Verificarea calitativa a loturilor

de marfuri
Verificarea calitatii marfurilor reprezinta procesul de masurare, examinare, etalonare,
încercare sau orice alta modalitate de comparare a unitatii verificate cu specificatiile care îi
sunt aplicabile.

Procesul de receptie a unui lot de marfa presupune:

 identificarea produselor din lot;

 examinarea ambalajelor;
 verificarea integritatii sigiliilor;
 verificarea marcarii si etichetarii;
 definirea planului de control;
 prelevarea esantionului;
 verificarea principalelor caracteristici de calitate prin metode organoleptice si de
laborator;
 concluzii privind acceptarea sau respingerea lotului.
Cea mai complexa si importanta etapa este definirea planului de control. Se folosesc trei tipuri
de control:
 control statistic prin atribute - se controleaza una sau mai multe caracteristici;
 control statistic prin masurare - se controleaza o marime masurabila;
 control statistic prin numarul de defecte - se examineaza produsele si se identifica
numarul de defecte pe baza caruia se ia decizia pentru întregul lot.
X.1.3.1. Terminologie si simboluri (STAS 2631-82, STAS 3160/2-84)
Terminologia, procedeul si tabelele statistico-matematice pentru verificarea calitatii loturilor
pe baza nivelului de calitate acceptabil (AQL) sunt specificate în STAS 3160/2-84 [119] iar în
cazul caracteristicilor de calitate masurabile în STAS 3160/3-84 [120]. Standardul anterior a
fost înlocuit de SR ISO 3951. Aplicatii ale metodelor statistice sunt date si în STAS 2631-82
[121].
Sunt definite o serie de notiuni, ca de exemplu:
 Unitatea de produs (UP) - obiectul verificat cu scopul de a determina valoarea unei
caracteristici de calitate masurabila;
 efectivul lotului (N) - numarul de unitati de produs prezente în lot;
 esantionare -procedura folosita pentru extragerea sau constituirea unui esantion;
 plan de esantionare - planul conform caruia se preleveaza unul sau mai multe
esantioane, în vederea obtinerii de informatii pentru luarea unei decizii;
 efectivul esantionului (n) - numarul unitatilor de produs prelevate din lot;
 esantionare simla - prelevarea unui singur esantion pe lot;
 esantionare dubla - este posibila prelevarea unui al doilea esantion, functie de
informatia oferita de primul;
 esantionare multipla - modul de esantionare presupune posibilitatea prelevarii pâna la
sapte esantioane succesive;
 defect -neconformitatea unitatii de produs cu conditiile stabilite pentru una din
caracteristicile sale;
 defect critic -defectul care este susceptibil sa conduca la lipsa de securitate sau la riscuri
de accidentare a utilizatorilor;
 defect major -defectul care este susceptibil sa provoace o defectare sau sa reduca
substantial posibilitatea de utilizare a produsului;
 defect minor -defectul care nu este susceptibil sa reduca mult posibilitatea de utilizare a
produsului sau care se refera la aspectul exterior al acestuia;
  defectiv - sinonim cu unitatea de produs cu defecte si poate fi critic, major sau minor;
 nivel de calitate acceptabil (AQL) - corespunde unei probabilitati de acceptare
specificate. Valorile AQL se stabilesc prin contractul economic sau pot fi prevazute si
în alte documente tehnice. Valoarea pentru AQL poate fi unica pentru o clasa de
defecte sau pot fi mai multe valori pentru subclasele de defecte din clasa respectiva;
 calitate limita (LQ) - reprezinta nivelul de acceptare care corespunde unei probabilitati
de acceptare specificate, relativ redusa;
 probabilitate de acceptare - probabilitatea ca un lot de o anumita calitate sa fie
acceptat pe baza aplicarii unui plan de verificare dat.
Au fost definite, de asemenea, notiunile de fractiune defectiva (p), numar de defecte pe
100 unitati de produs (u*), calitate medie rezultanta (AQQ).
-α reprezinta riscul furnizorului (producatorului) adica probabilitatea ca loturile cu nivel de
calitate acceptabil (AQL) sa nu fie acceptate. Se mai numeste probabilitate de respingere.
- β reprezinta riscul beneficiarului, adica probabilitatea ca loturile cu un anumit nivel de
calitate sa fie acceptat (probabilitatea de acceptare). De obicei β < 10 %