Capitolul I - Potențialul natural

1.1 Relief
Județul Vâlcea prezintă un relief variat cu circa 33% munți (incluzând și depresiunea
Loviștea), 20% dealuri și depresiuni subcarpatice, 45% dealuri piemontane și 2% lunci, fiind
marcat de pronunțate fragmentări, dispus în trepte de la N la S pe o diferență de nivel de 2274m
(între vârful Ciortea de 2426 altitudinea maximă si lunca Oltului, aflată la 152 m alt. în aval de
Drăgășani).
Zona montană ocupă treimea nordică a județului Vâlcea și este reprezentată de creasta
principală a M-ților Lotrului, partea vestică a M-ților Făgăraș, Munții Coziei și Căpățânii și
Depresiunea Loviștea. Zona subcarpatică se caracterizează printr-un relief puternic fragmentat de
numeroase văi cu direcția generală nord-sud. Se caracterizează printr-un relief colinar cu
altitudini cuprinse intre 600-800 m, având următoarele subdiviziuni: Muscelele Argeșului,
Subcarpații Vâlcei și Subcarpații Olteniei.
Suprafețele relativ netede sunt reprezentate prin depresiunile subcarpatice Horezu și
Jiblea, valea largă a Oltului și luncile principalilor săi afluenți. În cadrul acestora sunt
concentrate majoritatea localităților, cele mai importante căi de comunicație, precum și cele mai
importante activități economice bazate pe valorificarea resurselor teritoriului.
Piemontul Getic formează treapta colinară joasă a județului fiind alcătuit din platouri
piemontane care se lățesc pe măsură ce coboară spre sud. Acestea sunt separate de văi largi cu
lunci și terase mărginite de versanți puternic sau moderat înclinați.

1.2. Obiective turistice:

1.2.1. Parcul Național Buila Vânturărița
Masivul Buila-Vânturărița, prin potențialul său deosebit, întrunește condițiile optime
dezvoltării și practicării turismului în diferite forme: turism montan, turism științific, agroturism,
turism cultural, turism monahal, etc. Deși infrastructura nu este dezvoltată decât în mică măsură,
există totuși un minim necesar desfășurării activităților turistice. Cu toate, această insuficiență a
infrastructurii, zona este foarte căutată si vizitată de turiști. Din punct de vedere al infrastructurii
existente zona dispune de: rețea de drumuri de acces destul de bine pusă la punct, cuprinzând
drumul național 67 Râmnicu Vâlcea – Târgu Jiu, care trece prin sud-vestul masivului, la mică
distanță de acesta, drumul județean Râmnicu Vâlcea – Olănești, drumurile comunale asfaltate
care se ramifică din aceste principale artere spre localitățile Costești (Bistrița și Pietreni),
Bărbătești și Cheia, rețeaua de drumuri forestiere axată pe văile râurilor Bistrița, Costești,
Otăsău, Cheia și Olănești și o rețea destul de bine pusă la punct de trasee turistice amenajate și
1
marcate corespunzător. Rețeaua unităților de cazare cuprinde unități hoteliere în Râmnicu
Vâlcea, Băile Olănești și Horezu, câteva pensiuni turistice în localitățile Horezu, Costești,
Bărbătești, Cheia și Olănești, precum și de unități de cazare la standarde ridicate în mânăstirile
Bistrița și Horezu și mai modeste în toate celelalte. În zona montană nu se află decât un singur
refugiu turistic, cel de la Curmătura Builei, unde se poate dormi în condiții de bivuac, ca și în
stânile și cantoanele silvice.
Localizarea parcului național

Prin structura și conformația sa, Masivul Buila-Vânturărița prezintă condiții foarte bune
pentru practicarea escaladei, aici fiind atât trasee amenajate și cunoscute de către cățărători, cât și
alte zone propice practicării acestui sport, neamenajate, dar cu un potențial deosebit în acest sens.

1.2.2. Parcul Național Cozia

Zona Parcului Naţional Cozia și a vecinătăţilor acestuia este cunoscută ca o destinaţie
turistică importantă în România, care prin potenţialul ei natural (peisaje, izvoare termale, relief,
hidrologie, faună, floră, etc) și antropic (mânăstiri, monumente istorice), reprezintă o destinaţie
interesantă atât pentru turiștii din ţară, cât și pentru turiștii din străinătate.
Monitorizarile fluxului turistic in perioada 2003-2005 au scos in evidenţă că un numar
de aproximativ 50.000 turiști pe an au vizitat această zonă, dar numărul lor a crescut foarte mult,
chiar s-a dublat în anii 2006-2007.
Principalele atracţii sunt:
- drumeţii, plimbări în natură;
- practicarea unor sporturi, organizarea de expediţii, tabere și concursuri în aer liber;
- vizitarea unor lăcașe de cult, locuri și monumente istorice;- vizitarea unor locuri cu
peisaje deosebite, (Defileul Oltului, Cheile Lotrișorului, Cascada Gardului, Bulzul);
- însușirea unor cunoștinţe despre natură (în general elevi și studenţi);
O parte din vizitatorii care frecventează în general locurile mai accesibile de la intrările
în parc sunt sosiţi in zonă pentru tratament balnear în Staţiunea Călimanesti –Căciulata-Cozia.
În cadrul acestui parc întâlnim:
 Turism montan
Călătoriile în natură din zona montană a Parcului Național Cozia, pe traseele turistice și
potecile marcate, cu vizitarea unor locuri de belvedere, este cel mai specific aspect al turismului
în acest parc naţional. Programele turistice sunt in general de 1-3 zile.
 Sportiv

2
 Practicarea unor sporturi ( căţărări, săniuș, ciclism, sărituri cu parașuta, lansări cu
parapanta, sporturi nautice, etc,.), câștigă tot mai mulţi amatori in zona Parcului Național Cozia.
 Agroturismul și turismul rural.
Zonele agroturistice ale localităţilor Perișani, Sălătrucel, Berislăvești, Racoviţă au un
mare potenţial turistic, beneficiind de ambianţa montană pitorească și nepoluată, cu factori
naturali de mediu care le recomand ca pe niște interesante destinaţii de cunoaștere a spaţiului
rural montan românesc, a tradiţiilor și obiceiurilor culturale, a datinilor străbune, care dau
savoare vieţii rurale din aceste locuri.
 Balnear
Factorii de cură din staţiunea Călimănești-Căciulata-Cozia, atrag o mulţime de vizitatori
care își completează timpul petrecut în zonă și cu vizite în Parcul Național Cozia.
 Turismul stiinţific.
Este reprezentat de o categorie aparte de vizitatori, proveniţi în general din mediile
universitare și academice. Aceștia sunt interesaţi în completarea cunoștinţelor despre natură
pentru realizarea unor lucrări stinţifice.
 Turismul pentru reuniuni și congrese.
În staţiunea Călimănesti-Căciulata-Cozia se organizează o mulţime de simpozioane,
cursuri de perfecţionare si pregătire, workshopuri, olimpiade, etc, cu participanţi din ţară și
străinătate. O parte dintre aceste programe au în completare și ieșiri în natura din zona Parcului
Național Cozia pentru vizitarea unor obiective (ex. vizitarea cascadei de pe Valea Lotrișor) sau a
mânăstirilor (ex. Vizitarea Mânăstirii Stânișoara).
1.3. Potențialul climatic
Zona în care se situează județul se caracterizează printr-un climat temperat continental
moderat, cu ierni lungi și friguroase și veri scurte.
Clima este mai umeda în zonele înalte și cu temperaturi mai ridicate și precipitații mai
reduse în zonele joase. În ultimii ani, în județul Vâlcea s-a înregistrat temperatura minimă
absolută de -32,2°C (Obârșia Lotrului - 17.02.1993) și cea maximă absolută de 41°C (Bălcești -
04.07.2000).. Media anuală a temperaturii este de +10,2°C, iar regimul anual al precipitațiilor
variază între 600 și 1.200 mm.
Temperatura aerului reprezintă elementul meteorologic cel mai important, ce dă nota
caracteristică a climatului pentru orice areal. În zona montană trăsăturile climatice sunt o
consecință directă a poziției acestui spațiu în cadrul grupelor montane Făgăraș - Parâng, fapt ce
încadrează respectivul teritoriu în sectorul de climă continentală. Aceasta este zona cu cele mai
mari diferențe de altitudine fapt ce se reflectă și în diferențele înregistrate la nivelul temperaturii

3
medii anuale care oscilează între izotermele de 9° si – 2°C. Pentru zona subcarpatică,
temperatura medie anuală este de 8°C, caracteristice fiind inversiunile de temperatură.

1.4. Potențialul apelor de suprafață și de adâncime

Apele subterane
Principala sursă de alimentare a apelor freatice o constituie regimul pluvio – nival.
Acest lucru influențează nivelul apelor freatice ce variază de la o perioadă la alta a anului, în
funcție de volumul precipitațiilor atmosferice. Astfel, în perioada de toamnă și primăvara, cu ploi
abundente, debitul și nivelul acestora cresc, făcându-și totodată apariția un număr mare de
izvoare temporare pe versanții mai înalți ai văilor, care în perioada secetoasă seacă. La
Călimănești sunt izvoare sulfuroase, clorurosodice, iodurate, bromurate, calcice, magneziene
folosite atât în cura internă cât și în cea externă pentru tratarea bolilor aparatului digestiv, căilor
urinare, reumatism, boli ale ficatului și boli profesionale. Este cea mai mare dintre stațiunile
vâlcene, după capacitatea de cazare și de vizitatori.
La Băile Govora, izvoarele cu ape minerale au fost descoperite întâmplător, foarte
târziu, în jurul anului 1860, când țăranul Gheorghe Ciurea din Cernelele sapă un puț si constată
cu deziluzie și uimire că „apa arde”, prin urmare nu este bună de băut. Apele minerale
clorurosodice, iodurate, bromurate, clorurosodice sulfuroase și apele minerale slab concentrate,
ca și nămolul mineral antrenat din adâncuri de ape sunt indicate în tratamentul afecțiunilor
aparatului locomotor, respirator, O.R.L., sistemului nervos periferic, bolilor de nutriție, ca boli
asociate.

Stațiunile balneoclimaterice

BĂILE OLĂNEŞTI
Perla stațiunilor vâlcene, aflată la poalele Carpaților Meridionali, este renumită pentru
cele 35 de surse de ape minerale cu nenumărate proprietăți curative. Bioclimatul sedativ este
benefic pentru persoanele cu afecțiuni ale sistemului nervos, cauzate de stres și poluare

BĂILE GOVORA
Stațiune balneoclimaterică de interes național, una din cele mai bogate stațiuni în ape
iodurate și bromurate din Europa, iodul și bromul fiind de origine organică. Stațiunea este
recomandată persoanelor cu afecțiuni respiratorii, reumatismale ale aparatului locomotor și ORL.

4
 CĂLIMĂNEŞTI - CĂCIULATA
Stațiune balneoclimaterică, aflată pe malul drept al Oltului, este renumită pentru apele
minerale sulfuroase, clorate, bromate, cu sodiu, calciu și magneziu, cu proprietăți curative.
Stațiunea dispune de instalații pentru băi calde în cadă sau bazin cu apă minerală,
electrohidroterapie și kinetoterapie, aerosoli și inhalații, bazine descoperite cu apă termală
sulfuroasă (în stațiunea Căciulata), izvoare de apă minerală pentru cură internă, săli de
gimnastică medicală, saună, bazine de înot situate chiar pe malul râului Olt.

SALINA OCNELE MARI

La Ocnele Mari, sarea este exploatată din cele mai vechi timpuri, însă salina a fost
deschisă publicului larg pentru vizitare și cure de tratament doar de câțiva ani. Parcul turistic
este compus din muzeu, restaurant, baruri, biserică, magazine de suveniruri, terenuri de fotbal,
tenis sau baschet, mese de biliard, locuri de joacă pentru copii.

Rețeaua hidrografică de suprafață

În aval de confluența cu Cibinul, Oltul pătrunde în valea sa transversală reprezentată de
defileul Turnu Roșu, unde are o cădere de 128 m pe distanța de 80 km, până la Râmnicu Vâlcea.
Defileul se poate împărți în două sectoare principale: cel superior, între Turnu Roșu și Brezoi, se
distinge prin căderi mai mici, iar cel inferior prin căderi mai accentuate. Lotrul este unul dintre
râuri1e carpatice 1ongitudina1e c1asice, exceptând zona de izvoare, care s-a adaptat la o falie
transversa1ă. Lacul de acumulare de la Vidra, primește nu numai apele Lotrului, fiind alimentat
parțial și de debite1e Jiețului, Galbenului din bazinul Gilortului, izvoarelor Oltețului, Cernei
Oltețu1ui, Lunca Vățu1ui, Horezului, Latoriței. În ava1 de gura Lotru1ui, Oltul pătrunde în
vastul său con de dejecție, mascat de terase și conuri1e de dejecție ale unor serii de afluenți sosiți
de pe versantu1 sudic a1 Munților Făgăraș și culmea Căpățânei. Zona subcarpatică este
traversată de Olt între Jiblea si Râmnicu Vâlcea, u1timul aflându-se în culoarul subcarpatic
depresionar extern. Din zona subcarpatică, din partea stângă, O1tu1 primește afluenți mici
(Valea Satului, Sâmnicul, Aninoasa), în schimb dinspre crestele înalte ale extremității vestice a
Munților Făgăras soseste Topologul, un reprezentant tipic al râurilor din Carpații Meridionali.

1.5. Flora și fauna

5
 Diversitatea condițiilor fizico-geografice determină o mare varietate a învelișului
vegetal din spațiul județului, unitățile de vegetație fiind dispuse în fâșii ce se succed, în linii
generale de la S la N.
Zona pădurilor de foioase formată din cerete și gârnițe, în mare parte defrișată,
alternează cu culturi și pajiști stepizate. Etajul pădurilor de foioase este cel mai extins, fiind
alcătuit din gorunete întâlnite în zona colinară din dreapta Oltului, în mare parte înlocuite cu
livezi, păduri de fag și gorun, păduri amestecate ce cuprind zona subcarpatică și versanții
munților.
Teritoriul județului Vâlcea dispune de o faună bogată și variată, etajată în funcție de
relief si condițiile climatice.
Fauna este reprezentată prin specii de pădure: urs, cerb, căprior, mistreț, viezure,
lup,cocoș de munte, cerbul lopătar și elemente mediteraneene: scorpionul carpatin, vipera cu
corn. În zona alpină se întâlnesc păsări și animale rare: vulturul pleșuv brun, cinteza alpină, capra
neagră, alături de vipera comună și șopârla de munte.
Au fost identificate un număr de 54 de specii de floră și 67 specii de faună de interes
național, respectiv 7 specii de floră și 19 specii de faună de interes comunitar. La nivelul florei și
faunei sălbatice nu se constată dezechilibre ecologice, generate de dezvoltarea unei specii în
detrimentul altei specii. De asemenea, nu au fost înregistrate calamități sau incendii și nici alte
fenomene, care să afecteze ireversibil fauna și flora sălbatică protejată de lege în rezervațiile și
parcurile naționale de pe teritoriul județului Vâlcea.