Miere

Mierea este un produs apicol obținut prin transformarea și prelucrarea nectarului de

către albine și depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana populației din stup.
Obținerea mierii este scopul principal al apiculturii din prezent și din trecut. Conform
statisticilor, producția anuală mondială de miere în 2005 a fost de 1,4 milioane de tone.

Istoric
Mierea de albine a fost prima substanță dulce folosită de om, fiind prețuită în special
de preoți în cadrul diverselor ritualuri. Există suficiente mărturii că în civilizațiile antice
mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei băuturi alcoolice la care se
adăuga polen și levuri din faguri, însă, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt
două fragmente scrise în limba sumeriană.
De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare și folosire a mierii.
Babilonienii și diferitele civilizații străvechi din India și China, utilizau mierea atât ca
medicament cât și la ritualuri și ceremonii. În Vechiul Testament găsim scris "miere" de peste
60 ori. În Grecia antică s-a scris mult despre producerea de miere. Hipocrate recomanda
mierea pentru vindecarea unor afecțiuni (gastrointestinale, renale, respiratorii) și pentru
tratamentul plăgilor. 
Dioscoride, autorul unei cărți în cinci volume, „De Materia Medica”, trata plăgile
fistulizate folosind mierea în aplicații locale. Pliniu indica mierea în asociere cu untură de
pește la tratarea rănilor infectate. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice
boală. Folosirea mierii în alimentație (ca hrană, băutură, conservant), în medicină,
în ritualurile religioase a fost în continuă creștere până la
descoperirea zahărului din trestie și sfeclă. În anul 1871 a fost descoperită invertaza,
(o enzimă care grăbește conversia zahărului în glucoză și fructoză).