LICEUL TEHNOLOGIC DE TURISM CALIMANESTI

POSTLICEALA ANUL I

ELEMENTELE

CONTROLULUI STATISTIC

Prof. Radulescu Andreea Dumitrascu Elena Felicia

 ETAPELE CONTROLULUI STATISTIC

1.      Extragerea esantionului

2.      Analiza esantionului, concluzii asupra rezultatului

3.      Decizia pentru lot si intocmirea documentelor receptiei

1        Extragerea esantionului

Volumul esantionului (n)  reprezinta numarul de produse extrase dintr-un lot, supuse verificarilor,
astfel incat rezultatele obtinute sa poata fi concludente pentru intregul lot (cu riscurile acceptate la verificarea
prin sondaj).

Pentru ca esantionul sa fie reprezentativ se pune problema marimii lui si a extragerii.

             Reprezentativitatea esantioanelor se asigura prin prelevarea lor dupa anumite metode statistice, care
stabilesc marimea esantionului si acorda sanse egale de a fi extrase, tuturor produselor din lot.

            Rezultatele obtinute cu privire la esantionul de produse se extind la nivelul lotului.

Pentru examenul de laborator, in cazul anumitor produse (produsele in vrac) se formeaza proba medie.

Proba medie este cantitatea de produs recoltata prin sondaj din diferite puncte ale produsului sau lotului.
Aceasta trebuie sa fie reprezentativa.

            Importanta deosebita prezinta modalitatea de recoltare a probelor, respectandu-se prevederile

standardelor, de catre un personal competent.

Verificarea prin esantionare este standardizata. Se folosesc standardele: STAS 3160 – 84 / 1,2,3 si STAS 3160 –
89 / 4

Marimea esantionului, nr. de acceptare si nr. de respingere se stabilesc in functie de

gradul de severitate al controlului, in practica comerciala fiind cunoscute si standardizate, tabele de

extragere cu diferite grade de severitate.

Gradul de severitate al controlului se refera la exigenta comisiei de receptie.

Pentru verificarile uzuale, se folosesc formarea esantionului pentru un control sever, normal si redus:

      Verificare normala:

                        - se foloseste la inceputul verificarii;

                        - in functie de rezultate, se trece la verificare redusa sau severa;

      Verificare severa:

                        - se foloseste cand din cel mult 5 loturi verificate normal, 2 au fost respinse

                        - se poate reveni la verificare normala, daca 5 loturi consecutive au fost acceptate;
        Verificare redusa:

                        - se foloseste cand cel putin 10 loturi, verificate normal, au fost acceptate;

                        - se revine la verificare normala, in cazul respingerii unui lot.

 Acceptarea unuia sau a altuia depinde de negocierile dintre parteneri si se consemneaza in contractele
economice. Cand increderea si relatiile dintre furnizor si beneficiar sunt bune, se poate practica controlul redus.

2        Analiza esantionului

Stabilirea nivelului caracteristicilor de calitate a produselor supuse verificarii calitative, se

realizeaza prin metode de analiza specifice grupelor de produse si uneori fiecarui produs separat. Rezultatele
verificarilor se califica prin comparare cu specificatiile de calitate si pot prezenta abateri mai mult sau mai putin
grave.

Pentru analiza esantionului ales dintr-un lot de marfa se parcurg urmatoarele etape:

      determinarea caracteristicii controlate, conform procedurii specifice:

In functie de caracteristicile analizate (organoleptice sau de laborator),  se pot face urmatoarele tipuri de
verificari:

    verificarea calitatii prin atribute:

- presupune stabilirea numarului de produse din esantion, care poseda sau nu,
caracteristica atributiva controlata;

- se realizeaza prin examen organoleptic, cu ajutorul organelor de simt, proprietatile

organoleptice ale marfurilor: aspect, culoare, miros, gust, etc.  (marfuri alimentare, textile, etc.);

- pe baza rezultatelor, produsele se impart in „corespunzatoare” si

„necorespunzatoare”;

- rezultatele verificarii calitatii prin caracteristici atributive, se exprima in doua moduri:

          prin fractiunea defectiva:       x 100

           prin nr. de defecte la 100 unitati de produs.

    verificarea calitatii prin masurare:

- se controleaza o marime masurabila, pentru a stabili daca media masuratorilor se afla

in intervalul prescris (ex. caracteristici masurabile : lungimi, mase, volume, duritati, viteze,
durate de functionare, parametri de fiabilitate, etc.);

- se realizeaza prin metode de laborator, pe baza carora se stabilesc proprietatile fizice,

chimice, mecanice, microbiologice ale marfurilor, cu ajutorul aparatelor si instrumentelor de
laborator.

      compararea caracteristicii controlate cu conditiile din standarde:

                        - caracteristici psihosenzoriale: corespunzatoare si necorespunzatoare;

                        - caracteristici masurabile: media masuratorilor se afla in intervalul prescris;

      identificarea defectelor:

            Respingerea din circuitul economic a produselor, care prezinta defecte, este determinata de masura in
care acestea afecteaza destinatia, prin gravitatea, numarul si pozitia lor.

            Dupa gravitatea lor, defectele pot fi:  - critice

- majore

- minore

      Defecte critice:

    sunt considerate acele defecte, care afecteaza securitatea persoanelor cu care vin in contact sau
prezinta riscuri serioase pentru a provoca opriri sau impiedica functionarea sau utilizarea
produsului;

    exemple: - scurgeri de ulei la o pompa hidraulica,

    - functionarea defectuoasa a supapelor de siguranta la un bazin de incalzit apa

                        sub presiune; etc.

      Defecte majore:

    sunt considerate acele defecte, care reduc capacitatea de folosire a produsului sau pot provoca
defectiuni in timpul exploatarii;

    exemple: - grosimea stratului izolator a conductoarelor electrice;

    - elasticitatea redusa a arcurilor amortizoare; etc.

      Defecte minore:
     privesc mai mult aspectul sau caracteristici mai putin importante, care nu reduc simtitor
utilitatea produsului;

    exemple:  - ovalitatea gurii paharelor din sticla, pentru apa;

                                         - absenta dintr-o asamblare cu zece suruburi, a unui singur surub; etc.

      compararea nr. de defecte identificate cu cifra de acceptare sau de respingere:

In functie de rezultatul compararii nr. de defecte (k) identificate in esantion, cu nr. de acceptare

(A) sau de respingere (R) a lotului, comisia de receptie va adopta una din urmatoarele decizii:

    acceptarea lotului daca    k   A

    respingerea lotului daca   k   R.

2.1   Controlul alimentelor

Verificarea  alimentelor, care populeaza piata este impusa prin legile de protectia a consumato-

rilor, protectia care este cu atat mai necesara cu cat gradul de chimizare a agriculturii (de unde provin materiile
prime) este tot mai ridicat, iar in procesul de fabricatie a alimentelor se intervine cu un nr. insemnat de compusi,
care sa pastreze aspectul, gustul si componentii nutritivi. Alaturi de determinarea caracteristicilor de calitate
legate de valoarea biologica a alimentelor se instituie obligatia verificarii cantitatilor maxime din substantele
amelioratoare de calitati gustative, care peste anumite limite s-au dovedit daunatoare.

Dintre categoriile de substante, care sunt limitate in continutul alimentelor se pot enumera:

      substante cu carater toxic (care se gasesc in mod natural in alimente): toxine din ciuperci,

      aminoacizi toxici din seminte de legume si fructe necoapte, etc.

      contaminarea radioactiva rezultata din deseurile industriale sau accidente gen Cernobil;

      produse toxice rezultate din dezvoltarea unor mucegaiuri;

      produsi toxici, care se formeaza prin procesul de industrializare,

      etc.

Normele nationale, standarde, care se aliniaza la cerintele internationale, prevad limitele

maxime admise pentru fiecare produs sau grupa de produse separat.

            Asupra marfurilor alimentare se efectueaza urmatoarele tipuri de analize:

     analize fizice – au ca scop masurarea caracteristicilor fizice, care constau in aprecierea calitatii si

constau din:    - cantarire (masa fructelor, oualor)

 - masurarea dimensiunilor (fructe, cartofi)

 - comportarea la fierbere (paste fainoase)

    etc.
     analize chimice calitative – urmaresc stabilirea prezentei diversilor componenti in fiecare aliment;

     analize chimice cantitative  – urmaresc determinarea proportiei componentelor dintr-un produs;

     analize microbiologice  – constau din determinarea florei microbiene, care se dezvolta in corpul produsului
sau daca este contaminat;

     analize pt. contaminarea radioactiva – alimentele pot prezenta contaminari radioactive, care

 depasesc limitele admise.

2.2   Controlul marfurilor nealimentare

Datorita diversitatii ca origine, structura, componenta, marfurile nealimentare, sub aspectul

analizei caracteristicilor pot fi mai greu generalizate, pentru fiecare sector de produse fiind determinari
care  predomina sau unele sunt specifice numai acestora (puterea motorelor, capacitatea redarii culorilor pe
ecran, etc.). Dintre incercarile, care se intalnesc la mai multe marfuri si pot fi efectuate in laboratoare a unitatilor
producatoare, sunt:

     determinarile dimensionale – prin mijloace de masurare de precizie, pe baza cotelor mentionate in

desenelede executie a produselor, urmarind incadrarea in tolerantele admise,
se stabilesc caracteristici, care pot fi esentiale pentru destinatia produselor;

     defectoscopia  – grupeaza o multitudine de determinari determinate, bazate pe principii diferite, care au la

baza variatia unor proprietati fizice, determinata de prezenta defectelor.

3        Decizia pentru lot si intocmirea documentelor

receptiei
Decizia de acceptare sau de respingere se ia asupra lotului de produse si nu doar asupra esantionului
verificat, pe baza parametrului AQL negociat, a nivelului de control si a tipului de plan de verificare, fiind stabilit si
riscul celor doi parteneri.