarii simple:
Din lotul N de unitati de produs se preleveaza un esantion de n

unitati de produs, care se verifica bucata cu bucata

k A, lotul se accepta

k R, lotul se respinge

A numar de acceptare;
R - numar de respingere;
k numar de defective.
In cazul esantionarii duble se efectueaza de doua ori operatiunea
prezentata anterior :
Din N UP se preleveaza aleatoriu n UP, care se verifica bucata cu
bucata

daca k 1 A1

daca k 1 R 1

lotul se accepta

lotul se respinge

Din lotul ramas (N-n 1 ) UP se preleveaza aleatoriu al doilea esantion


n 2 care se verifica bucata cu bucata

daca k 1 + k 2 A2

daca k 1 + k 2 R 2

lotul se accepta

lotul se respinge

In cazul esantionarii multiple se repeta de 7 ori operatiunea,


efectivele esantioanelor n 1 , n 2 .. n 7 fiind egale.
Marimea esantionului si a conditiei de acceptare este dependenta de
stabilitatea proceselor de fabricatie la furnizori, de seriozitatea acestora, de
rezultatele controalelor anterioare. Acceptarea unui lot este determinata pe baza
utilizarii unuia sau mai multor planuri de verificare, asociate uneia sau mai multor
valori specificate ale lui AQL. In cazul defectelor critice furnizorul verifica
fiecare unitate de produs din lot. La gasirea primului defect critic se face
respingerea intregului lot.
Standardul prevede si regulile pentru modificarea severitatii de
verificare a calitatii (verificare normala, severa sau redusa) Fig. 23.
Verificarea normala se aplica la inceputul verificarii sirului de loturi
livrate si continua pina cand devine necesara aplicarea unui alt tip de verificare
(severa sau redusa). Verificarea severa se instituie in cazul in care din cinci loturi
succesive, doua sunt respinse si este abandonata in situatia in care nici un lot din
cinci succesive nu este respins. Verificarea redusa se aplica in cazul in care zece
loturi succesive au fost acceptate la o verificare normala si sunt indeplinite
simultan o serie de conditii:

Fig. 23 - Modificarea severitatii de verificare a calitatii

numarul total de defective din esantioanele celor zece loturi sa fie egal
sau mai mic decit cel specificat in tabele;

procesul de fabricatie la furnizor sa fie stabilizat statistic;

sa se aprecieze ca oportuna trecerea la verificarea redusa.


Revenirea la verificarea normala se face in situatia in care:

un lot este respins;


un lot este considerat acceptabil conform precizarilor din STAS;
procesul la furnizor devine instabil;
apar si alte cauze speciale care necesita reinstaurarea verificarii normale.
In cazul in care rezultatele nu sunt cele scontate (dupa verificarea
severa a zece loturi) se intrerupe (de catre autoritatea responsabila) verificarea

calitatii si se asteapta luarea masurilor necesare (de catre furnizor) pentru


ameliorarea calitatii productiei livrate.
1.3.3. Verificarea calitatii loturilor de produse in cazul caracteristicilor
de calitate masurabile SR ISO 3951 98
Standardul asigura o probabilitate mai mare de acceptare pentru
loturile de calitate acceptabila si o probabilitate mai mica de a accepta loturile de
calitate inferioara. Inspectia prin masurare consta in masurarea unei caracteristici
cantitative pentru fiecare unitate a unei populatii sau pe un esantion.
Planurile de verificare a calit atii cuprind, pe langa planul de
esantionare, anumite metode privind luarea deciziei de acceptare sau respingere.
Sunt prezentate metodele grafice posibil a fi utilizate:
-

metoda s - prin care evaluarea acceptabilitatii unui lot utilizeaza abaterea


standard a esantionului:

s abaterea medie patratica de sondaj

sau
X - media valorilor caracteristicii X I masurate pentru toate produsele
care constituie lotul sau esantionul

metoda - este o metoda de evaluare a acceptabilitatii unui lot utilizand


abaterea standard a procesului, cunoscuta;

metoda R metoda de evaluare a acceptabilitatii unui lot prin utilizarea


indirecta a unui estimator al abaterii standard a procesului, cu ajutorul
amplitudinii medii a masurilor unitatilor din subgrupele unui esantion.

1.3.4.Verificarea calitatii loturilor de produse pe baza AQL asociat si a


principiului zero defecte in cazul caracteristicilor de calitate atributive (STAS
12898-90)
Standardul stabileste planurile simple de verificare prin atribute, cu
numar de acceptare zero (A=0), folosind nivelul de calitate acceptabil asociat
(AQL asociat) bazat pe principiul "zero defecte" in esantionul verificat.
Nivelul de calitate acceptabil asociat (AQL asociat) da informatii
asupra calitatii medii a procesului de fabricatie si serveste la clasificarea
caracteristicilor de calitate dupa gravitatea defectelor si, de asemenea, la alegerea
planului de verificare.
In acest standard [122] se stabilesc numai 16 valori pentru AQL
asociat de la 0,01 % la 10 % care pot fi exprimate fie ca fractiuni defective, fie ca
numar de defecte pentru 100 de unitati.
Probabilitatile de respingere a unui lot sunt sensibil egale cu cele din
STAS 3160/2-84

pentru

valori ale fractiei defective mai mici sau egale cu

valoarea respectiva a lui AQL asociat. Probabilitatile de respingere cresc pentru


valori ale fractiunii defective ce depasesc valoarea AQL asociat (chiar pentru
depasiri mici). Prezentul standard stimuleaza furnizorul pentru realizarea unei
productii competitive.
Se recomanda ca valorile AQL asociat sa fie alese in functie de
carateristicile critice, majore sau minore. Calculul planurilor de verificare se face
pentru un risc al beneficiarului de 10%. Cand un beneficiar alege o anumita
valoare a lui AQL asociat pentru un anumit defectiv sau pentru un grup de
defective, el trebuie sa indice furnizorului clasificarea caracteristicilor de calitate
dupa gravitatea defectelor pe care a ales-o pentru ca acesta sa stie ca i se pot
respinge loturi intr-o proportie mai mare decat in cazul folosirii unui plan de
verificare conform STAS 3160/2-84.
1.3.5. Metode de prelevare a esantioanelor pentru produse in bucati
(STAS 6085 86)
Standardul specificat mai sus [123] se aplica pentru verificarea
calitatii sirurilor de loturi, loturilor unice si loturilor izolate de produse, pentru

care

UP componente sunt individualizate (organe de asamblare, rulmenti,

detergenti, tuburi de pasta) sau sunt de tip pereche (incaltaminte, costume de


baie). Se aplica atat produselor nealimentare cat si celor alimentare [124].
Prelevarea esantioanelor se face prin trei metode, si anume:
1 prelevarea pe baza tabelelor de numere aleatorii;
2 - prin extragere oarba;
3 faze multiple.
Esantionul ales pe baza unor procedee statistico-matematice trebuie
sa fie reprezentativ pentru calitatea intregului lot si se alege in mod aleator.
Prelevarea pe baza tabelelor de numere aleatorii - in cazurile in care
unitatile de produs din loturile supuse verificarii pot fi numerotate se realizeaza,
mai intai, aceasta numerotare a UP din lot. Numerele de ordine se constituie cu
acelasi numar de cifre. Pentru 100 unitati de produs, numaratoarea este 001, 002
.. 100.
Se recomanda pentru numerotare:
ordinea de fabricatie;
ordinea intrarii in depozit sau magazie;
ordinea stocarii in depozit sau magazie.
In cazul in care unitatile de produs se afla asezate in rafturi, ordinea
de numerotare este de jos in sus pentru rafturi si de la stanga la dreapta pentru
unitatile de produs. Pentru prelevarea esantionului, numerele de ordine ale
unitatilor de produs se stabilesc din tabelul de numere aleatorii, inceputul citirii
alegandu-se arbitrar.
Prelevarea prin extragere oarba se aplica in cazul in care UP din
loturile supuse verificarii nu pot fi numerotate sau, din considerente de ordin
tehnic sau economic, numerotarea nu este rationala.
Daca defectele pot fi identificate direct (organoleptic) metoda nu se
mai aplica. Unitatile de produs se extrag din toate partile lotului fara nici o
discriminare subiectiva (chiar daca accesibilitatea este inegala).

In cazul in care verificarea calitatii se face la intrarea sau la iesirea


din magazie, UP se extrag in timpul descarcarii respectiv, incarcarii lotului.
Prelevarea in faze multiple se aplica atunci cand produsul se afla
intr-o unitate de ambalaj care la randul ei se afla intr-o unitate de ambalaj mai
mare. Se preleveaza mai intai esantionul primar prin extragerea aleatorie a unui
numar de unitati de ambalaj din cele mari, apoi esantionul secundar prin
extragerea aleatorie din esantionul primar a unitatilor de ambalaj mai mici.
Fiecare extragere se face pe baza tabelului de numere aleatorii sau prin extragere
oarba.
2. Litigii posibile in cazul receptiei marfurilor
Receptia loturilor de produse reprezinta, de asemenea, o etapa in care
pot sa apara numeroase litigii referitoare la identificarea marfurilor, livrarea
produselor necorespunzatoare calitativ si cantitativ, ambalarea neadecvata,
intocmirea incorecta a documentelor de livrare sau expediere. Sursele de litigii
cele mai frecvente sunt:

neconcordanta dintre sortimentul contractat si sortimentul atestat prin


documente sau cel real;

neconcordanta dintre calitatea contractata (prescrisa sau omologata) si


calitatea reala a lotului de marfa;

neconcordanta calitativa a loturilor de marfuri.


Metodologia de determinare a calitatii este aleasa functie de spetele
expertizelor (degradare, calitate, substituire), natura produsului (curent sau nou),
determinarea calitatii unui produs sau lot, destinatia sau locul determinarii (la
furnizor sau la beneficiar).
Faptul ca uneori pot fi livrate de catre furnizor produse cu vicii
ascunse (defecte plasate in locuri inaccesibile sau care comporta determinari
laborioase) care nu sunt descoperite la receptie, poate constitui

motiv pentru

realizarea unei expertize merceologice.


Recoltarea probelor si analizele de laborator efectuate trebuie facute
conform cu prevederile oficiale. Procesul verbal de receptie intocmit, prin faptul
ca oglindeste starea reala a marfurilor receptionate, constituie un mijloc de proba,

cu dubla forta probanta, deoarece prin continutul sau certifica atat cantitatea cat
si calitatea acestora.Verificarea modalitatii de efectuare a receptiei presupune
stabilirea factorilor care au generat degradarea calitativa a lotului

si

corectitudinea cu care a fost efectuata receptia. In cazul in care este verificata


activitatea comisiilor de receptie, expertii au sarcina sa analizeze alegerea schemei
de verificare, tehnica de extragere a esantioanelor si receptia propriu-zisa.
In afara stabilirii gradului de concordanta a calitatii reale cu cea prescrisa, in cadrul
expertizei merceologice, trebuie, de asemenea, fundamentata decizia de acceptare sau de
respingere a lotului de marfa receptionat si evidentiate consecintele receptiei calitative
asupra pastrarii marfurilor in depozit, a termenului de garantie si in comercializarea
produselor.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate