Apicultura

Alupei Maria Laura – clasa a X-a D

 Apicultura
Este o ramură a zootehniei care studiază biologia și tehnologia creșterii și
exploatării albinelor, în scopul obținerii de producții apicole ridicate și a sporirii producției de
semințe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităților biologice specifice, albinele
furnizează omului importante produse, iar prin acțiunea de polenizare încrucișată a plantelor
entomofile asigură însemnate sporuri de producție la multe culturi agricole.

Apicultor Botosani

Apicultor roman, Piatra Neamț

 Istoria apiculturii
Pe parcursul întregii sale existențe, omul a vânat cuiburile de albine sălbatice și le-a luat
mierea. Apicultorii au folosit stupii și au recoltat miere de la ei cu cel puțin 4500 de ani în
urmă. Pe parcursul ultimelor decenii (din anii 1800 până în prezent), cunoștințele despre
apicultură au crescut, ca urmare a cercetărilor efectuate de arheologi, filologi și oameni de
știință. Se presupune că primii oameni au luat miere de la albine din cuiburile construite în
copaci sau în alte locuri. Colectarea de miere din cuiburi sălbatice se efectuează până în
prezent, cu excepția regiunilor unde a fost înlocuită total de apicultură. Erau vânate cuiburile
de albine melifere și speciile mari de albine care nu înțeapă. Nu numai omul a fost un vânător
al cuiburilor de albine, ci și unele mamifere ca cimpanzeii care au fost observați folosindu-și
mâinile sau bețe pe care le introduceau în cuib pentru a le scoate unse cu miere.

Stupi orizontali din regiunea Fada N'Gourma  Cautator de miere. 6000 î.Hr. în Valencia, Spania
 Apicultura tradițională

Stupii orizontali:
Înainte ca apicultura în păduri să fie practicată, prin anii 2500 î.Hr., în Egiptul Antic se
practica o apicultură avansată. Primele reprezentări datează din 2450 î.Hr. și apar într-o scenă
care a format o parte a unui basorelief al unui templu al soarelui, de lângă Nilul inferior. Cele
mai bune dovezi ale existenței apiculturii în lumea antică, provin din mormintele egiptene. Există
scene, puține la număr, în care pot fi observate mierea din faguri și stupii, care documentează ce
s-a întâmplat în acele timpuri. Stupii egipteni folosiți cu câteva mii de ani în urmă erau cilindrici
și nu difereau foarte mult de cei găsiți în ținuturi mai izolate ale țării, în zilele noastre.

Stupi din lemn în Stripeikiai Lituania

 Apicultura modernă

În cadrul apiculturii tradiționale erau utilizați stupii ficși în care albinele construiau fagurii
de sus în jos și îi fixau cu ceară și pe părțile laterale. Astfel, un fagure putea fi scos, doar dacă
era tăiat. În cazul stupilor orizontali accesul se putea face mai ușor, prin două părți, față de
stupii verticali care puteau fi accesați doar prin partea de jos.
În Anglia au existat experimente prin care se încerca construirea stupilor din diferite unități.
În 1649, William Mew a inventat un stup care era format din cutii stratificate, fără rame.
Albinele aveau tendința să depună miere în cutiile de deasupra care erau scoase atunci când
erau pline de faguri cu miere. Gedle a patentat în 1675 un stup care avea câte un cadru în
interiorul fiecărei cutii, cadru de pe care albinele trebuiau să înceapă construcția fagurelui.

Stupul grecesc Tipul de stup tradițional - Muzeul Satului Branean, Bran.

 Apicultori Spanioli

Franta Romania
 Produsele apicole

Mierea: Mierea a fost încă din antichitate cel mai important produs obținut de la stupi sau
de la albinele sălbatice. În antichitate mierea era utilizată în special în medicină și a fost unul
dintre cele mai populare „medicamente” în Egiptul Antic, fiind menționată de peste 500 de ori
în 900 de rețete și a fost un ingredient comun în medicina medievală. Mierea era adesea
singura substanță disponibilă care putea face ca celelalte ingrediente acceptabile ca gust.
În Europa mierea era utilizată ca medicament, ca hrană și ca îndulcitor: era mai ieftină decât
zahărul până în anii 1700 sau mai târziu. Prima carte despre miere, The virtues of honey in
preventing many of the worst disorders a fost scrisă de Sir John Hill și publicată în 1759  în
Anglia. Mierea reprezintă un aliment deosebit de plăcut, hrănitor, cu mare valoare biologică și
calorică (3 150 kcal), ușor asimilabil, iar datorită conținutului său în inhibină, posedă reale
proprietăți bactericide.

Miere din Romania Miere din Romania

 Tipuri de miere

Mierea poliflora
Mierea de tei

Miere de salcam ->

 Mierea de coriandru

Mierea de rapita

Mierea de floarea soarelui

Mierea de mai
Miere de balta

Mierea de amorfa
 Ceara
Ceara este produsul apicol cel mai ușor de transportat și manipulat, deoarece nu se
deteriorează și nu necesită stocarea în recipiente speciale. Este un produs ce servește ca materie
primă pentru numeroase industrii (peste 40). În antichitate și în Evul Mediu, ceara era folosită
pentru plata tributului sau a altor taxe și era un articol comercial, deoarece putea fi utilizat în
mai multe scopuri: pentru turnarea metalelor, modelare, impermeabilitate, ca adeziv, ca o
componentă aunor alifii, pentru cosmetică, lumânări și alte surse de lumină. În Europa și în
regiunile cu tradiție creștină, biserica avea nevoie de cantități însemnate de ceară pentru
lumânări, motivul utilizării acesteia fiind virginitatea albinelor.

Fagur de miere
 Bibliografie
Eva Crane, Albinele și apicultura: știință, practică și
resurse mondiale, 1990
Roger A. Morse, Ted Hooper, Enciclopedia ilustrată
a apiculturii, Blandford Press Poole Dorset, 1985
https://fagurelecumiere.ro/despre-miere/sortimente-
de-miere-proprietati-si-recomandari-terapeutice/