Geographia Napocensis Anul III, Nr.

2, 2009

MĂRGINIMEA SIBIULUI. POTENŢIAL TURISTIC,

AMENAJARE ŞI VALORIFICARE TURISTICĂ

Nicolae CIANGĂ
Academia Română, Filiala Cluj, Colectivul de Geografie,
str. Republicii nr.9, Cluj-Napoca, România.

09
20
ABSTRACT. - Mărginimea Sibiului. The Touristic Potential,
Arrangement and Capitalization. This study accomplishes an

/
j.r . 2
analytical approach of the main components of the primary touristic

lu nr
offer which are imposed in the individualization of the touristic
personality of Mărginimea Sibiului. Within the touristic potential of

-c I,
o
ad II
the natural background, the morpho-landscape components related
to the Cândrel and Şureanu Mountains stand out, at which the

ac N.
hydrographical network and especially the lacustrian surfaces are to
is. A
be added. These, together with the biotic layer, contribute to the
ns IS
individualization of some protected areas (reservations) of a high
ce S

scientific and landscape value. The rural civilization and culture

po EN

particularizes the Mărginimea Sibiului as one of the most

na C

representative ones, related to the pastoral activities, involved rural

ia O

communities and the resulted habitate on the length of a more than a

ph P

half of a millenium. All of these are reasons of a complex touristic

ra NA

arrangement, among which the rural touristic board and lodgings

become more and more established.
og A
ge HI

Cuvinte cheie: potenţial turistic, amenajare, valorificare

P
RA

1. Aspecte introductive
G

Această regiune geografică complexă se remarcă prin trăsături

EO

fizico-geografice şi caracteristici antropice particulare. Este formată dintr-un

complex de unitaţi montane de bordură, depresiuni submontane şi culoare.
G

Se desfăşoară de la altitudini de peste 2200 m în partea sudică în cadrul

Munţilor Cândrel şi Lotru până la altitudini coborând sub 500 m în
Depresiunile Sălişte şi Sibiului. Acest spaţiu geografic este puternic

39
Anul III, Nr. 2, 2009 Geographia Napocensis

fragmentat de către Olt şi afluenţi în partea estică şi Sebeş în partea vestică.

Ca urmare sunt create condiţii variate în care morfologia are prezente
vârfuri şi creste, platforme întinse, versanţi abrupţi cu orientări diferite,
continuaţi spre nord cu o regiune colinar-piemontană şi de depresiuni şi
culoare. Acest spaţiu a fost intens locuit, dezvoltându-se un sistem de
asezări rurale cu fizionomii specifice, cu activităţi adaptate condiţiilor
naturale, conducând la o civilizaţie rural-pastorală unică în Romania –
Mărginimea Sibiului. în cadrul acesteia şi cu fiecare componentă geografică
în parte au fost create condiţii pentru dezvoltarea unui turism complex cu

09
caracteristici particulare care completează tipurile şi formele de turism

20
clasic legate de oferta turistică urbană, între care se remarcă Municipiul

/
Sibiu, şi cel legat de valorificarea apelor minerale sărate specifice zonei

j.r . 2
marginale la contactul cu Podişul Transilvaniei.

lu nr
-c I,
o
2. Potenţialul turistic natural

ad II
ac N.
Potenţialul turistic natural se remarcă prin diversitate şi este
is. A
determinat de etajarea morfologică de la sud la nord a tuturor
ns IS
componentelor cadrului natural care au determinat la rândul lor un anumit
tip de locuire şi de valorificare rurală.
ce S
po EN

2.1. Potenţialul peisagistic al reliefului

na C

Potenţialul morfoturistic este reprezentat de componenta naturală

ia O

montană marginită de Olt în est şi Sebeş în vest, de forma unui triunghi cu

ph P
ra NA

diagonala est-vest dezvoltată pe 150 km. În cadrul acestui spaţiu montan se

întind Munţii Cândrel în totalitate şi jumătatea nordică a Munţilor Lotrului,
og A

ambele masive făcând parte din grupa Parâng a Carpaţilor Meridionali. La

ge HI

extremităţile estice şi vestice aceştia sunt mărginiţi de abrupturi puternice

reprezentând versantul vestic al sectorului de îngustare Căineni – Boiţa, spre
P
RA

Olt şi versantul cu expoziţie vestică, spre Sebeş.

Munţii Cândrel reprezintă unitatea montană cea mai specifică
G

Mărginimii Sibiului, puternic fragmentată de văile Sadu şi Sebeş şi afluenţii

EO

acestora. Au componente morfologice cu impact major peisagistico-turistic.

G

Culmea principală a Munţilor Cândrel este desfăşurată de la nord-est

către sud-vest şi culminează cu vârful Cândrel de 2244 m. Din această
culme se desprind culmi secundare de tip contrafort, care se constituie în
platoforme largi de nivelare. Platforma superioară este desfăşurată între

40
Geographia Napocensis Anul III, Nr. 2, 2009

1700 şi 2244 m, echivalenta platformei Borăscu, şi este caracterizată prin

culmi largi, netede, înconjurand vârfurile înalte, este acoperită cu păşuni
întinse alpine şi subalpine, destinaţia pentru păşunatul de vară. Platforma
mijlocie se desfăşoară între 1650 şi 1350 m, şi constituie al doilea complex
de nivelare foarte bine dezvoltat şi este acoperită cu întinse suprafeţe de
fâneţe şi păduri de conifere. Aici se găsesc cele mai multe dintre sălaşele şi
colibele locuitorilor din Jina şi Tilişca. Echivalenta aceleiaşi platforme, ca şi
geneză şi altitudine, este platforma medie din Munţii Stefleşti, aparţinând
grupei montane a Lotrului, cu extensiune mare spre Valea Oltului şi

09
acoperită de asemenea cu păşuni şi fâneţe montane pe care se află amplasate

20
colibe şi stâne aparţinând mărginenilor. Treapta cea mai de jos – paltforma

/
inferioară – se desfăşoară între 800 şi 1200 m, având extinderea maximă

j.r . 2
spre nord, către contactul cu zona piemontană, între Jina şi Orlat. Se

lu nr
remarcă prin interfluvii largi şi ondulate. Este fragmentată de văile care curg
spre nord. Nivelul inferior este cel mai puternic antropizat, aici găsindu-se

-c I,
o
ad II
aşezările de culme Jina, Poiana Sibiului, Rod, precum şi fâneţele şi puţinele
suprafeţe arabile apartenente localităţilor Jina, Tilişca, Sibiel, Fântânele,

ac N.
Răşinari.
is. A
În partea superioară a regiunii montane, deasupra platformei
ns IS
superioare, este dezvoltat relieful glaciar, cuprinzând mai multe circuri
ce S

glaciare simple, cu pereti abrupţi, fragmentati, cu grohotişuri la bază. în

po EN

Această categorie sunt incluse căldarea glaciară Iujbea Răşinarului, la est de

na C

vârful Cândrel, căldarea Iezerul Mare, cel mai reprezentativ circ glaciar
ia O

simplu, pe versantul nordic al Cândrelului, cu un peisaj morfologic cu pereţi

ph P

abrupţi, trene de grohotiş în partea inferioară şi cu lacul glaciar format în

ra NA

spatele unui val morenaic, Iezerul Cândrelului. Circul glaciar este continuat
cu o vale glaciară, urmând sectorul fluvial al Râului Mare, care este cel ce
og A

scurge surplusul de apă din lacul glaciar. Căldarea Iezerul Mic, la

ge HI

aproximativ 1950 m, se găseşte sub Vârful Frumoasa. În partea de jos a

P

acestuia se găseşte un mic lac glaciar, loc de obârşie a unui afluent al Râului
RA

Mare. În sfârşit, în partea vestică se găseşte căldarea glaciară Gropata, la

G

1750 m, sub Vârful Frumoasa. Este un circ glaciar fără lac.

EO

În partea sudică, în Munţii Stefleşti, relieful glaciar este mult mai

slab reprezentat de mici circuri de obârşie, amplasate sub vârfurile Piatra
G

Alba, Cristeşti, Stefleşti, Colţul Mare, Balindru Mare.

Relieful glaciar şi de platforme este completat de relieful fluviatil
realizat de principalele văi, care îşi au obârşia în Munţii Cândrel:

41
Anul III, Nr. 2, 2009 Geographia Napocensis

Valea Cibinului, care îşi sapă un sector îngust de chei – Cheile

Cibinului – lung de 2 km, tăiat în şisturi cristaline, având versanţi abrupţi de
peste 200 m şi sectoare foarte înguste de 10-15 m;
Valea Sadului, lungă de peste 40 km, făcând limita între Munţii
Cândrel şi Lotru, se remarcă prin alternanţa de sectoare mai largi cu sectoare
înguste de defileu, precum cel de la Gâtului Berbecului;
Valea Sebeşului, lungă de 93 km, în partea vestică, cu un bazin
hidrografic complex, este cunoscută în partea să superioară şi cu numele de
Valea Frumoasei. Succesiunea de sectoare largi şi înguste îi confera o

09
fizionomie spectaculoasă, cu deosebire în sectorul de defileu dintre Tău şi

20
Şugag. Reprezintă poarta de intrare principală a drumului transcarpatic

/
dinspre nord, de la Sebeş, traversând Grupa Parâng, până la Novaci. Bazinul

j.r . 2
Sebeşului a fost unul dintre cele mai complexe râuri amenajate

lu nr
hidroenergetic din regiunea carpatică.
Alte văi cu dezvoltare mai redusă sunt Valea Dobra, Valea Bistra,

-c I,
o
ad II
Valea Sibielului, Valea Steaza. Toate acestea asigura accesul către regiunea
înaltă, montană, în lungul unor drumuri şi mai departe pe potecile pastorale

ac N.
şi drumurile de plai.
is. A
Unitatea de legătură între munte şi depresiunile submontane o
ns IS
formeaza Piemontul Jinei, în cadrul căruia se dezvoltă principalele aşezări
ce S

din Mărginimea Sibiului.

po EN

Unul dintre componentele cu mare impact turistic îl reprezintă

na C

versanţii cu expoziţie nordică dintre regiunea înaltă, montană şi platforma

ia O

superioară, şi mai ales dintre platforma superioară şi medie. Acestea

ph P

constituie spaţii favorabile, care datorită expoziţiei versanţilor şi pantelor se

ra NA

constituie sau pot constitui domenii skiabile amenajate sau cu potenţial de

amenajare şi valorificare în turismul pentru sporturi de iarnă.
og A
ge HI

2.2. Potenţialul climatic şi bioclimatic

P

Este dependent de etajarea morfologică şi este reflectat prin variaţia

RA

complexului de elemente climatice, astfel temperaturile medii anuale

G

oscilează între 4,3 grade C, la peste 1400 m altitudine, şi mai mult de 9

EO

grade C, la Sebeş şi Boiţa. Corespunzator acestor medii, temperaturile

extreme sunt de -4,9 şi -3,7 grade C, în ianuarie, şi 13,2 şi 19,9 grade C, în
G

luna iulie. În sectoare depresionare şi în lungul văilor se manifestă frecvent

inversiuni termice care influenţează activităţile turisitice şi economice din
zonă.

42
Geographia Napocensis Anul III, Nr. 2, 2009

Precipitaţiile suferă aceeaşi etajare pe verticală, în sensul unor

cantităţi ridicate, peste 860 mm/an, la Paltiniş, la mai multe de 1450 m
altitudine, şi scăzând sunt 600 mm/an, în zona de culoar – vale, la Sebeş. În
sezonul rece, precipitaţiile sub formă de zăpadă sunt prezente la Păltiniş, în
peste 150 de zile cu o grosime medie a stratului de zăpadă între 50-60 cm,
conferind astfel un interval de timp suficient pentru practicarea skiului, la
peste 1400 m altitudine.
Circulaţia atmosferică este reprezentată de vânturile din direcţia
predominant vestică. Aici se manifestă şi un vânt local, cu deosebire

09
primavara, numit “Vântul Mare” sau “Mâncătorul de zăpadă”. Acesta este

20
un vânt de tip foehnal, cald, determinând topirea timpurie, adeseori

/
prematură a zapezii, cu impact negativ asupra sporturilor de iarnă, dar

j.r . 2
favorabil activităţilor pastorale şi agricole, prin dezprimăvărare timpurie.

lu nr
În aceste condiţii se pot detaşa câteva caracteristici prin indici
bioclimatici. Astfel, confortul termic înregistreaza valori ridicate în regiunea

-c I,
o
ad II
de depresiuni submontane şi colinara de 10-12 zile, în luna iulie. Numărul
de zile cu confort termic înregistrate scade cu altitudinea, încetand să existe

ac N.
la peste 1500 m.
is. A
Stresul bioclimatic este format din două componente: stresul cutanat
ns IS
şi stresul pulmonar. Cei doi indici de stres sunt dependeţi de cele trei
ce S

elemente bioclimatice de bază: temperatură, umiditate şi vânt în cadrul

po EN

cărora, şi între anumite limite, organismul uman prezintă o stare de echilibru

na C

biologic.
ia O

Stresul cutanat se referă la senzaţia de caldură sau frig resimţită de

ph P

organism în procesul termoreglarii la nivelul pielii. Vara se declanşează

ra NA

termoliza prin care organismul reduce posibilităţile de încălzire, iar reacţia

este eliminare de apă prin transpiraţie. În acest caz, stresul este hipotonic.
og A

Iarnă, stresul apare prin solicitarea termogenezei pentru evitarea pierderii de

ge HI

caldură, exteriorizată prin frisoane. Stresul climatic este hipertonic. Din

P

punct de vedere biologic, frigul şi mişcarea aerului au un efect excitant şi

RA

solicită termogeneza. Ca urmare, în aceste condiţii, funcţiile organismului

G

sunt stimulate şi se impune vitalizarea acestuia. Spre deosebire de situaţia

EO

prezentată vara, în condiţii de caldură şi calm atmosferic, zilele sunt

sedative sau deprimante.
G

Stresul pulmonar este dependent de schimbul respiratoriu prin

absorbţie de O2 şi eliminare de CO2. Când cantitatea de vapori din atmosfera
depăşeşte o anumită limită, se înregistreaza un stres pulmonar hidratant

43
Anul III, Nr. 2, 2009 Geographia Napocensis

vara. În condiţii de atmosferă săracă în vapori de apă, iarna, se manifestă un

confort deshidratant. Cele mai mici valori ale stresului pulmonar sunt
întalnite în zona de dealuri şi munţi josi, până la 1300 - 1400 m. În aceste
etaj, indicele de stres cutanat are valori mici, sub 30, depăşind 40 la peste
2000 m.
Stresul bioclimatic, rezultat al celor două componente (cutanat şi
pulmonar) are valorile cele mai mici, sub 40, între 300-1000 m altitudine
(comparativ cu valoarea de 80 care se înregistreaza la peste 2500 m
altitudine).

09
Aeroionizarea, respectiv conţinutul de particule subatomice din

20
atmosferă, are efect benefic asupra organismului uman, mai ales în condiţii de

/
predominanţă a ionilor pozitivi. Prezenţa ionilor este dată de compuşi gazoşi,

j.r . 2
precum oxigenul din atmosferă, prin detaşarea unui electron. Aceştia pot

lu nr
proveni din emanaţiile radioactive din sol (radonul). Un alt agent ionizant este
şi radiaţia cosmică. În cazul acşiunii unor vânturi locale de tip foehn, cum este

-c I,
o
ad II
vântul mare, producerea de ioni pozitivi, prin frecarea masei de aer uscate cu
suprafaţa activă, poate conduce la senzaţii de depresie psihică, anxietate,

ac N.
greutate în respiraţie. Prin contrast, în staţiuni climaterice, precum Paltiniş, şi
is. A
în cazul unor precipitaţii cu descărcări electrice (vara), sunt eliberaţi ioni
ns IS
negativi, determinând efecte benefice şi îmbunătaţiri ale tonusului muscular.
ce S

Prezenţa ionilor negativi în general în spaţiul montan, până la 1500 m,

po EN

determinaţi şi de producerea de aerosoli răşinosi (terpenici), în etajul

na C

pădurilor de conifere, au o influenţă benefică în ameliorarea unor afecţiuni,

ia O

precum astmul bronşic, reumatism, hipertensiune, nevroze, surmenaj.

ph P

S-a constatat că în arealul limitrof localităţii Crit, într-o zona de

ra NA

platou, la peste 100 m, este foarte prezentă aeroinizarea atmosferei,

determinata de factori multipli, fapt ce se poate constitui ca un argument în
og A

dezvoltarea unei staţiuni climaterice.

ge HI

Cu creşterea altitudinii se manifestă şi efectul hipobaric al scăderii

P

presiunii atmosferice, al diminuarii presiunii partiale oxigenului, necesitând

RA

eforturi de adaptare a organismului de natură pulmonara şi cardiovasculară.

G

Ca efect climato-terapeutic este stimularea activităţii celulare, creşterea

EO

numărului de hematii din sânge, fiind astfel recomandată cura de munte

pentru persoane anemice.
G

Etajarea reliefului de la mai puţin de 400 m până la peste 2200 m şi

expoziţia generală nordică a acestuia, conduce la individualizarea unor tipuri
(etaje) climatice, cu efecte bioclimatice specifice.

44
Geographia Napocensis Anul III, Nr. 2, 2009

- bioclimatul sedativ, indiferent, de cruţare, este specific regiunilor

de dealuri şi depresuni submontane, prezente în compartimentul nordic al
Mărginimii Sibiului. În intervalul de altitudine 300 – 700 m, factorii
climatici sunt mult mai puţin agresivi, dar nu inerţi, sub aspectul efectului
asupra organismului uman. Stimulii specifici acestui bioclimat au un efect
mai slab, iar organismul uman nu trebuie să facă eforturi mari de
aclimatizare. Acest bioclimat este considerat cel mai indicat pentru cei care
nu suportă contraste climatice şi nici stresul factorilor climatici.
Climatoterapia, în condiţiile specifice acestui etaj, este recomandată unor

09
categorii variate de persoane. Este un bioclimat tipic pentru odihnă, indicat

20
şi persoanelor sănătoase, dar cu stări de surmenaj. Acest bioclimat este lipsit

/
de contraindicaţii terapeutice, indiferent de sezon. Expunerea la aer şi soare

j.r . 2
poate fi dublată şi de o cură cu ape minerale, cum este posibil în staţiunea

lu nr
locală, Miercurea Sibiu, deţinând ape minerale sărate.
- bioclimatul tonic, stimulent de munte, este mult mai solicitant

-c I,
o
ad II
pentru funcţiile neurovegetativ-endocrine şi coordonează şi determină
eforturi susţinute ale organismului de aclimatizare în condiţii specifice de

ac N.
mediu. Factori bioclimatici cu efect biologic sunt: scăderea presiunii parţiale
is. A
cu altitudinea, creşterea cantităţii de radiaţii solare de tip UV, circulaţia
ns IS
activă atmosferică, aeroionizarea. Bioclimatul montan este tot mai solicitant
ce S

cu creşterea altitudinii. La peste 1000 m altitudine, aerul este lipsit în cea

po EN

mai mare parte de poluanţi, datorită dinamicii atmosferei, dar şi ca urmare a

na C

acţiunii bactericide şi chimice a radiatiilor solare ultraviolete. Până la 1000

ia O

m, acest bioclimat se recomandă persoanelor cu deficienţe de aclimatizare

ph P

pentru sistemul cardiovascular şi cel respirator. La peste 1000 m,

ra NA

bioclimatul este tot mai solicitant şi are efecte terapeutice în hipertiroidie şi

în tratarea astmului bronşic alergic. Răcirea puternică a aerului cu creşterea
og A

altitudinii determină o cură de răcire şi este recomandată persoanelor

ge HI

sănătoase, cu receptivitate termică, asupra cărora îşi face efectul expunerea

P

la aer şi soare în funcţie de starea de confort termic.

RA

În cadrul etajului montan se diferenţiază un etaj inferior al munţilor

G

mici şi mijlocii desfăşurat intre 800 -1800 m, caracteristic culmilor,

EO

platourilor, culoarelor intramontane, versanţi cu diferite expoziţii. Climatul

se menţine rece şi umed, cu nebulozitate pronunţata, dar şi perioade mari de
G

însorire. Circulaţia atmosferică este activă şi canalizată. Iernile sunt

frumoase, însorite, cu strat bogat şi persistent de zapada. Verile sunt
răcoroase, cu ploi abundente, alternând cu perioade de timp frumos. Sub

45
Anul III, Nr. 2, 2009 Geographia Napocensis

aspect bioclimatic, se detaşează şi anotimpurile de tranziţie: primăverile sunt

reci, ploioase, iar toamnele sunt relativ stabile, moderate termic. Ca urmare
a acestor caracteristici, luna septembrie este considerată propice pentru
drumeţiile montane. Conformul temic începe să se înregistreze sub 1400 m
altitudine şi este prezent din iunie până în septembrie. Din punct de vedere
al ionizarii, se constată prezenţa relativ consistentă a ionilor, în special cei
negativi, ceea ce face să crească valoarea terapeutică a zonei. Totuşi,
bioclimatul are caracter solicitant cu creşterea altitudinii, şi se recomandă
persoanelor tinere, fără probleme de sănătate. Asocierea climatoterapiei se

09
poate lega şi de antrenarea şi călirea organismului.

20
In etajul Munţilor înalti, între 1800-2200 m, climatul se

/
caracterizează prin ierni aspre, veri reci, nebulozitate accentuată, durata de

j.r . 2
stralucire a a soarelui relativ redusă, precipitaţii abundente, strat de zapadă

lu nr
gros şi persistent, ceaţă şi viscol iarna. Confortul termic este inexistent,
stresul bioclimatic are valori maxime. În aceste condiţii, climatoterapia este

-c I,
o
ad II
contraindicată, iar solicitarea organismului este foarte mare şi poate fi
suportată doar de persoane tinere şi sănătoase.

ac N.
is. A
2.3. Potenţialul turistic al apelor (hidrografic)
ns IS
Lacurile constituie o componentă reprezentativă a cadrului natural,
ce S

care diversifică ansamblul peisagistic al arealelor geografice în care se află.

po EN

Dintre lacurile naturale, lacurile glaciare sunt cele care, prin poziţie şi
na C

caracteristici, sunt amplasate în zona înaltă montană, au suprafeţe reduse,

ia O

adâncimi destul de mari, iar apa este transparentă şi nepoluată. Iezerul Mare
ph P

de sub Cândrel, situat la 1998 m, pe versantul nordic al acestuia, este situat

ra NA

intr-un circ glacio-nival, se dezvoltă pe o suprafaţă de 3 ha ( lung de 320 m,

lat de 189 m, perimetru 848 m, adâncime maximă 13 m). Este închis înspre
og A

sub-vest de un baraj morenaic şi face parte dintr-un ansamblu natural

ge HI

montan spectaculos, caracteristic unui circ – caldare glaciară. Iezerul Mic,

P

situat sub Vârful Frumoasa, la 1955 m altitudine, se găseşte de asemenea

RA

într-un cerc glaciar simplu şi are o suprafaţă redusa (0,2 ha) şi adânciume
G

mică (1,7 m). Ambele lacuri sunt declarate monumente ale naturii, având şi
EO

o valoare turistică, peisagistică deosebită.

A doua categorie de lacuri, cea mai numeroasă, o constituie lacurile
G

antropice sau lacurile de acumulare, cu baraj construit, având ca şi scop

obţinerea de energie electrică şi alimentarea cu apă. Lacurile de acumulare
sunt totodata, prin cele două componente, barajul şi acumularea lacustră

46
Geographia Napocensis Anul III, Nr. 2, 2009

propriu-zisă din spatele barajelor, şi destinatii turistice importante. Lacul

Negovanu, realizat între 1950-1956, pe râul Sadu, se găseşte la altitudinea
de 1150 m, între Munţii Cândrel şi Lotru. Barajul are forma de arc de cerc,
iar acumularea propriu-zisă se întinde pe 75 ha, cu 58 m adâncime lângă
baraj, şi un volum de 6,5 mil mc de apă. A fost construit în scop
hidroenergetic (Hidrocentrala Sadu V) şi este şi un obiectiv turistic
important. Lacul Gura Râului, situat pe Cibin, se găseşte în amonte de
localitatea Gura Râului, şi este cantonat în spatele unui baraj înalt de 71 m,
cu un volum de apă de 14 mil mc de apă. Este folosit ca şi sursă de apă

09
pentru Municipiul Sibiu, detine şi o microhidrocentrală şi este unul din

20
importantele obiective turistice lacustre din spaţiul Marginimii Sibiului.

/
Lacul Oasa este cea mai reprezentativă amenajare hidroenergetică a zonei,

j.r . 2
ampalsat pe Sebeş la 1260 m altitudine. Se întinde pe 453 ha, cu un volum

lu nr
de 136 mil mc de apă, şi este dezvoltat în spatele unui baraj înalt de 91 m.
Este sursa de apa pentru hidrocentrala de la Gâlceag şi totodata o destinaţie

-c I,
o
ad II
turistică majoră pe traseul Transalpinei. Lacul Tău Bistra este finalizat în
1983, la confluenţa Bistrei cu Sebeşul, la o altitudine de 670 m. Se întinde

ac N.
pe 75 h, dispune de 21 mil mc de apă, în spatele unui baraj înalt de 78 m.
is. A
Apa lui este utilizată de către hidrocentrala de la Sugag, iar lacul are şi un
ns IS
important impact turistic şi peisagistic. Mai există lacuri de acumulare mici
ce S

precum Sadu II, Ciban, Praja, a căror apa este utilizată şi pentru păstrăvării.
po EN

In partea nord vestică al Mărginimii, în culoarul Apoldului, în

na C

arealul localităţii Miercurea Sibiu, sunt prezente sub forma de izvoare, apele
ia O

minerale sărate a căror amenajare şi utilizare a condus la dezvoltarea unei

ph P

staţiuni balneare locale profilată pe ameliorarea afecţiunilor reumatismale şi

ra NA

ale sistemului locomotoriu.

Reţeaua hidrografică, caracterizată prin profile longitudinale
og A

accidentate şi versanţi frecvent abrupţi, este străbătută de căi rutiere

ge HI

modernizate sau numai carosabile şi servesc destinaţii turistice propriu-zise,

P

dar şi de căi de acces către regiunea montană înaltă.

RA
G

2.4. Potenţialul turistic biogeografic

EO

Mărginimea Sibiului se situează în zona de vegetaţie a pădurilor, cu

cele trei etaje: etajul foioaselor, cuprinzând păduri de stejar şi fag, cu
G

amestec şi cu alte specii de foioase, între 600-1000 m altitudine; etajul

pădurilor mixte, de amestec foioase şi conifere, între 1000-1400 m; etajul
pădurilor de răşinoase, între 1400-1800 m. Pădurile au o valoare recreativă,

47
Anul III, Nr. 2, 2009 Geographia Napocensis

mai ales cele din jurul localităţilor, această caracteristică fiind dependentă
de vârsta arboretului, compoziţia în specii, luminozitate, accesibilitate. O
parte dintre acestea sunt păduri de protecţie cu efect moderator climatic,
antierozional, sau servind ca şi biotop favorabil adapostirii unor specii de
mamifere, păsări sau specii acvatice.
În partea superioară, la peste 2000 m, se dezvoltă etajul alpin,
pajistea alpină, cuprinzând specii ierboase, dar şi arbuşti precum bujorul de
munte (rodhodendron kotsi) sau afinul (vaccinium myrttillus). În partea
inferioară a pajistilor alpine se dezvoltă asociaţia de jneapăn şi ienupăr.

09
Etajul de vegetaţie alpină suprapus peste peisaje montane de culmi, creste,

20
platforme întinse, este caracteristic pentru Munţii Cândrel, Serbota,

/
Stefleşti, Balindru Mare, Negovanu Mare, şi este domeniul predilect pentru

j.r . 2
păstoritul de vară, antropizat cu stâne, sălaşuri, adăposturi.

lu nr
În cazul etajului pădurilor, s-au dezvoltat pajisti secundare, cu
vegetaţie ierboasă, rezultate în urma defrişărilor realizate cu 100-150 de ani

-c I,
o
ad II
în urmă. Acestora le este de asemenea caracteristic peisajul pastoral.

ac N.
2.5. Turismul şi protecţia mediului
is. A
În spaţiul Marginimii Sibiului, în foarte multe situaţii, peisajul
ns IS
natural a fost puternic afectat de activităţile umane, respectiv, defrişări
ce S

intense, păşunat excesiv, exploatări de materiale de construcţie. Datorită

po EN

acestor situaţii, există pericolul dispariţiei a unor specii de plante şi animale

na C

sau degradarii unor componente peisagistice. Ca urmare s-au iniţiat măsuri

ia O

de protecţie conducând la crearea unor rezervaţii naturale, iar specii de

ph P

plante şi animale sunt decretate monumente ale naturii, fiind puse sub
ra NA

acelaşi regim de protecţie. Impactul peisagistic al unora dintre acestea, dar şi

valoarea ştiinţifică a altora le conferă o atractivitate turistică deosebita, iar
og A

vizitarea şi cunoaşterea lor se poate face în condiţii de strictă monitorizare,

ge HI

în condiţiile unei educaţii ecologice a turiştilor, astfel încât să nu existe o

P

incompatibilitate între conceptul de protecţie şi cel de turism.

RA

Cea mai reprezentativă rezervaţie complexă cu impact turistico-

G

peisagistic este Rezervaţia de la Iezerele Cândrelului, întinsă pe 450 ha, în

EO

cadrul careia este protejat relieful glaciar de căldări şi lacuri glaciare,

peisajul alpin în general, dar şi specii de vegetaţie şi faună. Este prezent aici
G

zimbrul (Pinus cembra).

Rezervaţia Calcarele de la Cisnădioara este o rezervaţie
paleontologică cu calcare cretacice conţinând fosile foarte interesante.

48
Geographia Napocensis Anul III, Nr. 2, 2009

Rezervaţia Pintenii din Coasta Jinei, cu caracter geologic şi

peisagistic, protejează stâncile izolate de pe malul drept al Sebeşului.
Rezervaţia Cristeşti, din jurul Vârfului Cristeşti din Culmea
Stefleştilor, este reprezentată de forme complexe de relief glaciar şi
ruiniform precum şi specii de vegetaţie şi fauna prezentând interes ştiinţific.

3. Patrimoniul turistic antropic sau cultural istoric.

Categoriile de obiective şi obiectivele prezentând atractivitate

09
turistică sunt rezultatul activităţii unei comunitaţi umane pe parcursul unui

20
timp istoric şi reprezintă această comunitate. Abordarea în analiză este

/
necesară a fi realizată pe criterul istoric-cronologic, deoarece trăsaturile şi

j.r . 2
valenţele se regăsesc şi sunt specifice categoriilor de obiective aparţinând

lu nr
unei anumite epoci istorice şi concentrate într-un spaţiu geografic

-c I,
o
determinat – Mărginimea Sibiului. De asemenea, atractivitatea decurge din

ad II
impactul emoţional şi interesul prezentat, legat nemijlocit de un cumul de

ac N.
caracteristici ce acţionează asupra componentelor estetice şi cognoscibile ale
is. A
categoriilor de turişti. Ca urmare a acestor considerente se poate realiza o
ns IS
clasificare a obiectivelor. Cea mai mare parte dintre acestea sunt legate de
civilizaţia şi cultura comunitaţii româneşti a Mărginimii Sibiului care, pe
ce S
po EN

parcursul mai multor secole, şi-a definit trăsături, caracteristici care au

particularizat comunitatea. În primul rand, ea este reprezentată în acest
na C

spaţiu Mărginimea Sibiului de o activitate care a caracterizat-o până la

ia O
ph P

jumatatea secolului XX, şi anume activitatea pastorală, cu trăsături specifice

ra NA

de practicare, cu un anumit mediu antropizat, cu modalităţi de practicare şi

cu influenţa semnificativă în spaţiul geografic în care şi-au desfăşurat
og A

activităţile. În al doilea rand, această comunitate, de o vitalitate deosebită a

ge HI

reprezentat şi un rezervor geodemografic, care în condiţii social-istorice

P

nefavorabile a contribuit la popularea şi antropizarea unor spaţii sud-

RA

carpatice şi la formarea unui număr de peste 100 de aşezări rurale populate

cu „ungureni”. În acelaşi spaţiu, comunitatea românilor mărgineni a coabitat
G
EO

cu comunitatea săsească, rezultând relaţii şi componente de cultură

materială datorate şi acesteia. Se poate face o recenzare şi clasificare a
G

obiectivelor antropice cu atractivitate turistică, urmarindu-se evidenţierea

particularităţilor şi apartenenţa la un timp şi condiţii istorice.

49
Anul III, Nr. 2, 2009 Geographia Napocensis

3.1. Vestigii arheologice aparţinând preistoriei şi civilizaţiei

antice dace şi romane.
Din prima categorie aparţin descoperiri de situri arheologice din mai
multe culturi: Turdaş (la Boiţa, Fântânele, Tilişca), Coţofeni, legată de
epoca bronzului (Orlat) şi Wittemberg (la Tilişca).
Vestigii antice dacice şi romane au fost descoperite în situl Tilişca -
cetate dacică, iar din epoca daco-romană, ruinele castrului roman Căput
Stenarum (la Boiţa) şi urmele drumului roman prin trecatoarea Turnul Roşu.
Toate acestea prezintă mai ales importanţă stiinţifică şi interes pentru o

09
categorie restrânsă de persoane. Ele sunt conservate, iar obiective

20
descoperite în cadrul siturilor sunt adăpostite în muzee şi secţiuni de muzee

/
cu profil arheologic.

j.r . 2
lu nr
3.2. Obiective cultural istorice aparţinând evului mediu şi până
în epoca modernă

-c I,
o
ad II
În evul mediu, având în vedere poziţia sudică a acestei regiuni în
cadrul Transilvaniei, aceasta a fost supusa frecventelor năvăliri otomane.

ac N.
Din această cauza au fost edificate numeroase fortificaţii cu rol de apărare a
is. A
sudului Transilvaniei şi a comunitaţilor prezente aici. Mare parte dintre
ns IS
acestea sunt într-o stare precară de conservare, păstrându-se doar părţi sau
ce S

ruine de cetăţi: Poiana Sibiului – în Dealul Spet, Tilişca – în Dealul Cetăţii,

po EN

Sibiel - Cetatea Salgo, toate vechi din secolul XIII; Orlat, Răşinari, Boiţa
na C

(Cetatea Coroanei şi castelul din sec. XIV), Cetatea Lotrioarei. Aceste

ia O

fortificaţii au fost ridicate şi păzite de români mărgineni, dar şi de

ph P

comunităţile rurale săseşti.

ra NA

Trebuie evidenţiat faptul că aceste vestigii istorice sunt în apropierea

unor căi de comunicaţie rutieră şi pe trasee turistice cunoscute, fapt ce le
og A

măreşte valoarea şi puterea de atracţie.

ge HI

Obiectivele religioase cu atractivitate turistică. în această categorie

P

se găsesc cele mai multe obiective, aflate în toate satele Mărginimii,

RA

mărturie a existenţei unor comunităţi rurale puternice, cu sentimentul

G

apartenenţei etnice romane şi religioase. Cele mai multe din aceste obiective
EO

sunt monumente de arhitectura şi artă, având valori de patrimoniu. Pot fi

incluse în această categorie 27 obiective – biserici, construite între sec XVII
G

– XX, 2 schituri şi mănăstiri. Dintre biserici se remarcă cele din Răşinari şi

Sadu, cu picturi – fresca exterioară, bisericile din Sibiel, Poiana, Rod,
ultimele două pictate de C. Georgescu. Se remarcă de asemenea prin

50
Geographia Napocensis Anul III, Nr. 2, 2009

caracteristici arhitecturale şi obiecte de patrimoniu adăpostite, două biserici

din lemn, cea de la Sadu şi mai ales cea din Poaian Sibiului, prima veche din
secolul XVII, a doua din sec. XVIII.
Dintre aceste obiective, foarte solicitate de vizitatori sunt Sibiel -
1765, şi mai ales schitul din Paltiniş, din 1928 unde a trăit şi creat în
ultimele decenii de viaţă filozoful Constantin Noica.
Deşi relativ nouă, dată în folosinţă în 1960, se remarcă biserica din
Gina, considerată cea mai mare din Mărginimea Sibiului, declarată în 1980
„Catedrala Mărginimii”. A fost ridicată lângă traseul „drumului regal de pe

09
Valea Sebeşului”, iar la punerea pietrei de temelie a participat şi Carol al II-

20
lea în 1937. În aceeaşi localitate se găseşte şi o biserica veche din 1795
pictată de artişti populari din Laz. În localitatea Răşinari se găseşte de

/
j.r . 2
asemenea o biserica veche din 1725, construită pe ruinele uneia mai vechi,
din sec XIV, având un turn sub forma de bulb de ceapă şi o pictură murală

lu nr
pe 1200 mp. Alături de aceasta se găseşte şi o biserică mai nouă, costruită în

-c I,
o
1801, unde a slujit viitorul mitropolit Andrei Saguna, având cea mai mare

ad II
suprafaţă pictată de 2400 mp. În cimitirul acestei biserici sunt înmormântaţi

ac N.
mitropolitul Andrei Saguna, parinţii lui Octavian Goga şi ai lui Emil Cioran.
is. A
În localitatea Sălişte, devenită oraş, se găseşte şi o biserică fortificată în stil
ns IS
gotic, cu turn, ridicată de comunitatea rurală săsească.
ce S
po EN

3.3. Obiective economice de interes turistic.

În această categorie sunt cuprinse numeroase realizări tehnice
na C

deosebite cu impact economic, dar şi peisagistic turistic: poduri, precum cel

ia O

de cale ferata de la Valea Fratelui peste Olt, amplasat în 1896 la limita fostei
ph P
ra NA

graniţe, între Regatul România şi Imperiul Austro-Ungar, construit de

inginerul I. Râmniceanu, fiind construit jumătate din metal – partea austro-
ungară, şi jumatate din piatră - partea românească; podul de la Orlat,
og A
ge HI

construit în 1897, pod de cale ferata, costruit peste Cibin; între Sălişte şi
Apoldul de Sus, pe calea ferata Sibiu – Vinţu, există 3 viaducte
P
RA

spectaculoase şi 2 tuneluri feroviare. Interesantă din acest punct de vedere

este şi cladirea vămii austro-ungare de la Râul Vadului.
G

La acestea poate fi adăugată fabrica de bere de la Sadu, costruită în

EO

1913, cea mai veche din Marginime, astăzi obiectiv cu valoare istorică.
Se adaugă la acestea barajele de la Gâtul Berbecului, cel de la
G

Negovanu, barajele de pe râul Sebeş, în spatele acestora dezvoltându-se

lacuri de acumulare cu extensiuni diferite, introducând o notă de inedit în
peisajul montan.

51
Anul III, Nr. 2, 2009 Geographia Napocensis

Zestrea culturală rurală a Mărginimii Sibiului este adăpostită şi

conservată în muzee precum Sălişte, Sibiel - Muzeul Icoanelor pictate pe
sticlă, precum şi în zece muzee etnografice la Răşinari, Biota, Gura Râului,
Galeş, Poiana Sibiului.
În Mărginimea Sibiului s-au născut sau au activat importante
personalităţi ale culturii româneşti cărora le sunt dedicate case memoriale: a
lui Octavian Goga din Raşinari, cabana unde a locuit Constantin Noica de la
Paltiniş etc.
De asemenea, unor importante personalităţi le-au fost ridicate

09
monumente (statui, cruci monumentale, sculpturi): statuia lui O. Goga de la

20
Raşinari, statuile lui S. Hentia, G. Topârceanu, I. Lupaş, O. Ghibu, D. D.
Roşca, toate la Sălişte.

/
j.r . 2
La Jina a fost realizată în 1991 una din foarte marile cruci din piatră
dedicată eroilor neamului, înaltă de 10 m.

lu nr
În acest spaţiu au trăit şi activat numeroase personalităţi precum:

-c I,
o
Ioan Pop Reteganu la Orlat, Ioan Agârbiceanu sau Liviu Rebreanu.

ad II
ac N.
3.4. Patrimoniul turistic aparţinând civilizaţiei şi culturii
is. A
tradiţionale rurale din Mărginimea Sibiului
ns IS
Acesta are o valoare materială şi spirituală deosebită în cadrul
ce S

Marginimii Sibiului, dând un caracter de particularitate civilizaţiei şi culturii

po EN

rurale mărgineneşti. Comparativ cu colecţiile muzeale de profil etnografic,

civilizaţia şi cultura populară este vie, încă conservată, prezentând o putere
na C

de atracţie crescândă, tocmai în contextul bulversarii şi suprasolicitărilor

ia O

vieţii urbane.
ph P
ra NA

Civilizatia şi cultura tradiţională din România, ca şi cea din

Mărginimea Sibiului, a suferit în ultima jumatate de secol impactul
og A

transformărilor lumii moderne, la aceasta adăugându-se în plus efectele

ge HI

penetraţiei dureroase în mediul rural a socializarii agriculturii. Totuşi,

regiunea montană carpatică şi Mărginimea Sibiului, cu spaţiul montan
P
RA

aferent, îşi mai păstrează calitatea de conservatoare a valorilor tradiţionale,

menţinute frecvent în formele sale originale. În cadrul acesteia, se conservă
G

în continuare componente materiale şi spirituale care dau culoare şi atrag

EO

prin personalitate şi originalitate. Habitatul rural din Marginime conservă în

continuare elemente cu impact asupra cererii turistice provenite din tările
G

foarte dezvoltate, dar şi din spaţiul urban românesc.

Reţeaua de aşezări din Mărginimea Sibiului, prin poziţia în sudul
Transilvaniei, la contactul zonei marginale cu Munţii Cândrel şi Sebeş, s-a

52
Geographia Napocensis Anul III, Nr. 2, 2009

costituit în timp, începand cu secolul XIII – Răşinari (1204), secolul XIV –

Orlat, Sălişte, Fântanele, Tilişca, Sibiel, Vale, Galeş; secolul XV – Rod,
Boiţa, Tălmăcel, Gura Răului, Poplaca şi Sadu, secolul XVI – Poiana, Jina,
secolul XIX – Râul Sadului şi Paltiniş. Acestea au o îndelungată tradiţie
agro-pastorală încă din evul mediu, născându-se aici o adevărată civilizaţie
pastorală montană, una din cele mai originale din spaţiul carpatic şi
intercarpatic, cu un efect deosebit de o parte şi alta a regiunii carpatice.
Rezervorul demografic constituit, dar şi condiţiile socio-economice şi
istorice, au determinat o parte din populatie să emigreze la sud de Carpaţi au

09
facut ca această să fie transplantată din spaţiul subcarpatic sudic, Câmpia

20
Română şi Dobrogea, unde se regăsesc şi astăzi comunităţi care păstrează
obiceiurile şi tradiţiile populaţiei iniţiale emigrate. Aşezările rurale din

/
j.r . 2
Marginime se diferenţiază prin geneza vetrei, astfel câteva dintre acestea şi-
au păstrat pozitia vetrei până astazi, la contactul între zona piemontană şi

lu nr
munte: Tilişca, Galeş, Sibiel, Orlat, Raşinari, Sadu, Boiţa. O altă categorie

-c I,
o
de sate s-au format prin migrarea unei parţi din populaţie, datorită presiunii

ad II
exercitate de comunitatea germană săsească în expansiune asupra teritoriilor

ac N.
ocupate de populaţia autohtona, care a fost obligate să urce în altitudine.
is. A
Astfel, se poate afirma că localitatea Poplaca este formată din români
ns IS
proveniţi din Turnişor; Rod, cu populaţie provenită din Apoldu de Sus; Gura
ce S

Râului cu populaţie provenită din Cristian; Tălmăcel, cu populaţie din

po EN

Tălmaciu; Poiana Sibiului s-a format ca vatră nouă, cu populaţie

românească din satul Dobârca; Jina cu populaţie din satul Gârbova.
na C

O altă categorie de sate sunt aşezate pe foste vetre părăsite, precum

ia O

Boiţa.
ph P
ra NA

Există şi sate formate prin roire din satele matcă, precum cătunul
Trăinel din Raşinari, din sec. XVIII. Un exemplu interesant este Râul
og A

Sadului, care în condiţii de presiuni politice şi economice a format mai

ge HI

multe cătune cu locuitori proveniţi din Răşinari.

Mai există o categorie din sate formate în aria colibelor şi salaşelor,
P
RA

precum Păltiş şi Lotrioara, aparţinătoare de Boiţa, la fel cătunul Crint,

format cu locuitori de provenienţă din Sălişte.
G

Toată această evoluţie a habitalului rural a creat acel univers original

EO

cu o legatură intrinsecă între satele matcă şi satele provenite din acestea cu

tendinţa aproape generală de urcare în altitudine, şi în care pierderea
G

apartenenţelor funciare a fost compensată cu implicarea tot mai intensă în

activităţile pastorale devenite dominante şi conferind originalitate
Mărginimii Sibiului.

53
Anul III, Nr. 2, 2009 Geographia Napocensis

Ca urmare, până către anii ’70 ai secolului trecut au continuat să

existe aşezările pastorale situate în munte, la altitudini de peste 700 m (Juna,
Poiana, Rod, Raul Sadului) în care activitatea principală, creşterea ovinelor,
se sprijinea complementar pe culturile agricole. A două categorie, aşezările
pastoral-agricole, se află mai ales în zone de contact, posedând suprafeţe
agricole în depresiuni (Biota, Tălmăcel, Poplaca, Gura Râului, Fântanele,
Vale, Galeş, Tilişca).
În cadrul acestor aşezări din Mărginimea Sibiului se remarcă în
primul rând habitatul elementar – gospodaria, reflectând profilul

09
ocupaţional şi fiind adaptate la factorii naturali. Gospodării tipice pentru

20
oieri sunt în satele Rod, Poiana, Tilişca, Jina, Râu Sadului. În cadrul lor,

/
gospodăriile tradiţionale încă conservate, aparţin la două categorii:

j.r . 2
gospodării permanente, situate în vatra satului, şi gospodarii temporale,

lu nr
amplasate pe moşia acestora. În cadrul gospodăriilor din vatra satului şi în
funcţie de îngrăditură, există gospodării cu curţi închise, cu garduri, separate

-c I,
o
ad II
de terenurile şi vecinii din jur. În cadrul lor, cele mai reprezentative sunt
gospodăriile cu ocol întărit, având ca mod de organizare a acareturilor pe

ac N.
toate laturile curtii, conferind gospodăriei un aspect de fortificaţie. Este
is. A
considerat tipul arhaic de gospodărie a populaţiei autohtone din mărginime,
ns IS
în care curtea este pietruită, iar casa şi anexele sunt orientate către interiorul
ce S

curtii. Exemple tipice de astfel de gospodării sunt la Poiana Sibiu şi

po EN

Răsinari. În cadrul acestui tip de gospodărie, gardurile reprezintă o

na C

componentă importantă, delimitând ansamblul de dotări ale gospodariei. Ele

ia O

sunt ridicate din lemn, piatră sau cărămidă, şi se remarcă preocuparea pentru
ph P

aspectul estetic al gardului de la stradă. Foarte interesante sunt, în funcţie de

ra NA

materialul de construcţie utilizat, gardurile din nuiele (Râu Sadului,

Tălmăcel, Jina), garduri din razloci, din brad (Raşinari, Sadu, Gura Râului,
og A

Sălişte) sau gardurile din zid, în cele mai multe din localităţi. În cadrul
ge HI

gospodariei se detaseaza locuinţa – casa ţărănească, reflectarea modului de

P

viaţă, a esteticii proprietarului, a tradiţiilor entice şi culturale, deoarece aici

RA

se desfăşoară munci casnice şi gospodăreşti, transmitere de experienţă de

G

viaţă, creşterea şi educaţia copiilor, loc de odihnă şi petrecere. Există astfel,

EO

în funcţie de elevaţie, case pe un rând, mai ales construite din lemn, cu

îmbinarea bârnelor la capete, în cheotoare rotundă - ciobanească, sau
G

cheotoare dreaptă – românească. Acoperişul caselor, în Marginime este

înalt, 2 ape, utilizându-se pentru acoperire şindrilă sau sită, aşezată în şiruri,
în trei sau patru rânduri. Prispa în casele din Mărginime este o componentă

54
Geographia Napocensis Anul III, Nr. 2, 2009

arhitecturală cu impact, este lată, amplasată in dreptul casei de locuit,

protejand-o de frig şi umezeală. Tipul cel de răspândit de casă, în special la
cele vechi, este casa cu două încăperi. Casele cu trei încăperi denotă
existenţa unor familii numeroase în care tinda se micşorează, iar cuptorul
tradiţional din casă este amplasat în curte. Există şi case cu două niveluri,
mai rar în Mărginimea Sibiului, şi mai pe aliniamentele cu teren în pantă.
De regulă, în cazul acestora din urma, în partea de jos, sunt amplasate
pivniţele şi magaziele, dar şi camere de locuit. Este specific gospodăriilor de
mărgineni înstăriţi, iar pivniţele serveau pentru păstrarea produselor lactate

09
(brânza, telemea): Poiana Sibiului, Răsinari, Sibiel, Sălişte, Tilişca, Rod.

20
Adeseori, există şi elemente ornamentale de decor obţinute prin

/
traforare precum la Tilişca, Rod, Gales. Pe frontonul caselor este amplasat

j.r . 2
de regulă semnul crucii.

lu nr
În cadrul gospodăriilor din Mărginime se detaşează ca şi
componente esenţiale, casa de locuit, grajdurile, destinate animalelor, şi

-c I,
o
ad II
şura, construcţie foarte importantă, care este atât adăpost pentru animale,
pentru păstratul nutreţulului, cât şi al uneltelor agricole. Adeseori casa este

ac N.
legată de şură, pe marginea curţii, prin şopruri, utilizate fie ca staul pentru
is. A
adăpostirea oilor, coteţe pentru alte animale sau adăposturi.
ns IS
Interiorul locuinţei este reprezentat de tradiţionala tindă, la casele
ce S

bătrâneşti vechi, amplasată în partea centrală, ca loc de trecere între

po EN

bucătărie şi camera de locuit, aici fiind amplasat şi cuptorul, uneori

na C

împodobit (Răşinari, Sălişte, Poiana, Tilişca). Camera de locuit, cu un mod

ia O

de aranjare în general comun pentru toate satele, diferind doar mobilierul,

ph P

ţesăturile şi podoabele. În cadrul locuinţei, tavanele sunt din lemn şi se

ra NA

prezintă sub forma unor grinzi aparente.

Pictura populară se caracterizează fie prin trăsături proprii, ca
og A

expresie artistică din Mărginime, fie ca influenţă din regiunile cu care satele
ge HI

au avut legături. Există o pictură în biserici şi troiţe cu foarte mulţi

P

reprezentanţi în satele din Mărginime, o pictură de icoane, în special pe

RA

lemn (catapeteasma şi uşi bisericeşti), sau pe pânză (prapori). Remarcabila

G

este şi pictura de icoane pe sticlă, care este un domeniu aparte al picturii, cu

EO

centre la Poian, Raşinari, Sălişte, Sibiel. Centrul de picture de la Laz, din

bazinul Sebeşului, provine din artişti populari din Poiana.
G

Prelucrarea tradiţională a produselor textile şi în primul rând a lânii

existente din abundenţă în zona Mărginimii este reprezentată din ţesături
pentru îmbrăcăminte (pânză de casă, postavuri de lână, aceasta constituind

55
Anul III, Nr. 2, 2009 Geographia Napocensis

materia primă pentru îmbrăcăminte tipică pentru populaţiile de păstori). Se

adaugă acestora, ţesăturile de casă, utilizând de asemenea lână sau bumbac
(Jina, Poiana, etc).
Se remarcă în cadrul portului popular, costumul barbatesc
tradiţional, cu căciulă, pălărie, cămaşă, cioareci, pieptar, cojoc, şi şerparul
lat din piele.
Obiceiurile şi tradiţiile reflectă vechimea civilizaţiei şi specificul
ocupaţiilor transpuse artistic. Există în acest sens un adevarat folclor literar
în care creaţia epică „Mioriţa” este reprezentată în mai multe variante la Jina

09
sau la Fântânele. Interesant este şi colindul pastoral reprezentat prin

20
„Ciobănaşul” (Jina, Gales, Sălişte), „Trei păcurari de munte” (la Poiana

/
Sibiului).

j.r . 2
În cadrul folclorului muzical şi coregrafic se remarcă cântecele

lu nr
mărgineneşti inspirate din viaţa pastorală, dansurile (învârtita, haţegana,
jiana, brâu).

-c I,
o
ad II
Obiceiurile şi datinile sunt legate de ocupaţii tradiţionale şi de
credinţa, marcând momentele importante din viaţa individului şi

ac N.
colectivităţii (naşterea, nunta, principale etape ale evoluţiei şi activităţilor
umane, înmormântarea). is. A
ns IS
O categorie de tradiţii şi obiceiuri sunt strans legate de viaţa socială
ce S

rurală, reflectând modul tradiţional de viaţă pastoral, ordonat de sucesiunea

po EN

anotimpurilor, de necesitatea transmutării turmelor, de activitatea ciclică

na C

legată de creşterea ovinelor (primăvărat, vărat).

ia O

Există în acest sens colindatul legat de agricultură şi păstorit,

ph P

colindatul de Crăciun, de Anul Nou, sărbatoarea „Ionilor”, sărbatoarea de

ra NA

Lăsata Secului de Paşte, la care se adaugă marcarea unor sărbători religioase

strâns legate de activităţile şi viaţa pastorală: Sfântul Gheorghe, când oile
og A

sunt urcate la fâneaţă; Sfântul Constantin şi Elena, urcatul oilor la munte;

ge HI

Sfântul Ilie, cu nedeile pastorale; schimbarea la faţă (6 august) cu urcatul la

P

munte al stăpânilor; Sfânta Maria Mica (8 septembrie), oile coboară la

RA

fâneţe; Sfânta Paraschiva, cu ruptul turmelor.

G
EO

3.5. Impactul etno-turistic al păstoritului.

Acesta se manifestă pe multiple planuri şi anume cel al antropizării
G

peisajului montan şi alpin, ca urmare a stânelor şi sălajelor, cel al

instrumentarului şi produselor tradiţionale obţinute şi cel al activităţilor
temporal-pastorale şi reflectarea în folclorul popular.

56
Geographia Napocensis Anul III, Nr. 2, 2009

Stânele se constituie ca habitate elementare tradiţionale din spaţiul

montan, cu caracter sezonier, care funcţionează ca şi mici unităţi de
producţie complexă a produselor, în principal lactate, după metode
tradiţionale. Stâna este un complex de construcţii alcătuite din material
lemnos amplasate pe platforme de netezire cu pantă redusă în apropiere de
liziera pădurilor şi de surse de apă (izvoare). Acestea se găsesc în cadrul
arealelor cu pajişti secundare sau cu păşuni alpine. Sunt formate din mai
multe componente, cuprinzând stâna propriu-zisă, de regulă cu trei
compartimente, reflectând organizarea vieţii pastorale (fierbătoare, dar şi loc

09
de adăpost), Comarnicul - strunga este locul unde se realizează obţinerea

20
laptelui prin mulgere, precum şi încăperea unde sunt produse telemeaua,

/
caşul, brânza de burduf şi unde sunt, de asemenea, adăpostite acestea până

j.r . 2
când sunt transportate în localităţile de provenienţă.

lu nr
Activităţile pastorale sunt deservite de o structură de „profesionişti”:
baci, ciobani, strungaşi, cu o foarte bună şi precisă distribuire a obligaţiilor.

-c I,
o
ad II
Activităţile diurne pastorale se desfăşoară după un ritual precis,
începând de la 4, 5 dimineaţa şi cu încheiere la 9, 10 seara.

ac N.
Stânele sunt extinse în Munţii Cindrel şi în arealul culmii Stefleştilor.
is. A
În Munţii Cindrel sunt peste cincizeci de stâne, cele mai multe dintre acestea
ns IS
pe versanţii nordici. Acestea oscilează ca altitudine a plasamentului între 1500
ce S

şi 1800 de m. În Munţii Stefleşti sunt peste 60 de stâne. În funcţie de locurile

po EN

de păşunat apartenente sau închiriate de la primării, fiecare dintre localităţile

na C

Mărginimii are un număr variabil de stâne cu „munţi” care contribuie şi la

ia O

denumirea stânii respective: pentru Tălmăcel, stâne din Munţii Conţu, Sterpu,
ph P

Muma etc.; pentru Răşinari, stâne din Munţii Cânaia, Negovanu Mare,
ra NA

Negovanu Mic; pentru Orlat, stâne în Poieniţa Strâmba; pentru Sibiel, stâne în
Tomnatec, Padina; pentru Sălişte, stâne în Plai, Crinţ, Tarna Săliştei; pentru
og A

Poiana Sibiului, stâne în Şteaza, Balu etc.; pentru Jina, stâne în Munţii
ge HI

Groapa, Muncel, Gropata, Şerbota, Oaşa etc.

P
RA

4. Baza materială a turismului – amenajarea turistică.

G
EO

Amenajarea turistică a zonei Mărginimii Sibiului a început la sfârşitul

secolului XIX, cu deosebire în spaţiul montan şi mai ales în Munţii Cibinului,
G

ca urmare a dezvoltării turismului montan, de drumeţie şi pentru sporturi de

iarnă, la care s-a implicat una dintre organizaţiile turistice cele mai active între
1880 şi 1945, S.K.V., cu sediul în Sibiu, reînfiinţată după 1990.

57
Anul III, Nr. 2, 2009 Geographia Napocensis

Principalul impact al activităţii membrilor acestei asociaţii turistice a

fost înfiinţarea, amenajarea şi impunerea celei de a doua staţiuni montane
din Carpaţi (după Sinaia), Păltiniş, înfiinţată în 1896, care este totodată şi
cea mai înaltă staţiune climaterică montană din România, dezvoltată între
1400 şi 1450 m.
Păltiniş a aparţinut până în 1940 Asociaţiei turistice S.K.V., între
1941-1945 a fost administrată de Universitatea Ferdinand I din Cluj,
refugiată la Sibiu. După 1948 a fost prin naţionalizare trecută sub tutela
Oficiului Naţional de Turism, din 1968 a aparţinut O.J.T. Sibiu şi apoi

09
Ministerului Turismului.

20
Staţiunea Păltiniş este şi astăzi cea mai complexă amenajare turistică
din zona Mărginimii, cu 20 de construcţii, respectiv două hoteluri, cinci vile,

/
o cabană, trei dotări de tip cabană pentru elevi (formând o tabără).

j.r . 2
Capacitatea totală a staţiunii depăşeşte 600 de locuri, după 1990

lu nr
înregistrându-se o puternică ofensivă a amenajărilor turistice de tip casă de

-c I,
o
vacanţă – reşedinţe secundare.

ad II
Staţiunea Păltiniş – staţiune climaterică montană şi pentru sporturi

ac N.
de iarnă – are şi un domeniu schiabil amenajat, cuprinzând mijloace de
transport pe cablu (telescaunul Păltiniş-Onceşti, cu o diferenţă de nivel de
is. A
240 m, între 1422 m – 1662 m altitudine, o lungime de 1052 m, cu peste 50
ns IS
de scaune duble şi un debit de 360 persoane pe oră; teleschiul Dăneasa, lung
ce S

de 409 m, cu o diferenţă de nivel de 142 m şi un debit orar de 350 schiori).

po EN

Pârtiile amenajate cele mai reprezentative sunt Onceşti 1 şi 2 şi Dealul

na C

Poplăcii, cu o lungime totală de peste 3000 de m. Mai există şi pârtii

ia O

neamenajate, Onceşti 3, Găuşoara 1, Bătrâna 1, 2 şi 3.

ph P

După 1900, continuând cu perioada interbelică, au fost construite şi

ra NA

câteva cabane, între care se remarcă cabanele Fântânele, Gâtul Berbecului,

Curmătura. După 1950, au mai fost realizate alte câteva cabane, refugii
og A

montane şi câteva case de vânătoare (cu circuit închis).

ge HI

Localitatea Miercurea Sibiului, cu resurse de ape sărate, a fost

P

amenajată ca staţiune balneară locală în perioada interbelică, menţinându-şi

RA

şi astăzi acest statut.

În zona colinară şi în lungul Culoarului Apoldului au fost realizate,
G

după 1970, câteva unităţi de cazare de tip motel.

EO

După 1990, în condiţiile promulgării unei legislaţii favorabile

G

iniţiativei turistice private în spaţiul rural, şi cu deosebire în zona montană,

se remarcă apariţia etapică a unor pensiuni rurale care treptat se înmulţesc ca
număr, se diferenţiază ca şi capacitate de primire şi grad de confort (număr
de margarete), precum şi ca ofertă de servicii.

58
Geographia Napocensis Anul III, Nr. 2, 2009

Zona Mărginimii, ca spaţiu rural românesc cu un accentuat caracter

de originalitate, locuită de o populaţie foarte activă şi cu spirit
întreprinzător, a devenit astăzi una dintre cele mai reprezentative şi
dinamice zone cu turism rural din România.
Practic, fiecare din localităţile Mărginimii dispune de un număr de la
câteva unităţi – pensiuni rurale, până la câteva zeci de unităţi, putând
adăposti simultan mai multe zeci sau sute de persoane în fiecare localitate.
Se remarcă în acest sens Cisnădie şi Cisnădioara, Orlat, Răşinari,
Sălişte-Sibiel, Gura Râului, Cristian şi mai nou, Jina (2008).

09
Capacitatea totală de cazare a zonei Mărginimii depăşeşte 1800 de

20
locuri, totalizând 600 de camere, în cadrul a 180 de unităţi. Dintre acestea,

/
aproape 160 de unităţi reprezintă pensiunile din localităţile Mărginimii, la

j.r . 2
care se adaugă câteva vine din Staţiunea Păltiniş, cabanele şi cele 6 tabere

lu nr
pentru elevi.
Turismul rural a căpătat o accentuată tentă asociativă, proprietari şi

-c I,
o
ad II
grupuri de proprietari aparţinând fie la asociaţii naţionale de tip ANTREC
sau organizaţii cu caracter local, regional. În Mărginimea Sibiului există şi

ac N.
două centre de informare turistică, la Sălişte şi Cisnădie.
is. A
Analiza detaliată a bazei turistice din zona Mărginimii de la nivel
ns IS
general până la nivel de localitate şi, în măsura accesului la informaţie, la
ce S

nivel de unitate turistică va fi realizată în etapa a doua, când se va elabora şi

po EN

strategia şi direcţiile de dezvoltare ale turismului în zona analizată.

na C
ia O
ph P

BIBLIOGRAFIE
ra NA

BADEA, L., CALOIANU, N., DRAGU, GH. (1971), Judeţul Sibiu, Edit.
og A

Academiei R. S. România, Bucureşti.

ge HI

CIANGĂ, N. (1984), Economia turismului în Depresiunea Transilvaniei,

P

Studia Univ. „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Geol.-Geogr. p. 64-69,

RA

Cluj-Napoca.
CIANGĂ, N. (2007), România. Geografia Turismului, Presa Universitară
G
EO

Clujeană, Cluj-Napoca.
VOICU-VEDEA, V. (1998), Mărginimea Sibiului. Studiu de Geografie
G

Rurală, Edit. Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu.

* * * (1984), Geografia României, III, Carpaţii şi Depresiunea
Transilvaniei, Edit. Academiei R. S. România, Bucureşti.

59