ALTE DOCUMENTE

MARCA PRODUSELOR ÎN
PROMOVAREA VÂNZĂRILOR
RECEPTIA Imbracaminte
ENDINŢE DIN SFERA
MARFURILOR DISTRIBUŢIEI MǍRFURILOR
Modernizare ferma zootehnica (vaci de
lapte)
management Facultatea de Management Financiar
Contabil Bucuresti Anul universitar
MANAGEMENT Managementul
transporturilor GRILE REZOLVATE
RECEPŢIA MĂRFURILOR SISTEMUL INTEGRAT DE BIROU
GENERALITATI PRIVIND
Receptia loturilor de marfuri este SISTEMUL DE MANAGEMENT AL
operatia de identificare si verificare CALITATII CONFORM ISO
cantitativa si calitativa a marfurilor si se 9001:2000
realizeaza de catre beneficiar în prezenta MODELE DE MANAGEMENT
sau absenta furnizorului. Locul de LUCRARE DE DIPLOMA ANALIZA
desfasurare poate fi la sediul furnizorului SI EVALUAREA VIABILITATII
sau al beneficiarului si se efectueaza de ECONOMICE SI MANAGERIALE A
catre comisii de receptie formate din 3–5 SOCIETATATII COMERCIALE
membri. MULTIPACK ROMANIA S.R.L.

Receptia se deosebeste de controlul

tehnic de calitate si prin modalitati si prin
efectele pe care le produce. Receptia are
Cautare
un caracter tehnic, dar în acelasi timp are
caracter economic si juridic.

Scopul receptiei consta în verificarea modului în care furnizorul îsi îndeplineste

obligatiile asumate prin contract (cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare,
marcare) si daca organele de transport îsi respecta obligatiile legate de integritatea
marfurilor pe toata durata transportului. Controlul final de receptie are rolul de a constata
daca produsele sunt corespunzatoare sau nu calitativ [119-125]. Comisia de receptie are
rolul de a urmari, în continuare, evolutia starii calitative a marfurilor receptionate în ul
depozitarii si pâna în momentul livrarii din depozit.

X.1.Metodologia receptiei

Procesul de receptie implica urmatoarele operatii:

• verificarea documentelor;
• verificarea identitatii si marimii lotului (receptia cantitativa);
• verificarea calitatii (receptia calitativa).

X.1.1. Verificarea documentelor

 Cu ocazia receptiei se ver 525f59f ifica urmatoarele documente:

• documente de contractare: contractul, anexele la contract, clauzele, graficele,

specificatiile;
• documentele de însotire a marfii: de livrare, de transport ;
• documente de atestare a calitatii: buletin de analiza, certificat de calitate.

X.1.2.Verificarea cantitativa a loturilor

de marfuri
Verificarea cantitativa a lotului de marfuri se face prin numarare, masurare sau
cântarire, în functie de felul marfurilor, pe baza specificatiilor din contract.
Verificarea cantitativa se realizeaza prin:
⇒ verificare 100% (bucata cu bucata);
⇒ verificare prin esantionare.
Acest prim tip de verificare permite acceptarea a 15 % din produsele cu defecte
dintr-un lot, în plus, are o serie de dezavantaje (neeconomica, neaplicabila, nefiabila,
neestimativa) fiind numita si metoda « 4N ». Din acest motiv, în economia moderna, s-a
impus utilizarea controlului prin sondaj.

Avantajele utilizarii statisticii matematice se refera la:

♦ minimizarea volumului de marfa verificata si a volumului de munca;

♦ reducerea duratei controlului, grabindu-se, astfel, luarea deciziei;
♦ reducerea costului controlului.
1.3. Verificarea calitativa a loturilor
de marfuri
Verificarea calitatii marfurilor reprezinta procesul de masurare, examinare, etalonare,
încercare sau orice alta modalitate de comparare a unitatii verificate cu specificatiile care îi
sunt aplicabile.

Procesul de receptie a unui lot de marfa presupune:

♦ identificarea produselor din lot;

♦ examinarea ambalajelor;
♦ verificarea integritatii sigiliilor;
♦ verificarea marcarii si etichetarii;
♦ definirea planului de control;
♦ prelevarea esantionului;
♦ verificarea principalelor caracteristici de calitate prin metode
organoleptice si de laborator;
♦ concluzii privind acceptarea sau respingerea lotului.
Cea mai complexa si importanta etapa este definirea planului de control. Se folosesc
trei tipuri de control:
 control statistic prin atribute – se controleaza una sau mai multe caracteristici;
 control statistic prin masurare – se controleaza o marime masurabila;
  control statistic prin numarul de defecte – se examineaza produsele si se
identifica numarul de defecte pe baza caruia se ia decizia pentru întregul lot.
X.1.3.1. Terminologie si simboluri (STAS 2631-82, STAS 3160/2-84)
Terminologia, procedeul si tabelele statistico-matematice pentru verificarea calitatii
loturilor pe baza nivelului de calitate acceptabil (AQL) sunt specificate în STAS 3160/2-
84 [119] iar în cazul caracteristicilor de calitate masurabile în STAS 3160/3-84 [120].
Standardul anterior a fost înlocuit de SR ISO 3951. Aplicatii ale metodelor statistice sunt
date si în STAS 2631-82 [121].
Sunt definite o serie de notiuni, ca de exemplu:
 Unitatea de produs (UP) – obiectul verificat cu scopul de a determina valoarea
unei caracteristici de calitate masurabila;
 efectivul lotului (N) – numarul de unitati de produs prezente în lot;
 esantionare – procedura folosita pentru extragerea sau constituirea unui esantion;
 plan de esantionare – planul conform caruia se preleveaza unul sau mai multe
esantioane, în vederea obtinerii de informatii pentru luarea unei decizii;
 efectivul esantionului (n) – numarul unitatilor de produs prelevate din lot;
 esantionare simla – prelevarea unui singur esantion pe lot;
 esantionare dubla – este posibila prelevarea unui al doilea esantion, functie de
informatia oferita de primul;
 esantionare multipla – modul de esantionare presupune posibilitatea prelevarii
pâna la sapte esantioane succesive;
 defect – neconformitatea unitatii de produs cu conditiile stabilite pentru una din
caracteristicile sale;
 defect critic – defectul care este susceptibil sa conduca la lipsa de securitate sau la
riscuri de accidentare a utilizatorilor;
 defect major – defectul care este susceptibil sa provoace o defectare sau sa reduca
substantial posibilitatea de utilizare a produsului;
 defect minor – defectul care nu este susceptibil sa reduca mult posibilitatea de
utilizare a produsului sau care se refera la aspectul exterior al acestuia;
 defectiv – sinonim cu unitatea de produs cu defecte si poate fi critic, major sau
minor;
 nivel de calitate acceptabil (AQL) – corespunde unei probabilitati de acceptare
specificate. Valorile AQL se stabilesc prin contractul economic sau pot fi prevazute
si în alte documente tehnice. Valoarea pentru AQL poate fi unica pentru o clasa de
defecte sau pot fi mai multe valori pentru subclasele de defecte din clasa
respectiva;
 calitate limita (LQ) – reprezinta nivelul de acceptare care corespunde unei
probabilitati de acceptare specificate, relativ redusa;
 probabilitate de acceptare – probabilitatea ca un lot de o anumita calitate sa fie
acceptat pe baza aplicarii unui plan de verificare dat.
Au fost definite, de asemenea, notiunile de fractiune defectiva (p), numar de
defecte pe 100 unitati de produs (u*), calitate medie rezultanta (AQQ).
- α reprezinta riscul furnizorului (producatorului) adica probabilitatea ca loturile cu
nivel de calitate acceptabil (AQL) sa nu fie acceptate. Se mai numeste probabilitate de
respingere.
 - β reprezinta riscul beneficiarului, adica probabilitatea ca loturile cu un anumit nivel de
calitate sa fie acceptat (probabilitatea de acceptare). De obicei β < 10 %
1.3.2.Verificarea calitatii loturilor de produse în cazul caracteristicilor de calitate
atributive (STAS 3160/2-84)
Standardul se aplica la verificarea calitatii produselor finite, dar si a materiilor prime
si auxiliare, repere în procesul de fabricatie, subansambluri înainte de montaj, operatii,
stocuri în depozit, operatii de mentenanta Beneficiarul desemneaza o anume valoare pentru
AQL pentru un anumit defectiv (sau defect) sau pentru un grup, si în acest fel indica
furnizorului ca prin planul de verificare utilizat accepta loturile livrate numai daca
fractiunea defectiva medie (sau u*) nu este mai mare decât o anumita valoare acceptata de
beneficiar. In acest caz se stabilesc trei tipuri de planuri de verificare :
• prin esantionare simpla;
• prin esantionare dubla;
• prin esantionare multipla.
In cazul esantionarii simple:
Din lotul N de unitati de produs se preleveaza un esantion de n unitati de
produs, care se verifica bucata cu bucata

k ≤ A, lotul se accepta k ≥ R, lotul se respinge

A – numar de acceptare;

R - numar de respingere;

k – numar de defective.

In cazul esantionarii duble se efectueaza de doua ori operatiunea prezentata

anterior :

Din N UP se preleveaza aleatoriu n UP, care se verifica bucata cu bucata

 daca k1 ≤ A1 daca k1 ≥ R1

lotul se accepta lotul se respinge

Din lotul ramas (N-n1) UP se preleveaza aleatoriu al doilea esantion n2

care se verifica bucata cu bucata

daca k1 + k2 ≤ A2 daca k1 + k2 ≥ R2

lotul se accepta lotul se respinge

In cazul esantionarii multiple se repeta de 7 ori operatiunea, efectivele

esantioanelor n1, n2 ….. n7 fiind egale.
Marimea esantionului si a conditiei de acceptare este dependenta de stabilitatea
proceselor de fabricatie la furnizori, de seriozitatea acestora, de rezultatele controalelor
anterioare. Acceptarea unui lot este determinata pe baza utilizarii unuia sau mai multor
planuri de verificare, asociate uneia sau mai multor valori specificate ale lui AQL. In cazul
defectelor critice furnizorul verifica fiecare unitate de produs din lot. La gasirea primului
defect critic se face respingerea întregului lot.
Standardul prevede si regulile pentru modificarea severitatii de verificare a calitatii
(verificare normala, severa sau redusa) Fig. 23.
Verificarea normala se aplica la începutul verificarii sirului de loturi livrate si
continua pîna când devine necesara aplicarea unui alt tip de verificare (severa sau redusa).
Verificarea severa se instituie în cazul în care din cinci loturi succesive, doua sunt
respinse si este abandonata în situatia în care nici un lot din cinci succesive nu este respins.
Verificarea redusa se aplica în cazul în care zece loturi succesive au fost acceptate la o
verificare normala si sunt îndeplinite simultan o serie de conditii:
 Fig. 23 - Modificarea severitatii de verificare a calitatii
• numarul total de defective din esantioanele celor zece loturi sa fie egal sau mai
mic decît cel specificat în tabele;
• procesul de fabricatie la furnizor sa fie stabilizat statistic;
• sa se aprecieze ca oportuna trecerea la verificarea redusa.

Revenirea la verificarea normala se face în situatia în care:

⇒ un lot este respins;

⇒ un lot este considerat acceptabil conform precizarilor din STAS;
⇒ procesul la furnizor devine instabil;
⇒ apar si alte cauze speciale care necesita reinstaurarea verificarii normale.
In cazul în care rezultatele nu sunt cele scontate (dupa verificarea severa a zece
loturi) se întrerupe (de catre autoritatea responsabila) verificarea calitatii si se asteapta
luarea masurilor necesare (de catre furnizor) pentru ameliorarea calitatii productiei livrate.

1.3.3. Verificarea calitatii loturilor de produse în cazul caracteristicilor de calitate

masurabile SR ISO 3951 – 98
 Standardul asigura o probabilitate mai mare de acceptare pentru loturile de calitate
acceptabila si o probabilitate mai mica de a accepta loturile de calitate inferioara. Inspectia
prin masurare consta în masurarea unei caracteristici cantitative pentru fiecare unitate a
unei populatii sau pe un esantion.
Planurile de verificare a calitatii cuprind, pe lânga planul de esantionare, anumite
metode privind luarea deciziei de acceptare sau respingere.

Sunt prezentate metodele grafice posibil a fi utilizate:

- metoda s - prin care evaluarea acceptabilitatii unui lot utilizeaza abaterea standard
a esantionului:

s– abaterea medie patratica de sondaj

sau
X - media valorilor caracteristicii XI masurate pentru toate produsele care constituie
lotul sau esantionul
♦ metoda σ - este o metoda de evaluare a acceptabilitatii unui lot utilizând abaterea
standard a procesului, cunoscuta;
♦ metoda R – metoda de evaluare a acceptabilitatii unui lot prin utilizarea indirecta
a unui estimator al abaterii standard a procesului, cu ajutorul amplitudinii medii a
masurilor unitatilor din subgrupele unui esantion.
1.3.4.Verificarea calitatii loturilor de produse pe baza AQL asociat si a principiului
zero defecte în cazul caracteristicilor de calitate atributive (STAS 12898-90)
Standardul stabileste planurile simple de verificare prin atribute, cu numar de
acceptare zero (A=0), folosind nivelul de calitate acceptabil asociat (AQL asociat) bazat pe
principiul “zero defecte” în esantionul verificat.
Nivelul de calitate acceptabil asociat (AQL asociat) da informatii asupra calitatii
medii a procesului de fabricatie si serveste la clasificarea caracteristicilor de calitate dupa
gravitatea defectelor si, de asemenea, la alegerea planului de verificare.
In acest standard [122] se stabilesc numai 16 valori pentru AQL asociat de la 0,01 %
la 10 % care pot fi exprimate fie ca fractiuni defective, fie ca numar de defecte pentru 100
de unitati.
Probabilitatile de respingere a unui lot sunt sensibil egale cu cele din STAS 3160/2-
84 pentru valori ale fractiei defective mai mici sau egale cu valoarea respectiva a lui AQL
asociat. Probabilitatile de respingere cresc pentru valori ale fractiunii defective ce depasesc
valoarea AQL asociat (chiar pentru depasiri mici). Prezentul standard stimuleaza
furnizorul pentru realizarea unei productii competitive.
Se recomanda ca valorile AQL asociat sa fie alese în functie de carateristicile critice,
majore sau minore. Calculul planurilor de verificare se face pentru un risc al beneficiarului
de 10%. Când un beneficiar alege o anumita valoare a lui AQL asociat pentru un anumit
defectiv sau pentru un grup de defective, el trebuie sa indice furnizorului clasificarea
caracteristicilor de calitate dupa gravitatea defectelor pe care a ales-o pentru ca acesta sa
stie ca i se pot respinge loturi într-o proportie mai mare decât în cazul folosirii unui plan de
verificare conform STAS 3160/2-84.
1.3.5. Metode de prelevare a esantioanelor pentru produse în bucati (STAS 6085 –
86)
Standardul specificat mai sus [123] se aplica pentru verificarea calitatii sirurilor de
loturi, loturilor unice si loturilor izolate de produse, pentru care UP componente sunt
individualizate (organe de asamblare, rulmenti, detergenti, tuburi de pasta) sau sunt de tip
pereche (încaltaminte, costume de baie). Se aplica atât produselor nealimentare cât si celor
alimentare [124]. Prelevarea esantioanelor se face prin trei metode, si anume:
1 – prelevarea pe baza tabelelor de numere aleatorii;
2 - prin extragere oarba;
3 – faze multiple.

Esantionul ales pe baza unor procedee statistico-matematice trebuie sa fie

reprezentativ pentru calitatea întregului lot si se alege în mod aleator.

Prelevarea pe baza tabelelor de numere aleatorii - în cazurile în care unitatile de

produs din loturile supuse verificarii pot fi numerotate se realizeaza, mai întâi, aceasta
numerotare a UP din lot. Numerele de ordine se constituie cu acelasi numar de cifre.
Pentru 100 unitati de produs, numaratoarea este 001, 002 ….. 100.

Se recomanda pentru numerotare:

⇒ ordinea de fabricatie;
⇒ ordinea intrarii în depozit sau magazie;
⇒ ordinea stocarii în depozit sau magazie.
In cazul în care unitatile de produs se afla asezate în rafturi, ordinea de numerotare
este de jos în sus pentru rafturi si de la stânga la dreapta pentru unitatile de produs. Pentru
prelevarea esantionului, numerele de ordine ale unitatilor de produs se stabilesc din tabelul
de numere aleatorii, începutul citirii alegându-se arbitrar.
Prelevarea prin extragere oarba se aplica în cazul în care UP din loturile supuse
verificarii nu pot fi numerotate sau, din considerente de ordin tehnic sau economic,
numerotarea nu este rationala.
Daca defectele pot fi identificate direct (organoleptic) metoda nu se mai aplica.
Unitatile de produs se extrag din toate partile lotului fara nici o discriminare subiectiva
(chiar daca accesibilitatea este inegala).
In cazul în care verificarea calitatii se face la intrarea sau la iesirea din magazie, UP
se extrag în timpul descarcarii respectiv, încarcarii lotului.
Prelevarea în faze multiple se aplica atunci când produsul se afla într-o unitate de
ambalaj care la rândul ei se afla într-o unitate de ambalaj mai mare. Se preleveaza mai întâi
esantionul primar prin extragerea aleatorie a unui numar de unitati de ambalaj din cele
mari, apoi esantionul secundar prin extragerea aleatorie din esantionul primar a unitatilor
de ambalaj mai mici. Fiecare extragere se face pe baza tabelului de numere aleatorii sau
prin extragere oarba.
2. Litigii posibile în cazul receptiei marfurilor
Receptia loturilor de produse reprezinta, de asemenea, o etapa în care pot sa apara
numeroase litigii referitoare la identificarea marfurilor, livrarea produselor
necorespunzatoare calitativ si cantitativ, ambalarea neadecvata, întocmirea incorecta a
documentelor de livrare sau expediere. Sursele de litigii cele mai frecvente sunt:
⇒ neconcordanta dintre sortimentul contractat si sortimentul atestat prin documente
sau cel real;
⇒ neconcordanta dintre calitatea contractata (prescrisa sau omologata) si calitatea
reala a lotului de marfa;
⇒ neconcordanta calitativa a loturilor de marfuri.
Metodologia de determinare a calitatii este aleasa functie de spetele expertizelor
(degradare, calitate, substituire), natura produsului (curent sau nou), determinarea calitatii
unui produs sau lot, destinatia sau locul determinarii (la furnizor sau la beneficiar).
Faptul ca uneori pot fi livrate de catre furnizor produse cu vicii ascunse (defecte
plasate în locuri inaccesibile sau care comporta determinari laborioase) care nu sunt
descoperite la receptie, poate constitui motiv pentru realizarea unei expertize
merceologice.
Recoltarea probelor si analizele de laborator efectuate trebuie facute conform cu
prevederile oficiale. Procesul verbal de receptie întocmit, prin faptul ca oglindeste starea
reala a marfurilor receptionate, constituie un mijloc de proba, cu dubla forta probanta,
deoarece prin continutul sau certifica atât cantitatea cât si calitatea acestora.Verificarea
modalitatii de efectuare a receptiei presupune stabilirea factorilor care au generat
degradarea calitativa a lotului si corectitudinea cu care a fost efectuata receptia. In cazul
în care este verificata activitatea comisiilor de receptie, expertii au sarcina sa analizeze
alegerea schemei de verificare, tehnica de extragere a esantioanelor si receptia propriu-
zisa.

In afara stabilirii gradului de concordanta a calitatii reale cu cea prescrisa, în cadrul

expertizei merceologice, trebuie, de asemenea, fundamentata decizia de acceptare sau de
respingere a lotului de marfa receptionat si evidentiate consecintele receptiei calitative
asupra pastrarii marfurilor în depozit, a termenului de garantie si în comercializarea
produselor.