Sunteți pe pagina 1din 13

AREALUL TURISTIC RUCĂR-BRAN.

POTENŢIAL TURISTIC ŞI
VALORIFICARE
RUCĂR-BRAN TOURIST AREA. TOURISM POTENTIAL AND
VALORIFICATION

BOBOC LUMINIŢA ŞTEFANIA


Postdoctorand Institutul de Economie Mondială
Academia Română
Lect.univ.dr. Departamentul Ştiinţe Sociale, Umaniste şi ale Naturii
E-mail: luminitaboboc@ymail.com

Rezumat: Îmbrăcând diferite forme de manifestare şi dezvoltare de la o zonă la alta de la o


ţară la alta, turismul se înscrie ca un fenomen al secolului nostru, care a devenit unul dintre
cele mai vaste fenomene sociale ale anilor noştri cu implicaţii importante asupra economiei.
Industrializarea şi urbanizarea pronunţată sunt procesele sociale care îl îndepărtează pe om
de natură, pe când rolul turismului este de a-l readuce în mijlocul ei.
Motivaţia analizării arealului depresionar Rucăr-Bran are la bază practicarea unui nou tip de
turism, turismul rural, care a luat amploare după anul 1990.
Farmecul aparte al arealului Rucăr-Bran este dat de peisajul armonios în care relieful blând,
variat împrumută din măreţia şi monumentalitatea munţilor vecini. Dacă pe lângă aceste
spectaculoase obiective naturale le amintim şi pe cele create de om, valoroasele construcţii
tradiţionale din cadrul vechilor aşezări ale arealului, avem tabloul aproape complet al
motivelor pentru care este căutat şi vizitat de numeroşi turişti.
Cuvinte cheie: potenţial turistic natural, potenţial turistic antropic, relief carstic, relief
glaciar, areal turistic
Clasificare JEL: O180

Abstract:Tourism has become one of the largest social phenomena of this century, with
important implications for the economy, encompassing various forms of manifestation and
development across different regions and countries.
The ever-stronger processes of industrialization and urbanization alienate humans from nature
at an alarming pace. One of the aims of tourism is to bring back the humans in the middle of
nature.
The motivation for the analysis of the Rucăr-Bran areal depression is based on a novel type of
tourism, the rural tourism, which became popular after 1990.
The charm of the Rucăr-Bran area is given by the harmonious landscape and gently varying
topography which borrows its grandeur and monumentality from the neighboring mountains.
Besides the spectacular natural tourist attractions, the area is also rich in man-made ones, such
as the valuable traditional buildings in the ancient settlements of the area, which add to the list
of reasons why the Rucăr-Bran areal is sought and visited by many tourists.
Keywords: natural tourism potential, anthropic tourism potential, karst relief, glacial
relief, touring area

331
1. Aşezare şi limite
Arealul Rucăr-Bran este străjuit de Munţii Leaota şi Bucegi în est şi Munţii Iezer-Păpuşa
şi Piatra Craiului în vest, desfăşurându-se pe direcţia principală nord-est sud-vest.
Complementaritatea functională, în principal turistică, este dată de interferenţa şi parţial
apartenenţa acestui spaţiu la spaţiile montane din jur. Asupra limitelor estice şi vestice nu există
nicio îndoială, deoarece sunt clar evidenţiază în peisaj de abrupturile puternice ale masivelor
limitrofe, care pe cele două flancuri domină cu 500 - 800 m acest areal depresionar intracarpatic.
În schimb, extremităţile sale nordice şi sudice rămân „suspendate" către depresiunile
Braşov şi Stoeneşti cu 350 - 400 m. Poate şi acest aspect constituie un element de originalitate
şi unicitate, care, alături de celelalte, conferă acestui spaţiu geografic carpatic o evidentă
personalitate.
Sub raport administrativ aşezările din areal aparţin judeţelor Argeş (Stoeneşti,
Dragoslavele, Rucăr) şi Braşov (Fundata, Moeciu şi Bran).

2. Potenţialul turistic natural

2.1. Potenţialul morfoturistic


Înfăţişarea actuală a arealului Rucăr-Bran este rezultatul unei îndelungate evoluţii, iar
majoritatea cercetătorilor evidenţiază faptul că acest spaţiu care se suprapune culoarului s-a
individualizat în mezozoic la sfârşitul cretacicului datorită mişcărilor de cutare prin care s-au
înălţat sinclinalele Bucegi, Piatra Craiului şi anticlinalul Leaota.
Din punct de vedere petrografic, arealul este alcătuit din formaţiuni petrografice dure
cristaline, cam pe la mijlocul erei mezozoice teritoriul arealului Rucăr-Bran a funcţionat ca un
bazin de sedimentare încadrat de masivele cristaline ale Leaotei, Făgăraşului şi Iezerului. Aici
s-au acumulat din jurasic până în cretacic în mai multe cicluri formaţiuni predominant
calcaroase, calcare compacte sau gresii şi marne apoi formaţiuni detritice formate mai ales din
conglomerate şi gresii.
Platforma Bran contrastează cu bazinele depresionare: Peştera, Dâmbovicioara, Podu
Dâmboviţei şi Dragoslavele.
Culoarul Dâmboviţei este situat între Podu Dâmboviţei în nord şi Cheile de la Cetăţuia
în sud, nota dominantă este dată de mulţimea bazinelor depresionare de origine tectono-erozive,
dar se găseşte şi un relief carstic evoluat plin de pitoresc.
Râul Dâmboviţa este factorul eroziv cel mai important, adâncirea acestuia fiind
impulsionată de nivelul de bază coborât şi de mişcările neotectonice care au determinat înălţarea
şi mai pronunţată a munţilor din jur.
Relieful carstic dezvoltat pe calcare mezozoice se află răspândit în tot arealul arealului
Dâmboviţei dar cu o mai mare amploare în jurul depresiunii Podu Dâmboviţei. Cele mai
interesante şi spectaculoase complexe de chei se află pe Valea Dâmboviţei: Cheile Perimatului,
Cheile Plaiului Mare, Cheile Mici la pătrunderea râului în depresiunea Podu Dâmboviţei, Cheile
Mari sau de Jos, care sunt sculptate în Muntele Ghimbav şi cheile de la Cetăţuia săpate tot de
Dâmboviţa dar de această dată în conglomerate cretacice.

332
Mulţimea peşterilor demonstrează existenta unui relief carstic puternic evoluat. Cele
mai mari peşteri se găsesc în compartimentul central al arealului: Peştera Dâmbovicioarei aflată
pe valea cu acelaşi nume în amonte de satul Dâmbovicioara, Peştera de la Coltul Surpat aproape
de Podu Dâmboviţei, Peştera Uluce şi Peştera din Platforma Brăneană.

2.2. Potenţialul climato-turistic


Climatul este direct influenţat de etajarea reliefului şi este unul din factorii favorizanţi
sau dimpotrivă inhibanţi ai activităţilor turistice. Elementele climatice acţionează stimulativ sau
restrictiv alături de celelalte componente ale fondului turistic natural, el acţionând diferit asupra
organismului uman şi inducând posibilitatea de practicare a unor anumite forme de turism.
Clima arealului depresionar Rucăr-Bran se încadrează prin particularităţile sale în
climatul montan moderat fiind influenţat de masivele înalte ale Meridionalilor.
Desfăşurarea elementelor climatice este generată de circulaţia generală a maselor de aer
care se face pe direcţia predominantă nord-est sud-vest.
Varietatea reliefului şi creşterea altitudini în areal, în dublu sens, dinspre periferie spre
cumpăna de ape Giuvala-Fundata şi altitudinal dinspre axul arealului spre versanţi până la 1400-
1500 de metri, generează gradienţi verticali şi scăderea temperaturii, creşterea cantităţii de
precipitaţii, a nebulozităţii şi a presiunii termice.
Regimul termic se caracterizează prin valori anuale de 4-8ºC scăzând odată cu
altitudinea, 7,2ºC la Rucăr (700 m), 4,4ºC la Fundata (1300 m). În unele depresiuni îndeosebi
la Rucăr şi Podu Dâmboviţei se înregistrează frecvente inversiuni termice care pe lângă
temperaturile minime coborâte mai determină brume timpurii şi târzii şi îngheţ la sol.
Precipitaţiile medii anuale la Rucăr sunt de 810,9 mm iar la Fundata de 1020,9 mm.
Durata medie a stratului de zăpadă este de 200 de zile care se menţine de la mijlocul lunii
noiembrie până în prima decadă a luni aprilie.
În general, vântul este cel mai instabil element meteorologic fiind influenţat de circulaţia
generală atmosferică, de relief şi alţi factori. Datorită munţilor din jur direcţia generală a
vânturilor la Fundata este repartizată relativ uniform în nord-est 41,7% şi în sud-vest 42,6%.
Local aici vânturile sunt cunoscute sub numele de Pietraru deoarece bat dinspre Piatra Craiului
topind zăpada cu pericol de producere a inundaţiilor şi Băltăreţul deoarece bate dinspre Bucegi
şi Leaota încălzind climatul.
Climatul impune desfăşurarea activităţilor recreative generând “atmosfera” favorabilă
sau nefavorabilă actului recreativ catalizând sau dimpotrivă inhibând derularea acestuia.

2.3. Funcţia turistică a hidrografiei


Alături de relief hidrografia se instituie în principala sursă de atracţie turistică aparţinând
cadrului natural.
În arealul Rucăr-Bran apele curgătoare alcătuiesc un veritabil păienjeniş, care
ferăstruieşte munţii, generând bazinete depresionare cu lunci, terase şi chei de rară
spectaculozitate.
Apele curgătoare sunt reprezentate de râul Dâmboviţa care drenează partea centrală şi
sudică a arealului şi râul Turcului care se scurge spre Depresiunea Braşov.
333
Bazinul hidrografic al Dâmboviţei ocupă circa două treimi din suprafaţa arealului fiind
cel mai important afluent al Argeşului cu o lungime de 266 km. Dâmboviţa îşi are obârşia în
masivul Iezer-Păpuşa sub vârful Roşu la o altitudine de 2.240 m prin unirea pâraielor
Borcănaşul şi Valea Vadului. Între izvor şi Podul Dâmboviţei râul străbate circa 42 de km
lungime, o denivelare spectaculoasă de aproape 1500 m având o pantă medie de 39,4 m/km.
La Podul Dâmboviţei râul se mai domoleşte dar îşi măreşte debitul prin colectarea
afluenţilor, principalul afluent este Dâmbovicioara, apoi Cheia format din unirea Rudăriţei cu
Urdăriţa, acesta îşi adună apele dinspre Dealul Sasului şi Munţii Leaota.
Debitul mediu anual al Dâmboviţei ajunge la 4,55 m3/s primăvara şi 13,5 m3/s iarna.
Între Podul Dâmboviţei şi Rucăr, Dâmboviţa primeşte pârâul Ghimbav care îşi adună apele de
pe clina nord-vestică al munţilor Leaota.
Mai jos de Rucăr, Dâmboviţa confluează cu Râuşorul cel mai important afluent provenit
din Munţii Iezer-Păpuşa cu o lungime de 15 km şi suprafaţa bazinului hidrografic de 53 kmp,
acesta colectează mici pâraie cu debit bogat ca: Boţianu, Strâmba, Mâldarul şi Andreiaşul aflate
pe partea dreaptă a Râuşorului.
În aval de Rucăr, Dâmboviţa se lărgeşte şi în bazinetul Dragoslavele are ca afluenţi pe
Frasinul, Valea Caselor şi Valea Hotarelor ultimii afluenţi mai importanţi până la ieşire din
areal sunt: Valea Bădenilor (15 km), cu o suprafaţă hidrografică de 57 kmp, apoi Valea lui
Coman pe partea stângă şi pârâul Stoeneasca pe dreapta.
Bazinul hidrografic al Turcului drenează Platforma Brăneană având o lungime de 25
km iar suprafaţa de 200 kmp aparţinând sistemului hidrografic al Oltului; direcţia de curgere a
râului se suprapune înclinării generale a Platformei Brănene SV – NE.
Principalii afluenţi ai Turcului sunt: Moeciu, Şimon, Sohodol, Piatra şi Sârbicioara, care
îşi adună apele de pe clina Pietrei Craiului şi Bucegilor, cu o pantă accentuată ce formează lunci
şi terase.

2.4. Potenţialul turistic al biosferei


În strânsă corelaţie cu condiţiile morfologice şi climatice, caracterul regiunii montane
s-a individualizat printr-un înveliş biogeografic complex ce concură la o mai accentuată
diversificare a fondului turistic natural.

2.4.1. Vegetaţia
Vegetaţia forestieră ocupă primul loc între ecosistemele arealului Rucăr-Bran, raportat
la suprafaţa arealului, cu o pondere de 47%. Suprafeţele forestiere cele mai întinse aparţin
comunei Rucăr, circa 20.000 ha, iar Branul posedă 4.000 ha.
În repartiţia altitudinală a pădurilor distingem un prim etaj al pădurilor de foioase, mai
ales făgete, între 500-1000 m şi un etaj al pădurilor de amestec până la 1400-1500 m.
Pădurile de foioase sunt răspândite în bazinele depresionare din partea sudică a arealului
Dâmboviţei şi pe Valea Moeciu în partea de nord; alături de fag cel mai răspândit arbore al
acestor păduri este carpenul (Carpinus butulus). Se mai întâlnesc: frasinul (Fraxinus excelsior)
şi mesteacănul (Betula venuosa), iar pe alocuri apar şi ulmul de munte (Ulmus montana), plopul
(Populus tremula) şi arţarul (Acer platancies).
334
Pădurile de amestec, în care alături de făgete, coniferele devin odată cu înălţimea
predominante, ocupând versanţii înalţi până la 1400-1500 m sau pe cei întunecoşi cu expoziţie
nordică. Cele mai răspândite specii de conifere sunt: molidul (Picea albies), bradul (Abies alba)
şi laricea (Laris decidua).
Pajiştile secundare reprezintă o asociaţie care ocupă, datorită dezvoltării unui păstorit
intens, mari suprafeţe din Platforma Bran. Covorul pajiştilor montane este format din
numeroase specii, cum ar fi: păiuşul (Festuca rubra), firuţa (Agrestis termis), ţepoşica (Nardus
stricta), păiuşul de livadă (Festuca pratens) şi trifoiul alb (Trifolium repens).
Numeroase flori înviorează prin culorile lor multicolore păşunile şi fâneţele montane,
dintre ele nu lipsesc: viorelele (Viora adorata), cicoarea (Cichorum intylus), sânzienele (Galium
verum), gura leului (Antihirum majus).
În zonele carstice mai apar: ovăsciorul auriu (Trisetum flovescens), garofiţa (Dianthus
spiculifolius) şi rogozul (Corex ruprestis).
Specii de mare interes ştiinţific sunt endemismele dintre care amintim: garofiţa Pietrei
Craiului (Dianthus spiculifolius) unică în lume care se răsfaţă pe bârnele inaccesibile ale Pietrei
Craiului alături de sângele voinicului (Nigritella nigra), bulbucul de munte (Trollius europaeus),
drobuşor (Isatis transylvanica), smârdanul (Rododendron kotschyi) şi nu în ultimul rând floarea
de colţ (Leontopodium alpinum).

2.4.2. Fauna
Cadrul natural specific arealului Rucăr-Bran este deosebit de favorabil pentru o faună
bogată şi diversificată care populează pădurile, fâneţele şi păşunile montane.
În pădurile de conifere şi făgete se regăsesc numeroase specii de animale: lupul (Canis
lupus), râsul (Lynx lynx), jderul de pădure (Martes martes), veveriţa (Scirius vulgaris).
Pe culmile înalte ale Pietrei Craiului întâlnim capra neagră (Rupicapra rupicapra), specie
ocrotită de lege.
Dintre speciile de păsări trăiesc aici: piţigoi (Paris montana), muscărul mic (Ficedula
parva), pitulicea sfârâitoare (Philoscopera dibilatrix) şi ciocănitoarea cu spatele alb
(Dendrocopos leucotos).
În apele Dâmboviţei şi ale afluenţilor săi trăiesc laolaltă cu păstrăvul (Salmo trutto
gobia), lipanul (Thimallus thimallus) şi mioga (Barbus meridionalis petngi).
Posibilităţile de practicare a vânatului şi pescuitului constituie o premisă favorabilă în
amplificarea turismului de sejur.

3. Potenţialul turistic antropic


Arealul Rucăr-Bran este puternic umanizat şi ca atare obiectivele turistice de natură
antropică apar cu predilecţie mai ales aici, iar în celelalte zone predomină bazele de cazare.

3.1. Obiective religioase


Edificiile religioase atrag masele de vizitatori printr-o serie de atribute comune tuturor
construcţilor antropice cum sunt: vechimea, grandoarea, dar şi prin însuşiri specifice particulare
cum ar fi: stilul constructiv, decoraţia interioară şi funcţia îndeplinită.
335
Din suita monumentelor religioase din zona Branului de o mai mare atractivitate
turistică sunt: bisericile din Şimon, Cheia, Fundata şi Bran.
Biserica din Şimon construită în 1790 cuprinde în plan naosul şi pronaosul care se
înscriu într-un dreptunghi acoperit cilindric.
Existenţa Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Fundata este atestată documentar
din 1777, dar actuala construcţie a fost ridicată între anii 1835-1837, pictura fiind realizată de
dascălul Ion Vartolomeu din Şimon.
Biserica din Bran construită în 1820 a fost pictată în anul 1836, construcţia cuprinde în
plan un naos cu patru travee flancat în extremitatea vestică de două abside semicirculare în
interior şi poligonale în exterior. Faţadele tencuite şi văruite au ferestre înalte fără ancadramente
terminate, cornişa este subliniată de un profil din tencuială, iar turnul este decorat pe toată
înălţimea cu pilaştri neoclasici ce-i conferă o notă originală, construcţia păstrând structura
originală.
În Dragoslavele mai reţin atenţia vechea Biserică Domnească, aflată în centrul comunei
construită pe vremea domnitorului Grigore Ghica, datând din 1661, apoi Schitul de lemn de la
Podrişor asemănător construcţilor maramureşene de acest gen.
Aspectele edificiilor religioase indică trainicele relaţii culturale dintre Ţara Românească
şi zona Branului, alături de puternicele influenţe venite prin meşterii de dincolo de Carpaţi.

3.2. Resurse istorice


Primele dovezi certe care atestă existenţa Rucărului încă din vechime sunt aduse de
existenţa castelului roman de la Scărişoara care datează din vremea stăpânirii romane în Dacia,
punct de atractivitate turistică şi astăzi.
Alte vestigii arheologice au fost descoperite la Peştera Mare şi Peştera Mică din satul
Peştera; în Peştera Mică au fost descoperite unelte din silex, resturi osteologice iar în Peştera
Mare au fost descoperite unelte specifice epipaleoliticului şi ceramică neolitică.
Castelul Bran este unul dintre cele mai vechi şi interesante monumente ale arhitecturii
laice din România; pe un promotoriu ce domină împrejurimile se află crescut parcă din trupul
unei uriaşe stânci Castelul Bran.
Acesta a fost construit de maeştrii braşoveni în urma privilegiilor din 19 noiembrie 1377
acordate de Ludovic de Anjou. Arhitectura edificiului este specifică secolului XIV şi a fost
iniţial subordonată rolului de cetate folosind pe deplin avantajele oferite de poziţia strategică,
astfel planul întregii construcţii era neregulat, edificiul fiind prevăzut cu trei turnuri de
supraveghere şi apărare în est, vest şi nord. Apoi în secolul XVII-lea au avut loc modificări
importante adăugândui-se un nou turn pe latura sudică.
Cele patru turnuri cu zidurile care le unesc formând incinta sunt lucrate din piatră de
stâncă şi bolovani de râu, materiale de construcţii specifice vremii.
Încăperile seculare ale cetăţii adăpostesc în prezent valoroase elemente în care arta
gotică şi cea barocă se împletesc cu arhitectura rustică medievală transilvăneană. Se impun
îndeosebi colecţiile de mobilier gotic şi baroc, colecţiile de pictură şi sculptură, de porţelanuri
şi arme medievale alături de colecţiile de icoane pe sticlă întregite de numeroasele trofee de
vânătoare.
336
În fosta curte a castelului Bran azi se află un muzeu etnologic în aer liber înfăţişând case
din lemn, instalaţii tehnice ţărăneşti şi gospodării întărite.
Muzeul s-a deschis în anul 1961 şi cuprinde 14 gospodării ţărăneşti fiecare monument
fiind amenajat cu minuţiozitate şi cu tot inventarul din epocă. Cel mai vechi monument din
muzeu este casa din Sohodol construită în anul 1970 şi este compusă dintr-o tindă fără plafon
şi cameră de locuit. În jurul anului 1960 casa a fost modificată prin construirea unei săli în
partea din faţă, monumentul se înscrie în grupa planurilor cu două încăperi, casă şi sală, prispa
deschisă se desfăşoară pe toată faţada având balustrada ornamentată.

3.3. Fondul turistic etnografic


O adevărată reţea de aşezări, gospodării permanente, temporare sau sezoniere sunt
risipite pe ambii versanţi ai Carpaţilor de la Rucăr până la Bran. Majoritatea satelor brănene -
Fundata, Şirnea, Fundăţica, Sohodol, Predeluţ, Moieciu de Jos, Moieciu de Sus, Măgura - s-au
format prin aşezarea populaţiei din satele submontane şi văile apropiate. Satele de aici sunt sate
risipite fie sub formă de hodăi fie sub forma unor grupări de gospodării constituite în sate sau
crânguri.
Această structură s-a păstrat până de curând la Măgura şi la Peştera, locuitorii trăind în
case construite pe stânci sau pe văile apelor repezi de munte. În cadrul acestor aşezări
gospodăriile sunt situate departe de drumuri, locuitorii căutând să-şi asigure prin producţia
proprie cerinţele gospodăreşti. Existenţa populaţiei, aşezată în gospodării răspândite pe plaiurile
munţilor, este confirmată încă din vechime, într-un document din 1710.
În Dragoslavele vatra satului s-a extins considerabil, noile gospodării adevărate, vile de
munte au dus la unirea cu Rucărul în nord şi cu Stoieneşti, în sud dezvoltându-se tipul de sat
stradă; prin potenţialul său turistic satul Dragoslavele poate fi considerat “sat turistic” atât
datorită frumuseţilor naturale, cât şi a celor istorice.
Arhitectura populară caracteristică zonei Bran este dezvoltată mai ales la locuinţa
dezvoltată pe orizontală cu un singur nivel. Tipul cel mai vechi de casă cuprinde în plan camera
de locuit şi tinda, înşirându-se în familia planurilor asimetrice cu o singură intrare prin tindă; în
faţa casei se găsea tinda ce ulterior devine târnaţ. Casa era clădită din bârne şi molift lucrate cu
multă măiestrie şi cioplite în patru muchii una cu alta.
Gospodăria cu ocol întărit specifică Branului are aspectul unei mici cetăţi în jurul căreia
sunt aşezate cu spatele spre exterior casa şi construcţiile anexe, o poartă înaltă închide curtea
interioară care constituie adăpost pentru oi în timpul ierni.
Materialul folosit pentru construcţia gospodăriei era format din bârne lungi de brad
aşezate pe bolovani de piatră, pereţi fiind executaţi din trunchiuri de copac fasonaţi.
Decoraţia exterioară este reprezentată prin unele modele crestate pe palisandrul
târnaţului, pe friza de sub streaşină sau pe stâlpii porţilor.
Decoraţia interioară este în strânsă legătură cu arhitectura casei şi ca o caracteristică
generală a ansamblului acestei arhitecturi se remarcă dispunerea orizontală alternativă şi
simetrică a pieselor cu caracter decorativ: ceramică, picturi pe sticlă, pe pânză, sau ţesături de
interior.

337
Sistemul de încălzire cu vatră înaltă şi coş de formă dreptunghiulară aşezată lângă
peretele median către uşă este specific transilvănean.
Dispunerea mobilierului cu patul de-a lungul peretelui, masa cu laviţă în faţă, modul de
aranjare a ţesăturilor din lână care uneori acoperă pereţi de sus până jos, ştergarele lungi aşezate
pe partea superioară a peretelui dau o notă aparte locuinţei.

3.4. Instalaţiile tehnice


Arealul Rucăr-Bran este străbătut de râuri repezi propice dezvoltării şi amenajării
instalaţiilor tehnice. Aici are loc dezvoltarea morilor, iar într-un document din 13 aprilie 1460
se face prima menţiune cu privire la existenţa unei mori a Branului. Pe parcursul timpului satele
din zona Bran se specializează pe anumite instalaţii astfel: Branul, Moieciu de Jos şi Moieciul
de Sus sunt zone în care are o mare dezvoltare industria morăritului.
În prima jumătate a secolului al XVIII-lea apar instalaţii pentru decortificarea seminţelor
de in, industriile ţarăneşti legate de prelucrarea textilelor cum sunt: pivele, dârstele şi vâltorile
dezvoltate datorită practicării intense a creşterii oilor şi cerinţelor de prelucrare a lânii.
În anul 1830 în Bran sunt menţionate documentar 8 dârste, 11 pive, tipul de piuă întâlnit
în zona Bran este aceea cu male majoritatea fiind acţionate cu forţa motrică a apei. Piua propriu-
zisă era folosită pentru îngroşarea şi finisarea pănuri, desagelor şi a straielor.
Vâltoarea este un accesoriu al pivei, are forma unui triunghi de con aşezat cu vârful în
jos construită din scânduri de brad uneori găurite şi legate între ele cu cercuri de stejar.
La dârste procesul de îngroşare şi uniformizare se bazează tot pe batere care se produce
datorită căderii repetate prin greutatea proprie a materialului.
Joagărele din zona Bran au fost în general simple, cu o singură pânză, instalaţia era
acţionată de roată hidraulică cu admisie inferioară. Roata angrenată hidraulic imprima mişcarea
de rotaţie fusului care printr-o volantă transforma mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie
necesară joagărului.
Activitatea locuitorilor din areal, desfăşurată cu mijloace şi procedee specifice unui
anumit nivel de dezvoltare tehnică, se oglindeşte şi în varietatea instalaţiilor tehnice. Bogăţia
formelor, ingeniozitatea mecanismelor, inventivitatea remarcabilă prezentă în fiecare instalaţie
dau posibilitatea conturării unei imagini veridice asupra trecutului populaţiei de aici şi asupra
experienţei rezultate din folosirea unor materiale din practica milenară a unor ocupaţii şi
meşteşuguri.

3.5. Ocupaţiile şi meşteşugurile


Acestea au o importantă tradiţie în arealul Rucăr-Bran, iar cea mai cunoscută ocupaţie
este păstoritul datorită căruia zona Bran a fost caracterizată ca una dintre principalele rezerve
ale ţării noastre. Aici păstoritul se practică prin două tipuri specifice: păstoritul pendulator de
munte şi păstoritul transhumant specific proprietarilor de turme mari.
Altă ocupaţie importanţă este agricultura, fiind mai dezvoltată din punct de vedere
economic în satele Sohodol, Predeluţ şi Moieciu de Jos, unde natura satului a favorizat cultura
cartofului, a pomilor fructiferi şi într-o mai mică măsură a cerealelor. La altitudini de peste 1000
m se practică agricultura în terase.
338
Locuitorii din arealul Rucăr-Bran se ocupă şi cu prelucrarea lemnului, ocupaţie
tradiţională preluată din generaţie în generaţie şi diversificată în raport cu cerinţele vieţii.
Paralel cu satisfacerea nevoilor gospodăreşti materialul lemnos a fost prelucrat şi pentru piaţă
fiind o sursă de venituri. Locuitorii din Peştera, Fundata, Şirnea şi Măgura se ocupau în special
cu colhăritul în pădurile de conifere, activitate ce implică adunatul, rostogolitul şi transportatul
lemnului.
Confecţionarea sitei şi a şindrilei necesară la realizarea acoperişurilor poate fi
considerată o specialitate a brănenilor. Uneltele folosite la prelucrarea lemnului până în secolul
XVIII-lea erau: securea, ţapina, parul de colhărit, maiul şi pentru despicat buşteni - cramponul.
Ocupaţiile secundare sunt culesul din natură, vânătoarea, pescuitul şi albinăritul care
sunt anterioare agriculturii şi creşterii animalelor. Culesul din natură a constituit în zona
Branului o îndeletnicire obişnuită practicată în trecut destul de intens de păstori în timpul
păşunatului şi de femei şi copii, produsele culese din natură erau destinate: alimentaţiei sau
industriei casnice; dintre plantele alimentare primul loc îl ocupau ciupercile apoi fructele: fragi,
zmeură, mure, alune şi măceşe.
Albinăritul s-a practicat în arealul Rucăr-Bran timp îndelungat în stupi primitivi
confecţionaţi din trunchiuri de copaci scobiţi în interior sau din împletituri; paralel cu albinăritul
s-a practicat şi prelucrarea cerii pentru confecţionarea lumânărilor.
Dintre meşteşugurile ţărăneşti se remarcă prelucrarea lemnului, construindu-se mori,
pive, joagăre sau teascuri. Categoria uneltelor de muncă cumulează un vast repertoriu de piese
realizate din lemne de diferite esenţe. În această categorie se înscrie seria de unelte şi obiecte
folosite creşterii animalelor cu deosebire în cel al păstoritului, printre acestea se înscriu: vasele
de muls, vasele de frământat caşul sau putinile pentru bătut untul, însă cele mai reuşite realizări
estetice sunt întâlnite la păpuşarele de caş.
Fierăritul a fost practicat în toate atelierele săteşti din zona arealului şi s-a dezvoltat în
corelaţie cu practicarea ocupaţiilor de bază şi a altor meşteşuguri. Un asemenea atelier mai
funcţionează şi azi în satul Şirnea care are un inventar diversificat cum ar fi: serii de ciocane,
nicovală, bardă, cuţitoaie, vătrai pentru cărbuni şi foale.
Cojocăritul s-a practicat în trecut mai ales în Branul de Sus, Rucăr şi Şirnea unde se
menţine până azi cojocăritul în formele lui tradiţionale. Un număr de cojocari au funcţionat în
satele de jos ca exemplu Bran-Poarta unde ca urmare a tradiţiei se practică şi azi dar este adaptat
modei actuale.
Din categoria pieselor de blană fac parte: căciula cu fund purtată de ciobani, pieptarul
înfundat sau despicat în faţă, cojocul scurt cu mâneci sau cojocul lung.
Alt meşteşug de o importanţă deosebită este încondeierea ouălor care este foarte
răspândit în zona Branului excelând printr-o măiastră execuţie a desenului, printr-un bogat
repertoriu de motive ornamentale. Calitatea deosebită a ouălor împestriţate a făcut ca zona
Branului să se impună cu aceste produse până peste hotare.
Ca procedee tehnice folosite se practică doar cel al scrierii cu ceară a motivelor
decorative cu ajutorul condeielor de diferite grosimi. În gama decorativă a ouălelor o pondere
însemnată o deţin motivele tradiţionale cum sunt: motivul solar, pomul vieţi sau vârtelniţa.

339
Ocupaţiile şi meşteşugurile în zona arealului Rucăr-Bran reprezintă o îmbinare organică
între tehnică şi artă avându-şi originile la începutul istoriei. De la forma lor primară de
manifestare la gradul superior atins în zilele noastre au parcurs un drum lung pe linia
perfecţionării tehnicii a diversificării produselor şi a ridicării nivelului artistic.

3.6. Obiceiuri şi manifestări artistice


În cadrul obiceiurilor şi al manifestărilor folclorice cea mai importantă manifestare este
Nedeea care se organizează în arealul Rucăr-Bran.
Nedeile s-au desfăşurat veacuri de-a rândul în poienile înalte ale munţilor, la poalele
munţilor sau lângă izvoarele râurilor, reunind anual o mulţime de locuitori din satele
submontane şi Subcarpaţi.
De-a lungul secolelor manifestările complexe ale Nedeilor, de petreceri, de schimburi
comerciale, de cunoaştere, de căsătorie, au constituit liantul sufletesc ce exprimă continuarea
unor vechi tradiţii. Reluarea Nedeii de la Fundata începând din anul 1969 se datorează iniţiativei
locuitorilor care la sfârşit de iulie adună mulţimi impresionante de oameni.
Alături de Nedei mai trebuie menţionate şi alte obiceiuri derivate din ocupaţia
păstoritului cum ar fi: “Împărţitul Munţilor” reflex peste veacuri a împărţitului în devălmăşie a
păşunilor şi fâneţelor montane. Alte obiceiuri mai sunt: “Măsura Laptelui”, “Însemnarea Oilor”,
şi “Răvăşitul oilor” care se desfăşoară în Şirnea.
Focul lui Sumedru este o tradiţie românească veche de 2000 de ani. În noaptea de 25
octombrie, (Sf. Dumitru – apărătorul păstorilor), se aprind focuri şi tinerii se adună în jurul
acestora. Obieceiul este vechi, se prespune că s-a suprapus peste un ritual păgân de purificare a
spaţiului înconjurător prin foc, ritual de origine geto-dacă.
Zona Rucărului este renumită pentru creşterea animalelor, îndeosebi a mioarelor, astfel
festivalul Expopastoralis are ca principal scop promovarea acestei îndeletniciri. Programul
evenimentului cuprinde spectacole cu iz câmpenesc, expoziţii de animale şi concursuri.
Prezentarea animalelor se desfăşoară în mai multe etape, precum: bovine adulte, tineret femel
şi mascul, ovine adulte, berbeci şi tineret ovin.
Concursul crescătorilor de animale, "Povestea brânzei", prilejuieşte schimbul de
experienţă între gospodarii munteni. Gospodine harnice şi pricepute prepară mâncăruri
tradiţionale ce vor fi expuse pentru degustare. Printre apetisantele gustări se număra: urdaşul,
balmeşul, mămăliga în pături, covrigi în ouă etc.
Baza materială turistică cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, terapeutice, de
agrement, alimentaţie publică, transport în vederea satisfacerii cererii turistice. Baza materială
este aceea care permite „fixarea la obiectiv” a subiecţilor care într-un interval de timp prestabilit
valorifică componentele fondului turistic natural sau antropic.
Dotarea bazei materiale turistice se face prin integrări armonizare şi are la bază
următoarele principii: flexibilitatea, funcţionarea maximă, integrarea armonioasă, rentabilitatea
şi reţelele independente.

340
4. Baza materială turistică
4.1.Baze de cazare şi alimentaţie publică
Bazele de cazare reprezintă elementul esenţial al bazei materiale turistice de care este
dependentă însăşi dezvoltarea turistică.
Formele de cazare au evoluat de la componentele „clasice” – casă de odihnă – specifice
staţiunilor, continuând cu apariţia cabanelor la începutul secolului nostru. În perioada postbelică
au fost reconsiderate ca formă de cazare: hanul turistic, motelul, popasul turistic, adaptate unui
turism de masă cu o mobilitate accentuată.
În arealul Rucăr-Bran se găsesc în număr mare popasuri turistice, care au apărut ca
urmare a necesităţii de a asigura locuri de cazare în perioada de vârf a sezonului turistic.

Tabel 1 - Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri,


județe şi localităţi

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Analizând numărul de structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare în perioada


aleasă (2010 - 2014) se constată o creştere a acestora pe total regiune luată în studiu, de la 191
unităţi în 2010 la 325 unităţi în 2014.

341
Tabel 2 – Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Dinamica fluxurilor turistice a dus şi la diversificarea tipurilor de structuri de cazare din


arealul studiat, predominând pensiunile agroturistice, în Bran-Moieciu. Pe tipuri de structuri de
cazare, ponderea cea mai mare o reprezintă pensiunile agroturisitice, urmate la distanţă mare
de hoteluri (16,9%), celelalte unităţi de cazare având o reprezentare redusă.
Un aport important la creşterea capacităţii de cazare îl aduc şi pensiunile turistice din
zonă, cele de la Rucăr, acolo însă capacităţile de cazare sunt încă modeste.
Agroturismul a cunoscut o intensă dezvoltare în cadrul arealului Rucăr-Bran, în ultimii
ani, o serie de pensiuni au fost amenajate de locuitorii din zonă. Pensiunile oferă: spaţii de
cazare, o gamă variată de produse culinare din producţiile proprii, linişte şi preţuri mai scăzute.
La aceste baze de cazare nota specifică este dată de intimitatea şi autenticitatea
serviciilor, dar numărul locurilor de cazare în cadrul pensiunilor este mai redus şi se rezumă la
ospitalitatea familială.

4.2. Căile de comunicaţie


Alături de celelalte componente ale bazei materiale, căile de comunicaţie aduc o
contribuţie importantă orientând şi canalizând fluxurile turistice.

342
Căile rutiere pătrund în interiorul arealului Rucăr – Bran prin DN 73 (Câmpulung –
Dragoslavele – Rucăr – Bran), DN 72A (Târgovişte – Voineşti – Stoeneşti – Valea Mare) şi
DN 73A (Predeal – Râşnov).
Din arealul Rucăr-Bran se pot întreprinde numeroase ascensiuni în Bucegi, Piatra
Craiului, Leaota, Peceneagu.

Bibliografie
1 Bonifaciu, S., Doxenescu, N., Ciotoiu, Ioana, (1976) - România ghid turistic, vol III, Editura Pentru
Turism, Bucureşti.
2. Ciangă, N., (1997) - Turismul în Carpaţii Orientali. Studiul de geografie umană, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
3. Cocean, P., (1999) - Geografia turismului, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca.
4. Haşdeu, T., (1983) - Cetatea Bran, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
5. Mac, I., (1998) - Geografia turismului, Curs Tg-Mureş.
6. Mendrea, S., (1978) - Bran, Editura Turism, Bucureşti.
7. Simion, T., (1990) - Culoarul Rucăr-Bran o poartă în Carpaţi, Editura Sport-Turism, Bucureşti.
8. Stoica Georgeta, Moraru, Olivia, (1981) - Zona etnografică Bran, Editura Sport-Turism, Bucureşti.
9. Tufescu, V., (1974) - România om-economie, Editura Ştiiţifică, Bucureşti.
10. www.insse.ro
11. www.primariarucar.ro
12. www.fundata-sirnea.ro
13. www.primariabran.ro

Acknowledgements
Această lucrare a fost realizată cu sprijinul finanţării obţinute în cadrul proiectului de
studii doctorale şi postdoctorale: ,,Studii doctorale şi postdoctorale Orizont 2020:
promovarea interesului naţional prin excelenţă, competitivitate şi responsabilitate în
cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicată românească” Contract
POSDRU/159/1.5/S/140106.

343