1.Istoria apiculturii.

Pe parcursul ntregii sale existene, omul a vnat cuiburile de albine slbatice i le-a luat mierea.
Apicultorii au folosit stupii i au recoltat miere de la ei cu cel puin 4500 de ani n urm. Pe
parcursul ultimelor decenii (din anii 1800 pn n prezent), cunotinele despre apicultur au
crescut, ca urmare a cercetrilor efectuate de arheologi, filologi i oameni de tiin.
Albinele slbatice
Se presupune c primii oameni au luat miere de la albine din cuiburile construite n copaci sau n
alte locuri. Colectarea de miere din cuiburi slbatice se efectueaz pn n prezent, cu excepia
regiunilor unde a fost nlocuit total de apicultur. Erau vnate cuiburile de albine melifere (Apis) i
speciile mari de albine care nu neap (Meliponinae). Nu numai omul a fost un vntor al
cuiburilor de albine, ci i unele mamifere ca cimpanzeii care au fost observai folosindu-i minile
sau bee pe care le introduceau n cuib pentru a le scoate unse cu miere.
Cea mai veche dovad arheologic asupra vnatului albinelor melifere (Apis mellifera) este un
desen de pe o piatr din epoca mezolitic care a fost gsit n estul Spaniei i dateaz din perioada
6000 . Hr. n acea perioad, nu la mult timp dup ultima Er glaciar care a avut loc la circa 9000 .
Hr., se presupune c n regiune a existat un climat optim. Desenul fost folosit ca simbol al celui de-
al 18-lea Congres Internaional de Apicultur de la Madrid din 1961 i a aprut n numeroase reviste
i cri apicole. Persoana reprezentat, n general considerat a fi o femeie, ia miere dintr-o grot
situat n faa unei stnci. Nu exist dovezi asupra existenei unei surse de fum sau a unei
mbrcmini de protecie.
Alte picturi pe stnc realizate naintea erei noastre n India i Africa de Sud arat fapul c
vntoarea de miere sau chiar apicultura a fost o activitate organizat care implica alctuirea de
echipe de brbai i femei.
n Africa de Sud i Zimbabwe existau albine Apis mellifera, iar ntr-o pictur descoperit n
Zimbabwe se distinge faptul c fumul era deja folosit. n Asia existau albine Apis dorsata ale cror
cuiburi au fost descrise ntr-o pictur indian post-mezolitic, descoperit n 1984.
nainte ca apicultura n pduri s fie practicat, prin anii 2500 .Hr., n Egiptul Antic se practica o
apicultur avansat. Primele reprezentri dateaz din 2450 .Hr. i apar ntr-o scen care a format o
parte a unui basorelief al unui templu al soarelui, de lng Nilul inferior. Cele mai bune dovezi ale
existenei apiculturii n lumea antic, provin din mormintele egiptene. Exist scene, puine la
numr, n care pot fi observate mierea din faguri i stupii, care documenteaz ce s-a ntmplat n
acele timpuri. Stupii egipteni folosii cu cteva mii de ani n urm erau cilindrici i nu difereau
foarte mult de cei gsii n inuturi mai izolate ale rii, n zilele noastre.
Cele mai recente dovezi scrise despre apicultura cu stupi dateaz din perioada 1500 . Hr., iar
cteva dintre ele au fost ilustrate de Neufeld, E. (1979) n lucrarea Apiculture in ancient Palestine
(early and middle Iron Age) within the framework of the ancient Near East. Ele formeaz o parte a
unui cod de legi hittite, inscripionate pe tblie de lut gsite n cmpia Anatoliei, la 1000 de km de
nordul Egiptului. Legile reglementau amenzile care trebuiau pltite de un ho care fura stupi goi sau
ocupai. Stupii tradiionali utilizai n prezent n Anatolia sunt nc cilindri orizontali.

1
 Stupi orizontali din regiunea Fada N'Gourma (Burkina Faso)
Dup ce imperiul egiptean a intrat n declin, imperiul grecesc a devenit o mare putere. Pentru
egipteni apicultura reprezenta o art important i sofisticat, iar grecii i-au adus puine schimbri.
Stupii erau orizontali, alungii i aproximativ cilindrici. Erau fcui din lut, lemn, nuiele i arbore de
plut. Aristotel (384 -322 . Hr.), unul din cei mai importani filosofi ai Greciei Antice, nu s-a
preocupat foarte mult de de studiul biologiei: el nu tia cum luau fiin oule ntr-o familie de
albine, i dei era contient c trebuie s existe un conductor, credea c exist mai multe albine
care depun ou:
Ele trebuie sau s i aduc puiet de undeva ... sau s l genereze singure, sau s aduc pe cineva
(trntori) i s genereze altele. Dac le genereaz trebuie s fie cu sau fr copulaie: dac primele
albine (lucrtoare) pot fi generate dintr-o unire a albinelor, trntori din trntori i regi din regi sau
toate celelalte pot fi generate din cele numite regi sau conductori, sau din unirea trntorilor cu
albinele (lucrtoare), unii spun c primele sunt masculi, iar ultimele sunt femele, n timp ce alii
spun c albinele sunt masculi i trntorii femele.[2]
El afirma c o familie are probleme, dac exist prea muli sau prea puini conductori. [3]
Scriitorii romani Cato, Varro, Columella i Palladius cunoteau partea comercial a afacerii.[4]
Romanii erau cei care supravegheau stupine comerciale n Spania. Din scrierile Romei Antice s-au
pstrat mai multe dovezi despre apicultura de pe acele meleaguri. Exist descrieri clare ale celor
nou materiale din care erau fcui stupii: lut, crmizi, blegar, buteni, scnduri din lemn, tulpini
de fenicul, nuiele mpletite, arbore de plut, sau mic transparent. Stupii erau orizontali i aveau
dimensiunile de 30 X 30 X 90 cm.

Moned din Argentina, 1724

n America Central, populaia maya practica n mod tradiional apicultura, n stupi orizontali, cu
albine care nu nepau, din specia Melipona beecheii. Spturile arheologice din 1970 au scos la
iveal stupi folosii n urm cu cteva secole care se aseamn foarte mult cu cei folosii n prezent.
Stupii verticali

2
 Stupi din lemn n Stripeikiai Lituania
n nordul munilor Alpi i n Caucaz erau utilizai buteni aezai vertical, n unele zone existnd
chiar i o u lateral. Administrarea stupinei este mult mai restrictiv n cazul utilizrii stupilor
verticali n comparaie cu stupii orizontali de la care mierea putea fi extras uor fr a fi nevoie ca
albinele s fie omorte. n cazul stupilor verticali care nu aveau prevzut o u lateral, albinele
erau cel mai adesea omorte prin asfixiere sau prin afumare cu sulf. Apicultorii din Anglia [5] erau
sftuii s ierneze stupi de greutate medie, iar mierea era recoltat de la stupii grei i de la cei uori.
Metodele de extracie a mierii utilizate n jurul anului 1500 nu mai necesitau omorrea albinelor.
Deasupra sau dedesubtul stupului se utiliza o extensie n care albinele adunau mierea sau n timpul
culesului albinele erau dirijate nspre un alt stup n care colectau mierea.
Progresul tiinific
n perioada anilor 1600 - 1700 tiinele au cunoscut o dezvoltare considerabil, iar n domeniul
apiculturii progresele au fost fcute ntre anii 1568 i 1792, n special n domeniul biologiei. n 1800
se cunoteau deja realiti de baz despre comportamenul, anatomia i fiziologia albinei europene,
Apis mellifera. Substanele produse de albine erau difereniate de cele colectate de ele: puietul i
ceara erau produse n stup; nectarul, polenul i propolisul erau produse de plante i colectate de la
ele de albine. Adesea cunotinele nu erau rspndite n afara Europei sau n afara locului unde erau
descoperite, de aceea se ntmpla ca aceeai descoperire s fie fcut mai trziu ntr-o alt parte a
lumii. n general noile cunotine erau teoretice, iar dezvoltarea major n apicultura practic a
nceput n jurul anului 1850 n America de Nord.
Apicultura modern
n cadrul apiculturii tradiionale erau utilizai stupii fici n care albinele construiau fagurii de sus
n jos i i fixau cu cear i pe prile laterale. Astfel, un fagure putea fi scos, doar dac era tiat. n
cazul stupilor orizontali accesul se putea face mai uor, prin dou pri, fa de stupii verticali care
puteau fi accesai doar prin partea de jos.
n Anglia au existat experimente prin care se ncerca construirea stupilor din diferite uniti. n
1649, William Mew a inventat un stup care era format din cutii stratificate, fr rame. Albinele
aveau tendina s depun miere n cutiile de deasupra care erau scoase atunci cnd erau pline de
faguri cu miere. Gedle a patentat n 1675 un stup care avea cte un cadru n interiorul fiecrei cutii,
cadru de pe care albinele trebuiau s nceap construcia fagurelui.

3
 Stupul grecesc

Stadiile de dezvoltare a stupilor au condus la stupul cu rame mobile care este folosit n prezent.
Stupul cu rame mobile este originar din Grecia i a fost descris de Sir George Wheler n cartea sa
din 1682, A journey into Greece. Autorul a descris stupii pe care i-a vzut n mnstirea Sfntul
Cyriacus de pe muntele Hymettus din Attica. Stupul avea forma unui vas mare pentru flori, iar
albinele i construiau fagurii de la nite rame aezate peste vas, care nu erau lipite de marginile
laterale, pentru a putea fi scoase una cte una. Cu aceti stupi clugrii efectuau mai multe
operaiuni: inspectau i manevrau familiile n timp ce albinele lucrtoare se aflau la cules, divizau
familiile, controlau roitul, recoltau miere fr s distrug ramele cu puiet i se asigurau c albinele
au suficient hran pentru a putea supravieui peste iarn.
n 1970, Abbot della Rocca, care a vzut stupi n Insula Creta, i care erau probabil asemntori
celor din Grecia, a publicat cartea Trait complet sur les abeilles n care exist un pasaj n volumul
2 (p. 467-469) din care reiese c el a neles importana spaiului care trebuie lsat albinei pentru a
se deplasa printre faguri. i Franois Huber a neles importana spaiului albinei denumindu-l:
distana egal care trebuie pstrat n mod uniform ntre faguri. Huber a consturit un stup cu rame
mobile de tip acordeon care putea fi deschis ca o carte. n Anglia, Robert Golding a descris n 1947
un stup grecesc mbuntit cu rame ntre care se pstra o distan corespunztoare. Ali stupi cu
rame mobile au fost inventai n 1806 de Petr Prokopovich din Rusia i n 1848 de Dzierzon din
Germania, ns ramele erau aezate prea aproape de pereii stupului, iar albinele uneau cele dou
pri cu fagure sau propolis, astfel nct trebuia ca ramele s fie tiate pentru a putea fi scoase afar.
Toi aceti stupi au fost invenii destinate stupritului n zonele de pdure i aveau o ui n partea
din spate, ca i stupii din buteni verticali.

Lorenzo Langstroth (1810-1895)

Progresul practic a fost fcut n anul 1851 de ctre reverendul L. L. Langstroth din Philadelphia
care a ncorporat rame mobile n cutii stratificate. Principiul dup care a fost construit stupul cu
rame mobile a fost descoperirea spaiului albinei, un loc pe care albinele l folosesc ca pe un
coridor. Teoretic, acest spaiu este de 6 pn la 10 mm, iar practic este de obicei de 8 mm.
Reverendul Langstroth nu i-a revendicat invenia, el a fost doar cel care a identificat nevoia
spaiului albinei, atunci cnd a creat stupul practic, cu rame mobile. Stupii cu rame mobile au fost
inventai nainte de anul 1852, cnd stupul Langstroth a fost patentat, ns acetia nu erau practici,
deoarece erau fie prea complicai, fie prea scumpi. Langhstroth a fcut experimente cu mai multe
tipuri de stupi, ns doar n luna octombrie a anului 1851 i-a dat seama ct de avantajos este s se
in cont de acest spaiu. La 5 octombrie 1852, Langstroth a obinut un patent pentru inventarea
stupului cu rame mobile: o cutie cu rame aezate paralel, n care prile laterale i prile de jos ale
ramelor respectau spaiul albinei.

4
 Utilizarea stupului de tip Langstroth s-a extins rapid, la nceput n America de Nord, Europa i n
restul lumii, acolo unde apicultorii au aflat de existena stupului prin intermediul crii publicate de
Langstroth n 1853. Charles Dadant care a emigrat din Frana n SUA n 1863, a avut un rol
important n extinderea utilizrii stupului cu rame mobile. n multe ri au nceput s apar reviste
apicole, iar apicultorii au nceput s nfiineze primele societi apicole. Din 1857 au nceput s fie
folosite foile de cear artificial inventate de Johannes Mehring, care erau mai rezistente pentru
extractorul de miere centrifugal, inventat de italianul Francesco de Hruschka n 1865. Deoarece
foile de cear erau nsrmate, erau mai rezistente la viteze mai mari de rotaie ale extractorului.
Albinele europene n alte regiuni
Pn n anii 1600 albinele melifere din specia Apis erau prezente doar n Europa, Asia i Africa.
Albinele europene (Apis mellifera) au fost duse, cel mai probabil n conie, din Anglia n America
de Nord. Alte destinaii ale albinelor europene au fost insulele Leeward, Sfntul Kitts i Nevis n
1688 i regiunea Guadelupa n 1689. n 1784 au fost duse din Florida n Cuba. Din Spania i
Portugalia, albinele au fost transportate n America de Sud, ajungnd pentru prima dat n Brazilia
n 1839, i n Peru n 1857. n Australia albinele au fost transportate cu succes n 1810 i n Noua
Zeeland n 1839. Cu excepia Insulelor Hawaii unde albinele au fost aduse n 1857, multe insule
din Pacific au rmas fr albine pn dup anii 1950.
Albinle melifere europene au fost importate n ultimele secole de Egipt i Israel, pentru c s-au
dovedit a fi mult mai productive dect albinele din rasele native. Japonia, China i Thailanda care
aveau albine din specia Apis cerana, au importat albine melifere din Europa. Albine din regiuni
tropicale din Africa au fost duse n America de Sud n 1956, producndu-se astfel o hibridizare ntre
albinele prezente i albinele din Africa tropical, iar albinele rezultate au fost denumite de apicultori
albine africanizate. n urmtorii treizeci de ani albinele africanizate s-au rspndit n aproape toat
America Central i America de Sud. n 1988 erau prezente n 21 de ri, din Argentina, pn n
Mexic.
n 1986 albine din specia Apis florea din Asia, au fost gsite n Sudan, iar albine din specia Apis
cerana au fost gsite n vestul Noii Guinee i n Papua Noua Guinee. n 1880, Frank Benton a avut o
ncercare fr succes de a aduce patru familii de albine din specia superioar Apis dorsata din sud-
estul Asiei n SUA, deoarece albinele au murit pe drum.
Produsele apicole:

Mierea a fost nc din antichitate cel mai important produs obinut de la stupi sau de la albinele
slbatice. n antichitate mierea era utilizat n special n medicin i a fost unul dintre cele mai
populare medicamente n Egiptul Antic, fiind menionat de peste 500 de ori n 900 de reete[6] i
a fost un ingredient comun n medicina medieval. Mierea era adesea singura substan disponibil
care putea face ca celelalte ingrediente acceptabile ca gust. n Europa mierea era utilizat ca
medicament, ca hran i ca ndulcitor: era mai ieftin dect zahrul pn n anii 1700 sau mai trziu.
Prima carte despre miere, The virtues of honey in preventing many of the worst disorders a fost
scris de Sir John Hill i publicat n 1759 n Anglia. Mierea reprezint un aliment deosebit de
plcut, hrnitor, cu mare valoare biologic i caloric (3 150 kcal), uor asimilabil, iar datorit
coninutului su n inhibin, posed reale proprieti bactericide.

5
Ceara

Faguri de cear
Ceara este produsul apicol cel mai uor de transportat i manipulat, deoarece nu se deterioreaz
i nu necesit stocarea n recipiente speciale. Este un produs ce servete ca materie prim pentru
numeroase industrii (peste 40). n antichitate i n Evul Mediu, ceara era folosit pentru plata
tributului sau a altor taxe i era un articol comercial, deoarece putea fi utilizat n mai multe scopuri:
pentru turnarea metalelor, modelare, impermeabilitate, ca adeziv, ca o component aunor alifii,
pentru cosmetic, lumnri i alte surse de lumin. n Europa i n regiunile cu tradiie cretin,
biserica avea nevoie de cantiti nsemnate de cear pentru lumnri, motivul utilizrii acesteia fiind
virginitatea albinelor. n perioada anilor 1200 un cod galic, Cymraeg, ddea i motivul utilizrii
cerii n biseric:
The origin of Bees is from Paradise, and on account of the sin man they came hence, and God
conferred his blessing upon them, and therefore the mass cannot be said without the wax
(Originea albinelor este din paradis, ele au venit din cauza pcatului omului, iar Dumnezeu
le-a binecuvntat i de aceea slujba nu poate fi rostit fr cear).
n ultima sut de ani piaa mondial a cerii a sczut considerabil, deoarece mierea se extrage prin
centrifugare, iar fagurii se pot refolosi mai muli ani. Astfel se pot obine producii de miere mai
mari, iar producia de cear reprezint doar pn la 2% din produsele stupului. O proporie
considerabil de cear produs se rentoarce n industria apicol care o prelucreaz n forma
fagurilor artificiali.

Lptior de matc.
Polenul, lptiorul, propolisul i veninul, prin valoarea lor compoziional, reprezint importante
produse apicole, mult apreciate pentru proprietile terapeutice. Comercializare polenului, puietului
i a lptiorului de matc, ca produse separate ale stupului, a nceput dup anul 1950, deoarece
necesit utilizarea de metode moderne de procesare i stocare. Cercetrile din ultimul timp au
stabilit c valoarea sporurilor de recolt, obinut n urma polenizrii plantelor agricole cu ajutorul
albinelor ntrece de 10-15 ori valoarea produselor apicole obinute de la albine.

6
 Albina.
Albinele sunt insecte sociale dintre cele mai evoluate, ceea ce nseamn c realizeaz n comun o
serie ntreag de activiti necesare supravieuirii speciei: creterea urmailor, adunarea i
prelucrarea hranei etc. comportndu-se n acest fel asemenea unui organism. Familia de albine este
format din matc, albine lucrtoare i trntori, mprire care este responsabil i de diviziunea
muncii n cadrul familiei.

Datorita capacitatii de a se adapta la diferite conditii de clima si vegetatie, albinele s-au raspndit
pe tot Pamntul. Adaptarea la condiii de clim diverse a dus la mpartirea lor pe rase. n conditiile
de clima si vegetatie specifice tarii noastre s-a format rasa Apis mellifera carpatica, albina
romneasc carpatin. Ea este foarte bine adaptat condiiilor de clim i cules din ara noastr,
calitile ei principale fiind:
este foarte prolific;
are o slab predispoziie la roire.
Particularitatea care face albinele s fie att de utile omului este aceea c acumuleaz hran peste
necesarul de consum, surplus pe care acesta l valorific. Prin faptul ca asigura polenizarea
plantelor, albinele au un rol deosebit n pastrarea echilibrului ecosistemelor. Astzi, albinele sunt
folosite nu numai pentru producia direct (miere, polen etc.) dar i pentru beneficiile care pot fi
obinute n agricultur prin polenizare. Se afirm chiar c prin polenizare se obin beneficii de 30 de
ori mai mari dect prin valorificarea produciei directe. Muli agricultori i instaleaz stupi n
solarii pentru a obine producii sporite.

Apicultura.
Apicultura (apis = albina, cultura = cultivare) este tiina care studiaz viaa, creterea i
ngrijirea albinelor, n scopul obinerii i folosirii produselor apicole i al polenizrii culturilor
agricole (DEI). Ca ramur a agriculturii, se bazeaz pe instinctul albinelor de a depozita rezerve
hran peste necesarul de consum, rezerve care sunt folosite de apicultor.
Pe meleagurile noastre apicultura s-a impus ca ocupaie nc din cele mai vechi timpuri. Mrturii
n aces sens avem ncepnd de la Herodot. Astzi, apicultura are nu numai o importan economic,
ci i una ecologic i social. Dac la nceputuri apicultura era practicat n mare parte pentru
avantajele de natur economic, astzi ea a cptat noi semnificaii n contextul globalizrii.
Cercetri recente au artat c albinele au un rol deosebit n meninerea unui echilibru ecologic
stabil, mai nti datorit faptului c prin polenizare asigur perpeturarea nenumratelor specii de
plante care se constituie ca hran pentru celelalte vieuitoare din lanul trofic, iar n al doilea rnd
prin aceea c albinele se constituie n senzori ai polurii, produsele rezultate n urma activitii lor
coninnd noxele prezente n mediu pe o raz de cca. 3 km n jurul stupului.
Importana social a apiculturii provine din faptul c ofer un mod relaxant de petrecere a
timpului, n aer liber.
Creterea i ngrijirea.
Creterea albinelor este o activitate sistematic. Apicultorul trebuie s in ct mai bine evidena
activitii i evoluiei familiilor de albine, de obicei ajutndu-se de un jurnal, deoarece neefectuarea
la timp a lucrrilor de ntreinere poate duce la pierderea stupilor. Este bine ca n acest jurnal s se

7
in i evidena produselor apicole rezultate cci cu ct mai multe informaii despre un stup, cu att
e mai uor de prevzut evoluia lui viitoare.
Lucrrile pe care apicultorul trebuie s le efectueze n stupin trebuie s se sincronizeze cu ritmul
activitilor pe care albinele le desfoar n funcie de anotimp.
Primvara stuparul trebuie s fac un diagnostic asupra strii familiilor i s aprecieze starea n
care acestea au ieit din iernat. Cnd temperatura exterioar trece de 12C albinele ncep zborul de
curire. Pentru stimularea zborului de curire se administreaz ap cald ndulcit n care se
adaug sare n concentraie de 0,5g/litru. n cazul familiilor slabe se recomand hrnirea lor cu sirop
de zahr sau alte suplimente.
Activitatea de var ncepe odat cu nflorirea salcmului, moment n care poate pleca n cules
pastoral. n acest perioad albinele ies la cules i fac provizii importante de miere, polen etc. De
cte ori se impune, apicultorul poate extrage mierea sau recolta polen i alte produse. Tot acum
acesta poate s-i sporeasc numrul familiilor de albine prin roire natural sau artificial
(provocat).
Activitatea de toamn ncepe odat cu ncetarea culesurilor din timpul verii i presupune
nlocuirea mtcilor necorespunztoare, nlocuira fagurilor cu defecte, reducerea spaiului din stup
pentru pstrarea cldurii, completarea rezervelor de hran etc.
Iarna stuparul intervine foarte puin n viaa familiei de albine, de obicei mulumindu-se s
controleze starea lor prin ascultarea stupilor.
Ciclul de via.
Albina se nmulete prin ou. ele au culoare alb i sunt ca nite bastonaede 1,4 pn la 1,6
mm, curbate nspre partea dorsal i rotunjite la capete. Unul din capete este mai gros i de aici se
va forma capul viitoarei albine. Cellalt capt ader la baza celulei. La cteva ore de la depunere n
ou se formeaz embrionul. Dup trei zile eclozeaz larva prin ruperea foielor embrionare. Larva
crete foarte rapid ajungnd s ocupe toat celula. Dup 4 nprliri larva ncepe s-i ese coconul i
trece apoi prin fazele de prenimf i nimf. n ziua a noua, coconul este acoperit cu un cpcel de
cear. De aici va iei apoi albina.

Stiati ca:
1. Albinele produc propolis. Mai intai colecteaza rasina de la diverse plante si copaci cu ajutorul
maxilarului inferior, apoi produc propolisul amestecand saliva lor cu rasina colectata. Propolisul
este transportat la stup in niste saculeti speciali care se afla lacalizati pe picioarele lor.
2. Atunci cand albinele gasesc in stupul lor un soarece sau orice alt intrus, murdarie pe care nu o pot
transporta in afara stupului, il imbalsameaza cu ajutorul unei substante numite propolis, pentru a
preveni producerea de bacterii si imbolnavirea albinelor din stup; este greu de crezut dar propolisul
este un material anti-bacterian, adica distruge bacteriile?
3. Este nevoie de 2 milioane de flori pentru a produce un singur borcan de miere?
4. O albina lucratoare produce in medie 1/12 lingurite de miere in intreaga sa viata?
5. Albinele comunica intre ele cu ajutorul dansului, albinele putand intelege miscarile chiar daca
afara este intuneric bezna ?
6. O matca poate depune pana la 3000 de oua intr-o zi, adica 175-200 de oua intr-un singur an ?
7. Un singur stup poate adaposti pana la 80.000 de albine- o matca, cateva sute de trantori iar restul
este reprezentat de albine lucratoare?
8. Cand Alexandru cel Mare a murit, corpul sau a fost dus inapoi in Grecia intr-un sicriu de aur
umplut cu miere?
9. Albinele au un fel de banda magnetica in jurul creierului care le ajuta sa se ghideze atunci cand
8
zboara?
10. Utilizarea mierii si a altor produse apicole in scopuri terapeutice poarta numele de apiterapie?

Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii. Iubitorii de stuparit, sunt
oameni de toate varstele si profesiile care au un punct comun : dragostea de albine, natura, aer liber.
Apicultura are o latura materiala (se obtine miere, polen, pastura, ceara, propolis)cat si una
spirituala. Nimic nu se compara cu zumzetul unui roi de albine sau cu o plimbare prin stupina ta.
Stupi care pulseaza de viata, albine care se intorc cu desagii plini de polen si miere, matci care
perpetueaza viata, trantori in permanenta cautare a dragostei. Ce poate fi mai inaltator? Ce alta
indeletnicire mai poate crea atata multumire de sine? Raspunsul e simplu: stupi, stupari, albine,
natura, sunt parti ale aceluiasi intreg si acela se numeste apicultura.

2.Organizarea unei stupine.

Ca in orice activitate,si in apicultura apar probleme care trebuie rezolvate. Stuparii incepatori
sunt pusi in fata unor dileme care la prima vedere sunt greu de finalizat. Procurarea de stupi, familii
de albine, tot felul de echipamente si materiale apicole nu sunt probleme a caror rezolvare inseamna
numai o simpla bataie din palme. Totul trebuie facut cu atentie si numai dupa o prealabila
documentare(literatura de specialitate se gaseste)si mai ales cu multa tenacitate.

Primul pas in apicultura

De obicei se porneste cu un numar limitat de stupi(2-3 buc.)iar pe masura ce stuparul incepator
capata experienta si stupina va creste numeric si calitativ. Se poate ajunge ca in 3-4 ani sa avem
creata o stupina frumoasa, familii de albine puternice care sa aduca productii mari de miere si alte
produse apicole. Trebuie doar sa avem rabdare, sa perseveram si sigur rezultatele nu vor intarzia sa
apara.

Alegerea vetrei stupinei

Se face pe baza mai multor criterii. Raza de zbor a albinei este de 3 km. Aceasta suprafata (2826
hectare)trebuie sa asigure un cules bogat, intins pe toata durata sezonului activ. Pe o vatra nu se
instaleaza mai mult de 30 familii de albine, tinand seama ca o familie consuma in decursul unui an
apicol 90 kg de miere si 30 kg de polen. Asta ca sa nu mai punem la socoteala si cantitatea de
produse marfa pe care speram sa le obtinem. De obicei intr-un an bun se pot realiza de la un stup
25-30 kg miere, 800 g ceara si 3-4 kg polen.

In final rezultatele depind numai de priceperea noastra. Amplasarea stupinei se face pe o vatra
care este insorita primavara si toamna, departe de surse poluante, in locuri linistite, departe de
9
drumuri intens circulate si de ape curgatoare mari. Stupii de albine se aseaza cu urdinisurile
orientate spre sud-est, la o distanta de 2 m pe rand si 4-5 m intre randuri. Intre doua stupine vecine,
trebuie sa fie o distanta de 2-3 km, asta in functie de potentialul melifer al zonei.

Alegerea tipului de stup

Urmatorul pas este alegerea tipului de stup in care dorim sa ne cazam familiile de albine. Stupii
sunt de doua feluri : stupi orizontali si stupi verticali. In cadrul fiecarei categorii, sunt diferite
variante constructive. Ce trebuie stiut despre stupi : de orice tip ar fi, toti sunt buni pentru
practicarea apiculturii. Conditiile de baza sunt acelea care tin de realizarea lor. Trebuie sa fie
rezistenti, bine incheiati, realizati dupa standard, si nu in ultimul rand incapatori. Deci mare atentie
la ce cumparati!Prin alegerea stupilor, trebuie sa asiguram la albine conditii de viata cat mai
apropiate de cele din natura. Productia de miere, pastura, polen, ceara, propolis, depinde in mare
masura si de tipul de echipament apicol folosit, cat si de calitatea acestuia. Nu se porneste la drum
cu stupi din vechituri.

Consultand stuparii din zona voastra veti putea aprecia ce tip de stup veti alege. Un adevar e
sigur : un stup orizontal se va preta mai bine unui stuparit stationar, iar unul vertical cu magazine
sau unul multietajat unui stuparit pastoral. La fel si zona in care aveti amplasata stupina are o mare
influienta. Pentru sudul tarii unde albinele au o dezvoltare de primavara mai accelerata se
recomanda stupii multietajati, iar in zonele de deal, montane si nordice, stupi verticali cu magazine
cat si stupi orizontali. Avantajele si dezavantajele ce decurg din folosirea unui anume tip de stup
trebuie foarte bine cantarite.

Procurarea familiilor de albine

La cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice (7-8 faguri, din care 5-6 cu
puiet), intr-o perfecta stare de sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa le instalati. Si
roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa (1,5 kg) si apoi sa fie dotate cu o matca tanara si
prolifica. Este recomandat ca roiurile de albine sa fie instalate in stupi noi, pe rame cu faguri
necladiti, pentru ca asa vom putea evita bolile. Aceste cerinte sunt minime, urmand ca la
urmatoarele achizitii sa aveti in vedere si alte aspecte care tin mai mult de experienta avuta.

Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:
- Prolificitatea matcii - Este unul din factorii principali care determina puterea uneii familii.
Matca trebuie sa depuna un numar mare de oua ,aprox. 150-180000, in decursul unui sezon.
Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar. Felul depunerii si repartizarea puietului pe
rame pot spune ceva despre calitatea matcii. O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta
viitorul unei familii. Nu degeaba se spune ca matca da tonul. Exemplu : prin schimbarea unei matci,
intr-o anumita perioada de timp stupul se va transforma, calitatile matcii fiind transmise la
descendenti.
- Rezistenta la iernare - Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine de
apicultor, au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire trebuie sa se tina seama,
pentru ca iernile noastre sunt destul de lungi(120-150 zile). Parametrii luati in calcul sunt :
mortalitatea albinelor, consumul de hrana. Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate redusa
si un consum mai mic de miere.
10
 - Blandetea albinelor - Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa o anumita
lucrare. Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie de mult fum, totul este in
regula si o sa stim ca am dat peste o familie buna.
- Rezistenta la boli - In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si daunatori este
diferit. Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup. Acestea trebuie alese! Prin
comparatie, se intampla ca la oameni. O casa mai curata - un spatiu cu mai putini factori agresivi
externi.
- Harnicia la cules - Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii, au un
numar mare de zboruri pe zi, iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu. De obicei, un urdinis
aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.
- Productia de miere - Este indiciul principal! O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a
asigurat rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa,este valoroasa. Bineinteles ca
pentru stuparii incepatori care vor sa-si achizitioneze familii de albine, numai unele dintre indiciile
asupra calitatii materialului biologic sunt relevante.
Un sfat : participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de preferat ! Nu
incercati sa faceti totul singuri. Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune, care prin ajutorul pe care
vi-l vor da o sa faca, ca succesul actiunii sa fie asigurat.

Apicultura - o afacere de succes

Suntem convinsi ca majoritatea vizitatorilor acestui site isi pun intrebarea daca apicultura poate
fi o afacere. Raspunsul este din start unul pozitiv, cu precizarea ca volumul de munca, investitia
materiala si implicarea personala sunt destul de considerabile. Ca in orice afacere, se aplica politica
pasilor marunti, intreprinzatorul trebuind pe rand sa fie apicultor, medic veterinar, contabil,
manager, sofer, hamal, etc. Primii pasi spre realizarea obiectivului au fost expusi mai sus. Cum ar
trebui sa arate structural o "intreprindere" al carui obiect de activitate este apicultura ? Sunt doua
posibilitati, asta functie de nazuintele intreprinzatorului si de sistemul ales :

Stupina stationara - se bazeaza pe amplasarea stupilor in mai multe locatii (cate 30-35
buc./vatra), cu o distanta de 5-6 km. intre ele. La un numar de 300 de stupi sunt necesare 8-10
locatii, legate intre ele de drumuri practicabile si dispuse astfel incat numarul de km. facuti cu
masina sa fie cat mai mic. Aceste locatii se inchiriaza de la diversi propietari si vor trebui sa asigure
culesul necesar albinelor. Uneltele si utilajele vor fi folosite in comun pentru tot numarul de familii.
Un alt obiectiv este construirea unei baze centrale pentru depozitarea si prelucrarea produselor.
Iarna familiile de albine pot fi gazduite pe o singura vatra, pentru ca supravegherea sa fie facuta
mai usor si cheltuielile sa se reduca. Existenta a 1-2 mijloace de transport constituie o necesitate.

Stupina "pastorala" - Este un alt sistem care se practica atat in tarile U.E cat si in America.
Albinele sunt deplasate in pastoral cu diverse mijloace de transport (camioane, tractoare, tren,
pavilioane), urmand ca in pauzele dintre "expeditii" sa fie cantonate pe 2-3 vetre. Sistemul expus
cere o investitie si o implicare maxima, devenind rentabil la un numar de peste 300 de familii, dat
fiind cheltuielile mari cu transportul.

O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este aceea, unde sunt granitele dintre amatori,
semiprofesionisti si profesionisti :
11
 Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarul pentru
familie si eventual obtinerea unui profit. Potrivit normelor, se considera amator stuparul care are 1-
100 familii de albine. De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele : volum de munca
mediu(la sfarsit de saptamana) ; materialul genetic (roiuri,matci) se obtine prin mijloace propii ;
apicultorul are o alta munca de baza.
Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300 buc, volumul de munca 1200-1300
ore/an, materialul genetic se cumpara de la unitatile specializate, se poate practica o apicultura
moderna prin mecanizarea lucrarilor, se prelucreaza primar unele produse ale stupului etc. Afacerea
este o afacere de familie fiind folosita munca membrilor ei.
Profesionisti - Se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi, un numar optim fiind
undeva spre 600 de buc. Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut necesar.
Numarul de ore munca/an creste dramatic, fiind necesara angajarea de muncitori sezonieri. Pentru o
mai buna reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa se faca sub forma unei societati
comerciale.

Aderare Romaniei la U.E deschide noi orizonturi apiculturii in general si apicultorilor in special.
Penetrarea pietei U.E se face mult mai usor, subventiile vor fi prezente si totul o sa intre pe un fagas
normal. Ingradirile privind calitatea produselor, cerintele in domeniul veterinar-apicol, mediul
concurential, nu trebuie sa sperie pe nimeni. Se schimba conditiile de functionare intr-un mediu
economic, dar se schimba si generatiile de apicultori, care vor deprinde altfel de comportamente
economice. Un singur gand trebuie sa va calauzeasca : nu ratati oportunitatea oferita de apicultura,
pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba buna si bani frumosi !
Albina face parte din ordinul Hymenoptera , una dintre cele mai avansate grupe de insecte,
caracterizata prin viata sociala si organizarea indivizilor n familie. Familia de albine functioneaza
ca un "supraorganism" n care functiile de respiratie, nutritie, reproductie si aparare se regasesc att
la nivel individual ct si social, n cadrul acestei familii regasindu-se diviziunea muncii,
desfasurarea n comun a activitatilor legate de adunarea si prelucrarea hranei, ngrijirea urmasilor,
concentrarea puterii reproducatoare a coloniei la o singura femela (matca) si ctiva masculi
(trntorii), reglarea temperaturii pe timpul iernii, etc.Aparitia la sexul femel a celor doua caste
(matca si lucratoarea) este expresia naltei diviziuni a muncii atinsa de aceasta specie n ndeplinirea
functiilor sociale. Albina lucratoarea este o noutate n evolutie, este o minunata diversiune de la
dezvoltarea reproductiva normala, a femelei. Pentru a ntelege mai bine viata familiei de albine este
necesara cunoasterea componentei acestei familii, a castelor, cuibului, a stadiilor de dezvoltare prin
care trec albinele de la ou la albina adulta si a dinamicii coloniei pe parcursul anului, a perioadelor
conditionate de mediul exterior si cules.

12
 Componenta familiei de albine:

Matca este singura femela capabila de reproductie, de mperechere cu trntorii (n mod obisnuit
se mperecheaza cu pna la 10 trntori) si sa depuna oua fecundate (din care vor iesi matci sau
lucratoare) sau nefecundate (din care vor iesi trntori). Se deosebeste usor de celelalte albine prin
forma si marime, avnd corpul mai lung, capul mai mic si abdomenul foarte dezvoltat si acoperit
pna la jumatate de aripi.

n plina activitate de ouat, primavara-vara, cntareste ntre 250 si 280 grame. Este cea mai
longeviva dintre membrii familiei de albine putnd trai pna la 8 ani (este nsa eficienta economic
doar un an-doi, dupa care trebuie schimbata), este activa pe toata perioada vietii putnd depune
1500-2500 si chiar 3000 de oua n 24 de ore n luna iunie. n aceasta perioada de ponta intensa
regina este atent ngrijita si bine hranita de albinele din suita sa. n familiile de albine care mor iarna
din cauza lipsei hranei, matca este ultima care moare, fiind hranita cu ultima picatura de miere.
Matca este apta de mperechere numai pna la 20-30 zile de la eclozionare, dupa care, n lipsa
mperecherii, ca depune numai oua nefecundate din care vor iesi doar trntori ("matca trntorita").
Nu paraseste stupul dect n trei cazuri: dupa perioada de maturizare, cnd trebuie sa se
mperecheze, la ntemeierea unei noi familii, cnd iese cu o parte din albinele lucratoare si trntorii
din stup sub forma de roi si ultima situatie, cnd stupul este puternic infestat cu Varroa sau alti
paraziti, bacterii, virusuri, etc. este urt mirositor fiind impropriu pentru supravietuirea albinelor n
stup.
Albinele lucratoare sunt, ca dimensiune, indivizii cei mai mici ai familiei de albine, femele cu
ovarele nedezvoltate, incapabile de reproductie (n lipsa matcii pe o perioada mai mare de timp,
13
ovarele acestora se pot dezvolta si depun oua dar din aceste oua sterile vor iesi numai trntori, sunt
asa numitele familii bezmetice).

Capul albinei lucratoare are o forma triunghiulara iar abdomenul este egal n lungime cu aripile.
Limba le este bine adaptata pentru cules, n medie are 6,4mm lungime iar picioarele sunt prevazute
cu panerase (corbicule) destinate colectarii si transportului polenului. Albinele lucratoare mai sunt
adaptate pentru hranirea puietului (au dezvoltate glandele faringiene), producerea cerii (au glande
cerifere), apararea cuibului (dispun de ac) si pentru supravietuirea pe timpul iernii (dezvoltarea
corpului adipos, un adevarat rezervor de energie).
Durata de viata a albinei lucratoare depinde de gradul de uzura ca urmare a activitatilor intense
desfasurate de aceasta (cresterea puietului si activitatea de cules nectar si polen). Astfel albinele
eclozionate n sezonul activ (din primavara, martie pna vara, n jurul lunii august) traiesc numai 40
de zile pe cnd albinele eclozionate toamna traiesc pna n primavara viitoare, cnd se face
schimbul de generatii (6-9 luni). Lipsa cresterii puietului n familie, n aceasta perioada, precum si
corpul gras bine dezvoltat pe permite sa traiasca att de mult.
Numarul albinelor lucratoare dintr-o familie cu dezvoltare normala variaza n functie de sezon.
Daca la nceputul primaverii sunt ntre 10000 si 20000 albine, n timpul verii sunt ntre 40000 si
60000 albine iar toamna n jur de 20000-30000 albine.
Trntorii reprezinta masculii familiei de albine, sunt indivizi eclozionati din oua nefecundate.
Corpul lor este mai mare dect al lucratoarelor si a matcii, lungimea este aprox. 15-18mm, greutatea
ntre 200 si 280mg (cel mai obisnuit 230mg), capul este rotunjit, antenele trntorului au cu o
articulatie n plus fata de cele ale albinei lucratoare cu ochi foarte bine dezvoltati, mirosul sensibil si
vederea trntorilor, adaptata la lumina cerului si a zarii, ajutndu-i la detectarea usoara a matcilor
iesite la mperechere.

Au o trompa scurta, de aceea nu pot culege cu ea nectarul floral, n schimb le permite sa

primeasca hrana de la albinele lucratoare (n primele 4 zile de viata) sau se hraneasca singuri cu
mierea din celulele fagurilor (la maturitate).

14
 Durata de viata a trntorilor este ntre doua si opt saptamni si variaza n functie de sezon (activ
sau perioada de repaus) si de zona geografica.
Durata totala de zbor a unui trntor este, n medie, de 4 ore n perioada de vrf a sezonului si cca.
2 ore jumatate spre sfrsitul acestuia. Primavara trntorul poate zbura, ntr-o singura zi, aproximativ
24 minute iar vara 36 minute, pe o distanta de peste 7km fata de stupul de origine.
Trntorii emit un feromon care actioneaza ca un liant pentru apropierea lor n aer, n timpul
zborului de mperechere si n culoarele de zbor si care, de asemenea, atrage regina virgina n zonele
de mperechere.
Trntorii nu au ac, glande cerifere si piesele armaturii bucale folosite la recoltarea polenului.
Ei nu culeg nectar, nu participa la organizarea sau apararea familiei de intrusi, nu contribuie la
producerea hranei pentru colonie si nici la polenizare. Rolul principal al trntorilor este de a
mperechea matcile si de a asigura astfel perpetuarea speciei. Pe lnga acest rol trntorii mai
contribuie, prin prezenta lor pe faguri, la realizarea unui regim termic optim necesar cresterii n
bune conditii a puietului precum si la ventilarea stupului.
Catre sfrsitul verii, ncepnd cu iulie-august, cnd albinele se pregatesc pentru iernare, trntorii
sunt izgoniti din stup de catre albinele lucratoare si, daca pe perioada sezonului activ erau primiti n
orice alta familie, aveau libera-trecere, acum nu le mai este permisa intrarea. Adunati n grupuri pe
stupului sau pe peretele frontal al stupului, nfometati, trntorii mor n scurt timp de foame.
n familiile fara matca, orfane sau cu matcile nemperecheate sau vrstnice, trntorii sunt tolerati
si pe timpul iernii.

Cuibul este spatiul n care traieste si se perpetueaza familia de albine.

n stare naturala, salbatica, albinele si construiesc cuibul n scorburile copacilor, sub streasina
caselor, n poduri, n crapaturile stncilor sau n orice alt loc care le ofera spatiu suficient pentru
cresterea puietului si le feresc de interperii.
Omul exploateaza albinele n stupi primitivi sau sistematici. Interiorul unui stup populat este
ocupat cu faguri claditi din ceara secretata de glandele cerifere ale albinelor lucratoare, fiecare
fagure fiind alcatuit din mai multe mii de celule de forma unor prisme hexagonale, cu fundul n
forma de piramida triunghiulara. Celulele sunt asezate spate la spate pe cele doua fete ale fagurelui,
astfel ca fiecare fata a fundului unei celule alcatuieste o parte din fundul a trei celule de pe partea
opusa. Fundul celulei are astfel o forma triromboidala, unghiul celui mai mare romb fiind de 109,
iar a celui mai mic 7032'. Albinele au preferat pentru constructia celulelor forma hexagonului
regulat deoarece aceasta forma geometrica are perimetrul cel mai mic, are un numar mai mare de
pereti comuni, ceea ce economiseste material la constructia lor si asigura cea mai mare rezistenta la
rupere n cazul umplerii inegale a celulelor nlaturate.

Fagurii sunt asezati vertical si sunt, n general, paraleli. Distanta dintre faguri este de 12mm,
acest spatiu permitnd trecerea cu usurinta a albinelor si efectuarea diferitelor lucrari n stup. n

15
restul stupului spatiul necesar circulatiei este de 8mm, spatiile mai mari dect aceasta dimensiune
fiind blocate de catre albine cu constructii de ceara iar spatiile mai mici propolizate.
Grosimea fagurelui cladit este, n medie, 25mm.
Fagurii noi construiti au culoarea alba, alb-galbuie, dar pe masura ce sunt crescute generatiile de
albine devin bruni apoi negrii, ca urmare a tegumentelor rezultate n urma naprlirii larvelor si
nimfelor ce adera de peretii celulelor. Acumularea, cu fiecare generatie de albine crescuta, a acestor
tegumente, duce la micsorarea diametrului si a adncimii celulelor, motiv pentru care albinele le
alungesc. La fagurii noi, grosimea peretilor celulelor este de 0,35-0,40mm iar la cei vechi este de
0,80mm. Acumularea de camasi nimfale si de excremente eliminate de larve duce la ngrosarea
fundurilor fagurilor vechi, la cresterea lor n greutate. Astfel, dupa 6 generatii de puiet, masa
fagurilor se dubleaza, iar dupa 17 generatii, se tripleaza. Aceste transformari, la fagurii vechi, de
dimensiune a celulelor precum si acumularea, n ceara, a bacteriilor si altor agenti patogeni, precum
si a diferitelor substante folosite n tratamente are efecte negative asupra vigurozitatii albinelor
(albinele eclozionate din acesti faguri sunt mai mici), sanatatii (acesti faguri sunt sursa de infectie
pentru puiet) si productivitatii albinelor.
La stupii sistematici fagurii sunt prinsi n rame de lemn, putnd fi astfel scosi din stup,
examinati, asezati apoi la loc si poate fie extrasa mierea din ei fara a distruge fagurele.
Pe fagure sunt mai multe tipuri de celule. Dupa marime, forma si destinatie, celulele pot fi
categorizate n: celule de lucratoare, de trntori, de matci (botci) si celule intermediare.
Celulele de albine lucratoare sunt ntrebuintate la cresterea puietului albinelor lucratoare si la
depozitarea rezervelor de hrana (miere si polen). Diametrul acestor celule este de 5,38-5,42mm,
latura 3mm si o adncime de 12mm (celulele n care se cresc puiet) sau 16mm (celulele folosite la
depozitarea mierii). n functie de vechimea fagurilor, grosimea peretilor si volumul celulei de
lucratoare se modifica astfel:

Grosimea peretilor
Tipul fagurilor Volum
celulei

Faguri noi 0,12mm 0,282 cm 3

Faguri vechi (10-12 generatii puiet) 0,18-0,20mm 0,250 cm 3

Capacitatea de stocare a celulei de lucratoare este de 0,40-0,43g miere si 0,19-0,20g polen.

Un fagure Dadant are ntre 8000-9000 celule de albine lucratoare; pe 1dm 2 de fagure sunt ntre
800-850 celule.

Celulele de trntori servesc la cresterea puietului de trntor si, n perioadele de cules intens, la
depozitarea mierii. Se gasesc, de obicei, pe partea laterala si inferioara a fagurilor.Sunt mai mari
dect celulele de lucratoare, diametrul mediu al acestor celule fiind de 6,6mm (cu limite de 6,25-
6,70) si adncimea de 13-16mm. Pe 1dm 2 de fagure sunt 520 celule de trntori.
Celulele de matca ( botci ) sunt construite si folosite de catre albine la cresterea larvelor de
matca. Numarul acestora variaza n functie de necesarul de matci al familiei. Cnd familia de albine
roieste, sunt crescute cteva sute de botci, pe marginile laterale si de jos a fagurilor ( botci de roire ).
Cnd familia si schimba linistit matca sau cnd a pierdut-o n mod subit (e orfana) albinele cresc
doar cteva botci, n mod frecvent pe partea centrala a fagurelui ( botci de schimbare linistita si
botci de salvare ). Cele mai bune sunt botcile de schimbare linistita deoarece larvele sunt hranite din
timp cu laptisor de matca iar matcile obtinute din aceste botci sunt matci dezvoltate deoarece au
16
beneficiat din timp de hrana larvara, au fost crescute de la vrsta optima. Matcile obtinute din
botcile de salvare sunt matci mai mici, frecvent au abdomenul triunghiular, nu sunt de calitate
deoarece albinele, n disperarea lor, vazndu-se orfane, iau n crestere si larve cu o vrsta mai mare
de 3 zile.

La interior botcile sunt de forma cilindrica iar la exterior au forma unei ghinde. Diametrul lor
este de 10-21mm iar adncimea acestora este de 20-25mm. Culoarea lor este aproximativ aceeasi ca
a fagurelui pe care sunt cladite deoarece albinele aduc si secreta prea putina ceara noua, prefernd
sa foloseasca ceara celulelor marginase. n primele zile, pna la capacire, suprafata exterioara a
botcilor este neteda si foarte subtire dar dupa ce albinele capacesc botca ncep s-o ngroase cu un
strat de ceara, pe care contureaza baza unor celule mici si astfel botcile iau forme diferite. Pe timpul
unui cules intens botcile sunt aproape acoperite de fagurii albi, noi, crescuti pe lnga ele, albinele
avnd nevoie de spatiu pentru depozitarea nectarului.
n mod obisnuit, dupa ce matcile au ros capacelul de ceara din vrful botcii si au eclozionat,
botcile sunt distruse de catre albinele lucratoare.
n afara de celulele de lucratoare, trntori si matca albinele cladesc si celule de trecere . Acestea
sunt celule de forma neregulata, aflate la locul de ntlnire dintre cele trei tipuri de celule principale.
De asemenea mai cladesc celule de fixare a fagurelui de leaturile ramei.
Cuibul,pentru o mai buna ventilatie, este stabilit de catre albine n dreptul urdinisului si ste
format din mai multi faguri, n care se gasesc oua, puiet n diverse stadii de dezvoltare (necapacit
sau capacit), albine si provizii de hrana (miere si pastura). Albinele si organizeaza cuibul, n mod
natural, astfel: pe fagurii centrali, unde regimul termic este propice cresterii si dezvoltarii, se afla
puietul. Cantitatea de puiet descreste spre fagurii periferici, astfel ca ansamblul celulelor ocupate de
oua, larve si nimfe ia o forma aproximativ sferica (primavara si toamna) sau elipsoidala (vara). n
fagure, deasupra puietului si lateral de acesta, albinele depoziteaza pastura si miere sub forma de
coronita. Pe masura apropierii de marginile laterale ale cuibului, cantitatea de hrana creste ajungnd
ca pe fagurii marginasi sa se gaseasca doar miere si pastura.
Ordinea n cuibul de puiet este data de modul n care matca si organizeaza, metodic, ponta. Ea
nu-si depune ouale la ntmplare n celulele goale ntlnite ci ocupa n mod sistematic spatiul
disponibil, pornind depunerea oualor din fagurele mijlociu al cuibului, mergnd din centrul lui catre
margini, n cercuri din ce n ce mai largi, sub forma unor inele concentrice. Cnd cercul de pe fata
fagurelui pe care oua este suficient de larg, ea trece si depune oua pe cealalta fata a fagurelui, apoi
trece pe cei doi faguri alaturati, din stnga si din dreapta fagurelui mijlociu. Acolo nsa cercul
ocupat cu oua este mult mai restrns fata de primul fagure.

17
 Stadiile de aceeasi vrsta a puietului sunt foarte bine grupate pe faguri, ceea ce permite reglarea,
de catre albine, a temperaturii si umiditatii optime cresterii puietului. Albinele mentin n cuib o
temperatura de 33-35C si o umiditate relativa de 75-80C. Sunt nsa si cazuri n care, din cauza
temperaturilor exterioare scazute care urmeaza imediat dupa o perioada calda, primavara, si a
faptului ca nu sunt destule albine acoperitoare pentru ncalzirea puietului, a cuibului extins pe mai
multi faguri, puietul sa nu mai fie suficient ncalzit , sa se raceasca si sa moara. Albinele elimina din
celule, n scurt timp, acest puietul mort. Pentru izolarea cuibului, n special primavara si toamna,
albinele propolizeaza intens crapaturile ce apar n stup.
n perioadele lipsite de cules, pentru economisirea rezervelor de hrana, albinele pot distruge
puietul de trntor.
n perioada optima pentru dezvoltarea cuibului, cu surse de nectar si polen din abundenta si
temperatura exterioara confortabila (n jurul datei de 15 iunie), fagurii unei colonii nsumeaza
aproximativ 120dm 2 de puiet. Odata cu scaderea n intensitate a culesului, suprafata ocupata cu
puiet se reduce la cca. 70-80dm 2 cu puiet. Catre sfrsitul sezonului activ, dupa 15 august, n cuib
sunt doar 40-50dm 2 puiet.
Hrana albinelor Hrana albinelor consta din nectarul prelucrat n miere, polenul prelucrat n
pastura si din laptisorul de matca. Pe lnga aceste produse, albinele, ca sa traiasca, consuma si apa.
Nectarul este secretat de glandele nectarifere ale florilor. Este un produs complex ce se prezinta
sub forma unei solutii dulci, glucidice, avnd o concentratie de zahar diferita, n functie de specia de
planta care l-a produs, de umiditatea si temperatura aerului (conditiile de clima). Cel mai concentrat
nectar l produc plantele melifere la care tubul corolei lipseste, n conditii de temperatura ridicata si
umiditate scazuta. Albinele prefera nectarul n concentratie de 50%.
Nectarul este aspirat din flori cu ajutorul trompei si depozitat n gusa.

18
 Ajunse la stup, culegatoarele regurgiteaza nectarul colectat si l dau altor albine, sau, n cazul
unui cules de mare intensitate, cum este cel de salcm, l depoziteaza, singure, direct n celule.
Transformarea nectarului n miere se face pe cale fizica (prin ventilatie, prin intermediul careia
se realizeaza eliminarea surplusului de apa pna la o concentratie de 18%) si pe cale biochimica
(transformarea zaharozei n fructoza si glucoza prin actiunea invertazei elaborate de glandele
faringiene ale albinelor mai n vrsta de 21 zile). Pentru ca procesul de evaporare a apei sa se
desfasoare mai repede, nectarul este mprastiat de albine n ct mai multe celule, astfel suprafata de
evaporare este mai mare.Regurgitarea repetata a nectarului favorizeaza transformarea nectarului n
miere, nectarul mbogatindu-se cu diferitele substante din glandele salivare ale albinelor
tinere.Pentru albine, mierea reprezinta unica sursa de energie.
Polenul , denumit si "pinea albinelor" este recoltat de pe flori cu piesele bucale, grauncioarele
de polen fiind umectate si lipite cu miere regurgitata din gusa, preluat apoi cu picioarele anterioare
si depozitat pe panerasele picioarelor posterioare sub forma de ghemotoace.

Odata ajunsa n stup, albina depoziteaza polenul cules n celulele fagurelui. Ea introduce pintenul
de la membrul mijlociu pe sub sferula si se debaraseaza astfel de ghemotocul de polen, dupa care l
preseaza cu capul, pentru eliminarea aerului. Dupa ce doua treimi din celula sunt ocupate cu polen
tasat, albinele pun deasupra acestuia un strat subtire de propolis. n timpul unui cules intens celulele
sunt completate cu miere pna la umplere si apoi sigilate cu un capac de ceara. n lipsa aerului
polenul intra ntr-un proces de fermentatie lactica transformndu-se n pastura.
Apa este un component vital al hranei albinei, fiind un element indispensabil vietii.
Corpul albinelor este format din apa n proportie de 75-80%. Hemolimfa are un continut de 90%
apa.
Apa consumata de albine provine din nectar sau de la sursele de apa disponibile n zona. Ea
participa la producerea laptisorului de matca si la reglarea temperaturii cuibului n zilele calduroase
de vara (albinele sacagite aduc apa n stup si, prin ventilare, cuibul se raceste).
Albinele si stabilesc adapostul, n mod natural, n scorburi de copaci, crapaturi de stnci, stlpi,
poduri sau n alte locuri care le ofera protectie mpotriva interperiilor. nca din vechime, omul a
adus albinele n preajma locuintei sale, ncercnd astfel sa valorifice produsele oferite de albine, n
special mierea si ceara. Stupii sunt constructii din lemn sau poliuretan facute de om pentru
adapostirea albinelor n vederea exploatarii economice a acestora. La nceput albinele au fost
adapostite n stupi simpli (trunchiuri de copaci scobite, cosnite), n care nu era posibila interventia
omului, fagurii erau ficsi, nu se puteau lua, extrage mierea si refolosi. Acum se folosesc stupi
sistematici, cu rame mobile, ce fac posibila interventia omului n cuib si folosirea rationala a tuturor
produselor apicole.

19
 n practica apicola sunt folosite mai tipuri de stupi. La noi n tara, cei mai folositi stupi
sistematici sunt:
Stupul orizontal
Stupul vertical
Stupul multietajat

n tara noastra se foloseste stupul orizontal STAS nr.4170/1976. n acest tip de stup dezvoltarea
familiei de albine se face pe orizontala fata de sol. Acest stup este confectionat din scndura de
24mm grosime.
Fundul este fix, confectionat din scnduri ncheiate ntre ele n falturi si asezate n lungimea
stupului si este ntarit n partea posterioara cu doua bare transversale cu sectiunea de 50 x 30mm si
o lungime de 516mm.
Corpul are forma paralelipipedica, fiind confectionat din scnduri asezate longitudinal, ncheiate
n falt simplu si are dimensiunile exterioare de 516 x 828 x 400mm, iar cele interioare de 450 x 780
x 380mm. Volumul util al stupului este de 0,116m 3 sau 116l. Peretele frontal are, n partea sa
inferioara, doua urdinisuri nalte de 20mm, diferite nsa ca marime, primul avnd lungimea de
300mm iar celalalt de 150mm.

Capacul mbraca partea de sus a stupului pe 20mm, sprijinindu-se pe brul corpului, este
rabatabil, fiind prevazut cu doua balamale cu care se fixeaza de corp. Dimensiunile exterioare ale
capacului suntde 917 x 605 x 110mm. Partea superioara a capacului este plana, fiind construita de
scndura subtire, de 10mm. n peretii laterali sunt doua deschideri longitudinale, lungi de 380mm si
nalte de 30mm prevazute cu sita metalica cu ochiuri de 2-2,5mm, n strat dublu, care au rolul de a
asigura ventilatia pe timpul zilelor de canicula, n timpul marilor culesuri sau pe timpul
transportului la pastoral.
Stupul orizontal este prevazut cu 20 de rame, doua diafragme (de reducere a cuibului si de
separare) si 6 scndurele de podisor, confectionate din scndura subtire precum si cu un dispozitiv
de fixare a ramelor pentru transport.
Ramele din interiorul stupului orizontal au urmatoarele dimensiunile exterioare: lungimea
435mm, latimea 300mm, speteaza de sus are 470mm lungime, 25mm latime si 20mm grosime, iar
spetezele laterale au grosimea de 10mm, latimea de 37mm n partea superioara si de 25mm n

20
partea mijlocie si inferioara, avnd n partea de jos un canal dreptunghiular n care intra si se fixeaza
speteaza inferioara care are o sectiune patrata (10 x 10mm).

Diafragmele sunt construite din scnduri de 15mm grosime sau placaj si sunt ntarite jur mprejur
cu o rama de 30mm latime, prevazuta cu nut iar la dimensiuni si functionalitate nu sunt identice.
Prima diafragma serveste la separarea familiei de albine ajutatoare (diafragma etansa sau
separatoare) si are dimensiunile de 484 x 330 x 15mm, speteaza de sus 470 x 20mm care formeaza
umerase de 20 x 11mm pentru sprijinirea diafragmei pe falturile corpului de stup. Cu ajutorul
acestei diafragme interiorul stupului se mparte n doua compartimente, izolate unul de altul.
Diafragma ajunge pna la fundul stupului, iar sus pna la fata inferioara a scndurelelor podisorului,
astfel ca albinele nu pot trece dintr-un compartiment n altul. Pentru o mai buna etanseizare, pe
fundul stupului si pe peretii laterali, lnga diafragma, pot fi batute sipci subtiri care acopera
eventualele spatii libere create de suprafata deformata a peretilor sau a marginilor diafragmei.
Cea de-a doua diafragma se foloseste pentru reducerea cuibului, are aceleiasi dimensiuni ca si
prima, n afara de naltime, fiind mai scurta cu 20mm (310mm) deci este la nivel cu speteaza de jos
a ramelor, permitnd circulatia albinelor n spatiul liber format ntre partea de jos si fundul stupului.
Diafragma reductoare a cuibului, pe o fata, n partea de sus, este prevazuta cu cte doua
distantatoare.
Dispozitivul pentru transport este alcatuit dintr-o bara de fixare care se aseaza perpendicular pe
rame. Rolul acestui dispozitiv este de a rigidiza ramele n stup pe timpul transportului, de a nu
permite miscarea, deplasarea acestora si, implicit, strivirea albinelor.

Sisteme de ntretinere.
Stupul orizontal cu 23 rame este unul din cele mai raspndite tipuri de stupi de la noi din tara.
Stupul orizontal are unele avantaje si anume: se lucreaza mai usor, pentru ca nu este nevoie sa se
manipuleze corpuri grele de stup, este indicat pentru deplasarea familiilor de albine la diferite
culesuri sau la polenizarea culturilor agricole entomofile. De asemenea n acest tip de stup se poate
adaposti att familia puternica cu o singura matca ct si doua familii (o familie ajutatoare, un roi sau
un nucleu, asa-zis ,,de buzunar"). La stupul orizontal, dezvoltarea familiei de albine se face lateral
(,,orizontal"). ntretinerea unei singure familii de albine n stupul orizontal nu se deosebeste cu
nimic de cea din stupul vertical.
n stupul orizontal pot ierna doua familii de albine, fiind despartite n compartimente complet
izolate cu o diafragma etansa avnd urdinisuri proprii. n acest fel se creeaza conditii mai bune de
iernare, se reduce consumul de hrana si se asigura dezvoltarea mai timpurie a ambelor familii
primavara, prin mentinerea unui regim optim de caldura.

ntretinerea unei singure familii de albine n stupi orizontali.

n majoritatea regiunilor din tara noastra unde dupa salcm, culesurile sunt de durata lunga si de
intensitate mai mica pentru ntretinerea unei singure familii de albine, n stupul orizontal se
foloseste metoda care consta n limitarea ouatului matcii pe timpul culesului. Imediat dupa ntarirea
familiei - astfel ca este gata sa intre n frigurile roitului si ncepe claditul botcilor - aceasta se pune
n situatia unui roi, prin mpartirea stupului n doua compartimente inegale cu ajutorul unei
diafragme etanse prevazuta pe toata suprafata cu gratii despartitoare (Hanemann). n
compartimentul mai mic al stupului, unde se va lasa urdinisul deschis, se vor aseza 7-8 rame
mpreuna cu matca formnd ,,cuibul familiei", iar n celalalt, compartiment unde urdinisul se
nchide, se vor aseza 12-13 rame formnd ,,magazinul". n cuib, lnga diafragma, se aseaza o rama
cu puiet tnar si oua, apoi 1-2 rame cu faguri claditi cu putina miere si un numar egal de rame cu
faguri artificiali; restul compartimentului se completeaza cu rame cu putina miere (numarul total de
rame depinde de puterea familiei si starea timpului). Daca n acest compartiment ramne spatiu gol,
se ngradeste cu o diafragma, dupa care se pune o perna. n celalalt compartiment (magazin) ramele
21
se aseaza n urmatoarea ordine: lnga diafragma se pune rama cu puiet tnar si oua, apoi rama cu
puiet mai n vrsta si capacit urmate de rame cu miere. Dupa ultima rama se aseaza diafragma si
perna. Prin aceasta aranjare a ramelor, integritatea familiei nu sufera, albinele din ,,magazin" nu se
simt orfane, pentru ca este asigurata trecerea lor dintr-un compartiment n altul. La primul control,
toate ramele cu puiet capacit se scot din ,,cuib" si se introduc n ,,magazin", aseznd n locul lor
faguri cu celule de albine lucratoare unde matca va continua ouatul si rame cu faguri artificiali pe
care albinele se vor grabi sa le cladeasca, iar matca sa le ocupe cu oua. n celalalt compartiment
(magazin), pe masura eliberarii lor de puiet, albinele vor ocupa ramele cu nectar pe care l vor
transforma n miere. La verificarile ulterioare, pe masura eliberarii ramelor de puiet, ele se muta din
magazin n cuib, iar n locul lor se pun rame cu puiet capacit scoase din cuib. Daca aceste rame au
fost umplute cu miere, nainte de a le introduce n cuib, mierea se extrage.
nainte de nceperea culesului principal, se deschide si celalalt urdinis (la magazin) si se asigura
familia cu fagurii necesari depozitarii mierii. Dupa terminarea culesului si extragerea mierii,
diafragma se ridica si cuibul se aranjeaza astfel ca ramele cu puiet sa fie n dreptul urdinisului,
desfiintnd celalalt urdinis; n toamna cuibul se strmtoreaza si se pregateste n vederea iernarii.
ntretinerea unei familii de baza si a unui nucleu cu matca ajutatoare.
Stupul orizontal poate fi mult mai bine folosit prin ntretinerea unui nucleu cu matca ajutatoare pe
lnga familia de baza. n acest scop, nainte ca familia puternica sa intre n frigurile roitului, la
interval de 7-8 zile se scot cte 1-2 faguri cu puiet capacit si albinele tinere care l acopera (fara
matca). Fagurii ridicati se aseaza lnga familia de baza formnd un compartiment cu ajutorul unei
diafragme care l separa perfect de restul stupului si nu permite trecerea albinelor dintr-un
compartiment n altul, avnd urdinis separat. Peste nucleul astfel format se scutura albinele tinere de
pe 1-2 rame cu puiet si apoi se introduce n cusca o matca tnara mperecheata, de la rezerva, sau se
altoieste o botca matura.
Familiile cu matci ajutatoare se formeaza n regiunile cu cules principal de salcm, dupa terminarea
acestuia, iar n regiunile cu cules de vara, cel mai trziu cu 45 zile nainte de aparitia culesului.
Dupa o saptamna, nucleul se va ntari cu albinele care vor iesi din puietul capacit. Fagurele eliberat
de puiet se trece n familia de baza, iar n locul lui se pune un fagure cu puiet luat din familia de
baza, nsa fara albine. n nucleele cu botci - daca matca nu a eclozionat sau nu s-a mperecheat,
lucru care se constata prin lipsa oualor sau larvelor tinere pe fagurii din mijlocul cuibului - se pune
nca un fagure cu puiet necapacit ridicat de la familia de baza. Mutarea ramelor cu puiet dintr-un
compartiment n altul se continua pna cnd nucleul se ntareste si se transforma n familie de baza,
iar familia cu matca batrna devine familia ajutatoare. n preajma culesului aceste doua familii se
unesc, matca batrna se ridica si cu ea se formeaza un nucleu nou, sau se suprima. Familia se
asigura cu faguri claditi pentru depozitarea mierii si cte un fagure artificial pentru productia de
ceara.
O alta metoda pentru ntretinerea unei familii de baza si nucleului cu matca ajutatoare n stupul
orizontal consta n urmatoarele: n perioada de roire sau n timpul culesului principal se formeaza n
compartimentul stupului standard cu urdinis mic, un nucleu-stolon de 3-4 rame luate de la familia
de baza, cu o botca sau matca nemperecheata. Dupa ce matca se va mperechea si va ncepe ouatul,
cuibul se largeste, nucleul se va dezvolta si va aduna rezerve de hrana necesare iernarii. Amndoua
familiile vor ierna n acelasi stup prin mpartirea lui n doua parti cu diafragma perfect etansa.
Fiecare compartiment va avea urdinis separat. Primavara, cnd familiile se vor dezvolta astfel ca nu
vor putea ncape amndoua n acelasi stup, una din ele va fi mutata n alt stup, unde va continua
dezvoltarea si va valorifica culesul principal.
n practica apicola din tara noastra este standardizat stupul vertical cu un corp si magazin STAS
nr.1138/80. n acest tip de stup dezvoltarea familiei de albine se face tot pe orizontala fata de sol, ca
si n cazul stupului orizontal. Diferenta fata de acesta este ca, pe lnga ramele de cuib, de 300mm,
n care albinele cresc puiet, stupul vertical are si rame mici, puse n magaziile asezate deasupra
corpului, n care albinele pun exclusiv miere. Avantajul acestui tip de stup este, asadar, diferentierea
22
clara ntre cuib si ramele din care se extrage miere, usurinta cu care se poate extrage mierea si faptul
ca familia de albine se deranjeaza la extractie foarte putin.

Fundul stupului este fix.

Corpul stupului are o forma aproape patrata si contine 10 rame de cuib de 435 x 300mm.
deasupra corpului pot fi fixate, pe brul care l nconjoara lateral sus si n falturile superioare una
sau doua magazine. Ramele de magazin sunt la dimensiuni ca si la stupul orizontal, singura
diferenta fiind naltimea acesora, de 162mm. Au deci dimensiunile exterioare de 435 x 162mm,
dimensiunile interioare de 415 x 134 mm si o suprafata a fagurelui n rama de 55, 610 mm 2 .
Stupul vertical cu magazine se este potrivit pentru stuparitul pastoral deoarece permite luarea
magazinelor de pe corp, transportul lor separat, deci este mai usor dect stupul orizontal si permite
obtinerea de miere de calitate, pe sortimente distincte de flora.

Sisteme de ntretinere
Pentru dezvoltarea familiei, aproximativ cu 30 zile nainte de nceperea nfloririi salcmului,
dupa ce familia se va ntari astfel ca va ocupa toate ramele din cuib, se pune un magazin cu 12 rame
(7-8 faguri claditi si 4-5 faguri artificiali la margini). La nceputul culesului de salcm, cnd
familiile puternice vor ncepe sa capaceasca celulele cu miere din ramele din mijloc si sa albeasca
pe celelalte, se aduce al doilea magazin gol, se deschide stupul, se ridica magazinul si se scot din
stup 4 rame: doua cu puiet si cu putina miere, indiferent daca este capacita sau nu si doua cu faguri
claditi. n locul acestor rame se introduc la marginea cuibului doua rame cu faguri artificiali si la
mijloc doua rame cu faguri claditi. Apoi asezam amndoua magazinele, n care se pun la margini
doua rnduri de rame de cat, cte 6 n fiecare parte, iar la mijloc 6 rame de cuib, astfel: 2 rame cu
puiet la mijloc, apoi 2 rame cu faguri artificiali la margini si 2 rame cu miere lnga ramele cu miere
de cat. Dupa ce magazinele vor fi umplute cu miere, se aseaza al treilea magazin cu 12 rame de cat,
din care 6 cu faguri claditi si 6 cu faguri artificiali, intercalati intre ele.
Ramele de cuib cu puiet se coboara n corpul stupului, la care se mai adauga 2 rame cu faguri
artificiali, care se aseaza la marginea cuibului, din care se scoate acelasi numar de rame cu miere.
Primele rame de cuib cu miere capacita se vor pastra la rezerva pentru iernare. Daca matca va
depune oua si n ramele de cat, acestea se vor aseza n magazinul de jos. Crend familiilor de albine
cele mai bune conditii de dezvoltare (hrana abundenta, aerisire buna, mpachetare buna a cuiburilor,
matci tinere prolifice etc.) si daca culesul de salcm este abundent, se pot aseza pe stup 3-4
magazine.
Asezarea unui magazin este necesara si pe timpul lipsit de cules sau cu culesuri slabe de
ntretinere, cnd ramn pe stupii cu familii puternice, toata vara. Astfel ofera un refugiu ce permite
reglarea temperaturii n cuib n zilele calduroase.
23
 ntretinerea familiilor de albine n stupul de tip vertical cu doua corpuri suprapuse Acest sistem
de ntretinere permite matcii sa-si desfasoare ntreaga ei capacitate de ouat si permite si depozitarea
rezervelor de hrana n faguri, fara a bloca cuibul. Toti stupii verticali cu magazine pot fi
transformati n stupi verticali cu doua corpuri suprapuse, prin folosirea a doua magazine legate ntre
ele cu niste sipculite batute n cuie sau holtsuruburi, drept n al doilea corp.
Este foarte important ca distanta dintre leatul de jos al ramelor din corpul de stup de sus si speteaza
de sus a ramelor din corpul de jos sa nu depaseasca 8mm-1 cm, altfel albinele vor construi faguri de
legatura ntre corpuri si le vor lipi.
Un procedeu simplu de ntretinere a familiilor de albine n stupii verticali cu 2 corpuri consta n
aceea ca atunci cnd familia ocupa n ntregime corpul de jos, ramele din cuib, n afara de una cu
puiet pe care a fost gasita matca, se muta n corpul de sus. n corpul de jos ramne rama cu matca
mpreuna cu 2 rame cu miere si pastura, care se aseaza ntr-o margine a corpului, restul stupului
umplndu-se cu rame cu faguri artificiali. Cele doua corpuri de stup sunt despartite ntre ele cu o
gratie despartitoare. Ramele din corpul de sus pe masura eclozionarii puietului vor fi umplute cu
miere.
Reusita ntretinerii albinelor n stupi cu 2 corpuri depinde de asigurarea stupinei cu faguri de
rezerva (cte 20-24 la o familie) si de prinderea momentului prielnic pentru asezarea celui de-al
doilea corp.
Stupul multietajat STAS nr.8128/1977 este conceput dupa stupul de tip Langstroth si Rooth si
face parte din categoria stupilor verticali de mare capacitate. Practic, n timpul unui mare cules,
volumul stupului poate fi marit foarte mult, prin suprapunerea a doua, trei sau mai multe corpuri.
Desi cere o anumita pregatire n manipularea corpurilor, acest tip de stup este cel mai mobil,
permitnd folosirea celor mai noi si eficiente metode de crestere si exploatare a familiilor de albine.
Este recomandat si datorita faptului ca asigura albinelor conditii de crestere asemanatoare cu cele
naturale (scorbura), cuibul dezvoltndu-se, n raport cu solul, pe verticala. Volumul stupului poate fi
marit mult prin adaugare de corpuri, n raport cu cantitatea de puiet depusa de matca si de starea
culesului.
Caracteristicile principale ale stupului sunt urmatoarele: fundul si corpurile construite din
scndura, grosimea peretilor este de 25mm, corpurile se mbina fara falt iar pe timpul transportului
prinderea corpurilor,a fundului si a capacului realizndu-se cu ajutorul unor tije interioare sau
chingi.

Partile componente ale stupului sunt: fundul stupului, corpurile (n mod obisnuit n numar de 3),
ramele, hranitorul, podisorul, rama de ventilatie, capacul telescopic, tijele de fixare, blocul de
urdinis si nchizatorul de urdinis.

24
 Fundul n acest model STAS este mobil, cu o singura fata utilizabila. n prezent se utilizeaza din
ce n ce mai mult fundul dublu, cu ambele fete utilizabile. Are lungimea de 550mm, depaseste
corpul din fata cu circa 60mm formnd astfel scndurica de zbor. Este construit din scnduri groase
de 20mm, ncheiate n falt si prinse ntr-o rama pe trei parti sau dintr-o bucata de placaj gros cu
leaturi pe cele trei margini, nalte de 20mm.
Corpul este construit din scnduri care se ncheie n falt, ntre ele pe lateral si la colturi n coada
de rndunica ( din experienta mea si a altor stupari care folosesc acest stup recomand totusi
mbinarea la colturi n falt simplu, n felul acesta corpul este mai rezistent la ploaie, nu putrezeste la
mbinari asa de repede). Dimensiunile exterioare ale corpurilor sunt 490 x 420 x 245mm, iar cele
interioare de 450 x 380 x 245mm, avnd un volum util de 0,126 m 3 sau 126 litri (calculat pentru 3
corpuri). Grosimea tuturor peretilor este de 20mm. Peretii din fata si din spate ai corpurilor sunt
prevazuti n partea de sus, pe interior, cu cte un falt de 17mm naltime si 10mm adncime pentru
sprijinirea umeraselor ramelor. Pentru protectia mecanica a marginilor falturilor, optional poate fi
atasata o bucata de tabla sau un distantier de rame metalic. Peretii laterali ai corpurilor sunt
strapunsi pe toata naltimea de un orificiu cu diametrul de 10mm prin care se introduce tija de fixare
a corpurilor n timpul transportului la pastoral.
n exterior corpurile au doua scobituri cu o adncime de 10mm care servesc ca si mnere.
Alternativ mnerul poate fi confectionat dintr-o bucata de lemn cu grosimea de 20mm si lungimea
de 490mm. Acest tip de mner asigura o priza mai buna la mutarea si transportul corpurilor grele,
pline cu miere.
Ramele , cte 10 n fiecare corp, au dimensiunile exterioare de 435 x 230mm, cu leatul superior
de 25/18/470mm cu umerase de 9mm grosime, iar lungimea interioara este de 415 x 202mm.
Spetezele laterale au o grosime de 9mm cu profil pentru distantare. Speteaza inferioara este de
15/7/417mm.
Hranitorul consta dintr-o rama de lemn cu peretii nalti de 60mm, restul dimensiunilor fiind
identice cu cele ale corpului. Pe peretii laterali, n interior, are doua adncituri n care intra doua
leaturi demontabile (150/30/395mm), pe care se sprijina o tava din tabla galvanizata cu dimensiuni
interioare de 384/370/45mm. Printr-un perete despartitor prevazut spre fund cu un orificiu, tava este
mpartita n doua compartimente inegale, avnd cte un gratar plutitor. Capacitatea maxima a
hranitorului este de 7l sirop de zahar. Prin nchiderea orificiului din peretele despartitor al tavitei cu
un dop de cauciuc se foloseste doar un singur compartiment si astfel se pot da cantitati mai mici de
hrana, de pna la 1l sirop de zahar. Rama hranitorului poate fi folosita si n alte scopuri. Asezata
peste tava, ntre corp si rama de ventilatie, formeaza un spatiu de refugiu n timpul transportului.
Intercalata ntre fund si corp permite folosirea ramelor standard orizontal (435 x 300), atunci cnd
se face trecerea, conversia de la stupul orizontal la cel multietajat sau cnd familia din multietajat
este ajutata, ntarita cu rame cu puiet capacit, gata de eclozionare luate din stupi orizontali. n stupul
multietajat mai poat fi folosite si hranitoarele de rama, de lemn sau plastic, de diverse capacitati.
Podisorul propriu-zis sau podisorul separator are tablia de 10mm grosime iar n centru este
prevazut cu o fereastra dreptunghiulara de 60/140mm, acoperita pe ambele fete cu plasa de srma.
Rama podisorului are pe trei laturi cte doua urdinisuri, asezate paralel, pe o fata si pe alta a tabliei,
care servesc la devierea albinelor din familia ajutatoare (asezata deasupra podisorului, peste familia
de baza), prin nchiderea unuia si deschiderea celuilalt, familiei ajutatorare deschizndui-se n acest
scop un alt urdinis pe alta latura a stupului dect cea folosita la devierea albinelor.
Rama de ventilatie consta dintr-o rama de dimensiunea corpului pe care se prinde o plasa de
srma. Deasupra plasei, pe stinghiile laterale ale ramei se fixeaza doua leaturi de 50 x 35mm ale
caror capete au cte o scobitura adnca de 20mm n care se fixeaza capacul. n leaturile laterale sunt
de asemenea orificii pentru tijele de fixare.
Capacul telescopic are tavanul drept, gros de 10mm, nvelit la exterior cu tabla zincata, care
mbraca peretii laterali n partea de sus pe o latime de 20mm si se sprijina cu leaturile laterale pe
podisor. Capacul are o rama exterioara cu sectiunea de 90 X 20mm si, la interior, este prevazut pe
25
lungime cu cte doua leaturi cu sectiunea de 50 x 20mm, ntre capetele carora este lasat un locas
pentru capatul tijei cu piulita. Cu aceste leaturi capacul se sprijina de podisor, formnd un spatiu n
care se poate aseza n toamna materialul izolant (saltelute de paie, polistiren, etc.).
Blocul pentru urdinis se formeaza dintr-o sipca cu sectiunea de 20 x 20mm si lungimea de
375mm. Este prevazut pe o fata cu o scobitura de 153 x 9mm, iar pe alta fata cu o scobitura de 50 x
9mm permitnd astfel micsorarea urdinisului la dimensiunea dorita, n caz de furtisag sau iarna.
Pozitia blocului este determinata de doua cuie batute la interior, pe fundul stupului.
nchizatorul de urdinis se executa dintr-o scndura cu sectiunea de 15 x 35 x 415mm, avnd la
ambele capete cte o scobitura de 20 x 21mm si se prinde cu un cui de corpul stupului. Este folosit
atunci cnd coloniile se muta n pastoral sau cnd trebuie nchise atunci cnd se fac tratamente
fitosanitare.
Tijele sunt confectionate din otel, au o lungime de 991mm si diametrul de 8mm, la un capat au
un filet pe o lungime de 70mm pe care se nsurubeaza o piulita cu fluture, iar la capatul celalalt au
un orificiu prin care se trece o siguranta. Lungimea tijei permite fixarea tuturor partilor componente
ale stupului cu exceptia capacului. Din cauza lungimii fixe a tijelor se pot mpacheta doar stupii
echipati cu toate piesele. Pentru a nlatura acest inconvenient n locul tijelor de otel se pot folosi
cabluri metalice, din otel zincat, gros de 4,5mm, care are un capat fixat ntr-o teava iar celalalt este
prevazut cu un surub cu mandrina (cleste).
Principalele avantaje ale stupului multietajat sunt urmatoarele: asigura dezvoltarea familiilor
puternice, respectnd dezvoltarea pe verticala a acestora si oferindu-le spatiu suficient, piesele sunt
mobile, putnd fi schimbate/curatate/nlocuite cu usurinta, permite mnuirea grupelor de rame cu
ntreg corpul n loc de mnuirea fiecarei rame n parte, cum este n cazul stupului orizontal,
reducnd prin aceasta volumul de munca al apicultorului. Toate acestea fac din stupul multietajat
alegerea optima pentru practicarea unei apiculturi moderne, intensive.
n stupi albinele si formeaza cuibul, se dezvolta si desfasoara activitati specifice cum ar fi
culesul de nectar, polen si propolis, cresterea larvelor, cladirea fagurilor, etc.
Indiferent de tipul stupului (orizontal,vertical cu magazine sau multietajat), prin modul lui de
constructie trebuie sa asigure familiei de albine urmatoarele conditii:

- sa fereasca colonia de interperii (ploaie, vnt, curenti de aer, umezeala, arsita);

- sa aiba un volum suficient, sa fie ncapator, sa asigure spatiul necesar dezvoltarii maxime a
familiei de albine pimavara-vara si depozitarii rezervelor de miere si pastura; sa permita micsorarea
sau marirea volumului prin adaugarea de rame sau corpuri, n raport cu ciclul de dezvoltare a
coloniei pe timpul anului si cu evolutia culesurilor;
- sa aiba o greutate care sa permita transportul cu usurinta dintr-un loc n altul (important pentru
pastoral);
- la inspectie, prin dispunerea ramelor, podisoarelor, diafragmelor, corpurilor si a altor accesorii
sa se stnjeneasca ct mai putin activitatea coloniei de albine;
- dimensiunile constructive ale partilor componente sa fie standard, sa aiba aceleasi dimensiuni
pentru a putea folosi cu usurinta materialele apicole noi comercializate n magazinele specializate si
pentru a se putea muta dintr-un stup n altul;
- sa fie construit dintr-un material rezistent, usor (lemn, poliuretan) care sa ofere protectie la
socurile mecanice si la atacurile soarecilor.
Ca regula generala, pentru nfiintarea unei stupini este foarte important ca stupii sa fie de acelasi
tip, cu rama unica, de aceleasi dimesiuni.
Indiferent de tipul stupului, el este alcatuit din urmatoarele parti principale, fixe sau mobile:
fund, corp, podisor si capac. Optional mai poate fi dotat cu diafragme, hranitoare, gratii Hanneman
precum si alte accesorii folosite ntr-un scop sau altul.
Sisteme de ntretinere

26
 Lucrarile de ntretinere se fac prin mutarea corpurilor de stup, ceea ce simplifica si usureaza cu
mult munca. n cazul unei familii de albine ntretinuta n stup multietajat, aceasta va ierna n 2-3
corpuri (suprapuse), corpul superior fiind plin cu rame cu miere (rezerva de hrana).
Avnd provizii de hrana suficiente, familia va ierna bine si se va dezvolta devreme primavara. Pe
masura consumarii hranei din corpul superior, matca se urca acolo si depune oua, iar fagurii se vor
umple curnd cu puiet. Daca familia este puternica si exista un cules ct de mic de ntretinere,
corpul de sus va fi ocupat n ntregime cu puiet de diferite vrste, iar n corpul de jos vor fi faguri
claditi. Albinele vor depozita mierea att n fagurii cu puiet din corpul de jos, cit si n cei claditi din
corpul de sus, iar matca va fi silita sa-si extinda ouatul si n fagurii claditi din corpul de sus.
Imediat dupa ce ambele corpuri au fost ocupate cu albine tinere si puiet, ntre ele se intercaleaza al
treilea corp care poate avea att faguri claditi ct si artificiali.
Pe masura iesirii puietului din corpul de jos, matca este nevoita sa coboare pe fagurii din acest corp
si sa continue ouatul; n acelasi timp, albinele vor ocupa cu nectar si miere celulele eliberate de
puietul din corpul de sus. Atunci cnd culesul continua si toate cele trei corpuri au fost ocupate cu
albine, miere si puiet, se va adauga treptat cte un corp de stup, intercalndu-l totdeauna deasupra
primului corp (astfel se introduce al patrulea si chiar al cincilea si al saselea corp de stup).
n anii cu un cules abundent, corpul ce se intercaleaza este ocupat numai cu faguri artificiali.
La pregatirea familiilor de albine pentru iernat n stupi multietajati, peste corpul inferior cu puiet se
va aseza un al doilea corp ocupat n ntregime cu miere si pastura.
O alta metoda de ntretinere a familiilor de albine n stupi multietajati consta n izolarea matcii n
corpul de jos cu ajutorul gratiei despartitoare. Aceasta lucrare se face la nceputul primaverii cnd
timpul se ncalzeste si dupa inversarea corpurilor de stup unul n locul celuilalt. Dupa ce corpul de
jos si cel de mijloc au fost ocupate de albine si puiet, se introduce cel de-al patrulea corp, avnd
grija ca fagurele pe care se afla matca sa fie trecut n corpul de jos, care trebuie sa fie completat cu
faguri cu celule de lucratoare bune pentru ouatul matcii si cresterea puietului. Peste acest corp se
aseaza gratia despartitoare si corpul al patrulea, completat numai cu rame cu faguri artificiali, iar
deasupra acestuia se pune corpul cu rame cu puiet necapacit, peste care se aseaza corpul cu rame cu
puiet capacit. Pe masura eliberarii celulelor de puiet, din cele trei corpuri de stup de deasupra,
albinele vor depozita acolo nectarul, iar n corpul de jos matca si va continua ouatul normal.
Stiinta si practica apicola au demonstrat faptul ca roitul este un fenomen biologic natural care
corespunde unei necesitati biologice menite sa contribuie la conservarea si perpetuarea speciei. In
apicultura moderna roitul natural nu este dorit iar conceptia unor apicultori care asteapta roirea
naturala ca unicul mijloc de inmultire sau repopulare a stupilor ar fi bine sa fie revizuita si inlocuita
cu metodele stiintifice de inmultire artificiala care au numeroase avantaje fiind executata cu
usurinta la dorinta si interventia controlata a apicultorului.

27
 Roirea artificiala
Roirea artificiala are menirea sa inlature toate neajunsurile roirii naturale. Ea se efectueaza la timpul
potrivit si ne permite sa efectuam o selectie a materialului biologic,evitand riscul unor pierderi de
roi pe care nu-i putem supraveghea si recupera. Se poate afirma ca evitarea completa a roirii este
destul de dificila,insa exista o serie intreaga de operatiuni preventive care pot evita sau reduce mult
roirea naturala.

Pentru aceasta este necesar sa cunoastem temeinic cauzele care determina roirea si masurile care
urmeaza a fi luate pentru prevenirea roitului. In practicarea unei apiculturi moderne se recomanda
sa intretinem numai familii puternice cu matci tinere si de mare productivitate.Pentru a evita roitul
natural trebuie sa retinem faptul ca este mai usor de prevenit decat de combatut acest instinct atunci
cand familia de albine intra in frigurile roitului.

Principalele cauze care determina roirea sunt: suprapopularea stupilor,deci aglomerarea

cuibului,ventilatia necorespunzatoare a acestora,expunerea lor la soare si supraincalzirea acestora
prin insolatie,aparitia unei necorespondente intre cantitatea de albine tinere care pot hrani puietul si
cantitatea de puiet pe care ele trebuie sa-l hraneasca,glandele salivare ale acestor albine pot secreta
laptisor, dar nu au suficiente larve pe care sa le poata creste,faguri insuficienti sau necorespunzatori
pentru depunerea oualelor, lipsa de spatiu pentru cladirea fagurilor,predispozitia ereditara si alti
factori care constituie tot atatia excitanti interni sau externi care favorizeaza roitul.

A stabili care dintre aceste cauze are cea mai mare importanta pentru manifestarea instinctului de
roire este foarte greu,putandu-se analiza numai fiecare in parte si sintetiza corelatia care exista intre
ele.

- Stupi de mare capacitate - Este necesar sa se asigure in primul rand folosirea de stupi sistematici
cu un spatiu corespunzator a caror volum poate fi marit dupa nevoie astfel ca matcile sa aiba
posibilitatea nelimitata de a depune oua evitandu-se blocarea cuibului.In functie de cules se face
largirea periodica a cuibului cu noi rame si faguri artificiali.Daca primavara nu avem faguri
suficienti se limiteaza ponta matcii si aceasta lipsa duce si la diminuarea culesului.Calculele au
aratat ca la un spor zilnic de 1 kg a capacitatii de prelucrare si depozitare a nectarului sunt necesari
2-3 faguri,iar la un spor zilnic de 8 kg vor fi necesari 15-20 faguri.

- Amplasarea stupilor - Este indicat ca stupii sa fie amplasati la umbra in perioada de maxima
insolatie(orele 12-17)deoarece supraincalzirea favorizeaza instinctul de roire.Este bine ca stupii sa
fie vopsiti in nuante deschise la culoare pentru a nu atrage caldura razelor de soare.

- Culesul nectarului si polenului - Sunt elemente care actioneaza ca stimulenti,determinand o mai

buna hranire a matcii,o mai buna depozitare a nectarului si polenului care produc caldura in
stup,contribuind la cresterea puterii familiei.Un cules intensiv de rapita timpurie poate constitui
cauza principala a roirii daca apicultorul nu intervine la timp.De asemenea in perioadele lipsite de
cules este bine sa practicam stuparitul pastoral.

- Aglomeratia de albine tinere - Existenta unui numar excesiv de albine tinere indeamna familia sa
inceapa pregatirile de roire prin cladirea de botci pe faguri in care matca depune oua din care vor
ecluziona viitoarele matci.Familia respectiva trece prin frigurile roitului mai ales in cazul unei
perioade mai lungi de timp nefavorabil.

- Lipsa de spatiu si ventilatie - Aglomeratia si caldura cuibului fac ca activitatea albinelor

28
ventilatoare sa nu mai fie intodeauna pozitive si suficient de eficace,predispunand familia de albine
la roire.In timpul culesului se recomanda deschiderea mare a urdinisurilor si asigurarea ventilatiei.
Blocarea cuibului cu miere si pastura - La un cules intensiv de nectar si polen cand cuibul nu este
corespunzator marit acesta se blocheaza iar matca nu mai are celule goale pentru a depune oua
diminuandu-se activitatea albinelor si favorizand roirea.

- Excesul de laptisor de matca - Producerea laptisorului de matca destinat hranirii larvelor de albine
in primele trei zile de viata daca este tulburat de prezenta unui numar mare de albine lucratoare care
nu pot sa transmita produsul lor larvelor,acestea ajung sa cladeasca botci in care depoziteaza hrana
glandulara stimuland roirea.mentinerea unor familii puternice cu multe rame cu puiet necapacit
reprezinta o metoda eficienta de prevenire a roitului.

- Varsta matcii - S-a constatat ca matcile batrane au tendinta mai mare de roire de unde concluzia de
a detine cat mai multe matci tinere selectionate din cele mai bune familii de albine.
- Carenta de feromoni a matcii - Se cunoaste faptul ca glandele mandibulare ale matcii produc o
secretie denumita "substanta de matca" dupa care albinele percep si recunosc matca stupului.Cat
timp albinele primesc o cantitate determinata din aceasta substanta,totul este normal,cand aceasta
cantitate insa se reduce,albinele hotarasc inlocuirea matcii.acest fenomen se produce fie din cauza
imbatranirii matcii cand se diminueaza si secretia de feromoni fie si la unele matci tinere din cauza
suprapopularii stupului care determina reducerea cantitatii de feromoni primiti.Rezultatul este
acelasi:cladirea de botci.
Cum intrerupem roitul
Aparitia botcilor intr-un numar mare este un semn sigur a roirii si numai prin distrugerea lor
sistematica se poate impiedica roirea.Aceasta operatie este grea si anevoioasa cerand un control
atent al tuturor ramelor si o mare atentie in depistarea si distrugerea botcilor deoarece daca ramane
o botca ascunsa,neobservata,toata operatiunea devine inutila.Operatia se repeta la 10 zile si apoi din
nou la 7 zile pentru distrugerea noilor botci cladite intre timp.Cand aceasta operatie se efectueaza in
ajunul recoltarii productia de miere scade mult,fiindca familia de albine este in frigurile roitului iar
metoda de intrerupere a roitului prin distrugerea botcilor contribuie la prelungirea acestei stari,de
unde concluzia ca este mai usor sa prevenim decat sa combatem acest instinct puternic.

Metode de roire artificiala.

Roirea artificiala inlatura toate neajunsurile roirii naturale care este mai complexa si cere un volum
mare de munca.Roirea artificiala usureaza munca si contribuie la sporirea productiei de miere.In
literatura de specialitate sunt descrise toate metodele de formare a roilor artificiali.Aici insa vom
descrie doar cateva(cele mai simple si eficace),folosite atat in stupine de amatori cat si in stupine ale
profesionistilor:
Roirea artificiala prin divizare - Aceasta este cea mai simpla metoda de inmultire artificiala a
albinelor si se practica cu rezultate foarte bune in stupinele cu un numar mic de familii.Cu aceasta
metoda se obtine dublarea efectivului,apicultorul ajungand intr-un timp relativ scurt sa-si formeze o
stupina adevarata,dimensionata dupa dorinta.In zona de stepa,divizarea se face dupa ce culesul la
salcam a fost facut,iar in zona de munte-deal in prima jumatate a lunii mai.In acest fel noile familii
participa la culesurile ce urmeaza si isi asigura o dezvoltare corespunzatoare.

Divizarea familiilor se executa in zilele calduroase cand albinele executa zboruri intense.Cu scopul
de a forma familia noua,se aduce langa familia ce urmeaza sa fie divizata un stup gol in care se trec
jumatate din fagurii cu albine,puiet si miere a familiei de baza.Cu ocazia divizarii familiei se cauta
matca pentru a se stabili in care stup a ramas.Dupa aceasta operatie cei doi stupi se aseaza departati
intre ei,de o parte si de alta a locului in care a fost urdinisul familiei din care s-a format familia
29
noua.Albinele culegatoare,pe masura ce se inapoiaza de la cules,se impart aproape egal in cei doi
stupi.In cazul in care se constata ca albinele populeaza mai bine unul din stupi,acesta se poate
indeparta putin pentru ca repartizarea albinelor sa se faca cat mai egal.

Spre seara,in familia orfana se introduce,intr-o colivie,o matca imperecheata sau neimperecheata.In
cazul in care lipsesc matcile de rezerva dupa 24 de ore,in diviziunea ramasa orfana se introduce o
botca matura.Dupa imperecherea matcii si inceperea depunerii oualelor, familia nou-formata se
dezvolta dupa tehnica obisnuita in vederea valorificarii culesurilor.Folosind acest procedeu de
inmultire a albinelor se realizeaza un spor efectiv de 100%.

Roirea artificiala prin stolonare colectiva - Presupune ridicarea a cate doi faguri cu puiet si albina de
la fiecare familie de baza.Aceasta face ca puterea familiilor donatoare sa nu fie influentata.Cu cat
roiurile se formeaza mai tarziu vor trebui sa fie mai puternice. Pentru ca iernarea sa decurga in
conditii bune se impune ca pana in toamna sa atinga parametrii cantitativi ai unor familii de albine
normale.

Se scoate din fiecare familie donatoare cate una sau doua rame cu puiet capacit bine acoperite de
albine.Se va urmari sa nu se ridice din greseala si matca.Ramele se aseaza in stupul ce va gazdui
roiul. In timpul formarii roiului,urdinisul stupului se tine inchis pentru a se evita depopularea.in
general,roiul se formeaza din 4 rame bine acoperite de albine,din care doua cu puiet si doua rame cu
miere si pastura.Dupa cateva ore,in roi,sub protectia coliviei,se introduce o matca tanara
imperecheata.In lipsa unui cules de intretinere se va hrani stimulent cu cate 300 g sirop de zahar in
concentratie de 1/1 sau 1/2.

Roirea naturala.
Prin roirea naturala a familiilor de albine se intelege actiunea prin care matca,o parte din albine si
trantori parasesc stupul si dau nastere la un roi natural.In functie de ordinea in care ies din stup
roiurile se impart in:roiuri primare,care se caracterizeaza prin aceea ca albinele parasesc stupul cu
matca varstnica si roiuri secundare si tertiare cand albinele parasesc stupul cu matci tinere
neimperecheate.Legat de data cand parasesc stupul,roiurile se impart in : timpurii,atunci cand
familiile roiesc la inceputul lunii mai si roiuri tarzii,cand familiile roiesc in luna iulie.
Obisnuit,roiurile naturale parasesc stupul in zilele calduroase si cu timp frumos,intre orele 11-
15.Dupa ce matca iese din stup insotita de albine,roiul se invarteste in apropierea stupinei si cauta
un loc potrivit de care sa se prinda.Roiul primar cu matca varstnica,spre deosebire de roiurile
secundare si tertiare,nu se indeparteaza prea mult de stupina si dupa ce se aseaza pe crengile unor
copaci ramane linistit timp de cateva ore.

Dupa prinderea roiului acesta se lasa sa se linisteasca intr-un loc racoros si spre seara se scutura
direct intr-un stup nou,pregatit in acest scop.Stupul in care se introduce roiul se echipeaza cu faguri
artificiali si i se asigura o hranire suficienta pentru a putea incepe cresterea puietului. Dupa 2-3 zile
roiul se controleaza,se verifica prezenta matcii si se organizeaza cuibul urmarindu-se ca albinele sa
cladeasca in timp cat mai scurt fagurii artificiali introdusi pentru a asigura spatiul necesar.

Fagurii familiei care a roit se verifica imediat dupa iesirea roiului si se distrug toate botcile cu
exceptia celei mai mari,iar cuibul se reorganizeaza lasandu-se in stup numai fagurii ocupati de
albine.Prin distrugerea botcilor se urmareste sa se impiedice roirea in continuare a familiei si sa se
evite in acest fel slabirea acesteia.Roirea naturala a familiilor de albine in preajma culesului
principal impiedica realizarea unor productii corespunzatoare de miere marfa datorita slabirii
familiilor care au roit.

30
 Ingrijirea roiurilor
Dupa ce am format roiurile trebuie sa ne canalizam eforturile in doua directii:una este aceea de
asigurare a puterii acestora iar a doua de asigurare a rezervelor de hrana.Pana la intrarea in iarna
toate trebuie sa aiba cel putin 0,8-1kg albine si in faguri rezerve de miere de 10-12 kg.In vederea
ajungerii la acest deziderat se iau urmatoarele masuri:
- La formarea roiurilor cu albine tinere(unde lipsesc culegatoarele)se administreaza in faguri apa.
- Se urmareste ca roiurile formate cu matci neimperecheate(sau botci)sa aiba in cat mai scurt timp
matci imperecheate.
- Roiurile care se depopuleaza dar sunt dotate cu o matca valoroasa se ajuta periodic cu puiet
capacit.
- Se asigura matcilor fagurii necesari depunerii oualelor si dezvoltarii activitatii.
- Se asigura existenta de culesuri abundente,iar in perioadele dintre ele roiurile sa fie hranite
stimulent.

Respectarea termenelor prevazute pentru executarea lucrarilor si ingrijirea atenta a roiurilor dupa
formare,asigura dezvoltarea corespunzatoare a acestora in cursul sezonului.Astfel acestea vor intra
in iarna puternice urmand ca in sezonul urmator sa fie incluse in grupa familiilor de baza.Roiurile
care nu au ajuns la o dezvoltare corespunzatoare se desfiinteaza,iar albinele,puietul si rezervele de
hrana se folosesc la intarirea celorlalte roiuri.
Stuparii incepatori care citesc acest site trebuie sa inteleaga un lucru : anul apicol incepe toamna!
De felul cum sunt pregatite familiile de albine in toamna depinde totul : productia, starea de
sanatate, marimea stupinei si in general tot ce tine de buna desfasurare a lucrurilor. Totusi pentru a
nu crea confuzii, vom suprapune anul apicol cu cel calendaristic, urmand ca pe masura ce va veti
familiariza cu lucrarile ce trebuie executate sa faceti aceasta separare singuri. Acestea fiind spuse sa
trecem la treaba.
Primavara, vara, toamna, iarna.

Primavara
Pregatirea vetrei stupinei
Pe la inceputul lunii martie(functie de starea vremii)demaram primele actiuni :
- curatam si imprastiem zapada pentru ai grabi topirea, adunam si inlaturam crengile, frunzele si in
general toate resturile, urmarind o igienizare totala
- asezam stupii pe locurile definitive, functie de sistemul ales, urmarind ca urdinisurile sa fie
orientate spre sud-est si albinele sa beneficieze de caldura soarelui
- curatam prin urdinis( cu o sarma) stupii de albine moarte si alte resturi ; acestea se vor arde
neaparat
- instalam sau reorientam gardurile de protectie pentru a feri albinele de vanturile reci ale
inceputului de primavara
31
Supravegherea zborului de curatire
In timpul iernii datorita faptului ca albinele nu au mai putut iesi din stup, au acumulat in intestine
reziduri care acum trebuie eliminate. De aceea in primele zile calduroase( temperatura ajunge la
peste 15 grade C), trebuie sa stimulam efectuarea acestor zboruri de curatire. Daca inca mai este
zapada pe vatra stupinei este recomandat sa intindem paie pe jos. Urdinisele se vor deschide larg iar
capacele se vor salta pentru ca razele soarelui sa incalzeasca podisorul stupului. Tot acum unii
dintre stuparii cu experienta mai fac o lucrare importanta : introduc in mijlocul cuibului un fagure
gol, bine cladit, in care toarna 1-2kg de sirop de zahar caldut. Cand observam ca zborul de curatire a
fost facut de totalitatea familiilor, reducem urdinisele la 3 cm si bineanteles asezam capacele care au
fost saltate.

Primul control si stramtorarea cuiburilor

Profitand de una din zilele calduroase executam primul control de primavara, in care vom evalua
starea familiilor de albine, operatiune dublata de o stramtorare a cuibului. La deschiderea stupului
constatam:
- prezenta hranei care exista in faguri, stiind ca o rama standard contine 3,5kg miere pe ambele fete
- prezenta matcii, dupa puietul de pe fagurii din mijlocul cuibului ; daca puietul nu exista totusi nu
trebuie sa ne ingrijoram : unele matci isi incep mai tarziu ouatul si de aceea este necesara repetarea
controlului dupa o saptamana, pana cand tragem o concluzie corecta.

Tot in timpul acestui control, scoatem din stupi fagurii mucegaiti, cu pete de diaree, si pe cei ce
contin multe celule de trantori. S-a constatat ca dezvoltarea familiilor de albine decurge normal
daca albinelor li se asigura un regim de caldura optim. In acest scop stuparii vor "stramtora cuibul".
Cuibul se aranjeaza catre peretele stupului care este cel mai expus soarelui astfel : fagurii cu puiet
se aseaza in mijloc, ei fiind marginiti de faguri cu miere si pastura ; in cuib se lasa strict atati faguri
cat pot acoperi albinele si care trebuie sa aiba numai celule de lucratoare ; in ce priveste rezerva de
hrana familia trebuie sa dispuna de min.4-5 kg miere si bineinteles pastura. Atentie mare ca la
stramtorare si la eliminarea fagurilor imperfecti sa nu orfanizati accidental familia. Cuibul se
limiteaza cu o diafragma mai scurta, dincolo de ea fiind asezati fagurii cu resturi de miere, aceasta
delimitand compartimentul de hranire.
Se recomanda ca tot cu aceasta ocazie familiile de albine sa fie mutate in lazi curatate, reparate si
dezinfectate. Trebuie sa avem pregatite din timp cateva lazi, urmand ca pe masura ce mutam
albinele sa dezinfectam si restul de stupi. Lucrarea este foarte necesara pentru ca pe langa toate
celelalte, sa pastram o stare de igiena perfecta. Toate aceste lucrari sunt decisive, necesita sa avem
ceva timp la dispozitie si mai ales sa avem "ingaduinta" vremii.

Salvarea albinelor ramase fara rezerve de hrana.

Salvarea familiilor ramase fara rezerve de hrana este foarte usor posibila in orice stupina chiar
daca apicultorul este lipsit de experienta. In acest scop folosim urmatoarele rezerve:
- proviziile de hrana existente pe ramele care nu au fost cuprinse de ghem, sau in celulele din partea
opusa a fagurilor ocupati partial
- proviziile de hrana existente in alte familii si de care acestea nu mai au nevoie
- mierea in faguri, miere lichida sau granulata de la rezerva stupinei.

In primul caz constatam ca de o parte si de alta a fagurilor ocupati de ghem, se afla cate 1-2 faguri
cu miere care nu au fost folositi de albine. Asta se intampla din cauza ca odata format ghemul de
iernare, albinele nu mai au acces decat la proviziile de pe fata fagurilor unde se afla. Pentru a
remedia situatia se ridica din stupi ramele care contin provizii, si care din motivul mentionat au
32
ramas neconsumate. Se descapacesc aceste rame pe o parte si cu ajutorul unui bastonas de lemn se
fac 2-3 gauri de grosimea unui creion. Apoi se indeparteaza ramele cu faguri si putine albine din
ambele margini ale ghemului. Se introduc fagurii gauriti, cu miere descapacita in spatiu liber care
tocmai a fost creat. Fagurii scosi(cu putine albine pe ei) se alatura de fagurii cu miere, bineinteles si
ei gauriti pentru a permite circulatia albinelor.
In cazul cand familia ramasa fara provizii nu are faguri disponibili in stup, se procedeaza la
ridicarea de faguri cu provizii din familiile mai bogat aprovizionate. Introducerea lor in stupi se face
dupa tehnologia descrisa mai sus. Cand nu dispunem de acesti faguri, se poate folosi mierea diluata
un pic, incalzita si apoi turnata in faguri goi. Hraniri de calitate se mai pot face cu turtite de miere
cristalizata si framantata cu zahar pudra pana obtinem consistenta dorita, cat si cu serbet de zahar.
Aceste turtite se aplica direct pe partea superioara a ramelor. Este de dorit insa ca aceste interventii
sa fie facute numai in caz de urgenta, putand evita aceste situatii neplacute printr-o buna organizare
a cuibului inca din toamna.

Completarea rezervelor de pastura.

Pe langa miere, albinele au nevoie la cresterea noilor generatii si de hrana proteica. Aceasta este
asigurata de pastura, lipsa ei fiind un handicap major in dezvoltarea favorabila a familiilor de
albine. Pentru cresterea unui kg de albina este nevoie de 1,5 kg de pastura. Pastura se asigura din
toamna prin introducerea unui fagure plin si la nevoie prin completarile de primavara. In primavara
modurile de administrare sunt:
- Scoatem pastura din faguri prin taierea lor in fasii ; apoi frecam fasiile in mana pana la separare.
La pastura obtinuta se adauga o cantitate egala de apa si o cantitate dubla de miere. Se mai adauga
sare 1% din cantitatea amestecului si se omogenizeaza. Se toarna amestecul in faguri administrand
zilnic cate 200g, pana la aparitia culesului de polen.
- Un kg de pastura se amesteca cu 0,750kg miere si se administreaza deasupra ramelor sub forma de
turtite proteice de completare.
- Amestecam cantitati egale de polen si miere, administrand la fel deasupra cuibului sub forma de
turtite.
Concluzionand, hranirea proteica de primavara se face de preferinta cu pastura de la rezerva, apoi
daca nu avem cantitatile necesare se vor face hraniri cu polen si miere sau pastura si miere.

Dezinfectia stupilor.

Daca nu am facut aceasta lucrare in timpul primului control de primavara (din diferite motive) sa
stiti ca acum a sosit momentul. Dezinfectia se face cu scopul pastrarii sanatatii familiilor de albine.
O casa curata inseamna eliminarea unor probleme grave. Lucrarea consta in mutarea familiilor de
albine in alti stupi, pe care i-am curatat si dezinfectat. In principiu lazile se curata de resturi de
ceara, propolis, pete diareice si apoi se dezinfecteaza cu o solutie recomandata. Urmeaza o
limpezire, o uscare si neaparat flambarea cu flacara.

Largirea cuiburilor.

Lucrarea este deosebit de importanta, avand in vedere ca interventia stuparului poate face mult
bine, dar totodata si mult rau daca nu este facuta corect. Prin largirea cuibului trebuie sa raspundem
ferm necesitatii matcii de a depune oua. Trebuie sa avem in vedere urmatoarele conditii generale:
- existenta unei concordante intre suprafata ocupata de puiet si numarul de albine doici ; la un
numar mic de doici si cantitatea de laptisor de matca distribuita va fi mica
- prezenta rezervei de pastura necesara cresterii puietului si a albinelor tinere
33
- conditiile interne si externe, precum si caracteristicile biologice. Acestea tin de temperatura
externa, de modul in care albinele reusesc sa mentina climatul optim in stup cat si de faptul ca prin
modul de a depozita polenul in faguri se regleaza activitatea matcii. In principiu matca este oprita sa
depuna oua pe fagurii aflati dupa cei cu pastura.
- aplicarea fara discernamant a hranirilor de stimulare ; printr-o hranire abundenta se pot introduce
in stup dezechilibre importante.
Efectiv largirea se face astfel : semnalul trebuie dat de faptul ca toti fagurii din cuib sunt ocupati cu
puiet (excluzand fagurii marginasi care contin miere si pastura). Se adauga un fagure bine cladit.
Acesta se introduce intre fagurele marginas si cel cu puiet. Dupa ce si acesta a fost ocupat cu puiet,
se introduc treptat alti faguri tinand seama de cresterea populatiei. Primul fagure introdus trebuie sa
fie un fagure in care s-au mai crescut cateva generatii de albine, apoi putand fi introdusi si faguri
claditi in care nu a fost crescut puiet. Introducerea unor faguri care au mici coroane de miere (care
vor fi descapacite) este un factor favorizant.
O metoda de a face ca matca sa oua in fagurii introdusi, este aceea de ai stropi cu apa calduta sau
miere diluata. La incalzirea timpului si in prezenta unui mic cules largirea se poate face si cu un
fagure artificial. Acest fagure se aseaza dupa ultimul fagure cu puiet si in momentul cand celulele
au fost cladite pe jumatate se muta in mijlocul cuibului.
Citind aceste randuri sigur v-ati dat seama ca tehnicile descrise sunt folosite cu precadere la stupii
orizontali si verticali cu magazine. Stupul multietajat, beneficiind de o constructie aparte se
manuiete diferit. La acest tip de stup largirea se face prin inversarea corpurilor, manevrarea ramelor
si desele interventii in cuib nemaifiind necesare.

Intarirea familiilor slab dezvoltate.

Oricat s-ar stradui stuparii sa execute toate lucrarile la timp, se constata ca in stupina o parte din
familii raman in urma cu dezvoltarea, aparent fara o cauza anume definita. La urma urmei acest
lucru tine de o anume normalitate daca ne gandim ca o familie de albine poate fi asimilata unui
"organism". Pentru a uniformiza puterea stupilor se practica metoda prelevarii de rame cu puiet
capacit din familiile puternice si ajutarea celor ramase in urma cu dezvoltarea.

34
Vara.
Stuparii au depus eforturi deosebite pentru a scoate familiile de albine puternice din primavara si
acum asteapta roadele muncii lor. Culesurile la pomii fructiferi si flora spontana au asigurat
familiilor necesarul de miere si polen. In anii de exceptie se pot obtine si cateva kg de miere marfa,
dar marea multumire este ca albinele au hrana din abundenta. In general culesurile sunt de mare
intensitate, insa durata lor este scurta. Aceste culesuri pot fi timpurii (salcam, zmeuris), de vara (tei,
faneata, floarea soarelui) si tarzii.

Recunoasterea unui cules:

- speciile melifere infloresc abundent
- intensitatea zborurilor creste exponential, albinele se inghesuie la urdinis.
- fagurii din cuib se inalbesc datorita faptului ca albinele alungesc celulele si capacesc mierea.
- pe inserat in stupina se simte mirosul caracteristic al mierii.
- albinele ventilatoare isi intensifica activitatea, pentru a evapora apa din nectarul proaspat cules.

Conditii pentru valorificarea culesurilor.

Devine foarte clar si pentru stuparul incepator cat si pentru cel experimentat ca nu orice familie de
albine din stupina poate valorifica la maxim un cules.
Conditiile necesare sunt :
- familiile sa fie puternice si sa ocupe min. 12 faguri standard, dintre care 8-9 cu puiet
- familiile sa fie in stare activa, stiut fiind faptul ca o familie aflata in stare de roire sau in preajma
roitului isi diminuiaza mult activitatea

Cum obtinem acest deziderat ? Cu lucrari facute la timp:

- familiile de albine trebuie intretinute in stupi de mare capacitate care ofera posibilitatea ca
dezvoltarea cuibului sa se faca normal, depozitarea mierii sa fie asigurata si a caror volum se poate
mari sau micsora
- intensificarea ventilatiei prin umbrirea stupilor, ridicarea partiala a podisorului sau inlocuirea
acestuia cu o sita
- ridicarea periodica de rame cu puiet capacit, cu albina aferenta, aceasta operatiune prevenind
intrarea in frigurile roitului si totodata asigurand marirea efectivului stupinei
- inlocuirea matcilor batrane sau necorespunzatoare cu matci tinere, apte biologic si genetic pentru
performanta
- folosirea familiilor ajutatoare si unificarea acestora cu familia de baza in preajma culesului, in
acest fel asigurand o cantitate mare de albina culegatoare si implicit o productie pe masura
- marirea puterii familiilor ramase in urma cu dezvoltarea, prin imputernicirea lor cu puiet capacit
ridicat din stupii puternici.

Sunt primaveri favorabile dezvoltarii familiilor de albine, in care culesul incepe timpuriu. Zonele cu
salcii, artar, cu flora spontana si mai ales padurile de salcam pot oferi cantitati importante de miere.
Stuparii care au in zona asemenea "comori", sau cei care practica stuparitul pastoral, obtin rezultate
remarcabile. Odata cu sfarsitul primaverii, familiile de albine ating capacitatea maxima de
dezvoltare. Daca nu se intervine ferm, acestea vor intra in frigurile roitului si culesurile urmatoare-
tei, fanete, floarea soarelui - pot fi compromise. Formarea de noi familii si aplicarea stricta a tuturor
35
masurilor prevazute pentru aceasta perioada, pot impedica pagubele ce vor urma si dau posibilitatea
valorificarii culesurilor urmatoare.

Stuparitul pastoral generalitati.

In cautarea surselor variate si permanente de nectar, se practica deplasarea stupinelor la masivele
melifere. Pentru reusita actiunii stuparii trebuie sa cunoasca : lucrarile legate de pregatirea si
manuirea stupilor inainte si in timpul transportului ; baza melifera, timpul de inflorire specific
fiecarei zone si drumurile de acces spre masiv ; locul efectiv de amplasare a stupinei, sursele de apa
si tot ce tine de locatia respectiva din punctul de vedere al asigurarii unui pastoral reusit.

Inainte de a efectua deplasarea la locul de cules se face recunoasterea masivului melifer. In acest fel
stabilim cu precizie locul unde va fi amplasata stupina. Se va avea in vedere ca stupii sa fie umbriti,
existenta unei surse de apa (care este foarte necesara), posibilitatea ca stupina sa fie evacuata usor in
caz de urgenta (deci drumuri practicabile). Alegem vetre de stupina la marginea padurilor, in
poienite sau locuri cu raritura de arbori. Toti stupii vor fi verificati inainte de plecare, trebuind sa ne
intereseze atat starea familiilor cat si a cutiilor. Se astupa crapaturile, se pregatesc toate sistemele de
fixare, ventilatie etc.
Vom scoate fagurii plini si extragem mierea. Deplasarea la sursele de cules se va face de preferinta
noaptea : odata ajunsi la masivul melifer stupii se aseaza paralel si nu perpendicular pe sursa. La
culesul de salcam, stupina se aseaza pe locuri insorite - dat fiind faptul ca acest cules are loc la
sfarsit de mai - pentru ca albinele sa primeasca soarele inca de la primele ore ale diminetii. La tei si
floarea soarelui, cules care are loc in perioada de canicula, vom aseza stupii la umbra. Daca nu
putem asigura o umbrire naturala o vom crea prin aplicarea pe capacele stupilor de diferite
materiale (paie, frunze). Daca nu facem aceasta, contingente intregi de albine vor ventila stupul,
neparticipand la cules.

Pregatirea familiilor - manuirea stupilor.

Pregatirea stupilor - implicit si a familiilor de albine - se face diferentiat :

- Stupii orizontali : cu o saptamana inaintea debutului unui cules, fiecare familie trebuie asigurata cu
5-6 faguri, pentru a crea loc suficient depozitarii nectarului. La introducerea acestor faguri,
organizam cuibul astfel : la capatul stupului dinspre urdinis se aseaza un fagure cu pastura, fagurii
cu puiet, inca un fagure cu pastura si miere, faguri cu miere, urmand apoi fagurii goi. Ce se
intampla in timpul culesului : albinele vor umple intai fagurii din cuib, prin depozitarea mierii in
coroane. Cand cuibul este completat in totalitate, depozitarea se continua in fagurii goi. Cateodata
mai este nevoie a se introduce si alte rame cu faguri claditi sau artificiali.
- Stupii verticali cu magazine : crearea spatiului necesar se face prin adaugarea unui magazin
deasupra cuibului. Urmarind culesul si daca constatam ca albinele au umplut magazinul, mai
adaugam un magazin suplimentar, peste cuib, iar deasupra acestuia magazinul plin. Albinele vor
umple si magazinul adaugat si vor capaci mierea in celalalt.
- Stupii multietajati : In cazul unui cules abundent se adauga un al treile corp peste celelalte doua.
Albinele depoziteaza mierea in corpul 2(care are puiet) si incep sa o capaceasca. Acum este
momentul ca modulul 3 sa fie schimbat cu modulul 2. In acest fel depozitarea mierii continua in
36
corpul 3, acum devenit 2.

Dupa incetarea culesului urmeaza o perioada dificila in viata familiilor. Populatia creste si sursa de
hrana scade. In scopul mentinerii albinelor in stare activa, unii apicultori fac hraniri suplimentare cu
sirop de zahar 1/1. Pentru a crea loc matcii sa oua (cuibul fiind blocat cu miere) se introduc faguri
goi in mijlocul cuibului.

Extragerea si conditionarea mierii

In urma unor culesuri bogate rezulta mari cantitati de miere, care reprezinta poate cel mai important
produs al stupului. Inainte de toate trebuie sa spunem ca mierea este un "organism viu" si de modul
in care o recoltam si preconditionam, depinde finalizarea cu succes a muncii noastre de 1 an.
Aderarea Romaniei la U.E si exportul actual spre aceste tari au introdus noi norme de calitate pentru
miere.
Scoatem din stupi fagurii plini cu miere cand albinele au capacit cel putin jumatate din suprafata
lor. Se apreciaza ca la 1/3 de suprafata capacita, mierea are un continut de apa de 18-20%. Sunt insa
situatii in care din cauza vremii umede cantitatea de apa depaseste acest procent. O prima concluzie
ar fi aceea ca ramele pline sa fie tinute cat mai mult in stup pentru o buna maturare. De multe ori se
prefera adaugarea de noi rame si corpuri decat scoaterea prematura a celor pline.
Cum scoatem ramele pline : aceasta lucrare se face cu ajutorul afumatorului si a daltii apicole. Mult
hulitele "podisoare izgonitoare, chimice" nu se vor folosi, pentru ca prin continutul lor de substanta
activa, riscam sa contaminam mierea. In schimb se pot folosi izgonitoare cu sicana.
Fagurii de scos se tin deasupra stupului si prin cateva miscari bruste scuturam albinele. Atentie
mare la matca : din diferite motive aceasta poate fi aici si riscam sa o vatamam. Albinele care raman
se perie cu o pana sau o pensula speciala, dupa care punem rama in ladita de transport. Executam
operatiunea cu grija si rapid pentru a nu starni furtisagul in stupina. Camera in care facem extractia
va fi curata si dezinfectata, lucru valabil si pentru utilajele de extractie. Inainte de inceperea lucrarii
efective de extragere a mierii, se procedeaza la sortarea fagurilor dupa culoare. Daca extragerea
mierii se face mai tarziu fagurii trebuie preancalziti la 35 grade C, cu un curent de aer cald.
Extractia efectiva a mierii cuprinde doua lucrari : descapacirea fagurilor si extragerea propiu-zisa a
mierii din faguri. Ce fel de echipament folosim : la un nivel mic se poate folosi un vas descapacitor
cu sita pentru separarea mierii de ceara, cutit sau furculita de descapacit, un extractor tangential, un
vas unde se scurge mierea, un maturator, strecuratori diferite. Toate aceste utilaje se recomanda sa
fie din inox sau un alt material agreat de norme. La descapacire cutitul se tine in pozitie orizontala,
cu partea inferioara a lamei in unghi de 35 grade fata de suprafata fagurelui. Actionam cutitul cu
miscari scurte aplicate de sus in jos.
Folosirea extractorului tangential se face intr-o prima faza cu multa atentie pentru ca fagurii sunt
grei si s-ar putea rupe. Dupa ce intoarcem fagurii pe partea opusa, putem mari turatia pana la 200-
250 ture/min. Dupa extractie, fagurii goliti se dau familiilor pentru a fi curatati.
Limpezirea mierii este procesul prin care corpurile straine mai grele, cad la fund, si cele mai usoare
se salta la suprafata. Limpezirea unui vas cu miere inalt de 1m se face la temperatura de 20 grade C
in 3 zile, iar la 25 grade C in 36 ore. Dupa decantare mierea se va trece in vasele maturatoare, unde
procentul de apa scade pana la limita admisa de norme. Depozitarea finala se face in recipiente de
inox, sau altele agreate de cumparator.
Concluzii.
37
Lucrarile din timpul verii sunt si ele numeroase. Producerea si imperecherea matcilor, formarea
noilor familii si ingrijirea lor, au fost deja expuse in alte pagini asa ca nu mai are rost sa insistam
asupra lor. Dupa cum si singuri v-ati dat seama... vara se numara ....bidoanele..! Succes...!
Toamna
Vine toamna, mierea a fost extrasa si apicultorul se afla pus in fata unor noi provocari, carora
trebuie sa le faca fata. Dupa cum am mai spus acum incepe anul apicol, toamna reprezentand un
nou debut si un prilej de a pune stupina pe o alta treapta a performantei. Sa trecem iarasi la treaba !
Lucrarile de toamna demareaza la inceputul lunii august si se impart in trei mari categorii:
Lucrari de intensificare a cresterii puietului; asigurarea rezervelor de hrana pentru iernare;
pregatirea cubului familiilor de albine in vederea unei iernari de calitate.
Intensificarea cresterii puietului.
Pentru ca familiile de albine sa iasa cat mai puternice din iarna, trebuie ca inca din toamna sa
asiguram o populatie numeroasa, bine hranita si intr-o stare de sanatate perfecta. Acest lucru nu este
usor de obtinut, stuparul fiind foarte solicitat, atat ca timp,cat si ca volum de munca. Ce masuri
trebuie avute in vedere:
Asigurarea de matci tinere si viabile:
S-a stabilit ca numai o matca tanara poate face fata la un ritm constant de depunere a puietului.In
acest scop nu trebuie sa toleram in stupina matci mai batrane de 2 ani si in decursul verii sa facem
inlocuirile necesare. Biologic matcile batrane isi limiteaza depunerea puietului atunci cand in natura
nu mai exista un cules bogat de nectar si polen, pe cand cele tinere se comporta altfel : isi mentin
ritmul bun chiar daca resursele nectarifere si cele proteice sunt mult mai mici(intr-un cuvant
valorifica mai bine culesurile de intretinere). Un alt avantaj al matcilor tinere este acela ca in
primavara vom gasi un procent redus de familii ramase orfane(dupa unii autori procentul este de
0,5%). Cu toate astea nu se recomanda ca schimbarea sa se fraca toamna daca folosim botci sau
matci neamperecheate decat in cazuri de urgenta.

Deblocarea cuiburilor.
O alta cauza a scaderii depunerii puietului de catre matca este blocarea cuibului cu miere sau
pastura. Odata cu apropierea toamnei si in prezenta unui cules mediu, instinctiv, albinele blocheaza
cuibul, cautand sa-si asigure necesarul de rezeve de hrana. Practic se intampla ca matca sa nu mai
aiba unde depune oua, numarul celulelor libere scazand drastic.
Pentru a inlatura acest neajuns, la stupii orizontali si verticali cu magazine se introduc periodic in
mijlocul cuibului faguri claditi (recomandati cei in care s-au crescut cateva generatii de puiet).
Aceste spatii libere se creeaza prin scoaterea fagurilor marginasi. La stupul multietajat lucrarea este
mult mai simpla si se realizeaza prin inversarea periodica a corpurilor. Atentie insa, pentru ca
trebuie sa avem grija ca niciunul din corpurile inversate sa nu fie corpul care gazduieste rezervele
de hrana.
Asigurarea cu faguri de calitate.
Fagurii ce raman in cuibul familiei trebuie sa fie bine construiti, fara celule de trantori sau alte
defecte. Toti fagurii care nu corespund criteriilor vor fi scosi fara a sta prea mult pe ganduri.
Asigurarea cu faguri de calitate trebuie facuta mai ales in "zona fierbinte" a cuibului, adica acea
zona in care primavara se vor creste noile generatii.

Asigurarea de culesuri tarzii si hraniri de stimulare.

38
Prezenta unor culesuri tarzii de nectar si polen impulsioneaza matca sa depuna oua. Prelungirea
acestei perioade aduce mari avantaje stupinei in totalitatea ei, albinele recapatand starea febrila care
caracterizeaza un bun cules. Stuparii pot pune familiile in aceasta stare favorabila fie prin
deplasarea in pastoral la locatiile care ofera culesuri tarzii, fie prin incercarea de asigurare a unei
baze de de cules prin alegerea unei vetre permanente adecvate.

Ce putem spune despre culesurile tarzii ? Cert este faptul ca prezenta lor are un impact mult mai
mare in comparatie cu o hranire artificiala de stimulare. Cand stuparii nu pot oferi albinelor aceste
culesuri apeleaza la hraniri de stimulare prin oferirea catre familii a merii descapacite sau a
inlocuitorilor acesteia (sirop de zahar). Despre eficienta acestor hraniri de stimulare o sa discutam
cu alta ocazie, aici limitandu-ne a spune ca se fac in mai multe moduri : descapacirea a 2-3 dm
patrati de fagure cu miere si oferit dincolo de diafragma sau la marginea cuibului ; hraniri cu sirop
de zahar concentratie 1/1, cate 200-300 g la interval de 2-3 zile ; deasemeni o alta metoda este
stimularea cu zahar tos, umectat putin cu apa sau miere.
Nu trebuie sa ignoram un fapt:hranirile glucidice trebuie completate si cu cele proteice, prin
asigurarea polenului livrat in mod natural sau artificial. In lipsa unui cules se administreaza ca
turtite (pregatite in acelasi mod ca in primavara) deasupra cuibului.

Reducerea si impachetarea cuiburilor.

Ca si in primavara in vederea obtinerii unui climat favorabil se procedeaza la o stramtorare a
cuibului ; in stup vor ramane numai fagurii care sunt acoperiti bine de albine, marginiti de faguri cu
miere si pastura. Fagurii scosi se trec dincolo de diafragma si prin descapacirea lor mierea v-a fi
carata de albine in cuib. Atentie : nu se lasa pana tarziu in toamna fagurii dupa diafragma, asta
pentru a impedica o formare gresita a ghemului de iernare.
Tot in aceasta perioada se face o impachetare sumara (a nu se comfunda cu impachetarea finala
din toamna). Din fericire pentru posesorii de stupi multietajati, aceste operatiuni nu sunt necesare
decat in cazuri putine, cand familiile nu ajung la nivelul de dezvoltare cerut. Reducerea cuiburilor
va creea in familie o crestere a populatiei si in unele cazuri este nevoie de o noua largire.

Asigurarea rezervelor de hrana.

Albinele ierneaza stranse intr-un ghem si in tot acest timp climatul este asigurat de o miscare
continua a lor. Cand conditiile externe permit, familia de albine demareaza cresterea puietului - la
inceput timid, pe suprafete mici de fagure - urmand ca odata cu imbunatatirea vremii, inspre
primavara, cresterea sa fie accelerata. Dupa cum bine stiti albinele ce ierneaza (datorita conditiilor
specifice) traiesc aprox.5-6 luni, deci asigurarea rezervelor pana la aparitia primelor culesuri este o
lucrare foarte importanta. Aceste rezerve sunt folosite la autointretinere si pentru cresterea puietului.
O familie fara prea multa hrana risca sa se piarda in iarna, asta fara sa vorbim de cantitatile mici de
puiet crescute. Ce trebuie sa avem in vedere pentru a rezolva problema hranei? Cateva deziderate de
atins:

Calitatea hranei.
Mierea din faguri sa fie numai miere florala. Ca o prima conditie ar trebui sa mentionam ca mierea
de mana trebuie eliminata in totalitate din stupi. Daca iernam familiile cu aceasta miere in faguri
riscam sa pierdem albinele (acestea neputand face zboruri de curatire). O alta conditie ar fi aceea ca
39
mierea din faguri sa fie capacita. Mierea este un produs hidroscopic si prin ramanerea libera pe
faguri(fara a fi capacita) se poate deteriora. Consumata de albine, mierea alterata produce boli
grave. Deasemeni se prefera ca albinele sa ierneze cu rezerve de miere care nu cristalizeaza. In
special mierea de rapita, prin puterea mare de cristalizare, este foarte daunatoare si trebuie
inlaturata.

Ramele de miere si pastura.

De preferat este ca ramele sa fie recoltate la culesurile de primavara-vara. O rama corect aleasa este
aceea care cuprinde miere pe ambele fete min. 2/3 din suprafata. Cantitativ asta inseamna ca o rama
standard de orizontal contine 2,7-3 kg miere iar una de multietajat 1,8-2 kg. Se accepta ca o ultima
optiune si rame cu 1,5 kg miere, dar acestea trebuie folosite cu multa precautie. Bineinteles acesti
faguri vor fi foarte bine construiti. Ca rezerva de pastura,fiecare familie trebuie sa aiba min. 1
fagure cu pastura,fiind si pentru acest fagure valabile recomandarile(privind calitatea lui) facute la
cei cu miere.

Hranirile de completare.
Hai sa vedem cand si in ce cazuri se fac hranirile de completare. Sunt cazuri cand familiile nu pot
strange mierea necesara datorita conditiilor meteo ; apoi cand mierea de mana trebuie inlocuita, sau
cand s-au facut greseli de ordin tehnic in intretinere. In cazul stupului vertical cu magazine sunt
probleme care apar din insasi constructia lui(mierea este depozitata in fagurii de stransura) si care
reprezinta un caz aparte.

Incepem aceste hraniri cat mai timpuriu, adica imediat dupa ce s-au terminat culesurile de vara.
Trebuie sa facem o distinctie intre hranirile de completare si hranirile de stimulare, fiecare avand
rolul si scopul sau. In cazul in care hranirea de completare se face cu sirop de zahar trebuie ca la
aceasta sa participe in principal albinele care nu vor intra in iarna. Daca nu respectam recomandarea
atunci albina din iarna va fi uzata si incapabila sa asigure o viata normala in stup (ele vor muri
inainte de a creste generatiile noi de puiet). Ca un principiu general, hranirea de completare o facem
dupa ce am redus cuiburile la numarul de faguri pe care se va face iernarea. Cantitatea de miere din
40
faguri trebuie sa fie cea indicata, iar mierea completata sa aiba timp pentru a fi capacita.
La completare se va folosi un sirop de zahar, 2/1, cu un adaos de 1 gr acid citric(sare de lamaie), la
litru. Administrarea hranei se face in portii medii sau mari(2-3 kg), seara, cu luarea de masuri stricte
de prevenire a furtisagului. O sa observam ca nu toate familiile ridica siropul de zahar peste noapte
si in acest caz devine necesara micsorarea portiilor. Cand timpul este inaintat, siropul de zahar se
poate inlocui cu serbet. Trebuie sa remarcam insa ca cea mai eficienta metoda de completare este
cea cu miere, pe care o descapacim de pe faguri si o administram dupa diafragma. Este de dorit ca
aceste hraniri de completare sa fie terminate pana in 20 august.

Pregatirea cuiburilor, familiilor de albine.

Cu ce am putea compara aceasta lucrare ? Poate cu aranjarea spatiului locuibil intr-o casa ,pentru ca
toata lumea sa se simta bine. Aranjarea cuiburilor familiilor de albine se face in functie de
terminarea culesurilor, starea vremii si prezenta puietului. Timpul acestei aranjari difera de la an la
an, iar stuparul trebuie sa aprecieze foarte bine momentul ales. In principiu in cuib se lasa atatia
faguri cat sa fie ocupati de albine, iar acestea sa aiba acces la hrana toata iarna. Sunt trei metode de
aranjare a fagurilor:
- amplasarea bilaterala : este cea mai folosita metoda, si consta in aranjarea fagurilor mai plini cu
miere spre extremitati iar catre mijlocul cuibului in ordine descrescanda.
- amplasarea unilaterala : se foloseste in general pentru a ierna doua familii intr-un stup. Fagurii se
randuiesc de o parte si de alta a diafragmei. Langa diafragma se aseaza fagurele cu cea mai mare
cantitate de miere, urmand fagurii cu cantitati descrescatoare.
- amplasarea centrala : fagurii din centrul cuibului contin cea mai mare cantitate de miere, urmatorii
(asezati simetric) fiind pusi cei cu miere din ce in ce mai putina.
La toate tipurile de aranjare se va urmari ca fagurii sa nu contina mai putin de 1,5 kg miere si sa fie
bine construiti(mai ales cei din cuibul efectiv). La stupii multietajati iernarea trebuie facuta de
regula pe doua corpuri, in corpul superior trebuind sa existe 14-15 kg de miere. In corpul de jos
mierea se gaseste doar pe fagurii laterali. In cazurile cand familia ierneaza pe un singur corp
(situatie care nu e de dorit) se va prefera o asezare centrala a fagurilor.

Iarna.
Vine toamna, mierea a fost extrasa si apicultorul se afla pus in fata unor noi provocari, carora
trebuie sa le faca fata. Dupa cum am mai spus acum incepe anul apicol, toamna reprezentand un
nou debut si un prilej de a pune stupina pe o alta treapta a performantei. Sa trecem iarasi la treaba !
Lucrarile de toamna demareaza la inceputul lunii august si se impart in trei mari categorii:
Lucrari de intensificare a cresterii puietului; asigurarea rezervelor de hrana pentru iernare;pregatirea
cubului familiilor de albine in vederea unei iernari de calitate.

Intensificarea cresterii puietului.

Pentru ca familiile de albine sa iasa cat mai puternice din iarna, trebuie ca inca din toamna sa
asiguram o populatie numeroasa, bine hranita si intr-o stare de sanatate perfecta. Acest lucru nu este
usor de obtinut, stuparul fiind foarte solicitat, atat ca timp,cat si ca volum de munca. Ce masuri
trebuie avute in vedere:
Asigurarea de matci tinere si viabile:
S-a stabilit ca numai o matca tanara poate face fata la un ritm constant de depunere a puietului.In
acest scop nu trebuie sa toleram in stupina matci mai batrane de 2 ani si in decursul verii sa facem
inlocuirile necesare. Biologic matcile batrane isi limiteaza depunerea puietului atunci cand in natura
nu mai exista un cules bogat de nectar si polen, pe cand cele tinere se comporta altfel : isi mentin

41
ritmul bun chiar daca resursele nectarifere si cele proteice sunt mult mai mici(intr-un cuvant
valorifica mai bine culesurile de intretinere). Un alt avantaj al matcilor tinere este acela ca in
primavara vom gasi un procent redus de familii ramase orfane(dupa unii autori procentul este de
0,5%). Cu toate astea nu se recomanda ca schimbarea sa se fraca toamna daca folosim botci sau
matci neamperecheate decat in cazuri de urgenta.

Deblocarea cuiburilor.
O alta cauza a scaderii depunerii puietului de catre matca este blocarea cuibului cu miere sau
pastura. Odata cu apropierea toamnei si in prezenta unui cules mediu, instinctiv, albinele blocheaza
cuibul, cautand sa-si asigure necesarul de rezeve de hrana. Practic se intampla ca matca sa nu mai
aiba unde depune oua, numarul celulelor libere scazand drastic.
Pentru a inlatura acest neajuns, la stupii orizontali si verticali cu magazine se introduc periodic in
mijlocul cuibului faguri claditi (recomandati cei in care s-au crescut cateva generatii de puiet).
Aceste spatii libere se creeaza prin scoaterea fagurilor marginasi. La stupul multietajat lucrarea este
mult mai simpla si se realizeaza prin inversarea periodica a corpurilor. Atentie insa, pentru ca
trebuie sa avem grija ca niciunul din corpurile inversate sa nu fie corpul care gazduieste rezervele
de hrana.
Asigurarea cu faguri de calitate.
Fagurii ce raman in cuibul familiei trebuie sa fie bine construiti, fara celule de trantori sau alte
defecte. Toti fagurii care nu corespund criteriilor vor fi scosi fara a sta prea mult pe ganduri.
Asigurarea cu faguri de calitate trebuie facuta mai ales in "zona fierbinte" a cuibului, adica acea
zona in care primavara se vor creste noile generatii.

Asigurarea de culesuri tarzii si hraniri de stimulare.

Prezenta unor culesuri tarzii de nectar si polen impulsioneaza matca sa depuna oua. Prelungirea
acestei perioade aduce mari avantaje stupinei in totalitatea ei, albinele recapatand starea febrila care
caracterizeaza un bun cules. Stuparii pot pune familiile in aceasta stare favorabila fie prin
deplasarea in pastoral la locatiile care ofera culesuri tarzii, fie prin incercarea de asigurare a unei
baze de de cules prin alegerea unei vetre permanente adecvate.
Ce putem spune despre culesurile tarzii ? Cert este faptul ca prezenta lor are un impact mult mai
mare in comparatie cu o hranire artificiala de stimulare. Cand stuparii nu pot oferi albinelor aceste
culesuri apeleaza la hraniri de stimulare prin oferirea catre familii a merii descapacite sau a
inlocuitorilor acesteia (sirop de zahar). Despre eficienta acestor hraniri de stimulare o sa discutam
cu alta ocazie, aici limitandu-ne a spune ca se fac in mai multe moduri : descapacirea a 2-3 dm
patrati de fagure cu miere si oferit dincolo de diafragma sau la marginea cuibului ; hraniri cu sirop
de zahar concentratie 1/1, cate 200-300 g la interval de 2-3 zile ; deasemeni o alta metoda este
stimularea cu zahar tos, umectat putin cu apa sau miere.
Nu trebuie sa ignoram un fapt:hranirile glucidice trebuie completate si cu cele proteice, prin
asigurarea polenului livrat in mod natural sau artificial. In lipsa unui cules se administreaza ca
turtite (pregatite in acelasi mod ca in primavara) deasupra cuibului.

42
 Reducerea si impachetarea cuiburilor.

Ca si in primavara in vederea obtinerii unui climat favorabil se procedeaza la o stramtorare a

cuibului ; in stup vor ramane numai fagurii care sunt acoperiti bine de albine, marginiti de faguri cu
miere si pastura. Fagurii scosi se trec dincolo de diafragma si prin descapacirea lor mierea v-a fi
carata de albine in cuib. Atentie : nu se lasa pana tarziu in toamna fagurii dupa diafragma, asta
pentru a impedica o formare gresita a ghemului de iernare.
Tot in aceasta perioada se face o impachetare sumara (a nu se comfunda cu impachetarea finala din
toamna). Din fericire pentru posesorii de stupi multietajati, aceste operatiuni nu sunt necesare decat
in cazuri putine, cand familiile nu ajung la nivelul de dezvoltare cerut. Reducerea cuiburilor va
creea in familie o crestere a populatiei si in unele cazuri este nevoie de o noua largire.

Asigurarea rezervelor de hrana.

Albinele ierneaza stranse intr-un ghem si in tot acest timp climatul este asigurat de o miscare
continua a lor. Cand conditiile externe permit, familia de albine demareaza cresterea puietului - la
inceput timid, pe suprafete mici de fagure - urmand ca odata cu imbunatatirea vremii, inspre
primavara, cresterea sa fie accelerata. Dupa cum bine stiti albinele ce ierneaza (datorita conditiilor
specifice) traiesc aprox.5-6 luni, deci asigurarea rezervelor pana la aparitia primelor culesuri este o
lucrare foarte importanta.
Aceste rezerve sunt folosite la autointretinere si pentru cresterea puietului. O familie fara prea multa
hrana risca sa se piarda in iarna, asta fara sa vorbim de cantitatile mici de puiet crescute. Ce trebuie
sa avem in vedere pentru a rezolva problema hranei? Cateva deziderate de atins:
Calitatea hranei.
Mierea din faguri sa fie numai miere florala. Ca o prima conditie ar trebui sa mentionam ca mierea
de mana trebuie eliminata in totalitate din stupi. Daca iernam familiile cu aceasta miere in faguri
riscam sa pierdem albinele (acestea neputand face zboruri de curatire). O alta conditie ar fi aceea ca
mierea din faguri sa fie capacita. Mierea este un produs hidroscopic si prin ramanerea libera pe
faguri(fara a fi capacita) se poate deteriora. Consumata de albine, mierea alterata produce boli
grave. Deasemeni se prefera ca albinele sa ierneze cu rezerve de miere care nu cristalizeaza. In
special mierea de rapita, prin puterea mare de cristalizare, este foarte daunatoare si trebuie
inlaturata.
Ramele de miere si pastura.
De preferat este ca ramele sa fie recoltate la culesurile de primavara-vara. O rama corect aleasa este
aceea care cuprinde miere pe ambele fete min. 2/3 din suprafata. Cantitativ asta inseamna ca o rama
standard de orizontal contine 2,7-3 kg miere iar una de multietajat 1,8-2 kg. Se accepta ca o ultima
optiune si rame cu 1,5 kg miere, dar acestea trebuie folosite cu multa precautie. Bineinteles acesti
faguri vor fi foarte bine construiti. Ca rezerva de pastura,fiecare familie trebuie sa aiba min. 1
fagure cu pastura,fiind si pentru acest fagure valabile recomandarile(privind calitatea lui) facute la
cei cu miere.

43
 Hranirile de completare.
Hai sa vedem cand si in ce cazuri se fac hranirile de completare. Sunt cazuri cand familiile nu
pot strange mierea necesara datorita conditiilor meteo ; apoi cand mierea de mana trebuie inlocuita,
sau cand s-au facut greseli de ordin tehnic in intretinere. In cazul stupului vertical cu magazine sunt
probleme care apar din insasi constructia lui(mierea este depozitata in fagurii de stransura) si care
reprezinta un caz aparte.

Incepem aceste hraniri cat mai timpuriu, adica imediat dupa ce s-au terminat culesurile de vara.
Trebuie sa facem o distinctie intre hranirile de completare si hranirile de stimulare, fiecare avand
rolul si scopul sau. In cazul in care hranirea de completare se face cu sirop de zahar trebuie ca la
aceasta sa participe in principal albinele care nu vor intra in iarna. Daca nu respectam recomandarea
atunci albina din iarna va fi uzata si incapabila sa asigure o viata normala in stup (ele vor muri
inainte de a creste generatiile noi de puiet). Ca un principiu general, hranirea de completare o facem
dupa ce am redus cuiburile la numarul de faguri pe care se va face iernarea. Cantitatea de miere din
faguri trebuie sa fie cea indicata, iar mierea completata sa aiba timp pentru a fi capacita.
La completare se va folosi un sirop de zahar, 2/1, cu un adaos de 1 gr acid citric(sare de lamaie), la
litru. Administrarea hranei se face in portii medii sau mari(2-3 kg), seara, cu luarea de masuri stricte
de prevenire a furtisagului. O sa observam ca nu toate familiile ridica siropul de zahar peste noapte
si in acest caz devine necesara micsorarea portiilor. Cand timpul este inaintat, siropul de zahar se
poate inlocui cu serbet. Trebuie sa remarcam insa ca cea mai eficienta metoda de completare este
cea cu miere, pe care o descapacim de pe faguri si o administram dupa diafragma. Este de dorit ca
aceste hraniri de completare sa fie terminate pana in 20 august.

Pregatirea cuiburilor, familiilor de albine.

Cu ce am putea compara aceasta lucrare ? Poate cu aranjarea spatiului locuibil intr-o casa ,pentru ca
toata lumea sa se simta bine. Aranjarea cuiburilor familiilor de albine se face in functie de

44
terminarea culesurilor, starea vremii si prezenta puietului. Timpul acestei aranjari difera de la an la
an, iar stuparul trebuie sa aprecieze foarte bine momentul ales. In principiu in cuib se lasa atatia
faguri cat sa fie ocupati de albine, iar acestea sa aiba acces la hrana toata iarna. Sunt trei metode de
aranjare a fagurilor:
- amplasarea bilaterala : este cea mai folosita metoda, si consta in aranjarea fagurilor mai plini cu
miere spre extremitati iar catre mijlocul cuibului in ordine descrescanda.
- amplasarea unilaterala : se foloseste in general pentru a ierna doua familii intr-un stup. Fagurii se
randuiesc de o parte si de alta a diafragmei. Langa diafragma se aseaza fagurele cu cea mai mare
cantitate de miere, urmand fagurii cu cantitati descrescatoare.
- amplasarea centrala : fagurii din centrul cuibului contin cea mai mare cantitate de miere, urmatorii
(asezati simetric) fiind pusi cei cu miere din ce in ce mai putina.
La toate tipurile de aranjare se va urmari ca fagurii sa nu contina mai putin de 1,5 kg miere si sa fie
bine construiti(mai ales cei din cuibul efectiv). La stupii multietajati iernarea trebuie facuta de
regula pe doua corpuri, in corpul superior trebuind sa existe 14-15 kg de miere. In corpul de jos
mierea se gaseste doar pe fagurii laterali. In cazurile cand familia ierneaza pe un singur corp
(situatie care nu e de dorit) se va prefera o asezare centrala a fagurilor.
Viata familiei de albine pe parcursul anului.
Sub influenta mediului, n corelatie cu succesiunea anotimpurilor, n familiile de albine au loc
importante modificari n ceea ce priveste numarul de albine din familie, longevitatea acestora,
relatiile sociale din interiorul coloniei, etc.
Ciclul anual al coloniei de albine este strns legat de succesiunea anotimpurilor, de evolutia
vegetatiei pe parcursul anului, a florei care-i asigura hrana necesara dezvoltarii. n functie de acest
ciclu, pe parcursul unui an apicol, se pot delimita urmatoarele perioade:
Perioada cresterii albinelor tinere pentru iernare.
Catre sfrsitul culesului principal (sfrsitul lunii iulie), puterea familiei de albine ncepe sa scada.
treptat, ajungnd la 50% fata de nceputul primului cules principal.

ncepnd cu prima decada a lunii august, perioada n care se nregistreaza scaderea simtitoare a
culesului, adeseori ncetarea acestuia, activitatea de zbor a albinelor precum si intensitatea cresterii
puietului se reduce vizibil, totodata nregistrndu-se o mortalitate mare n rndul albinelor. Albinele
care ramn sunt foarte uzate, matca ncetineste mult ouatul si albinele alunga trntorii din cuib.
45
Aparitia culesurilor trzii, de nectar si polen, n aceasta perioada, stimuleaza ponta matcii nsa
intensitatea cresterii puietului nu atinge nivelul din vara. Treptat, albinele care au participat la
culesurile de vara, pier.Albinele ce eclozioneaza n perioada august-noiembrie sunt albinele care vor
ierna. Ele traiesc ntre 7 si 8 luni. Albinele eclozionate n toamna vor ngriji si hrani puietul de
primavara. Desi au vrsta calendaristica mare, aceste albine sunt fiziologic tinere, neuzate.
Longevitatea mare a acestor albine se datoreaza faptului ca participa ntr-o mica masura la cresterea
puietului si la activitatea de cules nectar si polen, si datorita acumularii de rezerve lipoproteice n
corpul gras, n urma consumului intens de pastura. Cu rezerve de hrana suficiente n stup si n
organism, cu albine tinere,familia este pregatita sa intre n perioada urmatoare.
Perioada de iernare, a repausului de iarna.
Pe masura racirii timpului, o data cu scaderea temperaturii sub 12C, ouatul matcii, cresterea
puietului si zborurile nceteaza, familia de albine intrnd n perioada de iernare, a repausului de
iarna, care ncepe de din octombrie-noiembrie si se termina n ianuarie-februarie, cnd matca si reia
activitatea si n cuib apare puietul.

Scaderea temperaturii su 12C la familiile slabe si 8C la familiile puternice determina albinele

sa paraseasca fagurii laterali si sa se restrnga pe fagurii din mijlocul cuibului si sa formeze, n
dreptul urdinisului, ghemul de iernare, ce are o forma apropiata unei sfere. Albinele au adoptat
pentru iernare sfera deoarece aceasta are suprafata minima raportata la un volum maxim fiind astfel
forma perfecta pentru conservarea temperaturii.
Albinele pe perioada iernii sunt active si se organizeaza n intervalele dintre faguri, ntr-o
anumita ordine ierarhica. Astfel, la periferia ghemului sunt albinele mai n vrsta, ce stau mai
aproape unele de altele si formeaza "coaja ghemului". Aceste albine acopera complet intervalul
dintre doi faguri, mai ales celulele goale, stnd cu capul orientat spre interiorul celulei si cu aripile
putin ridicate, pozitie n care ramn nemiscate. Coaja ghemului are o grosime de 2,5-7cm,
temperatura mentinndu-se constanta la nivelul acesteia n jurul valorii de 6-8C. Albinele din
interiorul ghemului se dispun mai afnat si produc caldura, prin miscari caracteristice de picioare,
abdomen si aripi (de aici zumzetul caracteristic ce se aude la ascultarea coloniei).
n functie de marimea populatiei familiei de albine, perioada din an, temperatura exterioara si
starea cresterii de puiet, n ghem se realizeaza temperaturi diferite. Astfel, de la ncetarea pontei si a
cresterii puietului si pna la reluarea lor, n mijlocul ghemului se realizeaza temperaturi maxime de
20C (la 0C temperatura exterioara) si pna la 25C cnd afara temperatura este foarte scazuta.
Cnd temperatura exterioara ajunge aproape de 14C, spre sfrsitul lunii ianuarie, nceputul lunii
februarie, albinele se ncep sa se miste mai activ, produc caldura mai multa iar temperatura din
46
ghem ncepe sa creasca. Daca n interiorul acestuia, cnd se ncepe cresterea puietului, temperatura
este de 34-35C, temperatura cojii ghemului, a stratului extern de albine se mentine n jurul valorii
de 6-8C. Ct timp sunt n ghem, pe timpul iernii, albinele ncalzesc doar ghemul si nu interiorul
stupului, diferenta de temperatura dintre interiorul stupului si exterior fiind doar de 1-2C.
Producerea caldurii n timpul iernii se face pe seama consumului de miere. Albinele se hranesc
cu mierea si pastura care se afla doar n fagurii ocupati de ghem. Ele se misca n sus, pe faguri, apoi
spre peretele din spatele stupului. Cantitatea de miere consumata de o familie normal dezvoltata pe
timpul iernii variaza ntre 7 si 10kg. Odata cu aparitia puietului, spre sfrsitul iernii, odata cu
cresterea temperaturii creste si cantitatea de hrana consumata, iar familia intra n perioada nlocuirii
albinelor batrne, de toamna, cu cele tinere, de primavara.
Perioada nlocuirii albinelor care au iernat.
n perioada cuprinsa ntre sfrsitul lunii ianuarie si nceputul lunii februarie, daca timpul este
prielnic, familia de albine asigurata cu provizii de hrana suficienta si protejata de schimbarile bruste
de temperatura, matca ncepe ouatul.

Temperatura din interiorul ghemului urca pna la 34-35C, crendu-se astfel conditii optime
pentru cresterea puietului. Pna la zborul de curatire matca depune zilnic ntre 20-100 oua zilnic.
Dupa efectuarea zborului si aparitia n natura a nectarului si polenului proaspat, de la plantele
melifere cu nflorire devreme si pomii fructiferi, ponta matcii se intensifica ajungnd, n luna
aprilie, la o medie de 1000 oua pe zi.
La sfrsitul lunii aprilie familia de albine este formata numai din albine eclozionate de curnd.
Daca albinele care au iernat pot hrani doar o singura larva, avnd o capacitate de hranire a puietului
foarte redusa, albinele tinere, eclozionate primavara, pot hrani 2-3 sau chiar 4 larve. Datorita acestei
capacitati mari de hranire a larvelor posedata de catre aceste albine tinere, a disponibilitatii
nectarului si polenului proaspat, a intensificarii pontei matcii, ritmul de crestere, de dezvoltare a
familiei de albine se accelereaza, familia intrnd n urmatoarea perioada.

Perioada de dezvoltare a familiei de albine.

Pe masura ce vremea se ncalzeste si n natura apare un cules de ntretinere constant, activitatea
de ouat a matcii se intensifica (depune peste 2000 de oua n 24 de ore), numarul albinelor care
eclozioneaza l depaseste pe cel al albinelor batrne, epuizate, care mor, iar populatia familiei de
albine creste n ritm alert. Dezvoltarea maxima a coloniei de albine se realizeaza n luna mai-iunie,

47
n perioada de nflorire a salcmului. Concomitent cu cresterea capacitatii de secretie la albinele
doici a hranei larvare, a laptisorului de matca, are loc si cresterea numarului acestor albine tinere.
Daca la nceputul primaverii, pentru o albina doica reveneau 3-4 larve, catre sfrsitul primaverii se
ajunge ca 3-4 albine doici sa hraneasca o larva. Se produce astfel un dezechilibru ntre numarul de
albine doici existente n colonie si numarul larvelor de ngrijit, e surplus de doici, care nemaiavnd
de lucru, de hranit larvele, si consuma propriul laptisor produs, ceea ce determina dezvoltarea
ovarelor acestor albine. Aceasta modificare de ordin fiziologic determina si modificarea
comportamentelor albinelor doici, albinele devin inactive si familia intra n frigurile roitului.
Albinele construiesc mai multe botci, pe marginile laterale si de jos a fagurilor, n care matca
depune oua, si hranesc mai putin matca care scade n greutate, devine mai usoara, apta de zbor.

Ouatul scade brusc iar la putin timp dupa ce primele botci sunt capacite, deci n preajma iesirii
din botci a matcilor tinere, matca batrna mpreuna cu o parte din albine si trntori parasesc stupul
sub forma de roi. n a 9-a zi dupa iesirea primului roi (roi primar), poate iesi al doilea roi (roi
secundar) care este mai mic dect precedentul si are matca tnara, nemperecheata. De obicei
albinele tin captive matcile tinere n botci, pentru a le elibera pe rnd, n functie de plecarea
roiurilor, ceea ce le face pe acestea sa "cnte", sa emita sunete repetate si ascutite ce pot fi auzite
chiar din afara stupului. Cteodata nsa albinele scapa nesupravegheate botcile, iar cu o data cu roiul
pleaca mai multe matci virgine. La o zi-doua dupa roiul secundar poate iesi al treilea roi si peste o zi
al patrulea roi, roirea continundu-se pna n momentul n care familia ce a roit va ramne cu mai
putin de 1kg de albine.
Din cauza inactivitatii albinelor n perioada premergatoare roitului, ct mai ales din cauza slabirii
familiei de albine prin divizare, tocmai n preajma sau n timpul culesurilor de productie, roitul se
soldeaza cu nsemnate pierderi de productie, fapt pentru care este considerat, de apicultorii
comerciali, ce urmaresc productia, un fenomen nedorit. Daca roitul coincide cu perioada culesului
mare (principal), recolta de miere este pierduta aproape n totalitate. Culesul principal se refera la
nflorirea masiva a principalelor plante melifere care ofera productii ridicate de miere (salcm, tei,
floarea-soarelui). Pentru valorificarea integrala a culesului principal este necesar ca familia sa aiba
un numar mare de albine, ntre 60000 si 80000 de indivizi, si sa fie tinuta n permanenta n stare de
activitate. Apicultorul trebuie sa ia toate masurile pentru a mentine activa familia de albine pe
perioada culesurilor, sa se asigure ca aceasta este sanatoasa, ca are spatiu suficient pentru
depozitarea nectarului si a polenului, pentru ponta matcii si sa evite, prin aplicarea diferitelor
procedee, intrarea familiei n frigurile roitului. Sezonul de roire naturala dureaza, n tara noastra, de
la sfrsitul lunii mai pna catre sfrsitul lunii iulie.
Odata cu terminarea culesurilor de productie, pe la sfrsitul lunii iulie, familia de albine intra, din
nou, n perioada cresterii albinelor tinere pentru iernare, ciclul se reia.

48
 Totalitatea plantelor melifere (producatoare de nectar, polen sau att nectar ct si polen),
spontane sau cultivate, de pe un teritoriu, cu exceptia celor daunatoare albinelor, formeaza baza
melifera.Dupa nsemnatatea pe care o au pentru hrana albinelor, plantele melifere se mpart n mai
multe grupe: plante nectarifere, plante polenifere si plante mixte. Dupa modul cum se face
polenizarea, plantele se mpart n autopolenizatoare si cu polenizare ncrucisata iar dupa durata
vietii, plantele melifere mai pot fi mpartite n anuale, bianuale si perene. n continuare voi prezenta
principalii arbori, arbusti si plante melifere, ce prezinta importanta pentru apicultura:

Arbori si arbusti meliferi Plante melifere

Plante, Plante erbacee din pduri, Plante melifere din puni, Plante polinifere, Plante tehnice i
furajere, Plante legumicole, Plante aromatice i medicinalem, Plante melifere speciale, Amestecuri
de plante melifere.
n tara noastra cresc cca. 150 de specii spontane de plante medicinale, dintre care numai o mica
parte sunt raspndite n cultura. Totusi, n unele parti ale tarii, plantele medicinale se cultive pe
suprafete din ce n ce mai mari, ca urmare a cerintelor mereu crescnde ale industriei farmaceutice
si a celei producatoare de cosmetice. Aceste suprafete cultivate reprezinta importante surse melifere
pentru albine. Cele mai cunoscute plante medicinale cultivate, cu valoare melifera, sunt:

Izma buna ( Mentha piperita ) este o planta erbacee perena, medicinala si armomatica, cu tulpina
nalta, de culoare verde nchis sau rosiatica, ce nfloreste n perioada iunie-august, furniznd
albinelor nectar si polen. Este mult raspndita n cultura, fiind una din cele mai cautate plante
medicinale aromatice si melifere.
ntreaga planta, n special frunzele de menta, contin ulei eteric. Prefera o clima calda cu
precipitatii suficiente. Este destul de rezistenta la frig. Prefera terenurile de lunca, usoare, profunde,
bogate n substante hranitoare, cu umezeala suficienta. n general, culturilor de menta li se aplica
nainte de aratura 20 000 kg balegar la ha, 300 kg nitrat, 400 kg superfosfat, 300 kg sulfat de
potasiu. Se nmulteste pe cale vegetativa, prin butasi, rizomi sau stoloni. ntretinerea culturilor
consta n doua sau trei prasile pe an si plivitul nainte de recoltare. Productia variaza ntre 800 si

49
1200 kg frunze uscate la hectar. Din 400-500 kg plante verzi se extrage 1 kg esenta de ulei. n
Lunca Dunarii se dezvolta, n urma inundatiilor, izma sau menta de balta sub doua aspecte distincte,
cunoscute n limbajul popular sub denumirea de cimburel , busuioc de balta sau izma brosteasca si
izma de balta propriu-zisa . La sfrsitul lunii iulie, nceputul lunii august nfloreste busuiocul de
balta sau izma brosteasca , mai putin nectarifera, dar care contribuie la mentinerea activitatii
familiilor de albine n aceasta perioada. Cu ncepere de la 10 la 20 august nfloreste si izma de balta
care n conditii bune poate asigura un cules pna la 0,5-2 kg zilnic de familie si o productie de miere
pna la 30--40 kg n medie. Astfel de recolte se nregistreaza cam o data la 5 ani. n restul anilor,
izma are rolul de a crea conditii bune de stimulare pentru cresterea albinelor tinere n timpul
toamnei. Izma o mai gasim pe cmp, pe pajisti naturale, paduri, gradini etc. Se nmulteste primavara
prin seminte (mai greu) sau prin despartirea radacinilor cu lastari tineri. Cultura ei este foarte
rentabila si dureaza 3 ani.
Productia de miere este de 200kg/hectar.

Levantica ( Lavandula spica ) este o planta melifera familia Lamiaceae ,, un semiarbust originar
din partile sudice ale Europei, intens cercetat de albine, folosit n industria farmaceutica pentru
uleiul eteric pe care-l contine. Nu este pretentios la sol. Formeaza un sistem radicular puternic, o
radacina lemnoasa si ramificata care poate ajunge pna la lungimea de 2 m, de aceea este folosit si
pentru combaterea eroziunii solului.
Tulpina formeaza tufe mici de 25-60 cm naltime, rar pna la 70-80 cm. Tufele au forma aproape
rotunda. Tufele bine formate, n al saselea- al optulea an pot ajunge deseori la 60-70 cm si
exceptional chiar 1 m diametru. Ramurile batrne sunt goale si lignificate, iar cele tinere sunt pline,
acoperite cu perisori mici cenusii. ntr-o tufa bine ramificata n plina productie se formeaza peste
1000 ramuri cu inflorescente. Levantica are flori de culoare albastra de diferite nuante. Nu este
pretentioasa fata de clima, totusi reuseste bine n regiunile cu umiditate suficienta si calda. Prefera
solurile calcaroase usoare, cu expozitie sudica, dar merge si n terenurile mai grele. Este rezistenta
la nghet. Culturile de levantica pot dura pna la 12 ani. Dintre ngrasaminte prefera balegarul de
grajd si ngrasamintele potasice. Se poate cultiva fie prin seminte semanate direct n cmp, fie prin
rasaduri obisnuite n rasadnite. Semanatul direct n cmp se face toamna sau primavara de timpuriu.
Semintele semanate toamna rasar mai bine. Se seamana cu masina n rnduri la distanta de 60-80
cm folosindu-se 10-12 kg seminte la hectar. Din 0,5-1 kg seminte se pot obtine rasaduri pentru
cultivarea unui hectar. Se mai poate nmulti si prin butasi. Ca lucrari de ntretinere se aplica plivitul
si prasilele de cte ori este nevoie. Recoltarea spicelor ncepe n anul al doilea, atunci cnd
majoritatea plantelor sunt n plina floare (luna iulie), pe timp frumos, dimineata sau seara. Productia
de levantica variaza ntre 3000-4000 kg la hectar, inflorescente proaspete, din care se pot obtine 10-
15 kg ulei eteric.
Levantica este o buna planta melifera. Ea produce n conditii favorabile mult nectar. Dupa datele
din literatura so obtine ntre 300 si 600 kg nectar la hectar si chiar mai mult.. Deci se situeaza ntre
50
cele mai productive plante melifere. Perioada de nflorire este lunga de 3-4 saptamni. n mod
normal nfloreste n partile de sud ale tarii noastre (regiunea Bucuresti) pe la mijlocul lunii iunie
pna spre mijlocul lunii iulie, nceputul lui august. n partile mai racoroase din centrul tarii
(regiunea Brasov) nflorirea ncepe cu cca. 10-15 zile mai trziu. nflorirea cea mai intensa se
realizeaza ntre anii al treilea - al saselea de la plantare.
Anisonul este o planta erbacee anuala. nflorirea se face neuniform. O singura floare secreta cea.
0,5-1 mg nectar, nsa nu toate florile dintr-o inflorescenta produc nectar. Productia medie de miere
poate fi evaluata la 50-100 kg la hectar.

Isopul ( Hyssopus officinalis ) este o planta erbacee perena, foarte valoroasa din punct de vedere
medicinal, ornamental si melifer, cultivata, totusi, la noi n tara pe suprafete mici. Se poate cultiva
pe orice tip de sol. Valoarea lui melifera rezida mai ales n faptul ca nfloreste de doua ori n an, o
data n iunie-iulie dupa care lastareste din nou nflorind a doua oara n septembrie-octombrie, cnd
flora melifera este saraca. Produce, n medie, 50kg miere la hectar.nfloreste n iunie-iulie, durata
nfloririi fiind de 30 zile, productia de miere este de cea. 100 kg/ha.

Feniculul este o planta erbacee bianuala sau vivace. Fiind o planta alogama (cu polenizare
ncrucisata) este cercetata de albine n timpul nfloririi, n lunile de vara. n regiunile din Baragan si
Dobrogea, unde se cultiva pe suprafete mai ntinse si mai compacte, nfloritul ncepe n a doua
jumatate a lui august. nflorirea dureaza pna n toamna trziu, cnd da prima bruma. Florile
feniculului sunt foarte mult cercetate de albine, cnd ziua este calda. Mierea de fenicul este colorata
nchis, cu miros placut si gust de caramel.

51
 Chimionul (chimenul) este o planta bianuala raspndita la noi n flora spontana. Merge bine dupa
prasitoare care au fost gunoite sau dupa rapita ori cereale de toamna. Se seamana n aprilie cu
masina n rnduri, ntre care se lasa o distanta de 35-40 cm. Se seamana 10-15 kg la hectar. Merge
bine sub o planta protectoare (coriandru sau mac). Se recomanda ca semanatul sa se faca toamna
(august-septembrie) si n cultura pura. Lucrari de ntretinere sunt plivitul si prasitul. Recoltatul se
face n prga si se lasa n snopi pentru a-si completa coacerea (altfel se scutura pna la 50%).
Productia este de 1 000-1500 kg seminte la hectar si 2 000-2 500 kg paie la hectar. Florile produc
nectar abundent care ademeneste un numar mare de albine. nfloreste n luna iunie.
Angelica medicinala este o planta bienala sau perena care creste spontan pe lnga praie si n
locurile umbroase, n paduri, poiene, depresiuni etc. Este o planta melifera foarte buna care da
albinelor nectar si polen. n cultura se mentine 3-5 ani. nfloreste ncepnd din al doilea an, n iulie
si august. Durata nfloririi este cca. 2 saptamni. Secretia de nectar este foarte abundenta, mai mare
dimineata si spre seara cnd aerul este cald si ncarcat cu vapori cu apa. Spre seara, ntre orele 16 si
17 culesul de nectar se mareste simtitor. n anii prielnici ajunge la 5-6 kg pe zi. Mierea este de
culoare rosiatica, cu aroma placuta si se cristalizeaza usor.

Nalba mare este raspndita la noi n flora spontana pe marginile rurilor, pe locurile umede si n
special n Lunca Dunarii. Florile sunt de culoare roz-pal. nfloreste prin iulie-august si ofera
albinelor nectar si polen.

52
 Nalba de gradina este o planta bianuala sau perena, se gaseste la noi n cultura si rar n flora
spontana din Moldova. Nalba de gradina, ca si celelalte forme de nalba salbatica si cultivate la noi
n tara, nfloreste ncepnd din luna iulie pna n toamna trziu. Mierea este de culoare pronuntat
deschisa. De obicei, albinele aduna si polen de la aceste plante.
Salvia ( Salvia pratensis )este o planta melifera foarte valoroasa, ntlnita si n flora spontana,
cultivata ca planta ornamentala, melifera sau medicinala. nfloreste n iunie-iulie si august. Mierea
este de culoare galbena-auriu nchis, cu o aroma placuta. Productia de miere este de 300-400 kg/ha.

Valeriana (odoleanul) este o planta raspndita la noi n flora spontana din locurile umede, prin
tufisuri, pajisti, praie, n regiuni de cmpie, de deal si de munte. nfloreste n iunie-iulie si ofera
albinelor numai nectar. Uneori din cauza concurentei cu alte plante melifere care nfloresc n acelasi
timp, florile odoleanului sunt slab sau de loc cercetate de albine.

Anghinarea , nfloreste n a doua jumatate a lunii iulie si dureaza pna la sfrsitul lunii august,
fiind intens cercetata de albine.

Cimbrisorul este raspndit n flora spontana, nfloreste din iunie pna n septembrie, productia de
miere fiind evaluata la cea. 200 kg/ha

53
 Talpa gstii nfloreste din iunie pna la sfrsitul lunii august, iar productia de miere variaza de la
230 la 400 kg/ha.

Cicoarea nfloreste n iunie-octombrie furniznd nectar si polen. Productia de miere este evaluata
la 100 kg/ha.

n cadrul acestei grupe de plante mai fac parte si alte specii ca: rezeda, papadia, rachitanul,
voronicul, albastrelele, nemtisorul de cmp, scara domnului etc.

n flora Romniei exista o serie de specii de plante melifere care se remarca printr-o productie de
miere ridicata. n vederea ntregirii si mbunatatirii bazei melifere din anumite zone ale tarii, aceste
plante se cultiva pe diferite parcele agricole, ca parte a unor amestecuri furajere.
Cele mai cunoscute plante melifere, special cultivate pentru albine sunt: facelia, mataciunea
moldoveneasca, roinita, catusnica, limba mielului, iarba sarpelui si sulfina.
La organizarea bazei furajere trebuie sa avem n vedere valoarea melifera a florei naturale,
epocile cnd acestea nu asigura culesul si sa compensam lipsa de cules prin cultura plantelor
melifere speciale.
Pentru asigurarea necesarului de samnta de plante melifere speciale care pot fi cultivate n cadrul
asolamentului agricol si furajer, este necesara crearea loturilor semincere.

Facelia este o planta anuala ierboasa originara din America de Nord. A fost adusa n Europa ca
planta decorativa si mai ales ca melifera. Creste pna la 30-60 cm naltime, tulpina principala poarta
pna la 20 lastari laterali care la rndul lor sunt ramificati. La nceput este suculenta, mai trziu
fibroasa, lemnificata. La extremitatea lastarilor se afla inflorescentele compacte, cu cca. 70 de flori
la cele de sus si 40-50 flori la cele secundare. Inflorescenta fiind n evantai permite o esalonare a
nfloririi. Nectariile de forma discoidala se gasesc la baza florii, mai mari la florile de la baza
inflorescentei si mai mici spre vrful ei. Primele flori apar la 40-60 zile dupa nsamntare. nflorirea
dureaza cca. 30-60 zile. Caldurile si seceta scurteaza perioada de nflorire. n afara de nectar, facelia
furnizeaza un cules bogat de polen de culoare violeta. n ceea ce priveste productia de nectar, dupa
determinarile facute, la nceputul nfloririi s-au gasit ntr-o floare 0,892 mg, cnd a fost n plina
nflorire 0,568 mg, iar spre sfrsitul perioadei de nflorire numai urme de nectar. Se pare ca florile
de la extremitatea inflorescentei, avnd nectariile mai mici dect cele de la baza, au o capacitate
mica de producere de nectar (V.N. Andreev). Facelia este cercetata de albine din zorii zilei si pna
54
la caderea ntunericului, din primavara trziu pna toamna. nspre toamna nsa, da o productie mai
mica de nectar la hectar. Este cercetata att n zilele cu soare ct si n cele cu vnt si noroase. Timp
de 2-3 zile ct dureaza o floare este vizitata de 1-20 albine. Cel mai mult este cercetata ntre orele
11 si 15, tocmai cnd florile altor plante nu produc nectar. Secreta nectar si pe timp de seceta, totusi
dupa ploi productia este mult mai mare.
Facelia creste bine pe tot cuprinsul tarii, chiar si n regiunile aride da rezultate bune, cu conditia
sa fie semanata dupa ploaie, iar n primele faze de vegetatie sa nu fie seceta excesiva. Este putin
pretentioasa fata de clima si sol. Creste nsa mai bine pe terenurile usoare si mijlocii. Nu-i priesc
sarurile. Pe solurile profunde, fertile si bine lucrate produce cantitati mari de nectar si seminte. De
asemenea, cere un teren fara buruieni, curat, pregatit,pentru ca n prima faza de vegetatie creste
anevoie. La umbra se dezvolta greu si este cercetata mai putin de albine. Se administreaza
ngrasaminte fosfatice si de potasiu care sporesc productia de seminte si de nectar. Nefiind
pretentioasa, poate fi nsamntata n terenuri mai putin productive ce nu pot fi utilizate pentru alte
culturi. Pentru nsamntari de primavara terenul se ara adnc din toamna, iar primavara nainte de
nsamntare se afineaza cu cultivatorul. Se recomanda ca facelia sa se nsamnteze primavara n
mustul zapezii, pna la sfrsitul lunii aprilie. n aceste conditii, avnd umiditate suficienta n sol,
rasare dupa 8 zile, iar plantele se dezvolta bine si produc din abundenta nectar. Pentru semanaturile
din noiembrie-decembrie se face o aratura adnca nainte de ngheturi, se grapeaza, iar nsamntarea
se face abia dupa un bun nghet sau imediat naintea lui, astfel ca samnta sa ierneze negerminata.
n primul caz, dupa nsamntare, se grapeaza cu grapa cu maracini, n prima zi cnd terenul s-a
dezghetat de cca. 2 cm, binenteles daca n-a dat zapada. n cazul nsamntarii n toamna sau n
primavara timpuriu, nfloritul ncepe imediat dupa salcm. Pentru a asigura un cules continuu din
primavara pna n toamna trziu, lund n consideratie ca facelia are o perioada scurta, se pot face
nsamntari succesive. Cunoscnd ca de la nsamntare rasare normal n 8-10 zile si nfloreste dupa
40-60 zile, iar durata nfloririi, este de 50-60 zile, epocile de nsamntare vor fi astfel alese ca
nfloritul sa coincida cu perioadele lipsite de cules. nsamntarea se poate face n 4 epoci: toamna
trziu, primavara timpuriu, la sfrsitul lunii aprilie, n lunile iunie-iulie. Productiile cele mai mari de
miere si seminte se obtin de la facelia nsamntata primavara, deoarece umiditatea din acest sezon
favorizeaza dezvoltarea normala a plantelor. Pregatirea terenului se face prin araturi adnci si
grapare, solul trebuie maruntit, iar buruienile distruse. Samnta nainte de nsamntare se vntura,
se selecteaza si se curata de corpuri straine cu masina de curatat semintele de sfecla. Epoca optima
pentru nsamntarea faceliei pe loturile semincere se considera sfrsitul lunii martie sau prima
jumatate a lunii aprilie. Semanatul se face cu semanatoarea de ierburi, urmata de grapa de maracini
sau, cnd terenul este uscat, de un tavalug de lemn. Norma de samnta este de 4-8 kg la ha. La
semanatul cu masina obisnuita, samnta se amesteca cu rumegus, cenusa sau pamnt marunt, se
seamana la adncime de 2-3 cm. ntretinerea culturilor consta n efectuarea a 2-3 prasile din care
prima prasila se face imediat dupa rasarire. Daca este cazul se face rarirea prin grapare n
curmezisul rndurilor sau mai trziu prin buchetare. Plivitul se executa dupa nevoie. Culturile
semincere se curata n faza de nflorire, nlaturndu-se plantele netipice si bolnave. Combaterea
cuscutei se realizeaza prin decuscutare. Semintele se valorifica numai decuscutate si n saci
plombati. Recoltarea faceliei se face cnd semintele de la baza inflorescentei (2/3) au ajuns la
maturitate (culoare bruna). Seceratul sau cositul se executa pe roua, pentru a evita scuturarea
semintei. Facelia cosita se lasa n brazda pna se usuca, iar apoi se face snopi si se aseaza n clai.
Transportul snopilor se face noaptea sau dimineata aseznd n cosul vehiculului o prelata. Se treiera
cu batoza obisnuita la care numarul turatiilor tobei se micsoreaza pna la 500/min. Productia medie
de seminte este de 300 kg/ha (150-400).
Poate fi folosita si ca planta de nutret de calitate mai inferioara. Animalele o consuma n stare
verde pna la nflorire. S-au facut ncercari de folosire ca nutret nsilozat n amestec cu porumb
stiuleti sau alte plante bogate n hidrati de carbon, necesari pentru fermentatia lactica. n ceea ce
priveste masa verde, da o productie de cca. 16 t/ha.
55
 Productia de miere obtinuta de la 1 ha este n medie de 200 kg, iar n Cmpia Dunarii 300-400
kg/ha (n literatura sunt citate productii pna la 1000 kg/ha). Mierea este de culoare verde-deschis
sau alba cu un parfum fin si un gust placut si de calitate apropiata cu mierea de tei.

Mataciunea moldoveneasca este o planta erbacee, anuala, care se cultiva pentru producerea de
ulei eteric si n scopuri melifere. Tulpina este nalta de la 40 la 70 cm. Se nsamnteaza toamna sau
primavara, cu semanatoarea, n rnduri, la distanta de 50 cm, norma de samnta fiind de 5 kg/ha.
nfloreste din iulie pna n septembrie. Secretia de nectar este mai mare de la deschiderea sacilor
polinici pna cnd stigmatul ajunge la maturitate. n acest timp, nectarul se urca (trece) din partea
ngusta a tubului floral n partea mai larga a florii, umplnd-o pna la 1/3 si devine usor accesibil
pentru albine. Cnd timpul este prielnic, productia medie de nectar a unei flori ajunge pna la 2 mg.
Daca timpul este secetos, secretia de nectar se reduce la jumatate, nsa nu se ntrerupe. Nectarul este
transparent, incolor, cu un procent mare de zahar si are o aroma placuta, de lamie. n functie de
conditiile meteorologice, consistenta nectarului variaza. In anii secetosi, procentul mediu de zahar
din nectar este de cca. 60% oscilnd de la 40 la 80%. Albinele cerceteaza intens florile culegnd
mult nectar si putin polen. Productia de nectar este abundenta, datorita secretiei intense a unui
numar mare de flori. Productia de miere este n medie de 300-400 kg/ha. Mierea este de culoare
deschisa si de calitate superioara.

Catusnica ( Nepeta cataria var. citriodora L) este o planta perena, cu miros de lamie, ce
nfloreste n primul an de la nsamntare, n lunile iulie-august. Produce n medie 400kg miere la
hectar.

Urechea porcului este o foarte buna planta melifera perena si este foarte raspndita. Se obtine o
productie de 400-600 kg miere la ha. Mierea este de culoare deschisa, chihlimbarie (aurie), are gust
placut de menta si se solidifica n cristale mici. Se seamana n rnduri departate de 50 cm, iar norma
de samnta este de 2 kg la ha. nfloreste n al doilea an dupa semanat si de aceea este bine sa fie
semanata n amestec cu facelia. Productia de samnta este de 500 kg/ha.

56
 Melisa (roinita) creste spontan prin paduri, tufisuri si taieturi. Se cultiva pentru proprietatile ei
melifere. Denumirea de roinita vine de la folosirea plantei la prinderea si asezarea roiurilor n stupi.
Este o planta perena erbacee ce formeaza o tulpina ramificata, n sectiune este patrata, paroasa,
nalta de 30-100 cm. nfloreste n iunie-august. Este o planta sensibila la frig, care merge bine n
regiunile mai sudice si mai calde. La noi creste n locurile cu expozitie nsorita, ferite de vnturi reci
si de ngheturi. Prefera solurile mijlocii, potrivit de adnci, luto-nisipoase. nmultirea se face prin.
seminte sau prin butasi. Semanatul, se face obisnuit toamna, cu masina, n rnduri, la o distanta de
40-50 cm ntre rnduri, la o adncime de 2-3 cm. Samnta fiind mica, se amesteca cu nisip. Norma
de samnta este 10-12 kg/ha. Productia variaza, ntre 1 500 si 2 500 kg/ha frunze uscate. Ofera
albinelor cantitati mari de nectar, care se extrage cu greu si majoritatea este folosita de bondari.
Mierea are aroma si gustul fin si placut. Productia de miere este de 150 kg/ha.

Limba mielului este o planta melifera anuala, ierboasa. Tulpina este nalta de 50-60 cm,
ramificata, acoperita cu perisori aspri, cu frunzele la baza petiolate si la vrf sesile, cu flori mari de
culoare albastra, adunate n inflorescente.
Florile tinere si mugurii florali sunt de culoare roza. nfloreste la cca. 35 de zile dupa
nsamntare. nfloritul dureaza 35-40 zile, din mijlocul verii pna n septembrie si chiar octombrie.
Daca este cosita dupa ce s-a terminat nfloritul, planta nfloreste din muguri. Secretia de nectar este
foarte abundenta, cea mai intensa n perioada dupa terminarea polenizarii pna la fecundare. Spre
sfrsitul nfloririi productia de nectar scade simtitor. Nectarul este transparent, incolor si fara miros.
Procentul de zahar este ridicat, oscilnd de la 40 la 77%. Florile de limba mielului sunt cercetate
foarte bine de catre albine si aceasta nu se ntrerupe nici n timpul nfloririi teiului. n afara de
nectar, albinele aduna si polen. Culesul de nectar se face chiar n zilele relativ reci cnd temperatura
aerului la umbra este de 10-12. Uneori, pe aceeasi floare se pot gasi 2-3 albine. Productia de
nectar, dupa determinarile facute de cercetatori, n conditii prielnice, se evalueaza la cca. 200 kg la
hectar, adica cca. 172 kg zahar.
Cea mai mare secretie de nectar (23-30%) se realizeaza cnd timpul este cald si umiditatea solului
depaseste 50%. Solurile mai aride micsoreaza productia de miere.
Limba mielului este o planta medicinala si alimentara. Florile uscate au proprietati farmaceutice.
n acest scop, florile se recolteaza cnd ncep sa se ofileasca, pentru a da posibilitatea albinelor sa le
foloseasca. Uscarea florilor se face numai la umbra. Iarba este un nutret bun pentru vite. Limba
mielului se dezvolta bine pe pamnturile usoare, bine afinate, profunde si destul de fertile. Se

57
nsamnteaza primavara timpuriu, iar norma de samnta este de 30 kg/ha. Dupa rasarire se face
raritul, lasnd plantele n rnd la distanta de 25 cm una de alta. n pamnturile fertile si bine
ntretinute se nsamnteaza singura si se mentine ctiva ani. Semintele se scutura usor si de aceea
recoltarea trebuie sa fie facuta nainte de a ajunge la maturitate. Plantele cosite se usuca la umbra' si
pe urma se recolteaza semintele de pe inflorescentele de la baza.

Iarba sarpelui (limba sau capul sarpelui) este o planta erbacee, bianuala sau perena, din familia
Boraginaceae, foarte raspndita n flora spontana. Se cunosc mai multe specii si soiuri: Echium
lycopsis , specie anuala, robusta si flori de culoare albastra sau violet-pal,
Echium hierrense este o specie perena, cu frunze ovale punctate si flori de un albastru intens sub
forma de clopotei, Echium vulgare este o specie bianuala cu flori de la albastru la violet,
Echium wildpretii are tulpina lemnoasa si flori de culoare roz-rosu. n primul an, din samnta se
formeaza o radacina si apoi o rozeta de frunze; sub aceasta forma planta intra n iarna. Primavara,
din radacina care a iernat se dezvolta repede una sau mai multe tulpini viguroase, paroase, nalte de
30-75 cm. Pe aceste tulpini laterale se formeaza ramificatii. Florile sunt grupate catre vrful tulpinii.
Numele de iarba sarpelui se pare ca poporul l-a dat, dupa asemanarea pe care ar avea-o alcatuirea
florii cu capul sarpelui. Abia dupa 2-3 ore de la deschiderea anterelor, se observa o crestere
nsemnata a staminelor, iar lobii stigmatului se deschid, lund un aspect de limba de sarpe. Florile
se deschid n tot cursul zilei ncepnd de la orele 8-9 dimineata, ritmul de deschidere fiind mai
accentuat n prima parte a zilei si se micsoreaza dupa orele 13-14. Primele plante nfloresc n prima
decada a lunii iunie, iar nfloritul se esaloneaza pe o perioada de cca. 30 zile. Florile secreta nectar
numai pe timp prielnic, atunci cnd nu este seceta si vnt. Florile sunt cercetate cu intensitate mare
n tot timpul zilei, dar mai ales ntre orele 12 si 13. Aceasta planta are o mare valoare melifera.
Observatiile facute au aratat ca un hectar de iarba sarpelui poate nlocui 52 ha de hrisca, n conditii
favorabile de cules, putnd asigura un spor zilnic de 6-8 kg miere de familie. Mierea este de calitate
superioara si are culoarea chihlimbarului.
Planta este putin pretentioasa la conditii climaterice si este rezistenta la seceta. Se poate semana
primavara si toamna, dar numai n preajma primelor ngheturi. Norma de samnta este de 3-4 kg/ha.
Distanta ntre plante trebuie sa fie de cca. 30 cm; se pliveste si se rareste.
La cultivarea n gradina, se planteaza ntr-un compost format din doua parti pamnt de flori
obisnuit, una de turba si una de nisip. Dupa un an vor fi transplantate in vase din ce in ce mai mari,
pna la un diametru de 30 de cm. Apoi este suficient sa se nlocuiasca un strat mic de la suprafata
pamntului cu compost proaspat.

58
Toamna si iarna plantele trebuie protejate de frig.Se recomanda ca iarba sarpelui sa se semene
mpreuna cu facelia sau hrisca. Poate fi cultivata si pe terenurile improprii agriculturii: rpe, vai
adnci si abrupte, terenuri virane, erodate, n dealurile Moldovei si Ardealului, precum si n stepele
aride ale Baraganului.

Sulfina ( iarba de piatra, molotru, sufulf, sulcina, trifoi mare, melilotus officinalis ) este o specie
erbacee ntlnita prin livezi, prin locuri cu iarba, pe cmpuri, pe marginea drumurilor, printre
semanaturi, prin fnete si locuri cultivate, unde se deosebeste de celelate ierburi prin talia-i nalta
(circa 2 m). Se ntlneste pretutindeni n tara noastra.
Speciile mai raspndite n flora spontana sunt sulfina galbena si sulfina alba care au forme anuale
si bianuale. Contine o substanta aromata denumita cumarina . Procentul cel mai mare de cumarina
se gaseste n timpul nfloririi. Plantele tinere contin putina cumarina si sunt consumate bine de
animale.
Nu este pretentioasa fata de clima si sol. Datorita sistemului radicular puternic este foarte
indicata pentru mbunatatirea terenurilor supuse eroziunii, degradate si cu pante mari. Reuseste bine
n regiunile de stepa, fiind rezistenta la seceta. Este cea mai buna planta pentru cultivarea saraturilor
si pregatirea lor pentru alte culturi. De asemenea, se recomanda pentru fixarea nisipurilor
zburatoare. Este un bun ngrasamnt verde, mbogatind solul cu azot. Cartofii si cerealele si
sporesc mult productia daca se cultiva dupa sulfina alba anuala, folosita ca ngrasamnt verde.
Tulpina este nalta, ramificata cu ramuri lungi, formnd o tufa viguroasa si inflorescente de culoare
alba sau galbena. Sulfina galbena ajunge la maturitate cu 7-10 zile mai devreme dect sulfina alba.
Se seamana primavara foarte devreme. Samnta are nevoie de multa umezeala si avnd tegumentul
tare, este bine sa fie scarificata nainte de semanat. Se seamana n cultura pura si sub planta
protectoare. n cultura pura se seamana primavara timpuriu, n rnduri dese sau distantate. Cnd se
seamana n rnduri dese (12-15 cm) se dau 20 kg samnta la ha, iar cnd se seamana n rnduri
distantate (40-50 cm) se dau 10-12 kg si se praseste. Perioada de vegetatie este lunga. Pentru
productia de seminte se recolteaza atunci cnd s-au copt semintele de la baza inflorescentei. Se
scutura usor. Cea mai melifera este sulfina galbena bianuala. Inflorescentele acestei varietati sunt
galbene si frumos mirositoare. La toate formele de sulfina, producerea nectarului este de lunga
durata. Dupa Kopelkievski, sulfina alba produce 200 kg miere la ha. Mierea este aproape incolora.
Sulfina alba anuala produce de la 130 la 150 kg miere la ha.
Albinele viziteaza florile sulfinei toata ziua si culeg nectar si polen. Sulfina alba anuala reuseste
bine cnd este cultivata sub planta protectoare: cereale de toamna sau de primavara, facelia, mustar
alb, porumb furajer, n general plante care paasesc terenul ct mai timpuriu. Cu cerealele de toamna
semanatul se face primavara timpuriu.
Pe lnga aceste plante melifere, mai pot fi cultivate, n mod special, levantica si menta buna
(descrise la Plante aromatice si medicinale) si sparceta caucaziana ( Onobrychis iberica L), descrisa
la Plante tehnice si furajere.
Cultivarea legumelor n sere si pe parcele agricole din ce n ce mai ntinse, att n mediul rural
ct si n jurul oraselor, a centrelor industriale, creaza perspective de mbunatatire bazei melifere.
Principalele plante din categoria plantelor legumicole sunt : ceapa, pastrnacul, spanacul,etc.
Acestea ofera albinelor polen si, n primul rnd, nectar, de multe ori ntr-o perioada n care culesul
la celalalte plante melifere din zona de zbor a albinelor este slab n intensitate.

59
 Ceapa . Productia de nectar de pe florile de ceapa se evalueaza n medie la 115 kg/ha, ceea ce
reprezinta cea. 70-100 kg miere.
Prazul este o planta perena, dar practica legumicola l trateaza ca o planta bianuala. n anul al
doilea formeaza tulpina florala, plina, neteda, cilindrica. Are flori albe sau violete care nfloresc n
iunie si secreta abundent nectar si putin polen, ce sunt recoltate de albine, cu care ocazie le si
polenizeaza.

Usturoiul este o planta bianuala. n anul al doilea formeaza o tulpina florala, cu flori albe nvelite
n membrana, ce produc nectar si polen. nfloreste ncepnd din luna mai-iunie. n flora spontana se
gasesc forme de usturoi ce nfloresc intens naintea salcmului, producnd cantitati mari de nectar.
Pastrnacul este o planta bianuala. Florile sunt de culoare galbena, rotunde, cu petale ndoite spre
interior. Ofera albinelor mult nectar n cursul lunii iunie-august. Cercetatorii citeaza cazuri cnd de
pe culturile semincerelor de pastrnac s-au realizat 60-80 kg miere la hectar. Mierea este de culoare
deschisa si de calitate destul de buna.

Telina este o planta bianuala, prevazuta cu frunze mici si cu inflorescenta. Se face polenizare
ncrucisata, din cauza diferentei de maturitate dintre pistil si stamine (polenul ajunge la maturitate
cu una sau doua zile nainte de maturitatea organului femel). Florile sunt cercetate de insecte, dintre
care albinele joaca un rol important de polenizator, culegnd cantitati mici de nectar si polen.

Ridichea este o planta anuala cu flori albe sau violete, care sunt cercetate de albine n timpul
nfloririi, ncepnd din iunie pna n toamna.

60
 Morcovul este o planta bianuala. nfloreste n iunie. Semincerele de morcov ofera albinelor
nectar. Mierea de culoare galbena-nchis este aromata.

Varza este o planta bianuala. Fiind o planta alogama entomofila, are nevoie de a fi polenizata n
vederea fructificarii cu ajutorul albinelor; ofera nectar si polen. Are o multime de specii, varietati,
forme si toate au polenizare ncrucisata.
Varza este o planta bianuala. Fiind o planta alogama entomofila, are nevoie de a fi polenizata n
vederea fructificarii cu ajutorul albinelor; ofera nectar si polen. Are o multime de specii, varietati,
forme si toate au polenizare ncrucisata.
Gulia este o planta bianuala, cu flori galbene care pentru fructificare se polenizeaza cu ajutorul
albinelor.
Spanacul este o planta anuala. Plantele mascule cresc mai repede, formeaza tulpina si nfloresc
mai curnd dect cele femele. Polenizarea se face cu ajutorul albinelor.
n afara plantelor legumicole aratate, toate semincerele de legume sunt cercetate de albine, fapt ce
contribuie la sporirea productiei de seminte si mbunatatirea calitatii lor.

Topinamburul (Helianthus tuberosus) , denumit si "anghinare de Ierusalim" - "Jerusalem

artichoke", "mar de pamant", "nap comestibil" face parte din Familia Compositae , subfamilia
Tubuliflorae, este o leguma asemanatoare cartofului, originara din America de Nord, de la care se
consuma tuberculii . Acestia sunt mai tari decat cei de cartof iar gustul lor este asemanator celui de
anghinare. nfloreste din a doua jumatate a lunii august pna la sfrsitul lunii septembrie. Datorita
acestui fapt, este mult apreciat ca o planta melifera, oferind albinelor nectar si polen, cu rol
important n cresterea puietului si hranirea albinelor tinere n toamna. Florile topinamburului au un
miros placut, fiind mult cercetate de catre albine.

Castravetele ( Cucumis sativus ) este o planta legumicola din familia Cucurbitaceae, originara
din India, cultivat pe scara larga att n regiunile cu clima temperata ct si n cele cu clima tropicala.
Planta de castravete este o vita trtoare de 1,5 - 2 m lungime care creste agatndu-se pe spaliere
sau alte structuri de sustinere cu ajutorul crceilor, are frunze mari, care acopera fructul. Desi n
unele parti ale lumii sunt preferate soiurile de castraveti partenocarpice, din care rezulta fructe fara
seminte nefiind necesara polenizarea, n Europa sunt preferate soiurile de castravete care pot
61
produce seminte si care necesita polenizare.n cazul n care polenizarea nu se realizeaza fructele
rezultate se pot ngalbeni, cadea, sau pot creste strmb. Fructele partial polenizate pot fi verzi la
capatul de lnga petiol dar galbene si prost formate lnga locul unde a fost floarea.
Desi are o valoare melifera potrivita, cu o productie de 30 kg/ha miere, totusi, pentru ca se
cultiva esalonat n cursul verii, asigura cules de ntretinere. Albinele aproape ca nu recolteaza polen
de pe florile castravetilor.

Dovleacul ( Cucurbita maxima ) se cultiva pentru fructele tinere care sunt comestibile. Dovleacul
si dovlecelul se considera o planta buna melifera, deoarece se cultiva pe suprafete mari att n
cultura curata ct mai ales intercalat cu porumb si ofera albinelor mult nectar. Polenul atrage mai
putin albinele. nflorirea dureaza ncepnd din iulie pna n septembrie si secreta nectar chiar n
timpul secetos. Deschiderea florilor ncepe dimineata devreme cnd rasare soarele si ramn
deschise toata dimineata, iar spre prnz, spre orele 14 se nchid. Astfel florile sunt cercetate de catre
albine cel mult 3-4 ore. Productia de miere este de 30 kg/ha. Mierea este de culoare galbena si se
cristalizeaza repede.
Pepenele galben este o planta anuala, mai putin melifera dect castravetele. nflorirea dureaza
cca. 3 saptamni.
Pepenele verde este o planta anuala, care are nevoie de polenizare ncrucisata. Florile sunt intens
cercetate de catre albine, care contribuie la fructificarea lor. Productia de nectar este relativ mica.
n general, culturile de bostanoase, din punct de vedere melifer, prezinta importanta ca plante ce
ofera albinelor cules bun de ntretinere si mentinerea familiilor n continua activitate.
Extragerea mierii n timpul culesului este extrem de importanta, mai ales n stupii orizontali care
au o capacitate limitata n comparatie cu stupii multietajati. Neextragerea mierii la timp duce la
blocarea cuiburilor, la mpiedicarea matcii n ouatul normal, ceea ce este mai grav, la slabirea
familiei sau coloniei de albine la sfrsitul culesului, n caz de blocare a cuiburilor n plin cules,
albinele micsoreaza ritmul de lucru .

n aceasta privinta, stupul multietajat avnd o capacitate practic nelimitata, corespunde mult mai
bine recoltarii nestingherite a nectarului. In stupii orizontali capacitatea lor limitata nu asigura acest
lucru. Astfel la 21 mai cntarul de control nregistrase 7 kg de la nceputul culesului, aproape
paralel cu indicatiile cntarului de control al unei stupine nvecinate. Fiind extrasa mierea n aceeasi
zi catre seara, cntarul de control a nregistrat a doua zi 13 kg, numai pna la ora 15, cnd ploaia a
oprit zborul albinelor, n timp ce n stupina nvecinata cntarul indica doar 6,5 kg. n anul 1960 n
zilele de 3, 4 si 5 iunie cntarul de control a nregistrat regresiv 8,200-7,300 si 4,600 kg si daca
62
mierea nu ar fi fost extrasa, cntarul de control ar fi nregistrat probabil 2-3 kg.Fiind nsa extrasa
mierea n dupa amiaza zilei de 5 iunie, cntarul de control a nregistrat a doua zi 13,800 kg. Acelasi
lucru n anul 1962 cnd la 24 mai cntarul de control nregistrase 7 kg pentru ca a doua zi dupa
extragere sa atinga 14,00 kg. Aceleasi constatari au fost facute si la culesul de la tei sau de la floarea
soarelui. Vrfurile de cules au fost nregistrate a doua zi dupa extragerea mierii.
Momentul cel mai potrivit al nceperii extragerii mierii trebuie sa formeze obiectul unei analize
atente a apicultorului, care va trebui sa urmareasca nu numai indicatiile cntarului de control, n
ceea ce priveste sporul zilnic, ci si scazamntul din timpul noptii care indica masura n care se
elimina din nectar surplusul de apa. Binenteles ca aceste indicatii ale cntarului de control trebuie
completate cu observatia asupra desfasurarii culesului, cautndu-se a se stabili daca nectarul care
este adus n stup este consistent sau subtire.Multi dintre apicultori ntrzie cu extragerea mierii cnd
ultimele 2-3 rame nu sunt completate, creznd gresit ca exista spatiu de depozitare a nectarului si n
asemenea situatie familiile de albine activeaza fara energie, o parte dintre albine trecnd la
capacirea mierii, asa ca recolta se pierde.
Manualele vechi si chiar mai noi de apicultura recomanda extragerea mierii cnd V4-V2 din
suprafata ramelor care urmeaza sa fie extrase este capacita. Mult mai bine este ca mierea pentru
extragere sa fie ridicata imediat ce ramele sunt umplute aproape n ntregime si cnd albinele n-au
nceput nca sa capaceasca celulele din partea superioara a fagurilor, n orice caz nu se va extrage
mierea a carei densitate nu corespunde STAS-ului.
Am stabilit momentul cel mai potrivit pentru nceperea extragerii. Ultima extragere o vom stabili
pe baza acelorasi observatii, tinnd seama de faptul ca la culesul de salcm ea va trebui sa fie
complet terminata cu cel putin doua zile nainte de sfrsitul culesului. La culesul de vara ultima
extragere se va face cu cel putin 5-6 zile nainte de sfrsitul culesului, avnd n vedere faptul ca
dupa aceasta urmeaza culesul nesigur de toamna si deci suntem obligati sa asiguram chiar de la
sfrsitul culesului de vara proviziile de hrana necesare iernarii.
Extragerea mierii dupa terminarea culesurilor este dificila si poate provoca furtisagul.
Sunt familii de albine pe care extragerea mierii nu le deranjeaza dect pentru una-doua ore, dar
sunt si altele care nceteaza lucrul pe toata ziua daca se face extragerea dimineata. Din aceasta
cauza, pentru a nu stingheri familiile de albine n timpul culesului, extragerea mierii trebuie sa se
faca n a doua parte a zilei, dupa jocul puietului si daca este posibil, aceasta depinznd de marimea
stupinei, ct mai trziu. Desigur ca prea trziu este mai greu din cauza albinei care s-a strns n stup
si care mpiedica lucrul, n orice caz extragerea mierii va continua atta timp ct comportarea
albinelor nu mpiedica acest lucru.
Orice extragere a mierii, n orice situatie, constituie n acelasi timp si un control al familiilor de
albine, cu care ocazie se fac o serie de lucrari. Astfel, ramele noi crescute n cursul sezonului sunt
trecute n mijlocul cuibului pentru a fi nsamntate, n timp ce ramele vechi, care urmeaza a se
reforma, se trec spre margine. Totodata, n functie de mersul culesului, se introduc n stup faguri
artificiali. Se va face un control atent sanitar familiilor de albine care au fost bolnave, dar
nsanatosite prin tratamentele aplicate. Extragerea mierii din aceste familii se va face la sfrsit, dupa
care ntregul inventar cu care au venit n contact va fi dezinfectat.
Asigurarea ramelor cu miere de calitate necesara iernarii familiilor de albine se va urmari n tot
timpul sezonului activ.
Adunarea nectarului si a polenului din florile plantelor de catre albine poarta denumirea de cules.
(C. Antonescu).
Eficienta economica a unui cules este determinata de componenta cantitativa si calitativa a
plantelor nectarifere si polenifere din jurul stupinei, de conditiile meteorologice locale si de puterea
familiilor de albine (numarul albinelor culegatoare si starea lor de activitate).

63
 Corespunzator cu aceasta, n sezonul cald se disting:
- Perioade lipsite de cules, n care cantitatile de miere si polen din stup scad sau cresc
neglijabil din cauza lipsei sau a numarului redus de plante nectaro-polenifere. Cntarul de
control nregistreaza scaderi zilnice.
- Perioade de cules de ntretinere, n care nfloritul plantelor nectaro-polenifere este de
intensitate redusa (sau conditiile meteorologice locale nu permit valorificarea culesului),
astfel nct ce aduna albinele reprezinta n general consumul familiilor respective, iar
rezervele n plus nu pot fi extrase pentru valorificare. Cntarul de control indica o greutate
stationara.
- Perioade de cules de productie, n care nectarul este adus n stupi n cantitati mai
mari dect consumul propriu si permite cresterea rezervelor, precum si extragerea
surplusului de miere pentru a fi valorificata. Zilnic la cntar se nregistreaza cresteri
semnificative.
Perioadele de culesuri mari, principale sau intense, n care albinele depoziteaza zilnic 2-3 kg de
nectar, alteori si cte 5-10 kg (de la salcm, tei si altele), iar uneori mai mult.
- - Cresterile zilnice n greutate la stupul asezat pe cntarul de control sunt mereu mai
mari atingnd un vrf apoi un curs ascendent.
n timpul valorificarii culesurilor, familiilor de albine trebuie sa li se asigure conditii care sa
le puna n situatia de a participa nestingherite la recoltarea nectarului.
De o deosebita importanta sunt n aceasta privinta amplasarea si orientarea stupilor .
La culesul de salcm stupii trebuie sa fie amplasati n asa fel nct primele raze de soare sa cada
n stupina. Vor fi orientati cu fata la est, pentru ca n aceasta perioada noptile sunt nca reci iar
familiile de albine trebuie sa iasa ct mai devreme la lucru, data fiind intensitatea acestui cules. La
ora douasprezece fata stupilor nu trebuie sa fie expusa la soare, caci altfel, aducerea n stupi a 34
kg nectar obliga albinele sa treaca la o ventilatie energica si zborul lor ar scadea n intensitate. Daca
dupa ora douasprezece stupii au fata n umbra, familiile de albine continua zborul cu intensitate
pna catre seara.
La culesul de tei , stupii vor fi orientati cu fata catre sud-est si amplasati astfel nct sa fie dupa
ora douasprezece n umbra. Acest lucru este necesar ntruct timpul a devenit mult mai calduros si
stupii care vor fi toata ziua n soare vor face ca familiile de albine sa diminueze spre prnz
intensitatea zborului, fiind obligate sa treaca la ventilatie. Importanta acestui fapt reiese din
constatarea facuta n timpul culesului abundent de la tei din anul 1962. Am cntarit familii egale ca

64
putere si echilibrate n ceea ce priveste vrsta albinelor si am constatat urmatoarele : n timp ce n
stupii care dupa ora douasprezece erau n umbra zborul continua nentrerupt pna catre seara, iar
sporul nregistrat la sfrsitul zilei Ia cntarul de control era de 10 kg, la stupii expusi permanent la
soare, activitatea de zbor se micsora dupa ora douasprezece, timp de l2 ore si sporul aceleiasi zile
la cntarul de control nu depasea 7 kg, ceea ce reprezinta o pierdere de 30%.
La floarea soarelui , unde n general umbra lipseste, stupii se orienteaza cu fata spre lanuri si vor
fi umbriti cu saltelute care se pun pe capacele stupilor sau n lipsa lor, cu plante, crengi etc.
La culesul din balta timpul se mai racoreste ca urmare a noptilor mai lungi si pentru ca familiile
de albine sa iasa cit mai devreme la lucru, stupii se orienteaza cu fata spre est.
n cazul cnd temperaturile sunt extrem de ridicate se mareste ventilatia stupilor prin ridicarea
unei scnduri de podisor de la marginea cuiburilor si deschiderea sistemului de aerisire de la capace.
Indicatiile de mai sus privesc conditiile optime de amplasare si orientare a stupilor. Respectarea lor
ntocmai este necesara chiar daca ea presupune unele greutati.
Att la salcm ct si la tei, curba care reprezinta culesul (prin nregistrarea indicatiilor zilnice ale
cntarului de control) are o linie ascendenta care atinge vrful de cules cam la 2/3 din durata ntregii
perioade, dupa care urmeaza linia descendenta, care ocupa ultima treime a perioadei culesului.
Binenteles ca aceasta curba reprezinta culesul n conditii normale de timp si pentru o familie de
albine la care extragerea mierii se face la sfrsitul culesului. In realitate nsa, conditiile atmosferice
ca si extragerea mierii n timpul perioadei de cules modifica aceasta curba, n aceasta situatie este
bine ca fagurii artificiali sa fie introdusi n prima treime a perioadei culesului, cnd cntarul de
control marcheaza o crestere zilnica de pna la 3 kg. Imediat ce sporul zilnic depaseste aceasta
cantitate, nu mai este indicat sa se introduca faguri-artificiali pentru ca ntreaga capacitate de lucru a
albinelor sa fie ndreptata catre culesul nectarului. Pentru a satisface totusi necesitatea biologica a
familiilor de albine de a secreta ceara, se vor utiliza, n functie de puterea familiilor de albine, 1-2
rame de constructie, care se introduc catre marginea cuiburilor, naintea ultimei rame ocupate de
albine.
Pentru a asigura totusi necesarul de faguri att pentru familiile noi formate pe baza planului de
nmultire, ct si pentru rezerva, chiar daca la cntarul de control se observa o depasire de 3 kg/zi,
aceasta operatie va continua n tot timpul culesului, n nuclee si n familiile de albine puse n situatie
speciala, asa cum vom arata n cele ce urmeaza.
Familiile sau coloniile de albine puternice, destinate sa participe din plin la cules, trebuie sa
dispuna de echipamentul complet de faguri, ndata ce culesul nregistreaza sporuri zilnice de peste 3
kg. n acest timp, familiile sau coloniile de albine nu trebuie sa fie deranjate, controlul strict necesar
facndu-se dupa masa, catre seara, cnd activitatea de zbor ncepe sa scada.
Toate aceste masuri trebuie sa asigure albinelor conditii optime n timpul culesurilor de
valorificare.

Familiile puternice care ocupa complet cele doua compartimente ale stupului orizontal se unesc
cu 8-10 zile naintea culesului de salcm, astfel ca n colonia rezultata sa nu mai fie dect puietul
descapacit al unei singure matci, stiut fiind faptul ca numarul albinelor care nu participa la cules
este n strnsa legatura cu cantitatea de puiet descapacit existenta n timpul culesului.

65
 Unirea se face prin ridicarea celei mai vrstnice matci sau a celei mai putin valoroase. Matca
ramasa va fi introdusa n noua familie cu ajutorul custii, de unde va fi eliberata n termenul obisnuit.
Cu matca ridicata se formeaza un roi artificial pe doua rame, din care una cu puiet capacit iar
cealalta cu miere si albina corespunzatoare. Metoda este bine cunoscuta, nsa atragem atentia asupra
timpului cnd se face aceasta unire, ntruct acest lucru este esential.
Unirea prea timpurie face ca maximum de albina culegatoare sa existe n familiile de albine cu
mult nainte de perioada de vrf a culesului, iar o unire prea trzie mpiedica valorificarea culesului,
deoarece cantitatea de puiet descapacit, existenta n timpul culesului, retine n stupi o mare cantitate
de albina. Scopul unirii naintea culesului este ca albinele provenite de la doua matci sa asigure
ngrijirea puietului descapacit al unei singure matci si sa sporeasca astfel numarul albinelor care vor
participa la cules. Dupa unire, colonia se strnge spre dreapta, privind stupul din fata, asa cum n
mod obisnuit se strnge cuibul unei familii de albine.
Ajunsi la salcm, deschidem numai urdinisul din dreapta, care corespunde pozitiei coloniei de
albine. Acest lucru este extrem de important, asa cum se va vedea mai jos, deoarece ne intereseaza
ca albinele sa se obisnuiasca sa circule numai prin acest urdinis.
Dupa 3-4 zile de la nceputul culesului, cnd cntarul de control a nregistrat o crestere de 8-12 kg,
se procedeaza la prima extragere a mierii. Aceasta este o extragere de degajare a cuiburilor, pentru a
crea n stupi spatiul necesar depozitarii nectarului, ntruct intensitatea culesului creste si va atinge
vrful de cules n urmatoarele 4-5 zile. Cu aceasta ocazie se descapacesc suprafetele de rame care
mai contin miere ramasa din iarna, astfel nct la extragerea urmatoare mierea sa fie numai de
salcm.
Dupa prima extragere, stupul se reface pe doua familii. Se trece matca cu rama cu puiet pe care se
gaseste, n compartimentul 2, care se completeaza apoi cu ramele extrase. In compartimentul l se
aseaza toate ramele cu puiet, cu exceptia ramei pe care a fost gasita matca.
Se deschide apoi si urdinisul compartimentului l si astfel toata albina culegatoare a coloniei,
obisnuita sa circule prin urdinisul compartimentului 2, intra n compartimentul 2. Aceasta operatie
se va face n timpul cnd albinele participa intens la cules, caci altfel o parte dintre albinele
culegatoare va ramne n compartimentul 1. Familia din compartimentul 2 avnd matca si numai
albina culegatoare, este n situatia unui roi natural extrem de puternic si este lesne de nteles ce
poate produce, n plin cules, avnd o singura rama cu puiet si toata albina care participa la cules.
Compartimentul 2 al stupului are n aceasta situatie rolul unui al doilea corp de recolta, n care, la
extrasul urmator, mierea va fi monoflora (fig. 1).

Fig.1
66
 Familia din compartimentul l, ramnnd numai cu albinele tinere si doicile, primeste cu usurinta
o botca gata de eclozionare, luata din familiile selectionate pentru producerea matcilor.
n aceasta situatie, albinele tinere din compartimentul l, n lipsa de culegatoare, snt nevoite sa
participe la cules, chiar din a 6-a zi de la eclozionare, asa cum s-a observat n practica si cum rezulta
si din literatura de specialitate, n compartimentul 2, matca nu a reusit, n timpul perioadei de cules
care a urmat, sa treaca cu ouatul pe alte rame, din cauza energiei cu care participa la cules aceasta
familie extrem de puternica n spatiul limitat al acestui compartiment. Familia din compartimentul l
va dispune de o matca valoroasa crescuta n timpul culesului abundent.
Pentru echilibrarea puterii celor doua familii, la sfrsitul culesului se trec 2-3 rame cu puiet capacit
din compartimentul l n compartimentul 2.
Refacerea coloniei pe doua familii, n felul aratat mai sus, am aplicat-o ncepnd cu anul 1956,
ntruct din observatiile facute de mine a rezultat ca o singura matca ntr-un stup de 20 rame nu
poate mentine puterea familiei de albine, astfel nct sa asigure valorificarea n bune conditii a
culesului de vara furnizat de tei sau de floarea soarelui.
Intr-adevar, data fiind scurta perioada de viata a albinelor n timpul sezonului activ (30-35 zile),
rezulta ca practic, n timpul culesului urmator, de la tei sau de la floarea soarelui, n stupii cu 20
rame nu mai ramn dect albinele rezultate de la o singura matca.
Este deci normal ca aceasta colonie rezultata din unirea a doua familii nainte de salcm si lasata
astfel pna la nceperea celui de al II-lea cules, tinnd seama si de golul de cules care se produce, sa
slabeasca.
Aplicnd procedeul A de valorificarea intensiva a culesului se obtine:
- valorificarea Intensiva a culesului prin participarea unor generatii suplimentare de
albine tinere n vrsta de 6 zile ;
- o nmultire n final de 50% (cu familia din compartimentul 1) deoarece roiul
artificial format nainte de cules, pe doua rame, ajunge la terminarea culesului pe 4-5 rame
si, ajutat n continuare, se va dezvolta pna la culesul de vara ca familie de productie ;
- miere selectionata la cea de a doua extragere ;
- o productie de miere de cel putin 1,5 ori mai mare dect daca cele doua familii ar fi
lucrat separat.
Familiile de albine de putere mijlocie, unite cte doua, nu asigura colonii suficient de puternice
pentru valorificarea culesului. Admitnd, de exemplu, ca cele doua familii de albine ocupa cte 7
rame, prin unirea lor va rezulta o colonie pe 12 rame, ntruct 2 rame au fost ridicate mpreuna cu
matca familiei care a fost unita.
O astfel de unire pentru valorificarea salcmului nu are sens, deoarece colonia rezultata nu va
dispune de un numar suficient de albine culegatoare. Pentru aceasta am utilizat, urmatorul procedeu
: pentru culesul de salcm asezam stupii cu familii de albine de putere mijlocie n grupuri de cte
doi (fig. 2).

67
 Fig. 2
Dupa doua zile de la nceputul culesului, n care timp familia de pe cntarul de control a
nregistrat o crestere de 3-5 kg, ridicam din una din familiile perechi matca cu 2-3 rame, din care
doua cu puiet capacit si una cu miere, cu care formam un roi artificial, ndepartam apoi stupul
pereche n care sunt doua familii, iar dupa aceasta, deplasam stupul n care am unit cele doua familii
ntr-o singura colonie, astfel nct sa ocupe o pozitie simetrica fata de pozitia initiala a celor doi
stupi alaturati. Rezulta o colonie puternica formata dintr-o familie plus albinele culegatoare a trei
familii.
Din cele patru familii, cea care colecteaza culegatoarele celorlalte trebuie sa fie cea mai putin
dezvoltata, deoarece avnd cea mai mica cantitate de puiet va retine n stup n timpul culesului cea
mai mica cantitate de albine.
Schimbarea de pozitie se face dupa doua zile de la nceperea culesului din urmatoarele motive :
familiile de albine deplasate vor fi lipsite n primele zile de un numar suficient de albine culegatoare
care sa asigure hrana puietului existent. Pentru a evita deschiderea acestor stupi si aprovizionarea
lor cu apa ntr-o perioada de timp cu un volum extrem de ridicat de munca si pentru a asigura
rezervele necesare de hrana n cazul cnd culesul este ntrerupt sau curmat brusc din cauza timpului
nefavorabil, aceasta schimbare de pozitie se face numai dupa ce n stupii care urmeaza a se deplasa
a intrat cantitatea de nectar de care am vorbit mai sus.
Operatia se executa n timpul zborului intens al albinelor deoarece ntr-o zi cu slaba activitate de
zbor o buna parte din albinele culegatoare vor ramne n stupii deplasati. In ziua de 23 mai
executnd aceasta operatiune n stupina, am putut constata diferenta de nregistrare la stupii
deplasati, de peste 100%.
Aplicnd procedeul B de valorificarea intensiva a culesului obtinem:
- valorificarea intensiva a culesului prin participarea la cules a albinelor tinere n
vrsta de 6 zile;
- o nmultire finala de 25% ;
- miere selectionata n special la al doilea extras ;

68
 - o productie de miere de cel putin patru ori mai mare dect a unui stup n care s-au
unit naintea culesului doua familii. Tinnd seama de faptul ca albinele provin din doi stupi,
rezulta ca lucrnd astfel ele produc de doua ori mai mult dect ar fi lucrat separat.
In toate aceste operatii nu este necesar sa punem matcile la cusca. In 6 ani de aplicare a
procedeului nu am avut pierderi de matci pentru ca albinele, fiind ocupate cu culesul
puternic, le accepta foarte usor. Fiind foarte puternica, colonia rezultata poate valorifica, fara
a slabi, culesul de vara.
- Un alt procedeu de valorificare intensiva a culesului este urmatorul : stupii se
instaleaza initial perechi ca si n procedeul B. Pentru aceleasi considerente ca si cele expuse
la procedeul B, dupa doua zile de la nceputul culesului si n timpul zborului intens al
albinelor, ndepartam cei doi stupi alaturati, iar n locul lor, simetric fata de pozitia initiala,
asezam un stup cu echipamentul de faguri complet, n centrul fagurilor punem o rama cu
puiet pe care se afla o matca, fara a utiliza cusca (fig. 3).

Toate albinele culegatoare ale celor patru familii ndepartate se vor ntoarce la locul vechi si n
acest fel se formeaza o colonie foarte puternica. Aceasta fiind n plin cules, se afla n situatia unui
roi natural. La prima extragere a mierii matca nu reusise sa treaca cu ouatul pe alta rama si n
aceasta situatie au fost extrase toate ramele cu exceptia celei pe care se gasea matca. La a doua
extragere au fost lasate neatinse trei rame care au fost intercalate cu rame bune de ouat, iar ultima
oara au ramas neextrase sase rame. Culesul exceptional a durat 18 zile si s-a terminat la 8 iunie. La l
iulie, controlnd aceasta colonie am gasit 12 rame cu puiet, fapt care a permis coloniei sa valorifice
n continuare culesul de la tei
Procedeul este eficace si daca exista un cules bun se poate atinge un spor orar de peste 2 kg. Nu
poate fi aplicat n toata stupina, din cauza imposibilitatii de a echipa cu faguri completi stupii care
colecteaza albina culegatoare si care s-ar ridica la 50% din numarul total al fagurilor
existenti.ntruct capacitatea stupului de 20 rame este insuficienta pentru a aplica n bune conditii
acest procedeu, am construit stupi orizontali de 19 rame cu un cat cu rame de naltimea celor din
stupii multietajati.
Aplicnd procedeul C de valorificare intensiva a culesului obtinem:
- valorificarea intensiva a culesului de catre o colonie de albine extrem de puternica,
asemanatoare cu un roi natural, care participa cu toate albinele la cules. In afara de aceasta,
69
 familiile deplasate participa la cules cu albinele tinere n vrsta de 6 zile, care n mod
obisnuit ar fi ramas n stupi;
- o nmultire de 20% ;
- o miere selectionata la toate extragerile ;
- o productie de miere de cel putin 4-5 ori mai mare dect a unui stup n care s-au unit
2 familii.

Tinnd nsa seama de faptul ca aceasta colonie provine din albinele culegatoare a 4 familii,
rezulta ca s-a recoltat o cantitate de miere de cel putin 2,25 ori mai mare dect daca cei 2 stupi a
cte 2 familii ar fi lucrat unindu-se n fiecare stup n parte cele 2 familii.
Acest lucru nu reiese din figura 3 ntruct n acest procedeu stupii deplasati nu au fost uniti n
fiecare stup n parte. Comparatia a fost facuta fata de 2 stupi n care au fost unite cele 2 familii, n
fiecare separat.
Toate coloniile de albine pregatite pentru cules prin procedeele B si C au avut echipamentul
complet de faguri construiti utiliznd si 1-2 rame de constructie, iar fagurii artificiali au fost
construiti n familiile deplasate care dispuneau de multe albine tinere. Tuturor familiilor deplasate li
s-au restrns cuiburile la ramele ocupate de albine, iar cu restul de rame au fost completate cuiburile
coloniilor.

Familiile de albine deplasate din locul initial n timpul culesului de la salcm ating la nceputul
culesului de vara, daca s-au luat toate masurile indicate,puterea normala. La nceputul culesului de
vara toate familiile de albine sunt puternice si echilibrate din punct de vedere al vrstei albinelor,
dispunnd de matci valoroase, dintre care o mare parte sunt din anul n curs. . n aceasta situatie
unirea a doua familii de albine puternice n vederea valorificarii unui cules cu o durata mai mare se
face cu patru saptamni nainte de sfrsitul culesului. (A. Klimetov).

Acest termen este n legatura cu existenta n perioada de vrf a culesului, a celui mai mare numar
de albine culegatoare. Roiul artificial, care se formeaza prin ridicarea matcii familiei care va fi
unita, nu se mai face ca naintea nfloririi salcmului pe doua rame, ci pe 4-5 rame, pentru a fi n
masura sa se dezvolte n timpul culesului de vara si sa intre n iarna ca familie de productie pentru
anul urmator. Ca urmare a existentei n aceasta perioada a unor familii puternice, se aplica
procedeul A de valorificare intensiva a culesului.Cum culesul de vara are o durata mai mare dect
culesul de salcm, refacerea coloniilor rezultate din unirea a doua familii puternice nu se mai face
ca la salcm, dupa prima extragere a mierii, ci la nceputul partii a doua a perioadei de cules, astfel
nct cnd intensitatea culesului se apropie de vrf, sa determinam participarea la cules a unei mari
cantitati de albine prin adaugarea albinelor tinere n vrsta de 6 zile la numarul culegatoarelor.
Utilizarea procedeelor B si C de valorificare intensiva a culesului la salcm a fost determinata de
:
- starea proasta a familiilor de putere mijlocie la nceputul acestui cules din cauza perioadei
scurte de dezvoltare din primavara.
- culesul de scurta durata, dar de mare intensitate, care nu putea fi valorificat n bune conditii
prin alte metode.
n timpul culesului de vara situatiile sunt complet schimbate prin existenta, n general, a unor
familii puternice, n aceasta perioada nu trebuie sa avem familii de putere mijlocie. Ca urmare a
acestui fapt, utilizarea procedeului B de valorificare intensiva a culesului este lipsita de sens.
Procedeul C de valorificare Intensiva a culesului prin colectarea albinelor culegatoare de la patru
familii se poate aplica la culesul de vara si familiilor puternice. Familiile puternice deplasate din
70
pozitia initiala si refac repede numarul de culegatoare, prin iesirea la cules nainte de termen a
albinelor tinere, iar colonia rezultata da productii mari.
Prin aplicarea procedeelor B si C de valorificare intensiva a culesului se produce nsa un
dezechilibru n familiile de albine, unele avnd numai albine culegatoare, iar altele numai albine
tinere, obligate sa iasa la cules nainte de termen. Acest dezechilibru se .anuleaza n perioada de
timp care desparte culesul de salcm de culesul de vara. Cum nsa dupa ultimul cules de vara
urmeaza o perioada nesigura de cules, procedeul C de valorificare intensiva a culesului nu trebuie
utilizat dect n mica masura, cu prudenta si n functie de conditiile specifice ale anului.
n ambele culesuri de valorificare, att n cel de primavara ct si cel de vara, utilizarea celor trei
procedee de valorificare intensiva a culesurilor da rezultate cnd aplicarea lor nu se face mecanic, si
dupa o atenta analiza, n functie de conditiile specifice de cules ale anului si de puterea familiilor de
albine.
Prin aplicarea acestor procedee se obtine :
-o valorificare intensiva a culesurilor prin participarea suplimentara a albinelor tinere;
-familii noi n prima parte a sezonului care pot valorifica culesul de vara cu familii de productie;
-o nmultire de 20-25% chiar n timpul primului cules;
-miere selectionata la cea de a doua extragere n procedeul A si n toate extragerile n procedeele
B si C ;
-o reducere a volumului de lucru, ntr-o perioada de munca intensa, ntruct se recolteaza
productia de la mai putin de 50% din familii ;
-o marire a productivitatii muncii ntruct n procedeele B si C nu se mai mnuiesc rame sau
corpuri, ci stupi ntregi ;
-o ridicare a greutatii specifice a productiei realizata la salcm la peste 50% din ntreaga
productie, lucru extrem de important ntruct culesurile de vara sunt mai putin sigure. Astfel n sase
ani culesul la tei a fost de doua ori calamitat total iar odata partial.
Toate aceste procedee pot fi adaptate si la stupii verticali si sunt aplicabile la tipurile de cules din
zona Cmpiei Dunarii si Dobrogei, zona Podisului Moldovenesc si zona de stepa si silvo-stepa din
vest (tipurile de cules l, 2 si 3).
Albinele, ca si orice organisme vii, se pot mbolnavi de diferite boli. Acestea, prin moartalitea pe
care o produc n rndul indivizilor coloniei, reduc numarul albinelor si prin aceasta familiile de
albine se depopuleaza, devenind neproductive. n multe cazuri, se pierd familii sau chiar stupini
ntregi, deci se produc pagube nsemnate att pentru apicultori ct si pentru economia nationala (dat
fiind rolul major pe care l au albinele n polenizarea culturilor entomofile). De aceea, depistarea
bolilor albinelor, prevenirea si combaterea lor au o importanta deosebita n apicultura.
Bolile albinelor se pot mparti n boli contagioase, necontagioase si intoxicatii.

Bolile contagioase , la rndul lor, se grupeaza n:

- virotice (puietul n sac, boala neagra);
- bacteriene (loca americana, europeana, septicemia, paratifoza);
- micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);
parazitare (nosemoza, amibioza, acarioza, brauloza, varrooza, senotainioza, triunghiulinoza).

Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin:

- puietul racit;
- boala de mai;
- diareea albinelor;
- anomaliile matcilor.

71
 Intoxicatiile albinelor se pot produce:
-cu polen
-Cu nectar
-Cu miere de mana
-Cu medicamente
-Cu pesticide folosite pentru combaterea daunatorilor.

Daunatorii albinelor sunt:

- gaselnita;
- fluturele "Cap de mort";
- viespile;
- lupul albinelor;
- furnicile;
- prigoriile;
- ciocanitorile;
- soarecii.

Duntorii
Intoxicaiile
Boli virotice
Boli micotice
Boli bacteriene
Boli parazitare
Boli necontagioase
Varroza albinelor

Puietul n sac
Este o boala a puietului de albine, mai putin raspndita, fiind favorizata de actiunea factorilor
nefavorabili de mediu.
Etiologie
Agentul patogen al bolii este un virus filtrabil, denumit Morator aetatule , dar compozitia lui
biochimica nca nu este cunoscuta.
Rezistenta virusului nu este prea mare. Astfel, suspendat n apa piere dupa 10 minute la 59C, iar n
miere si glicerina n acelasi timp la 70-75C. Razele solare l distrug n mediu hidric n 4-6 ore, iar
n mediu uscat n 4-7 ore. n fagurii cu miere rezista aproximativ o luna, iar procesele de putrefactie
l inactiveaza dupa 2-3 zile.
Contaminarea se face pe cale bucala, odata cu preluarea hranei infectate, fiind receptive mai ales
larvele n perioada de transformare n prenimfa. Raspndirea bolii se face prin contaminarea
albinelor care ncearca sa nlature larvele bolnave. Aparitia bolii este favorizata de racirea brusca a
timpului si de ploile prelungite si ea poate apare n tot timpul sezonului activ. Evolutia bolii depinde
de puterea familiei de albine n care a aparut, iar schimbarea factorilor de mediu, cum ar fi de
exemplu un cules bun, poate determina vindecarea, fara interventia apicultorului.
Simptome
ntruct moartea puietului se produce dupa capacire, celulele au capacelele concave, perforate si
mai nchise la culoare. Larvele devin galbene, cenusii sau brune, cu capul de o culoare mai nchisa
dect corpul, sunt ntoarse complet cu partea ventrala n sus, iar cu cea dorsala se sprijina pe peretii
72
inferiori ai celulei, lund aspectul unor pungi (saci cu lichid). Acest continut nu este vscos sau
filant, nu este mirositor, iar larvele nu adera de peretii celulei, putnd fi ndepartate din stup. Prin
uscare, corpul se transforma ntr-o crusta.
Tratamentul este similar cu cel aplicat n cazul locilor, folosindu-se sulfatiazolul combinat cu
streptomicina sau numai teramicina, rezultate satisfacatoare dnd si cloromicetina.

Boala neagra
Aceasta boala, cunoscuta si sub denumirea de boala de padure sau paralizia , apare vara n
perioadele dintre culesuri, fiind conditionata de o serie de factori nefavorabili ca seceta, mierea de
mana sau lipsa culesului.
Se pare ca agentul cauzal al acestei boli este un virus, etiopatogeneza acestei boli nefiind nca pe
deplin elucidata. Boala poate fi generata de o tulburare a metabolismului proteic, cauzat de diferite
sorturi de polen, bacterii, ciuperci sau unele substante chimice sau de conditiile de mediu
nefavorabile.

Albinele bolnave si pierd capacitatea de zbor, se trasc n fata urdinisului, fac miscari
dezordonate, prezinta abdomenul marit si corpul negru, cu aspect unsuros, ca urmare a caderii
nvelisului pilos si mor cu aripile tinute sub forma de acoperis, departate si n jos.
Albinele din stupii afectati nu mai aduna rezerve de miere, ci dimpotriva consuma tot ce culeg.
n interiorul stupului, albinele bolnave cad de pe faguri, se agita pe fundul stupului, o parte ies pe
urdinis, cad cu fata dorsala spre pamnt, se agita, au trompa ntinsa si nu pot sta n pozitie normala.
Tratamentul medicamentos nu a fost elaborat pna n prezent, fiind recomandata, pe lnga
masurile de igiena, schimbarea matcii la familiile bolnave sau administrarea a 250 ml de sirop
caldut (35C) cu adaos de 10 % lapte de vaca fiert, tratament care combate eventualele intoxicatii
sau carente proteice. Se mai recomanda ca mijloc de tratare a acestei boli sucul de lamie n 4 litri
sirop, sau acidul citric cristalizat, 1 g la un litru sirop, administrat n aceleasi doze ca mai sus.

Ascosferoza (puietul varos)

Ascosferoza este o micoza ce ataca puietul capacit si necapacit si apare n familiile insuficient
ngrijite, de regula n lunile aprilie-mai, creste ca intensitate n iunie si regenereaza n iulie-august.
Agentul patogen este o ciuperca numita Ascosphaera apis care are micelii de ambele sexe. Cnd
cele doua tipuri de micelii se ntlnesc rezulta ascele, niste formatiuni capsulare care contin spori si
a caror viabilitate este foarte mare. Ciuperca se dezvolta foarte bine la temperatura de 20-30C,
sporii avnd o mare putere de conservare (10-15 ani); rezista la actiunea vaporilor de formol si a
fumului de sulf.
Contaminarea se face pe cale bucala, prin intermediul albinelor care ndeparteaza puietul bolnav si
transmit astfel boala altor larve sanatoase. Dezvoltarea micozei este favorizata de temperatura si
umiditatea care se ntlnesc n familiile de albine slabe. Primul puiet atacat de Ascosphaera apis este
cel de trntor, deoarece acesta se afla la periferia fagurilor, unde umiditatea este mai crescuta si
caldura mai redusa, apoi se extinde asupra puietului de lucratoare si chiar pe cel din botci.
Simptome
Larvele se nnegresc, si pierd segmentatia, pielea se aspreste si se acopera pe tot corpul cu un
miceliu alb, ramnnd liber numai capul larvei, care apare ca un buton uscat. Larva moare, iar n
urma evaporarii apei, si reduce volumul, se usuca, devine dura asemanatoare unor pietricele de var,
de unde si denumirea populara de "puiet varos". Culoarea ei este alba-galbuie, atunci cnd a fost
73
parazitata cu un miceliu de un singur sex, fie verde murdar, atunci cnd miceliile s-au contopit si au
dat nastere la corpi fructiferi.
Puietul mumifiat este raspndit neregulat pe suprafata unui fagure si nu adera de peretii celulei,
putnd fi scos de albine. Larvele ndepartate din celule sunt raspndite n fata urdinisului sau pe
scndura de zbor, boala fiind astfel foarte repede recunoscuta de apicultor.

Tratamentul
se face cu rezultate multumitoare cu Micocidin si Codratin . n functie de marimea populatiei de
albine si de intensitatea infectiei se administreaza cte 100-150 g Micocidin, prin mprastiere cu
mna peste rame. Tratamentul se repeta de 3-5 ori, primele doua tratamente facndu-se la interval
de 3-4 zile, iar ultimele la 7 zile. Daca infectia este grava se poate administra si sub forma de sirop
(1 kg Micocidin la un litru de apa), de 3 ori, cte 250 ml, concomitent cu primele trei administrari
de Micocidin pulbere.
Codratinul se poate administra fie amestecat cu zahar pudra n proportie de 25 g la un kg zahar, fie
dizolvat n solutie de zahar (30 g zahar la un litru apa), n proportie de 25 g preparat la un litru
solutie. n functie de marimea familiei de albine si intensitatea infectiei, se administreaza 100-120 g
preparat diluat n zahar pudra, cu mna sau cu o sita printre rame, peste albine.
Tratamentul se aplica de 4-5 ori, primele doua tratamente la interval de 3 zile, ultimele la
interval de 5-7 zile.
Cnd infectia micotica este mai intensa, concomitent cu pudrarea se administreaza cte 250 ml
sirop cu Codratin n hranitor.
Codratinul dizolvat n solutie de zahar mai poate fi administrat si cu ajutorul unui aspirator, cte
200 ml pentru o familie, tratndu-se astfel toate ramele cu sau fara puiet pe ambele parti de 5-6 ori.
Primele doua tratamente la interval de 3 zile, ultimele la interval de 5-7 zile.
Se recomanda ca acest produs sa nu se administreze n timpul culesurilor principale, iar fagurii goi
de la rezerva, din stupinele infectate, nainte de a fi introdusi n stup, sa fie aspersati sau stropiti cu o
solutie de zahar cu Codratin si lasati sa se usuce.
Tratamentul se aplica la primele semne de boala sau n stupinele care n anul precedent au avut
micoza nainte de aparitie. "Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura", producatorul
acestui medicament, mai recomanda ca n situatia n care dupa vindecarea clinica apar din nou
factori favorizanti dezvoltarii micozelor, sa se intervina cu una sau doua administrari cu Codratin
pentru a preveni recidiva.
n cazul n care n stupina apare odata cu aceasta boala si loca americana sau europeana, n
Codratinul diluat cu pudra de zahar se adauga 2,5 g teramicina sau oxitetraciclina, se omogenizeaza
si se presara printre rame, peste albine, respectnd acelasi protocol ca si n cazul micozei.
De asemenea schimbarea matcii familiilor bolnave este o masura recomandata pentru eradicarea
bolii.
Aspergiloza (puietul pietrificat)
Aspergiloza este o boala micotica ce ataca larvele, nimfele si albinele adulte. Este o boala foarte
periculoasa, transmisibila omului, caruia i ataca mucoasele oculare si cele ale aparatului respirator.
Ea apare mai rar dect ascosferoza, dar evolutia si implicatiile ei sunt mult mai grave.
Boala este provocata de ciuperca Aspergillus flavus si uneori de Aspergillus niger . Miceliul
acestor ciuperci, de culoare verzuie, respectiv negricioasa, produce spori a caror rezistenta la
actiunea factorilor fizici sau chimici este destul de scazuta. Astfel, ele sunt distruse prin ncalzire la
60C timp de 30 de minute si de dezinfectantii comuni, cum ar fi fenol 2,5 %, sublimat corosiv 1,
formol 5 %.
Contaminare: Ciuperca Aspergillus flavus este foarte raspndita n natura si albinele vin frecvent n
contact cu ea. Patrunsa n cuib, boala se extinde asupra puietului si albinelor vii, contaminarea
facndu-se pe cale bucala odata cu consumul de nectar, polen sau apa infectata. Miceliul traverseaza

74
peretele intestinal, se nmulteste, distruge organele interne si provoaca moartea albinei. Aspergiloza
apare n familiile de albine mai ales dupa un cules abundent de polen, cnd datorita netasarii
corespunzatoare a acestuia n celule, pastura este cuprinsa de ciuperca.
Evolutia bolii este agravata de actiunea factorilor nefavorabili de mediu, n special de umiditate.
Simptome
La nceput, ciuperca se dezvolta pe fagurii cu pastura si albine moarte, dupa care trece pe larve
care se deshidrateaza, devin de consistenta dura (puiet pietrificat) si capata culoare galbuie, daca
sunt invadate de micelii lipsite de formatiuni spongioase, sau culoare galbena-verzuie, daca
miceliile au spori. Miceliul care le nconjoara adera strns la peretii celulei, asa nct larvele nu pot
fi extrase de catre albine, iar apoi ciuperca se extinde si pe suprafata fagurelui, pe diferite portiuni.
La albinele adulte, miceliul de nuanta verzuie apare pe suprafata corpului, n spatiile dintre inelele
abdominale. Albinele bolnave de aspergiloza devin la nceput nelinistite, apoi prezinta miscari
anormale, cad de pe faguri, nu pot zbura, paralizeaza si mor.
Tratamentul
este identic cu cel aplicat n cazul ascosferozei, iar n cazul n care sunt atacate si albinele adulte,
ntreaga familie se arde. Deoarece, aspergiloza se poate transmite si la om, provocnd grave
afectiuni, se recomanda ca personalul care vine n contact cu albinele bolnave, sa poarte masca de
tifon, mbibata ntr-un antiseptic sau cel putin n apa, pentru a-si proteja caile respiratorii.
Melanoza

Este o boala care afecteaza aparatul genital al matcii si glandele salivare ale albinelor lucratoare.
Agentul patogen este ciuperca Melanosella mors apis , care creste numai pe medii speciale de
cultura. El se localizeaza, n special, n ovare.
Contaminarea se face pe cale bucala, mai nti la albinele lucratoare, apoi agentul se nmulteste n
glandele salivare si de aici se transmite odata cu laptisorul de matca.
Simptome
Matcile atinse de melanoza prezinta inapetenta, nceteaza treptat depunerea oualor, au
abdomenul marit, mobilitate redusa, cad de pe faguri, iar la extremitatea anala prezinta un dop cu
excremente uscate. Mor dupa cteva zile. Ele au ovarele atrofiate si pline cu aglomerari pigmentare
de nuanta nchisa. Melanoza afecteaza matcile indiferent de vrsta si se pare ca ea este influentata
de unii factori de mediu si, n special, de timpul rece si umed.
Mierea de mana care provoaca tulburari toxice n organismul albinelor favorizeaza declansarea
melanozei, existnd posibilitatea ca boala sa fie introdusa n stup odata cu mierea de mana.
Tratamentul
medicamentos nu a fost elaborat nca, motiv pentru care se recomanda nlocuirea matcilor
bolnave si crearea unor conditii optime de dezvoltare a familiilor de albine.
Loca americana
Este una din cele mai grave boli care ataca puietul albinelor, moartea acestuia producndu-se
dupa capacire. n mod obisnuit, boala apare dupa culesul de salcm.
Agentul patogen este un microb sporulat cu foarte mare rezistenta (20-40 ani) numit Bacillus
larvae , care se prezinta, fie sub forma de bastonas cu extremitatile usor rotunjite, lung de 2-5
microni si lat de 0,5-0,8 microni, fie sub forma de filament.
Fata de temperatura, rezistenta germenului n stadiul sporulat este mare, oscilnd n functie de
mediul n care se gaseste nglobat. Astfel, sporii suspendati n apa pier dupa 13 minute la 100C, cei
din miere sunt distrusi la 105-107C dupa 20-40 minute, iar cei din ceara dupa 30 minute la 120C.
La caldura uscata de 100C sporii de loca americana mor abia dupa 8 ore.
75
n stare vegetativa (de bastonas), Bacillus larvae moare dupa 10 minute n apa ncalzita la 60 C, iar
sub actiunea sodei caustice 5 % si a formolului 10 % este distrus n 5 minute.
Sporii de Bacillus larvae rezista la actiunea acidului fenic 5 % timp de luni de zile, a alcoolului 96
timp de 40 de zile, a cloraminei 10 % si a sublimatului coroziv 0,5-1 % timp de cteva zile.
Contaminarea se face pe cale bucala, ncepnd din a doua zi a stadiului larvar, cnd puietul ncepe
sa fie hranit de catre albine. Sursa principala de infectie o constituie cadavrele larvelor uscate,
moarte de loca americana. Albinele ncearca sa elimine din stup aceste larve si sa curete celulele
respective, prelund sporii pe piesele bucale, pe picioare si pe corp. Albinele lucratoare raspndesc
sporii n tot stupul, pe faguri, n miere si polen, precum si pe pereti si n crapaturile stupilor, unde
pot ramne timp de mai multi ani.
Transmiterea bolii dintr-un stup n altul si dintr-o stupina n alta se poate face prin intermediul
albinelor hoate, precum si prin intermediul matcilor, familiilor si roiurilor de albine cumparate la
ntmplare, a stupilor si inventarului apicol vechi, ceara si miere.

Simptome
ntruct larvele mor n mod frecvent dupa capacire, boala se recunoaste clinic n primul rnd
dupa aspectul capacelelor de la puiet, care sunt perforate si concave, ca urmare a faptului ca larvele
adera de acestea, ct si de fundul celulei.

Larvele prezinta culoarea galbena-castanie si miros asemanator cleiului de oase. Masa putrefiata
este filanta (adera si se ntinde sub forma unui fir atunci cnd este atinsa cu un betisor) , fapt ce o
deosebeste de loca europeana. Albinele lucratoare ndeparteaza o parte din cadavrele larvelor,
pentru ca matca sa poata depune oua, ceea ce duce la aparitia unui puiet depus neuniform,
mprastiat, spre deosebire de cel din familiile sanatoase, care este asezat compact. n urma
deshidratarii, cadavrul devine complet uscat, aderent la peretele celulei cu care formeaza corp
comun, greu de separat.
Tratamentul
Avnd n vedere marea rezistenta a formelor sporulate, se impune, ca o necesitate, colectarea
albinelor ntr-o lada goala, acoperita cu plasa de srma, urmnd ca albinele sa fie tinute la rece si
ntuneric (pivnita) timp de doua zile, pentru a permite consumarea mierii infectate din gusa si
eliminarea sporilor. Dupa acest interval de timp, albinele sunt transvazate ntr-un stup dezinfectat,
prevazut cu faguri artificiali, unde li se administreaza sirop medicamentos.
Dupa o prealabila curatire, stupii se dezinfecteaza cu o solutie calda de soda caustica 3-4 %, se lasa
la soare timp de 6 ore, dupa care soda se ndeparteaza prin clatire cu multa apa, se usuca si se
revopsesc. Inventarul apicol se dezinfecteaza prin flambare, iar echipamentul de pnza prin fierbere
timp de 30 minute. Albinele moarte, stupii vechi si inventarul de mica valoare (perne, paturi etc.) se
distrug prin ardere. Mierea infectata se dilueaza cu o cantitate egala de apa, dupa care se sterilizeaza
prin fierbere pna revine la volumul initial si se foloseste exclusiv n hrana oamenilor. Fagurii se
reformeaza pentru extragerea cerii, iar bostina se arde.

76
n tratamentul locei americane se pot utiliza sulfamidele si unele antibiotice. Din grupa sulfamidelor
se remarca sulfatiazolul, iar din grupa antibioticelor oxitetraciclina, eritromicina, negamicinul.
Solutia medicamentoasa pe baza de sulfatiazol se prepara dintr-un gram sulfatiazol la un litru sirop
si se administreaza cte 100 ml pentru fiecare interval ocupat de albine, n 7 reprize, din 4 n 4 zile.
Sulfatiazolul comprimate se administreaza n amestec cu zahar pudra, n doza de doua comprimate
a 0,5 g la 100 g zahar presarat deasupra cuibului, repetat de doua ori la interval de 7 zile.
Oxitetraciclina se poate utiliza n doze de 0,5 g la un litru de sirop, administrarea facndu-se n trei
doze a cte un litru la interval de 7 zile. Oxitetraciclina sub forma uscata (pulbere) se amesteca cu
zahar pudra n cantitate de 5 g la 1 kg de zahar si se administreaza prin presarare n trei doze a cte
100g fiecare, la interval de 7 zile.
Eritromicina se foloseste n doza de 0,3 g la litru de sirop, cte 250-400 ml pentru o familie de
albine, de doua ori la interval de 3 zile, apoi nca de 3 ori la interval de 7 zile.
Negamicinul se utilizeaza n doza de 0,4 g la litrul de sirop, cte 250 ml pentru o familie de albine,
de 2 ori la interval de 3 zile, apoi nca de 3 ori la interval de 7 zile.
La aparitia bolii se trateaza toate familiile de albine din stupina, ele fiind considerate contaminate.
Loca europeana
Este o boala a puietului de albine, raspndita pe tot globul, care apa primavara timpuriu si se
mentine pna toamna cnd nceteaza cresterea puiet. Boala afecteaza n special larvele tinere,
necapacite si numai rareori pe cele capacite.
Etiologia
nu este elucidata pna n prezent, n intestinul larvelor bolnave sau moarte gasindu-se mai multe
specii bacteriene: Bacillus pluton, Bacillus alvei, Bacterium euridice, Bacillus orpheus si
Streptococcus apis .
Loca europeana este mai putin grava dect loca americana, deoarece majoritatea bacteriilor care
contribuie la aparitia ei nu sporuleaza, iar sporii speciilor sporogene au o rezistenta mai scazuta fata
de actiunea agentilor fizici sau chimici.
Contaminarea se face pe cale bucala, prin consumul de hrana infectata, iar raspndirea bolii, prin
albinele hoate, trntori (care au acces liber n orice familie), precum si prin schimb de faguri
infectati sau folosirea inventarului apicol nedezinfectat.
Boala apare, de obicei, n luna mai si este favorizata de existenta unor familii slab dezvoltate,
necorespunzator ngrijite, de timpul rece si ploios, precum si de lipsa culesului de nectar si polen.
Caldura din timpul verii si aparitia unui cules bun, de mare intensitate, fac ca boala sa regreseze sau
chiar sa se vindece spontan.
Simptome
n faza incipienta, boala este greu de depistat. n prima faza a mbolnavirii, larva devine mai
transparenta, distingndu-se usor traheile si tubul digestiv. Dupa putin timp, corpul ei se nmoaie si
si schimba pozitia normala, lund forme diferite, rasturnate, rasucite, devine galbui si treptat se
bifurca. Dupa 3-4 zile, larvele mor si ncepe procesul de descompunere treptata. n locul larvelor
apare initial un lichid opalescent, apoi cafeniu, care cu timpul devine vscos. Mirosul larvelor n
acest stadiu poate fi de putrefactie, daca agentul patogen determinant este Bacillus alvei , acru, cnd
domina Streptococcus apis , sau aromat, cnd procesul infectios a fost determinat de Bacterium
euridice. Larvele nu adera de suportul celulelor, fapt pentru care albinele le ndeparteaza cu
usurinta, iar suprafetele de puiet devin heterogene. Cnd evolutia bolii este naintata si albinele nu
pot ndeparta cantitatea mare de larve care pier, acestea se usuca sub forma de solzisori, usor
77
detasabili de peretii celulelor. Spre deosebire de loca americana, continutul larvelor bolnave nu este
filant.
Cnd se mbolnaveste puietul capacit, capacelele celulelor se adncesc si devin mai nchise la
culoare. Prenimfele au culoarea maronie si emana un miros de putrefactie.
Tratamentul
consta n administrarea de sirop medicamentos, preparat cu antibiotice, sulfamidele avnd un
efect redus. Dintre antibiotice, s-a dovedit ca cea mai eficienta actiune o are streptomicina, 1 g la un
litru de sirop, administrndu-se cte 100 ml pentru fiecare interval ocupat de albine, n patru
repetitii, la interval de 4-5 zile.

Oxitetraciclina se dizolva n doza de 0,5-0,75 g la un litru de sirop si se administreaza cte 250-

500 ml n functie de puterea familiei de albine si gravitatea bolii, 4-5 administrari la interval de 4-5
zile.
Cele doua antibiotice se pot administra si sub forma de praf, amestecnd 2,5 g la 1000 g zahar
pudra. Se fac pudrari printre rame, peste albine, cu cte 80-100 g de 4 ori la interval de 3 zile si de
nca 2 ori la interval de 5-7 zile. Concomitent cu primele 3 tratamente se pot face si 3 administrari
de sirop preparat din 1 kg locamicin la 1 litru de apa, cte 250 ml.
Pentru o mai buna dispersie a antibioticului n sirop, continutul acestuia se dizolva initial cu putina
apa fiarta si racita.
Obtinerea unei vindecari definitive presupune luarea unor masuri auxiliare privind distrugerea
fagurilor cu mult puiet bolnav, transvazarea familiilor bolnave n stupi dezinfectati, dezinfectia
stupilor, a inventarului si utilajului apicol, nlocuirea ct mai frecventa a fagurilor, mentinerea unor
familii de albine puternice si active.
Septicemia
Este o boala infectioasa a albinelor adulte si apare n toate sezoanele active ale anului, fiind
favorizata de conditiile necorespunzatoare de ntretinere si, n special, de locurile umbrite si
racoroase.
Etiologie
Agentul patogen este Bacillus apisepticus , care se ntlneste frecvent n interiorul stupilor si
devine virulent numai n cazul n care rezistenta organica a albinelor scade. El se prezinta din punct
de vedere morfologic sub forma unor bastonase mici, cu capetele rotunjite polimorf. Prin ncalzire
la 73-74C este distrus dupa 30 minute, iar la 100C dupa 3 minute.
Razele solare, vaporii de formol si alti factori fizici si chimici l inactiveaza usor.
Contaminarea se face prin intermediul aparatului respirator de unde agentul patrunde n hemolimfa,
se nmulteste si produce moartea prin septiemie. Pe cale digestiva, contaminarea nu este posibila n
mod obisnuit, deoarece conditiile din intestinul albinei nu sunt favorabile multiplicarii microbului.
Evolutia bolii este usoara, nregistrndu-se adesea vindecari spontane atunci cnd cauzele care au
favorizat aparitia dispar sau se amelioreaza.
Simptome
Albinele bolnave au hemolimfa cu aspect laptos, prezinta mobilitate redusa, contractii
abdominale nainte de moarte, se trasc n fata urdinisului, mor n numar mare, iar cadavrele se
descompun foarte repede, devin fragile, detasndu-se n partile componente la cea mai mica
atingere.

78
 Tratamentul
n primul rnd se recomanda masuri de preventie care urmaresc ndepartarea cauzelor care o
produc (umiditatea excesiva, familii slabe, nlocuirea matcilor necorespunzatoare etc.). S-a constatat
totusi ca antibioticele previn aparitia unor eventuale complicatii. n acest sens, se recomanda
administrarea de oxitetraciclina sau eritromicina (250.000 U.I./litru sirop) n doza de 50 ml la un
interval ocupat de albine, timp de 10 zile.
Paratifoza
Este o boala sporadica a albinelor adulte, favorizata, n principal, de conditiile necorespunzatoare
de ntretinere.
Etiologie
Agentul patogen este Bacillus parathyphi alvei , care, din punct de vedere morfologic, se
prezinta ca un bastonas cu extremitatile rotunjite, lung de 1-2 microni si lat de 0,3-0,5 microni.
Bacilul este nesporulat, cu cili dispusi n jurul celulei.
Contaminarea se face pe cale bucala, prin intermediul apei infectate. Actiunea agentului patogen
se manifesta sub influenta unor factori, printre care amintim ploile reci si prelungite. Germenul se
multiplica intens n intestinul albinei, apoi penetreaza n hemolimfa, provocnd moartea prin
septicemie. n interiorul stupinei, boala se transmite prin albinele hoate, trntori etc.
Simptome
n forma acuta, boala provoaca moartea albinelor si depopularea familiilor. Albinele bolnave
pierd capacitatea de zbor, se trasc n fata urdinisului, au abdomenul balonat, prezinta diaree, dupa
care mor. Clinic, boala se confunda cu nosemoza si acarioza, diagnosticul stabilindu-se prin examen
microscopic.
Tratamentul
medicamentos este acelasi ca si n cazul locii europene si se mai recomanda dezinfectarea
materialului care a venit n contact cu albinele bolnave, nlaturarea din cuib a ramelor murdarite cu
diaree, schimbarea matcii si unificarea familiilor slabe.

Bolile parazitare sunt provocate de unele specii de paraziti, organisme care traiesc temporar sau
permanent pe corpul sau organismul altor vietuitoare, hranindu-se cu sngele sau cu hemolimfa
acestora.
Dupa localizarea agentului parazitar, distingem endoparazitoze si ectoparazitoze
Endoparazitozele cuprind mai multe boli:
Nosemoza
Nosemoza este o boala de invazie a albinelor adulte, foarte raspndita, care evolueaza cel mai
adesea sub forma ascunsa (cronica), dar si eruptiva, cu manifestari puternice. Ea apare mai frecvent
la sfrsitul iernii si nceputul primaverii, putnd provoca depopularea familiilor de albine cnd
acestea sunt rau ntretinute si iernate necorespunzator. Actiunea parazitului este favorizata de
existenta familiilor slabe, de culesul de nectar si polen, de umezeala, de timpul nefavorabil etc.
Etiologie
Agentul patogen este protozoarul unicelular Nosema apis, care se localizeaza si se nmulteste n
peretele intestinal, mpiedicnd astfel digestia si asimilarea hranei. Agentul patogen are doua forme:
una vegetativa n care parazitul se multiplica n interiorul celulelor epiteliului intestinal al albinei,
unde prin actiunea mecanica iritanta si toxica produce boala si o forma sporulata cu un metabolism
redus, ntlnita, de obicei, dupa moartea albinelor sau cnd este eliminat n mediul exterior. Sub
aceasta forma, el rezista foarte mult n mediul exterior, germinnd din nou n momentul n care
ajunge n organismul albinei.
79
Sporii de Nosema apis au forma unor corpusculi ovali stralucitori, mai lati la polul posterior, lungi
de 5-6 microni si lati de 2,5-3 microni.
Suspendati n apa sau miere sunt distrusi si la temperatura de 50C dupa 15 minute, la temperatura
camerei (22-24C) rezista 2 luni, iar la frigider (4C) numai 3 saptamni. n cadavrele uscate, sporii
se conserva pna la 1 an, n excrementele uscate pna la 2 ani, n miere circa 258 de zile, iar n
faguri ntre 3 luni si 2 ani. Razele solare distrug sporii din mediul uscat dupa 15-32 de ore, iar din
cel umed dupa 37-51 de ore.
Contaminarea
se face pe cale bucala, prin consumul de apa sau hrana infestata. Boala se transmite prin miere,
polen, faguri contaminati, prin furt, trntori si inventar. Transmiterea bolii se face si prin contact
direct ntre matca infestata si albinele care o ngrijesc, prin roirea familiilor bolnave de nosemoza
sau prin practicarea stuparitului pastoral.
Izbucnirea nosemozei primavara este legata si de contaminarea n masa a albinelor n timpul
curatirii fagurilor de rezerva infectati . Nosema mai poate fi transmisa si prin intermediul diferitilor
paraziti ce traiesc n stup, cel mai important, din acest punct de vedere, fiind molia cerii.
Aparitia bolii n stupina este favorizata de mai multi factori, dintre care amintim: iernarea pe miere
de mana sau pe miere necapacita si acrita, deranjarea familiilor de albine n perioada de iernare,
lipsa matcii n timpul iernii sau prezenta n aceasta perioada a unei matci nemperecheate,
imposibilitatea efectuarii zborului de curatire, ierni lungi si umede, primaveri racoroase, lipsa
culesului, interventii frecvente si nejustificate n cuibul familiei de albine, nmultirea exagerata a
acestora, mai ales n partea a doua a anului etc.

Simptome
n forma latenta de boala, manifestarile sunt sterse si de aceea se diferentiaza greu de albinele
sanatoase.Familiile cu aceasta forma se dezvolta greu, prezinta mici pete de diaree pe rame si stupi
si nregistreaza o mortalitate sporita fata de normal. Manifestarile n forma acuta de boala sunt mai
pregnante. Astfel, familiile de albine bolnave de nosemoza au o activitate redusa primavara sau
dupa perioadele reci si ploioase din timpul verii si se depopuleaza cu toate ca puietul este sanatos.

Albinele bolnave prezinta diaree de culoare bruna-deschisa, au abdomenul umflat, si pierd

capacitatea de zbor, tremura, se trasc n fata urdinisului, paralizeaza, dupa care mor n masa.
Albinele moarte de nosemoza au picioarele adunate sub torace si aripile ntinse.
Cnd nosemoza este asociata cu diaree, este greu de delimitat cele doua boli.
Podisorul, peretii stupului, fagurii si obiectele din jurul stupului sunt acoperite cu jeturi de diaree.
Matcile infestate sunt la nceput mai agitate, apoi devin apatice si cu o mobilitate redusa, cad de pe

80
faguri, nceteaza depunerea oualor, nu se hranesc si dupa un timp mor. Spre deosebire de albinele
adulte infestate, matcile bolnave de nosemoza nu prezinta forme de diaree, din contra sunt cu att
mai constipate cu ct gradul de infestare este mai mare.
Examinarea cu ochiul liber a intestinului extras cu mna dupa ndepartarea capului, permite sa se
observe la albinele infestate unele modificari macroscopice. Astfel, intestinul mijlociu este mai
gros, are culoarea mata-albicioasa, iar striatiunile transversale nu se mai observa.
Deoarece aceste simptome sunt caracteristice si altor boli, diagnosticul precis nu este posibil dect
prin examen de laborator, care consta n evidentierea sporilor de nosemoza ntr-un preparat
examinat la microscop.

Tratamentul
Ca si la celelalte boli, se bazeaza pe actiunea medicamentelor asociata cu masuri de ordin igienic
si biologic. Boala considerata n mod oficial contagioasa, nosemoza poate fi combatuta n mod
eficient cu un antibiotic, fumagilina, cunoscut n comert sub numele de Fumidil B . Acest
medicament se prezinta n flacoane de 25 g substanta totala, din care 0,5 g substanta activa, din
continutul unui flacon putndu-se trata 5 familii de albine. Acest produs se poate administra n
functie de anotimp, fie n sirop, fie n pasta sau serbet de zahar, administrndu-se 50 ml sirop
medicamentos rezultat din 1 g Fumidil B la 1 litru sirop, la un interval de albine n 10 doze la
interval de doua zile.
n prezent, la noi n tara, tratamentul se face cu Protofil , un produs care prin substantele continute
mpiedica realizarea ciclului evolutiv al lui Nosema apis, inhiba flora patogena intestinala si
stimuleaza secretia enzimelor digestive ale albinelor si larvelor. Se administreaza n sirop 17 ml la
litru si n pasta, 3 ml la kilogram. Cantitatea de Protofil ce se administreaza ntr-un anotimp unei
familii variaza ntre 50 si 80 ml, n functie de marimea si starea acestora.
Cnd nosemoza este diagnosticata cu certitudine, se impune dezinfectarea foarte atenta a
inventarului. Astfel, fagurii de rezerva se vor dezinfecta cu vapori de acid acetic glacial, formol sau
anhidra sulfuroasa. Cu rol preventiv, n fiecare primavara, apa din adapatorile din stupina trebuie
schimbata zilnic, iar toamna mierea de mana va fi extrasa n totalitate si nlocuita cu miere florala
sau cu sirop de zahar 2:1. Matcile vor fi nlocuite tot la doi ani, iar anual 1/3 din fagurii din cuib sa
fie nlocuiti cu faguri artificiali, iar cei necorespunzatori sa fie reformati. Nu se vor deranja inutil
familiile de albine, mai ales la nceputul primaverii, cnd ntoarcerea timpului rece ar putea avea
urmari destul de grave si nu se vor diviza familiile de albine mai trziu de mijlocul verii. Cadavrele
albinelor din fata urdinisului si de pe fundul stupului se vor aduna si arde, iar n stupina, pe ct
posibil, vom pastra numai familii puternice, bine dezvoltate, cu instinct slab de roire.
Ambioza
Este o endoparazitoza a albinelor adulte ce apare la sfrsitul iernii si nceputul primaverii,
provocata de un protozoar parazit.
Etiologie
Agentul patogen este un parazit unicelular numit Malphigamoeba mellifica , care se localizeaza
n epiteliul tubilor Malpighi si n intestinul mijlociu al albinelor. Acest parazit se ntlneste n corpul
albinelor infestate, n organele de erectie, sub forma de chisti. Forma vegetativa se nmulteste la
nceputul bolii, iar chistul are aceeasi semnificatie ca si sporii lui Nosema apis . Chistii au forma
ovala sau rotunda, cu dimensiuni de 6-7 microni si sunt nconjurati de o membrana densa cu contur
dublu.

81
 Contaminarea
se face pe cale bucala prin consumul hranei infestate si a apei potabile din adapator sau belti (ape
statatoare) infestate prin dejectiile albinelor bolnave. Chistii patrunsi n tubul digestiv germineaza,
apoi o parte patrund n epiteliul intestinal, iar o alta parte nainteaza spre tuburile Malpighi, unde-si
desfasoara ciclul evolutiv si actiunea patogena.
Amibioza este cel mai adesea ntlnita la albinele care sunt infestate cu Nosema apis, dar boala
poate apare ca o parazitoza independenta. Conditiile nefavorabile de iernare, calitatea
necorespunzatoare a hranei, temperatura scazuta a mediului extern si umiditatea excesiva, sunt
factori favorizanti att ai amibiozei ct si ai nosemozei.
Simptomele
bolii nu sunt tipice, dar familiile de albine afectate n momentul deschiderii lor, emana un miros
neplacut. Albinele bolnave prezinta abdomenul marit, diaree sub forma de jet, tremuraturi ale
aripilor si alte tulburari nervoase. Tuburile Malpighi sunt mai ngrosate dect cele normale si se
observa n structura acestora celule distruse complet sau cu leziuni de diferite grade.
Diagnosticarea bolii se face pe baza semnelor clinice completate de examenul de laborator.
Tratamentul
nu este nca bine precizat, el reducndu-se, n principal, la masurile de profilaxie care sunt
identice cu cele descrise la nosemoza
Acarioza
Este tot o endoparazitoza a albinelor adulte, care se manifesta mai ales n a doua jumatate a
iernii.

Etiologie
Agentul patogen este acarianul Acarapis woodi , un parazit cu dimensiuni microscopice, corpul
oval, de culoare galbuie, segmentat, prevazut cu opt picioare si cu un dimorfism sexual accentuat,
masculul fiind cu 50 de microni mai mic dect femela (100, respectiv, 150 microni). Corpul
parazitului este mpartit printr-o dunga marcanta n doua parti: cefalotorace si abdomen.
Contaminarea
se face prin albine hoate, trntori, matci si roiuri infestate. Dupa mperechere, femela patrunde n
prima pereche de trahei toracice si depune 10-20 de oua. Oul se transforma n larva, apoi n nimfa si
adult. Acarienii nteapa peretii traheali si provoaca scurgerea hemolimfei, cu care se hranesc.
Uneori, acarienii mai pot fi ntlniti si n sacii aerieni din interiorul capului sau n cei din partea
posterioara a corpului. Cnd numarul parazitilor a crescut prea mult si hrana nu este suficienta,
femelele parasesc albina bolnava si se fixeaza pe perisorii de pe toracele albinei, apoi se agata de o
noua albina si vor intra repede n traheile acesteia, deoarece n mediul exterior, fara hrana, acestia
nu rezista mai mult de 48 de ore.
Acarienii ajunsi n numar mare n traheile albinelor obstructioneaza caile respiratorii si elimina
unele toxine n organismul albinei, determinnd boala, care poate evolua sub forma latenta sau sub

82
forma acuta. Aceasta evolutie a bolii este influentata de vrsta albinelor si de sezon. La albinele
tinere, acarianul patrunde mai usor n trahei dect la cele batrne, la acestea din urma lumenul
stigmelor este mai mic si mai bine protejat de perisori.
n timpul iernii, albinele au o rezistenta scazuta fata de parazit, datori; starii de semihibernare,
iar asezarea lor n ghemul de iernare permite parazitului sa treaca cu usurinta de pe o albina pe alta,
astfel ca primavara marea majoritate a albinelor mor, iar parazitul infesteaza puternic albinele
tinere, pe masura ce acestea eclozioneaza.
Simptome
Albinele si pierd capacitatea de zbor, cad n fata urdinisului unde se trasc, abdomenul este
dilatat, iar corpul prezinta tremuraturi. Aripile sunt departate si miscate dezordonat. La nceputul
mbolnavirii, traheile si pastreaza structura si elasticitatea aproape normale, iar la infestatie masiva
acestea din albe-sidefii devin mate, cretacee, galbene castanii si apoi negre. n general, culoarea
neagra a traheilor este suficienta pentru punerea diagnosticului.
Tratamentul
se face cu ajutorul unor substante chimice volatile sau fumigene impregnate n benzi de hrtie de
filtru, cu conditia ca aceste substante sa omoare parazitii fara a vatama nsa albinele, puietul, mierea
sau pastura. Cele mai eficace produse acaricide netoxice pentru albine sunt preparatul Folbex si
preparatul P.K . Fsia impregnata prinsa cu o srma subtire se introduce printr-un orificiu facut n
podisor, fie ntre doua rame distantate din mijlocul cuibului, fie ntr-un spatiu liber de 10-15 cm
ntre peretele stupului si primul fagure din cuib, dupa ce, n prealabil, urdinisul s-a nchis ermetic.
Stupul se tine nchis o ora dupa care se deschide urdinisul, iar tratamentul se repeta de 8 ori la
interval de 7 zile.
Tratamentul medicamentos trebuie asociat si cu masuri preventive, dar, deoarece acestea nu au o
eficacitate la fel de buna ca si n cazul altor boli, distrugerea familiilor bolnave n momentul
aparitiei bolii si aplicarea tratamentului la restul familiilor sunt masuri utile si eficace.
Brauloza
Brauloza este o parazitoza a albinelor adulte si, n special, a matcilor.
Etiologie
Agentul patogen este o insecta aptera, Braula coeca sau popular paduchele albinei .
Femela depune primavara ouale pe fata interna a capacelelor, unde larvele se hranesc cu ceara si
polen. Adultii, vizibili cu ochiul liber, au culoare bruna-roscata, paraziteaza albinele doici si n
numar mare matcile (5-40 de indivizi), unde se hranesc cu laptisor, n care scop le excita la baza
trompei pentru a provoca reflexul de regurgitare, sau preiau hrana de pe trompa albinelor n
momentul n care acestea hranesc matca.
Contaminarea
se face cu ajutorul trntorilor, a albinelor hoate, a mutarii fagurilor cu puiet si miere dintr-un stup
n altul, prin unificarea familiilor, prin roire, iar n interiorul stupului, parazitul trece usor de pe o
albina pe alta. Parazitul ierneaza n stup n stadiul de adult, iar primavara, femelele ncep depunerea
oualor, infestarea cea mai masiva nregistrndu-se n lunile august-septembrie, iar odata cu racirea
timpului numarul parazitilor scade.
Simptome
Albinele sunt nelinistite, iritate, au o activitate redusa si puterea familiei scade treptat. Parazitii
se vad cu ochiul liber att pe corpul albinelor ct si pe cel al matcilor.
Tratamentul
83
 se bazeaza pe distrugerea parazitului si se aplica de obicei n lunile septembrie-octombrie, cnd
familiile au puiet putin sau deloc si cnd parazitii si nceteaza nmultirea.
Tratamentul se poate face cu naftalina, camfor sau tutun aplicate pe cartoane care seara se
introduc sub rame, iar dimineata, acestea mpreuna cu braulele cazute se ndeparteaza, deoarece
parazitii au fost numai ametiti. Tratamentul se repeta la 15 zile.
Bune rezultate dau si fumigatiile cu foi de tutun administrat pe deasupra, printre rame si prin
urdinis, combinat cu camforul sau terebentina asezate pe fundul stupului, cu o seara mai nainte
O alta modalitate de combatere a paduchilor, consta n ungerea matcii cu miere si pulverizarea,
pe toata suprafata ramelor ocupate de albine, de sirop de miere cu apa. Albinele, lingndu-se, dau
jos paduchii care cad pe fundul stupului. Pentru a mpiedica urcarea lor din nou pe albine, se aseaza
pe fundul stupului, pe un ziar, un strat subtire de naftalina, al carei miros puternic va ameti paduchii
Pentru combaterea parazitului se poate utiliza si fenotiazina sub forma de fumigatii. Lemnul
indicat pentru aceste fumigatii este lemnul de tei. Pregatirea familiei de albine pentru tratament
consta n micsorarea urdinisului la 1 cm, distantarea ramelor si acoperirea crapaturilor. Cu ajutorul
unui afumator n care s-a pus pachetelul de fenotiazina sau frunzele de tutun, se introduc pe la
urdinis mai multe valuri de fum, se astupa urdinisul, se revine dupa 2-3 minute, se da din nou
aceeasi doza de fum, din nou se nchide urdinisul, apoi, dupa 10 minute, acesta se deschide.
Tratamentul cu fum de tutun se repeta 3 zile la rnd, apoi din 10 n 10 zile pna la disparitia
completa a parazitului, iar cel cu fenotiazina se repeta de doua o la interval de 10 zile.
Cnd matca este invadata masiv este necesar ca naintea aplicarii tratamentului general, sa se
procedeze la ndepartarea mecanica a parazitilor de pe corpul ei, cu o pensula nmuiata n alcool sau
miere sau o scobitoare. Parazitii se pot ndeparta de pe matca si cu ajutorul fumului de tigara. Se
izoleaza matca ntr-un pahar de apa, se dau peste ea 1-2 fumuri de tigara si se tine palma pe gura
paharului cteva secunde, timp suficient pentru caderea parazitilor pe fundul paharului. Deoarece
ouale sunt depuse pe fata interna a capacelelor, se indica ca la extractia mierii, descapacitul sa nu se
faca cu furculita apicola ci numai cu ajutorul cutitului.
Varrooza
Aceasta boala este o ectoparazitoza att a albinelor adulte ct si a puietului, n special a celui de
trntor. Boala a fost descoperita n anul 1904 n insula Java, de catre E. Jacobson de unde s-a extins
practic n toata lumea, n Europa fiind semnalata pentru prima data n anul 1967. Varrooza este o
boala ascunsa, parazitul acesteia poate exista n stup timp de mai multi ani fara sa se constate o
mortalitate anormala, pna n ziua n care infestarea masiva duce la moartea rapida a familiei.

Etiologie
Agentul patogen este acarianul Varrooa jacobsoni .
Femela prezinta corpul aplatizat, transversal oval, lung de 1,1 mm si lat de 1,6 mm, de culoare
maro-rosiatic, prevazut cu patru perechi de picioare. Ea se fixeaza att pe torace ct si pe abdomen
si membre, iar n perioadele de nmultire depune n medie 7-8 oua n celulele cu puiet, din care dupa
2 zile ies larvele, care se hranesc cu hemolimfa larvelor si nimfelor de albina, iar dupa 7 zile se
transforma n adulti, ce se mperecheaza nainte de eclozionarea albinelor. Masculul este mai mic,
84
de forma rotunda, avnd culoarea alba-cenusie si moare dupa mperechere, din celule iesind numai
femele mperecheate. Femelele mperecheate trec apoi pe albinele lucratoare, trntori si matca, unde
se hranesc cu hemolimfa acestora, fapt ce determina debilizarea si moartea lor prematura.
Contaminarea
se face cu ajutorul albinelor hoate, a trntorilor, a roilor si a fagurilor cu puiet, precum si prin
practicarea stuparitului pastoral.
Simptome
n perioada de iernare, parazitii nelinistesc familia de albine, determinnd un consum mai mare
de miere, umplerea prematura intestinului cu dejectii si aparitia diareii. Primavara, cnd n celule cu
puiet exista un mare numar de paraziti, albinele eclozionate vor fi neviabile cu aripile nedezvoltate,
cu capul si picioarele diforme. Ele cad pe fundul stupului, de unde sunt scoase afara de catre
albinele sanatoase.
Parazitul poate fi descoperit cu ochiul liber pe trntori, pe albinele lucratoare si matca, precum si
pe puietul acestora n urma descapacirii celulelor. La nceputul infestarii, acarianul nu poate fi
observat cu ochiul liber, datorita numarului redus de paraziti si a pozitiei acestuia ntre inelele
abdominale; de unde nu i se poate vedea dect marginea posterioara a corpului. Dupa 2-3 ani de la
infestare, numarul acarienilor este foarte mare, se nmultesc cu repeziciune, iar cnd 20-30 % din
albine sunt parazitate, familia slabeste si moare.
Tratamentul
Datorita adaptarii parazitului la biologia si viata albinelor, au fost utilizate n ultimii ani zeci de
substante antiparazitare, numeroase metode biologice, fizice si tehnice de combatere a acestuia, dar
rezultatele nu sunt nici n prezent satisfacatoare. S-a constatat ca dupa tratamente corect efectuate
toamna, vara si toamna anului urmator, aceleasi familii pot fi intens parazitate.
Pe plan mondial, cele mai utilizate substante n combaterea varroozei au fost: fenotiazina, acidul
formic, acidul lactic, timolul, camforul, uleiul de eucalipt, clorbenzilatul, brompropilatul,
cumafosul, cimiazolul, amitrazul, cianpiretrinoidul de sinteza si fluvalinatul (mavrikul) .
n prezent, cele mai folosite substante n combaterea varroozei sunt amitrazul si fluvalinatul si
se fac cercetari intense pentru combaterea acesteia pe cale biologica sau prin utilizarea de extracte
naturale, netoxice si nepoluante pentru produsele stupului.
La noi n tara, varrooza a fost combatuta cu medicamentele Sineacar si Arahnol , iar n prezent
se utilizeaza Varachetul (pe baza de amitraz), Mavrirolul , Apistanul (pe baza de fluvalinat) si
BeeVital -ul (pe baza de uleiuri eterice).
Varachetul se administreaza sub forma de fumigatii prin urdinis sau pe deasupra ramelor. Pentru
fiecare familie se utilizeaza o banda de carton cu 2-4 picaturi n functie de tipul de stup. Doza
recomandata are un efect bun atunci cnd se etanseaza bine stupul, altfel o parte din substanta activa
volatilizata se pierde prin fisuri sau spatii create prin nchiderea necorespunzatoare a acestuia.
Primul tratament se face primavara, cnd albinele au nceput activitatea normala, al doilea tratament
se efectueaza dupa extragerea mierii de salcm, iar alte trei tratamente se fac toamna n lunile
septembrie si octombrie, intervalul dintre acestea fiind de 7 zile. Ultimul tratament cu Varachet
trebuie sa se execute n absenta puietului capacit, deoarece acesta pastreaza parazitii si odata cu
ecloziunea albinelor ramn n stup peste iarna, reproducndu-se primavara odata cu prima generatie
de albine.
Mavrirolul, la fel ca si Varachetul, patrunde n organismul parazitilor si le blocheaza functiile
enzimatice si nervoase. Medicamentul este mbibat n benzi de material textil. Benzile se aseaza
85
deasupra ramelor, transversal, iar dupa 7 zile se introduc vertical ntre ramele 3-4 si 7-8. La roi si
familiile slabe, banda se aseaza lnga un fagure lateral cu puiet. Perioada optima de introducere a
benzilor este prima jumatate a lunii august si ele se mentin n stup timp de 40 de zile, apoi se scot
din stup. Nu se face tratarea n timpul culesurilor principale. Este necesar ca tratamentul sa fie
completat cu doua fumigatii cu Varachet toamna, cnd familiile de albine nu mai au puiet.
Apistanul este un cianpiretrinoid de sinteza, impregnat n benzi de material plastic, produs de
firma Sandoz. Conform prospectului se folosesc doua benzi, timp de 40-60 de zile, numai n
sezonul activ. A fost aprobata folosirea lui si la noi n tara.
BeeVital-ul se administreaza ntre rame, pe albine, prin stropirea acestora cu substanta activa.
Nu se admite folosirea la noi n tara pesticidelor sub forma de solutii sau emulsii, prin stropirea
albinelor sau n hrana lor, deoarece polueaza grav att organismul albinelor ct si ceara, mierea,
polenul, laptisorul si propolisul.
Pentru mai multe detalii clic >>aici<<
Senotainioza
Este o ectoparazitoza a albinelor adulte, destul de raspndita printre acestea.

Etiologie
Agentul patogen este o diptera vivipara, denumita Senotainia tricuspis . Aceasta musca este mai
mica dect musca comuna (6-8 mm), de culoare cenusie-deschis, cu o dunga alba pe cap. Femelele
mperecheate si petrec cea mai mare parte a timpului n stupina si urmaresc albinele sau trntorii,
depunnd din zbor larvele pe corpul acestora. Imediat dupa ce au fost depuse pe albina, larvele
lungi de 0,7-0,8 mm si cu un diametru de 0,17 mm patrund n organismul insectei la nivelul partii
dorsale a articulatiei cefalotoracice si se hranesc cu hemolimfa si tesuturi vii. Cnd larva s-a
dezvoltat suficient (15 mm lungime si 3 mm diametru) paraseste cadavrul albinei (6-11 zile) si intra
n pamnt la o adncime de 3-4 cm, unde dupa 1-2 zile se transforma n nimfa, iar dupa 7-12 zile n
musca. ntr-un sezon apicol pot sa apara doua generatii de muste, iar iernarea acestora se face n
stadiul nimfal. Femela este vivipara si poate produce ntre 700 si 800 de larve (Simintzis, 1949;
Giordani, 1956; Boiko, 1959).
Contaminarea
albinelor lucratoare si a trntorilor se face prin atacul direct, n timpul zborului, al mustei
parazite, care-si depune cu aceasta ocazie larvele pe corpul acestora. Contaminarea este mai
puternica pe timp cald si nsorit, n timp ce pe timp rece si ploios, contactul albinelor cu musca
parazita este redus.
Dupa ce penetreaza muschii toracici, larva trece n urmatoarea etapa de dezvoltare larvara, n
care se hraneste cu hemolimfa gazdei atta timp ct aceasta traieste. Larva este de culoare alb cu
negru, are partile bucale sub forma de coasa si are 1,5 mm lungime si 0,5 mm latime.
Larvele, n numar de una sau mai multe, se fixeaza n cavitatea toracica, de unde pot migra n
cavitatea cefalica si abdominala. Cnd albina-gazda moare (de obicei la 2-4 zile dupa parazitare),
larva se hraneste cu tesut solid si trece n urmatoarea etapa de dezvoltare. Devoreaza muschii
toracici si alte parti moi ale toracelui si capului.Cnd ajunge la 8 pna la 9 mm n dimensiune,
86
abadoneaza cadavrul gazdei si intra sub pamnt, pentru a completa ciclul evolutiv. Aici devine
individ matur, n 7-12 zile (Boiko, 1958) sau 16 zile (Giordani, 1956).
Femelele acestei muste se ntlnesc n stupina din mai pna n octombrie, n numar foarte mare
n iulie-august, de dimineata si pna seara, disparnd din stupina atunci cnd temperatura
atmosferica depaseste 30C. Pe timp favorabil, n 1-2 zile depune toate larvele pe corpul albinelor.
Simptome
Albinele culegatoare se debiliteaza, si pierd capacitatea de zbor si familiile se depopuleaza
rapid. Uneori, la albinele moarte se pot observa trepidatii ale abdomenului, datorate miscarilor pe
care le fac larvele parazite din organismul lor n cautarea hranei. Diagnosticul se bazeaza pe
semnele clinice si pe examenul de laborator.
Tratamentul
consta n asezarea pe capacele stupilor (locul unde poposesc senotainiile) a unor cartoane albe,
pe care se aplica o solutie de amidon n care se nglobeaza insecticide n proportie de 1-2 %. Se pot
folosi si vase de culoare alba cu apa, care se aseaza tot pe capacele stupilor si n care se vor neca un
numar mare de muste, acestea fiind puternic atrase de culoarea alba a vasului.
Triunghiulinoza
Triunghiulinoza este o boala de invazie a albinelor culegatoare produsa de larvele unei insecte.

Etiologie
Agentul patogen este reprezentat de larvele a doua specii de insecte: Meloe verigatus si Meloe
proscarabeus .
Contaminarea
Formele adulte ale acestor insecte se ntlnesc frecvent prin paduri, livezi, fnete, unde si depun
si ouale n pamnt la radacina plantelor. Larvele care rezulta din aceste oua au 3 perechi de picioare,
cu ajutorul carora urca pe florile melifere n asteptarea albinelor. Larva de Meloe verigatus are
forma triunghiulara, iar cu ajutorul aparatului bucal adaptat pentru taiat si supt perforeaza
membrana intersegmentara a albinelor si patrunde cu jumatate din corpul sau n cavitatea
abdominala a albinei, unde se hraneste cu hemolimfa si cauzeaza moartea acesteia. Larvele de
Meloe proscarabeus traiesc pe suprafata corpului albinelor ca si Braula coeca.
Simptome
Albinele parazitate sunt nelinistite si prezinta miscari, spasmodice, se trasc n fata urdinisului si
ncearca sa ndeparteze parazitul, dupa care mor.
Tratamentul
Este similar cu cel aplicat n cazul braulozei.
Puietul racit
Puietul racit apare de obicei primavara, n familiile slabe, care au cuiburile nerestrnse si
nempachetate. Poate apare si atunci cnd apicultorul largeste prea mult cuibul familiei de albine
sau mentine prea mult stupii deschisi pe timp nefavorabil, rece, precum si atunci cnd n familia de
albine, ca urmare a unei boli, numarul albinelor s-a redus foarte mult si puietul a ramas neacoperit.
Simptome
87
 Larvele bolnave nu emana nici un miros caracteristic, si pastreaza forma si consistenta, dar si
pierd luciul si culoarea lor devine cenusie.
Prevenirea racirii puietului se face prin aplicarea unor tehnologii corespunzatoare de crestere a
albinelor (tinerea cuibului strns, primavara, pna cnd timpul permite introducerea fagurilor noi n
cuib), prin mentinerea unor familii puternice, cu destule albine acoperitoare si prin combaterea
bolilor albinelor adulte, care reduc numarul albinelor din colonii.
Boala de mai
este o boala a albinelor tinere, mai ales a albinelor care se ocupa de cresterea puietului. Ea apare
de obicei primavara, cnd familiile de albine se dezvolta puternic si este crescuta o cantitate mare
de puiet. Albinele doici produc, n aceasta perioada, foarte mult laptisor pentru hrana puietului,
motiv pentru care ele consuma mult polen. Acesta nu poate nsa sa fie prelucrat fara o cantitate
suficienta de apa. n zilele reci cnd nu pot zbura, sau intensitatea zborului este redusa, apare lipsa
de apa, fenomen ce duce la un fel de constipatie a albinelor tinere.
Contaminarea
De cele mai multe ori sunt afectate toate familiile dintr-o stupina, deoarece lipsa apei le
afecteaza n egala masura.
Simptome
La iesirea din stup, albinele tinere se trasc n fata urdinisului, ncearca sa zboare, dar cad la
pamnt si mor. Au abdomenul umflat, iar excrementele sunt galbene pna la cafeniu deschis si au
forma unor crnaciori cu consistenta tare. Daca se apasa pe abdomen, iese o pasta tare, galbena.
Aceste simptome apar mai ales primavara, dupa o perioada rece.
Tratamentul
se face cu sirop de zahar foarte diluat, pulverizat pe albinele de pe faguri sau administrat n
alimentator si prin instalarea adapatorilor n apropierea stupilor.
Diareea albinelor
Este o boala fiziologica nemolipsitoare a albinelor adulte si este consecinta unui consum ridicat
de hrana sau miere de calitate inferioara. Boala mai poate fi cauzata si de zgomote mari produse n
jurul stupinei, de prezenta unor daunatori n cuib, de pierderea matcii, de blocarea urdinisului si, ca
urmare, de neefectuarea zborului de curatire etc.
Simptome
Boala se evidentiaza prin aparitia excrementelor de culoare castanie pe faguri si rame, cu miros
neplacut. Albinele bolnave de diaree pierd capacitatea de zbor, se trasc n fata urdinisului si au
corpul acoperit cu excremente. Abdomenul lor este mult marit, iar atunci cnd sunt luate n mna si
presate pe acesta, elimina excremente sub forma de jet.
Tratamentul
n cazul aparitiei diareii si pentru prevenirea aparitiei altor boli, se recomanda, pe lnga
ngrijirea corecta, administrarea de ceai de plante medicinale sau sirop medicamentos, cu
antibiotice, ca n cazul locii europene.
Anomaliile matcilor
Pe lnga bolile infecto-contagioase, matcile pot prezenta si un numar mare de anomalii, produse
fie de procese distrofice ale sistemului neuro-endocrin, fie de natura congenitala
Matcile manifesta tulburari fiziologice legate de vrsta, care se manifesta prin modificari
structurale. Astfel apare atrofierea glandelor producatoare de venin, nchiderea la culoare a tubilor
Malpighi, pigmentarea tesutului adipos, fibrozarea si calcifierea valvei vaginale etc.
88
 Ca urmare a unor tulburari nervoase, la matci se pot observa pareze, paralizii precum si
depunerea de oua nefecundate. Aceste tulburari apar ca urmare a unor traumatisme fizice survenite
cu ocazia marcarii, taierii aripilor sau altor manipulari, precum si ca urmare a unor disfunctiuni ale
sistemului neuroendocrin.
Dintre tulburarile somatice se pot aminti: matci pitice (apar cnd culesul n natura este
insuficient si nu determina modificari n structura interna sau externa), matci cu extremitati
somatice anormale (cu aripile sau membrele slab dezvoltate, anormale, nu pot zbura si nu se pot
mentine pe suprafata fagurilor), ginandromorfismul (aparitia, ca urmare a unor factori nefavorabili
de mediu pe acelasi individ a unor organe proprii celor doua sexe), ciclopismul (prezenta unui
singur ochi compus, de forma semilunara, dispus central), microcefalia (aparitia unor albine cu
capul mai redus) etc.
Aparatul si organele de reproducere pot prezenta urmatoarele modificari: aplazia ovarelor (ovare
complet nedezvoltate), atrofia ovarelor (matcile au fost normale, dar ca urmare a unui dezechilibru
neuroendocrin, depunerea de oua se diminueaza), hipoplazia ovarelor (dezvoltarea insuficienta a
oviductelor, ovare reduse ca volum, consistenta si culoare modificate, sterilizate), obstructia
ovarelor (stagnarea spermei n oviducte ca urmare a nedezvoltarii corespunzatoare a veziculei
spermatice), obliterarea oviductelor prin calculi rectali (intestinul posterior suprancarcat cu
concretiuni calcaroase, oblitereaza caile genitale) etc.
Unele matci pot deveni trntorite, adica din ouale depuse de ele se nasc numai trntori, fie
datorita expulzarii cantitatii de sperma, fie ca urmare a unor tulburari functionale cauzate de un
spasm nervos la nivelul sfincterului receptaculului seminal, care mpiedica iesirea spermatozoizilor
pentru un moment. Uneori, ca urmare a unei infectii virale, spermatozoizii prezinta degenerari
morfologice, cum ar fi rasuciri, ncovrigari si alte forme bizare, acestea influentnd negativ evolutia
embrionului.Matcile cu diverse anomalii trebuie nlocuite imediat ce au fost depistate, cu alte matci
tinere si prolifice.
Despre varroza s-au scris teancuri de carti si articole. Aparuta pe la noi , la sfarsitul deceniului 7,
este poate cea mai raspandita boala si din pacate nu se intrevede o raza de speranta pentru
eradicarea ei. Boala este produsa de un acarian , Varroa Jacobsoni , care ataca albinele in toate
fazele vietii. Infestarea coloniilor are loc treptat, pe o perioada de 2-3 ani , ducand in final la
distrugerea acestora. In apicultura varroza a devenit prioritatea nr 1, fiind imaginate tot felul de
tratamente pentru a-i limita efectele nefaste.

Manifestarea clinica
Albinele si trantorii prezinta malformatii, puietul este pestrit, larvele mor in pozitii nefiresti,
albinele nu se mai ocupa de puiet si chiar parasesc stupul, mortalitate mare in faze avansate.

89
Raspandirea bolii se face prin ratacirea albinelor infestate, furtisag, patrunderea in stupina a
materialului genetic fara certificat sanitar etc.

Depistarea bolii
La inceputul infestarii prezenta acarianului nu se face remarcata. Pentru a depista la timp boala si
a stabili gradul de infestare procedam in mai multe feluri: o metoda ar fi examinarea foii de control
si constatarea numarului de acarieni morti si cazuti pe ea; daca in lunile iunie si iulie cad intre 5-10
bucati/zi, trebuie sa stim ca albinele sunt in suferinta. O alta metoda este examinarea celulelor ce
contin puiet de trantor ; acarianul are o predilectie pentru acest puiet si apicultorul desfacand cateva
celule poate constata cu usurinta cat de grava e situatia. In ultima faza de infestare, acarienii pot fi
observati si cu ochiul liber pe albine si trantori daca privim cu atentie.

Un lucru trebuie inteles de la inceput : cand ne tratam albinele obtinem numai o reducere masiva
a numarului de acarieni, aflata la limita inlaturarii pericolului. In principiu,stupina ar trebui sa fie un
"spatiu inchis", insa circulatia facila a albinelor (pastoral, vecinatati) nu favorizeaza aceasta stare.

Tratament Varroza cu Varachet

Substanta activa, raspandita prin fumigatii, actioneaza asupra parazitilor prin contact molecular.
Este un medicament de sinteza, cu un bun randament, care administrat corect duce la reducerea
masiva a parazitilor. Un dezavantaj : prin modul de administrare(fumigatii), nu actioneaza si asupra
puietului capacit. De aceea cele mai eficiente tratamente sunt cele de toamna, cand in stupi nu mai
exista acest puiet capacit. Retineti acest lucru pentru ca este foarte important.

Modul de administrare
Toamna, la sfarsit de septembrie (sau functie de vreme), cand puietul capacit a disparut se fac 3
tratamente. Este permisa existenta unei cantitati mici de puiet la primele doua tratamente, insa cel
de-al treilea se face neaparat fara prezenta acestuia. Intervalul intre tratamente este de 7 zile, iar
temperatura exterioara sa fie peste 12 grade C.

Prin urdinis, asezata pe o tablita, se introduce o banda speciala, aprinsa, pe care picuram
substanta activa : 2 picaturi pentru un corp multietajat, 3 picaturi pentru un corp Dadant si 4 picaturi
pentru un stup orizontal. Atentie la aprinderea benzii : nu inhalati fumul si mai ales supravegheati
stupii, pentru ca este pericol de incendiu. Tratamentele se fac dimineata devreme sau seara cand
majoritatea albinelor sunt in stup. Nu mariti doza de substanta activa pentru a nu intoxica albinele.

Astfel tratate si scapate de majoritatea acarienilor familiile vor ierna in bune conditii. In
primavara se mai face un tratament(o singura administrare), profitand de faptul ca puietul este putin
extins. Unii autori mai indica si un al treilea tratament dupa extragerea mierii de salcam, insa avand
in vedere eficienta scazuta, si pericolul mare de contaminare, ramane la latitudinea fiecaruia daca e
bine sau nu.

90
 Tratament Varroza cu Mavrirol
Mavrirolul este destinat combaterii varozei cat si a braulozei la albine. Substanta activa este
"mavrik" si se administreaza sub forma de benzi textile impregnate, actionand prin contact.
Prezentarea este in role de 5 m, o cutie fiind folosita la 10 familii.

Dupa terminarea tratamentului cu Varachet si inainte de strangerea albinelor in ghemul de

iernare, se introduc fasii de Mavrirol in mijlocul cuibului si avand grija ca acestea sa nu intre in
contact cu fagurii(pe cat posibil). Acestea vor ramane 3-4 luni in cuib, actionand latent prin
contact.Mare atentie insa la inceputul primaverii sa scoateti benzile (si pe cele cazute pe fundul
stupului), pentru ca riscati sa contaminati mierea. Se poate afirma ca tratamentul cu Mavrirol este o
prelungire fericita a celui cu Varachet, astfel fiind eliminati si parazitii care eventual au scapat in
toamna.

Tratament Varroza cu Acid Formic

In Occident pentru a limita cat mai mult efectul nefast al medicamentelor de sinteza asupra
produselor stupului se practica asa numita "chimie biologica".Acidul formic fiind o componenta
care se gaseste in multe alimente a devenit un produs preferat. Folosirea lui de catre stuparii romani
este insa la scara redusa. Tratamentul cu acid formic nu se face inainte sau in timpul culesului, cea
mai buna perioada de aplicare fiind la sfarsitul verii dupa ce ridicam mierea din stupi. Conform
literaturii de specialitate si tratamentele de primavara duc la cresterea procentului de reziduri din
miere si ceara.

Modul de administrare
O placuta de carton de 20/30 cm si 1,5 mm grosime, se imbiba cu acid formic in concentratie de
60%. Pentru un fagure standard se folosesc 2 ml acid formic diluat, deci pentru un corp Dadant
aprox. 20 ml. Este recomandat ca placuta de carton sa fie asezata pe fundul stupului si acoperita cu
o plasa de sarma cu ochiuri mici, pentru ca albinele sa nu intre in contact cu substanta activa. Tinem
placuta in stup 5-7 zile, facem o pauza de alte 7 zile, si apoi repetam operatiunea de 3 ori, in total
fiind facute 4 tratamente. Temperatura la care se face tratamentul este de 12-25 grade C.

Ca o recomandare suplimentara ; restrangeti pe cat posibil cuibul pentru a mari efectul si fiti
atenti la manevrarea acidului pentru ca este puternic coroziv. In urma folosirii acestui tratament se
obtin rezultate bune fiind distrusi chiar si parazitii din celulele capacite. Asezarea placutei pe fundul
stupului si nu pe partea superioara a ramelor protejeaza matca.

Tratament Varroza cu metode bio

Am mai vorbit ca acarianul varooa are o mare preferinta, puietul de trantor ; apicultorii trebuie sa
profite de aceasta "slabiciune" a parazitului si sa procedeze astfel pentru a-l inlatura ; o prima
varianta ar fi aceea de a folosi rama claditoare pe tot parcursul anului si dupa ce fagurii cu celule de
trantor sunt construiti, insamantati si capaciti sa fie recoltati. Cealalta varianta consta in
introducerea unei rame cu celule de trantor in toamna, la marginea cuibului si ridicarea acesteia in
primavara dupa ce a fost insamantata si capacita. Trebuie spus ca aceste metode nu ne scapa de
acarieni insa pot fi un mijloc eficient de a mai reduce din ei.

91
 Concluzii
Lupta cu acest adevarat distrugator este o lupta de durata. Bineinteles ca mijloacele de combatere
in Romania si in lume, sunt mult mai largi. Sunt o serie de medicamente si metode de care romanii
doar au citit. Simpla lor enumerare nu ar ajuta cu nimic. Ceea ce trebuie sa stim este ca aplicand cu
discernamant si la timp ceea ce avem, putem obtine rezultate bune.
Ochii
Perceptia vizuala la albine este realizata de cei doi ochi compusi, mari, dispusi lateral si de cei
trei ochi simpli, rotunzi ( ocelii ), situati n partea dorsala a capului, dispusi sub forma de triunghi.

Ochii compusi sunt situati pe lateral, n partea superioara a capului. Suprafata unui ochi compus
apare, privita la microscop, ca un ansablu de hexagoane, fiecare hexagon fiind corneea unei
omatidii. La suprafata ochiului, la locul de mbinare a omatidiilor, din loc n loc, sunt peri lungi, cu
rol tactil, ce confera ochiului un aspect paros.

- perisori pe suprafata ochiului compus, la albina lucratoare;

Ochii compusi sunt formati din o serie de fatete hexagonale ( omatidii) , n numar de 4000-6000
la albina lucratoare, 3000-4000 la matca si 6000-8000 la trntor. Fiecare omatidie este un sistem
optic complet format dintr-o cornee transparenta care formeaza lentila convergenta, un cristalin de
forma conica si o retinula compusa din 8 celule sensibile la lumin, capetele acestora dnd nervii
retinei. Partea centrala a omatidiei este rhabdomul , alcatuit din celule ale vazului lungi, dispuse n
jurul unui ax, cu rol de directionare a razelor luminoase captate de cristalin catre celulele retiniene
ale ochiului. Omatidiile, ntre ele, sunt izolate de celule pigmentare .

92
 sectiune printr-un ochi compus
Informatiile vizuale primite prin intermediul ochilor compusi sunt transmise spre creier direct,
prin intermediul nervilor optici . Deoarece fiecare omatidie percepe un singur punct al obiectivului
vizat, imaginea apare mozaicata n sistemul nervos central.

- vedere mozaicata la albina;

Ochii compusi sunt folositi de albina pentru a vedea la distante mari.

Ochii simpli (ocelii)
Ocelii sunt formati dintr-o lentila biconvexa, un corp vitros si o retina. Imaginile rezultate din
prelucrarea stimulilor luminosi de catre oceli nu sunt clare, rolul ocelilor fiind mai mult de masurare
a intensitatii luminii. Ei functioneaza mai mult ca celule fotoelectrice dect ca ochi.

93
 Sunt foarte sensibili la variatiile luminii, ceea ce le permite semnalarea nceputului sau sfrsitului
zilei, nnourarile, nseninarile de peste zi, umbrele. Deci au rol de orientare n amurg si ajuta albina
sa vada obiectele apropiate, delimitndu-le pe acelea pe care urmeaza sa se aseze (flori, scndurita
de zbor, diferite obiecte), obiectele ce se afla n interiorul stupului sau n floare.
Antenele
Antenele sunt doua structuri filamentoase cu rol de miros, pipait si, posibil de diferentiere a
sunetelor, prinse de cap n partea de jos a fruntii. Au o deosebita mobilitate, putndu-se misca liber
n toate partile.

Antena este formata din trei parti distincte: scapus, pedicel si flagel, care cuprinde 11 articole:

- partile componente ale antenei;

Fiecare parte a antenei are organe cu functii variate: pipait, miros, perceperea modificarilor de
temperatura, a vibratiilor, a variatiei concentratiei dioxidului de carbon n aer sau a umiditatii.
Aceste organe sunt placile poroase , sensilele tricoide si sensilele baziconice .
Organele antenei (imagine microscopica)

94
 Placile poroase
sunt sensibile la mirosuri. Pe antena unei albine lucratore sunt aproximativ 3600-6000 placi
poroase, fata de 3000 pe antena matcii si 30000 pe antena unui trntor.
1.Placa poroasa

Sensilele baziconice
sunt organe de miros, ca si placile poroase. Se gasesc pe al 3-lea si al 10-lea segment antenar.
Sunt n jur de 150 sensile baziconice pe fiecare antena.
2.Sensila baziconica

95
 Sensilele tricoide
sunt sensibile la vibratii.O antena poate contine pna la 8500 de sensile tricoide, organe
considerate a fi un fel de "urechi ai albinelor". n general se considera ca albinele sunt surde, n
sensul obisnuit al cuvntului, dar ele percep foarte bine vibratiile transmise de un substrat solid.
3.Sensila tricoida
Prin interediul antenelor se stabilesc comunicatiile ntre indivizii familiei de albine. Cnd se
realizeaza schimbul de hrana ntre albine, cnd o albina solicita si primeste hrana de la o alta albina,
antenele lor ramn n contact permanent, facilitnd astfel schimbul de informatie.

Tot datorita antenelor albina se poate orienta n ntunericul stupului, recunoaste mirosul specific
al florilor si al mierii sau a unei albine din aceeasi familie, a unei straine sau dusman.
Fara antene, albina moare curnd, nefiind capabila sa se orienteze si sa stabileasca relatii
informationale cu mediul.
vrful unei antene (imagine realizata cu microscopul, antena fiind marita de 400 de ori).
Armatura bucala
Aparatul bucal al albinei este format din 3 parti: buza superioara (labrum) , doua mandibule si
trompa (proboscisul) si ndeplineste functia de prehensiune, insalivare, aspirare si conducere a
hranei lichide spre faringe.

96
 Labrumul (buza superioara) este o piesa anatomica mobila, o prelungire chitinoasa a cutiei
craniene, continuata cu o portiune membranoasa si are rolul de a nchide orificiul bucal n partea
anterioara.

- partile anatomice ale aparatului bucal.

Mandibulele sunt doua piese scurte si puternice, de forma concava care pot sa pivoteze n
articulatie, putndu-se apropia sau ndeparta de aceasta. Pe mijlocul mandibulelor se gaseste cte un
sant prin care se scurg secretiile elaborate de glandele mandibulare. Sunt acoperite cu peri simpli,
neramnificati la femele si ramnificati la trntor. Mandibulele sunt lipsite de dinti (spre deosebire de
viespi), de aceea albinele sunt incapabile sa rupa coaja strugurilor si sa aduca astfel pagube viilor -
cum gresit se crede, din contra, au un rol benefic, mpiedicnd, prin lingerea secretiilor ce se scurg
din boabele de struguri, mucegairea si deteriorarea acestora.

97
 - mandibule.

Cu ajutorul mandibulelelor albinele realizeaza modelarea solzisorilor de ceara si construirea

fagurilor, prehensiunea si roaderea capacelelor de ceara, prinderea albinelor hoate si a celor moarte
de aripi, picioare si evacuarea acestora din stup, scuturarea polenului de pe anterele florilor,
desprinderea porpolisului de pe mugurii de plop, salcie si descarcarea acestuia de pe picioarele
albinelor culegatoare, etc.
Trompa este formata din doua maxile si o buza inferioara (labium ). Acestea sunt piese
independente care intervin n recoltarea hranei lichide, a nectarului si a apei, prin aspiratie sau lins.
n timpul colectarii hranei toate aceste componente se alatura, formnd un tub cu lumen mai mare la
baza si mai redus la vrf, diametrul acestuia variind n mod direct cu gradul de vscozitate a hranei.
Trompa mai este folosita n schimbul de hrana (miere, laptisor de matca) ntre lucratoare, matca
si trntori, de asemenea pentru linsul feromonilor de pe corpul matcii si transmiterea lui mai
departe, spre alte lucratoare.
Lungimea trompei este diferita n functie de rasa albinelor si, atunci cnd este ntinsa, variaza
ntre 5,3 si 7,2mm.
n medie, la albinele noastre, autohtone, este de 6,5-6,6 mm.
Maxilele se compun din doua lamele chitinoase, cardo sau submaxilare , o piesa de legatura ntre
maxile si labium, saua ( lorum ), o piesa bombat alungita ( stipes ), un lob intern ( lacinia ), un lob
extern acoperit de peri tactili ( galea ) si un maxilar rudimentar.
Labiumul este format din submentum , o piesa de forma triunghiulara, mentum , un segment
alungit, glosa ( limba ) compusa din doi lobi interni, foarte lungi, paraglose , doi lobi externi si
flabelum , o piesa terminala de forma unei lingurite.
Glosa este acoperita cu perisori si este strabatuta, pe toata lungimea ei, ncepnd de la flabelum,
de un canal interior prin care sunt transportate lichidele. La baza glosei exista un grup de muschi ce
ncojoara cibarium- ul, o cavitate utilizata la pomparea lichidelor. Glosa are un rol important si n
recoltarea polenului deorece, adesea, grauncioarele de polen sunt prinse de perisorii ei. Ulterior
aceste grauncioare minuscule de polen sunt periate de proboscisul de pe picioarele anterioare.
Flabelum-ul si pilozitatea glosei actioneaza ca un burete, permitnd albinei sa recolteze cantitati
infime de lichid (nectar din flori, apa), prin miscarile alternative pe care le produce comportndu-se
ca o pompa aspiro-refulanta ce trimite necatarul, apa, catre cavitatea bucala si faringe.
Toracele
Toracele este compus din 4 inele chitinoase, strns legate ntre ele, de culoare cafenie si
acoperite de peri fini.

98
 Aceste segmente chitinoase ale toracelui albinei sunt: protoraxul , mezotoraxul , metatoraxul si
porpodeum -ul. Fiecare din aceste segmente prezinta o portiune dorsala ( tergum sau tergit ) si o
portiune ventrala ( sternum sau sternit ), ntre ele fiind dispusa pleura .
Pe fiecare din primele 3 segmente toracice (protorax, mezotorax, metatorax), n partea latero-
ventrala, sunt inserate cte o pereche de picioare, iar n partea supero-laterala, pe mezo si metatorax,
doua perechi de aripi.

Pe partile laterale toracele mai prezinta 3 perechi de stigme, care intervin n procesul respirator.
Pe exterior toracele prezinta peri fini, mari si desi, mai scurti la albina lucratoare si matca si mai
lungi la trntor.
n interiorul toracelui se gasesc o parte din organele respiratorii si nervii, de asemenea toracele
adaposteste muschii zborului, muschi foarte puternici, si muschii picioarelor.

99
 Aripile
Cele doua aripi, la albina, sunt situate pe mezotorax si metatorax, lateral, n partea superioara a
toracelui.
Articulatiilor mobile cu care sunt prinse de torace permit efectuarea unor miscari foarte variate,
miscari folosite la zbor, la ventilatia, aerisirea stupului si la crearea curentilor de aer necesari
evaporarii surplusului de apa din miere, a surplusului de dioxid de carbon din aer, etc.
Aripile au un aspect lucios, matasos, sunt transparente, membranoase, strabatute de nervuri
chitinoase, ramnificate (tuburi aflate ntr-o retea comuna, ce comunica ntre ele, al caror lumen se
micsoreaza n mod gradat, spre marginile aripii).

- aripa de albina .

De la baza aripii pornesc patru nervuri: costala (ce margineste partea anterioara), subcostala
(dedesupt de costala si paralela cu aceasta), mediana (la mijlocul aripii) si anala (dispusa spre
marginea posterioara a aripii).Nervurile aripii delimiteaza un numar de celule nchise spre
articulatie si deschise catre margini. Aceste celule permit stabilirea caracterelor biometrice si
identificarea astfel a raselor sau populatiilor de albine.
Albina are doua perechi de aripi: o pereche de aripi anterioare, mari si o pereche de aripi
posterioare, mai mici.

100
 - tipuri de aripi la albina.
Pe partea anterioara a aripii posterioare sunt o serie de crlige ( hamuli ), orientati cu dechiderea
n sus si posterior. Rolul acestora este de a unifica cele doua aripi n timpul zborului. Atunci cnd
ventileaza, albina nu-si uneste aripile, acestea miscndu-se n mod independent.

Numarul hamulilor este diferit la lucratoare, matca sau trntor. Daca aripa lucratoarei are 15-27
hamuli, aripa matcii are 13-23 hamuli iar aripa trntorului 13-23 hamuli.
Pe aripa anterioara, pe partea posterioara a acesteia, este o nduitura, o cuta, puternic chitinizata
pentru rezistenta mecanica, ce are forma unui jgheab. n stare de repaus aripia anterioara se
suprapune peste cea posterioara, asezndu-se pe abdomen. Cnd albina vrea sa zboare aripa
anterioara aluneca peste cea posterioara, cuta se agata n crligele aripii posterioare si astfel cele
doua aripi se unifica formnd o singura unitate, o aripa mai mare, capabila de o compresie a aerului
mai mare.

101
 Consecutiv unirii, cele doua aripi se ridica n pozitie oblica nainte, pna cnd partea anterioara a
aripilor cade vertical pe torace. Aripile sunt aduse n plan orizontal de 9 muschi toracici puternici ce
actioneaza asupra radacinii aripilor, 5 asupra aripii anterioare si 4 asupra celei posterioare.
Ajunse n pozitia de zbor aripile vibreaza foarte puternic, vertical, descriind o traiectorie sub forma
de semicerc, fara a se atinge ntre ele sau a atinge picioarele. Miscnd aripile n jos, albina le mai si
roteste, vrful aripii anterioare descriind o figura sub forma cifrei 8.
Albina bate din aripi de 200 de ori pe secunda. Pentru a atinge o astfel de frecventa mare de
batai/sec. albina se foloseste de muschii toracici, de muschii zborului, muschi ce sunt controlati
nervos sa se contracte de mai multe ori la fiecare impuls nervos.
Viteza de zbor si distanta pe care o poate strabate n zbor albina depind de nivelul energetic al
muschilor toracici. Energia pentru zbor este furnizata prin metabolizarea nectarului. Daca n snge
cantitatea de zahar scade sub 1% albina este incapabila sa zboare. Pentru a dispune de energie n
timpul zborului, la plecarea din stup, albina se alimenteaza, si umple stomacul cu miere, miere pe
care o va consuma treptat n timpul zborului, consumul acestei rezerve fiind de cc. 1,5mg/minut.
n mod obisnuit, viteza de zbor a unei albine lucratoare este 24km/ora ( Park,1923 si von Frisch,
1967 ). Daca este favorizata de curentii de aer si de vnt, o albina fara ncarcatura de polen, propolis
sau nectar poate atinge o viteza de peste 60km/ora. ncarcata zboara cu 6,5m/sec. iar fara
ncarcatura cu 7,5m/sec. ( Wenner, 1963 ).
Raza de zbor utila a unei albine lucratoare este de 1,5 kilometri, dar n caz de necesitate (lipsa
culesului de nectar si polen n apropiere), pentru a ajunge la aceste surse de hrana poate parcurge
distante de 10-12 kilometri, desigur cu consum mare de rezerve de hrana, de energie.
Temperatura corpului, a toracelui, n timpul zborului, e mentinuta de albina la valoarea de 46C
printr-un circuit sanguin accelerat ce lasa sa treaca excesul de caldura spre cap, caldura ce este apoi
eliminata prin regurgitarea picaturilor de apa extrase din miere. Acestea racoresc capul exact ca si
transpiratia la vertebrate.
Picioarele
n principal organe de locomotie, picioarele sunt folosite si pentru recoltarea polenului si a
propolisului.

Piciorul albinei este format din urmatoarele segmente: coxa , trocanterul , femurul , tibia si tarsul
.
Coxa , primul segment al piciorului, se gaseste la nivelul dintre pleurite si sternite. Este o
articulatie de forma cilindrica, dotata cu o musculatura foarte puternica , ce asigura prinderea
piciorului la torace si permite miscarea piciorului nainte si napoi.

102
 Trocanterul este legat de coxa prin doi condili, iar cu femurul este articulat n asa fel nct toate
celelalte segmente ale piciorului sa se poata ridica sau relaxa simultan.

Femurul are o forma alungita si dispune de doi muschi foarte puternici, un flexor ventral si un
extensor dorsal.
Tibia este mai subtire si mai scurta dect femurul, la picioarele anterioare si mediane, iar la cele
posterioare este mai lunga, mai turtita si, n partea distala, mai lata. La albinele lucratoare, din cauza
muncii specifice pe care trebuie sa o ndeplineasca (culesul si transportul polenului si propolisului),
tibia este mai dezvoltata, iar la matca si trntor, nefiind necesara specializarea acesteia pentru cules
si transport, este mai subtire.
Tarsul este compus din cinci tarsomere , articole dezvoltate n mod diferit. Bazitarsul , primul
articol, are o forma alungita si cilindrica pentru prima si a doua pereche de picioare, la picioarele
posterioare este mai latit. Celalalte segmente tarsale sunt articulate liber, neavnd musculatura
proprie. Ultimul articol tarsal se termina cu doua gheare si o ventuza ( pulvillus ). Aceste formatiuni
permite albinei sa se deplaseze si sa ramna suspendate pe suprafete n plan nclinat, rugoase sau
netede (petale de flori, corpul stupului, fagurele), sa agate diferite parti ale corpului albinelor moarte
sau hoate pentru a le scoate din stup,etc. Ghearele sunt utilizate de albine, de asemenea, pentru
manipularea solzisorilor de ceara n constructia fagurilor, a celulelor.

- segmentele piciorului posterior al albinei

Albina si poate curata antenele gratie dispozitivului de curatat de pe prima pereche de picioare.
Acest dispozitiv este format dintr-o excavatie semilunara situata n partea proximala a tarsului si
dintr-o clapeta prevazuta cu peri desi, n forma de perie, situata pe partea distala a tibiei. Cnd
antena este introdusa n fosa semilunara si se apropie tarsul de tibie, clapeta se nchide. Prin
retractarea antenei aceasta se curata de polen si alte impuritati, de corpurile straine care ar i-ar putea
afecta receptivitatea.

103
 Picioarele mijlocii intervin n transferul polenului, propolisului de pe picoarele anterioare pe cele
posterioare. Ele au n partea distala a tibiei un pinten ce ajuta la descarcatul polenului de pe picioare
si asezarea acestuia n celulele fagurelui.
Picioarele posterioare ale albinei lucratoare sunt adaptate pentru recoltarea si transportul
polenului si a propolisului, pe partea externa a tibiilor prezentnd o serie de excavatii marginite de
peri rigizi, orientati catre interior ( corbiculele sau panerasele ).

Adunarea polenului de pe corp si depozitarea acestuia n panerase este realizata de albina cu

ajutorul perilor lungi, dispusi sub forma de perie, pe 9-10 rnduri, pe bazitars. Pentru compactarea
si transprotul polenului de pe peria bazitarsului a unui picior pe corbicula celuilalt picior albina
foloseste o presa, o adncitura situata la piciorul posterior, ntre tibie si bazitars.

Abdomenul
La exterior abdomenul este mai dezvoltat n partea anterioara si mai subtire n partea posterioara.
La albina lucratoare si matca, este format din 6 segmente vizibile (dungi negre), n timp ce la trntor
este format din 7 segmente.

Anatomic, abdomenul albinei adulte este format din 10 segmente.

104
 Segment nr. Specificatii

1 Denumire: propodeum

- este sudat la torace;

2-7 - sunt vizibile dupa petiol;

8-9 - sunt asociate cu acul la albina lucratoare

sau cu organele de reproducere la matca si
trntor;

10 - formeaza anusul;

Fiecare din aceste 10 segmente abdominale este constituit dintr-o placa dorsala ( tergit ) si o
placa ventrala ( sternit) . Ansamblul format dintr-un tergit si un sternit este mobil, n sensul ca desi
tergitul acopera partial marginile laterale ale sternitului, are posibilitatea de a se ndeparta foarte
mult de acesta, lucru foarte important pentru respiratie si alimentatie.Inelele abdominale sunt unite
de catre o membrana intersegmentara ce permite abdomenului sa se mareasca atunci cnd stomacul
este plin cu apa sau nectar.
De o parte si de alta a fiecarui tergit se afla cte un orificiu respriator stigma.

- inele abdominale la albina lucratoare;

nvelisul extern al albinelor se numeste tegument sau exoschelet, dermoschelet . Acesta are rol
de protectie si suport scheletic al tesuturilor moi.
Tegumentul este format din : cuticula , hipoderma si membrana bazala .
Cuticula este formata din 3 parti componente, nedelimitate distinct: endocuticula , exocuticula si
epicuticula , contine o mare cantitate de chitina avnd astfel rol de protectie mecanica a organelor
din interiorul abdomenului.
Pe suprafata abdomenului sunt inserati numerosi peri, de forme si marimi diferite, cu rol protector,
senzitiv si de colectare a polenului floral. Odata cu naintarea n vrsta acesti peri se uzeaza iar
abdomenul albinei capata astfel o culoare neagra, lucioasa.

105
 - lucratoare la cules de nectar si polen .
Sistemul Nervos al albinei
Sistemul nervos central, la albina, este format din creier si lantul nervos ventral (organe ce
asigura relatiile albinei cu mediul exterior si comanda miscarile) precum si dintr-un sistem
somatogastric asemanator sistemului nervos simpatic, sistem ce proceseaza informatiile senzoriale
ce vin de la organele interne si comanda functiile acestora (circulatia, respiratia, digestia, etc.)
Creierul , la albina, este foarte bine dezvoltat, n comparatie cu alte insecte, si rezulta din
asocierea ganglionilor cefalici.

Cele 3 parti principale ale creierului albinei sunt: protocerebrum -ul, deutocerebrum -ul si
tritocerebrum -ul.
Protocerebrum -ul formeaza partea cea mai voluminoasa a creierului. Este localizat n partea
frontala, superioara, a capsulei cefalice. Prezinta doi corpi pedunculati. Functia acestora este foarte
importanta, ei coordonnd diferite activitati cerebrale.
Datorita faptului ca este legat direct, prin intermediul nervului optic de cei doi ochi compusi si
oceli, protocerebrum-ul este considerat a fi centrul vederii.
Deutocerebrum -ul este situat pe partea inferioara a lobilor protocerebrali. Este legat de doi
nervi antenari grosi, unul senzitiv, prin intermediul caruia deutocerebrum-ul primeste informatii
senzoriale de la antene si unul motor prin care acesta timite comenzile catre muschii antenari.
Tritocerebrum -ul este situat n partea anterioara a lobilor antenari. Este putin dezvoltat. Este
conectat cu nervul labrului si cu nervul pericardial care controleaza activitatea glandelor endocrine.

106
 Cel mai dezvoltat creier ( vorbind de masa si volumul lobilor protocerebrali si deutocerebrali), pe
ansamblu, este al trntorelui (datorita si lobilor lor optici foarte dezvoltati), urmat de cel al albinei
lucratoare. Matca are cel mai mic creier.
Lantul nervos ventral
La albina, lantul nervos ventral este format din ganglionul subesofagian si lantul nervos ventral
porpriu zis .
Ganglionul esofagian este situat spre partea inferioara a capului, spre esofag, si este format din
trei ganglioni uniti, ce se unesc cu creierul n partea lor superioara. Din acesti ganglioni pornesc o
serie de nervi: nervii maxilari, mandibulari si labiali. Spre partea posterioara ganglionul esofagian
se leaga cu prima pereche de ganglioni toracici, deci, prin acestia, au legaturi nervoase cu ntreg
lantul ganglionar.
Lantul nervos ventral este format n total din 7 perechi de ganglioni, doua dintre aceste perechi
de ganglioni fiind situati n torace iar cinci n abdomen. Datorita faptului ca acesti ganglionii sunt
uniti ntre ei printr-un cordon dublu, sistemul ganglionar din care fac parte a fost denumit
"scalariform". n functie de pozitia pe care o ocupa n corpul albinei, ganglionii inerveaza organe
anatomice diferite:
Ganglioni Organele inervate
prima
prima pereche de picioare
Ganglio pereche.
ni toracici a doua a doua si a treia pereche de picioare, a doua pereche de aripi
pereche. si muschii toracelui (muschii zborului).
Ganglioni
aparatul respirator, tubul digestiv si organele genitale.
abdominali.

Schimburile informationale ntre sistemul nervos central si mediul nconjurator se realizeaza prin
medierea nervilor (senzitivi si motori). Astfel, prin nervii senzitivi informatiile colectate de la
receptorii aflati pe tot corpul albinei sunt transmise ascendent, sub forma impulsurilor nervoase,
spre sistemul nervos central care le prelucreaza si apoi transmite comenzile motorii muschilor care
realizeaza miscarea diferitelor parti ale corpului albinei, a picioarelor si aripilor, deci prin
intermediul carora se realizeaza mersul si zborul.

Sistemul neuroendocrin
Sistemul neuroendocrin este alcatuit din celule neurosecretoare , aflate n creier (celule
secretoare de hormoni) si glande endocrine , care sunt activate de hormonii eliberati de celulele
neurosecretoare din creier.

107
 Glande endocrine sunt reprezentate de glandele protoracice si cele doua perechi de glande
retrocerebrale.
Glandele protoracice sunt situate difuz n apropierea tubului digestiv, n mezotorace si
prototorace, la larve, si secreta (ca si celulele neurosecretoare ale creierului) ecdisonul
(cunoscut si ca hormonul naprlirii sau
hormonul de metamorfoza).
Edicsonul un rol esential n cresterea si metamorfoza larvei, precum si n schimbarea culorii
acesteia. Albinele lucratoare, avnd glandele toracice atrofiate sunt incapabile de naprlire si
dezvoltare ulterioara.
Corpora cardiaca si Corpora allata sunt glande retrocerebrale , producatoare de hormoni.

Corpora cardiaca este dispusa deasupra gurii, posterior fata de creier si este compusa din doua
formatiuni ce au pe partea ventrala axonii celulelor neurosecretoare; printre cele doua formatiuni
trece aorta. Capetele axonilor se dilata la capatul distal sub forma de saci mici ce contin numeroase
granule. Axonii sunt implicati n realizarea sinapselor. Corpora cardiaca este conectata prin fibre la
ganglionul hipocerebral. Hormonul secretat de celulele neurosecretoare din creier (ecdisonul) trece
la corpora cardiaca de unde, probabil, cu compozitia schimbata, intra n circuitul hemolinfei alaturi
de secretia proprie a acestei formatiuni. Rolul secretiei corporei cardiaca nu este nca cunoscut.
Corpora allata este un organ format din doua formatiuni celulare situate de o parte si alta a
esofagului, are forma globuloasa si este conectata prin nervi de corpora cardiaca si celulele
neurosecretoare din creier. Se presupune ca influenteaza secretia hormonului de narrlire a corporei
cardiaca.Corpora allata secreta hormoni proprii, cu functii diferite (juvelinizanta, gonadotropica,
metabolica).
Cel mai important hormon secretat de corpora allata este hormonul juvenil , hormon denumit
astfel deoarece la insecte principala lui functie este de reglare a metamorfozei si fiindca este
implicat n diferite manifestari fiziologice si de comportament, intervenind n controlul
metamorfozei (la larve, modificarea nivelului de hormon juvenil induce naprliri ntre stadiul larval
si pupal si, de asemenea, n cadrul ciclului de dezvoltare, ntre stadiul pupual si de adult), n
maturizarea sexuala si n reproductie. La albine, hormonul juvenil controleaza determinarea castelor
(regleaza politeismul), diferentierea, n cadrul ciclului de dezvoltare, n stadiul de larva, ntre matca

108
si lucratoare. Daca larva eclozionata dintr-un ou fecundat daca este hranita cu laptisor de matca si
concentratia de hormon juvenil este redusa din larva respectiva se va dezvolta o lucratoare, daca
nsa larva respectiva (de 3-5 zile) este hranita abundent cu laptisor si concentratia de hormon juvenil
este mare, din larva respectiva se va dezvolta o regina.

- glandele retrocerebrale.
La albinele adulte hormonul juvenil influenteaza sinteza de feromoni si dezvoltarea glandelor
hipofaringiene, reglnd astfel diviziunea muncii. De asemenea controleaza maturarea
comportamentala si fiziologica a albinelor, faciliteaza integrarea comportamentala a lucratoarelor n
familia de albine si permite adaptarea acesteia la schimbarile survenite n cadrul curbei dezvoltarii
din timpul anului.

Sistemul glandular
Sistemul glandular la albine este format din glandele:hipofaringiene,mandibulare, cerifere,
labiale, Nasonov, Koshevnikov, Dufour si Arnhart. Aceste glande intervin n productia de ceara,
comunicarea ntre membrii coloniei, apararea stupului si transformarea hranei (nectar n miere,
polen n pastura).
Glandele hipofaringiene , la albina lucratoare, sunt cele mai voluminoase glande salivare.
Situate n cavitatea craniana, pe partile laterale ale creierului. Au forma a doua tuburi sinuoase,
lungi de cc. 15-20mm, pe care sunt inserati numerosi corpusculi ovali, cu functie secretoare.

109
 Glandele se deschid la baza faringelui, fiecare celula din corpuscul fiind legata cu canalul axial
al corpuscului printr-un tub lipsit de nvelis cuticular.

Aceste glande lipsesc la trntor, iar la matca sunt putin dezvoltate. La albinele lucratoare n
vrsta de 6-12 zile (perioada stadiului de doica) sunt foarte bine dezvoltate si produc laptisorul de
matca necesar hranirii larvelor si reginei, iar la albinele n vrsta de peste 21 de zile (perioada
stadiului de culegatoare) aceste glande secreta invertaza care converteste zaharoza n glucoza si
fructoza (cei doi monozaharizi constituienti ai ei), nectarul floral transformndu-se astfel n miere.
Glandele mandibulare sunt situate n cavitatea craniana, de o parte si de alta a capului si se ntind
pna la baza antenelor lucratoarelor. Cele mai dezvoltate glande mandibulare le are matca, urmata
de albinele lucratoare. La trntori aceste glande sunt slab dezvoltare. Sunt constituite dintr-o
pereche de saci ovali care se deschid la baza mandibulelor printr-un conduct, peretele glandei este
format dintr-un epiteliu de tip secretor marginit de o intima cuticulara.

La albinele doici, n vrsta de 6-12 zile, glandele mandibulare secreta o substanta lipidica, acidul
10-hidroxi-2-decenoic, care este principalul component al hranei date larvelor, acidul octanoic si
alti acizi volatili.

110
 La albinele n vrsta, aceste glande secreta feromonul 2-heptanon, o substanta care alarmeaza
albinele, cu rol de aparare, ca si compusul produs de glanda acului, nsa este mult mai putin activ ca
acesta.
La matca glandele mandibulare secreta un ectohormon numit substanta de matca, ce are n
componenta acidul 9-keto-(E)-2-decenoic, prescurtat 9-ODA, si acidul 9-hidroxi-(E)-decenoic,
prescurtat 9-HDA precum si alti compui ai caror functii nu sunt nca cunoscute. Substanta de matca
inhiba dezvoltarea ovarelor la albinele lucratoare, atrage trntorii la locul de mperechere si
contribuie la inhibarea instinctului familiei de albine de a ncepe cladirea botcilor.
Secretia glandelor mandibulare poate dizolva ceara si propolisul, de aceea albinele o folosesc la
prelucrarea acestor produse , la dizolvarea marginii capacelelor de ceara, facilitnd astfel eclozarea
puietului si lustruirea, pregatirea celulelor pentru depunerea oualor de catre matca.
Glandele cerifere sunt n numar de 4 perechi si sunt situate pe partea inferioara a abdomenului
albinei lucratoare. Sternitele 4,5,6 si 7 se prelungesc nainte si formeaza un cadru chitinos care
ramne mereu ascuns sub sternitul precedent. Acest cadru chitionos are doua placi ovale,
transparente si foarte fine, numite oglinzi cerifere sau placi cerifere . Pe fiecare dintre aceste oglinzi
se afla cte o glanda epidermica. Deasupra fiecarei glande se gasesc celule ncarcate cu rezerve
grase, care se activeaza n momentul secretarii cerii

Fiecare glanda cerifera este formata din 10000-20000 celule epiteliale cu aspect fibliar de forme
diferite, n functie de stadiul lor functional, ce contin granule bazofile. n stare de repaus celulele
epiteliale au forma cubica iar cnd sunt active, din cauza acumularii cerii lichide, se alungesc si
devin cilindrice. Cnd ceara este eliberata membrana celulara a acestor celule epiteliale se rupe,
celulele revenind la forma lor initiala.
La fiecare celula a glandei cerifere ajung trahei prin care celula primeste aer, oxigen necesar
procesului fiziologic de producere a cerii. Secretia cerii nu este o functie continua ci este un act
fiziologic legat de o anumita vrsta biologica. n cursul scurtei sale vieti albina trece printr-o stare
de activitate a acestor cerifere, dar nu de lunga durata, dupa care secretia de ceara nceteaza, albina
ndeplinind n stup alte activitati, altele dect secretia cerii si constructia fagurilor (cules, apararea
sau curatarea stupulu). n mod normal secretia de ceara se poate declansa la vrsta de 6 zile. n
unele cazuri se poate declansa si mult mai trziu, dupa vrsta de 24 de zile. Pentru a putea secreta
ceara la aceasta vrsta, albinele trebuie sa aiba n corp o rezerva de proteine, proteine acumulate
datorita ingerarii n primele 5-6 zile de viata a unei cantitati suficiente de polen si necesare
dezvoltarii corespunzatoare a celulelor grase. Activitatea maxima a acestor glande cerifere se

111
nregistreaza la albinele tinere, n vrsta de 13-18 zile, naltimea celulelor fiind, n acest stadiu, de
53-60.
Secretia de ceara depinde nu numai de vrsta albinelor dar si de starea culesului (un cules bun
stimuleaza secretia de ceara), de numarul albinelor tinere din stup, de perioada anului (colonia de
albine nu construieste la fel tot timpul anului, mai mult primavara si vara), de nevoia stupului la un
moment dat ( adapostirea larvelor, a puietului si a proviziilor de miere si polen) si de cantitatea de
miere din stup (lucratoarele nu pot produce ceara daca n stup nu exista o rezerva suficienta de
miere, pentru producerea a 1kg de ceara fiind necesara consumarea a aprox. 8,4 kg. miere).
Cnd glanda cerifera functioneaza, ceara trece prin oglinda cerifera, poroasa, si se ntareste pe
fata inferioara a acesteia sub forma unui solzisor care se desprinde si iese la exterior unde este
preluat de periutele celei de-a 3-a perechi de picioare. Solzisorul de ceara este foarte mic, nu
cntareste, n medie, mai mult de 0,8mg, ceea ce nseamna ca pentru producerea unui kilogram de
ceara sunt necesari circa 1250000 solzisori.
Compozitia cerii este foarte complexa, fiind un amestec de peste 300 compusi. Culoarea ei este
alba dar din cauza pigmentilor carotenoidici liposolubili din polen capata o nuanta galbena.
Glandele labiale , n numar de doua perechi, prezinta o portiune situata cefalic ( glandele
cervicale ) si o portiune situata n zona toracica ( glandele toracice ).
Glandele cervicale sunt formate din numerosi corpusculi secretori.
Secretia acestor corpusculi este neutra din punct de vedere chimic si se elimina n canalul
glandelor toracice, care, la rndul lor se deschid ntr-o dilatatie de la baza trompei numita
salivarium . Secretia glandelor toracice este folosita la prelucrarea cerii, enzimele produse de aceste
glande avnd rol n digestia lipidelor si a glucidelor.
Glandele toracice corespund glandelor salivare ale altor insecte si provin din glandele sericigene
ale larvei. Situate n partea anterioara a toracelui, sunt formate dintr-o masa de tuburi foarte
ramnificate, care se unesc ntr-o aglomerare de celule alungite care alcatuiesc un doua rezervoare
pentru acumularea secretiei. Aceasta secretie are un pH slab acid (6,3-7) si este folosita la diluarea
mierii si a laptisorului de matca, ca liant al graunceoarelor de polen si la construirea fagurilor.
Glanda Nasonov , numita si glanda mirosului, are o forma triunghiulara si este situata ntre
ultimele doua tergite abdominale. Glanda comunica cu exteriorul prin intermediul unui canal
odorifiant ce are aspectul unei benzi de culoare brun-lucioasa. Atunci cnd albina lucratoare si
ndeparteaza tergitele, produsul chimic secretat poate fi eliberat n afara prin acest canal.

112
n secretia glandei Nasonov au fost identificati 7 substante
Substanta Proportia (n parti)
Geraniol 100
Acid nerolic 75
Acid geranic 12
(E) - citral 1
(Z) - citral 1
(E,E) - farnesol 50
Nerol 1

Feromonul secretat de aceasta glanda serveste la orientare, n special la intrarea n stup, pentru
recunoasterea albinelor care fac parte din acceasi familie, asezarea si adunarea roiului sub forma de
ciorchine, la stabilirea pozitiei sursei de apa, de nectar si polen, a florilor. Este raspndit n
atmosfera prin curentii de aer produsi de miscarea aripilor pe o raza de pna la 100m si persista
circa 2-3 ore.
Cantitatea de feromon secretati de albinele lucratoare creste cu vrsta, maximul de secretie
nregistrndu-se la albinele n vrsta de 28 zile.
Glandele Koshevnikov sunt glande aflate n apropierea acului. Aceste glande sunt mult mai
bine dezvoltate la matca, la albinele lucratoare fiind mult mai mici. Produc, se pare, mirosuri
atractive pentru albine.
Glandele Dufour sunt glande mici, situate n abdomen, n partea inferior-posterioara a acestuia.
Secretia acestor glande este varsata n camera acului. Are un pH alcalin si intervine n lubrifierea
acului precum si fixarea oualor n fundul celulelor.
Glandele Arnhart sunt situate pe ultimul segment tarsal al lucratoarelor. Ele si varsa continutul
n zona pernitei tarsale. Secretia glandelor Arnhart e considerata a fi "amprenta piciorului",
lucratoarele depunnd substanta produsa de aceste glande la intrarea n cuib sau pe flori pentru a se
orienta.

Sistemul circulator
Sistemul circulator la albine este alcatuit din: inima ( cord ), aorta ,doua diafragme , hemolimfa
si organele accesorii de pulsatii.
Cordul, organul pulsatil, este situat n partea dorsala a abdomenului, deasupra aparatului
digestiv, are o forma tubulara, alungita si este compartimentat n 5 camere ( ventricule ), care se
ntind de la mijlocul segmentului al VI-lea abdominal pna n apropierea creierului. Inima este
sustinuta la hipoderm de fibre conjunctive, iar la septumul pericardial prin fibre musculare.

113
 - localizarea inimii si aortei la albina.

Ventriculele cuprind segmentele abdominale III si VI, sunt inegal dezvoltate (ultimele trei
ventricule fiind mai mari) si comunica ntre ele prin orificii prevazute cu supape ( valvule ) care se
deschid cnd cavitatea se dilata si apoi se nchid cnd aceasta se contracta. Valvulele au deschiderea
spre interior si sunt orientate postero-anterior, ceea ce permite hemolinfei sa circule doar ntr-un
singur sens. Inima albinei lucreaza ca o pompa aspiratoare-respingatoare care, sub actiunea
muschilor laterali si a celor doua diafragme (dorsala si ventrala) mpinge sngele n tot organismul.
Pe partile laterale ale ventriculelor se gaseste cte o pereche de osteole, deschideri oblice ca si niste
supape, prevazute cu valvule lungi, orientate anterior pentru a facilita avansarea hemolinfei postero-
anterior si pentru a mpiedica rentoarcerea lor n ventricule. Peretii ventriculelor sunt alcatuiti dintr-
o musculatura circulara puternica, cea mai puternica musculatura avnd-o ultimele 3 camarute,
venricule cu rol foarte important n aspiratia si propulsia hemolinfei. Musculatura se reduce
progresiv catre prima camera, disparnd complet la nivelul aortei.
Aorta rezulta din subtierea cordului ncepnd de la nivelul segmentului III abdominal, porneste
din inima, trece prin petiol, strabate cavitatea toracica, formeaza o serie de spirale, se subtiaza
anterior treptat, patrunde n cutia craniana si se deschide n cavitatea cefalica printr-un orificiu mic.
Aici, aproape de creier, se goleste de tot sngele pompat de inima, acest snge scaldnd toate
organele capului, apoi se napoiaza n torace unde scalda organele de acolo si mai departe, n
abdomen, unde sngele scalda tubii malpighieni care retin acidul uric si alte impuritati. Sngele,
mbogatit pe parcurs cu diferite substante intra din nou n inima si ciclul circulator se reia.
Diafragma dorsala se gaseste sub cord, ntre segmentele abdominale III si IV, si se prezinta sub
forma unui perete muscular ntins.Pe marginile laterale, diafragma este atasata la tegument. ntre
punctele de insertie ale diafragmei la tegument sunt spatii libere prin care circula hemolimfa. ntre
diafragma si nvelisul corpului din regiunea cordului, n partea superioara, se formeaza sinusul
dorsal sau pericardial , o cavitate ce cuprinde sacii aerieni si traheele dorsale. Pe partea dorsala a

114
sinusului se afla o masa de celule grase ce comunica liber cu cavitatea viscerala a corpului, de-a
lungul marginilor libere ale diafragmei.
Diafragma ventrala este situata inferior tubului digestiv, deasupra cordonului nervos si se
prezinta sub forma unei fsii de tesut muscular transparent. Este fixata anterior, la nivelul
mezotoraxului si a metatoraxului apoi traverseaza propodeumul si petiolul. n abdomen este mai
lata si inserata pe tegument, n mod analog cu diagragma dorsala. ntre diaframa ventrala si peretele
ventral al corpului albinei este situat sinusul ventral .
Hemolimfa este reprezentata prin plasma si elementele figurate si are aspectul unui lichid
limpede, incolor sau cu nuante galbene-portocalii. Cantitatea de hemolimfa precum si gradul ei de
ncarcare cu diferite substanante difera mult n functie de vrsta albinei, de starea ei de nutritie si
sanatate, de activitatea pe care o desfasoara n cursul ciclului ei biologic precum si de mediul
ambiant n care albina vietuieste. Compozitia hemolimfei:
Hemolinfa nu contine pigment respirator. Elementele constituiente ale hemolimfei sunt:
- celule mici, rotunde (12-13 microni diametru), cu nuclei intens colorati de dimensiuni variabile
si protoplasma slab colorata;
- celule formatoare (4,62-13,8 microni diametru);
- leucocite, celule mari, alungite, cu nuclei cu aspect granulat si citoplasma neomogena, slab
colorabila;
Organele accesorii de pulsatie sunt localizate n cutia craniana, la baza antenelor precum si n
torace, la baza aripilor. Rolul acestor organe este de a suplimenta activitatatea inimii si a celor doua
diafragme, dorsala si ventrala.

Sistemul Muscular
Sistemul muscular, la albina, este de tip striat, cu exceptia muschilor directi ai zborului, si
permite efectuarea de catre albina a unor miscari rapide si complexe.
Muschii sunt legati de chitina scheletului fie direct fie prin intermediul unor tendoane,
musculatura fiind raspndita n tot organismul. Organele interne dispun de propria lor musculatura.
Fibra musculara prezinta la exterior o membrana ( sarcolema ), iar la interior sarcoplasma , ce
contine miofibrile. Nucleii sunt asezati central, pe un singur rnd (aceasta este o particularitate ce
deosebeste musculatura striata a albinei de cea a mamiferelor, unde nucleii sunt dispusi periferic).

115
 Muschii directi si indirecti ai zborului din torace nu au sarcolema, n schimb fibrele lor
musculare sunt foarte fine si grupate n fascicule mici printre care patrund trahee respiratorii.

Muschii directi ai zborului sunt muschi foarte voluminosi si puternici si produc bataile verticale
ale aripilor.
Muschii indirecti ai zborului sunt muschi puternici ce permit transformarea miscarilor verticale
ale aripilor n miscari helicoidale, printr-o actiune transversala, permitnd astfel efectuarea zborului,
deplasarea n aer a albinei.
Musculatura abdomenului este formata din muschi dorsali, ventrali, laterali si muschii celor
doua diafragme, muschi ce realizeaza legatura ntre sternite si tergite. Trntorul are dezvoltata
foarte puternic musculatura segmentelor abdominale 3 si 4. Musculatura albinei lucratoare este
foarte puternica, aceasta putnd transporta pe o suprafata rugoasa o greutate egala cu de 20 de ori
greutatea ei corporala. Forta de cotractie a muschilor albinei, n comparatie cu cea a omului, este de
14 ori mai mare.

Sistemul Respirator
Albina nu are plamni si nu dispune de nici un lichid intermediar comparabil cu sngele pentru a
transportul oxigenului, nsa are un sistem de trahei care conduce aerul direct pna la tesuturi, unde
este utilizat pentru oxigenare si n procesele oxidative, furnizoare de energie. .Acest sistem de
tuburi traheale este bine dezvoltat, fiind raspndit n ntregul organismul.

Aparatul respirator, la albina, este format din: stigme (spiraculi), trahei scurte, trahei
longitudinale, trahei transversale, ramnificatii traheale si celule traheale terminale.
Stigmele reprezinta orificiile externe ale aparatului respirator. La lucratoarele adulte stigmele
sunt repartizate simetric pe amble laturi ale corpului, cte o pereche de fiecare segment, sunt n
numar de 10 perechi, sunt situate pe torace (3 perechi de stigme), abdomen (7 perechi de stigme) si
la nivelul aparatului de aparare si atac (acul -o pereche de stigme), pe care-l oxigeneaza n mod
direct. Orificiul stigmei este nconjurat de o ngrosare chitioasa prevazuta cu peri ( peritrema ), ce
are rol de filtru, de mpiedicare a patrunderii impuritatilor (praf, diferite particule, etc).

116
 La stigmele abdominale atrium -ul este prevazut cu supapa de nchidere a lor, actionata de un
muschi. Stigmele toracice se deschid direct la exterior. Prima pereche de stigme toracice se
deschide ntr-o mica excavatie n depresiunea mezotoracelui. n aceasta excavatie se adapostesc,de
obicei, acarienii Acarapis woodi deoarece aici sunt feriti de orice miscare de curatire efectuata de
catre albina, astfel putnd patrunde nestingheriti n prima pereche de trahei, unde se stabilesc si si
continua ciclul evolutiv. Din stigma, aerul patrunde n trahei.
Traheile sunt tuburi rigide, de cuticua fina, chitinizata, prevazute la exterior, catre stigme, cu un
sistem de nchidere ( opercul ) ce regleaza patrunderea aerului n trahei, iar n interior cu ntarituri
de chitina helicoidale ( tenidii ). Rolul tenidiilor este de a mentine n permanenta traheea deschisa,
asigurndu-i rigiditatea si, n acelasi timp, supletea. Se disting mai multe tipuri de trahei:
Trahei scurte - sunt trahei de dimensiuni mici, ce realizeaza legatura ntre stigme si traheile
longitudinale.
Traheile longitudinale - sunt tuburi traheale ce prezinta pe lungimea lor dilatatii ( sacii aerieni ).
Acesti saci de aer nu contin tenidii, ceea ce le confera elasticitate si posibilitatea de a se dilata si
sunt dispusi n mod diferit n corpul albinei:

Parte
Numar de saci aerieni
anatomica

1 cefalic
5
Cap 2 cefalici superiori

2 mandibulari

1 toracic ventral
anterior

7 1 ventral posterior
Torace
2 ventrali laterali

2 dorsali lateral

117
 1 scutelar

1 abdominal supero-
3 anterior
Abdomen
2 abdominali

Sacii aerieni sunt legati ntre ei prin conduri transversale.

Rolul sacilor aerieni este de nmagazinare si folosire a aerului, n special pe timpul zborului,
cnd consumul de oxigen este mai mare dect cel primit prin stigme n timpul procesului respiratiei.
n timpul perioadei de iarna, cnd miscarile respiratorii ale albinelor sunt reduse, permite acestora
sa dispuna de oxigenul necesar ntretinerii functiilor vitale. Sacii aerieni intervin si n mecanismul
zborului, n sensul ca, atunci cnd sunt umpluti cu aer, scad greutatea specifica a corpului albinelor
iar acestea pot sa-si ia zborul.
Traheile transversale realizeaza legaturi ntre traheile longitudinale. Ramnificatiile traheale
mpnzesc organismul si sunt formate din epiteliu simplu ce prezinta la interior un strat chitinos
spiralat care formeaza ngrosari ce dau rezistenta la presiunea exercitata de hemolimfa.
Traheile se continua cu traheolelele, care sunt lipsite de ngrosari, au lumen mic, de aprox.
1micron, celulele terminale ale acestora intervenind n realizarea schimbului gazos.
Respiratia la albine este realizata cu ajutorul musculaturii abdominale, cele doua procese de
baza fiind inspiratia si expiratia. n inspiratie musculatura se ntinde, sacii aerieni se dilata iar aerul
patrunde prin stigme. n expiratie musculatura se contracta, volumul cavitatii abdominale se reduce,
sacii aerieni sunt comprimati iar aerul este mpins n acestia din cap si torace.
Datorita faptului ca sunt prevazute cu valve (opercule) stigmele se pot nchide si deschide n
functie de activitatea musculaturii si a corpului, oprind patrunderea apei si filtrnd, cu ajutorul
perisorilor, aerul pe care albina l inspira. Deschiderea stigmelor este reglata nervos, de activitatea
centrilor respiratorii ai sistemului nervos central care, n cazul lipsei oxigenului sau a excesului de
dioxid de carbon n aer, sunt excitati si reactioneaza pentru restabilirea echilibrului.
n stare de repaus sau activitate redusa stigmele sunt nchise sau usor deschise, schimbul gazos
facndu-se prin difuzie simpla.Atunci cnd stigmele sunt nchise albina foloseste rezervele de aer

118
din sacii aerieni, acumulate n procesul respirator. Numarul miscarilor respiratorii se situeaza ntre
12 si 150 pe minut si variaza n fuctie de:
- temperatura din mediului ambiant;
- umiditatea din aer;
- tipul activitatii desfasurate;
- vnt si curentii de aer.
n timpul activitatii (n zbor, la cules) cnd albinele au nevoie de o cantitate mai mare de aer,
stigmele sunt deschise permitnd patrunderea unui volum de aer mai mare n trahei.

Aparatul Reproducator
Aparatul reproducator masculin este compus din: testicule, canale deferente, vezicule seminale,
glande mucoase, canal ejaculator si penis.
Testiculele sunt situate n cavitatea abdominala, ntre tubul digestiv si cord, fiind fixate, n
abdomen, prin intermediul a doua ligamente. Au culoarea galbena, un aspect neuniform, la exterior
sunt nvelite ntr-o tunica iar n interior contin aproximativ 200 tuburi producatoare de sperma (
testiole ) care se deschid la capatul canalului deferent ntr-o camera comuna. Dezvoltarea maxima a
testiculelor este atinsa n stadiul de larva, n stadiul de adult dimensiunile testiculelor reducndu-se.
Sta
Dimensiunea testiculelor
diu

lungime 5mm
lar
grosime 1,6-1,8mm
va
naltime 1,6mm

lungime 2,75mm
adu
grosime 0,28mm
lt
naltime 0,9mm

119
 Canalele deferente sunt tuburi subtiri prin care materialul seminal produs de testiole ajunge n
veziculele seminale.
Vezicula seminala este partea dilatata a canalelor deferente, rolul acesteia fiind de a colecta si
pastra sperma. Se termina ntr-un canal scurt care se deschide pe partea dorsala a glandei mucoase,
la baza acestei glande. Peretele canalului deferent si a glandei mucoase dispune de o musulatura
foarte puternica, stratificata pe doua sau trei nivele. nspre lumen peretele este format dintr-un strat
de celule epiteliale secretorii, nalte. Daca n vezicula seminala aceste celule produc un lichid cu
proprietati nutritive si cu rol de suspensie pentru spermatozoizi, n glanda mucoasa celulele
epiteliale produc mucusul.
Glandele mucoase , elemente accesorii ale aparatului reproducator, sunt de forma unor pungi si
se deschid la limita de intersectie a veziculelor seminale cu canalul ejaculator. Secretia glandelor
mucoase are un pH usor alcalin iar n contact cu aerul sau apa se coaguleaza. mpreuna cu secretia
veziculelor seminale formeaza lichidul spermatic. Mucusul secretat de aceste glande are rol de
diluare a spermei, nlesnind astfel eliminarea ei n momentul ejacularii.
Canalul ejaculator se prezinta sub forma unui tub lung, subtire si fara musculatura ce uneste
capetele unite ale glandelor unite cu capatul anterior al penisului. Comunicarea canalului ejaculator
cu glandele se realizeaza n momentul mperecherii datorita actiunii musculaturii glandelor.
Penisul ( endofalusul ) este situat n partea ventrala a abdomenului, anterior ajunge pna n
dreptul segmenului III abdominal. Reprezinta organul copulator, este voluminos si se compune din:
- vestibul , ce se deschide la exterior prin falotrema ; suprafata membranoasa a peretilor interni ai
vestibulului este acoperita cu spiculi marunti, orientati posterior;

- coarne si cervix , doua formatiuni asemanatoare unor pungi largi si ascutite la capete; cervixul
contine spiculi marunti, ca si vestibulul;
- bulbul , portiunea terminala, umflata a penisului n care se deschide canalul ejaculator. Are
peretii subtiri, netezi la interior, dorsal si posterior prezinta doua placi chitinoase, tari, alungite,
orientate cu vrfurile nspre partea posteriora; este plin cu o masa de secretie glandulara si cu
spermatozoizi; se deschide n cervix printr-un orificiu de forma triunghiulara.
Aparatul reproducator feminin este constituit din: ovare, oviducte pare, oviduct impar, vagin si
punga spermatica.
Ovarele sunt doua organe voluminoase, piriforme, situate n partea superioara a abdomenului,
deasupra gusii.

Sunt formate fiecare din 150-180 ovariole (tuburi ovariene) la matca si din 2-12 ovariole la
albina lucratoare. Pe traiectul lor se pot observa strangulatii ce corespund ovulelor n diferite stadii
de dezvoltare: la vrful tubului ovarian sunt ovogoniile , n continuare ovocitele , iar n ultima parte,
ovulele . n sezonul activ, pentru o ponta de 1500 oua pe zi, fiecare ovariola produce cc. 4-5 oua.
120
 Oviductele pare si oviductul impar realizeaza legatura ntre ovare si vagin si au rol n eliminarea
ovulelor. La matca sunt dispuse sub forma literei Y si, histologic,sunt diferite ntre ele.
Peretii oviductelor pare sunt subtiri, formati doar dintr-un fascicul foarte slab de fibre musculare
unistratificate ce formeaza saculeti delicati, cu cute orientate longitudinal, ce permit cresterea
substantiala a volumului. La matca tnara oviductele sunt foarte alungite nsa dupa nceperea pontei
ele se contracta, iar ovarele cresc n dimensiuni.
Oviductul impar dispune de o musculatura foarte puternica, iar segmentul transversal al lui (ce
are o deschidere anterioara de 0,33mm) nu se mai poate lati aproape deloc. Din aceasta cauza oul
(ce are diametrul de 0,39-0,42mm) n momentul trecerii prin acest oviduct ia o forma elipsoidala.
Spermateca este situata deasupra oviductului impar, respectiv desupra vaginului, avnd n partea
anterioara aparatul vulnerant (acul).

Constituie rezervorul pentru depozitarea spermei, avnd diametrul de 1,2-1,3mm si un volum de

cc.1mm 3 . Suprafata spermatecii este stralucitoare, argintie. Peretele spermatecii este tare,
transparent si acoperit la exterior de o retea fina de trahei cu rol de aprovizionare cu oxigen a
spermatozoizilor din lichidul seminal aflat n spermateca. La matcile virgine, nefecundate,
continutul ei este un lichid limpede, ca apa,iar la cele mperecheate, fecundate, lichidul din
interiorul spermatecii are un aspect albicios, aspect dat de manunchiurile de spermatozoizi din
interiorul ei.
Ductul spermatic ( ductus spermaticus) realizeaza legatura ntre spermateca si oviduct. n
portiunea ncovoiata a acestuia este nconjurat de fascicule musculare puternice ce contribuie la
transportul spermei n spermateca, actionnd ca o adevarata pompa, si, probabil, intervin n
eliberarea spermei. n duct se deschid doua canale ale glandelor mucoase ale spermatecii, glande ce
mbraca spermateca la exterior si a caror secretie are rol nutriviv pe perioada depozitarii
spermatozoizilor pentru mai multi ani si care actioneaza, totodata, ca un "activator" a migrarii
acestora.
Oviductul impar se deschide n punga genitala. Aceasta este formata dintr-o portiune exterioara
(punga copulatoare - bursa copulatrix ) ce se deschide la baza acului si o portiune situata anterior,
vaginul.
Vaginul reprezinta ultima portiune a aparatului reproducator femelei.

Este format dintr-un perete elastic, pliat, cu adncituri. Datorita elasticitatii sale forma lui se
poate schimba cu usurinta, n functie de extensia abdomenului. Orificiul vaginal, legatura lui cu
camera acului, este o fanta transversala ce apare ca o umflatura cutata n mijlocul bursei copulatrix,
fiind nchisa n pozitie de repaus.
Diametrul orificiului vaginal este de 0,65-0,68mm.
Aparatul Digestiv
121
 Aparatul digestiv, la albina, este compus din: faringe, esofag, gusa, proventricul, ventricul
(stomac), intestin subtire si rect. Aceste organe formeaza un tub continuu de la gura la anus, n acest
tub alimentele suferind transformari sub actiunea sucurilor digesive.
n cadrul aparatul digestiv de diferentiaza trei regiuni distincte:
- anterioara (stomodeum) care cuprinde faringele, esofagul si gusa.
- mijlocie (mezenteron) alcatuita din proventricul si ventricul (stomac);
- posterioara (proctodeum) reprezentata de intestinul subtire, rect si orificiul anal.
Regiunea anterioara - stomodeum
Faringele este precedat de hipofaringe si se prezinta ca un conuct scurt, prevazut cu muschi
longitudinali si transversali, care fac posibila contractarea sau, dupa caz, dilatarea sa pe timpul
consumarii hranei sau a absorbtiei nectarului.
Esofagul este un tub subtire si lung. Strabate toracele, facnd legatura ntre faringe si gusa.

Gusa este situata n partea anterioara a abdomenului si se prezinta sub forma unei pungi foarte
subtiri. Este o dilatatie a esofagului, extensibila, si serveste la colectarea si transportul lichidelor
(apa,nectar, sirop) sau la depozitarea mierii ce va fi consumata n timpul zborului. Cea mai
dezvoltata e la albina lucratoare, capacitatea maxima a gusii la aceasta fiind de 75mg. La matca si
trntor gusa este mai putin dezvoltata.
Sub actiunea enzimelor din nectar sau a celor secretate de glandele salivare, la nivelul gusii are
loc o prima etapa a procesului de transformare a nectarului n miere. Datorita miscarilor de
contractie a musculaturii gusii, mierea poate fi regurgitata, poate reveni n cavitatea bucala sau
poate nainta pe calea tractusului digestiv.
Regiunea mijlocie - mezenteron
Proventriculul face legatura ntre gusa si ventricul, este situat pe partea posterioara a gusii si are,
spre gusa, o deschidere n forma de cruce, formata din 4 valve chitinizate. Cele 4 valve ale acestei
deschideri sunt prevazute cu spini. Cnd este nchisa, proventriculul mpiedica trecerea alimentelor,
a continutului stomacal spre ventricul. Prin miscarile sale este capabil sa preia alimentele din gusa
pentru a le trece n ventricul fara sa le permita revenirea lor napoi. Rolul spinilor este de a retine
grauncioarele de polen din interiorul gusii si alte corpuri straine, fine, permitnd astfel nectarului sa
se mentina liber de impuritati. Datorita acestui fapt este numita uneori "gura stomacului".

122
 Ventriculul (stomacul albinei) este partea cea mai importanta a tubului digestiv a albinei
deoarece la nivelul lui are loc digestia. Este curbat, musculos, are peretii grosi si cu foarte multe
pliuri (cute), aproximativ 50-90. Peretii ventriculului sunt formati din celule epiteliale n forma de
romb, cu membrana bazala si nuclei mari; la exterior este nconjurat de straturi de muschi
longitudinali, transversali si oblici. Prin contractiile lor ritmice, muschii ventriculului asigura
peristaltismul specific care asigura omogenizarea si deplasarea treptata a hranei n ventricul si catre
intestinul subtire. De asemenea la exterior se poate observa o retea bogata de trahei, aerul pe care-l
aduc asigurnd oxigenul folosit n procesele oxidative din epiteliul glandular.

Ciclul evolutiv al celulelor secretoare din epiteliul glandular este constituit din 3 stadii: initial,
activ si de eliberare a secretiei. n cadrul acestui ultim stadiu membrana celulara se rupe iar n
lumenul ventriculului se elibereaza att secretiile propriu-zise ct si celulele nglobate ntr-o masa
gelatinoasa. n urma acestui proces se formeaza nvelisul peritrofic. Acesta are rol de:
- protejare a celulelor secretorii de lezarile mecanice ale granulelor de polen;
- protectie fata de actiunea bacteriilor;
- colectare si nmagazinare a sucurilor digestive, ceea ce favorizeaza prelucrarea rapida, eficienta
si uniforma a masei nutritive;
- filtrare a lichidului digestiv, n jumatatea posterioara, n vederea absorbtiei substantelor
hranitoare de catre celulele epiteliale de la nivelul peretelui ventriculului. Absorbtia acestor
substante nutritive este un proces activ, la care participa si cilii de pe suprafata celulelor epiteliale si
nu se reduce la un simplu proces de difuzie prin membrane semipermeabile.
Odata absorbite de celulele epiteliale substantele nutritive intra n sistemul circulator, fiind
transportate de hemolimfa catre organele de destinatie.
Regiunea posterioara -proctodeum
Intestinul face legatura ntre ventricul si rect si se prezinta sub forma unui tub scurt si subtire.
Este separat de ventricul prin pilor. n vecinatatea pilorului, n partea lui proximala, se varsa
continutul tuburilor Malpighi. Se deschide n punga rectala unde se acumuleaza deseurile
alimentare.
Rectul, ultima parte a aparatului digestiv, este format dintr-un nvelis cu falduri, foarte elastic.
Pe partea posterioara sunt muschi inelari, foarte dezvoltati, ce formeaza n jurul orificiului anal un
sfincter ce regleaza defecatia. Pe partea anterioara sunt 6 glande rectale sub forma unor benzi
cilindrice, alungite, n care se ramnifica o retea de trahei, cu rol de eliminare a apei, fapt deosebit de
important mai ales pe perioada iernii. Glandele rectale secreta n special catalaza, o enzima ce
123
mpiedica descompunerea masei alimentare nedigerate. Catalaza devine mai activa cnd
temperatura mediului ambiant scade, de la cca. 5C n jos, si pe masura ce segmentul rectal se
umple cu materii fecale. Rezistenta albinelor la iernare se datoreaza:
- elasticitatii faldurilor elastice ale rectului, care se poate mari astfel mult n volum (rectul poate
acumula n timpul iernii resturi nedigerate de pna la 57% din masa corporala a albinei) si
- activitatii catalazei; mierea de mana si siropurile de completare a hranei administrate n
perioada de toamna, care contin multe saruri bivalente (n special Calciu si Magneziu) inactiveaza
actiunea catalazei scaznd astfel rezistenta la iernare a albinelor (ncarca excesiv rectul cu resturi
nedigerate).

Aparatul Excretor
Aparatul excretor este reprezentat de tuburile Malpighi . Acestea sunt canale filamentoase,
independente din punct de vedere functional si inserate la limita de unire a ventriculului cu
intestinul subtire.
Tuburile Malpighi sunt la matca, lucratoare si trntor n jur de 100, au un diametru de 0,1mm si
sunt dispuse n jurul diferitelor organe din corpul albinei. Rolul acestor tuburi este de filtrare, de
extragere din hemolimfa a acidului uric si a diferitelor saruri (uree, oxalati, carbonati) pe care le
varsa apoi la nivelul pilorului.

-partea terminala a unui tub Malpighi.

Pentru stocarea rezervelor de proteine si grasimi pe timpul iernii, albina si constituie pe partea
dorsala si ventrala a abdomenului corpul gras . Acesta este constituit din celul de culoare galben-
crem ce concentreaza si stocheaza aceste grasimi si proteine sub forma de albumine si glicogen
care, n cazul n care este nervoie urgenta de o sursa de energie, pot fi transformate imediat n
glucoza. Tot n corpul gras se acumuleaza si cristale provenite din saruri ale acidului uric care sunt
trecute apoi n tuburile Malpighi, de aceea multi oameni de stiinta atribuie si corpului adipos rol de
excretie.

Aparatul Vulnerant
Aparatul vulnerant sau aparatul de aparare si atac este specific himenopterelor aculeate (albine,
viespi, furnici, bondari, etc.) Acul este specific femelelor lucratoare sau matcii; masculii nu dispun
de ac.
Acul constituie o modificare a aparatului ovipozitor, care serveste la asezarea oului. Este un
organ foarte complex fiind format dintr-un ansamblu de piese chitinoase, tari, actionate de o serie

124
de muschi mici. Aceste piese ndeplinesc un rol mecanic, ansamblul format din piesele chitinoase si
muschi functionnd ca un injector prin care patrunde veninul n pielea dusmanului.
Se disting:
- doua lantete foarte fine si ascutite, ce poarta barbe, acestea constituind acul; la capatul distal
prezinta zimti orientati antero-posterior, zimti care mpiedica acul introdus n tegument sa iasa
afara; lantetele sunt simetrice si pot glisa de-a lungul tecii.
- teaca este o piesa chitinoasa robusta, foarte rezistenta, n partea superioara ngrosata sub forma
de bulb; rolul tecii este de a ghida lantetele; n momentul nteparii nu patrunde n tegument.

Teaca acului se prezinta sub forma unui jgheab drept, este prevazuta cu perisori si are rol de
protectie.
Sistemul motor este format din doua perechi de muschi si dintr-un ansamblu de piese chitinoase:
placa triunghiulara , placa patrata si placa oblonga . Acest ansamblu asigura iesirea acului si
functioneaza ca un injector prin care veninul este introdus n pielea sau sub membrana
intersegmentara a dusmanului.
Glandele veninoase sunt reprezentate de glanda acida si glanda alcalina . Aceste glande sunt
neuniforme ca marime.Astfel:
-Glanda acida este mare, bifurcata, se continua cu un canal lung si sinuos care conduce veninul
secretat n rezervorul de venin, secreta o substanta acida, furniznd cea mai mare parte a veninului.
-Glanda alcalina este mai mica ca dimensiuni, secreta o substanta alcalina care se amesteca cu
continutul glandei acide la ntepare. Secretia acestei glande are rol de lubrifiere a acului si de
diminuare a aciditatii veninului.
Veninul este un amestec de proteine si peptide, componentul principal al veninului fiind o
proteina, melitina (aprox. 50%). Pe lnga melitina veninul contine si hialuronidaza, fosfolipaza A,
fosfataza acida, histamina, etc.
125
 Cantitatea si ponderea diferitelor componente din venin difera de la o albina la alta si la aceeasi
albina n functie de mai multi factori cum ar fi: vrsta, sezonul (perioada din an), necesitatile de
aparare a coloniei, calitatea hranei proteice pe care o consuma albina, etc. Astfel albinele crescute n
primavara secreta mai mult venin dect cele crescute n vara. Albinele ce nu consuma hrana
proteica nu secreta venin.
ntreaga activitate a aparatului vulnerant este coordonata de ganglionul nervos, chiar si dupa ce
acul este detasat de corpul albinei n urma nteparii.

Atunci cnd nteapa, albina si sprijina capul, si ncovoie abdomenul apoi pune n functie
muschii care determina patrunderea vrfului acului. Sunt actionate de muschi, mai nti, placile
patrate, apoi cele triunghiulare si lantetele. n aceasta miscare sunt angrenate si placile oblonge care
actioneaza asupra membranei care acopera bulbul, determinnd astfel scurgerea veninului prin bulb
si prin conductul format ntre lantete.
Atunci cnd o albina nteapa o alta insecta ea cauta locurile moi si fragile, locurile lipsite de
aparare, adica membrana intersegmentara, segmentele chitinoase alcatuind o carapace
impenetrabila. Acul se poate retrage din membrana dupa ce veninul a fost pompat, fiind intact poate
functiona din nou, veninul refacndu-se prin activitatea glandelor acide si alcaline.

126
 La nteparea unui mamifer acul nu se poate retrage din derm, barbele, zimtii fixndu-se n acesta
ca un harpon.
Lucratoarea trage pentru a se elibera, dar acul ramne fixat n piele, Prin detasarea ntregului
aparat vulnerant albina este ranita mortal. La scurt timp dupa ntepare albina moare.
Spre deosebire de acul lucratoarei, placile din componenta acului matcii au alte dimensiuni si
forma, ntregul organ fiind mai bine atasat de membrana camerei acului. Partea vulneranta este
curbata ventral iar lantetele au doar 3 zimti (la lucratoare au 10 zimti). Matca foloseste acul pentru
eliminarea matcilor rivale (neeclozionate nca, n botci sau matci eclozionate, tinere din acelasi stup
sau mature, straine, patrunse accidental sau introduse de apicultor).
Trntorii nu dispun de organ de aparare.

Organele de Simt
Organele de simt sunt reprezentate prin analizatori. Prin intermediul lor sunt formate si
transmise ascendent excitatiile din mediul intern si extern catre sistemul nervos central si, dupa
prelucrare la nivelul sistemului nervos sunt transmise descendent impulsuri nervoase motorii catre
diferitele grupe de muschi sau glande.
Pe suprafata corpului albinei sunt diferite categorii de sensile, organe de simt de origine
ectoderma reprezentate, n general, prin formatiuni senzitive, de forma unui neuron bipolar, cu o
prelungire distala care primeste diversele excitatii.
Se disting astfel sensile de forma alungita, de peri ( trichadea ), sensile conice ( basiconica ),
conice si adncite ( coeloconica , ampullacea si campaniformia ), placi ( placodea ) si scoloparii (
scolophora ).
Analizatorii pot fi grupati n analizatori: tactili, olfactivi, gustativi, auditivi,statici, hidrici-
termici si vizuali.
Analizatorii tactili preiau excitatiile mecanice prin perii senzitivi sau conurile senzitive n care
patrund terminatii ale celulelor nervoase. Acestea sunt dispuse pe ntreaga suprafata a corpului, pe
antene, aparatul bucal si picioare. n asociatie cu analizatorii olfactivi, acesti analizatori fac posibila
desfasurarea de catre albina a unei activitati intense n mediul ntunecos.
Analizatorii olfactivi sunt situati pe ultimele opt articole ale antenei. Ei sunt reprezentati prin
conuri senzitive adncite si sensile placoide paroase (3000-30000 sensile). Albinele percep
substantele odorizante n dilutie de 1:500-1:1000000 si mirosul a 43 uleiuri eterice. Simtul
mirosului este foarte important n viata familiei de albine. El intervine n orientarea albinelor n
gasirea surselor de hrana, n distingerea albinelor straine de cele din aceeasi familie (mirosul
glandei Nasonov amestecat cu cel al nectarului ofera un miros specific coloniei), n distingerea
matcii mperecheate de cea nemperecheata, mirosul emis de matcile iesite la mperechere atrag
trntorii iar mirosul de venin irita albinele.
Analizatorii gustativi sunt situati pe antene, anexele bucale si picioare si permit albinelor sa
distinga cele patru gusturi fundamentale:dulce, amar, acru si sarat. Intensitatea si calitatea
senzatiilor gustative depind de mai multi factori, cum ar fi: concentratia substantelor cu care
receptorii intra n contact, vrsta si starea fiziologica a albinelor, conditiile mediului extern.
Albinele resping solutiile cu concentratii de zahar mai mici de 5% dar consuma cu placere solutiile
cu concentratia de zahar ntre 30-50% (important pentru prepararea siropului de zahar folosit n
stimulare).

127
 Analizatorii auditivi sunt reprezentati prin sensilele baziconice si poroase aflate pe al 3-lea si al
10-lea segment antenar. Sunt n jur de 150 sensile baziconice pe fiecare antena. Albinele percep
sunetele situate n jurul frecventei de 500 Hz cu ajutorul organului Johnston, organ situat pe
pedicelul antenei. Organul Johnston este sensibil la vibratii cuprinse ntre 8 si 40000/sec. Albinele
percep dar si emit sunete (cnd se pregatesc sa ntepe,n timpul dansului ce semnaleaza sursele de
cules), iar matcile tinere, virgine, tinute captive n botci, ct si matca batrna din stup, n perioada
roitului, cnta, emit sunete ascutite si regulate. Deci sunetele, n familia de albine, sunt o forma de
comunicare ntre membrii acesteia.
Analizatorii statici sau ai echilibrului sunt situati pe aripi, palpi si picioare fiind sensibili la
presiunea si vibratiile aerului. Rolul lor este de a mentine corpul, pe timpul zborului, ntr-o pozitie
favorabila.
Analizatorii hidrici si termici sunt situati pe antene si palpii maxilari (n cazul analizatorilor
hidrici) sau la extremitatea distala a antenelor (analizatorii termici) si au rol n perceperea umiditatii
si a temperaturii aerului. Preferinta pentru temperatura mediului ambiant difera n functie de vrsta.
Astfel, albinele tinere, de pna la 7 zile, prefera temperaturi cumprinse ntre 37 si 37,5C, iar cele
mai n vrsta, temperaturi cuprinse ntre 31,5 si 36,5C.
Analizatorii vizuali sunt reprezentati prin cei doi ochi compusi, mari, situati frontal si cei trei
ochi simplii (ocelii) situati sub forma de triunghi, n partea frontal-superioara a capului.

Albina dispune de un cmp vizual foarte ntins, de aproape 360, are doar putine unghiuri moarte
si asta datorita celor doi ochi compusi. Desi albina are o vedere panoramica, acuitatea vizuala a ei
este de 80 de ori mai scazuta dect cea a omului, maximumul acuitatii vizuale la albina
nregistrndu-se n zona anterioara-mediana a ochilor compusi.
Albinele disting cel mai bine obiectele apropiate si n miscare si detaliile pe verticala dect cele
pe orizontala. Ochiul albinei detecteaza miscarea atunci cnd imaginile vizuale se succed cu o
viteza mai mare de 300 cadre/secunda (la om viteza imaginilor este de 10-30/secunda).
Referitor la perceperea culorilor, albinele poseda o vedere tricromatica, fiind sensibile la undele
scurte, n special la lumina violeta. Sensibilitatea lor descreste treptat de la ultraviolet la bleu-violet,
verde, galben, bleu-verde si portocaliu. Albinele nu vad culoarea rosie nsa pot distinge obiectele
colorate n rosu deoarece percep o culoare ("purpuriul albinelor") care este o combinatie ntre
ultraviolet si galben. Florile de culoare alba sunt percepute dupa cum petalele acestora reflecta sau
absorb razele ultraviolete.

Metamorfoza cuprinde totalitatea transformarilor morfo-fiziologice ce se desfasoara n cadrul

unui ciclu complet, evolund prin stadiile de ou, larva, nimfa si adult. La insecte, metamorfoza este
controlata de trei hormoni: un hormon de crestere, care permite larvei sa creasca, sa se mareasca; un

128
hormon juvenil, care mentine stadiul larvar si se opune nimfozei si un hormon de naprlire,
ecdisona, care provoaca nimfoza.
Secretia hormonilor depinde de un sistem neuroendocrin comparabil cu sistemul
ortoparasimpatic de la vertebrate.
De ndata ce constata ca s-a cladit primul fagure, matca l umple cu oua. n jurul ei se strnge un
grup de 10-12 albine; sunt cele care-i formeaza suita"; aceste albine nsotitoare au grija de hrana ei,
dndu-i mereu laptisor ; o mngie cu antenele, o curata si i ling corpul. Ele percep primele
substanta de matca dovada pentru ele ca matca este prezenta.

Cnd matca depune oua n cuib, se sprijina cu picioarele de dinapoi pe marginea celulei
respective, si introduce abdomenul n celula pna la fund si depune acolo oul.Oul depus de matca
pe fundul celulei sta n pozitie perfect verticala n prima zi, n a doua zi se nclina putin (aprox. la
45 de grade), pentru ca n a treia zi sa fie culcat pe fundul celulei.Matca porneste depunerea oualor
din fagurele mijlociu al cuibului, mergnd din centrul lui spre margini, n cercuri din ce n ce mai
largi. Cnd cercul din acel fagure este suficient de larg, ea trece si depune oua pe a doua fata a
fagurelui, apoi ocupa cu oua cei doi faguri vecini, din dreapta si din stnga celui mijlociu ; acolo
nsa cercul ocupat de oua e mult mai restrns fata de primul fagure. n felul acesta, daca s-ar taia un
cuib n sectiune, s-ar vedea ca forma lui e aproape sferica. Albinele au adoptat forma sferica
deoarece cea mai potrivita pentru a putea fi acoperita la nevoie cu trupurile lor, alcatuind un ghem
strns deasupra puietului ca sa-i tina de cald, mai ales n cazul cnd ar aparea dintr-odata o vreme
prea rece. n lipsa albinelor acoperitoare, puietul din celule raceste si moare.
Ouale depuse pe fundul celulelor au forma alungita asemanatoare unor bastonase lungi de 1,4-
1,6 mm, sunt curbate catre partea dorsala si rotunjite la capete, au un capat mai ascutit, mai subtire
(polul caudal sau anal)care are o substanta cleioasa cu care se prinde de fundul celulei, iar celalalt
mai gros, (polul oral sau cefalic) are un orificiu numit micropil, pe unde va patrunde n ovul
spermatozoidul pentru fecundare. n aceasta parte se va dezvolta capul viitorului individ. Culoarea
oului e alba ; este nvelit ntr-o coaja chitinoasa care are pe ea desene hexagonale. n celulele de
albine lucratoare si botci ouale sunt fecundate si din ele vor ecloza albine lucratoare si matci, pe
cnd n celulele mari si largi de trntori ouale sunt nefecundate si din ele vor ecloza numai trntori.
ntre fagurii cuibului si n special pe portiunile ocupate de puiet, stau albine mai numeroase,
albinele clocitoare, care pastreaza acolo o temperatura constanta de 34C, cu o umiditate relativa de
5560%, de care puietul din cuib are nevoie. Conditiile mediului din cuib au mare influenta asupra
procesului de dezvoltare a puietului, astfel ca prin ridicarea sau scaderea temperaturii cuibului
numai cu 1-2C, durata de dezvoltare se scurteaza sau se lungeste cu 1-2 zile.
129
 Stadiul de ou dureaza trei zile, timp n care n interiorul sau au loc intense procese de diviziune
celulara. Celulele ce rezulta din aceste diviziuni se organizeaza si formeaza foite care vor schita
treptat tegumentele, tubul digestiv, aparatul reproducator, sistemul nervos etc. Dupa trei zile, de
cnd matca a depus oua n primul fagure din cuib, larva tnara eclozioneaza, dar nainte de
ecloziune cu cteva ore, albinele doici depun n jurul oului laptisor care nmoaie corionul si
faciliteaza ecloziunea. Coaja oualor ncepe sa se desfaca si apar larvele, care sunt ca niste viermi
mici, albi, lungi de 1,6 mm, curbati ventral, avnd o greutate de 0,1 mg. Dupa aparitia larvelor,
albinele doici, tinere si capabile sa produca mult laptisor, varsa asupra lor aceasta pretioasa hrana, n
care larvele noata n cerc, cu gura deschisa. Consumul de laptisor se realizeaza prin cavitatea
bucala iar discontinuitatea dintre intestinul mediu si cel posterior face ca n tot acest stadiu sa nu se
elimine fecale. Indiferent de casta careia i apartin, n primele trei zile de viata, larvele sunt
alimentate cu laptisor si greutatea lor creste de la 0,1 mg la aproape 5 mg.
ncepnd cu a patra zi de stadiu larvar, adica dupa sase zile de la depunerea oului n celula,
albinele doici hranesc larvele cu o hrana compusa din polen, miere si apa, hrana predigerata.
Aceasta le dezvolta corporal, nct n cea de a 9-a zi de la depunerea oului larvele umplu n
ntregime celulele.
Din ziua a patra, numai larvele de matca sunt alimentate n continuare exclusiv cu cantitati mari
de laptisor, iar cele de lucratoare si trntori cu un amestec de miere, polen si apa. O larva, n ntreg
stadiul larvar, este vizitata de catre doici de aproximativ 10000 ori, cel mai frecvent n ziua a 5-a, de
doua ori pe minut. Se afirma ca laptisorul oferit larvelor de lucratoare si trntori ar fi mai putin
valoros, comparativ cu cel destinat matcilor care are o cantitate mult mai mare de acid pantotenic.
Dezvoltarea larvelor n urma acestei hrane e exceptionala, caci desi ele primesc laptisor n
primele trei zile de la iesirea din ou, greutatea lor ajunge de la 0,1 mg la 142 mg, adica cresc de
1.4001.500 ori n acest scurt interval de timp(lucratoare), de 2700 (larvele de matca) si de 3300
ori (larvele de trntor).
Organismul larvelor contin elemente diferentiate ale principalelor organe si structuri functionale
aflate n curs de dezvoltare si definitivare. Schitele viitoarelor organe identificate deja n stadiul
embrionar se dezvolta si se completeaza larvar, ele constituind "schemele" tuturor organelor. De
pilda, la trntor testiculele apar n primele 3 ore dupa iesirea embrionului din ou, ca pna n ziua a

130
7-a de viata larvara organele sexuale sa fie att de dezvoltate, nct sa ocupe cea mai mare parte din
corpul larvei, iar cnd se capaceste celula (n ziua a 8-a de stadiu larvar), organul de reproducere
masculin este aproape format ca structura, inclusiv cele doua vezicule seminale care ndeplinesc
functiile unei glande ce secreta lichidul spermatic, n care plutesc cele peste 10 milioane de
spermatozoizi. Sub tegumentul larvei se afla acumulata rezerva interioara de materii nutritive care
compun corpul gras.
La sfrsitul acestui stadiu, larvele nu mai sunt alimentate si albinele capacesc celula cu un
capacel poros ce permite patrunderea aerului, format din ceara si polen. n acest moment, larvele de
lucratoare au o greutate medie de 140 mg, iar cele de matci si trntori au n jur de 250 si , respectiv,
340 mg. Conditiile de cules si cele meteorologice pot spori sau diminua aceste cifre, astfel nct n
conditii slabe de hrana, corpul albinelor la iesirea din celule poate avea doar 60% din masa
corporala normala.
Organele interne ale larvei de albina sunt asemanatoare tuturor castelor, au corpul adipos foarte
dezvoltat (65% din masa corpului larvei) si poseda glande sericigene cu care vor secreta materia
necesara gogoasei ce o tes la sfrsitul acestui stadiu. n ziua a 6-a (a 9-a de la depunerea oului) larva
ntinsa ncepe sa-si creasca coconul. n sfrsit, ncepnd cu capacirea larvelor, acestea trec n stadiul
de nimfa pna n cea de-a 21-a zi de la depunerea oului, cnd parasesc fagurele natal ca albine.
Nimfele nu mai primesc nici un fel de hrana de la albinele doici. Nimfa la nceput are culoarea alba
si forma asemanatoare albinei adulte, neavnd nsa aripi. Transformarea larvei n nimfa ncepe la 2
zile dupa capacire. Transformarea este foarte lenta, insesizabila. ncepnd cu a 11-a zi de la ponta,
apar schitate cele trei parti ale corpului: capul, toracele si abdomenul. Sub tegumentele nca moi
ncep sa se formeze mugurii aripilor, picioarelor si ai pieselor bucale. Ultima naprlire are loc n
mod obisnuit chiar n ziua iesirii din celula a albinei adulte.
Cnd albinele cresc o matca noua, pregatesc o celula speciala, spatioasa, ca o cupa, asezata cu
deschiderea n jos, botca . Ele silesc matca sa depuna oua n astfel de celule iar albinele doici au
grija nu numai ca laptisorul sa nu-i lipseasca, ci larva de matca sa aiba chiar de prisos. Laptisorul e
hrana larvelor de matca pna la capacire. Forma botcii este asemanatoare cu aceea a unei ghinde
mari si lunguiete. Stadiul nimfal la matca e mai redus. Durata stadiului larvar este de 5,5 zile la
matca, 6 zile la albina lucratoare si de 7 zile la trntor. n decursul acestui stadiu larva naprleste de
4 ori, iar nvelisurile detasate adera la fundul celulei. Prima naprlire se produce la 12-18 ore, a
doua la 36 de ore, a treia la 60 de ore si a patra la 80-90 ore, iar durata naprlirii este de 8 minute.
La sfrsitul acestui stadiu, larvele nu mai sunt alimentate si albinele capacesc celula cu un
capacel poros ce permite patrunderea aerului, format din ceara si polen.
Matcile tinere se nasc din botci n cea de-a 16-a zi de la depunerea oualor n botci. Pentru
dezvoltarea matcii sunt necesare 16 zile, din care 3 zile dureaza stadiul de ou, 5,5 zile stadiul de
larva si 7,5 zile stadiul nimfal.
Pentru dezvoltarea unui trntor sunt necesare 24 zile de la depunerea oului pna la iesirea din
celula. Puietul de trntor se recunoaste n stup nu numai dupa faptul ca ocupa celulele mari, dar si
dupa forma deosebita a capacelelor, care n loc sa fie plate, ca la albinele lucratoare, acestea sunt
bombate. Puietul de trntor este grupat deseori catre marginea ramelor, spre partea lor inferioara,
sau n primul colt atunci cnd matca are acces la el.
Pentru dezvoltarea albinei lucratoare sunt necesare 21 de zile din care 3 zile dureaza stadiul de
ou, 6 zile stadiul de larva si 12 zile stadiul prenimfal si nimfal.

131
 Ciclul de dezvoltare la trntore, lucrtoare si matca (click pe imagine pentru a mari)
Durata dezvoltarii nu este exacta, ea putnd fi mai lunga sau mai scurta n functie de rasa de
albine de care apartine si , mai ales, n functie de conditiile exterioare si de conditiile de alimentatie
a larvelor, un rol deosebit de important avnd totodata si temperatura ce se creeaza la nivelul
puietului. Puietul din celulele de la periferia cuibului necesita pentru metamorfoza o perioada mai
lunga de timp dect cel situat n mijlocul cuibului, probabil din cauza dificultatilor de mentinere a
unei temperaturi si umiditati constante.
Lucratoarea care eclozioneaza este o insecta cu dezvoltare fiziologica neterminata. Ea trebuie sa
mai consume mult polen timp de 6-8 zile pentru ca tegumentele sa i se pigmenteze complet,
glandele hipofaringiene sa i se dezvolte, acul sa devina functional etc. Cnd cresterea s-a terminat,
ea nu mai consuma polen, dar azotul necesar va fi acoperit de cantitatile mici de proteine si
aminoacizi liberi prezenti n miere.
Trntorii pna n a 4-a zi de viata sunt hraniti de lucratoare, apoi se hranesc singuri cu miere si
pastura din faguri . Dupa a 8-a zi de la eclozionare, ntre orele 11 si 17 , ies la zbor n afara stupului
matern iar n a 12-a zi ating maturitatea sexuala, fiind apti de mperechere, de reproducere. Traiesc
ntre 32 - 58 zile.
Pentru obtinerea unui material biologic valoros este necesar ca n stupinele de mperechere sa
existe un numar suficient de trntori de calitate, selectionati din familii recordiste, cu origine
cunoscuta.

Pentru realizarea acestui deziderat este necesar sa se ia o serie de masuri cum ar fi dotarea
familiilor furnizoare de trntori (familii-tata) cu matci selectionate, care au caractere valoroase,
precum si planificarea lucrarilor de crestere a trntorilor n functie de perioada n care se cresc matci
si momentul din sezon.
Pentru ca trntorii sa fie apti pentru mperechere n momentul n care primele matci produse n
stupina ies la zborul de mperechere, este necesar ca nceperea lucrarilor de crestere a trntorilor sa
se devanseze cu doua-trei saptamni fata de lucrarile de crestere a matcilor. Aceasta perioada
coincide cu nflorirea pomilor fructiferi.
Stabilirea acestui decalaj de timp se face lund n considerare ciclul de metamorfoza al matcilor,
16 zile de la stadiul de ou pna la eclozionare, si pe cel al trntorilor, care este de 24 de zile, durata
maturizarii sexuale care este de 7-10 zile la matca si 10-14 zile la trntor. n afara de aceste

132
perioade apicultorul mai trebuie sa ia n calcul si timpul necesar pentru pentru pregatirea de catre
lucratoare a fagurilor n vederea ouatului (2-3 zile).

Pentru cresterea trntorilor, cuiburile familiilor-tata se reduc la maximum (prin aceasta masura se
obliga matca sa depuna un numar ct mai mare de oua de trntor si se protejeaza termic mai bine
cuibul, albinele acoperind n totalitate fagurii din cuib), se stimuleaza cu sirop de zahar si turta
proteica dupa care, ntre doi faguri cu puiet tnar, se introduce un fagure artificial cu celule de
trntor, un fagure cladit, cu celule majoritar de trntori sau o rama claditoare (o rama goala, doar
cadrul de lemn, albinele construind n aceasta fagurii cu celule de trntori).
La o saptamna dupa introducerea fagurilor se controleaza cuiburile familiilor respective daca n
acesti faguri matca a depus oua. Cei care nu au fost ouati se iau si se schimba cu faguri cu oua, luati
de la alte familii. n acest fel se asigura att cresterea larvelor de trntori n familiile n care s-au
introdus fagurii ouati ct si ouarea tuturor fagurilor goi, cu celule de trntori. ntr-o familie-tata pot
fi mentinute doi-trei faguri cu celule de trntori.

Matca poate fi pusa si n izolator pentru ca sa depuna ouale de trntor n rama asezata n cuib, iar
familia se ntareste punndu-i o rama cu puiet capacit matur aproape de eclozionare, luat de la o alta
familie puternica si productiva.
Pentru a limita cresterea trntorilor n familiile de albine din stupina si a favoriza astfel
mperecherea matcilor doar cu trntorii produsi n familiile-tata apicultorul are la dispozitie mai
multe metode: folosirea doar a fagurilor de calitate, cu celule predominant de lucratoare, taierea
fagurilor cu celule de trntori (din ramele claditoare sau de pe marginile ramelor cladite, din stup),
descapacirea celulelor cu puiet de trntor, folosirea la urdinis a gratiilor Hanneman, a capcanelor
pentru trntori sau a colectoarelor de polen.
Pentru a asigura mperecherea unui numar de 50-70 matci este necesara cresterea de trntori ntr-
o singura familie. Prin cresterea speciala a trntorilor NU se asigura o mperechere controlata 100%,
se obtine doar un procent destul de ridicat de mperecheri cu trntori selectionati. Siguranta
mperecherii matcilor cu trntorii doriti, din familii selectionate, se obtine doar prin folosirea
inseminarii artificiale.
nainte cu circa 3 saptamni nainte de data la care este planificata cresterea ultimei serii de
matci cresterea trntorilor n familiile special destinate acestui scop poate nceta.

133
 Calitatea matcii este un factor decisiv pentru obtinerea unor productii ridicate. De aceea
achizitionarea sau cresterea n sistem propriu de matci valoroase trebuie sa fie prioritara pentru
fiecare apicultor interesat sa valorifice superior culesurile de productie.
Pentru obtinerea matcilor pot fi folosite mai multe metode: obtinerea si folosirea matcilor din
roiurile naturale sau a botcilor din familiile orfane sau care si schimba linistit matca, folosirea
cutiei Jenter, decuparea fagurilor cu oua si transvazarea larvelor.

Obtinerea si folosirea matcilor din roiurile naturale

Atunci cnd familia de albine roieste, albinele lucratoare construiesc numeroase botci de roire,
n special pe marginile laterale si de jos ale fagurilor. Botcile formate de albine n perioada
frigurilor roitului pot fi folosite la obtinerea matcilor tinere.
Astfel, pe masura formarii botcilor si ajungerii lor la maturitate, acestea sunt taiate cu o bucata
de fagure cu o zi sau doua nainte de eclozionarea matcii (botcile mature, din care matcile trebuie sa
eclozioneze n curnd se recunosc dupa culoarea lor mai nchisa si dupa culoarea capacelului, care
este mai deschis la culoare, cu aspect fibros si ros partial). Botca de roire se detaseaza din fagure cu
ajutorul unui cutit ascutit, preferabil ncalzit, mpreuna cu o bucata de fagure lata de 1-1,5cm si se
altoieste pe un fagure, cladit, mai nchis la culoare,din care au iesit cteva generatii de puiet, de
preferinta cu puiet capacit si coronita de miere n partea superioara , ntr-o familie orfana sau roi
artificial nou nfiintat.
Pentru a obtine botci de la o familie anume se poate folosi metoda intrarii n frigurile roitului a
acestei familii de la care se urmareste luararea botcilor. Pentru aceasta coloniei i se asigura
primavara devreme cele mai bune conditii de dezvoltare, de crestere a unui numar mare de puiet si
albine tinere (hrana suficienta, cuib strmtorat pe ct mai putini faguri, pentru pastrarea unui regim
termic adecvat, matca de 1an, stup protejat de curentii de aer). n a doua jumatate a primaverii (n
luna mai), cnd familia este n plina dezvoltare, cu multe albine tinere, se sisteaza introducerea
ramelor noi folosite la extinderea cuibului si se tine cuibul strmtorat. Aditional se ntareste cu puiet
capacit, gata de eclozionare. Surplusul de albine tinere, nghesuiala n stup, lipsa spatiului de
depozitare a mierii si a celulelor goale necesare pontei matcii vor determina familia de albine sa
intre n frigurile roitului si sa construiasca un numar mare de botci pe care apoi apicultorul le poate
folosi dupa necesitati.
Din familia intrata n frigurile roitului pot fi luate botcile cu ntreaga rama, nemaifiind necesara
taierea lor, pentru formarea unui roi artificial, lasndu-se pe rama doar o botca sau doua, bine
crescute de albine, restul botcilor distrugndu-se.
Din botcile de roire se pot obtine matci cu abdomenul foarte bine dezvoltat si prolifice nsa sunt
roitoare, ca si familiile din care au fost crescute, caracterele ereditare mostenindu-se din generatie n
generatie. De aceea folosirea acestora n nmultire nu este recomandata, productia de miere sau
polen putnd fi compromisa de intrarea n frigurile roitului a familiilor ce folosesc astfel de matci.
Obtinerea matcilor din botcile familiilor orfane
Atunci cnd si pierd matca n mod subit, pentru a-si creste o noua matca, albinele iau n crestere
larve de vrsta tnara si construiesc, de obicei pe mijlocul fagurilor, botci.

134
 Matcile care eclozioneaza din aceste botci au, de obicei, abdomenul triunghiular si sunt mai mici
dect matcile provenite din botcile de roire. Albinele, atunci cnd si dau seama ca au ramas fara
regina, se nelinistesc, se panicheaza, si hranesc abundent larve alese din cuib, dar sunt luate n
crestere si larve de vrsta mai naintata dect cea optima pentru cresterea unei regine (mai mari de
12 ore). Din aceste larve se vor dezvolta matci inferioare din punct de vedere al calitatilor urmarite
(prolificitate, productivitate, etc.) care, avnd o vrsta mai mare atunci cnd au fost luate n crestere,
vor ecloziona si mai repede si si vor omor rivalele, adica matcile cu vrsta potrivita, relativ de
calitate.
Apicultorul poate sa detaseze cele mai frumoase botci de pe fagure, folosind un cutit ascutit si sa
le altoiasca pe alti faguri din alte familii orfane sau nuclee sau sa ia ramele pe care aceste botci apar
si sa formeze roi artificiali, iar la familia orfana din care a prelevat botcile de salvare sa lase doar o
botca, cea mai dezvoltata. Matca care va iesi din aceasta botca va avea rezultate satisfacatoare
pentru un an, dupa care trebuie schimbata.
Obtinerea matcilor din botcile de schimbare linistita
Cnd matca este batrna, epuizata sau cnd este mutilata n urma unui accident sau a interventiei
apicultorului, albinele cresc maximum 2-3 botci, mari, pe partea centrala a fagurilor din care vor
iesi matci de calitate. n lumea apicola se considera ca aceste matci, provenite din botci de
schimbare linistita, sunt cele mai bune. Apicultorul poate obtine botci de schimbare linista n trei
faze:
1 . Stabilirea familei sau a familiilor de albine recordiste cu calitati biololgice si productive
deosebite.
2 . Amputarea cu ajutorul unei forfecute a aripilor anterioare sau a unui picior din fata a matcii
care trebuie schimbata din cauza vrstei naintate, dar fara sa se provoace ranirea sau strivirea unei
alte parti anatomice vitale (cap, torace, abdomen) astfel nct matca sa-si poata continua ouatul n
conditii normale.

Din cauza acestei infirmitati aparente (matca nu se foloseste de aripi pentru depunerea oualor)
albinele din familia respectiva hotarasc nlocuirea ei prin schimbare linistita. Ele construiesc 2-3
botci pe mijlocul fagurilor n care matca va depune oua, silita de lucratoare, apoi vor hrani din
abundenta,cu laptisor de matca, larvele din aceste botci ca viitoarele matci sa beneficieze de conditii
optime de dezvoltare nca de la nceputul cresterii.
3 . La 10-12 zile de la amputare se face un control la care se urmareste prezenta, numarul si
pozitia botcilor. Cnd botcile ajung la maturitate (12-14 zile) se procedeaza la scoaterea (decuparea)
botcilor si se formeaza tot attia roi cte botci sau rame cu botci sunt, la care se mai repartizeaza
nca doi faguri cu puiet capacit, gata de eclozionare si miere, din aceeasi familie n care au crescut
botcile, precum si o rama cu fagure artificial destinat claditului.
Daca dorim sa producem n continuare botci crescute n conditii de schimbare linistita, lasam
matca infima mai departe n stupul sau. Cuibul se completeaza cu 2-3 faguri claditi de la rezerva si
135
2-3 faguri numai cu puiet capacit de la alte familii de albine . Conform aceluiasi ciclu de 12-14 zile,
situatia se repeta, n cuib sunt 2-3 botci mature, aproape de eclozionare cu care se procedeaza la
formarea roiurilor sau a nucleelor. Repetarea acestor operatii se face pna se obtine ntregul necesar
de matci de care este nevoie pentru nlocuirea matcilor necorespunzatoare si pentru dezvoltarea
efectivului de familii de albine din stupina. La ultimul ciclu, cnd nu se mai doreste obtinerea de
botci, n familia respectiva se lasa o rama cu o botca, urmnd ca matca care eclozioneaza sa o
nlocuiasca pe mama ei vrstnica si infima.

Roii astfel formati, cu matci crescute prin schimbare linistita, se stimuleaza din doua n doua zile
cu cte 300-400g sirop de zahar n concentratie de 1:1 pna ce matca ncepe sa depuna oua. Dupa ce
roii cu matci tinere si-au dobndit autonomia necesara unei familii n dezvoltare, se procedeaza la
unificarea familiilor ale caror matci trebuie sa fie nlocuite cu aceste matci tinere, astfel:
Varianta 1. ntr-o dimineata linistita se nlatura din stup matca veche ce urmeaza sa fie schimbata
si familia de albine se lasa n starea de orfanizare pna catre seara. Acest interval de timp permite
disparitia totala a orcarei urme de feromoni, ceea ce face ca populatia familiei respective sa accepte
cu usurinta prezenta altei matci sau chiar sa o prefere. Se procedeaza apoi la transvazarea ramelor
cu faguri si populatia de albine din stupul organizat n familia-roi cu matca tnara, intercalnd, dupa
ncetarea zborului, ntre cele doua grupe de rame un hranitor cu 500g sirop de zahar n concentratie
1:1. n ziua urmatoare se scoate hranitorul si se apropie ramele transvazate de cele din familia
primitoare.
Varianta 2. Treptat, zilnic, se iau n cursul diminetii cte 1-2 rame cu puiet si albina acoperitoare
din familia cu matca veche ce trebuie nlocuita si se introduce dupa ultima rama din familia noua cu
matca tnara. n felul acesta culegatoarele (care sunt mai agresive si accepta mai greu matca noua)
se ntorc n familia de la care au fost luate iar doicile, care sunt albine tinere, blnde, ramn sa
creasca puietul de pe fagurii respectivi. Cnd familia care urmeaza sa fie desfintata prin unificare nu
mai are dect 4-5 rame cu populatie, tot n cursul diminetii, se nlatura matca veche, epuizata,
lasndu-se familia orfana pna dupa-masa, seara, cnd se transvazeaza n familia primitoare dupa
acelasi procedeu ca n varianta 1.
Folosirea cutiei Jenter
Cutia Jenter este un dispozitiv format din mai multe piese din plastic, ce permite cresterea
matcilor n botci artificiale, din plastic, fara a mai fi necesara transvazarea larvelor, matca ound
direct n botcile fixate n bloc, n fsia de plastic sub forma de fagure. Este o metoda buna, avnd n
vedere ca matcile obtinute sunt de calitate, fiind obtinute devreme, ouale fiind depuse direct de
matca n botci, nsa este o metoda costisitoare de timp si operatii, fiind preferata mai putin de
producatorii de matci n sistem comercial.
Decuparea fagurilor cu oua
A doua zi dupa ce familia doica a fost pregatita (orfanizata, hranita stimulativ cu sirop de zahar
si turte proteice), din cuibul familiei de prasila (donatoare de oua sau larve) se scoate un fagure ce
contine larve n celule de lucratoare, n vrsta de 1-2 zile, care se duce ntr-o camera ncalzita. Pe o
masa, cu ajutorul unui cutit bine ascutit si ncalzit se taie fsii de fagure, care sa contina fiecare cte
un rnd de celule. Pentru cresterea matcilor se folosesc doar celulele din partea superioara si de
mijloc a fagurelui. Fsiile de fagure se aseaza pe masa si fiecare se taie la jumatate din naltimea
celulelor. Apoi fsiile se taie n bucati separate, astfel ca fiecare bucatica de fagure sa aiba o celula
cu larva. Celula este largita la gura, mai apoi, cu un betisor de lemn gros de 6mm, rotunjit la vrf,
cu atentie, fara a atinge si rani larva. Apoi, cu ajutorul cerii topite, celulele se lipesc de suporturi n
136
care se scufunda repede baza celulei. n cazul folosirii directe a botcilor se pot folosi diferite forme
de suporturi (pene, coada de rndunica, patrate cu tije, etc). Pentru a pregati fagurele n care se vor
fixa suporturile cu celulele naturale retezate si lipite cu ceara, este bine ca acest fagure sa fie
introdus n cuibul familiei doici cteva ore, ca sa se ncalzeasca (se poate folosi, n acest sens, si o
camera bine ncalzita), fixarea suporturilor cu botci facndu-se astfel mult mai usor. Ei trebuie sa fie
mai nchisi la culoare (n care s-au crescut cteva generatii de puiet, sa contina predominant celule
de lucratoare si sa aiba n partea superioara o coronita de miere.
Celulelele cu larve se pot fixa pe suporturi triunghiulare (pene) din pacaj sau lemn construite din
scnduri subtiri, lungi de 35mm, cu o grosime de pna la 2mm, latimea la capatul unde se lipesc
celulele de 15mm iar vrful ascutit. Penele se nfing pe ambele fete ale fagurelui n forma de zig-
zag. Vrful ascutit trebuie sa ajunga n peretele din mijloc al fagurelui (foita artificiala pe care s-a
construit). Distanta dintre pene este de 3mm iar dintre rnduri 5mm, astfel ca pe o fata de faguri se
pot fixa 4 rnduri de 10-12 pene fiecare. Rama cu pene se aseaza n mijlocul cuibului familiei doici,
ntre doua rame cu puiet capacit. Daca exista mai multe rame cu larve de matci la crestere, ntre
aceste rame se pun, intercalati, faguri cu puiet capacit.
Atunci cnd, n locul penelor, se recurge la fixarea celulelor de larve pe suporturi de lemn
(25/25mm, cu grosimea de 5,25mm), lipirea se face ca si pe penele triunghiulare. Suporturile se
fixeaza pe 3-4 speteze de lemn care se introduc n rama de crestere pe niste canale taiate n corpul
ramei, cu celulele ndreptate n jos. La o familie crescatoare se pot da ntre 40 si 60 celule cu larve
din care vor rezulta ntre 30-40 botci de buna calitate, botci care apoi se vor folosi dupa necesitati
(formare de nuclee, roi artificiali, recuperarea unei familii orfane, etc.).
Metoda are dezavantajul ca fagurele cladit din care se taie fsiile nu se mai recupereaza.
Transvazarea larvelor
Aceasta metoda este folosita, datorita eficientei, rapiditatatii si bunelor rezultate obtinute n
urma aplicarii ei, n stupinele mari si majoritatea crescatoriilor comerciale de matci si are doua
variante: mutarea larvelor n botci fara hrana larvara, laptisor (transvazare uscata sau simpla) si
mutarea larvelor n botci n care exista laptisor (transvazare umeda sau dubla).

Pentru executarea lucrarilor este nevoie de rame de dimensiunea celor din cuib, cu lateralele
groase (latimea de 20-30mm), prevazute cu santuri n care vor intra sipcile cu botci. Acestea sunt
prevazute cu gauri n care vor intra piciorusele botcilor artificiale, suportii pentru botci sau de care
se vor lipi botcile confectionate din ceara. Pe o sipca de crestere se pot monta pna la 14 botci. ntr-
o rama de crestere se pot pune, la distante egale, 3 leaturi cu botci. Distanta dintre leaturi (ntre 5 si
8 cm) permite scoaterea si introducerea acestora cu usurinta n rama de crestere si ngaduie
albinelor sa cladeasca botcile fara a fi nghesuite.
Apicultorii care doresc sa obtina doar cteva matci pe an pot folosi botcile din ceara . Acestea se
confectioneaza n felul urmator: ceara se topeste ntr-un vas, pe aburi sau ntr-un vas nconjurat de
apa foarte calda, ca sa nu se arda, apoi, cu un sablon de lemn sau de sticla, se trece la confectionarea
botcilor.
Sablonul se construieste din lemn de tei strunjit, are o lungime de 10cm, unul din capete este
usor rotunjit si putin conic, avnd un diametru de 8,5mm. Pentru scurtarea timpului necesar
confectionarii botcilor, pe un suport pot fi montate mai multe sabloane (betisoare) de acest fel.
Alaturi de vasul cu ceara topita se pune un vas cu apa rece n care se introduce vrful betisorului, sa
se umezeasca, astfel ca ceara nu va adera de sablon. Dupa ce ceara s-a topit, se cufunda n ea vrful

137
betisorului, de 3-4 ori. De fiecare data cnd se introduce betisorul n ceara se scufunda din ce n ce
mai la suprafata astfel ceara de pe betisor se ngroasa sub forma de cupa. Cnd stratul de ceara de pe
betisor este destul de gros se scoate afara din ceara, se introduce n apa rece ca ceara sa se ntareasca
si, nvrtind betisorul ntre degete, se detaseaza nceputul botcii, cupa. Cnd s-au strns mai multe
cupe, se lipesc cu ceara topita de suporturile de botci din lemn care apoi se monteaza pe sipcile
port-botci. Ramele cu sipci se introduc pentru 24 de ore n familia doica, ntre ramele cu puiet.
Tinerea ramelor cu botci din ceara n familia de crestere face ca albinele sa modeleze si sa curete
aceste potirase, sa le pregateasca pentru primirea larvelor.

Botcile de ceara nu sunt potrivite pentru crescatorul de matci ce lucreaza n sistem comercial.
Acesta foloseste botci artificiale, din plastic, care se monteaza direct pe sipci prin intermediul unui
piciorus sau a unui sistem de prindere format dintr-o alta piesa.
Pentru a efectua transvazarea, apicultorul trebuie sa folosesca o lanteta de transvazare . Aceasta
este un instrument, din metal (lanteta germana) sau bambus si material plastic (lanteta chinezeasca).

- lanteta chinezeasca .

-lanteta germana, de metal .

n magazinele ce comercializeaza echipament apicol exista o varietate de lantete, inclusiv
instrumente semi-automate de recoltare a larvei din celula.
Transvazarea simpla ( uscata ) se realizeaza prin depunerea directa a larvelor n vrsta de cel
mult 12 ore n botca artificiala.

Mutarea larvelor se face ridicndu-se larva mpreuna cu o parte din laptisorul care se afla sub ele.
Dupa introducerea botcilor cu larve transvazate n familiile crescatoare albinele doici vor lua
imediat n primire larvele transvazate si le vor hrani din abundenta cu laptisor. Procentul de
acceptare de catre albine a larvelor transvazate depinde de modul n care acestea au fost luate din
celula, daca nu au fost ranite n timpul transvazarii, daca au fost luate cu destul laptisor de matca,
daca nu s-au deshidratat din cauza lipsei acestuia sau din cauza tinerii, la transvazare, a larvelor n
mediu uscat, abundenta hranei n natura, daca familiile doici au fost stimulate, etc. Pentru
transvazarea simpla recomand lanteta chinezeasca, prin folosirea acesteia operatia de mutare a
larvei desfasurnndu-se rapid, eficient si cu deranj minim a larvei.
Mai jos este prezentat graficul lucrarilor ce se executa pentru cresterea, n serii, a reginelor,
folosind transvazarea simpla. n functie de data calendaristica aleasa pentru prima transvazare se
stabileste si datele celorlalte lucrari, respectnd zilele indicate.
138
 Transvazarea dubla (umeda ) se deosebeste de prima transvazare prin faptul ca larvele se pun n
botci care contin deja laptisor sau un alt produs special preparat.

Pentru ca laptisorul sa aiba acelasi continut specific cu al larvelor transvazate (larve n diferite
stadii de dezvoltare sunt hranite cu laptisor diferit ca si compozitie, specific vrstei) si acceptarea sa
fie, deci, mai buna, unii apicultori recurg la dubla transvazare: initial se face o transvazare simpla,
uscata, iar dupa acceptarea larvelor, la 12-24 ore de la introducerea acestora n familiile crescatoare,
larvele transvazate uscat se nlatura si n locul locul lor se transvazeaza alte larve. n felul acesta
larvele puse a doua oara n botci beneficieza nca de la nceput de laptisor din abundenta, specific
vrstei, ceea ce permite obtinerea unor matci de o calitate foarte buna. Pentru nlaturarea larvelor
transvazate prima data n botci recomand folosirea lantetei germane, de metal, deoarece este rigida
si permite luarea cu usurinta a larvei din laptisor.
n crescatoriile comerciale sunt folosite doar botcile artificiale, din material plastic.
Dupa transvazare, ramele cu botci artificiale se introduc n familiile doici, familii orfanizate cu
multe albine tinere, producatoare de laptisor. Acestea vor lua n primire larvele din botci si le vor
hrani din abundenta cu laptisor de matca. n continuare larvele pot ramne n aceste familii si vor fi
crescute n lipsa matcii pna la recoltare sau pot fi mutate n compartimente separate prin gratii
Hanneman de cuibul famiilor cu matca.

n ziua a 10-a sau a 11-a de la transvazare botcile se recolteaza din familiile crescatoare, se pun
ntr-un incubator portabil (sau n lipsa acestuia ntr-o lada frigorifica cu peretii termoizolanti,
ncalzita de la o punga de cauciuc cu apa calda) daca nucleele sunt la distanta mare de familiile
crescatoare sau n bucati de burete prevazuti cu gauri n care vor intra botcile crescute, acoperiti de
o bucata de material textil pentru protejarea botcilor de actiunea razelor solare, daca nucleele sunt n
imedata apropiere a familiilor crescatoare.
La introducerea botcilor nucleele se hranesc cu sirop de zahar n concentratie 1:1 la care se
adauga FumidilB pentru preventia nosemozei.

139
 La 16 zile de la introducerea botcilor n nuclee se recolteaza matcile, care se introduc n cutiute
cu serbet. Cutiutele se aseaza ntr-o rama de stup ce este prevazuta cu suporturi din lemn. Rama se
introduce mai apoi n banca de matci (o familie orfana, cu multe albine tinere, ce hraneste si
ngrijeste matcile pentru o perioada de timp, pna ce acestea vor fi vndute sau folosite n stupina,
dupa necesitati). Albinele din banca de matci se hranesc din abundenta cu sirop de zahar si turta
proteica iar saptamnal se introduce o rama cu puiet capacit ca sa existe, n permanenta, albine
tinere, producatoare de laptisor de matca.
Desi pare ca operatiunea de marcare a matcilor este doar o "hachita" a stuparilor mai pretentiosi,
nu este deloc asa. Fiecare apicultor care deschide stupul si cauta sa identifice matca familiei de
albine, stie ca in anumite cazuri poate intampina dificultati in a o repera usor. Deci se poate afirma
ca marcarea matcilor are doua motivatii, acestea fiind legate de usurarea reperarii matcii pe faguri
cat si de cunoasterea varstei reale.

Codul culorilor - culorile se repeta la fiecare 5 ani

Din toate metodele prezentate in literatura de specialitate, noi am ales doua care se detaseaza
prin eficienta si simplitatea lor. Ce si cum folosim :

Instrumentul de marcat - un instrument ieftin si eficient se confectioneaza din lemn si doua ace cu
gamalie(bolduri). Confectionarea lui poate fi facuta de oricine in mai putin de 10 min. Acesta are
forma si lungimea unui creion obisnuit, cu capetele rotunjite si tesite. La unul din capete se infinge
un ac cu gamalie drept,iar in capatul celalalt alt ac indoit la 45 de grade. Practic, cu acest instrument
de marcare se poate atat aplica vopseaua aleasa cat si lipi o placuta. Nimic mai simplu, eficient si
ieftin.

Vopsele - dintre toate vopselele incercate la marcare cea mai eficienta s-a dovedit a fi banala oja
pentru unghii. Oja are calitatea de a forma un marcaj vizibil, compact, rezistent in timp, si are o
viteza de uscare optima. Oja folosita trebuie sa fie de culoarea anului, sa fie in termenul de garantie.
Daca nu gasim oja de culoarea anului respectiv , se foloseste un lac de unghii incolor, pe care il
coloram cu o cantitate mica de vopsea de oua(netoxica).

Placute de marcare - in cazul in care folosim pentru marcare rondele mici , acestea vor fi obtinute
prin stantarea unei foite de staniol de culoarea anului respectiv. Este solutia cea mai ieftina si nu
trebuie sa ne facem griji pentru procurarea materialului. Stantarea se face cu o preducea construita
dintr-o mina metalica de pix, ascutita la unul dintre capete. Marimea rondelelor nu trebuie sa
depaseasca 1,8 - 2 mm. Bineinteles pentru cine are posibilitatea sa-si procure de "afara" rondele
speciale de opalit este si mai bine.

140
Tehnica marcarii - din punct de vedere tehnic marcarea matcii se poate face oricand . Noi
recomandam insa ca marcarea sa se faca inaintea introducerii matcii in nucleul de imperechere.
Marcarea incepe prin imobilizarea matcii. Aceasta se prinde cu varfurile degetului aratator, mijlociu
si a degetului mare de la mana stanga. Pentru cineva care face pentru prima oara lucrarea, poate
parea complicat si de aceea incepatorilor li se recomanda folosirea capacului din fig.2.

Cu acest capac se poate imobiliza matca prin presarea pe fagure sau pe o suprafata moale(burete
etc.), daca operatiunea nu se face direct in stupina. Eventual se poate folosi si un dispoziti de
imobilizare ca cel din fig.3 , care asigura un bun control asupra matcii. Cu mana dreapta introducem
creionul de marcat in oja(cu boldul drept), scuturam surplusul de oja si tamponam scutul dorsal al
matcii(mijlocul primului segment dupa cap).
Metode pentru intensificarea cresterii puietului la familiile de albine
n apicultura se considera ca anul apicol, care este cu totul diferit de cel calendaristic, ncepe o
data cu sosirea lunii august.
Pentru ca familiile de albine sa iasa ct mai puternice din iarna, trebuie luate o serie de masuri
ncepnd nca din vara si toamna anului precedent pentru cresterea unei cantitati ct mai mari de
puiet, n acest fel se asigura si o iernare normala, un consum redus de hrana n timpul iernii, uzura
mica a albinelor n sezonul rece, fapt care le mareste longevitatea n primavara urmatoare, n
familiile puternice primul puiet apare nca din luna ianuarie, cantitatea acestuia sporind rapid, albina
uzata fiind nlocuita fara scaderi prea mari de efectiv. Familiile slabe, pe lnga consumul ridicat de
hrana si uzura marita a albinelor se resimt puternic n primavara, n perioada de schimbare a albinei
refacndu-si foarte greu efectivele de albine.
Din aceste considerente, perioada premergatoare introducerii familiilor la iernat, deci lunile iulie-
septembrie, trebuie folosita pentru cresterea unui numar ct mai mare de albine. Acest lucru^este n
mod obisnuit dificil de realizat ntruct n aceasta perioada, n majoritatea zonelor, att culesul de
nectar ct si cel de polen se reduc considerabil, albinele ducndu-si activitatea n special pe baza
rezervelor de hrana din cuib. Este perioada n care albinele ncep sa-si formeze cuibul de iarna,
grupnd rezervele de hrana n fagurii din cuib, ocupnd majoritatea spatiului din faguri si limitnd
spatiul pentru puiet.
La rndul lor si matcile, sub influenta lipsei de cules, precum si ca urmare a epuizarii n urma
efortului din perioada de primavara si de vara, si ncetinesc ritmul de ouat: cele mai epuizate,
ndeosebi cele mai batrne pot chiar sa nceteze complet ouatul.

Depinde doar de masurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat sa fie mentinuta la o cota
ridicata un timp ct mai ndelungat posibil, n principal mentinerea activitatii de crestere a puietului
se realizeaza prin:

1. Asigurarea unor matci cu mare capacitate de ouat .

141
 Un rol hotartor n dezvoltarea familiilor de albine n sezonul de toamna l are calitatea si vrsta
matcilor de care depinde, n foarte mare masura, intensificarea cresterii de albine tinere n aceasta
perioada.
Cercetatorii au stabilit ca vrsta matcilor are o importanta capitala, mai ales n prag de toamna.
Ei au dovedit ca n stupinele n care 20% din familiile de albine au avut matci tinere, mortalitatea
albinelor n iarna a fost de 33 g albina de fiecare interval; n stupinele unde 40% din familiile de
albine au avut matci tinere mortalitatea a fost de numai 22 g, iar la cele cu 60% matci tinere,
mortalitatea s-a redus n medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine.
Este necesar deci ca n cursul sezonului sa se urmareasca ndeaproape calitatea matcilor si sa se
nlocuiasca ct mai multe din matcile batrne si din cele tinere cu defecte, cu matci tinere, sanatoase
si de calitate superioara.
Daca sunt matci tinere, dupa ncetarea culesului cresterea de puiet se mentine la un nivel
corespunzator chiar si n cazul lipsei unor culesuri de ntretinere; n caz contrar, scade si cresterea
de puiet sub limitele normale, ceea ce provoaca slabirea familiilor si nrautatirea conditiilor de
iernare.
n tabelul nr. 1 este redat numarul de faguri cu puiet n sezonul de toamna, n raport cu vrsta
matcilor, dupa datele lui V.A. Nestervodski, dupa o cercetare facuta n zona de nord si n cea de sud
a Ucrainei.
Procentul de familii gasite orfane la iesirea din iarna a fost si el cu att mai scazut cu ct matcile
au fost mai tinere: 0,2% la familii cu matci de un an, 2,9% la familii cu matci de 2 ani si aproape
10% la familii de albine cu matci de 3 ani (dupa V.A. Nestervodski).
Vrsta matcilor Numarul fagurilor cu puiet

- Zona de nord Zona de sud

1 an 4,4 4,2

2 ani 2,6 3,0

3 ani 1,5 2,6

Tabelul 1
nlocuirea matcilor batrne cu botci capacite, sau chiar cu matci ce urmeaza a se mperechea
dupa introducerea lor n familii, nu se recomanda. Aceasta pentru ca familia va ramne fara puiet
timp de 10-15 zile sau mai mult, iar unele familii pot ramne chiar fara matci prin pierderea lor la
zborul de mperechere.

2. Calitatea fagurilor.
Ca si n primavara, n perioada de toamna matcile evita sa depuna oua n fagurii noi, care
pastreaza mai greu caldura. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cu multe celule de trntori si se
reformeaza. Daca unii dintre acesti faguri mai au puiet se muta la marginea cuibului, de unde se pot
nlatura imediat ce sunt eliberati de puiet, n mijlocul cuibului se lasa numai fagurii n care au
crescut cteva generatii de puiet, avnd suficiente celule libere pentru cresterea acestuia. Daca n
cuib, n zona cea mai favorabila cresterii de puiet, sunt faguri cu multe celule de trntor, matca fie
ca va evita acesti faguri, fie ca, sub impulsul hranirilor stimulente, va depune totusi oua producnd
142
o diminuare a cantitatii viitoare de albina lucratoare. Aceasta pierdere de albina lucratoare are loc
din doua motive: n primul rnd datorita faptului ca n loc de albine se cresc trntori ntr-o perioada
n care nu sunt necesari, iar pe de alta parte din cauza ca albinele doici se uzeaza n zadar,
nemaiputnd fi crescute n locul lor cantitati mari de albine lucratoare.

3. Deblocarea cuibului.
La unele culesuri, ca de exemplu la salcm, care este un cules intens dar scurt, blocarea cuibului
este defavorabila familiei si este favorabila productiei ce se realizeaza, deci un fenomen dorit. Pe o
perioada scurta, n mod natural se limiteaza cantitatea de puiet necapacit. Blocarea are implicatii
nefavorabile asupra puterii familiei la culesul de vara de la floarea-soarelui, limitnd cresterea
puietului, ducnd la scaderea accentuata a puterii familiei dupa valorificarea culesului de vara. De
asemenea, n perioada de toamna, n zonele unde exista un cules bun de ntretinere, este posibila
uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrana n zona cresterii puietului. Daca
apicultorul nu intervine la timp, familiile de albine puternice n timpul verii ajung toamna slab
populate, desi au mari cantitati de miere si pastura n stup. Deblocarea cuibului la familiile
ntretinute n stupi verticali cu un singur corp si n stupi orizontali, se realizeaza prin introducerea
periodica, la interval de 5-7 zile, n mijlocul cuibului, a cte unui fagure cladit regulat, cu celule de
albine lucratoare si n care au fost crescute doua-trei generatii de puiet. Pentru ca albinele sa
pregateasca mai repede fagurele, nainte ca acesta sa fie introdus n cuib, se poate stropi cu sirop de
zahar. Pentru crearea spatiului se scot ramele pline cu miere de pe margini, rame care se pot folosi
pentru completarea rezervelor la alte familii. Ele se pot si extrage n cazul n care contin doar miere
naturala si nu miere provenind de la hranirile de toamna cu sirop de zahar.
La stupul multietajat, deblocarea se realizeaza prin inversarea periodica a corpurilor, oferind
matcii posibilitatea de a-si extinde n sus suprafata pentru depunerea oualor. Pentru aceasta este
necesar ca nici unul dintre cele doua corpuri ce se inverseaza periodic n toamna sa nu reprezinte
corpul cu rezervele de hrana deoarece, din moment ce corpul cu hrana pentru iernat trebuie sa aiba
n cei zece faguri ai sai cel putin 18-20 kg miere, se ntelege ca nu va mai avea faguri cu celule
goale pe o suprafata care sa asigure spatiul necesar cresterii de puiet.

4. Folosirea culesurilor trzii.

Practicarea stuparitului pastoral la culesurile trzii oferite de flora spontana sau cultivata
constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a cresterii de puiet n aceasta
perioada.
Culesurile naturale n sezonul de toamna sunt de doua ori mai eficace comparativ cu hranirile
stimulative, datorita aportului de polen proaspat, n acelasi timp se realizeaza si o economie de
zahar si polen care, de regula, acopera cheltuielile de deplasare.
Ca surse de cules, la sfrsitul verii si toamna se pot folosi fnetele din luncile rurilor, zonele
inundabile, gradinile de zarzavat, bostanoasele etc., care, pna la efectuarea araturilor de toamna
ofera culesuri de ntretinere albinelor.
Se va avea grija nsa, n zonele viticole, n cazul n care culesul sucului de struguri este prea
abundent, ca fagurii cu miere proveniti de la acest cules sa nu ramna n cuib pentru iernare. Fiind
foarte bogata n substante minerale si zaharuri nedigerabile pentru albine, aceasta miere poate
provoca neplaceri n timpul iernii si anume, ncarcaturi intestinale mari, diaree, uzura prematura.

143
 Prin folosirea culesurilor de ntretinere trzii, familiile de albine reusesc mai totdeauna sa-si
ntregeasca proviziile de hrana pentru iarna.

5. Hranirile stimulative.
De la bun nceput, trebuie net diferentiate hranirile de completare a rezervelor de hrana, care se
fac n doze mari, de 2-5 kg zilnic si se termina n 10-15 zile, de hranirile stimulative care trebuie
facute n doze mici pe ntreaga perioada de crestere a puietului, respectiv de la ultimul cules
principal pna toamna trziu. Important este ca prin modul de administrare sa se creeze albinelor
senzatia de prezenta permanenta a sursei de cules, senzatie care sa le mentina ntr-o stare activa.
Astfel, ntr-o prima metoda, se stimuleaza familiile prin descapacirea fagurilor cu miere . Cantitatea
de miere descapacita este n raport cu puterea familiei: la cele puternice se descapacesc 3-4 dm2 n
timp ce la cele mediocre se descapacesc 1-2 dm2. La descapacire se folosesc fagurii de la rezerva
care au cantitati mici de miere si provin de la familii sanatoase.
Cnd timpul este rece, fagurele se introduce la marginea cuibului; daca timpul este mai cald,
fagurele se introduce dupa diafragma pentru a evita marirea cuibului. Operatia se executa dupa
ncetarea zborului, pentru a preveni furtisagul.
O a doua metoda este s timularea cu sirop de zahar . Concentratia siropului trebuie sa fie 1/1.
Administrarea sub forma de sirop, se va face n doze mici de 300-500 g la interval de 2-3 zile.
Administrarea siropului n doze si la intervale mai mari creeaza doar socuri. Pentru intensificarea
cresterii puietului este eficienta administrarea siropului n faguri si introducerea lor n mijlocul
cuibului. Fagurele introdus este curatat, lins si devine corespunzator pentru a fi nsamntat. Metoda
presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuie apreciata bine
puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupati cu puiet situatie care ar duce la o lipsa
a albinei de acoperire.
Cercetarile ntreprinse n tara noastra cu privire la efectele hranirilor stimulative ale familiilor de
albine prin descapacirea fagurilor dupa diafragma n comparatie cu administrarea de sirop de zahar
(l. Barac, 1954) s-au ncheiat cu urmatoarele rezultate: familiile hranite stimulativ prin descapacirea
fagurilor cu miere au crescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor, n timp ce familiile
hranite cu sirop de zahar au crescut doar cu 19,5 la suta mai mult puiet dect lotul martor. Concluzia
ce se impune este ca rezultate mai bune se obtin prin hranirea stimulativa cu faguri cu miere
descapaciti si introdusi dupa diafragma.
O a treia metoda consta n stimularea cu zahar sub forma uscata (tos), n acest caz, este bine ca
albinele sa aiba acces la o sursa de apa. Unele albine consuma acest zahar, altele l cara nsa afara;
pentru a prentmpina acest aspect se pun cteva picaturi de miere n hranitorul cu zahar.
Prezenta unui ct de mic cules de polen din natura mareste cu mult efectul hranirilor stimulative,
n lipsa acestuia este absolut necesara administrarea de polen sau de nlocuitori de polen, ca sursa de
proteine n vederea cresterii puietului. Substantele proteice se administreaza n amestec cu hrana
energetica (turte de serbet, pasta). Se urmareste ca substantele proteice sa nu depaseasca 10-15%
din compozitia amestecului, n acelasi timp, pentru marirea atractivitatii turtelor de serbet si
nlocuitori de polen acestea se vor pregati pe baza de miere si cu adaos de 3-5% polen natural.
Oricare ar fi procedeul folosit, hranirea stimulativa se face numai seara, dupa ncetarea zborului,
lundu-se masuri severe pentru prevenirea furtisagului care poate aduce in aceasta perioada pagube
mari. De asemenea, urdinisurile stupilor se micsoreaza n raport cu puterea fiecarei familii.

144
 Tabelul nr. 2 prezinta eficienta hranirii de stimulare cu zahar n perioada iulie-august (dupa M.
Gromisz, 1961).

Puiet la 14
Portii administrate
august

Nu Cantitate(li
Specificatie (dm)
mar tri)

Portii mici(0,3l
20 0,3 63,3
zilnic)

Portii mari(2l la 5
4 2,0 60,6
zile)

Nestimulat(martor) - - 25,5

Tabelul 2

Din acest tabel rezulta Importanta hranirii de stimulare; martorul a avut 25,5 dm2 puiet, iar prin
stimulare s-au obtinut 60,6-63,3 dm2 puiet, adica un plus de doua ori si jumatate.
Ct priveste efectul hranirilor stimulative asupra dezvoltarii cresterii puietului n sezonul de
toamna, comparativ cu culesul natural de ntretinere, dupa' datele din literatura, acesta este cu circa
50% mai mic fata de culesul de ntretinere natural. Rezulta deci ca se va recurge la hranirea
stimulativa de toamna numai atunci cnd nu este posibil sa se asigure cules de ntretinere natural
pentru albine. De asemenea, trebuie subliniat ca hranirea stimulativa de toamna da rezultate numai
n cazul cnd n cuib exista provizii abundente de miere si pastura, precum si spatiul necesar pentru
dezvoltarea cresterii puietului.

6. Reducerea cuibului, n toamna.

Indiferent de starea timpului, numarul fagurilor din cuib se reduce, astfel nct cei rmasi sa fie
bine acoperiti cu albina, n aceasta situatie, albinele pot creste puiet doar n limita spatiului pe care
l pot acoperi si ncalzi n mod natural. Pentru aceasta cuibul se limiteaza cu diafragma iar fagurii de
prisos se trec dupa diafragma.
n cazul n care fagurii contin anumite cantitati de miere, acestia se descapacesc pentru ca mierea
sa fie trasa de albine n cuib, dupa care fagurii se scot si se pun la rezerva. Nu se recomanda lasarea
fagurilor dupa diafragma pentru a se evita cazurile de formare gresita a ghemului n zona aceasta.
La stupii multietajati reducerea cuibului nu se va face dect n cazul n care avem familii slabe pe
un singur corp.

145
 7.mpachetarea cuibului.
O data cu aparitia noptilor reci se asigura izolarea termica prin amplasarea de materiale
termoizolante deasupra podisorului n cazul familiilor mai slabe se recomanda folosirea de saltelute
laterale montate dupa diafragma.
n afara de masurile aratate, un alt procedeu de ntarire a familiilor de albine n vederea iernarii
este folosirea matcilor ajutatoare, n acest caz se folosesc matcile scoase din familii cu ocazia
nlocuirii lor cu alte matci, mai tinere sau crescute special n acest scop. Cu matcile rezultate din
aceasta operatie se formeaza n cursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib, din care
unul cu puiet iar ceilalti cu rezerve de hrana. Aceste familii mici se adapostesc n ladite-nuclee, cu
capacitate de 5-6 faguri, n despartituri amenajate cu urdinis separat, alaturi de familia de baza n
stupii orizontali; n corpuri suplimentare, deasupra cuibului, la stupii multietajati; n stupi
suplimentari, asezati alaturi de familia de baza, n cazul stupilor verticali cu magazine. Pe masura
dezvoltarii, acestor nuclee li se largeste cuibul prin introducerea de faguri claditi sau artificiali.
Familiilor ajutatoare li se aplica aceleasi masuri de stimulare a cresterii de puiet, n lunile iulie-
septembrie, ca si familiilor de baza. Toamna, dupa ncetarea depunerii oualor, matcile batrne se
nlatura iar albinele si puietul din nucleu se unifica cu familia de baza. O parte din nucleele cu matci
pot fi lasate sa ierneze pentru a avea n primavara matci de rezerva.
Prin aplicarea acestui procedeu, familiile de baza se ntaresc cu cte 0,6-0,8 kg albina.
Procedeul de ntarire a familiilor de albine prin folosirea matcilor ajutatoare prezinta un deosebit
interes n conditiile din zona de sud a tarii noastre unde sunt necesare familii foarte puternice chiar
la nceputul primaverii, pentru folosirea culesurilor timpurii (pomi fructiferi, salcm).

Cand marcajul se face cu placute de staniol sau opalit, pentru lipire se foloseste o oja incolora
pentru staniol, sau adezivul aferent setului pentru opalit. Daca avem numai placute de opalit(fara
adeziv), se poate folosi cu succes aceeasi oja incolora

La marcarea cu placute, imobilizam matca, tamponam scutul dorsal al matcii cu adezivul special
sau oja incolora, folosind capatul drept al creionului marcator. Cu capatul indoit la 45 de grade (in
prealabil umezit),luam placuta marcatoare si o aplicam peste adeziv,cautand sa obtinem o fixare cat
mai centrala si trainica.

Cateva recomandari importante - la aplicarea vopselei sau adezivului se urmareste cu mare atentie
ca acestea sa nu atinga radacinile aripilor sau sa intre in segmentul cervical al matcii.
Reintoarcerea matcilor in familii, nuclee se face dupa uscarea marcajului si disparitia mirosului
vopselei(30-40 min.). Pentru mai multa siguranta matca marcata se introduce intr-o cusca de izolare
, de unde va fi eliberata de albine. Pentru a va face "mana", puteti exersa marcajul pe trantori si asa
veti verifica si calitatea si toxicitatea materialelor folosite.

146
Concluzii : pentru marcarea matcilor se pot folosi si alte vopsele ( alcool cu schellack , acetona cu
celuloid , duco , vopsea auto). Ba mai mult se gasesc pe piata si creioane marcatoare (gen
"marker"), sau truse de marcat, deci nu ezitati !!

Asigurarea rezervelor de hrana pentru familiile de albine

Dupa cum se stie, familia de albine nu hiberneaza n timpul iernii. Strnsa n ghemul de iernare
ea si continua activitatea producnd caldura necesara mentinerii vietii, n unele situatii, ncepnd
din luna ianuarie sau chiar din decembrie creste puiet n spatiul limitat de dimensiunile ghemului.
Pentru aceasta activitate, albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrana att n forma
rezervelor interne - corpul gras, bine dezvoltat prin alimentatie abundenta n timpul toamnei, ct si
rezerve de miere si pastura n cuib.
Consumul de hrana este mai scazut n primele luni ale iernii, pna la aparitia puietului albinele
consumnd mierea doar pentru mentinerea temperaturii n interiorul ghemului la circa 24-25C. O
data cu aparitia puietului consumul se ridica, temperatura n ghem fiind mentinuta n permanenta la
nivelul de 35-36C. n aceste conditii familiile normale, puternice consuma n primele luni ale iernii
700-800 g hrana; n continuarea iernarii consumul creste la 1,5-2,0 kg lunar, n total, pe ntreaga
perioada de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere.
Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obtinute de L. Partiot (1968). Stabilirea
consumului s-a facut de catre Partiot prin cntariri pe o durata de 12 ani, la 40 stupine, situate pe o
raza de 150 km si care a cuprins altitudini ntre 140-1000 m (tabelul1).
Tabelul 1
Scaderi ale cntarului de control de la 1 octombrie pna la 31 martie (dupa L. Partiot)

Stupini sub 300 m Stupini ntre 300-500 m Stupini ntre 500-1000

altitudine altitudine m altitudine

Specificati
Zile Zile Zile
e Scaderi greutate Scaderi greutate Scaderi greutate
zbor zbor zbor
Media pe 12 (grame) 5125 (grame) 5210 (grame) 4555
53 50 38
ani

Din acest tabel, rezulta ca, ntr-o perioada de 6 luni, corespunzatoare iernarii familiilor de albine,
consumul de miere a fost de 4,6-5,2 kg. Durata mai ndelungata cu temperaturi scazute existente la
altitudinile mai mari a redus numarul zilelor n care s-a nregistrat zbor al albinelor, ceea ce a
determinat n consecinta si un consum mai mic.
Aceste date au fost coroborate cu experientele facute de A.W. Gareev. Desi amplasate geografic la
mari distante, consumurile constatate de cei doi autori pe parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte
apropiate (tabelul 2).

147
 Tabelul 2
Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere)
noiem decem ianu febru ma Total 5
Specificatie
brie brie arie arie rtie luni

Dupa L. Partiot (medie pe 12 ani) sub 16

210 587 660 941 4303
300 m alt. 05

18
300-500 m alt. 505 497 630 980 4412
00

13
500-1 000 m alt. 530 505 617 844 3883
87

85
Dupa A.W. Gareew 650 725 850 1157 4232
0

Un consum apropiat este stabilit si de alti cercetatori ca: Wefeippl, Alfonsus, Jebsen.
Ar fi nsa o mare greseala daca la intrarea n iarna s-ar lasa n familii doar aceasta cantitate,
ntruct n acest fel familiile ar fi lipsite de hrana tocmai n momentul n care au mare nevoie de
aceasta. La iesirea din iarna n familii sunt necesare rezerve de hrana pentru cresterea puietului si
mentinerea temperaturii pna la aparitia primelor culesuri de intensitate normala care sa asigure
necesarul de hrana al albinelor.
Este gresita, de asemenea, ideea ca lipsa hranei n primavara se poate suplini cu sirop de zahar.
Trebuie sa avem n vedere urmatoarele: la iesirea din iarna majoritatea albinei este n mare parte
uzata n urma iernarii si cresterii de puiet; albina tnara este nca n cantitate mica; prelucrarea
zaharului grabeste uzura totala a albinelor si le scurteaza acestora viata. De aceea, n afara cantitatii
strict necesare iernarii, la formarea rezervelor de hrana trebuie asigurata si cantitatea necesara
pentru primavara. In total, n functie de puterea familiei si de zona n care se lucreaza se lasa 16-20
kg miere.
Deosebit de importanta este si rezerva de pastura, fiecare familie avnd nevoie de 1,5-2 kg. Lipsa
fagurilor cu pastura se poate suplini cu polen granule sau pulbere, administrat n luna februarie n
turte energoplastice.

1. Calitatea hranei.
Mierea reprezinta hrana glucidica, n ea predomina zaharurile simple, usor asimilabile, glucoza si
fructoza. Ea este bogata n fermenti, vitamine, saruri minerale.
Fagurii cu miere pentru iernare trebuie sa fie capaciti, deoarece mierea necapacita este
higroscopica, se poate scurge din celule, poate sa se nacreasca provocnd suprancarcarea
intestinului gros si moartea albinelor.
Pentru iernare mierea trebuie sa fie de flori, nu de mana. Mana reprezinta acea substanta dulce ce
se afla n anumite perioade ale anului pe frunzele, ramurile sau tulpinile unor plante. Mana poate fi

148
secretata direct de planta, din cauza presiunii radiculare a acesteia n perioada trecerii de la starea de
repaus la starea activa sau poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae si Lecaniidae.
Continutul ridicat de saruri si dextrine din mierea de mana determina suprancarcarea intestinului
gros la albine si mbolnavirea lor de diaree. Recunoscuta n stup dupa culoarea mai nchisa, dupa
vscozitatea ridicata, dupa gustul mai putin dulce si dupa faptul ca, n general, nu este capacita, se
recomanda extragerea ei din faguri si nlocuirea cu provizii corespunzatoare.
Cercetatorul sovietic Melincenko a facut un studiu comparativ ntre o hranire a albinelor cu
miere si o hranire cu sirop de zahar, rezultatul fiind urmatorul: albinele hranite cu miere de mana au
iesit n primavara cu diaree n proportie de 88,9% fata de cele hranite cu sirop de zahar care au avut
diaree doar n procent de 9%.
Din acest motiv se impune ca n toamna sa se faca analiza mierii pe care o lasam ca hrana de
iarna. Aceasta operatie o poate face orice stupar, folosind una din cele doua metode prezentate mai
jos:
a) Metoda cu apa de var.
Apa de var se prepara n felul urmator: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amesteca bine
cu o cantitate egala de apa distilata; se lasa sa se limpezeasca. Varul se va depune pe fundul sticlei,
iar lichidul albicios ce se ridica deasupra se filtreaza prin cteva straturi de tifon si apoi se pastreaza
ntr-o sticla etichetata. Pentru analiza se pune cu vrful unei lingurite miere ntr-o eprubeta (mierea
sa fie luata din diferiti faguri), apoi se adauga n eprubeta o cantitate egala de apa distilata. Dupa ce
mierea s-a dizolvat complet n urma agitarii continutului eprubetei se adauga doua parti apa de var,
se agita totul si se ncalzeste pna la fierbere la o mica lampa de alcool. Daca mierea prelevata si
analizata este de mana, n eprubeta apar fulgi (flocoane) de culoare bruna. Aceasta miere este
improprie pentru iernare, ea trebuind sa fie nlocuita.
b) Metoda cu alcool .
ntr-o eprubeta se pun n parti egale miere si apa distilata; dupa o usoara ncalzire a continutului
eprubetei, se adauga 7-8 parti alcool de 96. Daca amestecul nu se tulbura este dovada ca mierea
este buna ca hrana de iarna, n caz contrar, daca lichidul se tulbura si devine albicios, mierea este de
mana, si fiind improprie pentru iernare trebuie nlocuita.
De asemenea, iernarea este favorabila pe provizii de miere care nu cristalizeaza, n acest scop se
recomanda folosirea proviziilor de la culesul de la salcm, unde raportul glucoza-fructoza este n
favoarea fructozei. Mierea de floarea-soarelui si, n special cea de rapita, cristalizeaza rapid si
iernarea nu mai are loc n conditii bune.
Pentru a spori productia de miere extrasa, unii apicultori nlocuiesc rezervele pentru iernare cu
sirop de zahar, ceea ce iarasi nu este bine. Se admite ca n anii n care conditiile climatice si de cules
au determinat o insuficienta asigurare a familiei de albine cu hrana naturala sa se completeze aceste
rezerve de hrana cu sirop de zahar. Dar si n aceste cazuri de forta majora este vorba doar de o
completare si nu de o nlocuire care atrage dupa sine o serie de neajunsuri. Cuvintele apicultorului
american A. Root sunt convingatoare n acest sens. "Daca mierea aflata la sfrsitul verii n stupi este
de buna calitate si bine capacita de albine, este o adevarata nebunie ca apicultorul sa o extraga
pentru vnzare si sa cumpere zahar din care sa fiarba sirop cu care sa hraneasca albinele. Oricine
gndeste ca n felul acesta poate obtine avantaj se nseala, chiar daca ar vinde mierea cu un pret
foarte ridicat si ar cumpara zaharul cu un pret foarte scazut".

149
 2. Pregatirea rezervelor de miere si pastura.
Pregatirea rezervelor de hrana trebuie nceputa, pe ct posibil, la culesurile principale din lunile
mai-iunie. Aceasta activitate este mult usurata atunci cnd n stupina se folosesc stupi de tip
multietajat sau orizontali, care au rame de o singura dimensiune. Astfel, n timpul culesului mare,
imediat ce exista faguri plini cu miere, acestia se ridica din stup, pe masura ce sunt capaciti. Se vor
alege, n primul rnd, fagurii plini cu miere, 3-3,5 kg n rame standard (435/300 mm) sau 1,8-2,5 kg
n rame de multietajat (435/230 mm). ..... Daca nsa conditiile de cules nu au fost prielnice, se pot
lua si faguri cu mai putina miere, cu conditia sa contina cel putin 1,5 kg fiecare.
Se aleg numai fagurii bine claditi, de culoare brun-deschisa, n care, nainte de a fi umpluti cu
miere, au fost crescute cteva generatii de puiet. Fagurii n care a fost crescut puiet mentin mai bine
caldura n timpul iernii si deci sunt mai buni pentru cresterea de puiet care ncepe nca din timpul
iernii, n locul fagurilor scosi din stup se introduc rame cu faguri goi claditi sau cu faguri artificiali.
La stupii cu magazine (Dadant-Blatt), n raport cu puterea familiei se iau urmatoarele masuri:
- la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii marginasi iar n locul lor
se introduc doi faguri marginasi de cuib ridicati din corpul de cuib (fig. 2).

Fig.2 Pozitia fagurilor n stupul de tip vertical cu un magazin, n vederea pregatirii rezervelor de
miere n fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendati lateral n magazin (a si b).
.. n spatiile goale albinele vor cladi faguri naturali care pot fi recoltati periodic pentru
producerea de ceara; pe masura ce fagurii sunt umpluti cu miere si capaciti, se ridica n vederea
pastrarii, iar n locul lor se introduc faguri noi de la rezerva sau din cuib;
- n cazul familiilor puternice, care ocupa doua magazine, se procedeaza astfel: din mijlocul a doua
magazine suprapuse se scot ramele de magazin, iar n spatiul format se introduc 3-5 faguri de cuib,
ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezerva. Ocupnd n magazine pozitia
centrala,fagurii sunt umpluti curnd cu miere (fig. 3.)

Fig.3 Pregatirea rezervelor de miere in faguri de cuib. la stupul vertical cu doua magazine (4
faguri de cuib suspendati in mijlocul celor doua magazine).
O deosebita atentie se va acorda pregatirii rezervelor de pastura, deoarece prin asigurarea unor
rezerve bogate se poate prentmpina asa-numita foame de proteine a albinelor, att n sezonul de
iernare ct si n alte perioade ale anului, n acest scop, cu ocazia reviziilor obisnuite ale familiilor de
150
albine se identifica si se ridica pentru pastrare faguri umpluti macar pe trei sferturi cu pastura. Pe
timpul culesului mare, aceste rame se introduc n compartimentele de strnsura pentru a fi umplute
cu miere si capacite. Ca si n cazul alegerii rezervelor de miere, se aleg fagurii de cuib n care au
crescut cteva generatii de puiet, n aceasta stare, rezervele de pastura se conserva n cele mai bune
conditii.
Pentru satisfacerea nevoilor de proteine n perioadele cnd lipseste polenul, este recomandabil
ca, n afara rezervelor de pastura n faguri, pe timpul culesurilor abundente de polen, sa se recolteze
polen cu ajutorul colectoarelor. Polenul recoltat se va pastra n vederea administrarii ca hrana
proteica familiilor de albine la iesirea acestora din iarna, dupa primul zbor de curatire. Pastrarea
polenului se poate face dupa uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau
n stare proaspata, n amestec cu zahar pudra. Amestecul se pune n recipiente din sticla de culoare
nchisa, avnd grija sa-l presam bine, n asa fel nct sa nu ramna goluri de aer, iar deasupra,
nainte de nchiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahar pudra.
Conservarea fagurilor .
Fagurii cu hrana de rezerva se pastreaza ntr-o ncapere n care temperatura sa fie, pe ct posibil,
constanta. Se vor evita camerele umede. Fagurii cu hrana de rezerva se pastreaza fie n magazine
sau corpuri de stupi suprapuse fie n lazi sau dulapuri ct mal bine nchise (fig. 4 a) pentru a-i feri
de atacul diferitilor daunatori (gaselnita, soareci, furnici).

Fig.4a Dulap pentru pastrarea ramelor eu faguri de rezerva. 1-usi frontale, 2-usi laterale, 3-stelaj
pentru rame 4-rame cu faguri de rezerva.
La asezarea fagurilor n vederea pastrarii, se va evita lovirea lor, asigurndu-se si un spatiu
minim pentru ca sa nu se atinga ntre ei. Loviturile provoaca deschiderea celulelor si scurgerea
mierii pe faguri, alteori mierea din portiunile lovite, datorita aerului se poate altera. Periodic spatiul
de depozitare a fagurilor cu hrana de rezerva (cu tot cu faguri) se dezinfecteaza prin afumare cu
sulf, folosind arzatorul de sulf (fig. 4 b) (15 g/corp de stup, timp de 24 de ore) apoi se aerisesc.

Fig.4b Arzatorul de sulf.

151
 O alta metoda de dezinfectie este cea cu vapori de acid acetic glacial, n acest caz utilizndu-se
pentru fiecare corp ermetic nchis 200 cm3 de acid acetic glacial mbibat ntr-un strat de pnza.
Pnza astfel pregatita se introduce n corpul de stup unde va ramne timp de 3 zile la o temperatura
de 20-25C, timp n care are loc evacuarea acidului acetic. Vaporii de acid acetic actioneaza si
asupra sporilor de nosemoza, a moliei cerii si a altor daunatori. Atentie! n cazul cnd se foloseste
acidul acetic glacial se va lucra cu manusi de protectie, bandaj de tifon la nas si ochelari pentru
evitarea unor accidente neplacute.
n aer liber (adapostiti sub un sopron) este bine sa pastram doar fagurii de culoare deschisa si
care nu contin resturi de miere pentru ca aceasta atrage albinele, n cazul depozitarii n aer liber att
n partea de jos (fund) ct si deasupra corpului de stup se pune un podisor Snelgrove cu sita
descoperita si urdinisurile nchise. Se fac stive de cte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate,
avnd grija sa nu existe spatii libere ntre corpuri (eventual corpurile se pot lipi ntre ele cu hrtie
adeziva) prin care sa nu poata patrunde albina, ntre cele doua deschizaturi cu sita (una la baza
primului corp si cealalta deasupra ultimului corp), prin intermediul deschizatorilor corpurilor
intercalate, se creeaza un curent continuu de aer ce ventileaza fagurii, asigurndu-se conditii bune
de conservare si evitnd atacul gaselnitei.
Fagurii goi de rezerva se mai pot conserva si sub cuibul familiei. Metoda se recomanda numai n
cazul existentei unor familii de albine puternice, fagurii fiind n acest caz sub protectia permanenta
a albinelor, n acest fel se realizeaza si o iernare buna a familiilor de albine, deoarece cuibul este
mai ridicat si aerul rece din atmosfera nu patrunde direct pe urdinis.
Se recomanda ca fagurii cu pastura sa fie prafuiti n prealabil cu zahar pudra pentru a se evita
mucegairea lor.
Daca la iesirea din iarna, cnd se face prima revizie de primavara, se constata existenta unor
familii de albine lipsite de hrana sau cu hrana insuficienta, se va recurge la fagurii cu hrana de
rezerva depozitati n modul descris mai sus.

3. Hranirea de completare.
Hranirea de completare se face n trei cazuri, cnd familiile nu si-au asigurat rezervele de hrana
necesare pentru iernare din cauza conditiilor neprielnice de cules; cnd nu exista miere de rezerva n
faguri pentru nlocuirea mierii de mana constatate n cuib, cnd se face completarea partiala cu
zahar a rezervelor insuficiente de hrana.
Hranirea trebuie facuta imediat dupa ultimul cules de vara. n felul acesta se va intensifica
dezvoltarea n continuare a familiilor n vederea iernarii, iar la disparitia albinelor batrne va aparea
generatia ce va ierna si care a fost scutita de uzura pe care ar fi prilejuit-o prelucrarea zaharului.
Dupa A.l. Melniciuc (1964), durata vietii albinelor este influentata, n mod direct, de cantitatea
de zahar prelucrata. Astfel, fata de albinele care nu au prelucrat zahar n toamna si a caror durata de
viata este considerata 100%, durata vietii albinelor care au prelucrat 3,3 kg sirop/kg albina a fost de
numai 75%.
De asemenea, apicultorul trebuie sa tina seama si de faptul ca administrarea unor cantitati mari
de sirop de zahar, care trebuie depozitate n scurt timp, duce la depasirea capacitatii de activitate
glandulara a albinelor si, ca atare, adaosul de enzime va fi necorespunzator, n aceasta situatie
rezervele respective vor fi depozitate fara ca procesul de invertire sa fie realizat la nivel
corespunzator, fapt ce va duce la cristalizarea hranei n celule, cu o dubla influenta negativa. Pe de o
parte albinele vor arunca cristalele din celule, ceea ce reprezinta consumarea inutila a zaharului; pe
152
de alta parte, prin hranirea cu lichidul intercristalin albinele se mbolnavesc de diaree, putndu-se
nregistra din acest motiv chiar si pierderea familiilor. Este de aceea indicat ca administrarea hranei
pentru completarea rezervelor sa se faca ntr-un timp mai ndelungat si n cantitati ponderate,
asigurndu-se astfel o foarte buna prelucrare.
La completarea hranei trebuie luate n considerare cteva aspecte importante.
Pentru ca hrana administrata sa nu fie mprastiata de albine pe un numar mare de faguri ci
concentrata doar pe ctiva, adica pe fagurii pe care familia va ierna, sunt necesare urmatoarele
masuri:
- nainte de administrarea hranei, cuibul familiei sa fie redus la numarul de faguri pe care
urmeaza sa se faca iernarea;
- reducerea se face n functie de puterea familiei;
- puterea se apreciaza n functie de intervalele bine ocupate cu albina.
O metoda mai exacta care poate fi aplicata cnd timpul este cald este aprecierea cantitatii de
albina de pe fiecare fagure si, n final, aprecierea cantitatii totale de albina. Un fagure de stup
orizontal 435/300 mm n perioada de toamna, cnd cuibul este restrns contine 270 g albina pe
ambele fete, n timp ce rama de ME 435/230 mm contine 200 g albina pe ambele fete. n perioada
activa, un fagure de stup orizontal 435/300 mm contine 200 g albina pe ambele fete, iar rama de ME
435/230 contine 150 g albina.
O apreciere mai exacta se obtine cu rama retea sau Netz (mpartita n dm2) n care 1 dm2 contine
30 g albina pe ambele fete sau 15 g pe o singura fata. Totalul de dm2 gasiti, nmultit cu 15 da totalul
de albine dintr-o familie.
Pentru a se aprecia pe cte rame va ierna familia se mparte totalul de albine la 270 g sau 200 g,
n functie de tipul de stup.

Prepararea siropului pentru hranirea de completare.

Cnd hrana se administreaza timpuriu, imediat dupa terminarea culesului de vara si albinele
dispun de timp suficient pentru transportarea, depozitarea si prelucrarea proviziilor, concentratia
siropului poate fi de 1/1.
Pornind de la regula ca n fiecare fagure de iernare trebuie sa se gaseasca minimum 1,5-2 kg
miere, ca sa se stabileasca necesarul din cuib. Un fagure plin pe ambele fete are 3,6-4 kg miere la
rama se stup orizontal (435/300 mm) si 2,8-3 kg miere la rama de multietajat (435/230 mm). O
apreciere mult mai exacta se poate face tot cu ajutorul ramei retea (Netz), unde 1 dm2 are 350 g
miere pe ambele fete sau 175 g miere pe o singura fata.
n cazul hranirii cu sirop de zahar se va avea n vedere ca dintr-un kilogram de zahar rezulta, prin
transformare, un kilogram de miere. Diferenta de circa 25% zahar (1 kg miere contine numai circa
0,750 kg zahar) este consumata de albine n procesul de transformare a zaharului n miere.
Pentru a obtine un kilogram de sirop, la o concentratie de 1/1 se pun laolalta 650 g zahar si 650
ml apa. Practic, nti se fierbe apa apoi se adauga zaharul, amestecnd pna la completa dizolvare a
acestuia. Se administreaza cnd temperatura siropului este de 35-40C
Administrarea hranei se face n hranitoare de capacitate mare. n portii de 2-5 kg la 2-3 zile, dupa
puterea familiei. Familiilor care nu ridica cantitatea de hrana data n totalitate, la a doua hranire li se
reduce portia dupa capacitatea de depozitare a hranei n faguri.
Siropul poate fi administrat si n faguri care se pun dupa diafragma.

153
 Se recomanda hranirea de completare timpurie, deoarece albinele dispun n acest caz de timp
suficient pentru prelucrarea corespunzatoare a proviziilor si pentru ca, n general, activitatea este
desfasurata de albinele mai vrstnice, prevenindu-se astfel uzura celor tinere care vor ierna. Daca
timpul este nsa naintat, concentratia siropului va fi 2/1 (2 parti zahar si 1 parte apa), acesta fiind
mai dens, suprafata pe care l mprastie albinele pentru evaporare va fi mai mica si implicit timpul
necesar prelucrarii va fi mai mic.
n tabelul 3 si n tabelul 4 sunt redate cantitatile de zahar si apa necesare pentru pregatirea
siropului de diferite concentratii, precum si cantitatea de miere care rezulta din prelucrarea acestui
sirop.
Se recomanda sa se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul de sirop). Daca se da
o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop, efectul este invers si anume are loc o cristalizare
puternica n timpul iernii. De asemenea, se mai recomanda ca n siropul destinat hranirii de
completare sa se adauge Protofil care este un preparat destinat att stimularii dezvoltarii familiilor
de albine, ct si combaterii nosemozei. Protofilul se administreaza n special familiilor de albine
afectate de nosemoza, de intoxicatii cronice, celor slabite de intemperii, precum si roiurilor.
Cantitatea de Protofil care se administreaza este de 17 ml (1 lingura de supa) la un litru de sirop, n
totalitate ntr-un anotimp se administreaza unei familii de albine ntre 50 si 80 ml Protofil, n functie
de marimea si starea acesteia.
Tabelul 3
Cantitatea de sirop obtinuta n functie de raporturile indicate

Concentratie 1/1 Concentratie 1,5/1 Concentratie 2/1

Sirop(
n litri) Zahar( Ap Miere( Zahar( Ap Miere( Zahar( Ap Miere(
kg) a(l) kg) kg) a(l) kg) kg) a(l) kg)

0,6 0,5 0,4

1,0 0,62 0,62 0,77 0,85 0,87 1,02
2 1 3

1,2 1,0 0,8

2,0 1,25 1,25 1,54 1,69 1,74 2,04
5 2 7

1,8 1,5 1,3

3,0 1,87 1,87 2,31 2,53 2,61 3,06
7 4 0

2,5 2,0 1,7

4,0 2,50 2,50 3,08 3,38 3,48 4,08
0 5 4

3,1 2,5 2,1

5,0 3,12 3,12 3,85 4,22 4,35 5,10
2 6 7

6,2 5,1 4,3

10,0 6,25 6,25 7,70 8,45 8,70 10,20
5 2 5

154
 Tabelul 4
Cantitatea de sirop obtinuta n functie de raporturile indicate

Raport 1/1 Raport 1,5/1 Raport 2/1

Zahar
(kg) Ap Siro Miere( Ap Siro Miere( Ap Siro Miere(
a(l) p(l) kg) a(l) p(l) kg) a(l) p(l) kg)

0,6
1,0 1,0 1,6 1,0 1,3 1,1 0,5 1,15 1,2
7

1,3
2,0 2,0 3,2 2,0 2,6 2,2 1,0 2,30 2,4
4

2,0
3,0 3,0 4,8 3,0 3,9 3,3 1,5 3,45 3,6
1

2,6
4,0 4,0 6,8 4,0 5,2 4,4 2,0 4,60 4,8
8

3,3
5,0 5,0 8,0 5,0 6,5 5,5 2,5 5,75 6,0
5

10, 6,7
10,0 16,0 10,0 13,0 11,0 5,0 11,5 12,0
0 0

Hranirea de completare mai poate fi facuta si cu serbet de zahar administrat sub forma de turte.
Aceasta se face n special atunci cnd timpul este prea naintat, albinele nu mai ridica siropul, sau
spre sfrsitul iernii, n cazul n care, datorita unei cantitati insuficiente de hrana apare pericolul
pieirii familiei de albine de foame. Desigur, acestea sunt situatii de exceptie si ele apar ndeosebi
atunci cnd iarna se prelungeste mult n primavara, n conditii normale nsa, familiile de albine
trebuie sa fie asigurate cu provizii care trebuie sa le ajunga acestora pna la iesirea din iarna si
nceputul unui nou sezon.
Aranjarea cuibului familiei de albine n vederea iernarii
Prin aranjarea cuibului se urmareste dimensionarea lui n raport cu puterea familiei si
repartizarea proviziilor de hrana n asa fel nct albinele din ghem sa aiba suficienta hrana pna n
primavara.
Timpul cnd se executa lucrarea depinde de conditiile de cules, de starea vremii si de situatia
puietului n cuib. Cu ct culesul tine mai mult timp, cu att lucrarea se executa mai trziu; cu ct
timpul se raceste mai curnd, cu att aceasta lucrare se executa mai devreme.
n cuib se lasa attia faguri astfel nct spatiile dintre ei sa cuprinda complet ghemul de iernare,
fara spatii suplimentare.
La ornduirea fagurilor cu miere se va tine cont de principiile biologice ale dezvoltarii pe
verticala a familiilor de albine care cer n partea de jos a fagurilor spatii pentru puiet iar n partea de
155
sus rezervele de hrana, precum si de faptul ca n timpul iernii albinele se pot deplasa dupa hrana
doar n spatiul dintre rame si nu se pot deplasa pe fagurii laterali.
Pornind de la aceste considerente, la formarea cuibului se va avea n vedere ca, ndeosebi fagurii
centrali sa contina suficienta miere ntruct este zona cu cantitatea cea mai mare de albine
Amplasarea rezervelor de hrana poate fi: bilaterala, unilaterala si centrala, ultimele doua moduri
de amplasare - unilaterala si centrala - fiind nsa mai putin indicate si folosindu-se mai mult n cazul
familiilor slabe si cu rezerve insuficiente.

1. Amplasarea bilaterala
.Fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere, 3,5-4 kg, se amplaseaza n dreapta si n stnga
cuibului, urmnd catre mijlocul cuibului, n ordine descrescnda, fagurii cu miere mai putina, fara
nsa ca acestia sa fie sub 1,5 kg (fig. 5).

Fig.5 Amplasarea bilaterala a rezervelor de hrana in cuib.

Pentru a se stabili numarul de faguri care se lasa n cuib, este necesar ca cercetarea familiilor sa
se faca dupa nopti reci, pentru ca ghemul sa fie ct mai strns Cnd sunt n cuib normal, se lasa
fagurii ocupati cu albina, plus unul, n asa fel ca albina sa nu ocupe fetele exterioare ale ramelor
marginale. Cnd sunt n cuib redus, se lasa attea rame cte sunt ocupate cu albina. Uneori, din
cauza ca la controlul preliminar ghemul n-a fost suficient de strns, este posibil sa se lase cuibul de
iarna prea larg, fiind necesar ca ulterior fagurii marginasi, neocupati de albine sa se scoata, deoarece
acestia mucegaiesc din cauza umezelii din timpul iernii si uneori mierea se altereaza.
2.Amplasarea unilaterala
Aceasta consta n asezarea fagurilor dupa cantitatea de miere pe care o contin, n ordine crescnda
catre unul din peretii stupului, cu precizarea ca nu trebuie sa avem nsa faguri sub 1,5 kg miere (fig.
6)

Fig.6 Amplasarea unilaterala a rezervelor de hrana n stup.

156
 Acest procedeu se aplica si n cazul iernarii a doua familii n stupi orizontali - familia de baza si
ajutatoare (fig. 7).

Fig.7 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul orizontal cnd ierneaza doua familii n acelasi
stup. 1-ghemul de iernare n familia de albine. 2-ghemul de albine n familia de baza la nceputul
toamnei. 3-ghemul ambelor familii de albine pe timpul si la sfrsitul iernii.
n acest caz fagurii plini cu provizii se rnduiesc de o parte si de alta a diafragmei care separa
familiile. Apoi, catre marginile stupului, n ordine descrescnda a cantitatii de miere continute,
fagurii cu provizii mai putine, cu aceeasi subliniere ca nu vom avea faguri cu mai putin de 1,5 kg
miere. Ghemul se va forma de o parte si de alta a diafragmei, fiecare familie fiind atrasa si
beneficiind n acelasi timp de caldura din cuibul familiei vecine.
3. Amplasarea centrala
Fagurii din centrul cuibului contin cea mai mare cantitate de miere, descrescnd n greutate catre
marginile cuibului, astfel nct fagurii marginasi sa nu aiba mai putin de 0,5 kg miere (fig. 8)

Fig.8 Amplasarea centrala a rezervelor de hrana din cuib.

La asezarea fagurilor n cuib se va avea n vedere ca n centrul cuibului sa fie introdusi numai
fagurii cu celule de albine, n care au crescut deja cteva generatii de puiet, deci potriviti pentru
cresterea puietului n perioada de la sfrsitul iernii. La stupii multietajati, cnd iernarea se face pe
doua corpuri, n corpul superior trebuie sa existe circa 18-20 kg miere, iar n corpul inferior fagurii
centrali sa nu contina miere, aceasta sa se gaseasca doar pe fagurii laterali,n total 7-8 kg (fig. 9).

Fig.9 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul multietajat.

157
 .Daca se gaseste miere pe fagurii centrali din corpul inferior, aceasta situatie determina asezarea
ghemului de iernare sub acesti faguri, n urma consumului, din cauza slabei mobilitati a ghemului,
spatiul de 10 mm dintre corpuri devine de nestrabatut si albinele pot muri de foame, chiar daca
dispun de provizii aflate n imediata lor apropiere. Unii apicultori recomanda punerea de fagurasi cu
miere ntre cele doua corpuri. Se creeaza astfel o punte de legatura ntre ele cele doua corpuri pot fi
lipite cu benzi de hrtie adeziva pentru o etanseizare mai buna contra curentilor.
Daca iernarea se face ntr-un corp, fagurii laterali pot fi plini n vreme ce la ceilalti cantitatea de
miere trebuie sa fie de circa 1,5-1.7 kg. Pe masura ce rezervele se consuma, ghemul nregistreaza o
miscare de jos n sus.

Pregatirea familiilor de albine pentru iernare.

Familia de albine, ca rezultat al adaptarii la conditiile de mediu, are capacitatea de a se adapta n
tot cursul anului la variatiile temperaturii exterioare.
Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scazute. Pentru
supravietuirea ei n conditiile de temperatura scazuta sunt esentiale calitatea si cantitatea proviziilor
de hrana. Desigur, rezistenta la conditiile nefavorabile este mai mare la familiile puternice.
Pregatirea n vederea supravietuirii la temperaturi scazute este un instinct dobndit la albine n
decursul vremurilor si acesta se manifesta cu mult timp nainte de aparitia sezonului friguros prin:
- acumularea unor provizii importante de hrana n cuib;
- folosirea cu economicitate, n functie de conditiile exterioare, a acestor provizii;
- micsorarea numarului de albine n cuib datorita uzurii albinelor culegatoare pe timpul
culesurilor de vara, diminuarii treptate a ouatului matcilor si a cresterii de puiet;
- reducerea treptata a unor activitati (de crestere a puietului, de cladire a fagurilor);
- izgonirea trntorilor, care fiind nlaturati treptat de pe fagurii cu miere nu mai au posibilitatea
sa se hraneasca si sunt scosi afara din stup unde mor de foame si frig. Trntorii mai sunt tolerati
doar n familiile cu matci nemperecheate, n familiile orfane sau n familiile cu matci batrne;
- propolizarea cuibului si, mai ales, a crapaturilor peretilor, albinele izolnd n felul acesta mai
bine cuibul mpotriva pierderii de caldura si a patrunderii umiditatii.
Din toate aceste aspecte trecute n revista mai sus, rezulta ca albinele si pot asigura singure
regimul optim de temperatura n interiorul cuibului pe perioadele reci. Pe masura ce noptile se
racesc, albinele parasesc fagurii marginasi ai cuibului concentrndu-se pe fagurii n care se mai
creste puiet. De asemenea, se accentueaza tendinta albinelor de acumulare a rezervelor de miere
necapacita si uneori capacita de pe fagurii periferici n celulele eliberate de puiet. O data cu racirea
progresiva a timpului descreste treptat si activitatea de zbor a albinelor, nceteaza ouatul matcilor si
cresterea de puiet. Familia de albine trece n perioada repausului de iarna care ncepe pe la sfrsitul
lunii octombrie si se termina n lunile ianuarie-februarie, cnd apare primul puiet n cuib.
n aceasta perioada datorita micsorarii activitatii de zbor si a cresterii de puiet, scade simtitor
consumul de miere, dar se mentine n continuare un consum ridicat de polen si pastura, n
organismul albinelor se produc modificari fiziologice caracteristice albinelor care vor ierna.
Albinele crescute n aceasta perioada se deosebesc de albinele crescute n sezon prin faptul ca pot
trai 7-8 luni n loc de numai 35-45 de zile ct este durata de viata la albinele din sezonul activ.
Longevitatea se datoreaza, pe de-o parte faptului ca ele participa, ntr-o masura mai mica, la
cresterea puietului si la culesul de nectar, iar pe de alta parte modificarilor anatomo-fiziologice
determinate de acumularea n tesutul corpului gras (tesut de culoare albicioasa ce captuseste partea
interioara a nvelisului chitinos) a rezervelor de proteine si grasimi pe seama consumului intens de
158
pastura, nsusire pe care nu o au albinele nascute primavara sau vara. Datorita acestor rezerve,
albinele pot rezista intemperiilor iernii si pot produce laptisorul necesar cresterii puietului spre
sfrsitul sezonului rece.
n perioada de toamna, cnd nu mai exista puiet, se face tratamentul mpotriva varroozei,
folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate, conform prospectului.

1. Ghemul de iernare.
.Odata cu scaderea temperaturii exterioare, ntre +6"C si +8C se formeaza ghemul de iernare.
Albinele se aduna strns n jurul matcii ocupnd, de regula, spatiul de pe fagurii din care a iesit
ultimul puiet. Ghemul are forma de sfera sau elipsa. Fata de conditiile de viata ale albinelor din
timpul iernii, aceasta forma a ghemului este cea mai avantajoasa ntruct, dupa cum este cunoscut,
dintre toate formele geometrice sfera poseda cea mai redusa suprafata raportata la volumul ei. n
felul acesta, la un numar maxim de albine ghemul poseda o suprafata minima pentru pierderea
caldurii. Partea exterioara a ghemului, numita coaja ghemului, este alcatuita dintr-un strat foarte
dens de albine, care ocupa att intervalele dintre faguri ct si interiorul celulelor libere. Aici albinele
stau aproape nemiscate, cu capul ndreptat catre interiorul ghemului, vrt sub abdomenul altor
albine si cu aripile ridicate (pozitia este asemanatoare cu cea a tiglelor de pe acoperisul caselor).
Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de caldura din interiorul ghemului sa fie ct mai
mici, reprezentnd astfel o zona izolatoare de mediul exterior. Grosimea cojii ghemului este de 2-7
cm si variaza n raport cu temperatura aerului din jurul ghemului. Miezul ghemului, care cuprinde si
matca, este mai afnat, albinele avnd posibilitatea de micsorare a acestuia n functie de temperatura
mediului exterior. Albinele din miezul ghemului sunt active si au rolul de a produce temperatura
necesara ntregii familii, precum si rolul de a hrani matca. Caldura este produsa de albine prin
miscari caracteristice din aripi, picioare si abdomen, ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a
unui zumzet specific care poate fi sesizat de catre apicultor daca lipeste urechea de un perete al
stupului.
Temperatura din zona interioara a ghemului depinde de temperatura mediului exterior si de
stadiul de iernare. n prima faza a repausului de iarna, care ncepe o data cu iesirea ultimului puiet,
temperatura din interiorul ghemului este mai scazuta, oscilnd n limitele ctorva grade peste limita
temperaturii critice, care este de circa +13,9C. Limita superioara a temperaturii din interiorul
ghemului n aceasta faza de iernare nu depaseste +25C. n perioada a doua a iernii, care se
caracterizeaza prin sporirea treptata a activitatii albinelor datorita cresterii de puiet, n interiorul
ghemului de iernare temperatura se stabilizeaza n limitele a 34-36C si ramne la acest nivel.
Producerea caldurii n interiorul ghemului nu este continua. Din momentul n care interiorul
ghemului a atins temperatura critica (circa +13,9C), albinele din miezul ghemului intra ntr-o stare
de excitare, devin active, se hranesc abundent si produc intens caldura, pna n momentul cnd
temperatura din interiorul ghemului atinge limita superioara; din acest moment, activitatea albinelor
scade treptat, ele se linistesc si intra n faza de digestie si repaus, adica de pastrare a caldurii
produse.
n legatura cu mecanismul producerii caldurii n ghem trebuie mentionat ca albinele nu ncalzesc
interiorul stupului, ci numai interiorul ghemului. Radiatiile de caldura din ghem n stup sunt
insuficiente pentru ncalzirea interiorului acestuia.
Durata starii de repaus si de pastrare a caldurii depinde de temperatura mediului exterior si de
puterea familiei, adica de marimea ghemului. Cu ct este mai frig afara si familia este mai slaba, cu
159
att se pierde mai multa caldura ntr-un timp mai scurt. Temperatura ghemului ajunge n curnd la
limita sa inferioara (+13,9C) si, ca urmare, albinele sunt nevoite sa reintre din nou n activitate n
vederea producerii caldurii. Albinele din stratul protector al ghemului traiesc la temperatura aerului
din stup, care, chiar n imediata apropiere a albinelor, se mentine cu cel mult 1-2C mai ridicata
dect temperatura exterioara. Ridicarea temperaturii ghemului nu are loc numai atunci cnd
temperatura interioara a ghemului a ajuns la limita inferioara. Orice zgomot din afara sau dinauntrul
stupului, provocat de om sau animale, precum si umiditatea, mierea de calitate inferioara, lipsa
matcii si altele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitele normale si,
implicit, la sporirea consumului de hrana. De exemplu, o simpla ridicare a capacului stupului n
timpul iernii duce la ridicarea temperaturii din ghem cu 2-3C. n cazul cnd temperatura ghemului
se ridica cu cteva grade din cauza unei tulburari puternice a albinelor, pentru linistire, familiei de
albine i este necesar un timp de 20-30 de ore. Ridicndu-se temperatura ghemului este posibil ca
matca sa nceapa ponta prea de timpuriu, fapt ce uzeaza mult albinele si contribuie la o mortalitate
ridicata primavara.
Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasa dect cea a familiilor slabe, att n ceea ce
priveste producerea si pastrarea caldurii necesare, ct si a consumului de hrana.
Familiile de albine slabe produc caldura necesara supravietuirii lor n perioada de iernare pe
seama unui consum mare de provizii. Prin aceasta, organismul albinelor n cauza se uzeaza mai
repede, li se scurteaza viata, iar n primavara dezvoltarea lor evolueaza asa de ncet nct nu pot
valorifica economic culesurile intense timpurii.
Cercetarile efectuate n tara noastra (l. Barac, N. Fotii, Al. Popa, E. Sanduleac) evidentiaza
cresterea consumului de miere pe durata iernii n cuiburile familiilor slabe, dupa cum urmeaza:
Consum mediu/kg de albina
Cantitatea de albine
n familie (kg)
grame %

2,5-3,0 25,8 51,5

2,0-2,5 30,6 60,9

1,5-2,0 35,8 69,9

1,0-1,5 50,1 100,0

0,5-1,0 50,9 100,6

Experientele facute la Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura au aratat ca familiile

cu 1 kg albina au consumat cte 7,5 kg miere pe durata iernii, iar familiile puternice, de 3 kg albina,
au consumat cte 11,1 kg miere, adica 1 kg de albina din familiile slabe a consumat 7,5 kg miere,
iar 1 kg de albina din familiile puternice cte 3,7 kg miere, ceea ce duce la concluzia ca la iernarea
familiilor puternice s-a facut o economie de 3,8 kg miere la fiecare kilogram de albina, sau s-a redus
consumul cu 0,1% la familiile puternice.
2. Izolarea termica a cuibului
Faptul ca albinele nu ncalzesc stupul si mentin temperatura numai n limitele interioare ghemului ar
pleda pentru o iernare fara mpachetare. Se apreciaza nsa ca mpachetarea are rolul de a feri familia
160
de variatiile bruste de temperatura, fiind deosebit de necesara mai ales n perioadele cu temperaturi
exterioare mai scazute n care familia creste puiet. Este bine sa folosim o mpachetare buna a
cuibului la familiile slabe si mijlocii si o mpachetare moderata la familiile puternice.
La stupii orizontali si verticali fagurii se trag spre peretele mai ncalzit al stupului, n cazul n
care familiile sunt mai slabe este posibila si chiar indicata protejarea bilaterala a cuibului (fig. 10 a
si b).

Fig. 10a mpachetarea bilaterala a cuibului n stupul orizontal

1. ghemul de albine n familia ajutatoare
2. ghemul de albine n familia de baza la nceputul toamnei
3. ghemul ambelor familii de albine pe timpul si la sfrsitul iernii

Fig.l0b mpachetarea bilaterala a cuibului

n acest caz, la peretele stupului se pune o salteluta urmata de diafragma, de fagurii cu albine, a
doua diafragma si salteluta. Peste podisor se suprapune o a treia salteluta.
Cnd familiile sunt puternice, se recomanda mpachetarea unilaterala a cuibului (fig. 11).

Fig. 11 mpachetarea unilaterala a cuibului

Fagurii se trag n acest caz spre peretele ncalzit al stupului, urmeaza diafragma si salteluta
laterala. Peste podisor se suprapune o alta salteluta. Materialul de protectie trebuie sa fie permeabil,
saltelutele nu trebuie sa fie prea groase, ele trebuie sa lase spatii de circulatie a aerului ntre ele si
pereti sau capacul stupului, prevenindu-se n acest mod aparitia umezelii, conditie favorizanta
pentru dezvoltarea mucegaiului. Ca material izolator se pot folosi: saci de iuta, polistiren expandat,
ziare, paiele de ovaz, papura.
161
 La stupul multietajat, daca iernarea se face pe doua corpuri, se poate lasa un numar egal de faguri
n cele doua corpuri separate cu diafragme (superioara si inferioara) de spatiul liber din stup n care
se pune material de protectie. Protectia superioara se realizeaza prin asezarea unei saltelute pe
podisor (fig. 12).Materialul de protectie se pune n stupi o data cu aparitia variatiilor de temperatura
ntre noapte si zi.

Fig. 12 mpachetarea stupului multietajat pe doua corpuri.

3. Urdinisul si orificiile de ventilatie.

O data cu terminarea culesului principal, cu scaderea temperaturii n cursul noptii, este necesara
redimensionarea urdinisului. Acesta la intrarea la iernat trebuie sa corespunda puterii familiei,
socotindu-se 0,5 cm pentru fiecare interval ocupat de albine. Orificiile de ventilatie din capac, n
perioada de la sfrsitul verii si nceputul toamnei, se nchid. De asemenea, se nchide si urdinisul
superior la stupii care poseda si acest al doilea urdinis. Scopul principal al tuturor lucrarilor este
realizarea unui regim optim de temperatura, care sa permita cresterea intensa de puiet n vederea
realizarii unor familii puternice pentru iernat.
O data cu instalarea definitiva a sezonului inactiv, masurile care se iau sunt n functie de sistemul de
stup si metoda n care acesta ierneaza. Un aspect important care trebuie urmarit, este umiditatea.
Este foarte important sa prevenim excesul de umiditate n stup pentru a feri fagurii de formarea
mucegaiurilor. n acelasi timp, excesul de umiditate, datorita faptului ca mierea este higroscopica,
poate determina scurgerea sa din faguri sau nacrirea care provoaca debilitatea si mbolnavirea
albinelor.
Masurile care se iau pentru asigurarea ventilatiei corespunzatoare trebuie nsa sa nu vina n
contradictie cu cele ce vizeaza asigurarea unui regim optim de temperatura, n plus, trebuie tinut
seama de particularitatea biologica a iernarii, adica de faptul ca n aceasta perioada n cuib creste
cantitatea de bioxid de carbon (fig. 13)

162
 Fig. 13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii
1- ghemul de albine 2- sensul circuitului de aer proaspat neviciat 3- sensul circuitului de aer viciat
(dupa Uogdan.)

La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apa rezultati din respiratia albinelor se poate realiza
pe la partea superioara a stupului n doua moduri: a) deschiznd urdinisul superior al stupului acolo
unde exista; b) lasnd un spatiu de ctiva milimetri ntre doua dintre scndurelele podisorului. La
prima varianta, pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatura, pe podisorul stupului se
pot suprapune cteva straturi de hrtie peste care urmeaza materialul de protectie. Orificiile de
ventilatie din capac se nchid. La varianta a doua, peste podisor nu se mai pune hrtie iar salteluta
nu trebuie sa atinga capacul. Evacuarea vaporilor de apa care trec prin salteluta catre exterior, se
realizeaza prin deschiderea unuia dintre orificiile de ventilatie din capac.
La stupul vertical - multietajat, ventilatia la partea superioara se poate realiza prin asezarea
podisorului invers, cu partea care formeaza un mic urdinis deasupra familiei.
Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului, situatie care contribuie n cea mai mare masura
la mentinerea atmosferei umede n interiorul stupului, stupul va avea o pozitie putin nclinata catre
urdinis, nlesnindu-se astfel scurgerea apei prin urdinis.
O atentie deosebita se va da prevenirii patrunderii rozatoarelor n stup. In acest scop, o data cu
racirea timpului urdinisul va fi prevazut cu gratii (fig. 14).

Fig.14 Gratie contra rozatoarelor.

4. Protectia stupinei n timpul iernii.

Se va da o atentie deosebita protectiei stupinei contra vnturilor si curentilor reci. Protectia stupinei
contra vnturilor puternice si a curentilor din timpul iernii contribuie n cel mai nalt grad la
mentinerea caldurii n ghemul de iernare. Pentru a feri stupina de curenti este necesar ca vatra
stupinei sa fie mprejmuita cu o plantatie de protectie, de preferinta din esente de naltime medie.
De asemenea, se poate proteja stupina cu garduri facute din nuiele, coceni de porumb, tulpini de
floarea-soarelui sau cu garduri mobile din scndura, stacheti, identice cu gardurile para-zapezi (fig.
15)

Fig.15 Protectia stupinei n timpul iernii.

Metode de iernare a familiilor de albine

n tara noastra se cunosc urmatoarele metode de iernare:
- iernarea n aer liber;
- iernarea n cojoc;
- iernarea n adapost.

163
 1. Iernarea n aer liber
n conditiile tarii noastre, familiile de albine normale si cu provizii abundente de hrana ierneaza n
aer liber. La acest procedeu, familiile de albine ramn pe locul lor din timpul verii. Iernarea n aer
liber permite efectuarea zborurilor de curatire n zilele calduroase din cursul iernii, cresterea mai
timpurie a puietului, valorificarea mai devreme si n mai bune conditii a florei timpurii, ct si
avantaje economice deoarece nu mai sunt necesare cheltuieli pentru constructia adaposturilor sau
pentru procurarea materialelor izolatoare. ..... Prin aceasta metoda se reduce si forta de munca,
stupii nemaifiind mutati de pe vatra de stupina. Iernarea n aer liber nu exclude nsa protectia
stupilor la interior, amplasarea corecta a stupinei pe vatra nsorita si, n special, existenta unor
perdele naturale sau a unor improvizatii care sa fereasca stupina de vnturi si curenti.
2. Iernarea n cojoc
Este o metoda care reclama un volum mare de munca si se refera la mpachetarea exterioara a
stupului (cojoc). Aceasta mpachetare poate fi individuala, pentru doi stupi, sau cojoc colectiv.
Stupii se pot grupa pe un rnd sau pe doua rnduri, n acest caz punndu-se spate n spate, ntre
stupi si rndurile de stupi se lasa spatii de 10-15 cm care se umplu cu material de protectie (paie,
coceni, frunze uscate). Stupii se instaleaza pe o platforma sub care se poate pune, de asemenea,
material de protectie (grinzi sau baloti de paie), la 20-25 cm deasupra solului. Totul se acopera cu
un carton asfaltat sau polietilena pentru a mpiedica patrunderea apei, avnd grija sa se lase libere
urdinisurile (fig. 16).

Fig. 16 Iernarea n cojoc

Introducerea stupilor n cojoc se face o data cu venirea frigului, cnd zborul albinelor a ncetat,
n zilele nsorite, cnd timpul s-a ncalzit suficient, se nlatura mpachetajul de pe partea frontala a
stupului sau a grupului de stupi pentru ca albinele sa iasa la zborul de curatire.
Metoda iernarii n cojoc este recomandata n mod special pentru stupinele situate n terenuri
deschise unde nu se poate amenaja stupina pentru iernare pe o vatra ferita de vnt si curenti reci.
3. Iernarea n adapost
n tara noastra aceasta metoda de iernare se practica n prezent pe scara redusa deoarece iernile nu
sunt att de aspre ca sa justifice investitii suplimentare iar, pe de alta parte, familiile noastre de
albine sunt adaptate conditiilor de mediu n care s-au format de-a lungul veacurilor, n unele situatii
nsa (provizii reduse, familii slabe) este necesara si binevenita iernarea n adapost. Familiile de
albine se introduc n adapostul respectiv o data cu nceperea sezonului friguros. Acest sistem
asigura pierderi minime de caldura si un consum mai redus de hrana, nsa familiile sunt lipsite de
posibilitatea efectuarii zborurilor de curatire. De asemenea, n primavara, aceste familii au o
dezvoltare ncetinita. Practic, nu este necesar sa se construiasca adaposturi speciale. Se utilizeaza
constructiile existente (ncapere, sopron) n care sa fie asigurate o buna ventilatie, liniste, ntuneric,
temperatura n jur de 2-4C si o umiditate de 75-85%.
Consumul de hrana per kilogram (greutate vie) albine difera si n functie de modul de iernare. n
tabelul 1 este, dupa G.A. Avetisian, o comparatie ntre diferitele niveluri de consum influentate de
modul de iernare.

164
 Tabelul 1
Hrana consumata (kg) n medie pentru 1kg albine

n grupe de familii de albine cu greutatea de (kg) n medie pentru

Metoda de
toate grupele de
iernare
1,0 1,5 2,0 2.5 familii de albine

n aer liber 9,67 8,78 7,99 5,74 8,42

n cojoc 9,54 8,39 6,38 4,90 7,90

n adapost 9,56 8,77 6,42 4,22 7,74

n acest tabel se observa ca familiile puternice consuma per unitate de greutate vie (1 kg albine)
mult mai putina hrana dect cele slabe.

Lucrari ce se efectueaza iarna n stupina

n general, lucrarile privind ngrijirea familiilor de albine pe timp de iarna se rezuma ia crearea
conditiilor care sa asigure albinelor o deplina liniste si nlaturarea tuturor cauzelor care ar tulbura
ritmul caracteristic de viata al lor.
Principalele lucrari care se efectueaza iarna n stupina sunt:

1. Prevenirea deranjarii si nelinistirii albinelor

Pe toata perioada iernii se urmareste ca familiile sa nu fie deranjate de pasari de curte, ciocanitori,
pitigoi etc., unele dintre acestea aducnd mari pagube stupinei. Soarecii reusesc deseori sa patrunda
n stupi producnd adevarate ravagii. Pe lnga consumarea proviziilor de miere si pastura ei strica si
fagurii nct nu se mai pot folosi, nghit si albine vii datorita faptului ca ele nu se mai pot apara ca n
sezonul cald. Din acest motiv, acolo unde se constata ca soarecii au patruns n cuiburile unor familii
(cadavre de albine fara capete sau roase, prezenta excrementelor de soarece, rumegus de ceara n
cantitate exagerata pe fundul stupului la urdinis) devine necesara interventia apicultorului pentru
evacuarea soarecilor.
2. Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive
Modul de iernare si starea unei familii pot fi apreciate cu usurinta prin "ascultare", fara a se recurge
la deschiderea stupului.
La cercetarea familiilor de albine, sau la orice interventie n interiorul stupilor n care acestea
sunt adapostite, se va recurge numai n situatii exceptionale, cnd viata familiei n cauza este
amenintata de lipsa de provizii, de mbolnavire sau alte stari anormale ce nu se pot nlatura din
afara. Ascultarea familiilor de albine n lunile de iarna se face o data la 3-4 saptamni, apropiind
urechea de peretele din fata al stupului.

Ascultarea stupilor iarna.

165
 Unii crescatori de albine se folosesc, n acelasi scop, de un tub de cauciuc lung de 1m, avnd
diametrul interior de 0,8-1 cm, iar altii de stetoscopul medical. Introducerea unuia dintre capurile
tubului pe urdinis si a celuilalt capat n ureche, sau folosirea stetoscopului permite perceperea si
interpretarea zumzetului albinelor:
- zumzetul moderat si uniform arata ca familia de albine este n stare buna si ca iernarea decurge
normal;
- bzitul puternic arata ca familia este n suferinta;
- zumzetul slab, nsotit de zgomotul asemanator fosnetului frunzelor, nseamna ca familia este
nfometata. Aceasta se ntmpla nu numai cnd familia a intrat n iarna cu provizii suficiente, ci si
atunci cnd s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarna. Din cauza
temperaturii scazute (n stupii orizontali si cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut
deplasa pe fagurii alaturati, plini cu provizii si nici n partea opusa a fagurilor respectivi unde
proviziile sunt intacte.
Cnd zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fara abuz nsa,
prin lovirea cu mna a peretelui din fata al stupului.
Daca albinele raspund printr-un zumzet puternic, care nsa nceteaza imediat, nseamna ca
familia ierneaza n conditii bune. Zumzetul prelung, neuniform n intensitate si "plngator" indica
absenta matcii. Din cauza nelinistii provocate de lipsa matcii familia consuma mai multe provizii, se
mbolnaveste de diaree, se epuizeaza si adeseori piere n ntregime. Cnd n stupina exista matci de
rezerva, ndreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descopera, dupa ce, n
prealabil stupul a fost transportat ntr-o ncapere unde temperatura este de aproximativ +15C, nsa
numai att ct se poate da ntr-o parte diafragma si primul fagure cu albine pentru a se introduce n
spatiul gol creat fagurii, albinele si matca dintr-un nucleu. Cnd nu exista nuclee cu matci de
rezerva, familia de albine orfana se uneste cu alta familie mai slaba care are matca, procedndu-se
la fel.
Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face si dupa aspectul diferitelor resturi, dupa
cantitatea de albine moarte gasite pe jos, n fata urdinisului, dupa resturile scoase de pe fundul
stupului si aspectul lor.
Mortalitatea exagerata a albinelor se datoreaza fie faptului ca familia a iernat cu prea multe
albine-vrstnice, fie uzurii organismului lor din cauza unor boli.
Prezenta albinelor umede, mucegaite, arata ca n stup este prea multa umiditate.
Cadavrele de albine fara capete sau roase, prezenta excrementelor de soareci, arata ca acesti
periculosi daunatori au patruns n stup.
Rumegusul si albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o srma ndoita la un capat n
unghi drept. Rumegusul de fagure se pastreaza ca materie prima de ceara sub forma de bulgarasi
pentru extractia continutului de ceara n primavara. Separarea albinelor moarte din rumegusul de
faguri se face cu ajutorul unei site. Albinele moarte se strng si se ard.
Daca albinele au abdomenul umflat si se vad pete de diaree la urdinis sau pe scndura de zbor,
nseamna ca familia de albine respectiva este pe cale de a se mbolnavi sau este deja bolnava de
diaree din cauza proviziilor de calitate inferioara sau a consumului exagerat de hrana ca urmare a
conditiilor nefavorabile de iernare.
Prezenta cristalelor printre cadavrele de albine dovedeste ca mierea din fagurii pe care ierneaza
albinele s-a cristalizat. Din contra, acolo unde mortalitatea este nensemnata si rumegusul de faguri
nu este umed, nseamna ca iernarea decurge normal.
166
 Completarea proviziilor n cuiburile familiilor slab aprovizionate, precum si aprovizionarea celor
lipsite de hrana n sezonul rece se face mai usor cnd la rezerva stupinei exista faguri cu miere
capacita de calitate superioara. Pentru aceasta operatie, stupul cu familia ce trebuie ajutata se duce
mai nti ntr-o ncapere ncalzita. Aici i se nlatura capacul, mpachetajul si mai apoi podisorul.
Observnd pozitia ghemului, avem grija ca fagurele cu miere sa fie introdus ntr-o margine a lui, n
asa fel nct celulele cu miere sa fie n contact cu albinele, n cazul cnd pe cei doi faguri marginasi
ntre care urmeaza sa se introduca fagurele cu miere se gasesc putine albine, atunci el se introduce
peste nca o rama, spre mijlocul cuibului, unde se afla mai multe albine, n asemenea cazuri se face
cte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu putine albine si cel cu provizii (de grosimea
unui degetar) prin care albinele de pe fagurii marginasi pot trece si se pot alatura restului de albine
din ghem. n cazul n care se administreaza familiei zahar candi, serbet, turte, nu mai este necesara
aducerea stupului ntr-o ncapere ncalzita, administrarea facndu-se direct pe vatra stupinei.
n continuare, iata cteva retete de preparare a turtei din miere cristalizata si a serbetului de
zahar:
a) Turta din miere cristalizata si zahar (dupa C. Antonescu).
Majoritatea sortimentelor de miere cristalizeaza (mai repede mierea de rapita, zmeura, floarea-
soarelui) iar zaharul tos este si el format din cristale. Formarea turtelor avnd n componenta lor
aceste doua ingrediente cristalizate trebuie sa tina seama de faptul ca albinele consuma doar n parte
turta daca contine cristalele mari (att de miere cristalizata, ct si de zahar), restul, cristalele
grosiere, aruncndu-le pe fundul stupului, iar cnd timpul permite, scotndu-le chiar afara din stup.
Pentru a preveni aceasta situatie se procedeaza astfel:'se foloseste la prepararea turtei doar miere
lichefiata sau granulata fin (avnd consistenta untului) si zahar pudra macinat sau pisat fin. Mierea
cristalizata se lichefiaza n bain-marie. Pentru a nu se denatura calitatile mierii - pierderea prin
ncalzire excesiva a enzimelor si vitaminelor - apa ncalzita n care se tin vasul cu miere pentru
lichefiere nu trebuie sa aiba temperatura mai mare de 45C. n continuare, mierea lichefiata se
toarna peste zaharul pudra (o parte miere la patru parti zahar), apoi se framnta cu mna, ca un
aluat, pna la omogenizarea amestecului. Este indicat ca turta folosita la sfrsitul perioadei de
iernare sa contina si ceaiuri medicinale cu efect n stimularea activitatii albinelor si apararea starii
de sanatate a acestora. Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din urmatoarele plante medicinale:
cimbrisor (Herba thymus sp.), izma (Folia menfriae), tei (Flores tilliae), roinita (Folia mellissae),
sunatoare (Herba hyperici), musetel (Flores chamomillae], galbenele (Flores calendulae), coada
soricelului (Flores millefolii), coada calului (Herba equiseti), maces (Fructus cynosbati) si soc
(Flores sambucus). Se iau cte 4-5 g din fiecare planta mentionata mai sus. Amestecul de plante se
macereaza circa 10 minute cu 3 parti apa rece. Apoi se adauga apa clocotita pna la un litru. Se
amesteca totul bine si se lasa acoperit timp de 30 minute. Infuzia rezultata se strecoara printr-o
pnza curata. Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepara din o parte miere,
o parte ceai medicinal si zahar pudra dupa nevoie (pna ce amestecul dobndeste consistenta
aluatului de pine) adaugnd si 1 g sare de lamie la kilogramul de pasta, n locul infuziei
medicinale preparate n casa, se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimularii dezvoltarii
familiilor de albine si combaterii nosemozei. n acest caz se administreaza 34 ml kilogramul de
pasta. Pasta obtinuta se administreaza sub forma de turte (greutatea unei turte poate varia ntre 500
si 1000 g) ambalate n hrtie sau pungi de plastic. Turtele astfel pregatite se pun deasupra ramelor,
dupa ce n prealabil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafata pungii, prin care albinele vor veni n
contact cu turta (fig. 17).
167
 Fig.17 Amplasarea turtei. Mod de decupare a foliei in care este ambalata
turta.

b) Serbetul de zahar cu miere (dupa prof. dr. E. Muresan si ing. C. Mihailescu).

Pentru obtinerea a 10 kg serbet sunt necesare 7,700 kg zahar pudra, 2 kg miere, 300 ml ceai
medicinal sau 340 ml "Protofil". ntreaga cantitate de zahar pudra pe care o vom folosi, se aduce n
ncaperea de lucru, la cald, cu cel putin patru ore nainte, n cazul n care zaharul pudra se prezinta
sub forma de bulgari, acestia se zdrobesc fin. Mierea ce se foloseste trebuie sa fie necristalizata si n
nici un caz miere de mana. Se recomanda n special folosirea mierii de salcm, tei sau fneata,
nefermentata, provenita de la familii sanatoase. Mierea se ncalzeste putin, doar att ct sa devina
mai fluida iar apoi se dilueaza cu ceaiul (infuzia) preparat n prealabil, ntr-un vas emailat se pune
zaharul pudra, se adauga mierea si apoi se framnta bine totul cu mna, pna cnd continutul devine
ca o pasta fina care nu se ntinde si nu este lipicioasa. Serbetul astfel preparat se ambaleaza n pungi
de plastic n cantitati de 500-1000 g sau chiar mai mari, n functie de aprecierea noastra asupra
cantitatii care ar fi necesara familiei de albine. Turta de serbet trebuie sa aiba grosimea de 1-1,5 cm,
pentru a putea fi asezata deasupra ramelor sub podisor.

c) Serbetul fiert (dupa prof. dr. E. Muresan si ing. C. Mihailescu).

Se poate prepara din zahar cu apa sau ceai, sau din zahar si miere de albine cu apa sau ceai.
Pentru prima varianta, la 10 kg de zahar se folosesc 2,300 l apa sau ceai de plante medicinale.
Pentru a doua varianta, la 10 kg zahar si 2 kg miere de albine se adauga 1,750 l apa sau ceai de
plante medicinale. Indiferent de varianta, cantitatile indicate se introduc ntr-un vas emailat de mare
capacitate, deoarece n momentul prepararii volumul continutului creste mult din cauza spumei care
se formeaza. Siropul astfel obtinut se pune al fiert la un foc slab si se urmareste momentul n care
ncepe fierberea. Cu un termometru masuram temperatura, si cnd aceasta a ajuns la 116-117C
siropul se considera suficient de fiert si se da jos de pe foc. n lipsa de termometru se poate folosi o
metoda mai simpla care ne indica terminarea invertirii zaharului: ntr-un pahar cu apa rece se picura
cu o lingurita din siropul care fierbe; daca picaturile de sirop nu se amesteca cu apa din pahar si
formeaza o bobita este dovada ca serbetul este gata. n cazul cnd la prepararea serbetului se
foloseste si miere de albine, aceasta se adauga numai cnd serbetul s-a terminat de fiert. Se toarna
apoi compozitia ntr-un vas curat care a fost udat n prealabil cu apa rece. n acest mod se mpiedica
formarea de cristale mari de zahar. Se lasa sa se raceasca pna ce totul ajunge la temperatura de
40C. n acest moment se ncepe nvrtitul siropului cu o lopatica de lemn, efectund miscarile ntr-
un singur sens, pna cnd siropul ncepe sa-si schimbe culoarea spre alburiu si apoi alb, ntarindu-
se. Frecatul serbetului este ncheiat atunci cnd saltnd lopatica serbetul care curge de pe aceasta nu

168
se scufunda n restul masei serbetului ci ramne la suprafata. Dupa racire se ambaleaza n hrtie
cerata sau pungi de plastic n cantitate de 500 g pna la 2000 de grame, n functie de necesitatile
familiei respective.
3. ndepartarea fara zgomot a zapezii neafnate si a ghetii de pe scndurelele de zbor ale stupilor
si desfundarea urdinisurilor blocate de albinele moarte.
Se urmareste ca n interiorul stupilor sa nu patrunda apa sau zapada prin orificiile de ventilatie
sau crapaturi. Se curata scndura de zbor si urdinisul de zapada transformata n sloi de gheata.
Gheata se nlatura cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cutit ncalzit pentru a se evita zgomotul
si deranjarea albinelor.
Acoperirea partiala sau n totalitate a stupilor cu zapada nu este un prilej de ngrijorare, caci prin
aceasta se asigura o protectie suplimentara contra pierderilor de caldura. Totodata, nu este prilej de
ngrijorare nici n ce priveste sufocarea albinelor, caci prin zapada afnata aerul curat poate
patrunde n stupi. Totusi, cnd zapada se topeste, e indicata nlaturarea ei din fata urdinisului,
deoarece aerul patrunde mai greu prin zapada care ncepe sa se topeasca.
Catre sfrsitul iernii, se nlatura zapada sau "petecele" de zapada de pe toata vatra stupinei. Este
bine sa se presare paie, pleava sau frunze uscate pe vatra stupinei. Numai pe asemenea materiale,
izolatoare, albinele se pot aseza fara pericol n timpul zborurilor de curatire. Altfel, asezndu-se pe
zapada, pamntul umed si nghetat, ele ramn amortite, nu mai pot zbura si mor.

4. nlesnirea si supravegherea zborurilor de curatire ale albinelor

n conditii normale, n sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula n intestinul
gros o cantitate importanta de excremente. Aparitia zilelor cu temperaturi de +12 permite zboruri
de curatire ale albinelor si eliberarea intestinului suprancarcat. Zborurile trzii de toamna si chiar n
cursul lunilor de iarna (posibile n unii ani n lunile decembrie, ianuarie, februarie) au o influenta
deosebit de buna asupra iernarii. Este important ca albinele sa beneficieze de zborul de curatire
pentru a se evita declansarea diareii pe al carei fond se pot instala boli grave, n special nosemoza.
Stimularea zborului de curatire necesita cteva masuri: eliberarea urdinisului de albine moarte,
ndepartarea chiar a capacelor stupilor si a materialului de protectie, asa nct
razele soarelui sa ncalzeasca direct podisorul. Pentru a stimula albinele sa iasa afara din stup se
recomanda si lovirea usoara a peretilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies. Este, de
asemenea, important ca vatra stupinei sa fie curatata si sa se aplice masuri pentru topirea zapezii.
Familiile normale efectueaza un zbor intens, cu o durata de 30-50 minute. Prezenta apicultorului n
stupina este obligatorie pentru ca urmarindu-se modul de desfasurare a zborului sa fie identificate
familiile ce prezinta stari anormale si solutionate aceste cazuri.
Este important de retinut ca familiile de albine care efectueaza zboruri de curatire mai timpuriu
se vor dezvolta rapid n primavara. Unele familii fac ncercari de zbor, la temperaturi mai scazute.
Acest fenomen poate nsemna prezenta unor stari anormale ce au dus la suprancarcarea intestinului
gros al albinelor.
Se atrage atentia apicultorilor, n mod deosebit, asupra necesitatii de a asigura zborul albinelor n
primele zile favorabile, deoarece n conditiile climatice din tara noastra, dupa cteva zile calde din
ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie, revine o perioada rece care poate
dura chiar doua-trei saptamni, n familiile care au facut zborul n primele zile favorabile, cresterea
puietului pe scara larga ncepe cu doua-trei saptamni mai repede dect n celelalte familii, ceea ce
este deosebit de important n special pentru culesul de la salcm
169
 Inventarul apicol este reprezentat de stupi si alte constructii apicole (cabane, camere de extractie,
corturi apicole) precum si de totalitatea uneltelor folosite de apicultor n efectuarea diverselor
lucrari din stupina (controlul familiilor de albine, extragerea si conditionarea mierii, cresterea si
transportul matcilor etc.), deci totalitatea constructiilor, uneltelor si obiectelor aflate n dotarea unei
exploatatii apicole.

Stupii Uneltele apicole Pavilionul apicol

INVENTAR DE STUPINA
Cand incepem o afacere trebuie sa avem toate datele despre respectiva activitate , apicultura
nefacand exceptie de la aceasta regula. Pentru cei ce cred ca viitorul lor economic si profesional
este legat de aceasta frumoasa indeletnicire o sa detaliem lista cu echipamentele si materialele
necesare infiintarii unei stupine. Lista prezentata in aceasta pagina este valabila pentru o stupina de
100 de familii de albine, acesta fiind numarul minim de stupi de la care putem spune ca abordam
domeniul din postura de semiprofesionisti. Poate la o prima vedere o sa credeti ca investitia este
destul de consistenta, dar va asiguram ca in comparatie cu alt tip de afacere, o sa vedeti ca nu este
deloc asa.

Utilaje principale de intretinere

- Stupi sistematici completi - 50 buc. ; nuclee de imperechere - 15 buc. ; rame goale de rezerva - 10
buc/stup ; corpuri rezerva - 10 buc. ; cabana apicola - 1 buc. ; dulap pentru pastrat fagurii - 1 buc. ;

Utilaje pentru extragerea mierii

- Centrifuga - 1 buc ; masa pentru decapacit - 1 buc. ; cutit decapacit - 2 buc. ; tava decapacit - 1
buc. ; site pentru strecurat mierea - 5 buc. ; maturator inox /300 kg. - 2 buc. ; bidoane depozitare
miere

Scule diverse pentru intretinere

- Dalti apicole - 3 buc. ; perii apicole - 2 buc. ; afumator - 2 buc. ; costume protectie + masti - 3 buc.
; ladita transport rame - 2 buc. ; ladita scaun - 2 buc. ; colivii introducere matci - 30 buc. ; perforator
rame - 1 buc. ; planseta calapod faguri - 2 buc. ; pinten lipit faguri - 2 buc.; cantar de control - 1
buc. ; gratii Hanemann - 100 buc. ; gratii urdinis - 100 buc. ; colectoare propolis - 90 buc. ;
colectore polen - 90 buc. ; roinita - 1 buc. ; sipci port-botci - 40 buc. ; ciocan lipit botci - 1 buc. ;
sablon botci - 1 buc. ; lampa butan - 1 buc. ; carucior stupi - 1 buc. ; adapator - 1 buc. ; izolator
fagure - 3 buc. ;

Utilaje conditionat ceara

- Topitor solar - 1 buc. ; presa ceara - 1 buc. ; vase diverse - 3 buc. ; forme ceara - 3 buc. ;
170
Materiale consumabile
- Faguri artificiali ; biostimulatori apicoli ; medicamente ; matci ; sarma pentru rame ; cuie ; vopsele
; doze gaz butan ; substante dezinfectante etc. ;

Dupa cum vedeti sunt multe repere care trebuie intr-o stupina , achizitionarea lor fiind costisitoare.
Dezvoltarea unei stupine insa se face in timp (cativa ani), deci si investitia este esalonata si poate fi
platita partial din vanzarea produselor obtinute in anul precedent. Tot secretul este sa avem un bun
simt economic si multa rabdare. O regula de baza este sa achizitionam numai echipamente noi ,
vechiturile oricat de avantajoase ar fi ca pret nu au nici o valoare. Niste stupi vechi, cu lemnul
putred, plini de spori ai diferitelor boli sau o centrifuga ruginita, reprezinta adevarate pietre de
moara, legate de "gatul" unei afaceri de succes. La vremuri noi...oameni noi...si scule noi
Produsele apicole obtinute de la albine pot fi mpartite n produse principale (miere, ceara si
polen) si produse secundare (laptisor de matca, propolis, venin, pastura si apilarnil).
n afara produselor apicole principale, n ultimul timp, datorita nsusirilor terapeutice si a
bogatiei acestora n vitamine, hormoni, substante energetice, etc. s-a acordat o mai mare atentie
produselor apicole secundare, valorificarea acestora facndu-se n industria farmaceutica si
cosmetica.
Obtinerea produselor apicole secundare de la familia de albine trebuie organizata n asa fel nct
sa nu stnjeneasca dezvoltarea familiei si sa nu micsoreze productia principala.

Apilarnilul este un produs apicol obtinut din larvele de trntor ct si din continutul nutritiv aflat
n celulele respective din faguri, recoltate ntr-un anumit stadiu larvar (n ziua a 7-a de stadiu
larvar).
Desi nu este un produs traditional al stupului, ca si mierea, polenul si ceara, apilarnilul se
distinge prin proprietatile lui organoleptice specifice, prin proprietatile lui fizico-chimice si
microbiologice care l recomanda ca un produs veritabil, de valoare al stupului.

Proprietatile organoleptice ale apilarnilului.

171
 Caracteristici Conditii de admisibilitate

Aspect aspect de larve si laptisor comun (hrana

larvara), inclusiv nvelisurile de naprlire a
larvelor, sub forma de masa neomogena in
care larvele apar n mod vizibil

Culoare alba

Consistenta neomogen, untos

Miros caracteristic hranei larvare usor aromat

Gust usor astringent

Impuritati se admit urme de ceara, epitelii de naprlire

sau alte substante determinate de natura
produsului respectiv dar care sa nu depaseasca
10%

Proprietatile fizico-chimice ale apilarnilului

Caracteristici Conditii de admisibilitate

Aciditate (pH) 5,0- 6,8

Continut apa % 65,0-75,0

Continut substante % 25,0-35,0

uscate

Proteine total g% 9,0-12,0

Glucide total g% 6,0-10,0

Lipide total g% 5,0- 8,0

Cenusa g % maxim 2,0

Substante g% 1,1- 1,2

nedeterminate

Caracteristici microbiologice ale apilarnilului

172
 Conditii de
Caracteristici
admisibilitate

Numarul total de germeni 50.000/g

aerobi mezofili

Bacterii coliforme, maxim 100/g

Escherichia coli, maxim 10/g

Salmonella 0-20/g

Stafilococi coagulauo- 10/g

pozitivi, maxim

Drojdii si mucegaiuri 1.000/g

(levuri), maxim

Ambalarea, conservarea si transportul apilarnilului

Apilarnilul n stare proaspata se valorifica ca atare, ambalat n recipiente speciale, cu etichetarea
continutului si specificarea datei de recoltare; se pastreaza la congelator la minimum -5C, iar
transportul se face n containere frigorifice la -5C. Pe o durata mai ndelungata apilarnilul se
conserva n depozite frigorifice la temperaturi mai scazute, sub -20C.
Pentru productia de apilarnil se aleg numai familiile de albine foarte puternice, capabile sa
hraneasca cu laptisor un numar ct mai mare de larve de trntor. Cuibul familiilor de albine afectate
productiei de apilarnil trebuie sa cuprinda la nceputul lunii aprilie cel putin 6 rame (faguri)
acoperiti cu albine si hrana suficienta unei dezvoltari corespunzatoare. Matca trebuie sa fie prolifica
si nu mai batrna de doi ani. Pentru productia de apilarnil se pot folosi ramele claditoare sau orice
alt sistem care asigura o productie continua si specifica de larve de trntor (ramele cu faguri
artificiali cu baza pentru celule de trntori). Se recomanda utilizarea ramelor claditoare cu sectiuni
mobile.
Perioada optima de producere a apilarnilului ncepe o data cu nflorirea pomilor fructiferi, n
aprilie-mai, cnd timpul este suficient de cald, iar n familie exista un numar mare de albine tinere si
dureaza pna la sfrsitul lui iulie, nceputul lunii august.
De la data de 1 aprilie se ncep hranirile stimulente (concentratie de zahar 1:1 si substante proteice).
Dupa 15 zile de la nceperea hranirilor stimulente se introduc n stup rame claditoare pentru
producerea de faguri cu celule de trntor si nsamntarea acestora de catre matca. n ziua a 10-a de
la depunerea oului n celula (deci a 7-a zi de stadiu larvar), sectiunile se scot din cuib si se
procedeaza la recoltarea continutului integral al celulelor de trntor, dupa care ramele cu sectiuni se
reintroduc n cuibul familiilor de albine respective, pentru a putea fi curatate de albinele lucratorare
si nsamntate din nou de catre matca.
Flacoanele sau borcanele cu apilarnil se pastreaza n congelator la o temperatura de -5-15C.
ntocmai ca si laptisorul de matca, datorita continutului sau, apilarnilul este un produs apicol
natural, activ biologic si energizant. De aceea se foloseste, n prezent, pentru realizarea de preparate
apiterapice, fie n stare pura, fie n amestec cu alte produse apicole sau substante medicamentoase.
Pastilele energizante cu polen de albine se pregatesc din 2 lingurite de polen si 2 linguri de
miere, amestecate cu miezul de la 10 nuci, trecute prin rsnita (sau pisate), la care se adauga o
lingurita de fulgi de gru si cu un vrf de cuttit de pulbere de busuioc. Amestecate foarte bine,
173
aceste ingrediente formeaza o pasta consistenta din care se pot face mici sfere (pastile). Se iau cte
doua nainte de fiecare masa (adultii) si 1-2 pe zi (copiii). Pastilele energizante dau rezultate bune n
astenii si n stimularea activitatii intelectuale si sexuale.
Ceara este o secretie a albinei lucratoare. Cnd este emisa de glandele ceriere ea este perfect alba
si curata. Utilizata ca material de constructie n stup, ea se ncarca progresiv cu substante care-i
schimba profund compozitia si, ceea ce este mai vizibil,ea trece prin toate nuantele de galben, pe
urma de brun ajungnd aproape neagra dupa ctiva ani. Compozitia chimica a cerii este foarte
stabila daca se considerare produsul pur, asa cum este secretata de glande. Variati foarte slabe de la
o rasa de albine la alta. Nu se noteaza variatii semnificative dect ntre diferitele specii ale genului
Apis.
Ceara de albine este, chimic, foarte inerta. Ea rezista bine la oxidari si nu este usor atacata dect
de enzimele digestive ale insectelor cum este Galleria . n stup, ceara se ncarca cu impuritati dar nu
se transforma, ceea ce permite recuperarea ei dupa mai multi ani de folosire prin simpla rencalzire
si purificare.
Culoarea galbena pe care o capata dupa putin timp n stup este n raport cu pigmentii polenului.
Substantele, n general foarte pigmentate, care nconjoara grauncioarele de polen ale plantelor
entomofile sunt solubile n substante grase. Se dizolva usor n ceara si o coloreaza. Ulterior, ceara
se ncarca cu propolisul adus de albine, cu matasea coconilor parasiti n celule de albinele care se
nasc. Examinat la microscop,fagurele de ceara nvechit se dovedeste a fi un material alcatuit din
elemente disparate, mult mai solid dect pelicula subtire de ceara de la nceput.
Aceste remarci sunt importante : cnd se vorbeste de compozitia cerii trebuie precizat daca este
vorba de ceara pura, proaspat secretata, sau de produsul obtinut printr-un procedeu anume de
extractie. O extractie cu apa calda sau cu abur da un produs diferit de extractia cu un solvent
organic cum ar fi benzina sau cu un amestec de solventi. Pentru a recupera ceara pura din produsul
rezultat al unei "extractii", trebuie facuta o purificare avnd ca scop ndepartarea corpurilor straine
insolubile si distrugerea, prin oxidare a substantelor dizolvate n ceara dar straine ei. Pentru a
ntelege bazele tehnologiei cerii, care este simpla si bine pusa la punct de foarte mult timp, trebuie
sa tinem seama de aceste fapte.

Compozitia si proprietatile fizico-chimice.

Ceara albinelor apartine unei mari familii chimice, cea a cerilor, care sunt corpuri grase, lipide,
de diverse origini : animale, vegetale sau minerale. Toate cerile au proprietati chimice apropiate. n
compozitia lor nu intra dect carbon, hidrogen si oxigen. Sunt corpuri foarte stabile, existente ntr-
un numar considerabil de varietati.
Ceara albinelor este constituita n esenta, din esterii unui acid gras cu un alcool cu greutate
moleculara ridicata ; ea mai contine hidrocarburi saturate, acizi liberi, alcooli liberi si apa.

174
 n principal ceara este deci formata din combinarea unor acizi grasi ca acidul palmitic, acidul
cerotic, etc. cu alcooli din care cel mai important este miricilul.
Hidrocarburile sunt n special hidrocarburi saturate avnd ntre douazeci si cinci si cincizeci de
atomi de carbon.
Ceara de albine este insolubila n apa si mai mult sau mai putin solubila n diversi solventi
organici. Cel mai bun este benzenul (mai mult de 100 g ceara pentru 100 g benzen, la 45C). Dupa
benzen urmeaza esenta de terebentina. Alcoolul la cald nu dizolva dect foarte greu ceara dar, n
schimb, o separa foarte bine de propolis care este foarte solubil n alcool.
Punctul de topire al cerii pure este de 64C +/- 0,9C. Pentru ceara nepurificata, variatia
punctului de topire este destul de importanta, minima fiind de 62C, iar maxima de 65C.
Punctul de solidificare este diferit de punctul de topire ; pentru ceara pura el este de 63C +/-
0,9C. Masa volumica este de 927 kg/m3 minimum si 970 kg/m3 maximum (media : 953kg/m3) la
15C.
Tehnologia cerii
n orice unitate apicola se distinge ntotdeauna ceara din capacele si cea care provine din topirea
fagurilor vechi reformati. Acestor doua categorii de ceara li se aplica tehnologii diferite.
Ceara din capacele
Trecerea cutitului de descapacit face sa cada ntr-un vas de descapacit capacele de ceara care
cuprind si o cantate deloc neglijabila de miere de buna calitate. Problema este separarea n cele mai
bune conditii posibile a cerii si mierii fara a vatama calitatea acesteia din urma. n mare se folosesc
4 tehnici :

1. Simpla scurgere . Se lasa capacelele sa se separe de miere prin gravitatie, fundul vasului fiind
prevazut cu o sita, n camera ncalzita, si avnd grija sa miscam din cnd n cnd capacelele, se
obtine astfel o separare destul de satisfacatoare dar lenta.
2. Centrifugare . Exista centrifuge pentru capacele, care lucreaza foarte rapid si au un randament
foarte bun. Capacelele centrifugate sunt uscate si mierea care se scurge este curata.
3. Presare . Se pun capacelele ntr-o presa si se creste gradat presiunea. Munca nu este rapida si
capacitatea preselor este totusi limitata.

4. Topire directa . Exista topitoare de capacele care realizeaza ntr-o singura operatie separarea
mierii de ceara cu ajutorul unei ncalziri suficiente pentru a topi ceara si a o separa astfel de miere.
Functionarea topitoarelor de capacele trebuie sa fie supravegheata cu multa atentie ca sa se evite
suprancalzirea att de daunatoare mierii.
175
 Ceara provenita din capacele prin una din primele trei metode poate fi topita ntr-un cazan
special pentru ceara sau ntr-un topitor solar. Topitorul de capacele da direct ceara lichida. n toate
cazurile este necesara o retopire ulterioara, pe apa calda, care permite decantarea impuritatilor.
Ceara de descapacire este o ceara foarte putin colorata, aproape pura, careia i se dau n general
utilizarile cele mai "nobile".
Ceara din fagurii vechi
Fagurii vechi trimisi la topit constituie un material care include mari cantitati de propolis, de
polen, de coconi, fara sa mai socotim, cuiele, bucatile de srma, lemn si albinele moarte, a caror
prezenta este inevitabila. Pentru extragerea cerii din acest amestec, trebuie un utilaj adecvat.
Cel mai bun este un topitor de ceara special conceput pentru aceasta treaba ; pentru cantitati
mici de faguri vechi, se pot nsa improviza instalatii care sunt cteodata suficiente dar al caror
randament nu este totdeauna foarte bun.
Topitoarele de ceara folosesc fie extractia cu vapori de apa, fie extractia cu apa calda.
n topitoarele cu abur, fagurii vechi sunt asezati ntr-un cos metalic. Aburul obtinut prin
ncalzirea cu gaz a rezervorului de apa situat la partea inferioara a topitorului trece prin cos, topeste
ceara se condenseaza. Se colecteaza astfel la iesire ceara topita si apa provenita din condensare.
Dupa ce extractia este terminata, se scoate cosul care nu contine dect reziduuri. Acestea mai
cuprind nca ceara care nu poate fi recuperata dect prin dizolvare n solventi organici. Aceasta
recuperare nu este rentabila dect la scara industriala cu conditia ca preturile cerii si energiei sa dea
un bilant favorabil.
n extractia cu apa calda, fagurii vechi sunt scufundati direct n apa. Pentru a-i mpiedica sa se
ridice se pun ntr-un cos sau ntr-un sac de iuta. Cosul poate avea la partea superioara, un piston
care permite exercitarea unei presiuni. Sacul de iuta trebuie sa fie ngreunat cu cteva pietre mari.
Apa calda topeste ceara, care se ridica la suprafata si curge printr-o deschidere practicata la partea
superioara a cuvei.
Mai exista si alte metode de extragere a cerii : teasc, centrifugare, presa hidraulica, filtru-presa,
fara sa uitam topitorul solar (n imaginea alaturata). Acesta utilizeaza energie solara, si scoate, deci,
gratuit, o ceara foarte frumoasa, curata.
Pentru obtinerea unei ceri pure care sa poata fi modelata n calupuri regulate, este absolut
necesar sa retopim ceara care iese din aparat, sau, cel putin, sa o mentinem n stare lichida ct mai
mult timp posibil, n asa fel ca separarea ntre apa, impuritatile grele si ceara sa fie completa. Dupa
racire, se obtine un bloc al carui "fund" se taie ; este un amestec de diverse impuritati care se aduna
la limita dintre ceara si apa.
Pentru a obtine calupuri de ceara fara defecte, se toarna ceara lichida n forme de tabla cositorita
sau vase emailate si se lasa sa se raceasca ct mai lent posibil, etansnd spatiul n care s-au pus
formele umplute cu ceara lichida. Fara aceasta precautie blocul de ceara se crapa sau se contracta n
forma inestetica.

176
 nalbirea cerii
Ceara obtinuta prin oricare din metodele expuse mai sus este totdeauna colorata. Aceasta
coloratie nu incomodeaza n multe utilizari, dar industria are uneori nevoie de o ceara aproape alba
pentru anumite utilizari, mai ales n cosmetica. Pentru obtinerea unei decolorari totale a cerii trebuie
ndepartati pigmentii provenind de la polen si propolis. Se poate, fie prin actiunea unui agent
oxidant fie prin actiunea luminii bogate n radiatii ultraviolete. Agentii oxidanti cei mai folositi sunt
acidul sulfuric si peroxizii. Se trateaza ceara n curs de topire. Este vorba de procedee industriale
care nu si au rostul n stupina.
Albirea cerii la soare este o metoda foarte veche dar eficienta. Ceara maruntita se expune la
soare, pe site de srma, n straturi subtiri. Se ntoarce din cnd n cnd, pentru ca toate fetele sa fie
bine expuse la razele soarelui. Tratamentul cere mai multe saptamni bine nsorite.
Ceara albita pe cale chimica nu mai are miros ; proprietatile sale mecanice sunt diferite de cele
ale cerii galbene.
Analiza cerii
Tentatia de a amesteca ceara de albine cu altele, mai putin costisitoare, mai ales de origine
minerala, este foarte mare. Cerile microcristaline provenind din petrol sunt uneori destinate de a
"ameliora" sau a economisi ceara. Pentru a verifica daca ceara de albine este pura se folosesc cteva
teste fizico-chimice relativ eficace. Determinarea punctului de topire si a punctului de solidificare
este o operatie destul de simpla, la ndemna apicultorului dar care necesita, binenteles, un
termometru de precizie gradat n grade si zecimi de grad. n laboratorul de chimie se poate
determina raportul hidrocarbura/alcooli, care este constant pentru ceara de albine pura. Adaugarea
de parafina, a cerii microcristaline, modifica acest raport, ea constnd din hidrocarburi, fara a
contine si alcoolii cerii de albina.
ntrebuintarile cerii
ntrebuintarile cerii de albine sunt foarte numeroase si de multe ori neasteptate. Trebuie nsa sa
distingem ntrebuintarile curente, care reprezinta mari tonaje ,de ntrebuintarile accidentale si de
cele care nu sunt dect amintiri ale unui trecut ndepartat cnd ceara era singurul material ce se
putea utiliza pentru fabricarea diferitelor obiecte (lumnari, etc.).
Fabricarea fagurilor artificiali absoarbe o parte importanta a productiei de ceara. De fapt,
apicultura moderna stimuleaza n mai mica masura productia de ceara a albinelor, fata de apicultura
traditionala veche, care folosea numai stupi ficsi. n fiecare an se reformeaza rame vechi si se
monteaza faguri artificiali n cele noi. Bilantul nu este dect usor pozitiv ;si fara ceara din capacele,
ar fi, fara ndoiala, negativ. Fabricarea fagurilor artificiali poate fi artizanala, si realizata la stupina,
cu ajutorul unor stante foarte simple, sau industriala si atunci se folosesc masini cu regim de lucru
continuu, ca laminoarele. Principiul este dealtfel acelasi, pentru ca imprimarea desenului celulelor
se face ntre cilindri de metal stantat. Descrierea tehnicilor de fabricare a fagurilor artificiali se face
n cartile tehnice de specialitate. Meseria de cerar, comparabila cu cea a multor artizani, comporta
multe dificultati tehnice si necesita multa experienta.
Fabricarea luminarilor necesita nca la ora actuala o cantitate importanta de ceara n pofida marii
tolerante a clerului pentru compozitia acestor obiecte. Luminarea de ceara de albine pura, n comert,
nu este dect o amintire, dar multe lumnari nca mai includ 10-15% ceara pura. La unele manastiri,
pentru oficierea slujbelor religioase, mai sunt folosite lumnari fabricate din ceara pura.

177
 Diverse industrii utilizeaza ceara de albine sculptura, produse farmaceutice, cosmetologice,
armamentul, marina, pielarie, mobila etc. n marea majoritate a cazurilor se ntrebuinteaza nu ceara
pura ci doar un preparat continnd ceara.
La nceputul anilor cincizeci atentia biologilor a fost atrasa de compozitia si mai ales de
proprietatile laptisorului de matca.
Este interesant faptul ca aceasta substanta, n acelasi timp lapte si saliva, asigura larvei o crestere
rapida, iar individului care a fost hranit cu ea, o longevitate ce nu se poate compara cu cea a
indivizilor care nu primisera laptisor de matca. A fost subiect pentru ampla reflectie si cercetari.
Ctiva apicultori ntreprinzatori au trecut direct la productia si vnzarea catre public a
laptisorului de matca, caruia i-au atribuit virtutile cele mai extraordinare, nainte chiar ca dosarul
medical sa fi fost deschis. Anii au trecut; cercetarile au progresat, pe urma au stagnat aproape.
Dosarul medical un moment deschis a fost repede nchis de catre medici ngrijorati pentru reputatia
lor si putin doritori sa-si amestece numele ntr-o publicitate galagioasa. Ce a mai ramas din aceasta
perioada extraordinara ? Contrar tuturor parerilor si tuturor pronosticurilor, laptisorul de matca
continua fara zgomot o cariera nceputa cu rasunet. Productia si consumul se echilibreaza la un
nivel care permite unor apicultori specializati sa-si mareasca rentabilitatea stupinei. Stabilitatea,
prin aceasta ntelegnd evolutia consumului de mai bine de 20 de ani ncoace, constituie dovada ca
nu se poate ignora fenomenul "laptisor de matca".
Laptisorul de matca este un produs de secretie al glandelor hipofaringiene ale albinelor lucratoare,
destinat hranirii larvelor n primele 3 zile, a larvelor de matca pe toata perioada pna la capacirea
botcilor, ct si a mtcilor. Are o consistenta cremoasa, este de culoare alb-galbuie, cu gust acrisor.

178
Proprietatile organoleptice ale laptisorului de matca
Caracterist Conditii de admisibilitate
ici

Aspect masa vscoasa, omogena cu granulatii fine

Culoare galbui sau alb-galbui

Consistent usor vscos

a

Miros caracteristic, usor aromat

Gust slab acid (acrisor), foarte usor astringent

Impuritati nu se admite prezenta de larve, ceara, spori de

mucegai sau alte impuritati vizibile cu ochiul liber sau
la microscop. Se admit urme de polen

Proprietatile organoleptice ale laptisorului de matca

Caracterist Conditii de admisibilitate
ici

Aspect masa vscoasa, omogena cu granulatii fine

Culoare galbui sau alb-galbui

Consistent usor vscos

a

Miros caracteristic, usor aromat

Gust slab acid (acrisor), foarte usor astringent

Impuritati nu se admite prezenta de larve, ceara, spori de

mucegai sau alte impuritati vizibile cu ochiul liber sau
la microscop. Se admit urme de polen

179
 Proprietatile organoleptice ale laptisorului de matca
Caracterist Conditii de admisibilitate
ici

Aspect masa vscoasa, omogena cu granulatii fine

Culoare galbui sau alb-galbui

Consistent usor vscos

a

Miros caracteristic, usor aromat

Gust slab acid (acrisor), foarte usor astringent

Impuritati nu se admite prezenta de larve, ceara, spori de

mucegai sau alte impuritati vizibile cu ochiul liber sau
la microscop. Se admit urme de polen

Proprietatile organoleptice ale laptisorului de matca

Laptisorul de matca proaspat, contine urmatoarele vitamine: tiamina, riboflavina, biotina, acid
folie, acid pantotenic si cantitati mici de vitamina C. Totodata laptisorul de matca contine acizii 9 si
10 hidroxidecenoici, produsi de glandele hipofaringiene ale albinelor, precum si doua fractiuni cu
proprietati similare ale acetilcolinei. De asemenea, au fost identificati 18 diferiti aminoacizi,
combinati si liberi din care amintim: acidul aspartic, glutamic, alanina, arginina, glutamina, glicina,
lizina, metionina, prolina, valina, tiamina. tirozina etc.
Proprietatile fizico-chimice ale laptisorului de matca
Caracteristici Conditii de
admisibilitate;

pH 3,5- 4,5

Apa 58,0-67,0

Substanta uscata* 33,0-42,0

Proteine - total* 13,0-18,0

Glucide (zahar invertit)* 7,5-12,5

Lipide* 3,0- 6,0

Cenusa* 0,8- 1,5

Substante nedeterminate* 8,7- 4,0

Indice diastazic - minimum 23,8

180
 UM = %

S-a constatat, de asemenea, ca laptisorul de matca are n compozitia sa unele substante de tip
hormonal, precum si o substanta antibiotica, bactericida.
Compozitia
Laptisorul de matca este foarte bogat n apa (aproape de 79%). Jumatate din substanta uscata
consta din proteine. Lipidele reprezinta n jur de 18% din greutatea uscata, cenusa 2,5%. Fractiunea
lipidica a fost mult studiata ; ea cuprinde un acid gras specific, acidul hidroxi-10 decenoic-2, care s-
a demonstrat ca are proprietati antibacteriene, anti-fungice si antigerminative. Fractiunea glucidica a
laptisorului de matca este importanta (20-25% din greutatea uscata), dar fara vreo valoare deosebita.
Continutul n vitamine din grupa B este foarte ridicat. Laptisorul de matca este o sursa exceptional
de bogata de acid pantotenic : 0,5 mg/g de greutate uscata. Fractiunea proteica a laptisorului de
matca cuprinde majoritatea aminoacizilor, fie liberi fie combinati n proteine.
Au fost facute studii detaliate asupra compozitiei laptisorului de matca, dar nu este sigur ca
proprietatile biologice puse n evidenta, cu exceptia factorului antibiotic, sunt datorate unor
constituenti identificati si dozati cu precizie.
Producerea laptisorului de matca
Producerea laptisorului de matca se poate realiza n familii orgnizate sau n familii cu matca n
functie de calificarea apicultorului.
Actiuni pregatitoare:
1.se confectioneaza botcile n care vor fi transvazate larvele sau se folosesc, direct, botci
artificiale, din plastic. Botcile se fac din ceara cu ajutorul unui sablon cu diametrul de 8-9 mm
avnd extremitatea rotunda si cu o usoara conicitate pentru desprinderea rapida a botcilor. Sablonul
se pastreaza n apa nainte de ntrebuintare dupa care se introduc n ceara topita de 3-4 ori, pornind
de la adncimea de 8 mm care se reduce treptat, cu fiecare nmuiere la 4-5 mm. Dupa ultima
nmuiere sabloanele cu ceara se introduc n apa pentru racire, iar dupa dislocarea botcii operatiunea
se repeta pentru confectionarea altor botci;
2. botcile se lipesc cte 25-30 pe leaturi din lemn, iar acestea se monteaza cte 3-4 pe o rama.
3. se asigura si celelalte materiale necesare: lantete de transvazare, gratii Hanemann, pompa de
aspirare a laptisorului, borcane (sau alte recipiente) pentru stocarea laptisorului.
Producerea laptisorului prin orfanizarea familiilor de albine
Pregatirea familiilor de albine n cazul folosirii metodei de producere a laptisorului n absenta
matcii consta n orfanizarea completa a familiei cu 3-4 ore naintea introducerii larvelor.
Orfanizarea completa nseamna ridicarea matcii mpreuna cu toti fagurii cu larve si oua, material
biologic cu care se formeaza un roi ce se amplaseaza temporar pe vatra stupinei. n mijlocul
fagurilor ramasi in familia orfanizata se lasa un spatiu gol, egal cu o rama.
n botcile pregatite si lipite pe sipci se transvazeaza larve tinere, de 1,5-2 zile, cu ajutorul unei
lantete. Dupa completarea botcilor de pe sipci cu larve, sipcile se pun n rame iar acestea se introduc
n locul ramas liber n cuibul familiei;dupa 72 de ore se scoate rama cu botci din familia orfanizata,
se reteaza botcile cu ajutorul unei lame ct mai aproape de larve, se nlatura larvele si se extrage
laptisorul de matca cu ajutorul dispozitivelor cu absorbtie speciale sau a unei spatule din lemn sau
material plastic. n botcile eliberate de laptisor se transvazeaza din nou larve si ciclul se repeta de 3
ori la aceeasi familie de albine; dupa cea de-a treia serie se reface familia de albine prin unificarea
albinelor care au participat la producerea laptisorului cu cele din roiul format cu ocazia orfanizarii.
181
 Producerea laptisorului n familii cu matca
- pregatirea familiilor, n cazul producerii laptisorului fara orfanizare (n familii cu matca), se
face prin izolarea matcii pe un numar de faguri cu ajutorul unei diafragme sau podisor prevazut cu o
portiune mica de gratie despartitoare. Dupa 9 zile de la izolare, n compartimentul fara matca, tot
puietul va fi capacit si dupa distrugerea botcilor capacite se pot introduce ramele cu botci;
- transvazarea larvelor n botci se face ca si n cazul metodei descrise anterior cu deosebirea ca n
prima zi se introduc 30-50 de larve, n ziua a doua si n ziua a treia cte alte 30-50 de larve. n ziua
a patra se recolteaza laptisorul din primele botci introduse n locul carora se introduc noi larve.
Ciclul poate continua pe ntreg parcursul sezonului activ;
- n toata perioada, compartimentul n care se introduc botcile, se poate mputernici cu puiet
capacit provenit din compartimentul familiei n care matca si continua activitatea;
- la terminarea actiunii cele doua compartimente se unifica prin simpla nlaturare a diafragmei
sau podisorului cu gratie despartitoare;
- n timpul producerii laptisorului, familiile producatoare se furajeaza cu hrana bogata n
proteine, cu turte proteice si se stimuleaza cu sirop de zahar;
- laptisorul de matca se pastreaza pna la livrare n frigider n borcane de sticla nchise la
culoare.
Prepararea si conservarea
Prepararea laptisorului de matca cere o foarte mare curatenie din partea producatorului.
Botcile sunt golite de continut cu o spatula de sticla sau cu un mic aspirator. Binenteles, se
scoate mai nti, cu multa grija, larva. Camera n care laptisorul de matca este recoltat trebuie sa fie
considerata ca un laborator farmaceutic, nu ca o ncapere obisnuita,de stupina.
Laptisorul se ambaleaza n borcane de sticla de culoare nchisa, cu dop rodat, ce se umplu astfel
nct sa nu ramna n interior un spatiu gol. Pe borcan se aplica o eticheta pe care se indica: -
numele unitatii producatoare; - data recoltarii; - greutate bruta; - greutatea neta; - numele
apicultorului ce a recoltat laptisorul; - teritoriul (baza melifera); - comuna, judetul unde a fost
recoltat; - tara;. Borcanele cu laptisor de matca se pastreaza la ntuneric la o temperatura de 0-4C.
Numai frigul si liofilizarea permit conservarea n mod satisfacator a laptisorului de matca pur.
Acesta este un produs biologic care contine multa apa, enzime, micro-organisme (cu toata precautia
care se ia n momentul recoltarii) care se altereaza la temperatura obisnuita. Amestecul de laptisor
de matca 1% n miere constituie probabil un mijloc de conservare satisfacator cu conditia de a
pastra recipientul n frigider pe timpul perioadei de folosire.
Analiza laptisorului
Identificarea laptisorului de matca ntr-un produs ca mierea este posibila datorita cromatografiei,
iar punerea n evidenta si dozarea acidului hidroxi - 10 decenoic-2, substanta specifica laptisorului
de matca, permite cunoasterea cu o aproximatie destul de convenabila a cantitatii de laptisor de
matca ncorporat. Partea cea mai delicata a operatiei este extragerea fractiunii lipidice din amestec ;
ea trebuie sa fie ct se poate de completa.
ntrebuintarea laptisorului de matca
Datorita compozitiei sale chimice, a proprietatilor sale, precum si a continutului bogat n
vitamine si aminoacizi, laptisorul de matca este folosit n medicina (apiterapie), att n stare pura,
sub forma liofilizata, precum si n cosmetica medicala, n cadrul unei game variate de produse
energizante, apiterapice si cosmetice.

182
 Experientele de laborator pe soarece si pe sobolan au aratat ca laptisorul de matca are, asupra
cresterii, o actiune care depinde de doza administrata, dozele puternice avnd un efect invers dect
cele mici, care sunt acceleratoare. Are de asemenea,o actiune asupra glicemiei.
Cercetarile clinice au dovedit o actiune euforizanta a laptisorului de matca justificnd folosirea
sa n cazuri de astenie, de anorexie, de slabire a organismului sau de deficienta constitutionala.
Rezultatele obtinute la batrni sunt cele mai interesante.
Laptisorul de matca este consumat n general, n amestec cu miere. Exista si preparate de
laptisor de matca liofilizat, adica deshidratat n vid la temperatura foarte scazuta. Dozele zilnice
preconizate de medici adepti ai laptisorului de matca sunt de ordinul a 0,1 g. Pentru astfel de doze
nu sunt contraindicatii.

Prin definitie, mierea este "substanta dulce produsa de albine melifere din nectarul florilor sau
din secretiile care provin din parti vii ale plantelor sau care se gasesc pe acestea, pe care le culeg, le
transforma si le combina cu substante specifice si le nmagazineaza n fagurii din stup". Mierea
poate proveni din nectarul florilor si din mana produsa de purici (mierea de mana), si este produsul
doar al albinelor.
Nu putem deci folosi cuvntul,, miere" pentru a desemna produse obtinute prin hranirea
albinelor cu zahar industrial si nici produsele dulci provenind de la insecte, altele dect albina
melifera, ca de exemplu meliponele sau bondarii.
n functie de origine, se distinge mierea de nectar sau mierea de mana. Dupa cum mierea se afla n
faguri sau extrasa, este categorizata ca miere n faguri, miere centrifugata, miere stoarsa, miere
scursa. n practica, aceste definitii sunt putin folosite.

Proprietatile fizice ale mierii

n momentul recoltarii de catre apicultor, mierea este n general, perfect fluida. Ca atare
proprietatile fizice mentionate mai jos, nu se refera dect la produsul proaspat extras, epurat si
necristalizat.
Masa volumica
n functie de noile norme ale unitatilor de masura, masa volumica trebuie exprimata n
kilograme pe metru cub (kg/m3). Pentru miere, ea este n medie de 1422,5 la 20C.

183
 n raport cu apa pura, densitatea mierii este de 1,4225. Este deci un produs relativ dens.
Variatiile de densitate provin mai ales din variatiile continutului n apa. Cu ct mierea este mai
bogata n apa, cu att este mai putin densa. Practic ne putem servi de densitate ca mijloc de a stabili
continutul n apa al mierii. Astfel, densitatea medie indicata mai sus corespunde unui continut de
aproximativ 17,2% apa.
Vscozitate
Majoritatea mierilor au o vscozitate normala, adica ele se conformeaza legii lui Newton cu
privire la scurgerea fluidelor. Vscozitatea lor depinde n principal de continutul n apa si de
temperatura. Depinde mult mai putin de compozitie ; se constata mici variatii de vscozitate care
depind probabil de prezenta "dextrinelor", n cantitati mai mult sau mai putin importante n functie
de originea florala a mierilor ; aceste variatii sunt destul de mici asa nct se poate considera ca
valorile critice observate se aplica practic tuturor mierilor newtoniene. Daca se traseaza curba
vscozitatii n functie de temperatura, se observa un punct de flexiune catre 35C. Aceasta nseamna
ca vscozitatea mierii este ridicata la temperatura obisnuita, ca ea scade rapid ntre 30 si 40C si nu
mai variaza mult la temperaturi superioare. Este deci inutil sa ncalzim mie-rea mai mult de 40C
pentru a o face foarte fluida.
Continutul n apa influenteaza mult vscozitatea mierii. Cu ct o miere contine mai multa apa,
cu att este mai fluida. Ne putem folosi de vscozitate pentru a masura continutul n apa al unei
mieri, dar metoda este foarte delicata.
Mierile considerate newtoniene sunt mieri cu vscozitate anormala. Cel mai cunoscut caz este
cel al mierii de iarba neagra (Calluna), care este tixotropa. n repaos ea este rigida, are o consistenta
gelatinoasa si nu curge. Pentru a rupe aceasta stare fizica, este suficient sa o amestecam cu o spatula
; ea devine fluida si curge n mod normal. Redevine rigida daca nu este miscata. Aceasta vscozitate
anormala pune probleme apicultorilor pentru extragere si prelucrare.

Caldura specifica
n functie de noile norme referitoare la unitatile de masura ar fi bine sa transformam datele de
care dispunem n unitati din sistemul international. Aceasta operatiune nu este indispensabila
amintindu-ne caldura masala a mierii care este egala cu 0,54 din cea a apei la 20C, cnd mierea
contine 17% apa. Aceasta nseamna ca este nevoie de aproximativ doua ori mai putina energie
(jouli) pentru a ncalzi mierea, dect pentru a ncalzi acelasi volum de apa. Aceasta cifra este foarte
importanta pentru a calcula instalatiile pentru prelucrarea mierii.
Conductivitate termica
Conductivitatea termica a mierii nu este foarte diferita de cea a apei. Ea a fost calculata pentru o
miere fin cristalizata. Valoarea gasita arata ca mierea este rea conducatoare de caldura.
Conductivitatea termica variaza n functie de continutul n apa si temperatura. Aceasta proprietate
este foarte importanta pentru tehnologia mierii.
Culoarea
Culoarea mierii este, n mod natural, variabila : mierile cele mai deschise la culoare sunt
aproape incolore, iar cele mai nchise sunt practic negre. ntre aceste doua extreme se gaseste toata
gama de galben si de rosu. Culoarea mierii este datorata prezentei unor substante putin cunoscute,
printre care pare sa figureze carotenul. Culoarea mierii fiind o caracteristica foarte importanta din
punct de vedere comercial, s-au depus eforturi pentru punerea la punct a unor metode de apreciere.
Turbiditate
184
 Mierea naturala contine ntotdeauna, n suspensie, particule solide sau materii coloidale astfel
nct pusa ntr-un recipient, ea este putin tulbure, chiar daca este bine epurata. Aceasta turbiditate
este mai mult sau mai putin accentuata, n functie de sortul de miere.
Fluorescenta
n lumina ultravioleta, multe mieri prezinta o usoara fluorescenta. Fenomenul nu a facut obiectul
unor studii prea amanuntite.
Indice de refractie
Indicele de refractie al mierilor variaza aproape liniar, n functie de continutul n apa, ntre 13 si
26%, astfel nct aflam cu usurinta acest continut, masurnd indicele de refractie. Este necesara o
corectie de temperatura.
Puterea de rotatie
Majoritatea mierilor provoaca rotatia spre stnga a luminii polarizate, dar exista mieri
dextrogine, care provoaca rotatia planului de polarizare spre dreapta. Puterea de rotatie a mierii
este o caracteristica putin semnificativa, deoarece diversele zaharuri pe care le contine au toate
puteri de rotatie diferite; ceea ce se observa nu este dect o rezultanta fara prea mare valoare
practica.
Conductibilitatea electrica
Conductibilitatea electrica a mierilor se masoara ntr-o solutie standard cu 20% materie uscata.
Ea este cu att mai ridicata cu cit mierea este mai bogata n substante ionizabile; elementele
minerale constituie esentialul n aceste substante, astfel ca masurarea conductibilitatii electrice
oglindeste destul de bine nivelul continutului de cenusa. Mierile de mana si, n general, mierile de
culoare nchisa au cea mai mare conductibilitate electrica.

Compozitia mierii
n miere se regasesc substantele continute la origine n nectar sau n picaturile de mana aruncate
de puricii de plante. Dar actiunea albinelor asupra acestor materii prime nu este numai mecanica; ea
se exercita n profunzime aducnd transformari chimice importante si, n acelasi timp, mbogatirea
cu substante noi provenite chiar de la albine.
Materiile dulci sunt adunate de albinele culegatoare n gusa, ca solutii; la trecerea prin aceasta
parte anterioara a tubului digestiv ele sunt mbogatite cu secretii salivare ce au diverse actiuni
enzimatice.
Pentru a deveni miere, nectarul sau mana trebuie sa fie regurgitate, preluate de alta albina,
depuse ntr-o celula, reluate din nou, regurgitate, reluate si asta pna cnd si pierde excesul de apa
si compozitia i se standardizeaza. Caci, fara ndoiala, cel mai interesant este faptul ca variatiile de
compozitie ntre mieri de origini florale diferite, sunt mai mici dect cele care se pot evidentia ntre
nectaruri. Un nectar cu continut predominant de zaharoza este supus actiunii unei invertaze salivare
si din el rezulta un amestec de glucoza si levuloza. Trebuie sa adaugam ca actiunea enzimelor
albinei nu este nsa chiar att de simpla ; nu este vorba numai de hidroliza dizaharidelor ca de
exemplu maltoza, ci de formarea zaharurilor superioare noi, care nu au existat n nectar. Activitatea

185
albinei are ca efect reglarea optima a umiditatii prin evaporare, nivelarea spectrului zaharurilor si
cresterea continutului n enzime.
Cnd continutul n apa se reduce la mai putin de 17-18% albina capaceste mierea cu o pelicula
subtire de ceara pura. Capacelul pentru miere este mult mai etans dect cel pentru puiet. Evaporarea
apei se face n doi timpi : ntr-un timp apa este eliminata la nivelul pieselor bucale ale albinei, care
expune la aer picatura de nectar pe care o regurgiteaza; n al doilea timp, maturarea se desavrseste
n celule deschise ; apa se evapora prin ventilare energica si prin ridicarea temperaturii. Sunt
necesare mai multe zile pentru a transforma nectarul n miere, pe timp frumos.

Principalele componente ale mierii proaspat recoltate

Continutul n apa al mierilor variaza destul de mult n functie de originea lor florala, de anotimp,
de intensitatea culesului, de puterea coloniilor de albine si, binenteles, de felul n care apicultorul a
facut recoltarea. Valorile cele mai scazute se situeaza n jur de 14% Si cele mai ridicate n jur de 24-
25%. Valoarea optima este n jur de 17%. O miere prea "uscata", este greu de extras si de
conditionat. Prea umeda risca sa fermenteze si gustul i este atenuat.
Zaharurile reprezinta 95-99% din substanta uscata a mierii. Putem spune ca apa si zaharurile
mpreuna formeaza practic ntreaga miere. Trebuie sa mai facem nsa diferenta printre zaharuri,
ntre cele prezente n mod regulat si n proportie ridicata si cele care se gasesc mai neregulat si n
cantitati scazute. Cele doua zaharuri mai abundente n miere sunt glucoza (sau dextroza) si fructoza
(sau levuloza). Ambele sunt monozaharide care raspund formulei globale C6H12O2. Continutul
mediu de levuloza n miere este de aproximativ 38%, si de glucoza de 31%.
Urmeaza dizaharidele formate prin asocierea a doua monozaharide. Este vorba n principal de
maltoza si zaharoza (7,3% si respectiv 1,3%).Zaharurile superioare, formate din mai mult de doua
zaharuri simple,nu reprezinta n medie dect 1,5% din miere, dar cu o variatie destul de mare
deoarece sunt mieri care pot sa contina pna la 8% si chiar mai mult.
S-au putut identifica pna la ora actuala cincisprezece zaharuri diferite n miere, dar ele nu se
gasesc niciodata toate mpreuna. n afara celor mentionate, s-au identificat izomaltoza, turanoza,
maltuloza, nigeroza, kojibioza, leucroza, melezitoza, erloza, kestoza, rafinoza si dextrantrioza.
Cercetarile care se fac n lume arata ca lista nu este nchisa.
Acizi organici
Toate mierile au o reactie acida ; ele contin, nu cum se credea altadata. , acid formic provenind
din glanda de venin, ci un amestec de acizi organici dintre care unii sunt prezenti n nectar n timp
ce altii rezulta din multiplele reactii care si au sediul n miere. Acest lucru se poate dovedi printr-o
analiza a hranei stocata de albine carora li se administreaza un sirop de zahar foarte pur ; aceasta
hrana stocata devine acida. Analiza acizilor organici continuti n miere a aratat ca acestia sunt
numerosi, dar cel care predomina este acidul gluconic provenind din glucoza. Au fost pusi n
evidenta acizii : acetic, lactic, malic, succinic, butiric, citric piroglutamic si formic. Prezenta
lactonelor este practic constanta.
Aminoacizi si proteine
Substantele azotoase nu reprezinta dect o parte infima din mierea pura. Nivelul azotului din
miere este n medie de 0,04% ceea ce, transformat n proteine, da aproximativ 0,26%. Este vorba de
aminoacizi liberi si de proteine care pot fi de diverse origini. Aceste substante azotate pot fi
prezente n nectar, pot proveni din secretiile albinelor sau pot fi continute n grauncioarele de
polen care sunt constituentii normali ai mierii.
186
 Trebuie facuta o mentiune speciala pentru mierile de iarba neagra (Calluna vulgaris) a carei
vscozitate anormala (tixotropie) este datorata prezentei n nectar a unei proteine speciale. Cnd
mierea este foarte pura, aceasta proteina poate atinge n ea 2%.
Lipide
Fractiunea lipidica a mierii este foarte slaba si nu a facut niciodata obiectul cercetarilor. Probabil
ca extractul eteric din miere contine mai ales ceara provenind de la extractie.
Saruri minerale
Toate mierile contin elemente minerale dintre care cel mai important este potasiul. Sarurile de
potasiu reprezinta aproape jumatate din substantele minerale; acestea nu depasesc procentajul de
0,1% n mierile de calitate obisnuita. Mierile foarte nchise la culoare si mierile de presa care contin
mult polen ating procentaje mai mari.
Elementele cel mai bine reprezentate n miere, n afara potasiului, sunt clorul, sulful, calciul,
fosforul, magneziu!, siliciul si fierul.
Alaturi de aceste elemente majore, n miere se afla un numar important de elemente rare, sau
oglio-elemente, care nu exista dect n starea de urme si care nu au putut fi puse n evidenta dect
prin metode foarte fine, cum este metoda activarii, care necesita folosirea unui reactor atomic pentru
a face transmutari. Rezultatele cele mai interesante obtinute astfel se refera la corelatia ntre
continutul n elemente rare al mierilor si originea lor florala sau geografica. Astfel, doua mieri de
salcm sau doua mieri de brad, provenind din doua regiuni diferite se deosebesc prin prezenta
elementelor rare deosebite.
Enzime
Originea enzimelor din miere este dubla : o parte din ele provine din nectar, cealalta din
secretiile salivare ale albinelor. Se cunosc n special o invertaza si o amilaza. Invertaza este
responsabila de hidroliza dizaharidelor ; amilaza ataca amidonul si l transforma n glucoza. Dar
mierea contine si alte enzime, n special o catalaza, o fosfataza si o gluco-oxidaza care transforma
glucoza n acid gluconic, care este, dupa cum am vazut principalul acid organic din miere.
Fragilitatea enzimelor si usurinta cu care ele sunt distruse de caldura fac posibila folosirea lor ca
indicatori ai suprancalzirii mierii.
Vitamine
Mierea este relativ saraca n vitamine n comparatie cu alte alimente si n special cu fructele. Nu
contine nici o vitamina liposolubila (vitamina A si D) ; contine putine vitamine din grupa B si
uneori putina vitamina C. Vitaminele din miere si au aproape ntotdeauna originea n grauncioarele
de polen pe care aceasta le contine n suspensie. Nu este cazul vitaminei C, care provine din nectar,
dar numai din cel de menta, dupa cunostintele noastre n stadiul actual. Vitaminele din grupul B
prezentate n miere, aceleasi care se gasesc n polenuri sunt tiamina, riboflavina, piridoxina, acidul
pantotenic, acidul nicotinic, biotina si acidul folic. Aceleasi vitamine se regasesc, n doze mult mai
mari, n laptisorul de matca.
Pigmenti
Se stiu putine lucruri despre pigmentii care dau culoare mierii. Ei apartin probabil grupelor
carotenoizilor si flavonoizilor.
Arome
Metodele moderne de analiza chimica si, n special cromatografia n faza gazoasa, au permis sa
se faca studii asupra substantelor care dau mierii aroma sa deosebita. Se spera ca se vor descoperi
usor indicatorii specifici care sa permita caracterizarea sigura a originii florale a mierilor. A fost
187
descoperit ntr-adevar antranilatul de metil ca indicator al mierilor de portocal dar alaturi de aceasta
substanta s-au mai descoperit cteva zeci de alcooli, cetone, acizi si aldehide fara sa se fi putut
desprinde vreo lege a aparitiei acestor substante. Se pare ca aroma mierii este data de cteva zeci de
substante care dealtfel, nu sunt stabile ; ele se degradeaza cu timpul, se transforma, astfel nct toate
mierile vechi dobndesc n cele din urma acelasi miros usor rnced, provenind din reactiile
enzimatice si din fermentarile care continua sa se produca, la temperatura obisnuita, n mierea
extrasa.
Substante diverse
Inventarul pe care l facem nu are pretentia sa fie exhaustiv. Mierea este un produs biologic, deci
complex. Ea nu este "vie" contrar a ceea ce se scrie adeseori, dar este sediul unor transformari
constante care decurg din continutul ei n enzime active. Mai contine si factori imperfect
determinati sau deloc, cu proprietati biologice interesante. n primul rnd trebuie sa luam n
considerare activitatea antibacteriana care ncepe sa fie bine cunoscuta, activitatea colinergica si
altele incomplet cunoscute si foarte greu de studiat tocmai din cauza ca mierea nu este un produs
simplu si nici cu compozitie constanta.
mbatrnirea mierii
Mierea este considerata adeseori ca o marfa neperisabila, ce se conserva, practic, la infinit si
comercializabila, fara precautii, de la un an la altul. Sunt niste notiuni false. Mierea trebuie sa fie
obiectul unor griji deosebite daca vrem sa-si pastreze prospetimea si toate calitatile sale, inclusiv
cele gustative.

Cristalizarea
Mierea pastrata de albine n faguri este un produs lichid ; toate zaharurile pe care le contine se
gasesc sub forma de solutie n apa, dar o solutie suprasaturata, ceea ce nseamna ca nu este stabila.
Sub influenta diferitilor factori se declanseaza cristalizarea zaharurilor, care va cuprinde n mod
progresiv toata masa mierii. Acesti factori care favorizeaza cristalizarea sunt, pe de o parte o
scadere a temperaturii care agraveaza starea de suprasaturare a solutiei si, pe de alta parte, existenta
unor germeni de cristalizare care constituie amorsa fenomenului. Acesti germeni pot fi cristale de
glucoza microscopice sau chiar simple prafuri ca de exemplu grauncioarele de polen. Atta timp ct
mierea ramne sub capacelul de ceara, la adapost de aer si la o temperatura aproape constanta, nu
are sanse sa cristalizeze prea repede. Dupa extragere, n contact cu aerul si cu praful, si supusa unor
variatii de temperatura mari, mierea are conditii favorabile de cristalizare. Ea cristalizeaza cu att
mai repede, cu ct contine mai multe zaharuri putin solubile n apa (glucoza), dect zaharuri foarte
solubile (levuloza). n jur de 14C, n prezenta germenilor de cristalizare, sunt ntrunite toate
conditiile pentru transformarea mierii ntr-o masa solida mai mult sau mai putin dura.

188
 Cristalizarea mierii este deci un fenomen natural care n sine, nu altereaza calitatea produsului.
Zaharurile, n loc sa fie sub forma de solutie, se prezinta sub forme de cristale. Aceasta este singura
diferenta. Dealtfel este usor sa se redea mierii starea lichida printr-o ncalzire moderata care are ca
efect trecerea zaharurilor n solutie.
n acelasi timp, cristalizarea are consecinte importante pentru conservarea ulterioara a mierii.
Mierea cristalizata trebuie imaginata ca un burete foarte fin ; cristalele, formate n special din
glucoza, formeaza o urzeala care retine o faza lichida cuprinznd zaharurile foarte solubile si
substantele necristalizabile din miere. Acest lichid este mbogatit cu apa pe care o libereaza
cristalizarea glucozei. Daca mierea cristalizata nu este rigida, lucru frecvent cnd ea contine mai
mult de 18% apa, cristalele au tendinta de separare de partea lichida si depunere la fundul vasului.
Daca temperatura este favorabila (n jur de 20-25C), partea lichida, bogata n apa este expusa la o
fermentare rapida. Cristalizarea mierii fenomen natural si general, trebuie considerata ca o prima
etapa a nvechirii produsului. Depinde de apicultor ca aceasta nvechire sa se faca bine sau rau.

Fermentarea
Toate mierile naturale contin levuri, ciuperci microscopice care produc fermentarile alcoolice.
Aceste levuri nu se pot nmulti dect daca continutul n apa al mierii este suficient de ridicat; o
concentratie mare de zaharuri nu le omoara dar le inhiba dezvoltarea.
Limita ntre concentratiile care asigura conservarea si cele care o pun n pericol este mica.
ncepnd cu 18% apa, o miere continnd suficiente levuri vii pentru ca sa fie posibil nceputul
fermentarii, va fermenta, daca temperatura este convenabila. Toate mierile care contin mai mult de
18% apa sunt expuse la o fermentare mai mult sau mai putin rapida si mai mult sau mai putin totala.
n afara de levuri, mierile contin si alte microorganisme, care pot sa produca alte fermentari (lactica,
butirica, acetica), toate alternd mierea. Cnd conditiile pentru fermentarea mierii sunt favorabile,
se constata formarea unei spume abundente provenind din degajarea de gaz carbonic. Fermentarile
nu se produc ntotdeauna repede ; totusi, chiar daca sunt mai discrete, ele tot contribuie la
degradarea mierii. Mierile fermentate prezinta ntotdeauna o aciditate mai mare dect cea normala.
Alte transformari
n timpul mbatrnirii, mierea sufera ncet o suma de transformari n functie de compozitia ei si
de temperatura de pastrare.
Pentru a bloca complet toate reactiile enzimatice, mierea trebuie pastrata la temperatura de -
25C. La temperatura obisnuita, si chiar in camera racoroasa (+4C), se observa transformari
sensibile ntr-o perioada de unul sau doi ani. Acestea pot fi rezumate dupa cum urmeaza:
- coloratia se intensifica, creste aciditatea libera ;
- continutul n invertaza si amilaza scade, ca si continutul n glucoza.
Se constata, de asemenea, o crestere regulata si relativ rapida a continutului n hidroximetil-
furfural (HMF), substanta care se formeaza din levuloza n mediu acid. Continutul n HMF al
mierii este practic nul n momentul recoltarii ; el creste rapid sub actiunea tratamentelor termice
189
(retopiri) brutale. El serveste ca indicator al starii de conservare a mierii. Daca acesta depaseste 40
mg/kg, se considera ca mierea este improprie pentru consum fiind ncalzita exagerat sau fiind prea
veche sau prost conservata.
n timpul mbatrnirii, mierea si pierde n mod progresiv valoarea antibacteriana continutul n
inhibina descreste.
Proprietati biologice
Numeroasele virtuti medicinale atribuite mierii nu trebuie sa ne faca sa uitam ca ea este, nainte
de toate, un aliment energetic si nu lipsit de interes gastronomic, ceea ce are, de asemeni
importanta. Consumul mierii nu trebuie sa fie redus la o problema de sanatate si de regim alimentar
; este si o placere a mesei.
Ca toate alimentele glucidice, mierea are un aport de 3200 calorii pe kilogram de substanta
uscata, ceea ce nseamna, tinnd seama de cele 17-18% apa, o valoare calorifica de 3000 de calorii
pe kilogram. Amintim ca nevoile energetice ale adultului care nu depune un efort mare si nu lupta
mpotriva frigului sunt de 2800 calorii pe zi. O munca fizica sau o activitate sportiva sustinuta
presupune o cheltuiala de 3500 calorii.
Pentru a acoperi aceste nevoi calorice, un adult ar trebui sa consume zilnic n jur de 1 kg de
miere. Acest consum nu ar acoperi nici nevoile de proteine, nici pe cele de lipide si nici de
vitamine. Mierea nu este aliment complet. n schimb este un aliment excelent pentru muschi, foarte
bun pentru sportivi care trebuie sa sustina un efort de lunga durata : ciclisti, notatori de fond,
alpinisti. n volum mic, mierea aduce zaharuri direct asimilabile - cu un usor efort de ntrziere n
ceea ce priveste levuloza, care nu trece direct n snge.
n comparatie cu zaharul, mierea ofera avantajul unei varietati mari de gusturi originale.
Aromele mierii fac parte din acele substante care stimuleaza pofta de mncare si faciliteaza digestia.
Fiecare dupa gust, consumatorul poate gasi, din varietatea mierilor, pe cea sau pe cele care i convin
cel mal bine, n functie de obiceiurile sale alimentare.
S-ar putea scrie o carte - si acest lucru s-a realizat deja - pentru a expune virtutile medicinale ale
mierii. Aceste virtuti sunt reale si, empiric, cunoscute de milenii. S-a folosit si continua sa se
foloseasca mierea pentru a ngriji si eventual a vindeca durerile cele mai diverse, fie ca este vorba
de aparatul digestiv, de inima sau de aparatul respirator. Mierea ca medicament si datoreaza
virtutile compozitiei sale : asocierea glucozei cu levuloza, acizii organici, elementele minerale, sute-
de substante identificate sau nu, care provin din plante sau din organismul albinei, toate constituie o
adevarata farmacopee.
Din pacate, pentru miere imensa bibliografie care exista despre valoarea ei terapeutica nu este
ntotdeauna de o riguroasa vioare stiintifica, nu att din cauza ca cercetarile au fost prost facute ci
din cauza ca unii experimentatori au facut o greseala considernd mierea un produs definit si stabil.
Or, mierea nu este nici una nici alta. O cercetare medicala sau o analiza fiziologica facuta fara ca
mierea folosita sa fi fost testata minutios din punct de vedere al originii si prospetimii, sunt
ndoielnice.
Ce sa retinem din marea masa a cercetarilor facute asupra proprietatilor biologice si medicinale
? n primul rnd proprietatile antibacteriene, puse n evidenta n mod stiintific. Actiunea mierii
asupra muschiului cardiac pare sa fie bine stabilita, n urma unor experiente realizate cu miere
deproteinizata, injectabila ca un ser fiziologic cu glucoza. Actiunea asupra ficatului a fost pusa n
evidenta prin acelasi procedeu. Administrarea mierii n medicina infantila a aratat ca are o actiune
favorabila asupra fixarii calciului si asupra procentului de hemoglobina precum si n crestere. n
190
privinta proprietatilor usor laxative ale mierii, se pare ca ele trebuie atribuite n special levulozei. n
sfrsit, folosirea traditionala a mierii pentru a ndulci ceaiul n timpul iernii nu este lipsita de
fundament caci actiunea sa antibacteriana si gaseste astfel cea mai buna ntrebuintare n tratamentul
afectiunilor respiratorii.
Bazele rationale ale unei tehnologii a mierii
Ceea ce stim despre miere si despre compozitia sa, ca si despre proprietatile sale biologice poate
servi ca baza pentru punerea la punct a unei tehnologii care sa protejeze, att ct este posibil, un
produs care, fara sa fie perisabil n sensul obisnuit al termenului, nu este mai putin pretentios n
ceea ce privesc prepararea, prelucrarea si pastrarea sa.
Obiectivul principal al acestei tehnologii trebuie sa fie acela de a da consumatorului un produs
ct se poate de apropiat de cel pe care l-a depozitat albina n fagure. Conditia obligatorie este aceea
de a nu scoate din si a nu adauga nimic la miere. De ce nu se comercializeaza pe scara larga mierea
n fagure ? Formula este buna dar nu scutita de dezavantaje, dintre care cel mai important este pretul
de cost ridicat, mierea devenind astfel
un veritabil produs de lux. Numai mierea extrasa poate satisface majoritatea consumatorilor,
ramnnd accesibila posibilitatilor lor. Trebuie deci, sa-i acordam cea mai mare atentie.
Calitatea mierii trebuie respectata chiar nainte de recoltare. Trebuie sa evitam, n cursul
vizitelor la stupina, sa murdarim ramele cu funingine de la afumator. Mierea supusa unui astfel de
tratament capata un gust neplacut de fum, mai ales daca exista multe celule necapacite. Tot n acest
sens, apicultorul trebuie sa stie ca mierea este un produs alimentar care necesita multa grija.

Casa stupinei trebuie ngrijita meticulos si niciodata un magazin nu trebuie pus direct pe pamnt.
Regulile de igiena se aplica mierii si tuturor recipientelor si uneltelor cu care aceasta intra n
contact.
Posibilitatile de degradare a mierii din cauza caldurii ncep sa se manifeste la cabana din cauza
instrumentelor ncalzite electric sau cu vapori pentru a usura descapacirea, extragerea, purificarea si
prelucrarea mierii. Trebuie evitate, chiar foarte strict, temperaturile care provoaca caramelizarea
mierii : peste 85C mierea, componentele ei cele mai fragile, sunt afectate grav, chiar ntr-un timp
foarte scurt. n ceea ce priveste actiunea caldurii asupra mierii, trebuie sa luam n considerare
temperatura atinsa la suprafata si n masa mierii, precum si timpul de expunere la aceasta
temperatura. O ncalzire la 78C la adapost de aer timp de mai putin de 10 minute este mai putin
daunatoare dect o ncalzire de cteva zile la 40C, desi aceasta temperatura este apropiata de
temperaturile asa numite "biologice".
Dupa caldura, al doilea dusman al mierii este umiditatea. Apicultorul trebuie sa se asigure ca
mierea pe care o extrage este coapta, adica ea nu contine mai mult de 18% apa. Este prima conditie
pentru obtinerea unei mieri de buna calitate si care se pastreaza bine.

191
 Ca orice solutie, mierea tinde catre o stare de echilibru cu atmosfera nconjuratoare. Cnd
aceasta stare este atinsa, mierea nu pierde si nu absoarbe apa ; schimburile sunt oprite. Din contra,
atta timp ct aceasta stare de echilibru nu este atinsa, mierea se hidrateaza sau se deshidrateaza. Se
poate defini pentru fiecare temperatura o stare higrometrica a aerului ambiant care asigura starea de
echilibru. La 20C de exemplu, o miere al carei continut n apa este de 17,4% se afla n echilibru cu
mediul ambiant cnd acesta are o umiditate de 58%. Pentru o buna conservare a mierii, umiditatea
atmosferei trebuie sa ramna n jurul a 60%. ntr-o atmosfera uscata, mierea tinde sa se deshidrateze
dar cum la suprafata ei se formeaza o pelicula uscata care mpiedica difuzia apei, uscarea este lenta.
Dimpotriva, ntr-o atmosfera umeda, mierea se hidrateaza repede ; ntr-o atmosfera saturata cu
umiditate, mierea preia mai mult de 1% umiditate pe zi, ceea ce nseamna ca deteriorarea ei risca sa
fie foarte rapida.
Ce se ntmpla daca mierea se afla nchisa ntr-un recipient fie el mare sau mic ? Sau daca
recipientul este sau nu etans ? Daca este etans si plin, starea de echilibru cu stratul de aer se
stabileste foarte repede ; procentul de umiditate din miere ramne stabil. Daca recipientul nu este
etans, schimburile cu aerul exterior se continua si dupa cum acesta este uscat sau umed, mierea
pierde sau preia apa. Asa se face ca pastrata n pivnita n ambalaje de proasta calitate sau prost
nchise, mierea ncepe repede sa fermenteze.
n rezumat, se poate spune ca o tehnologie usoara dar rationala a mierii trebuie sa respecte
igiena si calitatile mierii, care depind de integritatea constituentilor sai. Caldura si umiditatea sunt
cele doua elemente care trebuie supravegheate n permanenta, de la recoltare pna la consum.
Extractia
Extractia mierii prin stoarcere este practic abandonata. Ea corespunde unei forme de apicultura
pe cale de disparitie, cea cu cosnite. Folosirea stupului cu rame mobile implica extractia mierii prin
centrifugare si recuperarea cerii fagurilor pentru anul urmator.
Extractorul centrifugal, inventat n secolul trecut, are forme diferite n functie de destinatie :
pentru o exploatare modesta cu ctiva stupi sau pentru o ntreprindere profesionista unde se extrag
cteva tone sau zeci de tone de miere n fiecare an. Dar, de la extractorul pentru patru rame actionat
manual si pna la extractorul pentru patruzeci sau optzeci de rame actionat de un motor electric,
principiul este acelasi. Se foloseste forta centrifuga pentru a scoate mierea din celule si a o proiecta
pe peretele intern al cuvei. Forta aplicata fagurelui este n functie de viteza unghiulara a cosului
extractorului si de raza cosului. n extractorul tangential, ramele sunt asezate tangential fata de
cilindrul virtual pe care miscarea cosului le face sa-l descrie ; n aceste conditii, forta aplicata
ramelor este uniforma sau aproape uniforma pe toata suprafata (nu se poate extrage dect o singura
fata odata). n extractorul radial, forta centrifuga aplicata ramei variaza progresiv de la catul inferior
pna la speteaza ; n vecinatatea axei extractorului, forta centrifuga este slaba. Fiecare din cele doua
sisteme are avantajele si inconvenientele sale. Extractorul tangential lucreaza mai omogen dect
extractorul radial, dar l obliga pe operator sa extraga succesiv cele doua fete ale fagurelui; de fapt,
l obliga sa lucreze de trei ori. ntr-un prim timp, cu viteza moderata, se extrage sumar mierea de pe
prima fata ; n al doilea timp se extrage mierea de pe fata a doua ; n al treilea timp, se revine la
prima fata pentru a se termina extractia. De fapt, greutatea fetei opuse celei care este n curs de
extractie este suficienta pentru a face fagurele sa cedeze daca forta centrifuga este succesiva.
Pentru a evita aceste manipulari obositoare, se construiesc extractoare tangentiale reversibile la care
inversarea sensului rotatiei provoaca ntoarcerea cosurilor n care se afla ramele.

192
 n orice caz, extractorul tangential are capacitate mica pentru ct spatiu ocupa. Este foarte
potrivit pentru exploatarile mici sau pentru extragerea mierii cu vscozitate mare, deoarece pozitia
tangentiala a ramelor este mai eficace dect pozitia radiala.
Extractorul radial are avantajul capacitatii sale mari - pna la optzeci de rame Dadant mari -
pentru un volum redus. El nu necesita reluarea ramelor. Pentru a fi totala, extragerea necesita un
timp mai ndelungat.
Extractoarele moderne sunt fabricate exclusiv din materiale nobile. Folosirea inoxului si a
plasticului alimentar dau garantia de curatenie, igiena si nepoluare cu metale grele.
Extractoarele prevazute cu motor electric au un ambreiaj automat, un schimbator de viteza, o
frna, iar modelele cele mai perfectionate se pot programa astfel nct viteza de rotatie si timpul de
extractie pot fi optimizate fara interventia operatorului n timpul functionarii.
Forta centrifuga care trebuie aplicata mierii depinde de vscozitatea acesteia, deci de continutul
n apa si de temperatura sa. Variatiile vscozitatii n functie de originea florala nu sunt mari dect n
cazul mierii de iarba-neagra si de mana. Pentru a usura extractia mierii, este bine sa se lucreze la
temperaturi destul de ridicate pentru a-i reduce vscozitatea. n ajunul extractiei, magazinele se pot
pastra la 25-30C ntr-o camera de ncalzire. O ambianta prea rece face ca extractia sa fie dificila.
Extractia mierii poate fi precedata de o ajustare a continutului n apa. Uneori suntem obligati sa
scoatem magazinele continnd numeroase rame pline dar cu miere necapacita. Exista dispozitive
care permit evacuarea n cteva ore a excesului de umiditate al mierii chiar n magazine. Pentru
aceasta se proiecteaza un curent de aer uscat prin magazinele stivuite. Cel mai bun mijloc de a usca
aerul este de a-l face sa treaca printre niste elementi de racire unde umiditatea se condenseaza n
gheata. Aerul uscat trebuie rencalzit moderat nainte de a fi dirijat spre magazine ; pentru aceasta
aerul se trece peste niste rezistente electrice. Acest sistem este convenabil n marile exploatari. In
exploatarile mici si mijlocii, magazinele se pot pune ntr-o camera ncalzita moderat cu ajutorul
unui mic radiator electric si bine ventilata prin deschideri n partea de jos si de sus care sa permita
primenirea aerului. ntre magazine se pun pene de lemn pentru a facilita circulatia aerului ntre
ramele care trebuie deshidratate. Acest procedeu nu este eficient dect daca aerul care intra n
camera este destul de uscat.
Deshidratarea mierii n magazin este uneori att de rapida, cnd conditiile sunt favorabile, nct
continutul n apa devine prea scazut. Trebuie deci sa supraveghem operatia si sa nu o prelungim mai
mult dect este necesar. De asemenea, trebuie sa evitam ventilarea unui aer ncarcat cu praf
deoarece ar putea ajunge n miere. Se pot monta filtre de aer n locurile sensibile, adica la
deschiderile de admisie a aerului iar ncaperea n care se face conditionarea trebuie sa fie spalata cu
multa apa nainte de folosire.
Descapacirea face parte din extractie. Trebuie sa evitam sa facem descapacirea cu cutite
electrice prost reglate care pot carameliza mierea sau o pot colora inutil. n principiu, cutitele
electrice de descapacit au termostat.
Extractia prin centrifugare nu furnizeaza o miere care sa poata fi direct mbuteliata. Proiectarea
picaturilor de miere pe peretii extractorului prezinta inconvenientul ca ncorporeaza mult aer sub
forma unor bule microscopice. Particulele de ceara smulse din fagure n momentul descapacirii
ajung, de asemenea, n miere, ca si fragmente de propolis si mici cantitati de polen provenind din
celule cu polen care se gasesc n numar mai mare sau mai mic printre celulele cu miere. Pentru a
obtine o miere comercializabila, este necesar sa o purificam.

193
 Cea mai buna metoda de a purifica mierea este sa o lasam cteva zile ntr-un recipient numit
maturator, impropriu dealtfel, deoarece mierea nu este supusa unei maturizari ci unei simple
decantari. Pentru a sti la ce trebuie sa ne asteptam n urma unei decantari, trebuie sa-i cunoastem
legile. Ele sunt simple. Un obiect oarecare (bula de aer, particula de ceara etc.) presupus sferic si
perfect neted, se va deplasa cu att mai repede n sus sau n jos cu ct diferenta de densitate ntre
acest obiect si mediul lichid (n acest caz mierea) este mai mare, cu ct lichidul este mai putin
vscos si obiectul este mai mare. Lipseste din aceasta formula un coeficient care reprezinta frecarea
dintre obiect si lichid; acest coeficient este nul cnd este vorba de aer dar poate fi foarte ridicat n
cazul unui grauncior de polen spinos, de exemplu.
Sa vedem cum se aplica legile fizicii (formula lui Stockes) la purificarea mierii. Bulele mari de
aer se ridica repede la suprafata datorita dimensiunilor lor si diferentei de densitate ntre aer si
miere. Cu ct bulele sunt mai mici, cu att ele se deplaseaza mai ncet. Particulele de ceara se ridica
mai putin repede la suprafata dect bulele de aer. Daca nu sunt foarte fine, grauncioarele de nisip
(pot exista n mod ntmplator) ajung la fundul maturatorului destul de repede. Micile aglomerari de
polen urca destul de repede la suprafata, n timp ce grauncioarele de polen izolate au o viteza
ascensionala aproape nula. Numai polenurile foarte mari (cu un diametru mai mare de 0,08mm) pot
ajunge la suprafata n cteva zile. Trebuie sa tinem seama si de gradul de vscozitate al mierii. Daca
acesta este prea ridicat, purificarea poate deveni imposibila. Pentru a-l reduce, este bine sa tinem
maturatorul la o temperatura n jur de 30C protejndu-l mpotriva pierderilor de caldura sau, mai
bine, nchizndu-l ntr-o cutie prevazuta cu o rezistenta electrica si un termostat.
Avantajul maturatoarelor termostate este, printre altele, de a ntrzia cristalizarea. Anumite mieri,
n special de crucifere, cristalizeaza foarte repede. nca din maturator se observa nceputul
cristalizarii. Marindu-se considerabil vscozitatea mierii, cristalizarea mpiedica purificarea.
Purificarea mierilor se poate face si prin filtrare. Filtrele folosite n mod curent n apicultura sunt
simple site cu ochiuri de 0,1 mm. Acestea sunt suficiente pentru a elimina din miere deseurile de
ceara si impuritatile mari. O veritabila filtrare presupune o ncalzire suficienta pentru a reduce
vscozitatea si o anumita presiune. Instalarea filtrelor nu se justifica dect n cazul circuitelor de
prelucrare industriale.
Tehnica de filtrare pe diatomee la temperatura ridicata si presiune mare nu este folosita n unele
tari. Ea duce la obtinerea unei mieri perfect cristaline, sterile, lipsita de polen sau de materii
coloidale. Mierea astfel filtrata nu mai poate fi numita pe deplin miere.
Filtrarea
Apicultorul care si conditioneaza mierea pe care o recolteaza poate sa se multumeasca cu
purificarea obtinuta prin pastrarea acesteia n maturator minimum trei zile. Este greu sa se fixeze un
timp de maturare necesar si suficient deoarece aceasta operatie depinde de naltimea recipientului
folosit (cu ct este mai nalt, cu att purificarea este mai lenta) si de vscozitatea mierii, aceasta
depinznd la rndul ei de temperatura, continutul n apa si natura mierii. Daca se foloseste un
maturator cu termostat la 30C, se poate obtine o purificare rapida ; prudent este sa scoatem mierea
de ndata ce este posibil, si aceasta din mai multe motive. Prin ncalzirea continua se favorizeaza
formarea de HMF si mierea se coloreaza n cteva saptamni. Daca se ntrerupe ncalzirea, mierea
se poate cristaliza n maturator; n acest caz este greu de scos din el fara mijloace adecvate.
Ambalarea cu amanuntul poate sa se faca dupa purificare. Cristalizarea va interveni spontan dar
binenteles, necontrolat. Unele mieri cristalizeaza bine, altele prost. Vom vedea mai trziu cum
putem controla acest proces. Multi apicultori nu se ocupa cu vnzarea n detaliu a produsului lor. Ei
194
prefera sa-l livreze unei cooperative apicole sau unui comerciant, procesator si pentru acest lucru
este suficient sa se traga mierea n ambalaje cu capacitate mare, dintre care cele mai folosite sunt
bidoanele de 30-50 litri si butoaiele de 300 kg.
Conditionarea industriala cere mijloace relativ importante. Unitatea de conditionare trebuie sa
functioneze tot anul, ceea ce nseamna ca trebuie sa stocheze, sa controleze, sa trateze mierea n asa
fel nct ea sa raspunda strict la normele cerute si valoarea sa comerciala sa fie ct se poate de mare.
Este deci exclus ca o asemenea unitate sa functioneze pe aceleasi baze ca cele care sunt perfect
valabile la nivelul unei exploatari mici.
Pastrarea mierii n butoaie de 300 kg nu se face fara probleme. Pentru a se cstiga loc se
folosesc paletii si elevatoarele care permit stivuirea butoaielor pe o naltime de ctiva metri.
Cladirea pentru depozitare trebuie sa fie aerisita si ct se poate de racoroasa ; pentru mierile expuse
fermentarii cum este mierea de iarba-neagra, se impune pastrarea n camera rece. Temperatura de
4C este suficient de scazuta pentru a preveni fermentarea naintea pasteurizarii.
Lichefierea
n majoritatea cazurilor, cnd se conditioneaza un lot de miere, trebuie nceput prin a o lichefia
deoarece, n timpul stocarii ea cristalizeaza n mod aproape inevitabil. Numai mierile de salcm
(Acacia) se pot pastra mult timp n stare lichida. Operatia de retopire a mierii este cea care, daca
este prost facuta, aduce cele mai mari stricaciuni mierii. Realizata corect nu lasa nici o urma.
O instalatie de lichefiere bine conceputa contine o camera ncalzita unde butoaiele cu miere sunt
nti ncalzite pna la circa 40C timp de o jumatate de zi, electric sau n bazine cu apa calda.
Tinnd seama de slaba conductibilitate termica a mierii, aceasta prencalzire duce la lichefierea
straturilor de miere periferice ; partea centrala nu este ncalzita. Butoaiele cu miere prencalzite sunt
apoi luate cu ajutorul unui motostivuitor ; se deschid (trebuie sa aiba deschidere totala) si se
basculeaza pe un gratar asezat deasupra unui tanc de receptie. Incinta n care se afla acest tanc si
gratarul este ncalzita la 70C. n aceste conditii, mierea prencalzita este lichefiata rapid, fara sa
atinga temperatura aerului din interior; ea este evacuata prin forta gravitatiei, nainte de a avea timp
sa fie ncalzita exagerat. Mierea evacuata este recuperata la etajul inferior ntr-o cuva de mare
capacitate, de 4 pna la 6 tone, unde este amestecata. Pentru obtinerea unui produs omogen, mierea
este agitata timp de cteva ore cu ajutorul unei elice. Mierea lichefiata, omogenizata, filtrata la
iesirea din cuva este refulata cu ajutorul unei pompe pna la postul de conditionare. Un lot decteva
tone de miere n curs de conditionare este pregatit tinnd seama de analizele de control efectuate n
prealabil n laborator. Este vorba fie de o miere "poliflora", fie de o miere monoflora care se vinde
cu un anumit nume. O miere de salcm nu se vinde niciodata altfel dect n stare lichida ; n functie
de compozitie, o miere "poliflora" va fi prin vocatie lichida sau cristalizata. ntreprinderea de
conditionare are interesul sa respecte aceasta vocatie si sa faca n asa fel nct mierea care trebuie sa
fie vnduta lichida sa ramna lichida, ct mai mult timp posibil, n ceea ce priveste mierea
cristalizata, este bine sa i se dea o "granulatie" agreabila.
Operatiile care urmeaza pregatirii "lotului" vor fi realizate n functie de destinatia mierii. Pentru
a pastra mierea n stare lichida, este absolut necesar sa i se anihileze cristalele de glucoza pe care le
contine nca si care ar fi germeni de cristalizare nedoriti. Singurul mijloc eficace este pasteurizarea
mierii.

195
 Pasteurizarea
Se stie ca actiunea caldurii asupra mierii este cu att mai nefasta cu ct este mai prelungita. Asa
s-a ajuns la utilizarea pasteurizatoarelor cu placi ; ele sunt folosite n mod curent n industria
alimentara si se adapteaza foarte bine la pasteurizarea mierii cu ajutorul unei instalatii adecvate.
ntr-un pasteurizator cu placi mierea lichida circula n contra-curent cu apa calda, ntr-un strat gros
de ctiva milimetri. ncalzirea este foarte rapida; ea nu cere dect cteva secunde. Cnd mierea
atinge temperatura de pasteurizare (78C), ea intra ntr-un circuit cu sambrare unde nu ramne dect
cteva minute. Ea paraseste camera pentru a intra n circuitul de racire unde circula n contra-curent
cu apa rece. La iesire, 5 pna la 8 minute dupa ce a intrat, mierea are o temperatura de 42C ; este
pasteurizata. Acum este ferita de fermentare deoarece drojdiile au fost distruse si si va pastra starea
lichida timp de cel putin 6 luni, timpul necesar pentru a fi consumata.

Dirijarea cristalizarii
Am vazut ca nu toate mierile sunt predispuse a ramne n stare lichida. Fiind (relativ) prea
bogate n glucoza, ele risca sa recristalizeze, chiar si dupa pasteurizare, ntr-o forma neregulata. Este
mai bine sa le respectam predispozitia si sa le facem sa cristalizeze repede sub o forma placuta la
vedere si la gust.
Pentru a obtine acest rezultat, se procedeaza la o nsamntare a mierii dupa pasteurizare si racire
completa. Se amesteca bine, cu ajutorul unor aparate speciale, o miere care cristalizeaza foarte fin
cu mierea care trebuie cristalizata. Se foloseste o cantitate de aproximativ 10% maia. Cristalele
adaugate n miere servesc de amorsa si, n cteva zile, la o temperatura de 14C, cea mai favorabila
cresterii cristalelor, toata mierea este cristalizata n sistemul dorit. Amestecul de miere si maia ct
nca se trimite la masina de mbuteliere n borcane, are consistenta de pasta.
Mierile care cristalizeaza foarte fin se numesc mieri "cremoase". Ele au avantajul de a fi foarte
placute la consum datorita faptului ca nu sunt foarte fine.
Trebuie sa adaugam ca linia de conditionare a mierii pe care am descris-o, foarte sumar, se
realizeaza numai din materiale folosite n industria alimentara. Aproape totul este confectionat din
otel inoxidabil sau din sticla Pirex. Conditiile de igiena cele mai stricte pot fi ndeplinite ;
materialele fiind usor de demontat si de spalat n apa fiarta sau la vapori.
Daca pasteurizarea nu se impune ntr-o exploatare mica, cristalizarea controlata este la ndemna
oricarui apicultor. Chiar daca aceasta nu se realizeaza n conformitate cu procedeele industriale pe
care le-am descris, poate da rezultate excelente cu un minimum de efort.
Trebuie sa se stie, cristalizarea este un fenomen care se supune unor legi precise. Pentru a obtine
cristale foarte mari, este nevoie de timp si de repaos perfect. Temperatura nu trebuie sa varieze
deoarece aceste variatii provoaca miscari de convexie n lichid, miscari care pot sparge reteaua
cristalina n formare. Pentru a obtine cristale foarte fine, trebuie sa spargem cristalele mari care se
formeaza ; fiecare bucata devine un nou mediu de cristalizare si aceasta se accelereaza.
Apicultorul care doreste sa-si trateze mica recolta pentru a obtine o miere cristalizata fin trebuie
sa nceapa prin a-si constitui o mica rezerva, de cteva kilograme, dintr-o miere cu granulatie
placuta. Un kilogram din aceasta miere este suficient pentru a nsamnta 10 kg de miere lichida ;
desigur ca trebuie sa amestecam convenabil mierea si maiaua. Exista n comert cuve pentru
amestecat, care se potrivesc foarte bine. La nevoie, se pot obtine rezultate bune cu ajutorul unei
spatule destul de mari care se manevreaza continutul.

196
 Cristalizarea se face rapid la 14C. Punerea n borcane trebuie sa se faca dupa amestecare ;
borcanele se pastreaza la racoare.
Reusita depinde de predispozitia mierii de a cristaliza ; n lipsa analizelor care sa permita
cunoasterea raportului glucoza-levuloza, ne putem baza pe observarea unei probe de miere ntr-un
recipient de sticla. Aceasta proba, de 0,5-1 kg miere va fi introdusa n frigider pe timpul noptii, iar
ziua va fi scoasa si lasata la temperatura obisnuita fara sa uitam sa o agitam din cnd n cnd cu o
bagheta de sticla. O miere predispusa la cristalizare rapida, va cristaliza n cteva zile. Un ultim
factor care trebuie luat n considerare pentru reusita unei cristalizari controlate este continutul n
apa. Nu se obtine o miere perfecta dect daca aceasta este n jur de 17,2%.

Ambalajul
Alegerea ambalajului pentru miere depinde de doua categorii de motivatii. Una se refera la
motivatii de ordin tehnic, cealalta la motivatii de ordin estetic. Din punct de vedere tehnic trebuie sa
se ia n considerare etanseitatea ambalajului ca fiind criteriul cel mai important.
Un vas care contine miere trebuie sa fie perfect etans. Se ntelege de la sine ca el nu poate fi
confectionat dect din materii prime autorizate de lege.
Restul nu este dect o problema de pret de cost, de comoditate la ntrebuintare si de dorinta de a
satisface clientela. Ambalajele fabricate din materiale transparente au avantajul ca prin ele se poate
vedea mierea. Experienta dovedeste ca vasele opace ascund uneori defecte de prezentare pe care o
tehnica mai atenta le-ar fi putut evita.
Examenul mierii
Congresele, reuniunile profesionale, expozitiile si concursurile agricole sunt, pentru apicultori,
ocazii de a-si prezenta produsele si de a le supune judecatii expertilor care le pot recunoaste
calitatile si defectele. Trebuie sa admitem ca, daca dispunem de reguli si norme pentru a judeca
animalele de concurs si vinurile, lucrurile sunt mult mai usoare n ceea ce priveste mierea. n ultimii
ani s-au facut eforturi demne de lauda pentru a da judecatorilor criterii de apreciere a mierilor care
sa nu fie prea subiective, dar ramn multe de facut n acest domeniu.
Trebuie sa se faca deosebirea ntre :
criterii de calitate, generale ;
criterii legate de prezentarea produsului;
criterii care se aplica la situatii particulare.

Vom lasa de o parte criteriile de calitate, ele sunt de competenta laboratoarelor.

Criteriile de prezentare se aplica tuturor mierilor. Mierea este caracterizata dupa felul cum se
prezinta la vnzare. O judecata valabila nu poate fi emisa dect asupra unui produs comercializat
ntr-un ambalaj perfect transparent. Practic limpezimea este un criteriu important pentru
caracterizarea mierilor lichide si, dealtfel, cristalizarea se apreciaza n primul rnd dupa ochi. O
miere destinata vnzarii n stare lichida trebuie sa fie limpede si nu trebuie sa prezinte acea ceata
care anunta o viitoare cristalizare. Suprafata ei nu trebuie sa prezinte nici o particula solida vizibila
cu ochiul liber. O miere cristalizata trebuie sa prezinte o suprafata perfect omogena, lipsita de acele
ramificatii albe de pe peretii vasului datorate bulelor de aer. Suprafata trebuie sa fie lipsita de
particule solide si de spuma. Spuma care se ridica la suprafata dupa mbuteliere formeaza o mica
crusta alba constituita din cristale de glucoza si bule de aer.

197
 Degustarea la acest stadiu nu trebuie sa priveasca dect gusturile parazite. Toate mierile sunt
egale pentru arbitru, cu conditia ca gustul si mirosul lor sa fie naturale.
Defectele majore cum sunt separarea n mai multe straturi, cristalizarea grosiera si neregulata,
fermentarea sunt cauze evidente pentru excluderea dintr-un concurs. Lucrurile se complica cnd
este vorba de apreciere n raport cu o calitate anume de miere. Evident n absenta unor referinte
precise operatiunea este imposibila. Constituirea acestor referinte este ntotdeauna laborioasa.
Trebuie adunat un numar suficient de esantioane, provenind din diferite regiuni si recoltate n mai
multi ani. Supuse unor serii de analize, aceste esantioane permit stabilirea unor medii pentru
principalele caracteristici cum sunt culoarea, aciditatea, spectrul zaharurilor, conductibilitatea
electrica, etc. Acestor teste fizico chimice li se adauga teste organoleptice, deosebit de delicate n
masura n care vocabularul pentru calificarea mierii este nca foarte rudimentar n comparatie cu cel
folosit de degustatorii de vinuri.
Numai pornind de la aceste masuri pregatitoare se pot furniza unui juriu elementele care sa-i
permita confirmarea exactitatii unei denumiri florale, fie ca este vorba de rozmarin, trifoi sau brad.
Analiza mierii
Pentru un profan, cuvntul "analiza" ascunde o lume misterioasa de aparate complicate si de
tehnici sofisticate datorita carora putem sti totul despre miere, ncepnd cu originea sa florala, pna
la continutul n vitamine, calciu sau cobalt totul apasnd pe un buton. Trebuie sa spunem ca
literatura politista a facut totul pentru acreditarea acestei notiuni simpliste ; de la Sherlock Holmes
pna la Maigret, care este politistul ce nu a facut apel la tehnicile de laborator pentru a urmari o
pista?
Trebuie sa precizam mai nti ca expresia "a da o miere spre analiza" nu are sens luata ca atare.
Toate mierile naturale contin sute de constituenti diferiti a caror valoare este foarte diferita n
functie de scopul urmarit prin analiza. Deoarece orice analiza trebuie sa nceapa n mod obligatoriu
de la o ntrebare adresata clar si precis. Daca ntrebarea este pusa de un apicultor n legatura cu
propria sa productie, de un consumator n legatura cu un produs cumparat din comert, de un serviciu
oficial, sau de un cercetator n legatura cu o miere necunoscuta, analiza se va desfasura diferit.
n general, apicultorul care si da mierea spre analiza doreste sa stie care este originea ei florala,
calitatea sa si daca poate sa primeasca o denumire anume. Consumatorul va dori sa stie daca mierea
pe care a cumparat-o este pura sau falsificata si daca denumirea pe care o poarta este conforma cu
realitatea. n ceea ce priveste serviciile oficiale, acestea
sunt interesate sa stie daca mierea este n conformitate cu normele legale legate de folosirea de
antibiotice sau standardele de calitate, n timp ce cercetatorul urmareste nainte de toate sa-si
completeze cunostintele de specialitate.
Controlul de calitate
Scopul controlului de calitate este de a da o apreciere a mierii, fondata strict pe calitatile de baza
ale produsului, adica continutul n apa, puritatea si integrarea sa ntr-un concurs, ca operatiune de
selectie si clasament : permite eliminarea produselor defectuoase, dar nu emite nici o judecata de
valoare n legatura cu o denumire anume.
Controlul de calitate al unei mieri cuprinde masurarea continutului de apa, un test de puritate, o
dozare a hidroximetilfurfurorului (HMF), un examen organoleptic si un examen al starii fizice. O
miere de calitate normala trebuie sa ramna n limitele fixate de lege ; dar aceste limite fiind foarte
largi controlul calitatii permite nuantarea aprecierii distingnd, cu ajutorul unor notari simple, mieri
care sunt pur si simplu conforme legii si cele numite de calitate superioara pentru ca sunt foarte
198
curate, foarte concentrate, foarte sarace n HMF, care se prezinta sub o stare fizica bine definita
(lichida sau cristalizata) si nu au alt gust strain mierii.
Masurarea continutului n apa se face usor cu ajutorul unui refractometru. De fapt, dupa cum am
mai mentionat, indicele de refractie al mierii depinde de continutul ei n apa. Cunoscnd indicele de
refractie se deduce continutul n apa. Tabelele lui Chataway contin cifrele acestei corespondente.
Refractometrul permite masurarea cu o singura picatura de miere ; totusi el nu poate da un rezultat
dect daca mierea este perfect limpede.
Masurarea puritatii se face prin cntarirea unui filtru nainte si lupa filtrarea a 5 g de miere n
solutie de apa. Filtrul retine corpurile straine care trebuie sa fie eliminate n cursul epurarii. Este
vorba n special de resturi de ceara, fragmente de propolis, praf sau resturi animaliere sau vegetale.
Daca controlul calitatii este destinat mierilor care intra n competitie sau determinarii pretului de
vnzare sau a valorii aportului ntr-o cooperativa, se pot stabili usor baremuri potrivite. Controlul
calitatii are avantajul de a putea fi realizat cu mijloace modeste. El nu necesita dect o aparatura
simpla si cunostinte tehnice destul de elementare.
Dupa ce polenul este adus n stup de catre albinele culegatoare, este depozitat n celule apoi
presat cu capul pna ocupa 1/3 din naltimea celulei.
Pastura, pe lnga polen, contine si substante nutritive provenite din saliva lucratoarelor, folosita
ca liant pentru grauncioarele de polen culese de pe anterele florilor.

Pastura este hrana de baza a puietului, fiind bogata n proteine, glucide si saruri minerale,
provenita din polenul florilor. Faptul ca pastura are o compozitie mai scazuta dect polenul n
proteine si grasimi si mai bogata n zahar si acid lactic permite o conservare mai buna.

Pastura se recolteaza din faguri prin trei metode:

1) prin tierea n fii a fagurilor cu pstura, de unde aceasta se scoate foarte uor
2) prin retezarea celulelor.
3) prin refrigerarea fagurilor i sfrmarea cerii.

Pentru taierea n fsii fagurele se aseaza pe o masa n pozitie orizontala si apoi se sectioneaza
longitudinal prin mijlocul fiecarui rnd de celule. Pastura se scoate din celule prin scuturare, iar
cantitatea care adera de peretii celulei se scoate cu ajutorul unei andrele. Pentru retezarea celulelor,
rama se aseaza pe masa orizontal si cu speteaza de jos spre lucrator. Cu ajutorul unui cutit cu o lama
subtire si bine ascutita se taie orizontal rndul de jos de celule cu pastura, ct se poate mai aproape
de baza celulelor. Apoi fiecare rnd este sectionat pe verticala si oblic spre speteaza de sus a ramei,
iar marginea inferioara a rndului de celule se ndoaie nspre lucrator.

199
 n cazul fagurilor noi se poate recolta pastura si prin refrigerarea acestora. La rece ceara devine
casanta si se poate sfarma. Pastura se alege, apoi, de bucatelele de ceara si propolis.
Imediat dupa obtinere, pastura se marunteste, se pune ntr-un vas si se mojareaza (freaca), dupa
care se cerne a doua oara, se aseaza ntr-un borcan si se preseaza. Pastura se conserva singura sau n
amestec cu miere sau pudra de zahar. Ambalarea si pastrarea se face la fel ca la polen.
Pastura este folosita n stupina, n industria farmaceutica, n special pentru obtinerea vitaminelor
naturale. De asemenea se mai ntrebuinteaza si n medicina pentru tratarea a o serie de maladii ale
sistemului nervos, endocrin si n avitaminoze.
Att pastura ct si polenul n forma conservata pot fi distribuite albinelor n perioadele lipsite de
cules si mai ales privavara si toamna, sub forma de turte, ca ados la pasta din zahar. Concomitent cu
distribuirea pasturii, toti fagurii care au 1/2 si 1/3 miere se descapacesc si se preseaza praf de polen
peste miere, apasnd cu cutitul pe toata suprafata fagurelui descapacit. Acesti faguri se aseaza lnga
diafragma reductoare a cuibului.

Polenul se gaseste sub forma unui praf foarte fin n anterele florilor. Este alcatuit din grauncioare
de diferite forme si culori caracteristice fiecarei plante. Se deosebeste prin forma suprafetei
exterioare, prin continutul diferit n substante nutritive, vitamine etc.
Polenul poate fi obtinut prin recoltarea directa de catre om, de la plantele care au cantitati mari sau
cu ajutorul albinelor. Spre deosebire de polenul recoltat direct de om, polenul obtinut cu ajutorul
albinelor este mult mai valoros, deoarece este adunat de la mai multe flori (poliflor) la care albinele
au mai adaugat nectar si saliva.
n medie, albina poate aduce la un zbor 12-15 mg polen, adica aproximativ 1/10 din greutatea ei
corporala.

Singurul mijloc de a obtine polen pur n cantitati importante si n conditii economice

acceptabile este folosirea colectorului de polen . Colectoarele sunt dispozitive care se fixeaza la
urdinis, avnd orificii prin care albinele sunt obligate sa treaca la intrarea n stup. Datorita frecarii
de marginile acestor orificii, polenul se scutura pe un gratar de unde cade n tavi. Cele doua rnduri
de orificii prin care albinele sunt nevoite sa treaca ca sa patrunda n stup sunt asezate la distanta de
5 mm. Colectoarele de polen n timpul culesului mare se scot.
Polenul recoltat n colector, odata uscat, este mult diferit de cel care se poate culege direct de pe
staminele florilor. Practic, albina culegatoare nu-si poate confectioneaza ghemotoacele de polen
fara a adauga polenului cules de pe antene un liant care le da coeziunea indispensabila pentru a se
tine n cosuletele celei de a treia perechi de picioare. Acest liant este un amestec de nectar sau de
miere cu saliva. Se stie ca aceasta saliva este bogata n enzime si n substante diverse. Polenul din
ghemotoace este deci un produs mixt, vegetal si animal. n consecinta nu este prea usor sa
deosebesti, dintre proprietatile polenului din ghemotoace, pe cele care provin de la planta de cele
care provin de la insecta.

200
 Compozitia
Polenul este alimentul plastic al albinelor (spre deosebire de nectar, aliment energetic). El aduce
n acelasi timp proteinele, glucidele, lipidele, vitaminele si sarurile minerale indispensabile albinei.
Compozitia chimica a polenului este foarte variata n functie de planta. Compozitia polenului a
facut obiectul a foarte numeroase studii comparative. Polenul are o compozitie variabila n functie
de plantele de la care provine. Astfel continutul n proteine poate varia ntre 7 si 30%, n medie este
de ordinul a 20%. Cea mai mare parte a acizilor aminati sunt prezenti fie n stare libera, fie n
proteine. Extractul eteric, adica fractia lipidica a polenului, este foarte variabila, n functie de
calitatea anemofila sau entomofila a polenului. Polenurile anemofile sunt n general mai sarace n
lipide dect polenurile entomofile, mbracate ntr-un liant gras, astfel polenul de papadie contine
mai mult de 14% lipide, n timp ce polenurile de pin deabia depasesc 2%.
Glucidele din polen sunt mai ales zaharuri ; o buna parte din aceste zaharuri (glucoza, levuloza)
provin din nectarul folosit de albina pentru confectionarea ghemotoacelor de polen. Continutul
mediu n zaharuri al ghemotoacelor de polen este de 15% ; la acesta se adauga hidratii de carbon
altii dect zaharuri, si n special amidonul si celuloza. Polenul este relativ bogat n vitaminele din
grupa B, dar n egala masura se gaseste vitamina C si cantitati importante de caroten si carotenoizi.
Printre pigmenti, notam prezenta rutinei, care se stie ca sporeste rezistenta vaselor
capilare.
Lucrarile de biochimie referitoare la compozitia polenurilor sunt att de abundente nct ar
trebui un ntreg capitol numai pentru a le rezuma. n ciuda acestei documentatii abundente dosarul
medical al polenului ramne destul de subtire daca tinem seama numai de lucrarile realizate cu
metode stiintifice. Vom remarca si aici ca si pentru miere : polenurile nu reprezinta un produs cu
compozitie fixa si stabila. Rezultatele obtinute n clinica nu sunt utilizabile n mod real, dect n
masura n care polenul care a servit la experiment este perfect cunoscut din punct de vedere botanic
si al starii de conservare.
Preparare si conservare
Continutul n apa al polenului scos din sertarul colectorului este ridicat mai ales pe vreme
umeda. Unele modele de colectoare prost concepute lasa chiar sa patrunda apa de ploaie sau apa de
condens din stup, ceea ce cauzeaza deprecierea recoltei. Dar, chiar si cu colectoarele bine
construite, uscarea polenului este indispensabila pentru a-i asigura conservarea pe perioada
ndelungata. Uscarea, oricare ar fi materialul utilizat, trebuie sa respecte urmatoarele norme :
absenta luminii puternice si n special a luminii solare, temperatura sa nu depaseasca 40-45C la
nivelul polenului, uscarea n straturi subtiri (ctiva milimetri), ventilatie usoara. Trebuie evitata
utilizarea uscatoarelor cu ventilator ntr-o camera cu praf.
Polenul adunat de albine se trece astfel printr-o sita de matase si pe urma se usuca ntins pe
hrtie la loc uscat, la umbra si ferit de accesul insectelor (acarieni microscopici).

201
 Uscarea se mai poate face si la uscatorii speciale cu raze infrarosii sau aer conditionat, asezndu-
se polenul pe banda rulanta, sau la frig, n lazi frigorifice.
Pastrarea polenului se poate face n borcane de sticla, cutii din material plastic alimentar sau n
saci de nylon. O alta metoda de pastrare a polenului este n borcane, turnnd deasupra un strat gros
de miere sau n amestec cu miere, deasupra caruia se toarna ceara topita formnd un strat izolator.
Polenul se poate conserva si n amestec cu zahar, prin frecare cu o cantitate dubla de zahar tos.
Pasta rezultata dupa omogenizare se introduce ntr-un borcan de sticla, se preseaza, apoi se acopera
cu un strat de ceara topita, se astupa cu un dop slefuit si se parafineaza gura borcanului.
Mai poate fi pastrat si sub forma de turte, astfel: pentru fiecare kilogram de zahar sau miere
folosit la prepararea turtelor, se adauga doua linguri cu amestec de polen conservat.
Evaluarea corecta a continutului n apa al unui lot de polen nu este prea simpla. Exista nsa
cteva criterii comode. Polenul bine uscat se comporta ca un graunte ; daca se lasa sa cada din
mna, trebuie sa cada cu un sunet clar ; ghemotoacele nu trebuie sa se sparga usor ntre degete.
Polenul destinat consumului uman trebuie sa fie triat cu grija. Se trece prin site si, la nevoie,
vnturarea permite eliminarea deseurilor grosiere si a prafului. Adeseori este necesar un examen
vizual pentru a elimina deseurile care au scapat la triere.
Conservarea polenului n cantitati mari, de ordinul mai multor zeci de kilograme, se face de
preferinta n ambalaje bine etanseizate si la frig. Cu ct temperatura este mai scazuta cu att
conditiile de conservare sunt mai bune. Frigul opreste si dezvoltarea insectelor sau a acarienilor
care, uneori, risca sa paraziteze un stoc de polen, n ciuda unui triaj riguros. Nici un produs
insecticid, nici un produs care degajeaza vapori toxici nu trebuie pus n contact cu polenul, bogat n
materii grase care fixeaza usor acest gen de substante.
Analiza
Practic, n afara analizelor biochimice efectuate n scopul cercetarii, nu se practica asupra
polenului dect examene destinate determinarii originii botanice. Pentru un diagnostic foarte sumar
si pur calitativ se ia 1 g de polen si se adauga ctiva mililitri de apa curata. Polenul se rehidrateaza
si n cteva minute se obtine o suspensie omogena din care se poate face unul sau mai multe
preparate microscopice. Identificarea la microscop a grauncioarelor de polen necesita aceleasi
cunostinte si aceleasi documentatii de baza ca pentru analizele polinice ale mierii si se face n
laboratoare specializate.
La probele luate la receptia polenului se determina mai ales continutul de apa. Examenul
microscopic se face pe loc n stupina, n care scop se ia polenul omogenizat 10-15 g pentru fiecare
kilogram de polen.
Proprietati si ntrebuintari
Evident, consumul ghemotoacelor de polen n doze zilnice, care nu depasesc cteva zeci de
grame nu este de natura sa acopere nevoile alimentare ale unui adult. Dar poate sa aduca un aport

202
de vitamine si sa completeze deficitul unei alimentatii neechilibrate. Actiunea polenului asa cum
rezulta ea din cercetarile efectuate pe animalele de laborator, nu se poate explica prin prezenta unui
constituent sau altul. S-a pus n evidenta o actiune foarte importanta a polenului n crestere, o
actiune certa asupra formulei sanguine si o actiune antibiotica care se manifesta n special asupra
colibacilului.
Polenul poate fi ntrebuintat n medicina, singur sau n amestec cu miere (miere
polivitaminoasa), n avitaminoze (profilactic sau curativ) si n alimentatie ca produs dietetic si bogat
n proteine.
Exista medici care le recomanda pacientilor lor cure de polen si acestea pentru afectiuni foarte
variate. Se pare ca nu exista contraindicatii majore pentru consumul regulat al polenului n mici
cantitati.
Propolisul vine de la cuvintele grecesti pro = pentru, polis = cetate si putea fi tradus liber ca un
complex de substante destinat apararii cuibului, n special, n vederea iernarii. Albinele l recolteaza
de pe diferite plante (cires, visin, plop, brad, molid etc.) si l transporta n cuib.
Cu ajutorul propolisului albinele astupa crapaturile stupilor si acopera cadavrele daunatorilor pe
care i rapun n interiorul stupului (melci, soareci, soprle, bondari) sau cadavrele albinelor moarte
pe care nu le pot scoate n afara stupului.

Colectarea propolisului de catre albine

Din observatiile facute asupra modului cum strng albinele propolisul s-a constatat ca acestea
aduna propolisul de diferite culori (alb, galben, rosu, verde, brun etc.) si l transporta ca si pe polen
pe piciorusele posterioare. Limba nu este utilizata nici la colectarea si nici la aplicarea propolisului.
Sursele naturale de propolis sunt mpartite n doua grupe diferite:
Prima grupa o constituie substantele rasinoase , provenite n majoritate de pe mugurii de plante.
Pentru recoltare albinele se folosesc de mandibule dupa ce cu antenele au descoperit particula cea
mai potrivita de propolis. Pentru recoltare, albina, dupa ce a prins, cu ajutorul mandibulelor,
particula de propolis, se trage napoi, cu capul ridicat, pna ce particula de propolis pe care a
apucat-o se ntinde n fir foarte subtire si se rupe. Dupa aceea, cu picioarele manevreaza particula de
rasina si o depoziteaza n panerasele de polen. Operatiunea se repeta. La descarcarea propolisului n
stup, albina respectiva este ajutata de alta care rupe cu mandibulele cte o bucatica din ncarcatura
si o depoziteaza. Aceasta operatiune are loc adesea chiar pe scndura de zbor. Recoltarea
propolisului de catre albine se face numai cnd temperatura aerului depaseste 20C,. deoarece la
aceasta temperatura materia vscoasa este mai moale si poate fi colectata cu mai mare usurinta.
A doua grupa de propolis o formeaza balsamul din polen eliberat (n timpul craparii si digerarii
grauncioarelor de polen de la plantele entomofile) din nvelisul acestuia si care mpins de valvulele
proventriculului, se acumuleaza n gusa. Balsamul este ntins de albine cu ajutorul limbii pe
obiectele din imediata apropiere a puietului. n timpul prelucrarii acestor rasini cu ajutorul
mandibulelor mai intervine si secretia glandelor mandibulare ale albinelor lucratoare, n timpul
203
exprimarii substantelor rasinoase si a triturarii balsamului de polen se amesteca si secretii ale
glandelor faringiene.

Tendinta de propolizare a albinelor este un caracter de rasa sau ecotip si depinde chiar de
nsusirile individuale ale unor familii de albine. Trebuie mentionat, de asemenea, ca speciile Apis
florea si Apis dorsata nu folosesc propolisul iar unele rase din specia Apis mellifera ca Apis
mellifera Lamarkii nu aduna propolis.
Recoltarea propolisului de catre albine are si un caracter zonal. n zonele mai reci si paduroase
nclinatia de propolizare este mai pronuntata fata de zona de cmpie. De asemenea, toamna si
primavara albinele propolizeaza mai mult dect n cursul verii. Albina romneasca, Apis mellifera
carpatica, are o tendinta moderata de propolizare comparativ cu rasele de albine cu tendinte mai
pronuntate de propolizare cum sunt albina caucaziana (Apis mellifera caucasica), albina sahariana
(Apis mellifera sahariensis), Apis mellifera anatolica, Apis mellifera scutelata si altele.
Compozitia
Propolisul este o substanta de culoare brun-deschisa cu nuante pna la brun-nchis si uneori cu
reflexe verzui, putin solubil n apa dar perfect solubil n eter si alcool.
Punctul sau de topire este de 60-70C. La temperatura din interiorul stupului este maleabil, iar la
temperatura mediului ambiant devine casant. n prezent are o larga aplicare n terapeutica medicala
sub forma de extract alcoolic, unguent sau diferite alte preparate medicamentoase.
Propolisul brut, asa cum se recolteaza n stup prin razuire, contine n medie 30% ceara, restul
fiind format din rasini, balsamuri, uleiuri esentiale, si destule impuritati ramase de la albine, pentru
ca ele folosesc propolisul pentru a mbalsama imediat ceea ce nu pot sa evacueze.
Ceara este o componenta obligatorie a propolisului. Din propolis se extrag doua tipuri de ceara
comparativ cu ceara propriu-zisa, extrasa din acelasi stup: ceara A (circa 17%) avnd similitudini cu
ceara propriu-zisa si ceara B (circa 6%) net diferita, asemanatoare cu cerurile vegetale. Cele doua
ceruri se pot separa pe baza solubilitatii lor diferite, n alcool fierbinte concentrat si respectiv diluat.
O astfel de compozitie indica o mare complexitate. Numai printre flavone, uleiuri esentiale etc.
se gasesc zeci de substante carora le vor trebui testate proprietatile biologice.
Colectarea propolisului de la albine
Productii sporite de propolis se pot realiza folosindu-se n acest scop unul din tipurile existente
de colectoare de propolis. Pot fi folosite colectoare care contin o plasa de material textil (propolisul
se recolteaza prin refrigerare si sfarmarea bucatilor de propolis de pe plasa, propolisul devenind
casant la rece) sau pur si simplu o bucata de linoleum, aproape ct dimensiunile partii de sus a
stupului, polenul recoltndu-se printr-o simpla razuire cu dalta apicola.
n scopul maririi productiei de polen, se pot lua urmatoarele masuri:

204
 cu ocazia fiecarei interventii care se face n cuibul familiilor de albine n special n perioada de
primavara si toamna, se vor curata cu atentie, prin razuire,toate partile si elementele din stup ce
prezinta depuneri de propolis;
se vor distanta ramele ntre ele, precum si scndurelele de podisor cte 2-4 mm, formndu-se
spatii care, dupa umplerea lor de catre albine cu propolis, vor fi curatate retinndu-se propolisul
rezultat;
se nlocuieste podisorul cu o plasa din material plastic care dupa propolizare se va ridica n
vederea recoltarii, depozita la rece, apoi, cu o dalta, detasa propolisul;
se poate folosi cu rezultate bune si colectorul de propolis format dintr-un gratar lamelat din
tabla zincata, sita din material plastic si pnza colectoare care se plaseaza deasupra cuibului n locul
podisorului;sita si pnza colectoare ramn n tot cursul anului n familia de albine. Gratarul lamelat
se pune n luna aprilie o data cu largirea cuibului si se ridica toamna n momentul pregatirii pentru
iernare a familiilor de albine; n timpul sezonului apicol, ori de cte ori plasa din plastic este
ncarcata, pe majoritatea suprafetei cu propolis, se desface prin desprindere pnza colectoare de care
adera cea mai mare parte din propolis, reasezndu-se n pozitia initiala. Recoltarea propolisului de
pe pnza colectoare se face o data pe an dupa ce n prealabil a fost pastrata cteva zile la
temperatura scazuta (congelator).
n acest mod, anual, pot fi recoltate cantitati nsemnate de propolis, cu un grad mai mare de
impuritati (la razuirea partilor componente ale stupului) sau aproape liber de diferite impuritati,
aproape pur, prin folosirea colectoarelor.
Analiza
Nu exista o metoda standard care sa permita identificarea propolisului asa cum se identifica
laptisorul de matca de exemplu. Dar s-a demonstrat ca analiza polinica a propolisului este posibila
si ca ea permite trasarea originii geografice a unei probe de cteva grame. Aceasta nu are nimic
surprinzator pentru ca se stie ca propolisul cuprinde polen n cantitate apreciabila si ca el constituie
un excelent mijloc de conservare.
Preparare si conservare
Propolisul brut obtinut prin razuire nu cere nici o preparare speciala, dar se pot tria fragmentele
si ndeparta deseurile mari. Conservarea nu pune, nici o problema deosebita.

Propolisul se ambaleaza n pungi de plastic etanse, pentru a se pastra astfel principiile active ale
propolisului, asezate n ladite de lemn captusite cu hrtie. Pe fiecare ladita, care contine propolis, se
lipeste o eticheta ce cuprinde numele si adresa producatorului, caracterizarea propolisului dupa
sursa de provenienta, perioada de recoltare si greutatea bruta si neta.
Propolisul fiind solubil n alcool etilic la rece, se pot usor prepara solutii filtrabile. Ceara se
elimina prin actiunea frigului, caci ea este foarte putin solubila n alcool la temperatura scazuta.

205
 Datorita proprietatilor sale bactericide, tamaduitoare, propolisul a fost utilizat din cele mai vechi
timpuri n medicina populara la vindecarea ranilor. De ctiva ani, sub influenta cercetarilor facute
asupra constituantilor propolisului de izolare si identificare a fractiilor active, s-a constatat aparitia,
mai ales n tarile din est, a unor preparate de tipul unguent, pasta, aerosol etc., utilizate pentru
diferite afectiuni mai ales cutanate sau ale cailor respiratorii. Pentru fabricarea medicamentelor
propolisul se preda fabricilor sau farmaciilor interesate. Propolisul ce se achizitioneaza este de doua
feluri - propolis obisnuit provenit de la diferite plante sau propolis poligam si propolis uniplant sau
monofit, recoltat de la o singura planta. Propolisul trebuie sa se prezinte ca o masa solida, de
culoare brun-cafenie, mai nchisa sau deschisa, cenusiu-verzui, sa fie de culoare omogena sau cu
aspect marmorat pe sectiuni, consistenta lui sa fie vscoasa, lipicioasa, framntat n mna sa lase
urme, sa aiba un miros placut, caracteristic de rasina iar referitor la puritate, sa prezinte urme abia
vizibile cu ochiul liber de impuritati fine. Totodata, la predare, trebuie sa contina ntre 50-55 materii
rasinoase si balsamuri, ceara cca. 30%, uleiuri eterice cca. 14% si polen cca.5%.
Cercetarea propolisului duce, de la o zi la alta, la aplicatii medicale importante. Dar pentru
moment suntem nca obligati sa recunoastem ca propolisul este un produs cu compozitie variabila si
ca nu vom face progrese decisive dect continund cercetarile biochimice care au ca obiect
cunoasterea mai ndeaproape a agentilor carora li se datoreaza certele proprietati biologice
constatate.
Veninul de albine este o substanta complexa, un produs de secretie al albinei lucratoare si al
matcii, un amestec al secretiei glandelor de venin care concura la formarea aparatului vulnerant.
Este stocat n punga de venin si eliminat la exterior n momentul nteparii, servind mpreuna cu
acul la aparare (acul la albina lucratoare este un ovipozitor modificat pentru functiile de aparare) si
eliminarea dusmanilor (matcilor concurente, a albinelor hoate, a animalelor si insectelor care vreau
sa pradeze stupul, etc.).
ntepaturile albinelor reprezinta un act reflex de autoaparare si se materializeaza prin folosirea
organului specializat pentru functia de aparare, format din partea vulneranta cu punga de venin,
partea motoare si glandele secretoare de venin.
Cantitatea pe care o poate elimina la o ntepatura o albina cu glanda de venin dezvoltata este de
circa 0,3 mg venin lichid, corespunznd la circa 0,1 mg substanta uscata. Cantitatea de venin este
determinata de vrsta albinelor, de hrana si de sezon. Cantitatea maxima de venin se obtine de la
albinele n vrsta de 15-20 de zile, dupa care glandele secretoare degenereaza treptat.
n general se afirma ca odata folosita rezerva de venin nu se mai reface. Dimpotriva, unele cercetari
mentioneaza ca dupa eliminarea prin ntepare rezerva de venin a albinelor se reface cu conditia ca
integritatea organului specializat sa nu fie deteriorata.
Biologia secretiei de venin are particularitatile ei, cantitatea de venin variind de la o rasa la alta, de
la o populatie la alta si chiar de la un individ la altul, atingnd o cantitate maxima secretata de circa
0,3 mg.
Numeroasele cercetari efectuate pna n prezent arata ca veninul de albine are o structura
complexa, n el fiind prezente att substante de natura organica ct si anorganica, substante ce-i
confera proprietati particulare, specifice.

Proprietatile fizice ale veninului de albine

206
 Veninul de albine se caracterizeaza prin urmatoarele proprietati fizice: este un lichid dens,
transparent (incolor), cu miros particular, ntepator, gust amarui-acid, astringent, arzator si cu
nsusiri de a cristaliza ntr-un interval scurt de timp.
Proprietatile organoleptice si fizico-chimice ale veninului de albine cristalizat:
Caracteristici Conditii de admisibilitate

Aspect masa pulverulenta omogena

Culoare alb-mat, usor cenusiu

Consistenta pulbere afnata

Miros iritant, caracteristic

Gust amar, ntepator

Puritate fara impuritati

Solubilitate solubil n apa, insolubil n sulfat de amoniu si

alcool

Aciditate 4,5-5,5,
(pH)

Continut n 6-7%
apa

Continut n 93-94%
substanta uscata

Proteine total 65-75%

Cenusa 3,5-4,0%

Greutate 1,131
specifica

Este compus din proteine, saruri minerale, enzime, hormoni, uleiuri eterice si alte substante
volatile. Mai mult de jumatate din veninul brut este format din proteina activa, care la rndul ei
cuprinde mai multe fractiuni: melitina, fosfolipaza si hialuronidaza.
Greutatea specifica a veninului este de 1,131, iar reactia lui este acida, avnd un pH de 4,5-5,5.
Precipita n mediu alcalin. Veninul de albine avnd o compozitie complexa, principalul sau com-
ponent este format din substante proteice n procent de pna la 75% din veninul uscat. Din cele 8
fractii albuminoide existente, numai doua prezinta importanta. Prima fractiune alcalina (pH = 11)
are n componenta 13 aminoacizi: glicocol, alanina, valina, leucina, izoleucina, serina, treonina,
Uzina, arginina, triptofan, prolina, acid aspartic si acid glutamic. Aceasta fractie are actiune toxica.

207
A doua fractie are n componenta sa 18 aminoacizi, respectiv cei mentionati la fractia anterioara
plus tirozina, cistina, metionina, fenilalanina si histamina. Aceasta fractie nu are actiune toxica.
Veninul de albine contine, de asemenea, lipide, n special din grupa sterinilor, hidrocarbonati,
acizi (formic, clorhidric, ortofosforic) si baze. Dintre substantele minerale, veninul contine calciu,
magneziu, mangan, fosfor, sulf si cupru.
n contact cu aerul la temperatura camerei se elibereaza componentii sai volatili si cristalizeaza
n cristale de culoare alb-cenusie cu miros caracteristic si gust astringent. Este solubil n apa si
insolubil n sulfat de amoniu si mai greu solubil n alcool de 60C. Este solubil n solutii acide si
precipita partial n cele alcaline, precipitatul dizolvndu-se la un pH acid.
Solutia apoasa de venin precipita prin ncalzire la 90-100C, iar proteinele revin la starea initiala
n mediu acid. Veninul de albine este termo-rezistent. Astfel, la temperaturi joase, sub 0C si
pastreaza valabilitatea terapeutica vreme ndelungata, iar la temperatura camerei n stare cristalizata
se poate pastra mai multi ani fara a-si pierde proprietatile curative. Este rezistent la acizi si baze.
Sub influenta unor bacterii si fermenti alimentari, veninul de albine si pierde eficienta.
Deoarece n contact cu mucoasele produce iritatie, se va evita pe timpul manipularii ducerea
minii la nas si ochi.
Compozitia chimica a veninului de albine
Veninul de albine contine 46,36% carbon, 7,56% hidrogen si 13,30% azot si este compus din
proteine, enzime, hormoni, saruri minerale, uleiuri eterice si alte substante volatile.
Principalul component al veninului de albine l reprezinta substantele proteice n a caror
structura exista trei fractii. Cea mai importanta fractie proteica este melitina , aceasta fiind
considerata si componenta cea mai activa a veninului. n melitina s-au identificat glicocol, alanina,
valina, leucina, izoleucina, serina, tirozina, lizina, arginina, asparagina, glutamina, triptofan, prolina
. Aceasta fractie a veninului dizolva eritrocitele, degajeaza histamina si serotonina, scurteaza fibrele
musculare netede si striate, scade presiunea sanguina si ritmul respirator, blocheaza sincopele
nervoase periferice si centrale etc. Are reactie alcalina, cu pH-ul de 11,0.
O alta fractie bine reprezentata este cea alcatuita din fermentii hialuronidazei si fosfolipazei A .
n fosfolipaza, care are pH-ul 10. S-au identificat 18 aminoacizi, din care 13 au fost citati n fractia
anterioara, plus urmatorii cinci: tirozina, cistina, metionina, fenilalanina si histamina. Fosfolipaza A
lezioneaza celulele, provoaca senzatia de durere si prezinta efecte toxice, sinergice cu melitina.
Hialuronidaza hidrolizeaza tesuturile vecine si este denumita "factor dispersant" deoarece contribuie
la raspndirea veninului n tesut si intensifica reactia locala. Nu este toxica.
Cea de-a treia fractie proteica reprezinta 3% din veninul brut si nu este activa. Histamina din
veninul de albine are rolul de a provoca n organism senzatia de mncarime si durere si umflarea
locului ntepat. Ea actioneaza cu intensitate asupra musculaturii netede, aparatului cardiovascular si
a glandelor exocrine. Sub actiunea ei creste tonusul si peristaltismul musculaturii netede,
ajungndu-se chiar la spasme intestinale. Pot aparea crize asmatiforme si poate stimula secretia
salivara, lacrimara, bronsica, pancreatica si gastrica.
Fosfolipaza este implicata n reactiile alergice.
n compozitia veninului s-au mai identificat si o serie de aminoacizi liberi, acizi nucleici,
grasimi, acizi volatili, acestia din urma pierzndu-se n cea mai mare parte prin uscare (acidul
formic, acidul clorhidric si acidul ortofosforic).

208
 Dintre substantele minerale, n cenusa s-au gasit calciu 0,26%, magneziu 0,49%, fosfor 0,42%,
aceasta din urma sub forma de componenti organici ai acidului fosforic. Sulful se gaseste numai sub
forma de derivati organici.
Natura complexa a veninului trebuie pusa pe seama marii diversitati de insecte si vertebrate
pradatoare care pot ataca familia de albine.
La om reactiile la picatura de venin sunt de trei feluri: locale, sistemice si anafilactice. n primul
caz de reactie, umflatura locala se extinde n timp de cteva ore, iar locul ntepat poate fi rosu, cald
si sensibil 2-3 zile. O reactie sistemica se petrece n cteva minute dupa ntepatura si poate provoca
o eruptie generala, tulburari respiratorii, greata, vomismente, dureri abdominale si sincope.
n reactia anafilactica, simptomele se manifesta n cteva secunde dupa ntepare si comporta
dificultati respiratorii, confuzii mentale, vomismente, un soc de tensiune sanguina care poate
conduce la pierderea cunostintei; si la moartea prin colaps respirator si circulator (F r a n k 1 a n d,
1976).
n general se poate crea o oarecare rezistenta la ntepaturile albinelor dar totusi, reactiile la
acestea pot deveni pe neasteptate, dintr-o cauza sau alta, foarte intense. Cei care sunt foarte sensibili
pot muri dintr-o singura ntepatura de albina, dar un om a nregistrat 2243 de ntepaturi si a
supravietuit.
Falsificarea veninului de albine
Veninul de albine poate fi falsificat cu orice pulbere de culoare alba solubila n apa.
Albusul de ou crud uscat si macinat sub forma de pulbere fina cu structura cristalina, alba
stralucitoare, poate imita foarte bine veninul de albine. Aceasta falsificare se recunoaste astfel: n
solutie apoasa 1% are tenta opalescenta, iar prin ncalzirea acesteia se formeaza flocone mici care la
adaugare de clorura de sodiu se aglomereaza sub forma de coagul, asemanator cu albusul de ou
fiert. Solutia are un pH alcalin, depasind cu mult valoarea maxima de 5,5.
Laptele praf adaugat veninului da o solutie apoasa cu aspect opalescent sau chiar lactescent.
Prin adaugarea unor picaturi de acid clorhidric solutie 30% si ncalzire, se formeaza flacoane care
ulterior tind sa se aglomereze.
Faina de cereale sau amidonul ca atare din venin se pune n evidenta n urma tratarii cu solutie
de iod, cnd apare culoarea albastra. La examenul microscopic al sedimentului, n lumina
polarizata, se constata numeroase granule de amidon.
Carbonatul, bicarbonatul sau alta pulbere alcalina din veninul de albine, se pune n evidenta
prin tratarea acestuia cu o picatura de acid clorhidric solutie 30%, aceasta producnd o efervescenta
puternica. Reactia solutiei 1% este alcalina, pH-ul avnd valori mari, de peste 8.
Clorura de sodiu adaugata n venin se poate identifica cu ajutorul azotatului de argint solutie 0,1
n n prezenta cromatului de potasiu. Daca produsul nu este impurificat atunci apare n solutie
culoarea caramizie, iar daca falsul s-a produs, solutia ramne galbena.
Zaharurile direct reducatoare cum ar fi glucoza, fructoza, lactoza, ct si cele nereducatoare,
zaharoza, se pot pune n evidenta usor prin reactia Fehling. n cazul prezentei zaharurilor apare un
precipitat rosu caramiziu de oxid cupros. Orientativ, decelarea zaharurilor se poate face topind
cteva cristale de venin la flacara pe spatula metalica. Daca apare aspectul si mirosul de caramel,
nseamna ca veninul este falsificat cu zaharuri.

209
 Recoltarea veninului de albine
Cantitatea de venin pe care o poate elibera o albina n momentul nteparii este de 0,3 mg venin
lichid, adica 0,1 mg substanta uscata. Secretia veninului este determinata de vrsta albinelor, de
cantitatea si calitatea hranei si de sezon.
n momentul ecloziunii albinele nu au venin, la 6 zile au circa 0,15 mg, la 11 zile 0,21 mg, iar la
15 zile 0,3 mg venin lichid, respectiv 0,05 mg, 0,07 mg si 0,1 mg substanta uscata.

Cantitatea maxima de venin este secretata de albinele n vrsta de 15-20 de zile, vrsta dupa care
secretia glandelor ncepe sa scada.
Cantitatea de venin obtinuta de la albinele de primavara, cnd resursele polinifere sunt bogate,
este mai mare dect la generatiile de vara si toamna.
Obtinerea veninului se poate face prin mai multe metode, dar avnd n vedere numarul extrem
de mare al albinelor necesare pentru producerea unui gram de venin, nu toate au eficienta maxima.
Recoltarea se face prin narcotizarea albinelor, fie prin nteparea unor membrane, fie cu ajutorul unor
dispozitive electrice speciale instalate la urdinis.
Metoda prin narcotizare consta n introducerea albinelor ntr-un vas de sticla, peste care se
aseaza o hrtie de filtru umectata cu eter. Albinele depun veninul pe peretii vasului, de unde se
recupereaza prin spalare, filtrare si evaporare, astfel ca se obtine venin sub forma de precipitat.
Albinele, dupa ce si revin, sunt redate familiei. Prin folosirea acestei metode de la 1000 de albine
se obtin aproximativ 50-57 mg venin. Metoda prezinta dezavantajul ca veninul obtinut este
impurificat cu diferite materii ce se afla pe corpul albinelor si n plus randamentul este relativ
scazut.
Metoda recoltarii individuale a veninului se face ntr-un vas cu apa distilata, pe a carui gura se
leaga o membrana subtire de piele, pe care se aplica albinele n scopul de a ntepa. n urma acestei
operatiuni, veninul se scurge n apa distilata, de unde prin fierbere si evaporare se recupereaza sub
forma unui precipitat. Metoda este foarte greoaie, dar prezinta avantajul ca permite obtinerea de
venin pur.
Metoda instalarii la urdinis a unor dispozitive speciale care produc asupra albinelor un soc
electric. Aparatura pentru recoltarea veninului se compune din: generator de impulsuri, sursa
electrica, grila de excitatie cu caseta colectoare de venin si conductorii de legatura.
Generatorul de impulsuri este un aparat electronic alimentat la o sursa de energie de 9-12 V, care
produce impulsuri electromagnetice optime pentru declansarea actului de ntepare si eliberarea
veninului. Declansarea instinctului de ntepare se realizeaza prin impulsuri electrice cu unda
complexa ce are amplitudinea pozitiva de 45 V pe o perioada de 1,5 microsecunde, succedate
instantaneu de o amplitudine negativa de 37 V, timp de 7 microsecunde. Frecventa impulsului este
de 58 Hz. Impulsurile sunt ciclice, sub forma de serii, cu pauza ntre serii de 3 sau 6 secunde.
Contactul a una sau doua albine cu firele grilei provoaca instantaneu reactia de ntepare. Alarma
data de primele albine produce un efect de avalansa n urma caruia n 1-2 minute un numar mare de
210
albine se aduna pe grila si nteapa membrana, dar reactia lor nceteaza la scurt timp dupa
ntreruperea semnalului stimul.
Grila de excitatie este constituita dintr-o retea de fire paralele neizolate cu grosimea de 0,5-0,6
mm, distantate ntre ele la 4,5-5 mm. Cadrul grilei pe care se desfasoara reteaua este executat n
doua variante. La prima varianta cadrul este format din doua piese din material plastic, fixate prin
intermediul a doua tije metalice, desfasurarea retelei de conductori realizndu-se pe o singura fata.
Cealalta varianta este sub forma unei rame din lemn cu dimensiunile ramei de magazin, pentru a
putea fi folosita n toate celelalte tipuri de stupi, desfasurarea firelor retelei facndu-se pe ambele
fete. Caseta colectoare de venin se plaseaza sub reteaua de fire si prezinta ca suport o placa de sticla
peste care se aseaza o membrana din plutex (latex) care este usor penetrabila si nu retine acul
albinei.
Conductorii pentru racordare asigura legatura ntre generatorul de impulsuri si grilele
colectoare montate la stupi (la urdinis, pe scndura de zbor, n pozitie orizontala cu pelicula n sus).
Recoltarea veninului se poate face numai n timpul sezonului activ, din aprilie pna n
septembrie, numai de la familii puternice. n cursul unei zile, o familie de albine se poate supune
unui ciclu de 4 excitari a 30 de minute, cu pauze ntre ele de 60 minute. Repetarea recoltarii se
poate face de la aceeasi familie dupa 48 de ore.
Casetele de colectare ramn montate n grila pna la saturarea cu venin (8-10 recoltari). Dupa
ultima recoltare, casetele sunt pastrate ntr-o ncapere minimum 72 ore pentru ca veninul de sub
pelicula sa cristalizeze complet si abia dupa aceea se procedeaza la desprinderea peliculei si
razuirea veninului.
Trebuie mentionat faptul ca recoltarea veninului nu influenteaza negativ nici organismul
albinelor si nici activitatea acestora. Deoarece pe timpul recoltarii veninului se produce o
irascibilizare extrem de mare a albinelor care persista pna la 6 zile dupa efectuarea extractiei si
deoarece veninul este foarte toxic se vor lua masuri severe de protectia muncii.
Ambalarea veninului se face n recipiente cu dop rodat, nchise la culoare, si se pastreaza pna n
momentul livrarii la temperatura camerei, n conditii de umiditate normala.
nsusirile terapeutice ale veninului de albine
Veninul de albine este un produs biologic propriu al albinei si nu intra n rndul principiilor
active transmise de plante. Componentele sale actioneaza pe de o parte ca inhibitoare ale sistemului
nervos, iar pe de alta parte ca stimulente ale inimii si ale glandelor cortico-suprarenale. Prin
stimularea producerii de cortizon, veninul de albine actioneaza n tratarea afectiunilor reumatismale,
mai cu seama n artrite. Administrat direct sau pe cale parentala (injectii), singur sau n asociere cu
corticoizi, veninul de albine este cunoscut si utilizat astazi ca un factor activ n tratarea acestor
afectiuni, iar prin combinarea mai multor metode sau tehnici curative se poate utiliza n combaterea
si altor afectiuni, cum ar fi:
poliartrite infectioase nespecifice si spondilartroze deformate; boli ale sistemului nervos
periferic: lumbago, sciatica, nevralgii de trigemen si de facial, nevralgii intercostale, pareze si
hemiplegii; boli vasculare: tromboflebita, endarterita, arterioscleroza vaselor membrelor;
guta, tireotoxicoza si astmul bronsic; reumatismul poliarticular, muscular si cardiac;
boli de piele: ulcere trofice, fistule si plagi atone; boli oculare: irita si iridocilita.
n general se poate spune ca veninul de albine, n doze mici, repetate, prin compozitia sa foarte
complexa, stimuleaza reactivitatea nervoasa si humorala a ntregului organism, marindu-i
capacitatea de aparare mpotriva infectiilor, marind reactivitatea sistemului conjunctiv, favoriznd
211
Ieucocitoza si permeabiliznd o serie de tesuturi sclerozate. Cu toate acestea, utilizarea lui se va
face numai cu avizul medicilor reumatologi si cardiologi, specializati n apiterapie.
Nu se vor trata cu preparate pe baza de venin bolnavii de diabet, de ficat si pancreas, cu afectiuni
cardiovasculare de tipul infarctului miocardic, endocardite si miocardite, arterioscleroza avansata,
cei cu nefrita si nefroza, cei cu tuberculoza, sifilis si bruceloza, cei cu epilepsie, encefalite si
gravidele.
Apiterapia este arta si stiinta prevenirii si tratamentului bolilor, vindecarii holistice si recuperarii
din diferite stari de boala a fiintelor vii (oameni, animale sau chiar plante) folosind produsele
albinelor (mierea si derivatele acesteia, veninul, apilarnilul etc.).

Apiterapia este deja o stiinta; ea are deja baze stiintifice puternice, n practica trebuind sa cunosti
cu exactitate ce se ntmpla cnd tratezi un pacient; este nevoie de un diagnostic perfect, trebuie sa
cunosti exact care sunt cele mai bune metode pentru administrarea medicamentelor si de asemenea
trebuie sa cunosti foarte bine dozarea acestora.
n sprijinul considerarii apiterapiei ca stiinta vine si faptul ca rezultatele obtinute prin aplicarea
tratamentelor apiterapeutice sunt reproductibile (spre exemplu, propolisul ntotdeauna va distruge
Helicobacter pylori daca este administrat n cantitatea potrivita, iar veninul de albine va creste
secretia de cortizol dupa o ntepatura de albina).
Apiterapia este n acelasi timp o arta deoarece pentru a o folosi corect, trebuie sa fi un adevarat
artist: trebuie sa ai ntotdeauna n fiinta ta frumusetile Naturii si sa mpartasesti cu semenii tai aceste
adevarate comori, trebuie de asemenea sa folosesti cu maestria unui artist produsele miraculoase ale
stupului.
Produsele stupului au o serie de proprietati farmacologice si exericita asupra organismelor vii o
serie de efecte si actiuni la nivelul functiilor diferitelor organe si aparate. n paginile urmatoare ale
sitului voi detalia, pentru fiecare produs n parte, toate aceste proprietati, efecte si actiuni.

212
 Deteriorarea fagurilor
Sa vedem cand se intampla ruperea, deformarea sau deteriorarea fagurilor :
1) In timpul executarii lucrarilor curente de intretinere, cand la manevrarea ramelor, fagurii plini
cu miere, pastura ori puiet si acoperiti de albine, cedeaza mecanic desprinzandu-se de pe sarme se
rup sau se indoaie.
2) In timpul cladirii de catre albine a fagurelui artificial, cand apar defecte de cladire, deformari,
ruperi si indoituri.
3) In timpul extragerii mierii cu ajutorul centrifugii manuale sau electrice, cand forta centrifugala
exercitata asupra ramelor cu faguri este mare. Se intampla deseori ca fagurii sa cedeze in apropierea
spetezei superioare, deoarece acolo nu a fost crescut puiet, fiind in permanenta prezenta o coroana
de miere. Practic fagurele este mai rezistent (datorita camasilor de nimfa ramase in celule) pe
suprafetele unde se face cresterea puietului.
4) In timpul transportului stupilor spre locurile de pastoral. Factorii favorizanti degradarii
fagurilor sunt temperatura marita din timpul transportului si balansul mijlocului de transport.
Analizand cauzele deteriorarii fagurilor, se poate trage concluzia ca o insarmare cat mai corecta si
atenta a ramelor inseamna mai putina bataie de cap pentru apicultor.

Conditii de insarmare
Intrebarea care se naste automat este legata de tehnica si modul de insarmare al ramelor. Ce
conditii trebuie indeplinite pentru a reusi o insarmare eficace?

1) Modul de distribuire al sarmelor sa fie in corelatie cu scopul urmarit si cat mai uniform.
2) Fagurele artificial sa fie foarte bine fixat de sarme, avand grija sa nu apara gauri in foaie, cu
sarma ingropata in ceara pe toata lungimea ei.
3) O atentie deosebita trebuie data marginilor fagurelui,care trebuie protejate de rupere sau alt tip
de deteriorare.
4) Fixarea fagurelui sub speteaza superioara cu un numar marit de sarme, care maresc rezistenta
la centrifugare.
5) Montajul foii de ceara sa se faca asigurand tolerantele necesare, stiind ca intervine o anume
dilatare termica.

In ceea ce priveste tehnicile insarmarii exista o mare diversitate. Indiferent de cate randuri de
sarma sunt montate pe rama, putem spune ca sunt trei mari categorii : insarmarea orizontala ;
insarmarea orizontal-oblica ; insarmarea orizontal-verticala (vezi fig.) Toate acestea au avantajele si
dezavantajele lor, scopul urmarit in final fiind acelasi : sa rezulte o insarmare de calitate.

Insarmare orizontala
Este cel mai cunoscut si uzitat tip de insarmare. Rezultate bune se obtin atunci cand ramele de
orizontal sunt prevazute cu 5 sarme, de multietajat cu 4 sarme, iar cele de magazin cu 3 sarme. Este
foarte important ca sarma de sus sa fie pozitionata la 10-15 mm de leatul superior, restul sarmelor
fiind distribuite in mod simetric, una fata de alta.

213
 Pentru asigurarea unei trainicii sporite, prima sarma se ancoreaza pe mijloc, de acelasi leat
superior, cu ajutorul unei bucatele de sarma si a unui cuisor. La montarea fagurelui se are in vedere
lasarea unui spatiu liber astfel : fata de leatul superior 3-4 mm, fata de laterale 5 mm, iar fata de
leatul inferior 5-10 mm.
Insarmarea orizontal - oblica
Principial, se vor respecta aceleasi norme, ca in cazul insarmarii orizontale. Noutatea consta in
adaugarea altor 2 sarme dispuse oblic pe verticala(vezi fig.), care vor asigura o trainicie sporita.
Pentru montarea fagurelui artificial se au in vedere aceleasi deziderate, expuse mai sus.

Insarmarea orizontal - verticala

Este tipul de insarmare care asigura trainicia cea mai mare unui fagure. Bineinteles, reteaua de
sarme fiind mai deasa, presupune ca si manopera operatiunii sa fie un pic mai complicata. Dar care
este scopul pe care il urmarim, daca nu acela de a face o treaba buna? Deoarece intentionam sa
promovam acest tip de insarmare, vom dezbate mai pe larg subiectul, asta neinsemnand ca dorim sa
impunem metoda. La urma urmei, totul se rezuma la optiunea personala a fiecarui apicultor.

Principalele operatiuni executate sunt:

Gaurirea ramelor
Pozitia gaurilor se marcheaza cu un sablon si un creion. Se va folosi o masina de gaurit
electrica(mica), fixand in mandrina un burghiu de lemn, de 3 mm. In scopul situarii gaurilor in
acelasi plan, dupa marcarea initiala, gaurirea se va face pe partea interioara a elementelor ramelor,
astfel fiind asigurata planeitatea sarmelor. Daca sarmele nu sunt montate corect, atunci si cladirea
ulterioara a fagurelui de catre albine va fi defectuoasa. Atentie : este foarte important ca gaurile sa
fie date in asa fel incat ca sarmele marginale, orizontale sau verticale, sa se afle pozitionate la 2,5
cm de toate stinghiile ramei (vezi fig.).

Tipul sarmei si taierea ei

Sarma folosita este o sarma subtire, de 0,4 mm, zincata, lucioasa si maleabila. Pentru asigurarea
a 3 orizontale si 5 verticale se taie bucati de 3,5 m, pentru rama de orizontal si 3,2 m, pentru rama
de multietajat. Recomandam in prealabil sa se faca o proba si sa se stabileasca lungimea necesara.

214
 Montarea si fixarea sarmelor
Sarma taiata la dimensiune, se introduce lateral jos, si se trag cele 3 randuri orizontale. Practic
vor rezulta 2 lungimi : una de 1,6 m pentru traseul orizontal si 1,9 m pentru traseul vertical (rama de
orizontal). Pentru rama de multietajat cele doua lungimi sunt egale, adica 1,6 m.
Asezarea sarmelor in rama se face cu atentie, cele orizontale de o parte, iar cele verticale de alta.
Intre cele doua retele se formeaza un buzunar, unde se aseaza fagurele artificial. Fixarea sarmei se
face cu ajutorul cuisoarelor. Acestea trebuie sa fie subtiri si scurte(1 mm grosime,10 mm lungime).
Dupa ce fixam un capat al sarmei, aceasta se intinde cu grija pentru a evita curbarea ramei si se
fixeaza cu cel de-al doilea cuisor. Fixarea sarmei pe cuisor se face rasucind de 2-3 ori, apoi capul
cuiului se ingroapa in rama ,batand cu ciocanul.

Fixarea fagurelui artificial

Foaia de fagure se introduce intre sarmele orizontale si cele verticale, dinspre speteaza inferioara,
spre cea superioara. Se aseaza rama cu fagurele montat pe calapodul apicol umezit si se corecteaza
pozitia. Pozitia corecta a fagurelui este cea in care se asigura urmatoarele distante : la speteaza
inferioara, fagurele aproape lipit, pe laterale si speteaza superioara 2-3 mm. distanta. Pentru lipire se
pot folosi pintenul apicol, randalina apicola, un ciocan de electronist cu ciocul modificat sau mai
modern transformatoare de c.a cu o tensiune mica. In toate aceste cazuri se are in vedere ca lipirea
sa se faca fara a gauri fagurele si pe toata lungimea sarmelor. Unde din neatentie fagurele a fost
gaurit se procedeaza la astuparea gaurii cu ceara topita.

Cladirea si pastrarea fagurilor

Pentru a avea si faguri bine claditi, se recomanda ca in timpul infloririi pomilor fructiferi, sa fie
dati familiilor de albine pentru ai cladi partial. Dupa 1-2 zile se scot, se trec la rezerva , urmand a fi
utilizati la nevoie. Depozitarea se face in corpuri de stup, dulapuri speciale, obligatoriu in pozitie
verticala pentru a preintampina deformarea lor.

In stupina apar cazuri cand trebuie sa narcotizam familia de albine pentru o perioada scurta.
Practic sunt mai multe metode pentru a face acest lucru, insa dupa cum v-am obisnuit vom descrie
metoda folosita de noi, fara a avea insa pretentia ca este cea mai buna. Puteti fi insa convinsi ca este
o metoda sigura si eficienta.

215
 Substanta folosita la narcotizarea familiei de albine este protoxidul de azot , aplicarea facandu-se
sub forma de fumigatii. O sa intrebati : "de unde iau eu protoxid de azot". Raspunsul este simplu si
solutia cunoscuta probabil de multa lume. Protoxidul de azot se obtine prin arderea in afumator a
unei mici cantitati de azotat de amoniu . Trebuie sa va atentionam ca o aplicare corecta a substantei
, presupune respectarea catorva pasi obligatorii, pentru a elimina riscurile legate de protectia
albinelor, protectia la contaminare si nu in ultimul rand de protectia apicultorului.
Protoxidul de azot , este cunoscut ca un gaz ilariant din anul 1800. In cantitati mici provoaca
asupra omului o "buna dispozitie", insa odata doza marita are efectul eterului si cloroformului. Mult
timp a fost folosit in industria alimentara la prepararea de frisca. Din punct de vedere a toxicitatii s-
a constatat ca protoxidul de azot este o substanta inofensiva.

Narcotizarea familiei de albine incepe cu cateva operatiuni de pregatire :

Pregatirea afumatorului - afumatorul se curata de gudroane si se incarca cu carbuni incinsi (jar

viu). Grosimea ideala a stratului de jar este de 3-4 cm . Este recomandat sa nu se depaseasca aceasta
grosime pentru, a se evita descompunerea in gaze toxice (datorita temperaturii mari), a protoxidului
de azot. In cazul in care avem de narcotizat mai multe familii de albine trebuie sa avem pregatita o
rezerva de "jar viu". In prealabil ciocul afumatorului se doteaza cu un furtun, realizand cuplajul cu
ajutorul unei reductii.
Pregatirea azotatului de amoniu - azotatul folosit pentru producerea protoxidului de amoniu este
cel folosit ca ingrasamant in agricultura. Deoarece modul de prezentare a acestuia este sub forma de
praf sau granule si arderea directa in afumator s-ar produce rapid,trebuie compactat. Compactarea
se face introducand 2 g de azotat de amoniu intr-o bucata de hartie,ce v-a fi rasucita ulterior.
O alta varianta de preparare a substantei (la fel de eficienta),este dizolvarea intr-un litru de apa a
unei cantitati de 215 g de azotat de amoniu. Cu solutia obtinuta se impregneaza un material textil
care dupa uscare poate fi ars in afumator.

ATENTIE : azotatul de amoniu (folosit ca ingrasamant),se poate gasi in combinatii cu alte

substante. Pentru uz apicol se foloseste numai azotatul de amoniu simplu!
Pregatirea stupului si narcotizarea albinelor - pentru o narcotizare eficienta cutia stupului trebuie
sa fie etansa. Se ridica capacul, ramele se distanteaza intre ele si peste podisor se aseaza o panza
deasa de sac. Furtunul atasat la afumator se introduce prin urdinis si de dau 4-5 jeturi. Trebuie avut
grija ca jetul cald sa nu loveasca direct albinele. Dupa ce nu mai sesizam zgomote in stup, ridicam
sacul si podisorul, iar daca albinele nu sunt imobile, se mai dau 2-3 jeturi pe urdinis. Pentru a
executa lucrarea fara riscuri nu este recomandata marirea dozei !
Deoarece dupa narcotizare, albinele au o faza de dezorientare, este recomandat ca operatiunea sa
se faca spre seara iar urdinisul sa fie redus. In acest fel familia in dificultate nu v-a fi atacata de alte
albine.
Un sfat de final : dupa stiinta noastra folosirea protoxidului de azot in apicultura nu este
daunatoare familiei de albine. Totusi problema rezidurilor ramase in miere sau ceara nu este pe
deplin clarificata si de aceea recomandam ca narcotizarea sa fie facuta cu prudenta, fara a depasi
dozele si numai in caz de necesitate.
Amestecurile proteice sunt folosite des in practica apicola. Pe langa administrarea diferitelor
produse glucidice, in perioadele de crestere a puietului (cand nu exista polen suficient in natura),
216
folosirea lor este foarte indicata. Asa vom avea generatii tinere de albine, bine hranite si dezvoltate.
In cele ce urmeaza va vom prezenta retete de amestecuri proteice in care igredientele sunt diferite:

Pasta de polen si miere

Pasta se prepara din 1 parte polen si 1,25 parti miere, framantand cele doua ingrediente. Polenul
strans de albine, conditionat si conservat se macina fin. Atat mierea cat si polenul trebuie sa provina
de la familii de albine sanatoase. Corectia consistentei se face adaugand polen sau miere dupa
nevoie. Se administreaza in turtite pe folie sau tifon, deasupra ramelor.

Pasta de miere, zahar pudra si drojdie de bere

In practica apicola polenul poate fi inlocuit cu drojdia de bere inactivata. Amestecul se face din 3
parti zahar pudra, 1 parte miere lichida, 1/2 parte drojdie de bere. Se framanta toate ingredientele, si
se corecteaza consistenta prin adaugarea de zahar pudra sau miere. Se administreaza sub forma de
turtite de 200-250 g, primavara sau vara.

Pasta de miere, zahar pudra si lapte praf

Un alt inlocuitor al polenului este laptele praf degresat. Turtitele se prepara din 1/2 parte lapte
praf degresat, 2 parti zahar pudra si 1,5 kg. miere. Se corecteaza consistenta adaugand zahar pudra
sau miere.

Amestec de sirop, polen, faina de soia

Siropul de zahar poate fi folosit si el ca baza in amestecurile proteice. La 6 litri de sirop de zahar,
se adauga 0,5 kg polen macinat fin si 1,5 kg faina de soia degresata. Componentele se amesteca
bine, pentru a nu face cocolosi si se administreaza familiilor de albine in cantitate de 500 g la cateva
zile.

Amestec miere, sirop, faina de soia, lapte praf, drojdie

Se realizeaza un amestec din urmatoarele ingrediente: 3 parti faina de soia degresata, 1 parte
lapte praf degresat, 1 parte drojdie de bere uscata (instant). Peste aceste componente se toarna miere
sau sirop de zahar dens pana se ajunge la consistenta dorita. Se livreaza albinelor sub forma de
turtite.
217
 Amestec zahar tos si lapte praf
Se amesteca 1 kg zahar tos cu 50 grame de lapte praf degresat. Se administreaza vara in hranitor,
la intervale de 1-2 saptamani. Pentru a creste interesul albinelor pentru amestec, se poate umezi usor
cu putina apa sau miere, deasupra.

Amestecuri proteice pentru "roiurile la pachet"

Sunt special concepute pentru hranirea acestor roiuri. Principiul de baza este acela de a nu se
folosi miere sau polen recoltat de albine. Respectand acest principiu ,putem avea familii sanatoase
in anul urmator formarii acestor roiuri. Amestecurile se obtin astfel : se framanta sau se amesteca
sirop de zahar sau serbet cu o cantitate de polen de porumb, alun etc, recoltat manual de catre
apicultor, prelucrat si conservat.
In locul polenului se poate folosi drojdia de bere sau alti inlocuitori ai acestuia. Cantitatea de
polen sau inlocuitori nu trebuie sa depaseasca 10-15% din cantitatea zaharului sau siropului.

Pasta de miere si pastura

O reteta mai veche, dar totusi de actualitate este pasta de miere si pastura. Cum se procedeaza :
in luna ianuarie se expun fagurii cu pastura la ger. Inainte de a ingheta pastura (atentie, se
depreciaza) si cand devin casanti, se taie in fasii prin mijlocul celulelor, care fasii se freaca intre
palme.
Pastura astfel obtinuta se amesteca cu o cantitate egala de miere lichefiata si se pune in borcane.
Cand borcanul este aproape plin, se toarna deasupra inca un strat de miere. Spre sfarsitul iernii,
cand vrem sa hranim albinele, trecem amestecul de miere si pastura prin masina de tocat. La 2 kg.
de pasta, se toarna picurand si amestecand, 1 litru apa calda, in care am dizolvat 20 g sare de
bucatarie.
Se fac turtite de 0,5 kg. si se administreaza deasupra ramelor. Administrarea poate dura pana la
aparitia polenului in natura, din 10 in 10 zile. Pentru prevenirea aparitiei nosemozei, o parte din apa
se poate inlocui cu ceai medicinal sau Protofil.

De avut in vedere
Cea mai buna hrana proteica este pastura in faguri (de la rezerva stupinei) ; amestecurile si
pastele cu adaos de drojdie de bere sau alti inlocuitori, se prepara in ziua hranirii si se livreaza
albinelor in doze mici ; mierea folosita in amestecuri trebuie lichefiata ; polenul recoltat de albine se
macina fin cu o rasnita ; pastura nu trebuie sa fie veche(max. 1 an) sau inghetata ; prin folosirea
amestecurilor proteice, primavara se pot activa sporii de nosema, in acest sens trebuind luate masuri
de preventie ; cel mai sigur polen(din punct de vedere sanitar) este cel recoltat manual de catre
apicultor ; inlocuitorii de polen se folosesc in ultima instanta, cand nu dispunem de polen sau
pastura.

CULTIVAREA FACELIEI
Flora spontana sau cultivata care prezinta un real interes pentru apicultura este destul de
numeroasa. Apicultorii trebuie sa stie ca exista o planta de cultura, foarte valoroasa, care asigura
productii mari de miere si a carei cultivare reprezinta un mare beneficiu atat pentru albine cat si
218
pentru apicultori. Acesta planta speciala este facelia.Cei ce doresc formarea unei baze melifere
proprii, situata in imediata apropiere a stupinei, trebuie sa cultive facelia, atat pe terenurile
propietate personala ,cat si pe cele aflate in propietatea tertilor. Planta, pe langa valoarea melifera,
poate fi folosita si ca furaj.

" Specie anuala, originara din America de Nord unde creste si spontan,facelia a fost introdusa in
tara noastra ca planta specific melifera dar care poate intra si in
componenta amestecurilor melifero-furajere, fiind si un bun nutret pentru
animale. Facelia este putin pretentioasa la conditiile de clima si sol, gasind
in tara noastra conditii bune de cultura in toate regiunile. Rezistand bine la
brumele tarzii de primavara si timpurii de toamna se poate cultiva de
primavara timpuriu pana toamna tarziu, furnizand culesuri intr-o perioada
deficitara in flora melifera.

Planta creste inalta de 40-60 cm,cu o tulpina ramificata purtand mai multe
inflorescente in forma de evantai a caror inflorire incepe cu florile de la
baza.Perioada de vegetatie la facelia este scurta,de la rasarire pana la
inflorire trecand 45-55 zile, iar durata infloritului este de 30-50 zile
depinzand de evolutia factorilor climatici.In zona de campie cu arsite mari,
cultura de vara a faceliei are o durata de inflorire de 25-30 zile, in timp ce in zonele mai umede si cu
temperaturi moderate durata de inflorire este mult mai mare.

Agrotehnica faceliei
Insamantarea poate fi facuta in pragul iernii (noiembrie-decembrie) sau primavara in mustul zapezii
(februarie-martie), in aceste cazuri inflorirea se produce catre sfarsitul infloririi salcamului,
prelungind culesul cu 2-3 saptamani.
Pentru loturile semincere sau apicole se recomanda insamantarea in lunile martie-aprilie cand sunt
intrunite conditiile optime pentru germinarea semintelor cat si pentru rasarirea si dezvoltarea
plantelor.In aceste conditii rasarirea are loc in 6-7 zile de la semanat, iar plantele au un ritm de
vegetatie rapid, o dezvoltare viguroasa si o productie de nectar buna.

Avand perioada de vegetatie scurta, facelia poate fi cultivata in miriste dupa culturile ce elibereaza
devreme terenul, intre acestea fiind si graul, cultura ce ocupa suprafete mari in tara noastra.
Importanta culturilor de facelia semanate esalonat in vara este deosebita asigurand familiilor de
albine un cules continuu pana toamna tarziu.
In amestecuri furajero-melifere facelia aduce o sporire cantitativa a masei furajere si constituie o
sursa sigura de nectar. Se pot face amestecuri de facelia cu plante leguminoase ca: mazarea,
mazarichea, lupin, soia,s.a., dar cele mai bune rezultate da amestecul cu borceag de primavara
(mazariche + ovaz). Proportiile de semanat cele mai bune sunt mazariche 100 kg/ha + ovaz 40-50
kg/ha + facelia 3-4 kg/ha.

Pregatirea terenului pentru insamantarea faceliei sa face obisnuit, dar patul germinativ trebuie bine
maruntit incat samanta sa fie ingropata la 2-3 cm si in mod uniform. Semanatul se face cu masina,
distanta dintre randuri 12-15 cm sau 40-60 cm, folosind o norma de 6-8 kg samanta la hectar.
Intretinerea culturilor cere atentie in prima faza de vegetatie cand plantele sunt mici, pentru a se
evita imburuienarea. Recoltarea se face cu combina, productiile de samanta variaza intre 200 si 500
kg /ha in functie de conditiile pedoclimatice si de agrotehnica aplicata.

Caracteristici melifere
Perioada de vegetatie a faceliei este scurta,de la rasarire pana la inflorire trecand 45-55 zile,iar
219
inflorirea dureaza 30-50 zile, influentata de evolutia factorilor climatici, producandu-se din mai
pana in octombrie in functie de data semanatului.
Valoarea melifera a faceliei este mare, fapt ce determina albinele sa o viziteze intens in tot cursul
zilei. Cantitatea de nectar secretata de o floare si implicit productia de miere la hectar variaza foarte
mult sub influenta factorilor pedologici, a evolutiei timpului in perioada de vegetatie,a epocii de
semanat si a agrotehnicii aplicate. In conditii favorabile cantitatea de nectar secretata de o floare
variaza intre 1 si 4,5 mg cu o concentratie in zahar a nectarului de 28% (Cirnu 1973), dand productii
de miere la hectar de 600-1000 kg. In conditii de cultura mai putin favorabile cantitatea de miere la
hectar poata sa fie intre 300 si 600 kg."

In incheiere dorim sa va dam cateva sfaturi legate de procurarea terenului pe care o sa fie cultivata
facelia, pentru ca principala problema de aici vine. Sunt cazuri cand apicultorii au in proprietate
suprafete mari de teren si pentru ei nu sunt obstacole, decat cele legate de cultura in sine si
procurarea banilor pentru infiintarea si intretinerea culturii.
Pentru cine nu are teren exista doua posibilitati :

- Colaborarea cu terti : In anul cand se doreste infiintarea culturii,se incheie contracte de cultivare
cu cat mai multi proprietari.In contract se stabilesc clar toate detaliile privind drepturile si
obligatiile partilor. O forma de colaborare contractuala este aceea in care apicultorul vine cu
samanta pentru cultura, in schimbul careia primeste un procent modic din furaj dupa recoltare si
dreptul de a folosi cultura in perioada infloririi pentru albine.

- Arendarea pamantului : Apicultorul arendeaza suprafete de teren de la propietari,infiinteaza

cultura, o foloseste in scop apicol, recolteaza furajul si achita contravaloarea arendei din beneficiile
obtinute.

Ambele forme de asociere sunt profitabile in urmatoarele conditii : suprafetele de teren sa se afle in
aceeasi locatie ; suprafata de teren cultivata sa fie destul de mare pentru a se asigura un potential
melifer care justifica investitia.

Cum sa maresti productivitatea stupinei tale

Afla acum cum poti beneficia de mai multe culesuri intensive pe parcursul unui an utilizand
facelia ca planta melifera.
Culesul principal de la salcam aduce mari beneficii apicultorilor, acest cules aducand o crestere
semnificativa a familiilor de albine si totodata produce o mare cantitate de miere marfa. Insa intr-un
an avem doar un cules la salcam, pe langa salcam mai exista si alte culesuri ca rapita si floarea-
soarelui insa utilizarea pe scara mare de catre agricultori a noilor hibrizilor de rapita si floarea-
soarelui a daunat apicultorilor. O mare problema a culturilor de rapita si floarea-soarelui este
polenizarea florilor, de aceea s-au creat hibirizi speciali care au insusirea de a se autopoleniza, etc
insa odata capatata aceasta insusire, florile de rapita si floarea-soarelui nu mai au aceeasi capacitate
melifera ca in trecut.
De aceea introducerea in apicultura a unor noi plante puternic melifere este foarte importanta
pentru a obtine an de an productii mari de miere, constante si cu randament economic mare.
Dintre toate plantele cu capacitate melifera mare iese in evidenta facelia. Aceasta planta este
foarte melifera, producand mari cantitati de nectar si polen. Se pot obtine aceleasi beneficii ca la
culesul de salcam insa de 2 chiar de 3 ori pe an.
Facelia se poate cultiva in Romania in 2 sau 3 cicluri. Facelia are o perioada de vegetatie scurta,
insa perioada de inflorire reprezinta jumatate din perioada de vegetatie.
Perioada de vegetatie a culturii de facelia este de ~70 zile, din care perioada de inflorire
reprezinta ~40 de zile. Facelia produce mai multe inflorescente de-a lungul perioadei de vegetatie.
220
Se poate semana incepand cu luna martie si pana in august: semanat in martie inflorire in mai;
semant in aprilie inflorire in iunie; semanat in mai inflorire in iulie; semant in iunie inflorire in
august;semanat in iulie inflorire in septembrie.
Facelia este rezistenta la boli si seceta (provine din California, SUA), este un erbicid natural
(sufoca buruienile), este un ingrasamant si fixator de azot deosebit.
Nu este pretentioasa fata de sol si conditiile meteorologice. Ramane inflorita circa 40 de zile deci
chiar si daca avem un an ploios sau rece se pot obtine productii mari de miere si polen.
Mierea este de culoarea mierii de tei, gust dulce, placut, cristalinizeaza greu. Se obtin foarte mari
cantitati de polen, ~ 800 kg polen marfa/ha.
Produce nectar pe tot parcursul zilei, chiar si in zilele cele mai calduroase din iulie.
Cultura de facelia se infiinteaza la fel ca si cea de lucerna: arat, discuit sau combinator, semanat
cu 10 kg/ha la adancimea de 2-3 cm, distanta intre randuri de 25-30 cm.
Cultura de facelia se autoinsamanteaza: dupa uscarea florilor cultura se discuieste urmand ca in
10-15 zile dupa o ploaie sa rasara din nou.

FACELIA - TEHNOLOGIA DE CULTUR

acelia (Phacelia tanacetifolia), face parte din familia Hidrofilacee, aceast familie aparine florei
Americii, plant care n zona ei de origine crete i spontan.
n lume, facelia are trei mari ntrebuinri i anume:
plant melifer care secret nectar n tot cursul zilei, cu o uoar cretere spre orele de amiaz.
Potenialul nectarifer al florilor de facelia oscileaz n limite largi, n funcie de condiiile
climaterice, precum i de epoca de semnat. Cantitatea de nectar este de 1,0-4,5 mg /floare, cu o
concentraie medie de 28% zahr. Florile de facelia sunt cercetate intens de albine pe toat durata
nfloritului. Frecvena de vizitare a florilor se intensific mai ales n orele de diminea, cnd
albinele culeg nectar i polen, iar dup amiaza culesul se axeaz mai mult pe nectar. nfloritul
dureaz timp de 30-50 zile n funcie de condiiile climatice, producia de miere oscileaz ntre 600-
1000 kg la hectar, n condiii mai puin favorabile cantitatea de miere la hectar poate s fie de 300-
600 kg, fiind considerat din acest punct de vedere o excelent plant melifer.
plant furajer, bogat n proteine, fcnd parte din grupa plantelor furajere secundare, care
produc repede mas verde i care nu are pretenii speciale din punct de vedere al condiiilor
pedoclimatice. Facelia a intrat n atenia cresctorilor de animale ca furaj dup obinerea de soiuri
de facelia lipsite de periori pe frunze. Animalele ajung s o consume cu plcere dac sunt obinuite
cu pricepere de ctre cresctori. Are pretenii reduse fa de condiiile de clim i sol, cultivndu-se
cu bune rezultate att n zonele sudice, mai secetoase, ct i n zonele nordice, rcoroase. Rezist
bine la brum, att primvara ct i toamna, pn la -6o Celsius, nsuire pe care o au puine plante,
dar nu rezist peste iarn.
plant folosit ca ngrmnt verde care este tot mai des utilizat n Europa att pentru
ntreruperea n asolament interdiciei cultivrii unor plante ca sfecla de zahr la atacul de Rizoctonia
i la cultura cartofului legat de nematozi. Datorit cantitii de biomas produs la unitatea de
suprafa a sistemului radicular, a coninutului bogat n proteine i a preteniilor sczute fa de
factori pedoclimatici, rmne o plant principal n folosirea ei ca ngrmnt verde care las
multe elemente nutritive prin ncorporarea ei n sol.
n condiiile actuale de trecere la o agricultur biologic pe anumite suprafee, facelia este planta
indicat n combaterea buruienilor prin acoperirea solului ct mai mult timp i prin punerea la

221
dispoziia plantei ce urmeaz dup ea a unor cantiti nsemnate de elemente nutritive uor
asimilabile.

Facelia, specie anual, a fost introdus n ara noastr ca plant specific melifer, fiind n acelai
timp i un bun nutre pentru animale i pentru culturi de ngrminte verzi. Facelia este puin
pretenioas la condiiile de clim i sol, gsind n ara noastr condiii bune de cultur n toate
regiunile. Rezistnd bine la brumele trzii de primvar i timpurii de toamn se poate cultiva de
primvara timpuriu pn toamna trziu.
Planta crete nalt de 40-60 cm, cu o tulpin ramificat purtnd mai multe inflorescente n form
de evantai a cror nflorire ncepe cu florile de la baz. Perioada de vegeaie la facelia este scurt, de
la rsrire pn la nflorire trecnd 45-55 zile, iar durata nfloritului este de 30-50 zile depinznd de
evoluia factorilor climatici. n zona de campie, cu arie mari, cultura de var a faceliei are o durat
de nflorire de 25-30 zile, n timp ce n zonele mai umede i cu temperaturi moderate durata de
nflorire este mult mai mare.

AMPLASAREA CULTURII
Cele mai bune condiii de cretere i dezvoltare le ofer solurile cu textur mijlocie care au o buna
capacitate de aeraie i de reinere a apei. Nu sunt recomandate solurile srturoase i cele cu exces
de umiditate. Sunt plante sensibile la aciditatea solului. Pentru producerea de smn trebuie
evitate solurile infestate cu Cuscuta si Avena, semine greu separabile fa de cele de facelia.

LOCUL N ASOLAMENT
Cele mai bune rezultate se obin dup plantele care prsesc devreme terenul i care nu las multe
resturi vegetale. Premergtoarele cele mai indicate, sunt cerealele pioase de toamn, att pentru
semnatul n primvar cat i n var, precum i plantele furajere care prsesc devreme terenul. La
alegerea plantei premergtoare la facelia, trebuie inut cont de pregtirea patului germinativ, avnd
n vedere mrimea seminei acestei plante.

PREGTIREA PATULUI GERMINATIV

Avnd n vedere c facelia face parte din categoria plantelor cu semine mici se impune executarea
unui pat germinativ care s ofere toate condiiile unei rsriri uniforme i rapide (rsrire
exploziv). Facelia necesit un pat germinativ bine tasat la suprafat i afnat n profunzime.
Toate lucrrile vor urmri mrunirea i nivelarea terenului pe adncimea de semnat n vederea
realizrii unui contact cat mai intim ntre semine i sol. Ultima lucrare se recomand s fie
executat cu cultivatorul de plante tehnice urmat de croskileti perpendicular pe direcia de semnat,
pentru a realiza o ncorporare uniform a seminelor.

SEMNATUL
nsmnarea se face cu semntorile SUP la distana de 25 cm ntre rnduri cu norma de smn
de 8-10 kg /ha. Semnatul se poate face primvara timpuriu cnd n sol se realizeaz cteva zile la
rnd temperaturi de 3-5 grade C, la adncimea de 2-3 cm.
Dup semnat este obligatorie tvlugirea culturii, cnd terenul este uscat, cu tvlugul inelar,
pentru obinerea unei rsriri uniforme.

222
LUCRRILE DE NTREINERE I NGRIJIRE
Pe tot parcursul perioadei de vegetaie cultura se va ine curat de buruieni i n mod special cnd
culturile sunt destinate producerii de smn s fie libere de Avena Facuta i Cuscuta ssp, prin
praile, erbicidare sau pliviri repetate. Erbicidarea se poate face odat cu pregtirea patului
germinativ cu unul din produsele: Treflan 48 EC n doz de 2 l/ha sau Dual Gold 1-1,5 l/ha. Pe
vegetaie se pot folosi Afalonul 2 kg/ha n faza de 3-4 frunze, iar n cazul cnd cultura este infestat
cu plmid se poate folosi Lontrelul n doz de 0,200-0,500 l/ha.

RECOLTAREA
La facelia se recomand recoltarea n dou faze: n prima faz plantele se recolteaz cu vindrovarul
prin lsarea plantelor n brazde n vederea uscrii. n a doua faz se face recoltatul cu combina
echipat cu picapuri pentru ridicarea plantelor din brazd, atunci cnd seminele au o umiditate de
10%. Combinele trebuie s fie bine etanate n vederea eliminrii pierderilor i reglate
corespunztor pentru semine mici, turaie mic la tob i vnt slab. Momentul recoltatului n dou
faze se stabilete cnd seminele de la baza inflorescenei au seminele brunificate. Recoltarea se
poate face i ntr-o singur faz prin folosirea unui desicant, atunci cnd seminele de la baza au
nceput s se brunifice, folosind produsul Reglone n cantiti de 4 l/ha. Dup desicare, n momentul
cnd cultura este complet uscat, se face recoltarea direct din lan la umiditatea de pstrare a
seminei.

CONDIIONAREA
n general la seminele mai mici trebuie s creasc atenia n vederea preveniri i ndeprtrii
oricror riscuri de amestec mecanic att n timpul recoltrii ct i al condiionrii. Dup recoltare se
face o precurire a seminelor n vederea eliminrii resturilor vegetale, care ar putea duce la
deprecierea calitii seminelor. Selectarea se face cu selectoarele din dotare, echipate cu site
corespunztoare pentru seminele mici, pn la obinerea puritii prevzute, dup care se face
nscuirea seminei.
CULTIVAREA FACELIEI
Flora spontana sau cultivata care prezinta un real interes pentru apicultura este destul de
numeroasa. Apicultorii trebuie sa stie ca exista o planta de cultura, foarte valoroasa, care asigura
productii mari de miere si a carei cultivare reprezinta un mare beneficiu atat pentru albine cat si
pentru apicultori. Acesta planta speciala este facelia.Cei ce doresc formarea unei baze melifere
proprii, situata in imediata apropiere a stupinei, trebuie sa cultive facelia, atat pe terenurile
propietate personala ,cat si pe cele aflate in propietatea tertilor. Planta, pe langa valoarea melifera,
poate fi folosita si ca furaj.

" Specie anuala, originara din America de Nord unde creste si spontan,facelia a fost introdusa in
tara noastra ca planta specific melifera dar care poate intra si in
componenta amestecurilor melifero-furajere, fiind si un bun nutret pentru
animale. Facelia este putin pretentioasa la conditiile de clima si sol, gasind
in tara noastra conditii bune de cultura in toate regiunile. Rezistand bine la
brumele tarzii de primavara si timpurii de toamna se poate cultiva de
primavara timpuriu pana toamna tarziu, furnizand culesuri intr-o perioada
deficitara in flora melifera.

Planta creste inalta de 40-60 cm,cu o tulpina ramificata purtand mai multe
223
inflorescente in forma de evantai a caror inflorire incepe cu florile de la baza.Perioada de vegetatie
la facelia este scurta,de la rasarire pana la inflorire trecand 45-55 zile, iar durata infloritului este de
30-50 zile depinzand de evolutia factorilor climatici.In zona de campie cu arsite mari, cultura de
vara a faceliei are o durata de inflorire de 25-30 zile, in timp ce in zonele mai umede si cu
temperaturi moderate durata de inflorire este mult mai mare.

Agrotehnica faceliei
Insamantarea poate fi facuta in pragul iernii (noiembrie-decembrie) sau primavara in mustul zapezii
(februarie-martie), in aceste cazuri inflorirea se produce catre sfarsitul infloririi salcamului,
prelungind culesul cu 2-3 saptamani.
Pentru loturile semincere sau apicole se recomanda insamantarea in lunile martie-aprilie cand sunt
intrunite conditiile optime pentru germinarea semintelor cat si pentru rasarirea si dezvoltarea
plantelor.In aceste conditii rasarirea are loc in 6-7 zile de la semanat, iar plantele au un ritm de
vegetatie rapid, o dezvoltare viguroasa si o productie de nectar buna.

Avand perioada de vegetatie scurta, facelia poate fi cultivata in miriste dupa culturile ce elibereaza
devreme terenul, intre acestea fiind si graul, cultura ce ocupa suprafete mari in tara noastra.
Importanta culturilor de facelia semanate esalonat in vara este deosebita asigurand familiilor de
albine un cules continuu pana toamna tarziu.
In amestecuri furajero-melifere facelia aduce o sporire cantitativa a masei furajere si constituie o
sursa sigura de nectar. Se pot face amestecuri de facelia cu plante leguminoase ca: mazarea,
mazarichea, lupin, soia,s.a., dar cele mai bune rezultate da amestecul cu borceag de primavara
(mazariche + ovaz). Proportiile de semanat cele mai bune sunt mazariche 100 kg/ha + ovaz 40-50
kg/ha + facelia 3-4 kg/ha.

Pregatirea terenului pentru insamantarea faceliei sa face obisnuit, dar patul germinativ trebuie bine
maruntit incat samanta sa fie ingropata la 2-3 cm si in mod uniform. Semanatul se face cu masina,
distanta dintre randuri 12-15 cm sau 40-60 cm, folosind o norma de 6-8 kg samanta la hectar.
Intretinerea culturilor cere atentie in prima faza de vegetatie cand plantele sunt mici, pentru a se
evita imburuienarea. Recoltarea se face cu combina, productiile de samanta variaza intre 200 si 500
kg /ha in functie de conditiile pedoclimatice si de agrotehnica aplicata.

Caracteristici melifere
Perioada de vegetatie a faceliei este scurta,de la rasarire pana la inflorire trecand 45-55 zile,iar
inflorirea dureaza 30-50 zile, influentata de evolutia factorilor climatici, producandu-se din mai
pana in octombrie in functie de data semanatului.
Valoarea melifera a faceliei este mare, fapt ce determina albinele sa o viziteze intens in tot cursul
zilei. Cantitatea de nectar secretata de o floare si implicit productia de miere la hectar variaza foarte
mult sub influenta factorilor pedologici, a evolutiei timpului in perioada de vegetatie,a epocii de
semanat si a agrotehnicii aplicate. In conditii favorabile cantitatea de nectar secretata de o floare
variaza intre 1 si 4,5 mg cu o concentratie in zahar a nectarului de 28% (Cirnu 1973), dand productii
de miere la hectar de 600-1000 kg. In conditii de cultura mai putin favorabile cantitatea de miere la
hectar poata sa fie intre 300 si 600 kg."

In incheiere dorim sa va dam cateva sfaturi legate de procurarea terenului pe care o sa fie cultivata
facelia, pentru ca principala problema de aici vine. Sunt cazuri cand apicultorii au in proprietate
suprafete mari de teren si pentru ei nu sunt obstacole, decat cele legate de cultura in sine si
procurarea banilor pentru infiintarea si intretinerea culturii.
Pentru cine nu are teren exista doua posibilitati :

224
- Colaborarea cu terti : In anul cand se doreste infiintarea culturii,se incheie contracte de cultivare
cu cat mai multi proprietari.In contract se stabilesc clar toate detaliile privind drepturile si
obligatiile partilor. O forma de colaborare contractuala este aceea in care apicultorul vine cu
samanta pentru cultura, in schimbul careia primeste un procent modic din furaj dupa recoltare si
dreptul de a folosi cultura in perioada infloririi pentru albine.

- Arendarea pamantului : Apicultorul arendeaza suprafete de teren de la propietari,infiinteaza

cultura, o foloseste in scop apicol, recolteaza furajul si achita contravaloarea arendei din beneficiile
obtinute.

Ambele forme de asociere sunt profitabile in urmatoarele conditii : suprafetele de teren sa se afle in
aceeasi locatie ; suprafata de teren cultivata sa fie destul de mare pentru a se asigura un potential
melifer care justifica investitia.

Cum sa maresti productivitatea stupinei tale

Afla acum cum poti beneficia de mai multe culesuri intensive pe parcursul unui an utilizand
facelia ca planta melifera.
Culesul principal de la salcam aduce mari beneficii apicultorilor, acest cules aducand o crestere
semnificativa a familiilor de albine si totodata produce o mare cantitate de miere marfa. Insa intr-un
an avem doar un cules la salcam, pe langa salcam mai exista si alte culesuri ca rapita si floarea-
soarelui insa utilizarea pe scara mare de catre agricultori a noilor hibrizilor de rapita si floarea-
soarelui a daunat apicultorilor. O mare problema a culturilor de rapita si floarea-soarelui este
polenizarea florilor, de aceea s-au creat hibirizi speciali care au insusirea de a se autopoleniza, etc
insa odata capatata aceasta insusire, florile de rapita si floarea-soarelui nu mai au aceeasi capacitate
melifera ca in trecut.
De aceea introducerea in apicultura a unor noi plante puternic melifere este foarte importanta
pentru a obtine an de an productii mari de miere, constante si cu randament economic mare.
Dintre toate plantele cu capacitate melifera mare iese in evidenta facelia. Aceasta planta este
foarte melifera, producand mari cantitati de nectar si polen. Se pot obtine aceleasi beneficii ca la
culesul de salcam insa de 2 chiar de 3 ori pe an.
Facelia se poate cultiva in Romania in 2 sau 3 cicluri. Facelia are o perioada de vegetatie scurta,
insa perioada de inflorire reprezinta jumatate din perioada de vegetatie.
Perioada de vegetatie a culturii de facelia este de ~70 zile, din care perioada de inflorire
reprezinta ~40 de zile. Facelia produce mai multe inflorescente de-a lungul perioadei de vegetatie.
Se poate semana incepand cu luna martie si pana in august: semanat in martie inflorire in mai;
semant in aprilie inflorire in iunie; semanat in mai inflorire in iulie; semant in iunie inflorire in
august;semanat in iulie inflorire in septembrie.
Facelia este rezistenta la boli si seceta (provine din California, SUA), este un erbicid natural
(sufoca buruienile), este un ingrasamant si fixator de azot deosebit.
Nu este pretentioasa fata de sol si conditiile meteorologice. Ramane inflorita circa 40 de zile deci
chiar si daca avem un an ploios sau rece se pot obtine productii mari de miere si polen.
Mierea este de culoarea mierii de tei, gust dulce, placut, cristalinizeaza greu. Se obtin foarte mari
cantitati de polen, ~ 800 kg polen marfa/ha.
Produce nectar pe tot parcursul zilei, chiar si in zilele cele mai calduroase din iulie.
Cultura de facelia se infiinteaza la fel ca si cea de lucerna: arat, discuit sau combinator, semanat
cu 10 kg/ha la adancimea de 2-3 cm, distanta intre randuri de 25-30 cm.
Cultura de facelia se autoinsamanteaza: dupa uscarea florilor cultura se discuieste urmand ca in
10-15 zile dupa o ploaie sa rasara din nou.
FACELIA - TEHNOLOGIA DE CULTUR
Acelia (Phacelia tanacetifolia), face parte din familia Hidrofilacee, aceast familie aparine florei
225
Americii, plant care n zona ei de origine crete i spontan.
n lume, facelia are trei mari ntrebuinri i anume:
plant melifer care secret nectar n tot cursul zilei, cu o uoar cretere spre orele de amiaz.
Potenialul nectarifer al florilor de facelia oscileaz n limite largi, n funcie de condiiile
climaterice, precum i de epoca de semnat. Cantitatea de nectar este de 1,0-4,5 mg /floare, cu o
concentraie medie de 28% zahr. Florile de facelia sunt cercetate intens de albine pe toat durata
nfloritului. Frecvena de vizitare a florilor se intensific mai ales n orele de diminea, cnd
albinele culeg nectar i polen, iar dup amiaza culesul se axeaz mai mult pe nectar. nfloritul
dureaz timp de 30-50 zile n funcie de condiiile climatice, producia de miere oscileaz ntre 600-
1000 kg la hectar, n condiii mai puin favorabile cantitatea de miere la hectar poate s fie de 300-
600 kg, fiind considerat din acest punct de vedere o excelent plant melifer.
plant furajer, bogat n proteine, fcnd parte din grupa plantelor furajere secundare, care
produc repede mas verde i care nu are pretenii speciale din punct de vedere al condiiilor
pedoclimatice. Facelia a intrat n atenia cresctorilor de animale ca furaj dup obinerea de soiuri
de facelia lipsite de periori pe frunze. Animalele ajung s o consume cu plcere dac sunt obinuite
cu pricepere de ctre cresctori. Are pretenii reduse fa de condiiile de clim i sol, cultivndu-se
cu bune rezultate att n zonele sudice, mai secetoase, ct i n zonele nordice, rcoroase. Rezist
bine la brum, att primvara ct i toamna, pn la -6o Celsius, nsuire pe care o au puine plante,
dar nu rezist peste iarn.
plant folosit ca ngrmnt verde care este tot mai des utilizat n Europa att pentru
ntreruperea n asolament interdiciei cultivrii unor plante ca sfecla de zahr la atacul de Rizoctonia
i la cultura cartofului legat de nematozi. Datorit cantitii de biomas produs la unitatea de
suprafa a sistemului radicular, a coninutului bogat n proteine i a preteniilor sczute fa de
factori pedoclimatici, rmne o plant principal n folosirea ei ca ngrmnt verde care las
multe elemente nutritive prin ncorporarea ei n sol.
n condiiile actuale de trecere la o agricultur biologic pe anumite suprafee, facelia este planta
indicat n combaterea buruienilor prin acoperirea solului ct mai mult timp i prin punerea la
dispoziia plantei ce urmeaz dup ea a unor cantiti nsemnate de elemente nutritive uor
asimilabile.
Facelia, specie anual, a fost introdus n ara noastr ca plant specific melifer, fiind n acelai
timp i un bun nutre pentru animale i pentru culturi de ngrminte verzi. Facelia este puin
pretenioas la condiiile de clim i sol, gsind n ara noastr condiii bune de cultur n toate
regiunile. Rezistnd bine la brumele trzii de primvar i timpurii de toamn se poate cultiva de
primvara timpuriu pn toamna trziu.
Planta crete nalt de 40-60 cm, cu o tulpin ramificat purtnd mai multe inflorescente n form
de evantai a cror nflorire ncepe cu florile de la baz. Perioada de vegeaie la facelia este scurt, de
la rsrire pn la nflorire trecnd 45-55 zile, iar durata nfloritului este de 30-50 zile depinznd de
evoluia factorilor climatici. n zona de campie, cu arie mari, cultura de var a faceliei are o durat
de nflorire de 25-30 zile, n timp ce n zonele mai umede i cu temperaturi moderate durata de
nflorire este mult mai mare.

AMPLASAREA CULTURII
Cele mai bune condiii de cretere i dezvoltare le ofer solurile cu textur mijlocie care au o buna
capacitate de aeraie i de reinere a apei. Nu sunt recomandate solurile srturoase i cele cu exces
226
de umiditate. Sunt plante sensibile la aciditatea solului. Pentru producerea de smn trebuie
evitate solurile infestate cu Cuscuta si Avena, semine greu separabile fa de cele de facelia.

LOCUL N ASOLAMENT
Cele mai bune rezultate se obin dup plantele care prsesc devreme terenul i care nu las multe
resturi vegetale. Premergtoarele cele mai indicate, sunt cerealele pioase de toamn, att pentru
semnatul n primvar cat i n var, precum i plantele furajere care prsesc devreme terenul. La
alegerea plantei premergtoare la facelia, trebuie inut cont de pregtirea patului germinativ, avnd
n vedere mrimea seminei acestei plante.

PREGTIREA PATULUI GERMINATIV

Avnd n vedere c facelia face parte din categoria plantelor cu semine mici se impune executarea
unui pat germinativ care s ofere toate condiiile unei rsriri uniforme i rapide (rsrire
exploziv). Facelia necesit un pat germinativ bine tasat la suprafat i afnat n profunzime.
Toate lucrrile vor urmri mrunirea i nivelarea terenului pe adncimea de semnat n vederea
realizrii unui contact cat mai intim ntre semine i sol. Ultima lucrare se recomand s fie
executat cu cultivatorul de plante tehnice urmat de croskileti perpendicular pe direcia de semnat,
pentru a realiza o ncorporare uniform a seminelor.

SEMNATUL
nsmnarea se face cu semntorile SUP la distana de 25 cm ntre rnduri cu norma de smn
de 8-10 kg /ha. Semnatul se poate face primvara timpuriu cnd n sol se realizeaz cteva zile la
rnd temperaturi de 3-5 grade C, la adncimea de 2-3 cm.
Dup semnat este obligatorie tvlugirea culturii, cnd terenul este uscat, cu tvlugul inelar,
pentru obinerea unei rsriri uniforme.

LUCRRILE DE NTREINERE I NGRIJIRE

Pe tot parcursul perioadei de vegetaie cultura se va ine curat de buruieni i n mod special cnd
culturile sunt destinate producerii de smn s fie libere de Avena Facuta i Cuscuta ssp, prin
praile, erbicidare sau pliviri repetate. Erbicidarea se poate face odat cu pregtirea patului
germinativ cu unul din produsele: Treflan 48 EC n doz de 2 l/ha sau Dual Gold 1-1,5 l/ha. Pe
vegetaie se pot folosi Afalonul 2 kg/ha n faza de 3-4 frunze, iar n cazul cnd cultura este infestat
cu plmid se poate folosi Lontrelul n doz de 0,200-0,500 l/ha.

RECOLTAREA
La facelia se recomand recoltarea n dou faze: n prima faz plantele se recolteaz cu vindrovarul
prin lsarea plantelor n brazde n vederea uscrii. n a doua faz se face recoltatul cu combina
echipat cu picapuri pentru ridicarea plantelor din brazd, atunci cnd seminele au o umiditate de
10%. Combinele trebuie s fie bine etanate n vederea eliminrii pierderilor i reglate
corespunztor pentru semine mici, turaie mic la tob i vnt slab. Momentul recoltatului n dou
faze se stabilete cnd seminele de la baza inflorescenei au seminele brunificate. Recoltarea se
poate face i ntr-o singur faz prin folosirea unui desicant, atunci cnd seminele de la baza au
nceput s se brunifice, folosind produsul Reglone n cantiti de 4 l/ha. Dup desicare, n momentul
cnd cultura este complet uscat, se face recoltarea direct din lan la umiditatea de pstrare a
227
seminei.

CONDIIONAREA
n general la seminele mai mici trebuie s creasc atenia n vederea preveniri i ndeprtrii
oricror riscuri de amestec mecanic att n timpul recoltrii ct i al condiionrii. Dup recoltare se
face o precurire a seminelor n vederea eliminrii resturilor vegetale, care ar putea duce la
deprecierea calitii seminelor. Selectarea se face cu selectoarele din dotare, echipate cu site
corespunztoare pentru seminele mici, pn la obinerea puritii prevzute, dup care se face
nscuirea seminei.
Curioziti din viaa familiilor de albine.

Familiile de albine au cele mai ingenioase i sofisticate forme de organizare din rndul
vieuitoarelor, funcionnd dup legi, uimitor de exacte.

Albina culegatoare; foto: healthparley.com

Fiecare membru al familiei ndeplinete sarcini concrete, numai de el tiute. n acest sens, n stup
exist albine lucrtoare care culeg nectar i polen, albine sanitare care se ocup cu curenia i
igiena stupului, albine constructor care cldesc faguri, albine paznici care asigur paza stupului fa
de duntori, albine cercetae, cu sarcina de a identifica sursele de nectar i polen, albine din suita
mtcii care au rolul de a hrni i cura matca.
Matca are rolul de a depune ou pentru asigurarea reproducerii, dar i rolul de a produce un
hormon care determin coeziunea dintre indivizi.
Trntorii n familiile de albine au nu numai rolul de a mperechea matca, ci i acela de a asigura
un rol protector n timpul zborului de mperechere.
Enumerm cteva lucruri interesante referitoare la albine:
- o matc depune n 24 de ore 2.000-3.000 de ou, care cntrite depesc greutatea mtcii de 2
ori.
- viaa unei mtci este de 5-7 ani, dar productivitatea maxim o atinge n primii 2 ani.
- matca are 3 ochi simpli i 2 ochi compui, care la rndul lor, sunt alctuii din cte 5000 de ochi
simpli.
- mtcile care depun ntr-un sezon circa 180.000-200.000 de ou, sunt considerate mtci foarte
productive.
- ca s culeag 1 kg. de miere, o albin ar trebui s viziteze 2-5 milioane de flori i s parcurg o
distan egal cu ocolul pmantului. Pentru aceasta ar trebui s triasc de o sut de ori mai mult.
- viaa unei albine lucrtoare n timpul culesului este de 42 de zile, iar n timpul repausului de iarn
de 6 luni.
- pentru a aduce n stup 100g ap, albinele au nevoie de circa 3000 de zboruri.
- larvele de albine sunt vizitate de 10.000 de ori n timpul celor 6 zile de cretere.
- raza de activitate a albinelor este de 3-6 km.

228
- viteza maxim a unei albine n zbor este de 70 km pe or.
- o albin n stadiul de culegtoare adun circa 10g de miere, pentru care trebuie s parcurg o
distan de circa 400 km.
- o larv de albin care la natere cntrete 1 mg consum n 6 zile 200 mg de hran.
- o familie de albine ntr-un an consum 100 kg de miere, 50 kg de polen i 50 de litri de ap.
- o albin este mai puternic de 20 de ori dect un cal, ntrucat ea poate deplasa pe un teren plan o
greutate de 20 de ori mai mare dect greutatea corpului ei, pe cnd un cal tracteaz de abia un corp
egal cu greutatea sa proprie.
- n Africa exist o specie de albine fr ac.
- o albin recolteaz n medie la fiecare zbor 15 mg polen. Pentru 1kg de polen albinele trebuie s
efectueze circa 65.000 de zboruri.
- albinele se orienteaz n zborul lor spre sursa de nectar dup soare.
- n medie 10.000 de albine cntresc 1 kg.
- trntorul are trompa scurt, astfel c el nu poate s culeag nectar, el hrnindu-se cu nectarul i
polenul adus de albine.
- oarecii nu sunt atrai n stupi de dulceaa mierii, ci de polen, care conine proteine.

SANATATE - ALCHIMIA ALBINELOR

Dup ce a ieit din celula ei, albina rmne n stup ca albin tnr, ca mamo, adic doic
pentru larve, pe care le hrnete cu lptior de matc secretat de nite glande din cap. n primele trei
zile hrnete toate larvele, apoi lptior de matc, care este hiperestrogenic i dezvolt caracterele
feminine, primete numai regina , iar albinele i trntorii primesc altfel de hran care duce la
androgenizare, adic la dezvoltarea caracterelor masculine. Este o castrare determinat de hrana
pe care o primesc, pentru ca fiecare albin s fie pregtit pentru rolul pe care l are n cadrul
coloniei. Albinele obinuite trebuie s produc miere. La nceput, pleac n cutarea nectarului
albinele cercetae. Zboar n arii concentrice, largi de pn la 6 km, apoi se ntorc i execut un
dans deasupra urdiniului, un dans ce explic n ce direcie se afl sursa, ct de bogat e, cam care
este distana i alte repere. Cel care a descifrat dansul albinelor cercetae a primit premiul Nobel.
Apoi pleac celelalte albine, adun cu limba nectarul de pe flori i cnd umplu guile cu nectar se
ntorc spre cas. nc de pe drum albina ncepe prelucrarea acestui nectar, secret nite enzime care
dau valoare mierii i care o deosebesc de zahr. n stup, depune n ram acest nectar care este foarte
lichid. n cursul nopii albinele lucrtoare se aaz ntr-o anumit ordine i ncep s bat din aripi n
timp ce altele iau nectarul dintr-o celul i-l mut n alta i iar i iar, pn ce acest aer ncrcat cu
229
vaporii din nectar iese prin urdini. Se numete vnturare. Mierea vnturat natural de albine este
dens, ajunge la o consisten de maximum 18% ap i conine foarte multe enzime, cci la fiecare
mutare n alt celul i se mai adaug enzime, mai ales inhibin, care este un antioxidant redutabil.
Cu ct o miere este mai vnturat, cu att este mai bogat n enzime. La final, albinuele tinere
depun pe fiecare celul o pelicul de cear, o cpcesc. Atunci cnd fagurele este cpcit 2/3 din
suprafa, mierea e bun de recoltat. Ca s nchei rspunsul la ntrebarea pe care mi-ai pus-o,
pentru un kilogram de miere albina trebuie s aduc n stup 4 litri de nectar, din care jumtate este
ap, ce va fi vnturat

Cum ne putem da seama c mierea pe care o cumprm este de calitate ?

Cel mai sigur indiciu este greutatea. O sticl de un litru ar trebui s aib 1,450 kg miere. Cam
asta e densitatea mierii fa de ap. Apoi este gustul, dar gustul mai poate nela. Exist mieri drese
cu zahr fiert cu plante, din care lipsete polenul. Urmele de polen din miere sunt un indicator
categoric al plantelor din care provine mierea, dar numai specialitii cu aparatele lor pot depista
dac mierea e falsificat. Apoi, important de tiut, mierea cristalizeaz. Dac sunt cristale mari, ca
sarea grunjoas, mierea e bun, dar a avut cam prea mult ap, deci albinele n-au mutat-o de
suficiente ori din celul n celul, prin urmare, nu i-au adugat suficiente enzime. Mierile bine
vnturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai finue. Nu ar trebui cumprat mierea care
st pe tarabe n plin soare. Aceea are cu 40%mai puine caliti. Mierea este creat de albine la
ntuneric, ea nu trebuie expus luminii solare, ci doar la lumina ncperii i la o temperatur
constant , ce nu depete sub nici o form 40 de grade. Unii stupari tiu c oamenii se feresc de
mierea zaharisit, fiindc suspecteaz c e fcut cu zahr. Nimic mai fals. Totusi, ca s-i vnd
mai bine marfa, ei o fierb la 90 de grade, ca s nu mai cristalizeze. Ca gust, devine un pic mai bun,
dar pierde enorm n calitate. La acea temperatur toate enzimele sunt distruse, mierea rmne doar
un zahr lichid. De aceea, mierea nu se pune nici n ceaiul fierbinte. Toate mierile bune zaharisesc
dup cteva luni, deci dac vrei s fii sigur c luai o miere natural, cumprai una zaharisit. O
alt metod de a testa mierea este ntoarcerea borcanului cu fundul n sus. nuntru trebuie s se
creeze o bul de aer n form de par. Dac bula urc repede spre fundul borcanului, nseamn c
este o miere cu mult ap n ea, deci nevnturat suficient. Bula trebuie s urce lent, ceea ce arat c
mierea este coapt, maturat, bun de consum i vnturat natural, de ctre albine, deci culeas cnd
230
fagurii au fost cpcii pe trei sferturi. Uneori, stuparii, pentru a grbi producia, recolteaz mierea
nainte s fie cpcii i o scot la soare n butoaie s mai evapore din ap, pentru a elibera fagurii
mai repede, pentru o nou miere.. Mierea obinut astfel este mai lichid i foarte srac n enzime

Ce alte produse ale stupului folosii n cadrul tratamentelor pe care le recomandai?

O colonie produce, desigur, mult mai multe lucruri dect miere. Lptiorul de matc este un fel
de vitamin natural, cel mai energizant aliment care a fost creat vreoat de lumea vie. Nu exist
ceva mai energizant. Se administreaz cu pruden, n functie de afeciune i niciodat la voia
ntmplrii. Polenul, elementul mascul al florii, este un rezervor de acizi ribo i dezoxiribonucleici.
Are o valoare colosal n alimentaia i medicaia uman. Este un aliment impresionant de complet,
conine toi aminoacizii eseniali i neeseniali, care l transform ntr-o hran proteic absolut
complet. Polenul este adus pe piciorue, descrcat de alte albine, aezat n faguri, mbuntit cu
enzime, frmntat cu puin miere i apoi btut i lipit n celul cu capul, cu micrile berbecului.
Masa proteic ce se creeaz se numete pstur. Viitorii trntori primesc ca hran i pstur. Are o
valoare biologic mai mare dect polenul simplu, pentru c este suplimentat cu enzime. Un grunte
de polen are 2 nvelisuri, exin i intin, i nucleul care este cel mai valoros. Unii oameni mnnc
polen degeaba pentru c, datorit unor deficiene, sucurile gastrice nu ptrund intina i nu pot
dizolva nucleul, ca atare substanele nu se asimileaz. Pstura este un polen care, n condiiile de
umiditate i cldur din stup, sufer un proces controlat de fermentare care face ca nucleul s ias
din intin, devenind sut la sut asimilabil. Cpceala de pe faguri are i ea o importan medical
mare, cci conine un antibiotic extrem de important n bolile aparatului respirator, care este ns
distrus imediat de soare. Cpceala trebuie extras ntr-o ncpere unde nu intr soarele i
depozitat n vase cu pereti opaci

231
 Propolisul este o rin pe care albinele o recolteaz de pe mugurii unor arbori. O depoziteaz pe
picioarele din spate, o aduc n stup, unde este descrcat de ctre alte albine. Uneori procesul
dureaz i dou zile. Rolul major al propolisului este de a fi principalul medicament cu care se
menine sntatea coloniei.. Cu el se lipesc ramele ntre ele, se astup crpturile stupului.
Substanele volatile care se evapor din propolis menin sntatea coloniei. Apilarnilul, este un
triturat larvar din larvele de trntori, recoltate n a noua zi de stadiu larvar. Btrnii din Ardeal l
numeau lapte de taur. Este practic un concentrat de hormoni steroidieni, substana care st la baza
tratamentului fcut de cabinetul nostru n bolile autoimune. Mai exist ceara, care este folosit n
cosmetic, are aplicaii medicale i multe aplicaii industriale. Dar i veninul, arma de aprare a
albinei, din care s-au obinut extracte standardizate, cu efecte pozitive n tratarea artritelor,
poliglobuliilor, a reumatismelor i bolilor autoimune.
Ct miere avem voie s mncm?
Ar trebui consumate zilnic1-3 grame pe kilogram corp, ceea ce nseamn cam 120 de grame la o
persoan de 60 de kg. O linguri de miere aa cum o scoatem din borcan are cam 12 grame. n
timpul copilriei este ns indicat o doz mai mare. Copiii au un consum mai ridicat de energie, ard
mai multe calorii. Din pcate, deseori medicii spun c consumul de miere de ctre copii produce
botulism. n Romnia sunt mii i mii de stupari, n-am vzut niciodat copilul unui stupar bolnav de
botulism. Nenelegerea provine din faptul c produsele apicole au fost asimilate produselor
animale, iar produsele de origine animal pot provoca botulism copiilor.
Ce tipuri de boli pot fi vindecate cu produse apicole ?
Absolut toate. Produsele apicole intervin inclusiv n cancere. Am avut markeri tumorali negativai
prin apiterapie. Mierea i derivatele au capaciti antitumorale, antivirale, combat toate tipurile de
anemie i, n anumite dozri, ajut imens n leucemii.

232
 Hepatitele virale sau autoimune, cele toxice, cirozele pot fi vindecate apiterapeutic. Avem cazuri
unice n lume n care hepatita viral C a fost negativat. Este un caz pe care, de altfel, l-am
prezentat ntr-o conferin internaional de apiterapie. Efecte foarte importante au i n tratarea
bolilor autoimune. Avem singurele cazuri de vindecare din lume. Apiterapia, prin corticosteroizii pe
care i conine, nlocuiete perfect corticoterapia de sintez, ns fr dezavantajele i efectele
secundare ale acesteia. Produsele apicole ajut la fixarea calciului, care nu are nevoie doar de
vitamina D2, ci de nc 22 de elemente, minerale, vitamine, enzime i hormoni pentru a deveni
bioactiv. Multe fete tinere care au ovare polichistice sunt de fapt hipocalcemice. Multe mmici
hipocalcemice dau natere unor copii ce fac bronite astmatiforme de mici. Bolile autoimune nu se
vindec pn ce calciul nu ajunge la valori normale or corticoterapiile de sintez spal calciul.
Apiterapia vindec infertilitatea, fibroamele, chisturile ovariene, dar i endometrioza (noi avem
singurele cazuri din Europa vindecate fr operaie).

VIATA FAMILIEI DE ALBINE

Poate o sa credeti ca lecturarea acestei pagini care cuprinde informatii despre viata familiilor de
albine nu are sens.Noi va recomandam (celor neinitiati) sa o cititi cu atentie, pentru ca o
cunoastere aprofundata a albinei si a modului ei de viata o sa va fie de mare ajutor in activitatea de
apicultor.Sa incepem cu .....inceputul......
Indivizii dintr-o familie
In familia de albine se gasesc trei feluri de indivizi: matca,albinele lucratoare si trantorii.

Albinele lucratoare : Numarul acestora este variabil,osciland de la 10000 in perioada de iarna,pana

la 40000-80000 in vara.Au talia mai mica(12-14 mm), o greutate de aprox. 100mg si aripile sunt
de aceeasi lungime cu abdomenul.In fapt lucratoarele sunt femele cu organele de reproducere
nedezvoltate.

Matca : Este singura femela fecundata din stup,fiind raspunzatoare de inmultirea familiilor de
albine.De obicei in stup este o singura matca,avand corpul mai lung(20-25 mm), capul
mic,abdomenul foarte dezvoltat,aripi mai mici si o greutate de 250-280 mg.

Trantorii :Sunt masculii care imperecheaza matca,fiind prezenti in cuib din primavara pana in
toamna.In numar de cateva sute,au o lungime de 15-17 mm,aripi ce depasesc abdomenul,capul
globulos si o greutate de 200 mg.

Dezvoltarea familiei de albine

Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita,numarul indivizilor crescand sau
scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de mediu.Practic viata familiei de albine
cuprinde patru mari perioade.

Prima perioada : Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat,cu albina
tanara,nou iesita din celule primavara.Pe la sfarsitul lui februarie,matca incepe sa depuna oua in
celulele fagurilor din mijlocul ghemului,acolo unde regimul termic permite cresterea de
puiet.Dupa ce albinele fac zborul de curatire,matca depune din ce in ce mai multe oua.Pe masura
ce timpul se incalzeste ,ponta matcii ajunge la 1000 de oua pe zi,albinele batrane care se uzeaza
fiind inlocuite treptat.

Procentul albinelor tinere creste mereu si se ajunge in situatia ca la sfarsitul lunii aprilie toata
233
albina sa fie inlocuita.Se stie ca o albina tanara are o putere mare de ingrijire a larvelor,putand
hrani 2,3 sau chiar 4,ritmul dezvoltarii familiei fiind foarte mare.

Perioada a doua : Se mai numeste si perioada de crestere.Nectarul si polenul se gasesc din

abundenta si isi fac aparitia trantorii.Matca este hranita puternic, depune peste 2000 de
oua/zi,numarul de albine doici creste si se ajunge in situatia in care 3-4 doici ingrijesc o larva.Cand
acest fenomen se suprapune cu alti factori favorizanti(lipsa de spatiu,ventilatie insuficienta
etc.),apar frigurile roirii.
Albinele construiesc botci de roire,in care matca depune oua la interval de cateva zile.La urdinis se
observa "barbi de albine" cauzate de marea aglomeratie ce exista in stup.Dupa 1-3 zile de la
capacirea primelor botci,are loc prima roire,matca cu o parte din albinele tinere,insotite de multi
trantori parasind stupul.Acest roi care se numeste roi primar si care contine aprox. 50% din
populatia stupului se aseaza dupa cateva minute de zbor pe o creanga sau alt suport.,de unde o sa
zboare apoi spre o alta destinatie.

In familia de baza,la 8 zile de la capacirea primei botci,iese intaia matca tanara.Intentia ei este sa
omoare matcile care nu au eclozionat din botci,reusind lucrul acesta daca este lasata de
albine.Daca familia ramane in frigurile roitului,albinele nu lasa matca tanara sa-si omoare
suratele,iar in a 9-a zi de la iesirea primului roi,iese al doilea roi cu matca neimperecheata.Iesirea
roiului 2 poate fi intarziata de o vreme nefavorabila(ploioasa).Cand se intampla asta,acest roi
contine mai multe matci tinere.Roirea poate continua si cu iesirea altor roiuri,fapt ce duce la
desfiintarea familiei de baza.Perioada de roire in conditiile tarii noastre este cuprinsa intre sfarsitul
lunii mai si sfarsitul lunii iulie.
Tot in aceasta perioada se inregistreaza cele mai mari culesuri de nectar si polen,perioada
caracterizata de infloriri puternice a masivelor melifere.Catre sfarsitul lunii iulie,puterea familiei
se micsoreaza treptat,matca micsorand ponta ,trantorii fiind alungati din stup.

Perioada a treia : Este numita si perioada formarii albinelor de iernare.In mod natural toata albina
care a participat la culesurile de vara piere.Ea este inlocuita de albina aparuta in luna august,albina
care neparticipand la cules are un organism neuzat.Generatiile de albine iesite toamna,mai cu
seama la sfarsitul lunii august,septembrie si octombrie,traiesc pana in primavara
urmatoare,asigurand cresterea noilor larve.

Perioada a patra : Este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13 grade C.In
toamna la aparitia primelor nopti reci,albinele se strang in ghemul largit pe fagurii din dreptul
urdinisului.O caracteristica a iernarii este aceea ca temperatura din interiorul ghemului nu scade
niciodata sub 14 grade C,nici in perioadele cele mai geroase.Trebuie ca toti stuparii sa stie ca
albinele nu incalzesc incinta stupului,ele mentinand caldura numai in interiorul ghemului.Albinele
din partea exterioara a ghemului sunt mai apropiate unele de altele si formeaza o "coaja" stand
nemiscate,iar cele din interior(mai tinere) sunt mai rasfirate si prin miscari din
aripi,abdomen,picioare produc caldura necesara.
Producerea caldurii in timpul iernii se face pe baza consumului de miere,o familie consumand
iarna 6-10 kg de miere.In prima parte a iernarii familia nu creste puiet.

Inmultirea familiilor de albine

Se poate spune despre albine ca au o viata scurta,in sezonul activ traind 35-40 zile,iar in cel inactiv
6-8 luni.Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de dezvoltare : ou , larva , nimfa.

Albina lucratoare : In prima zi dupa depunere,oul sta vertical in celula,a doua zi se inclina putin
234
 pentru ca a treia zi sa fie complet culcat pe fundul celulei.Catre sfarsitul celei de a treia zi,albinele
doici depun in celula laptisor de matca,produs de glandele lor salivare.Invelisul oului se moaie si
din el iese larva.Aceasta are forma unui viermisor de culoare sidefie.
In primele trei zile larva este hranita de albinele doici cu laptisor de matca.La aceasta,spre sfarsitul
celei de-a treia zi,albinele adauga miere si pastura pentru ca incepand cu a patra zi larvele sa fie
hranite numai cu amestec de pastura,miere si apa.In primele zile larvele stau incolacite pe fundul
celulei.In ziua a sasea catre sfarsit larva se intinde in lungul celulei,cu capul spre deschiderea ei,
nu mai primeste hrana si albinele astupa celula cu un capacel poros de ceara,amestecata cu
polen.In interiorul celulei larva tese o gogoasa si in ziua a 14-a de la depunerea oului se formeaza
nimfa.In ziua a 21-a iese albina lucratoare.
M Lucrato Tra Matca : Se dezvolta din acelasi ou ca si albina
Stadiul dezvoltarii lucratoare.Diferenta este ca depunerea oului de
atca are ntor
Ou catre matca se face in celule speciale numite
3 3 3 botci si in modul de hranire.Cand albinele se
Larva
5 1/2 6 6 1/2 pregatesc de roire,ele construiesc botci pe
Larva
7 1/2 12 14 1/2 marginea fagurilor,botci de roire, in care matca
capacita,prenimfa,nimfa
Total zile 16 21 24 depune oua.Cand familia ramane orfana dintr-un
anumit motiv,albinele cladesc in mijlocul
fagurelui botci de salvare,prin modificarea celulelor de lucratoare ce contin larve mai tinere de 3
zile.Aceste larve sunt hranite pana la capacirea botcilor numai cu laptisor de matca.
Trantorii : Provin din oua nefecundate.Daca la matca si lucratoare difera numai modul de
hranire si anvelopa(celula),la trantor difera si oul.Pentru un trantor se consuma o cantitate de hrana
de 2-3 ori mai mare,iar durata de dezvoltare este cea mai mare(24 de zile).
Activitatea , cuibul si hrana albinelor
Dupa iesirea din celula,viata albinei lucratoare se imparte in doua etape.In primele 20 de zile
albina lucratoare executa tot felul de lucrari in stup,iar in ultimile 15 zile ale vietii devine albina
culegatoare.O schema arata astfel : in primele 1-2 zile albinele curata celulele si incalzesc
puietul.Intre a 3-a si a 13 zi,albinele hranesc puietul.In primele zile,ele hranesc larvele mai in
varsta cu amestec de miere si polen si apoi pe masura ce se dezvolta glandele producatoare de
laptisor,si anume intre a 6-a si a 12-a zi,ele hranesc larvele mai tinere in varsta de cel mult 3
zile.Tot in acest timp,albinele mai executa si urmatoarele lucrari : primesc nectarul ,depoziteaza
nectarul, preseaza polenul si curata stupul.
Albinele in varsta de 12-18 zile cladesc fagurii.In tot acest timp ele fac si scurte zboruri de
orientare.Intre a 18 si a 21-a zi de viata,albinele pazesc intrarea in stup,aerisesc stupul.Dupa
aceasta perioada albinele devin albine culegatoare,cu mentiunea ca la aparitia unui cules abundent
pot participa si albine mai tinere de 20 de zile.
Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceara.Fiecare fagure prezinta pe ambele fete
mii de celule hexagonale.Pe faguri sunt trei feluri de celule : de albina lucratoare cu diametrul de
5,4 mm si adancimea de 10-12 mm , celule de trantor cu diametrul de 6,5 mm si adancimea de 11-
12 mm , celule de matca (botci) care au forma unei ghinde,adanci de 20-25 mm si diametrul de 10-
21 mm.In celulele de lucratoare albinele pot depozita miere si pastura,iar in cele de trantor miere si
mai rar pastura.
Pentru hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul florilor.Pe langa nectar
albinele mai folosesc si diferite secretii dulci(mana) de origine animala sau vegetala.Daca despre
nectar(miere) se poate spune ca reprezinta hrana glucidica,atunci polenul este hrana
proteica(painea).Consumul de miere si pastura difera de la o perioada la alta,functie de anotimp si
de prezenta sau absenta puietului.
I. DESPRE APICULTURA, ALBINE, MIERE, STUPI SI STUPARI
Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii.Iubitorii de stuparit, sunt
oameni de toate varstele si profesiile care au un punct comun: dragostea de albine, natura, aer
235
liber.Apicultura are o latura materiala (se obtine miere, polen, pastura, ceara, propolis) cat si una
spirituala.Nimic nu se compara cu zumzetul unui roi de albine sau cu o plimbare prin stupina ta.
Stupi care pulseaza de viata, albine care se intorc cu desagii plini de polen si miere, matci care
perpetueaza viata, trantori in permanenta cautare a dragostei.Ce poate fi mai inaltator? Ce alta
indeletnicire mai poate crea atata multumire de sine? Raspunsul e simplu: stupi, stupari, albine,
natura, sunt parti ale aceluiasi intreg si acela se numeste apicultura.
Organizarea unei stupine
Ca in orice activitate, si in apicultura apar probleme care trebuie rezolvate. Stuparii incepatori
sunt pusi in fata unor dileme care la prima vedere sunt greu de finalizat.
Procurarea de stupi, familii de albine, tot felul de echipamente si materiale apicole nu sunt
probleme a caror rezolvare inseamna numai o simpla bataie din palme.Totul trebuie facut cu
atentie si numai dupa o prealabila documentare (literatura de specialitate se gaseste) si mai ales cu
multa tenacitate.
Primul pas in apicultura
De obicei se porneste cu un numar limitat de stupi (2-3 buc.)iar pe masura ce stuparul incepator
capata experienta si stupina va creste numeric si calitativ.Se poate ajunge ca in 3-4 ani sa avem
creata o stupina frumoasa,familii de albine puternice care sa aduca productii mari de miere si alte
produse apicole.Trebuie doar sa avem rabdare,sa perseveram si sigur rezultatele nu vor intarzia sa
apara.
Alegerea vetrei stupinei
Se face pe baza mai multor criterii.Raza de zbor a albinei este de 3 km.Aceasta suprafata (2826
hectare) trebuie sa asigure un cules bogat, intins pe toata durata sezonului activ. Pe o vatra nu se
instaleaza mai mult de 30 familii de albine, tinand seama ca o familie consuma in decursul unui an
apicol 90 kg de miere si 30 kg de polen.Asta ca sa nu mai punem la socoteala si cantitatea de
produse marfa pe care speram sa le obtinem.De obicei intr-un an bun se pot realiza de la un stup
25-30 kg miere, 800 g ceara si 3-4 kg polen.In final rezultatele depind numai de priceperea
noastra.
Amplasarea stupinei se face pe o vatra care este insorita primavara si toamna, departe de surse
poluante,in locuri linistite,departe de drumuri intens circulate si de ape curgatoare mari.Stupii de
albine se aseaza cu urdinisurile orientate spre sud-est,la o distanta de 2 m pe rand si 4-5 m intre
randuri.Intre doua stupine vecine,trebuie sa fie o distanta de 2-3 km,asta in functie de potentialul
melifer al zonei.
Alegerea tipului de stup
Urmatorul pas este alegerea tipului de stup in care dorim sa ne cazam familiile de albine. Stupii
sunt de doua feluri: stupi orizontali si stupi verticali.In cadrul fiecarei categorii, sunt diferite
variante constructive.Ce trebuie stiut despre stupi:de orice tip ar fi,toti sunt buni pentru practicarea
apiculturii. Conditiile de baza sunt acelea care tin de realizarea lor.Trebuie sa fie rezistenti, bine
incheiati, realizati dupa standard, si nu in ultimul rand incapatori.Deci mare atentie la ce
cumparati!
Prin alegerea stupilor,trebuie sa asiguram la albine conditii de viata cat mai apropiate de cele
din natura.Productia de miere,pastura,polen,ceara,propolis,depinde in mare masura si de tipul de
echipament apicol folosit,cat si de calitatea acestuia.Nu se porneste la drum cu stupi din
vechituri.Consultand stuparii din zona voastra veti putea aprecia ce tip de stup veti alege.Un
adevar e sigur:un stup orizontal se va preta mai bine unui stuparit stationar,iar unul vertical cu
magazine sau unul multietajat unui stuparit pastoral.La fel si zona in care aveti amplasata stupina
are o mare influienta.
Pentru sudul tarii unde albinele au o dezvoltare de primavara mai accelerata se recomanda
stupii multietajati,iar in zonele de deal,montane si nordice,stupi verticali cu magazine cat si stupi
orizontali. Avantajele si dezavantajele ce decurg din folosirea unui anume tip de stup trebuie foarte
bine cantarite.
236
 Procurarea familiilor de albine
La cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice (7-8 faguri, din care 5-6 cu
puiet),intr-o perfecta stare de sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa le instalati. Si
roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa (1,5 kg) si apoi sa fie dotate cu o matca tanara si
prolifica.Este recomandat ca roiurile de albine sa fie instalate in stupi noi,pe rame cu faguri
necladiti,pentru ca asa vom putea evita bolile.Aceste cerinte sunt minime,urmand ca la
urmatoarele achizitii sa aveti in vedere si alte aspecte care tin mai mult de experienta avuta.
Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:
- Prolificitatea matcii - Este unul din factorii principali care determina puterea uneii
familii.Matca trebuie sa depuna un numar mare de oua, aprox. 150-180000, in decursul unui
sezon.Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar.Felul depunerii si repartizarea
puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea matcii.O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea
reprezinta viitorul unei familii.Nu degeaba se spune ca matca da tonul.Exemplu: prin schimbarea
unei matci,intr-o anumita perioada de timp stupul se va transforma,calitatile matcii fiind transmise
la descendenti.
- Rezistenta la iernare - Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine de
apicultor, au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire trebuie sa se tina
seama, pentru ca iernile noastre sunt destul de lungi (120-150 zile).Parametrii luati in calcul
sunt:mortalitatea albinelor, consumul de hrana.Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate
redusa si un consum mai mic de miere.
- Blandetea albinelor - Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa o anumita
lucrare.Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie de mult fum, totul este in
regula si o sa stim ca am dat peste o familie buna.
-Rezistenta la boli - In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si daunatori
este diferit. Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup. Acestea trebuie
alese! Prin comparatie,se intampla ca la oameni.O casa mai curata - un spatiu cu mai putini factori
agresivi externi.
- Harnicia la cules - Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii,au un
numar mare de zboruri pe zi,iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu.De obicei,un urdinis
aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.
-Productia de miere - Este indiciul principal!O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a
asigurat rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa,este valoroasa.Bineinteles ca
pentru stuparii incepatori care vor sa-si achizitioneze familii de albine,numai unele dintre indiciile
asupra calitatii materialului biologic sunt relevante.
Un sfat: participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de preferat! Nu
incercati sa faceti totul singuri.Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune,care prin ajutorul pe care
vi-l vor da o sa faca, ca succesul actiunii sa fie asigurat.
Apicultura - o afacere de success
Suntem convinsi ca majoritatea vizitatorilor acestui site isi pun intrebarea daca apicultura poate
fi o afacere.Raspunsul este din start unul pozitiv,cu precizarea ca volumul de munca,investitia
materiala si implicarea personala sunt destul de considerabile.Ca in orice afacere,se aplica politica
pasilor marunti,intreprinzatorul trebuind pe rand sa fie apicultor, medic veterinar, contabil,
manager, sofer, hamal,etc.
Primii pasi spre realizarea obiectivului au fost expusi mai sus.Cum ar trebui sa arate structural o
"intreprindere" al carui obiect de activitate este apicultura? Sunt doua posibilitati, asta functie de
nazuintele intreprinzatorului si de sistemul ales:
Stupina stationara - se bazeaza pe amplasarea stupilor in mai multe locatii (cate 30-35
buc./vatra),cu o distanta de 5-6 km. intre ele.La un numar de 300 de stupi sunt necesare 8-10
locatii,legate intre ele de drumuri practicabile si dispuse astfel incat numarul de km. facuti cu
masina sa fie cat mai mic.Aceste locatii se inchiriaza de la diversi propietari si vor trebui sa
237
asigure culesul necesar albinelor.Uneltele si utilajele vor fi folosite in comun pentru tot numarul de
familii.Un alt obiectiv este construirea unei baze centrale pentru depozitarea si prelucrarea
produselor.
Iarna familiile de albine pot fi gazduite pe o singura vatra, pentru ca supravegherea sa fie facuta
mai usor si cheltuielile sa se reduca.Existenta a 1-2 mijloace de transport constituie o necesitate.
Stupina "pastorala" - Este un alt sistem care se practica atat in tarile U.E cat si in America.Albinele
sunt deplasate in pastoral cu diverse mijloace de transport (camioane, tractoare, tern, pavilioane),
urmand ca in pauzele dintre "expeditii" sa fie cantonate pe 2-3 vetre. Sistemul expus cere o
investitie si o implicare maxima,devenind rentabil la un numar de peste 300 de familii,dat fiind
cheltuielile mari cu transportul.
O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este aceea,unde sunt granitele dintre
amatori,semiprofesionisti si profesionisti :
Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarul
pentru familie si eventual obtinerea unui profit.Potrivit normelor, se considera amator stuparul care
are 1-100 familii de albine.De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele: volum de
munca mediu (la sfarsit de saptamana) ; materialul genetic (roiuri,matci) se obtine prin mijloace
propii ; apicultorul are o alta munca de baza.
Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300 buc,volumul de munca 1200-1300
ore/an,materialul genetic se cumpara de la unitatile specializate,se poate practica o apicultura
moderna prin mecanizarea lucrarilor,se prelucreaza primar unele produse ale stupului etc.Afacerea
este o afacere de familie fiind folosita munca membrilor ei.
Profesionisti - Se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi,un numar optim fiind
undeva spre 600 de buc.Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut
necesar.Numarul de ore munca/an creste dramatic,fiind necesara angajarea de muncitori
sezonieri.Pentru o mai buna reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa se faca sub forma unei
societati comerciale.
Apropiata aderare a Romaniei la U.E deschide noi orizonturi apiculturii in general si
apicultorilor in special. Penetrarea pietei U.E se va face mult mai usor,subventiile vor fi prezente si
totul o sa intre pe un fagas normal.Ingradirile privind calitatea produselor,cerintele in domeniul
veterinar-apicol, mediul concurential,nu trebuie sa sperie pe nimeni.Se schimba conditiile de
functionare intr-un mediu economic,dar se schimba si generatiile de apicultori,care vor deprinde
altfel de comportamente economice.Un singur gand trebuie sa va calauzeasca: nu ratati
oportunitatea oferita de apicultura,pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba buna si bani
frumosi !!!
II. NTRETINEREA FAMILIILOR DE ALBINE
In Romania sunt comercializate trei modele constructive de stupi:orizontali,verticali cu
magazine si multietajati.Stuparul incepator dupa o atenta studiere a avantajelor si dezavantajelor
fiecarui model se orienteaza la folosirea unuia din ele.In cele ce urmeaza va vom prezenta
tehnologia de intretinere a familiilor de albine asa cum este ea descrisa in literatura de
specialitate.Bineinteles toate tehnologiile au un caracter general,ele urmand sa fie adaptate apoi in
raport cu conditiile specifice zonei in care vreti sa amplasati 21221o1415v stupina.Sa trecem la
descrieri concrete !!!

Intretinerea in stupi orizontali

Stupul orizontal este stupul cel mai usor de manuit,din acest motiv el fiind recomandat
incepatorilor.Dezvoltarea familiilor de albine se realizeaza pe linie orizontala,apicultorul adaugand
faguri pe masura ce creste puterea familiei de albine sau cand apare un cules principal.Totul se
poate compara cu o casa sistem vagon,fara etaj si in care locuiesc mai multe generatii.Extinderea
spatiului locuibil se face prin adaugarea de noi camere,fiecare dotata cu utilitatile ei,totusi facand

238
parte dintr-un intreg.Cum veti proceda cu albinele dumneavoastra?Nimic mai simplu daca alegeti
si aplicati sistemul ce vi se potriveste.
Intretinerea unei singure familii intr-un stup orizontal
Primavara cuibul familiilor se organizeaza astfel: spre fiecare perete lateral al stupului se lasa
cate un fagure cu miere si unul cu pastura, iar in mijloc se aseaza fagurii cu puiet. Prin mentinerea
caldurii necesare cresterii puietului se asigura o dezvoltare rapida. In acest scop cuibul se
stramtoreaza la numarul de faguri bine acoperiti de albine, operatiune dublata de o impachetare cu
materiale izolatoare.
O sa observati ca numarul de albine va creste si ca largirea cuibului trebuie facuta periodic,
prin introducerea de faguri claditi intre fagurele marginas si cel cu puiet.Odata cu venirea timpului
frumos, aceasta largire se poate face si prin introducerea de faguri in mijlocul cuibului.
Atentie mare insa!Nu fortati dezvoltarea printr-o largire necontrolata a cuibului pentru ca in
acest caz veti obtine rezultate nefaste.Adaugati faguri numai cand fagurii introdusi inainte sunt
insamantati si bine acoperiti de albine.La aparitia unui cules principal,cuiburile se completeaza cu
faguri goi si faguri artificiali.In acesti faguri,albinele vor depozita si prelucra nectarul
florilor.Familiile de albine au tendinta de a depozita mierea in fagurii din apropierea cuibului si
chiar in cei din cuib.De aceea,apicultorul trebuie sa introduca faguri direct in cuib(pentru a asigura
spatiul necesar matcii sa oua) si sa schimbe fagurii plini din vecinatatea cuibului,cu cei goi de la
extremitati.
Cand culesul inceteaza, mierea se extrage avand grija sa lasam pentru fiecare familie 7-8 kg miere
ca rezerva de hrana. In luna iunie, familiile ajung la dezvoltarea maxima.Pentru a preveni intrarea
in frigurile roitului se practica ridicarea de faguri cu puiet gata de eclozionare pentru formarea de
noi familii. Odata cu terminarea culesurilor de vara,se opreste in cuib hrana necesara iernarii,iar
cuiburile se stramtoreaza la numarul de faguri bine ocupati de albine.Fiecare rama cu hrana trebuie
sa contina coroane de miere pe 3/4 din suprafata ei.Toamna,fagurii neacoperiti de albine se
scot,cuibul se impacheteaza si se asigura o ventilatie corespunzatoare a stupului.Iernarea se face pe
vetre linistite cu un control minim din partea apicultorului,daca lucrarile din toamna au fost bine
facute.
O alta metoda de intretinere a unei singure familii
Aceasta metoda de intretinere poarta denumire de "metoda Layens" si este creata special pentru
apicultorii ce nu au mult timp la dispozitie pentru a se ocupa de albine. Metoda se bazeaza pe
reducerea la minim a lucrarilor de sezon.Cum procedam: de la inceputul primaverii cuibul se
organizeaza la unul din urdinisuri.La peretele stupului asezam doi faguri (unul cu miere si altul cu
miere si pastura),apoi fagurii care formeaza cuibul(purtatori de puiet),2-3 faguri claditi,goi,alti 2-3
faguri cu miere,urmati iarasi de faguri goi pana la completarea totala a cutiei.
In aceasta organizare familia se autoguverneaza, primul control fiind facut dupa incheierea
culesurilor.Metoda se preteaza foarte bine a fi aplicata cand folosim stupi orizontali cu 16 rame.
Pentru ca familiile sa ierneze in mod satisfacator, toamna cuibul se restrange si se
impacheteaza.Daca vrem sa inmultim familia de albine, divizam stupul cu o diafragma etansa
(avand grija ca sectiunea ramasa fara matca sa aiba oua proaspete).Bineinteles pentru a
preintampina frigurile roitului si in acest caz se pot ridica faguri cu puiet gata de eclozionare.
Metoda Layens este o metoda usoara fiind apreciata mai ales de apicultorii care considera
stuparitul un hobby.
Intretinerea unei familii de baza cu matca ajutatoare
O metoda mai complicata dar aducatoare de castiguri este folosirea matcilor ajutatoare.Stuparii
cu mai multa experienta isi propun in fiecare an sa obtina cat mai multe matci ajutatoare pentru
familiile de albine.Daca acest lucru se aplica la 50-60% din numarul total de familii din stupina si
rezultatele vor fi pe masura,traduse in importante sporuri de productie. Scopul metodei este acela
de a valorifica culesurile din vara si pentru a intari familiile de baza in vederea iernarii.
Familia ajutatoare se formeaza imediat dupa ce culesul la salcam se incheie.Din familia de baza,se
239
scot 3 faguri din care cel putin 1-2 cu puiet.Roiul stolon astfel obtinut se aseaza in partea cu
urdinisul mic.Aceasta familie(in formare) primeste o matca valoroasa si imperecheata.Daca matca
nu este imperecheata se asteapta imperecherea ei.Familiile ajutatoare se vor imputernici periodic
cu faguri cu puiet gata de eclozionare,recoltati din familiile de baza.Cand familia ajunge sa ocupe
7-8 faguri se face o noua organizare.Se formeaza din nou un nucleu stolon pe 3 faguri care
cuprinde matca mai in varsta,iar restul de faguri cu albine se strang intr-o familie puternica
capabila sa valorifice culesurile tarzii.In toamna dupa ce culesurile au incetat,familia ajutatoare se
uneste cu familia de baza care ierneaza cu matca tanara.
Bineinteles ca procedeele de intretinere ce se aplica familiilor intretinute in stupi orizontali sunt
multe si se gasesc descrise in literatura de specialitate.Stuparii incepatori insa trebuie sa si le
insuseasca pe cele mai simple si odata cu trecerea timpului pot incerca tehnici care acum par atat
de complicate.
Intretinerea in stupi verticali cu magazine
Alegand acest tip de stup, apicultorul nostru incepator face un pas direct si decisiv spre
practicarea unui stuparit profesionist.Acesti stupi pot fi folositi pentru a face pastoral,pot fi
instalati in pavilioane apicole sau pe vetre permanente.Trebuie sa va ganditi ca puteti obtine
cantitati insemnate de miere curata(in fagurii de recolta) si mai ales miere pe
sortimente.Bineinteles ca si stupul vertical cu magazine are dezavantajele lui dar acestea pot fi
mult atenuate prin aplicarea tehnologiilor elaborate de-a lungul timpului.In orice caz daca l-ati
ales,alegerea a fost inspirata !!!
Cum se lucreaza cu acest stup? In principiu el este o combinatie intre stupul orizontal si cel
multietajat,mai bine spus preia tehnologii caracteristice ambelor.De aceea intretinerea albinelor in
perioada de primavara este identica cu cea aplicata la stupii orizontali.Se fac restrangeri de
cuib,impachetari,largiri ale cuibului prin adaugarea de faguri claditi sau artificiali ,etc.Cand
familia de albine ajunge sa ocupe cei 10 faguri ai cuibului,iar matca depune oua pe fetele
interioare ale fagurilor marginasi,stim ca a sosit momentul sa adaugam primul magazin.Acest
lucru se intampla de obicei in preajma primului cules la salcam.Magazinul este completat cu faguri
claditi si 2-3 faguri artificiali.Pentru a opri matca sa depuna oua in acesti faguri se lasa o distanta
mai mare intre ei,in acest fel albinele ingrosand fagurii de recolta.
Cand albinele au umplut cu miere majoritatea fagurilor din magazin si mai ales cand se observa
capacirea superioara a acestora, stim ca a venit momentul sa adaugam un al doilea magazin.
Acesta se aseaza deasupra cuibului, primind deasupra magazinul cu miere unde bineinteles va
continua procesul de capacire.Asezarea unui magazin de recolta devine necesara uneori si pe
timpul cand nu este cules, din cauza multimii albinelor, care ocupa pana la refuz fagurii din
cuib.Dupa terminarea culesurilor mierea se recolteaza (asta daca nu a-ti facut-o deja) !!!
La acest tip de stup intervine o problema majora: mierea depozitata in fagurii din cuib nu
asigura cantitatea de provizii indestulatoare unei bune iernari (nu e insa o regula), si de aceea la
terminarea verii trebuie facute hraniri de completare. Odata cu venirea timpului racoros,
intretinerea albinelor se face din nou ca in cazul stupului orizontal.

Intretinerea in stupi multietajati

Stupul multietajat este stupul care naste cele mai multe controverse.Unii il considera ca fiind
cel mai bun stup existent, altii ca nu ar fi potrivit pentru conditiile tarii noastre.Sigur este un
lucru:este un stup pentru adevaratii profesionisti si care impune ca apicultorul sa posede un bagaj
vast de cunostinte apicole. Folosit in zonele tarii in care clima permite ca familiile de albine sa
ajunga la o dezvoltare buna, succesul este asigurat.Iata cum se manuieste:
Familiile normale si puternice ierneaza in doua corpuri suprapuse,avand fagurii din corpul
superior plini cu miere capacita,de calitate superioara.Ghemul de iarna se formeaza in partea
superioara a fagurilor din corpul inferior si partea inferioara a celor din corpul superior. Prin forma
inalta a ramelor din cele doua corpuri, forma pe care o dobandeste in urma suprapunerii,
240
majoritatea proviziilor de hrana se gasesc in corpul superior. Datorita acestui fapt populatia de
albine din ghem are posibilitatea de a se deplasa pe verticala, in functie si pe masura consumului
proviziilor din celulele fagurilor ocupate de ghem.Se asigura in acest mod o iernare din cele mai
corespunzatoare. La sfarsitul perioadei de iernare si inceputul primaverii familiile ocupa, treptat,
cu puiet fagurii din corpul de sus, unde sunt conditii mai bune pentru mentinerea caldurii!Cand
corpul de sus este ocupat de puiet si in cel de jos exista faguri cu celule goale,se trece la
intensificarea cresterii de puiet prin simpla inversare a corpurilor.
Aceasta schimbare de pozitie a corpurilor "indeamna" si "obliga" familiile sa creasca puiet atat
in corpurile de jos (care mai inainte se gaseau deasupra), cat si in fagurii goi din corpurile
superioare (care mai inainte se gaseau dedesubt,d easupra fundurilor). Altfel fagurii din corpurile
de jos ar fi ramas neocupati de puiet.Lucrarea se face cand timpul frumos si caldura s-au
statornicit,cel mai bine pe timpul infloririi pomilor roditori, odata sau la scurt timp dupa
transvazarea familiilor respective in stupi curatati si dezinfectati.Cand familiile au matci tinere si
prolifice,populatii numeroase,provizii suficiente si pot valorifica economic culesurile de
intretinere,cantitatea de puiet creste de la o zi la alta si in curand se poate ajunge la o aglomerare a
celor doua corpuri cu albine tinere,inainte de inflorirea salcamului sau -cel mai tarziu-inainte de
aparitia culesurilor de productie de vara.De aceea pentru a se preveni intrarea unei familii in
frigurile roitului natural se recurge la o noua restructurare a cuibului respectiv:intre cele doua
corpuri se introduce al treilea corp,care-in anii favorabili-poate fi si el ocupat cu puiet si albine.
Pe masura ce puietul eclozioneaza din fagurii aflati in corpul de jos, matca este nevoita sa-si
desfasoare,in continuare, activitatea de ouat pe acesti faguri,celulele eliberate de puiet din corpul
de sus fiind folosite pentru depozitarea mierii.Catre sfarsitul perioadei de cules intens corpurile cu
miere de extras se ridica incepand cu cel de deasupra.La pregatirea familiei pentru iarna,peste
corpul cu puiet de jos se aseaza corpul cu provizii de miere si pastura de buna calitate.
Concluzii
Stuparii incepatori trebuie sa cantareasca bine ce tip de stup vor introduce in exploatare.In privinta
tehnicilor de intretinere, fiecare alege ce i se potriveste mai bine,intr-un cuvant isi alege "stilul de
lucru".Incepeti cu tehnici simple si pe masura ce va acomodati si capatati experienta treceti la un
nivel superior.Nu uitati : progresul se obtine pas cu pas,nu sarind peste etape !!!

Insarmarea ramelor - montarea fagurilor artificiali

Aparitia stupului cu rame mobile si implicit a fagurilor artificiali,au insemnat pentru apicultura
o dezvoltare accelerata.Cu timpul s-a constatat ca rezistenta fagurilor artificiali montati in rame si
claditi de albine lasa de dorit.In scopul eliminarii acestor neajunsuri,apare necesitatea insarmarii
ramelor,operatiune care inseamna teserea unei retele de sarma pe cadrul ramei.In acest fel,atat
fagurele artificial ca atare,cat si cel rezultat dupa cladire,au o rezistenta marita,putand face fata
tensiunilor aparute din diferite motive.

Sa vedem cand se intampla ruperea,deformarea sau deteriorarea fagurilor :

1)In timpul executarii lucrarilor curente de intretinere,cand la manevrarea ramelor,fagurii plini cu
miere,pastura ori puiet si acoperiti de albine,cedeaza mecanic desprinzandu-se de pe sarme se rup
sau se indoaie.
2)In timpul cladirii de catre albine a fagurelui artificial,cand apar defecte de
cladire,deformari,ruperi si indoituri.
3)In timpul extragerii mierii cu ajutorul centrifugii manuale sau electrice,cand forta centrifugala
exercitata asupra ramelor cu faguri este mare.Se intampla deseori ca fagurii sa cedeze in
apropierea spetezei superioare,deoarece acolo nu a fost crescut puiet,fiind in permanenta prezenta
o coroana de miere.Practic fagurele este mai rezistent (datorita camasilor de nimfa ramase in
celule) pe suprafetele unde se face cresterea puietului.
4)In timpul transportului stupilor spre locurile de pastoral.Factorii favorizanti degradarii fagurilor
241
sunt temperatura marita din timpul transportului si balansul mijlocului de transport.
Analizand cauzele deteriorarii fagurilor,se poate trage concluzia ca o insarmare cat mai corecta si
atenta a ramelor inseamna mai putina bataie de cap pentru apicultor.

Intrebarea care se naste automat este legata de tehnica si modul de insarmare al

ramelor.Ce conditii trebuie indeplinite pentru a reusi o insarmare eficace?
1)Modul de distribuire al sarmelor sa fie in corelatie cu scopul urmarit si cat mai uniform.
2)Fagurele artificial sa fie foarte bine fixat de sarme,avand grija sa nu apara gauri in foaie,cu
sarma ingropata in ceara pe toata lungimea ei.
3)O atentie deosebita trebuie data marginilor fagurelui,care trebuie protejate de rupere sau alt tip
de deteriorare.
Fixarea fagurelui sub speteaza superioara cu un numar marit de sarme,care maresc rezistenta la
centrifugare.
5)Montajul foii de ceara sa se faca asigurand tolerantele necesare,stiind ca intervine o anume
dilatare termica.

In ceea ce priveste tehnicile insarmarii exista o mare diversitate.Indiferent de cate randuri de sarma
sunt montate pe rama,putem spune ca sunt trei mari categorii : insarmarea orizontala ; insarmarea
orizontal-oblica ; insarmarea orizontal-verticala (vezi fig.) Toate acestea au avantajele si
dezavantajele lor,scopul urmarit in final fiind acelasi : sa rezulte o insarmare de calitate.

Insarmare orizontala : Este cel mai cunoscut si uzitat tip de insarmare.Rezultate bune se obtin
atunci cand ramele de orizontal sunt prevazute cu 5 sarme,de multietajat cu 4 sarme,iar cele de
magazin cu 3 sarme.Este foarte important ca sarma de sus sa fie pozitionata la 10-15 mm de leatul
superior,restul sarmelor fiind distribuite in mod simetric,una fata de alta.
Pentru asigurarea unei trainicii sporite,prima sarma se ancoreaza pe mijloc,de acelasi leat
superior,cu ajutorul unei bucatele de sarma si a unui cuisor.La montarea fagurelui se are in vedere
lasarea unui spatiu liber astfel : fata de leatul superior 3-4 mm,fata de laterale 5 mm,iar fata de
leatul inferior 5-10 mm.

Insarmarea orizontal - oblica : Principial,se vor respecta aceleasi norme, ca in cazul insarmarii
orizontale.Noutatea consta in adaugarea altor 2 sarme dispuse oblic pe verticala(vezi fig.),care vor
asigura o trainicie sporita.Pentru montarea fagurelui artificial se au in vedere aceleasi
deziderate,expuse mai sus.

Insarmarea orizontal - verticala : Este tipul de insarmare care asigura trainicia cea mai mare unui
fagure.Bineinteles,reteaua de sarme fiind mai deasa,presupune ca si manopera operatiunii sa
fie un pic mai complicata. Dar care este scopul pe care il urmarim,daca nu acela de a face o
treaba buna?Deoarece intentionam sa promovam acest tip de insarmare,vom dezbate mai pe
larg subiectul,asta neinsemnand ca dorim sa impunem metoda.La urma urmei,totul se rezuma la
optiunea personala a fiecarui apicultor.
Principalele operatiuni executate sunt :

Gaurirea ramelor - Pozitia gaurilor se marcheaza cu un sablon si un creion.Se va folosi o masina

de gaurit electrica(mica),fixand in mandrina un burghiu de lemn,de 3 mm.In scopul situarii
gaurilor in acelasi plan,dupa marcarea initiala,gaurirea se va face pe partea interioara a elementelor
ramelor,astfel fiind asigurata planeitatea sarmelor.Daca sarmele nu sunt montate corect,atunci si
cladirea ulterioara a fagurelui de catre albine va fi defectuoasa. Atentie : este foarte important ca
gaurile sa fie date in asa fel incat ca sarmele marginale,orizontale sau verticale, sa se afle
pozitionate la 2,5 cm de toate stinghiile ramei (vezi fig.).
242
Tipul sarmei si taierea ei - Sarma folosita este o sarma subtire,de 0,4 mm,zincata,lucioasa si
maleabila.Pentru asigurarea a 3 orizontale si 5 verticale se taie bucati de 3,5 m,pentru rama de
orizontal si 3,2 m,pentru rama de multietajat.Recomandam in prealabil sa se faca o proba si sa se
stabileasca lungimea necesara.

Montarea si fixarea sarmelor - Sarma taiata la dimensiune, se introduce lateral jos,si se trag cele 3
randuri orizontale.Practic vor rezulta 2 lungimi : una de 1,6 m pentru traseul orizontal si 1,9 m
pentru traseul vertical.(rama de orizontal).entru rama de multietajat cele doua lungimi sunt
egale,adica 1,6 m.
Asezarea sarmelor in rama se face cu atentie,cele orizontale de o parte,iar cele verticale de
alta.Intre cele doua retele se formeaza un buzunar,unde se aseaza fagurele artificial.Fixarea sarmei
se face cu ajutorul cuisoarelor.Acestea trebuie sa fie subtiri si scurte(1 mm grosime,10 mm
lungime).Dupa ce fixam un capat al sarmei,aceasta se intinde cu grija pentru a evita curbarea
ramei si se fixeaza cu cel de-al doilea cuisor.Fixarea sarmei pe cuisor se face rasucind de 2-3
ori,apoi capul cuiului se ingroapa in rama,batand cu ciocanul.

Fixarea fagurelui artificial - Foaia de fagure se introduce intre sarmele orizontale si cele
verticale,dinspre speteaza inferioara,spre cea superioara,Se aseaza rama cu fagurele montat pe
calapodul apicol umezit si se corecteaza pozitia.Pozitia corecta a fagurelui este cea in care se
asigura urmatoarele distante : la speteaza inferioara,fagurele aproape lipit,pe laterale si speteaza
superioara 2-3 mm. distanta.Pentru lipire se pot folosi pintenul apicol,randalina apicola,un ciocan
de electronist cu ciocul modificat sau mai modern transformatoare de c.a cu o tensiune mica.In
toate aceste cazuri se are in vedere ca lipirea sa se faca fara a gauri fagurele si pe toata lungimea
sarmelor.Unde din neatentie fagurele a fost gaurit se procedeaza la astuparea gaurii cu ceara topita.

Cladirea si pastrarea fagurilor - Pentru a avea si faguri bine claditi,se recomanda ca in timpul
infloririi pomilor fructiferi,sa fie dati familiilor de albine pentru ai cladi partial.Dupa 1-2 zile se
scot, se trec la rezerva ,urmand a fi utilizati la nevoie.Depozitarea se face in corpuri de
stup,dulapuri speciale,obligatoriu in pozitie verticala pentru a preintampina deformarea lor.

III.LUCRARI DE PRIMAVARA IN STUPINA

Stuparii incepatori care citesc acest site trebuie sa inteleaga un lucru: anul apicol incepe toamna
! De felul cum sunt pregatite familiile de albine in toamna depinde totul: Productia, starea de
sanatate,marimea stupinei si in general tot ce tine de buna desfasurare a lucrurilor.Totusi pentru a
nu crea confuzii,vom suprapune anul apicol cu cel calendaristic,urmand ca pe masura ce va veti
familiariza cu lucrarile ce trebuie executate sa faceti aceasta separare singuri. Acestea fiind spuse
sa trecem la treaba !!!
Odata cu ridicare sensibila a temperaturilor, primavara in stupina trebuie facute mai multe
lucrari.In ordine cronologica (subliniem ca toate au importanta lor) acestea ar fi:
Pregatirea vetrei stupinei
Pe la inceputul lunii martie (functie de starea vremii) vom demara primele actiuni:
- curatam si imprastiem zapada pentru ai grabi topirea,adunam si inlaturam crengile,frunzele si
in general toate resturile,urmarind o igienizare totala
- asezam stupii pe locurile definitive,functie de sistemul ales,urmarind ca urdinisurile sa
fie orientate spre sud-est si albinele sa beneficieze de caldura soarelui
- curatam prin urdinis(cu o sarma) stupii de albine moarte si alte resturi;acestea se vor arde
neaparat
- instalam sau reorientam gardurile de protectie pentru a feri albinele de vanturile reci ale
inceputului de primavera
243
 Supravegherea zborului de curatire
In timpul iernii datorita faptului ca albinele nu au mai putut iesi din stup,au acumulat in
intestine reziduri care acum trebuie eliminate.De aceea in primele zile calduroase(temperatura
ajunge la peste 15 grade C),trebuie sa stimulam efectuarea acestor zboruri de curatire.Daca inca
mai este zapada pe vatra stupinei este recomandat sa intindem paie pe jos.Urdinisele se vor
deschide larg iar capacele se vor salta pentru ca razele soarelui sa incalzeasca podisorul
stupului.Tot acum unii dintre stuparii cu experienta mai fac o lucrare importanta: introduc in
mijlocul cuibului un fagure gol,bine cladit,in care toarna 1-2kg de sirop de zahar caldut.Cand
observam ca zborul de curatire a fost facut de totalitatea familiilor,reducem urdinisele la 3 cm si
bineanteles asezam capacele care au fost saltate.

Primul control si stramtorarea cuiburilor

Profitand de una din zilele calduroase executam primul control de primavara,in care vom
evalua starea familiilor de albine,operatiune dublata de o stramtorare a cuibului.La deschiderea
stupului constatam:
- prezenta hranei care exista in faguri,stiind ca o rama standard contine 3,5kg miere pe ambele
fete
- prezenta matcii,dupa puietul de pe fagurii din mijlocul cuibului;daca puietul nu exista totusi nu
trebuie sa ne ingrijoram: unele matci isi incep mai tarziu ouatul si de aceea este necesara
repetarea controlului dupa o saptamana,pana cand tragem o conluzie corecta.
Tot in timpul acestui control,scoatem din stupi fagurii mucegaiti,cu pete de diaree,si pe cei ce
contin multe celule de trantori.S-a constatat ca dezvoltarea familiilor de albine decurge normal
daca albinelor li se asigura un regim de caldura optim.In acest scop stuparii vor "stramtora
cuibul".Cuibul se aranjeaza catre peretele stupului care este cel mai expus soarelui astfel:fagurii
cu puiet se aseaza in mijloc,ei fiind marginiti de faguri cu miere si pastura;in cuib se lasa strict
atati faguri cat pot acoperi albinele si care trebuie sa aiba numai celule de lucratoare;in ce
priveste rezerva de hrana familia trebuie sa dispuna de min.4-5 kg miere si bineinteles
pastura.Atentie mare ca la stramtorare si la eliminarea fagurilor imperfecti sa nu orfanizati
accidental familia.Cuibul se limiteaza cu o diafragma mai scurta,dincolo de ea fiind asezati
fagurii cu resturi de miere,aceasta delimitand compartimentul de hranire.
Se recomanda ca tot cu aceasta ocazie familiile de albine sa fie mutate in lazi curatate,reparate
si dezinfectate.Trebuie sa avem pregatite din timp cateva lazi,urmand ca pe masura ce mutam
albinele sa dezinfectam si restul de stupi. Lucrarea este foarte necesara pentru ca pe langa toate
celelalte,sa pastram o stare de igiena perfecta.Toate aceste lucrari sunt decisive,necesita sa avem
ceva timp la dispozitie si mai ales sa avem "ingaduinta" vremii.

Salvarea albinelor ramase fara rezerve de hrana

Salvarea familiilor ramase fara rezerve de hrana este foarte usor posibila in orice stupina chiar
daca apicultorul este lipsit de experienta.In acest scop folosim urmatoarele rezerve:
- proviziile de hrana existente pe ramele care nu au fost cuprinse de ghem, sau in celulele din
partea opusa a fagurilor ocupati partial
- proviziile de hrana existente in alte familii si de care acestea nu mai au nevoie
- mierea in faguri,miere lichida sau granulata de la rezerva stupinei
In primul caz constatam ca de o parte si de alta a fagurilor ocupati de ghem, se afla cate 1-2
faguri cu miere care nu au fost folositi de albine.Asta se intampla din cauza ca odata format
ghemul de iernare, albinele nu mai au acces decat la proviziile de pe fata fagurilor unde se
afla.Pentru a remedia situatia se ridica din stupi ramele care contin provizii, si care din motivul
mentionat au ramas neconsumate. Se descapacesc aceste rame pe o parte si cu ajutorul unui
bastonas de lemn se fac 2-3 gauri de grosimea unui creion.Apoi se indeparteaza ramele cu faguri
si putine albine din ambele margini ale ghemului.Se introduc fagurii gauriti, cu miere descapacita
244
 in spatiu liber care tocmai a fost creat.Fagurii scosi (cu putine albine pe ei) se alatura de fagurii
cu miere, bineinteles si ei gauriti pentru a permite circulatia albinelor.
In cazul cand familia ramasa fara provizii nu are faguri disponibili in stup, se procedeaza la
ridicarea de faguri cu provizii din familiile mai bogat aprovizionate.Introducerea lor in stupi se
face dupa tehnologia descrisa mai sus.
Cand nu dispunem de acesti faguri, se poate folosi mierea diluata un pic, incalzita si apoi
turnata in faguri goi.Hraniri de calitate se mai pot face cu turtite de miere cristalizata si
framantata cu zahar pudra pana obtinem consistenta dorita,cat si cu serbet de zahar. Aceste turtite
se aplica direct pe partea superioara a ramelor.Este de dorit insa ca aceste interventii sa fie facute
numai in caz de urgenta, putand evita aceste situatii neplacute printr-o buna organizare a cuibului
inca din toamna.
Completarea rezervelor de pastura
Pe langa miere, albinele au nevoie la cresterea noilor generatii si de hrana proteica.Aceasta
este asigurata de pastura, lipsa ei fiind un handicap major in dezvoltarea favorabila a familiilor de
albine.Pentru cresterea unui kg de albina este nevoie de 1,5 kg de pastura.Pastura se asigura din
toamna prin introducerea unui fagure plin si la nevoie prin completarile de primavara.In
primavara modurile de administrare sunt:
-Scoatem pastura din faguri prin taierea lor in fasii;apoi frecam fasiile in mana pana la
separare.La pastura obtinuta se adauga o cantitate egala de apa si o cantitate dubla de miere.Se mai
adauga sare 1% din cantitatea amestecului si se omogenizeaza.Se toarna amestecul in faguri
administrand zilnic cate 200g,pana la aparitia culesului de polen.
- Un kg de pastura se amesteca cu 0,750kg miere si se administreaza deasupra ramelor sub
forma de turtite proteice de completare.
-Amestecam cantitati egale de polen si miere, administrand la fel deasupra cuibului sub
forma de turtite.
Concluzionand, hranirea proteica de primavara se face de preferinta cu pastura de la rezerva,
apoi daca nu avem cantitatile necesare se vor face hraniri cu polen si miere sau pastura si miere.
Dezinfectia stupilor
Daca nu am facut aceasta lucrare in timpul primului control de primavara(din diferite motive)
sa stiti ca acum a sosit momentul.Dezinfectia se face cu scopul pastrarii sanatatii familiilor de
albine.O casa curata inseamna eliminarea unor probleme grave. Lucrarea consta in mutarea
familiilor de albine in alti stupi,pe care i-am curatat si dezinfectat.In principiu lazile se curata de
resturi de ceara,propolis,pete diareice si apoi se dezinfecteaza cu o solutie recomandata. Urmeaza
o limpezire,o uscare si neaparat flambarea cu flacara.
Largirea cuiburilor
Lucrarea este deosebit de importanta,avand in vedere ca interventia stuparului poate face mult
bine,dar totodata si mult rau daca nu este facuta corect.Prin largirea cuibului trebuie sa
raspundem ferm necesitatii matcii de a depune oua.Trebuie sa avem in vedere urmatoarele
conditii generale:
-existenta unei concordante intre suprafata ocupata de puiet si numarul de albine doici;la un
numar mic de doici si cantitatea de laptisor de matca distribuita va fi mica
- prezenta rezervei de pastura necesara cresterii puietului si a albinelor tinere
- conditiile interne si externe,precum si caracteristicile biologice.acestea tin de temperatura
externa,de modul in care albinele reusesc sa mentina climatul optim in stup cat si de faptul ca
prin modul de a depozita polenul in faguri se regleaza activitatea matcii.In principiu matca este
oprita sa depuna oua pe fagurii aflati dupa cei cu pastura.
- aplicarea fara discernamant a hranirilor de stimulare;printr-o hranire abundenta se pot
introduce in stup dezechilibre importante
Efectiv largirea se face astfel: semnalul trebuie dat de faptul ca toti fagurii din cuib sunt
ocupati cu puiet (excluzand fagurii marginasi care contin miere si pastura). Se adauga un fagure
245
 bine cladit.Acesta se introduce intre fagurele marginas si cel cu puiet. Dupa ce si acesta a fost
ocupat cu puiet, se introduc treptat alti faguri tinand seama de cresterea populatiei.Primul fagure
introdus trebuie sa fie un fagure in care s-au mai crescut cateva generatii de albine, apoi putand fi
introdusi si faguri claditi in care nu a fost crescut puiet. Introducerea unor faguri care au mici
coroane de miere (care vor fi descapacite) este un factor favorizant.
O metoda de a face ca matca sa oua in fagurii introdusi, este aceea de ai stropi cu apa calduta
sau miere diluata.La incalzirea timpului si in prezenta unui mic cules largirea se poate face si cu
un fagure artificial.Acest fagure se aseaza dupa ultimul fagure cu puiet si in momentul cand
celulele au fost cladite pe jumatate se muta in mijlocul cuibului.
Citind aceste randuri sigur v-ati dat seama ca tehnicile descrise sunt folosite cu precadere la
stupii orizontali si verticali cu magazine. Stupul multietajat, beneficiind de o constructie aparte se
manuiete diferit.La acest tip de stup largirea se face prin inversarea corpurilor, manevrarea
ramelor si desele interventii in cuib nemaifiind necesare.
Intarirea familiilor slab dezvoltate
Oricat s-ar stradui stuparii sa execute toate lucrarile la timp, se constata ca in stupina o parte
din familii raman in urma cu dezvoltarea, aparent fara o cauza anume definita.La urma urmei
acest lucru tine de o anume normalitate daca ne gandim ca o familie de albine poate fi asimilata
unui "organism".Pentru a uniformiza puterea stupilor se practica metoda prelevarii de rame cu
puiet capacit din familiile puternice si ajutarea celor ramase in urma cu dezvoltarea.
Concluzii
Citind aceasta pagina v-ati putut face o parere despre lucrarile de primavara ce se executa in
stupina.Trebuie sa fiti convinsi ca aplicand corect si la timp tehnologiile o sa aveti in preajma
primului cules major stupi puternici,capabili sa valorifice resursele nectarifere.Si pentru asta nu
mai aveti nevoie decat de vreme buna.......!!!!

IV. INMULTIREA FAMILIILOR DE ALBINE

Stiinta si practica apicola au demonstrat faptul ca roitul este un fenomen biologic natural care
corespunde unei necesitati biologice menite sa contribuie la conservarea si perpetuarea speciei.
In apicultura moderna roitul natural nu este dorit iar conceptia unor apicultori care asteapta roirea
naturala ca unicul mijloc de inmultire sau repopulare a stupilor ar fi bine sa fie revizuita si
inlocuita cu metodele stiintifice de inmultire artificiala care au numeroase avantaje fiind executata
cu usurinta la dorinta si interventia controlata a apicultorului.
Roirea artificiala
Roirea artificiala are menirea sa inlature toate neajunsurile roirii naturale. Ea se efectueaza la
timpul potrivit si ne permite sa efectuam o selectie a materialului biologic, evitand riscul unor
pierderi de roi pe care nu-i putem supraveghea si recupera.
Se poate afirma ca evitarea completa a roirii este destul de dificila, insa exista o serie intreaga
de operatiuni preventive care pot evita sau reduce mult roirea naturala.Pentru aceasta este necesar
sa cunoastem temeinic cauzele care determina roirea si masurile care urmeaza a fi luate pentru
prevenirea roitului.
In practicarea unei apiculturi moderne se recomanda sa intretinem numai familii puternice cu
matci tinere si de mare productivitate.Pentru a evita roitul natural trebuie sa retinem faptul ca este
mai usor de prevenit decat de combatut acest instinct atunci cand familia de albine intra in frigurile
roitului.
Principalele cauze care determina roirea sunt: suprapopularea stupilor,deci aglomerarea
cuibului,ventilatia necorespunzatoare a acestora,expunerea lor la soare si supraincalzirea acestora
prin insolatie,aparitia unei necorespondente intre cantitatea de albine tinere care pot hrani puietul
si cantitatea de puiet pe care ele trebuie sa-l hraneasca,glandele salivare ale acestor albine pot
secreta laptisor, dar nu au suficiente larve pe care sa le poata creste,faguri insuficienti sau
necorespunzatori pentru depunerea oualelor, lipsa de spatiu pentru cladirea fagurilor,predispozitia
246
ereditara si alti factori care constituie tot atatia excitanti interni sau externi care favorizeaza roitul.
A stabili care dintre aceste cauze are cea mai mare importanta pentru manifestarea instinctului de
roire este foarte greu, putandu-se analiza numai fiecare in parte si sintetiza corelatia care exista
intre ele.
- Stupi de mare capacitate - Este necesar sa se asigure in primul rand folosirea de stupi
sistematici cu un spatiu corespunzator a caror volum poate fi marit dupa nevoie astfel ca matcile sa
aiba posibilitatea nelimitata de a depune oua evitandu-se blocarea cuibului.In functie de cules se
face largirea periodica a cuibului cu noi rame si faguri artificiali.Daca primavara nu avem faguri
suficienti se limiteaza ponta matcii si aceasta lipsa duce si la diminuarea culesului.Calculele au
aratat ca la un spor zilnic de 1 kg a capacitatii de prelucrare si depozitare a nectarului sunt necesari
2-3 faguri,iar la un spor zilnic de 8 kg vor fi necesari 15-20 faguri.
- Amplasarea stupilor - Este indicat ca stupii sa fie amplasati la umbra in perioada de maxima
insolatie (orele 12-17) deoarece supraincalzirea favorizeaza instinctul de roire.Este bine ca stupii
sa fie vopsiti in nuante deschise la culoare pentru a nu atrage caldura razelor de soare.
- Culesul nectarului si polenului - Sunt elemente care actioneaza ca stimulenti, determinand o mai
buna hranire a matcii,o mai buna depozitare a nectarului si polenului care produc caldura in
stup,contribuind la cresterea puterii familiei.Un cules intensiv de rapita timpurie poate constitui
cauza principala a roirii daca apicultorul nu intervine la timp.De asemenea in perioadele lipsite de
cules este bine sa practicam stuparitul pastoral.
- Aglomeratia de albine tinere - Existenta unui numar excesiv de albine tinere indeamna
familia sa inceapa pregatirile de roire prin cladirea de botci pe faguri in care matca depune
oua din care vor ecluziona viitoarele matci.Familia respectiva trece prin frigurile roitului mai
ales in cazul unei perioade mai lungi de timp nefavorabil.
- Lipsa de spatiu si ventilatie - Aglomeratia si caldura cuibului fac ca activitatea albinelor
ventilatoare sa nu mai fie intodeauna pozitive si suficient de eficace, predispunand familia de
albine la roire.In timpul culesului se recomanda deschiderea mare a urdinisurilor si asigurarea
ventilatiei.
- Blocarea cuibului cu miere si pastura - La un cules intensiv de nectar si polen cand cuibul nu
este corespunzator marit acesta se blocheaza iar matca nu mai are celule goale pentru a depune
oua diminuandu-se activitatea albinelor si favorizand roirea.
- Excesul de laptisor de matca - Producerea laptisorului de matca destinat hranirii larvelor
de albine in primele trei zile de viata daca este tulburat de prezenta unui numar mare de
albine lucratoare care nu pot sa transmita produsul lor larvelor, acestea ajung sa cladeasca
botci in care depoziteaza hrana glandulara stimuland roirea.mentinerea unor familii puternice
cu multe rame cu puiet necapacit reprezinta o metoda eficienta de prevenire a roitului.
- Varsta matcii - S-a constatat ca matcile batrane au tendinta mai mare de roire de unde
concluzia de a detine cat mai multe matci tinere selectionate din cele mai bune familii de
albine.
- Carenta de feromoni a matcii - Se cunoaste faptul ca glandele mandibulare ale matcii produc
o secretie denumita "substanta de matca" dupa care albinele percep si recunosc matca
stupului.Cat timp albinele primesc o cantitate determinata din aceasta substanta,totul este
normal,cand aceasta cantitate insa se reduce,albinele hotarasc inlocuirea matcii.acest fenomen se
produce fie din cauza imbatranirii matcii cand se diminueaza si secretia de feromoni fie si la
unele matci tinere din cauza suprapopularii stupului care determina reducerea cantitatii de
feromoni primiti.Rezultatul este acelasi:cladirea de botci.
Cum intrerupem roitul
Aparitia botcilor intr-un numar mare este un semn sigur a roirii si numai prin distrugerea lor
sistematica se poate impiedica roirea.Aceasta operatie este grea si anevoioasa cerand un control
atent al tuturor ramelor si o mare atentie in depistarea si distrugerea botcilor deoarece daca
ramane o botca ascunsa,neobservata,toata operatiunea devine inutila.Operatia se repeta la 10 zile
247
si apoi din nou la 7 zile pentru distrugerea noilor botci cladite intre timp.Cand aceasta operatie se
efectueaza in ajunul recoltarii productia de miere scade mult,fiindca familia de albine este in
frigurile roitului iar metoda de intrerupere a roitului prin distrugerea botcilor contribuie la
prelungirea acestei stari,de unde concluzia ca este mai usor sa prevenim decat sa combatem acest
instinct puternic.
Metode de roire artificiala
Roirea artificiala inlatura toate neajunsurile roirii naturale care este mai complexa si cere un
volum mare de munca.Roirea artificiala usureaza munca si contribuie la sporirea productiei de
miere.In literatura de specialitate sunt descrise toate metodele de formare a roilor artificiali.Aici
insa vom descrie doar cateva (cele mai simple si eficace), folosite atat in stupine de amatori cat si
in stupine ale profesionistilor:
- Roirea artificiala prin divizare - Aceasta este cea mai simpla metoda de inmultire
artificiala a albinelor si se practica cu rezultate foarte bune in stupinele cu un numar mic de
familii.Cu aceasta metoda se obtine dublarea efectivului,apicultorul ajungand intr-un timp
relativ scurt sa-si formeze o stupina adevarata,dimensionata dupa dorinta.In zona de
stepa,divizarea se face dupa ce culesul la salcam a fost facut,iar in zona de munte-deal in
prima jumatate a lunii mai.In acest fel noile familii participa la culesurile ce urmeaza si isi
asigura o dezvoltare corespunzatoare.
Divizarea familiilor se executa in zilele calduroase cand albinele executa zboruri intense. Cu
scopul de a forma familia noua, se aduce langa familia ce urmeaza sa fie divizata un stup gol
in care se trec jumatate din fagurii cu albine, puiet si miere a familiei de baza. Cu ocazia
divizarii familiei se cauta matca pentru a se stabili in care stup a ramas.Dupa aceasta operatie
cei doi stupi se aseaza departati intre ei,de o parte si de alta a locului in care a fost urdinisul
familiei din care s-a format familia noua. Albinele culegatoare, pe masura ce se inapoiaza de
la cules,se impart aproape egal in cei doi stupi. In cazul in care se constata ca albinele
populeaza mai bine unul din stupi, acesta se poate indeparta putin pentru ca repartizarea
albinelor sa se faca cat mai egal. Spre seara, in familia orfana se introduce, intr-o colivie,o
matca imperecheata sau neimperecheata.In cazul in care lipsesc matcile de rezerva dupa 24
de ore,in diviziunea ramasa orfana se introduce o botca matura. Dupa imperecherea matcii si
inceperea depunerii oualelor, familia nou-formata se dezvolta dupa tehnica obisnuita in
vederea valorificarii culesurilor.
Folosind acest procedeu de inmultire a albinelor se realizeaza un spor efectiv de 100%.
- Roirea artificiala prin stolonare colectiva - Presupune ridicarea a cate doi faguri cu puiet si
albina de la fiecare familie de baza.Aceasta face ca puterea familiilor donatoare sa nu fie
influentata.Cu cat roiurile se formeaza mai tarziu vor trebui sa fie mai puternice. Pentru ca
iernarea sa decurga in conditii bune se impune ca pana in toamna sa atinga parametrii cantitativi
ai unor familii de albine normale.
Se scoate din fiecare familie donatoare cate una sau doua rame cu puiet capacit bine acoperite
de albine.Se va urmari sa nu se ridice din greseala si matca.Ramele se aseaza in stupul ce va
gazdui roiul. In timpul formarii roiului,urdinisul stupului se tine inchis pentru a se evita
depopularea.in general,roiul se formeaza din 4 rame bine acoperite de albine,din care doua cu
puiet si doua rame cu miere si pastura.Dupa cateva ore,in roi,sub protectia coliviei,se introduce o
matca tanara imperecheata.In lipsa unui cules de intretinere se va hrani stimulent cu cate 300 g
sirop de zahar in concentratie de 1/1 sau 1/2.
Roirea naturala
Prin roirea naturala a familiilor de albine se intelege actiunea prin care matca,o parte din
albine si trantori parasesc stupul si dau nastere la un roi natural.In functie de ordinea in care ies
din stup roiurile se impart in:roiuri primare,care se caracterizeaza prin aceea ca albinele parasesc
stupul cu matca varstnica si roiuri secundare si tertiare cand albinele parasesc stupul cu matci

248
 tinere neimperecheate.Legat de data cand parasesc stupul,roiurile se impart in:timpurii,atunci
cand familiile roiesc la inceputul lunii mai si roiuri tarzii,cand familiile roiesc in luna iulie.
Obisnuit, roiurile naturale parasesc stupul in zilele calduroase si cu timp frumos, intre orele
11-15. Dupa ce matca iese din stup insotita de albine, roiul se invarteste in apropierea stupinei si
cauta un loc potrivit de care sa se prinda. Roiul primar cu matca varstnica, spre deosebire de
roiurile secundare si tertiare,nu se indeparteaza prea mult de stupina si dupa ce se aseaza pe
crengile unor copaci ramane linistit timp de cateva ore. Dupa prinderea roiului acesta se lasa sa
se linisteasca intr-un loc racoros si spre seara se scutura direct intr-un stup nou, pregatit in acest
scop. Stupul in care se introduce roiul se echipeaza cu faguri artificiali si i se asigura o hranire
suficienta pentru a putea incepe cresterea puietului. Dupa 2-3 zile roiul se controleaza, se verifica
prezenta matcii si se organizeaza cuibul urmarindu-se ca albinele sa cladeasca in timp cat mai
scurt fagurii artificiali introdusi pentru a asigura spatiul necesar.
Fagurii familiei care a roit se verifica imediat dupa iesirea roiului si se distrug toate botcile cu
exceptia celei mai mari,iar cuibul se reorganizeaza lasandu-se in stup numai fagurii ocupati de
albine.Prin distrugerea botcilor se urmareste sa se impiedice roirea in continuare a familiei si sa
se evite in acest fel slabirea acesteia.Roirea naturala a familiilor de albine in preajma culesului
principal impiedica realizarea unor productii corespunzatoare de miere marfa datorita slabirii
familiilor care au roit.
Ingrijirea roiurilor
Dupa ce am format roiurile trebuie sa ne canalizam eforturile in doua directii:una este aceea
de asigurare a puterii acestora iar a doua de asigurare a rezervelor de hrana.Pana la intrarea in
iarna toate trebuie sa aiba cel putin 0,8-1kg albine si in faguri rezerve de miere de 10-12 kg.In
vederea ajungerii la acest deziderat se iau urmatoarele masuri:
- La formarea roiurilor cu albine tinere(unde lipsesc culegatoarele)se administreaza in faguri
apa.
- Se urmareste ca roiurile formate cu matci neimperecheate (sau botci)sa aiba in cat mai scurt timp
matci imperecheate.
- Roiurile care se depopuleaza dar sunt dotate cu o matca valoroasa se ajuta periodic cu puiet
capacit.
- Se asigura matcilor fagurii necesari depunerii oualelor si dezvoltarii activitatii.
- Se asigura existenta de culesuri abundente,iar in perioadele dintre ele roiurile sa fie hranite
stimulent.
Respectarea termenelor prevazute pentru executarea lucrarilor si ingrijirea atenta a roiurilor dupa
formare, asigura dezvoltarea corespunzatoare a acestora in cursul sezonului.Astfel acestea vor
intra in iarna puternice urmand ca in sezonul urmator sa fie incluse in grupa familiilor de
baza.Roiurile care nu au ajuns la o dezvoltare corespunzatoare se desfiinteaza,iar albinele,puietul
si rezervele de hrana se folosesc la intarirea celorlalte roiuri.

V.CRESTEREA MATCILOR IN STUPINA

Daca o sa intrebati orice stupar "batran" care e cheia apiculturii o sa va raspunda "matcile taica,
matcile". Afirmatia e perfect adevarata daca stam sa ne gandim ca viitorul unei familii este strans
legat de matca. O matca valoroasa asigura o descendenta de calitate si de aici rezulta toate:
productia de miere, blandetea albinelor, apetitul mai mare sau mai mic pentru roit, starea sanatatii
si toate celelalte insusiri biologice mostenite genetic. Exista diferite criterii de apreciere a unei
familii de albine (parca am mai vorbit de ele) si de aceea o selectie intinsa pe 3-4 ani da rezultate
foarte bune, dar din pacate nu toti apicultorii o pot face.O treaba buna se obtine insa si tintind spre
obiective mai mici,cum ar fi producerea matcilor in stupina propie dupa un plan bine stabilit si
folosind tehnologii sigure.In aceasta sectiune vom trata urmatoarele subiecte:
- cresterea controlata a matcilor de calitate ; imperecherea matcilor in nuclee; introducerea
matcilor in familiile de albine.
249
 In acest scop o sa va expunem tehnologiile cele mai simple si mai sigure pentru ca dv. sa aveti
o idee despre ce aveti de facut in aceasta directie.
Producerea matcilor - conditii generale
De obicei stuparii amana cu un numar bun de ani aceasta lucrare,considerand ca este prea
complicata si ca necesita un mare volum de munca.Ei se multumesc cu procurarea de matci din
"comert" sau in cel mai bun caz le folosesc pe cele rezultate din roirea naturala. E perfect si asa !!!
Se poate face si apicultura din bucati,insa nici o satisfactie nu e mai mare,decat aceea de a produce
regine(poate doar obtinerea unei productii apicole mari).
Producerea matcilor incepe odata cu venirea timpului frumos,cand in natura exista un cules bun
si albinele pot hrani abundent puietul.Se considera ca aceasta perioada este cuprinsa intre mijlocul
lunii mai si se prelungeste pe toata durata lunii iunie.In unele cazuri si prima jumatatea a lunii iulie
este favorabila asta si functie de locatia geografica a stupinei.In toate cazurile(indiferent de metoda
aleasa),stupii trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii:
- in familii sa se gaseasca un numar mare de albine tinere si cate 7-8 faguri cu puiet; sa
aiba cuiburile bine impachetate ; sa fie familii care corespund criteriilor de performanta
cerute.
Stuparul trebuie sa asigure din timp toate materialele care sunt cerute pentru finalizarea
lucrarii.Se vor respecta strict aplicarea tehnologiilor fara a incerca sa introducem si elemente
"novatoare".

Producerea matcilor - provocarea frigurilor roitului

Cele mai bune matci pe care le produce apicultorul,sunt cele obtinute cand familia roieste
natural.Roirea naturala are doua dezavantaje: unul ar fi acela ca nu putem planifica ca timp
lucrarea,totul decurgand de la sine in mod natural.Alt dezavantaj scos in evidenta de literatura de
specialitate,este faptul ca matcile obtinute prin roire naturala sunt matci care transmit genetic
aceasta tendinta.Interesul apicultorului este ca stupii sa fie dotati cu matci neroitoare,numai ca
dezideratul este greu de atins,daca nu imposibil.Natural, procentul familiilor neroitoare se situeaza
la 4-5 % din totalul familiilor pe care le avem,asa ca a insista in acest sens este o
greseala.Momentul producerii de matci prin roire naturala se poate controla daca se aplica metoda
provocarii intrarii in frigurile roitului.
Ce avem de facut: inca din primavara familia vizata (cea mai buna din stupina) se hraneste
stimulent pentru a fi adusa la un nivel de dezvoltare optim. Cand numarul de rame cu puiet ajunge
la 7-8 buc. si exista un numar mare de albine tinere,imputernicim de cateva ori cu rame cu puiet
capacit,prelevate din alti stupi. Operatiunea trebuie dublata de o impachetare laterala si superioara,
cat si de o stramtorare a cuibului. In scurt timp, prin aparitia noilor generatii,populatia de albina
tanara creste si in stup se creaza conditiile de roire.La momentul critic familia ajunge sa intre in
frigurile roitului si incepe sa-si traga un numar mare de botci.In tot acest timp in natura trebuie sa
existe un bun cules de nectar si polen.Cand botcile sunt capacite si ajung la maturitate,se
recolteaza cele mai frumoase,cu ajutorul unui cutit cu lama ingusta si bine ascutita. Inainte de a
taia,lama se incalzeste la o lampa cu spirt.Botcile recoltate se aseaza intr-o cutie cu vata,avand
grija sa nu le turtim.In final acestea se folosesc imediat,fie formand nuclee de imperechere,fie date
direct in stupii unde dorim sa schimbam matca.
Producerea matcilor - metoda fara transvazare
Un procedeu aproape profesionist care nu o sa dea niciodata gres, recomandat apicultorilor
incepatori cat si celor experimentati este procedeul "crestere fara transvazare".Tehnologia descrisa
si folosita de reputatul apicultor Zaharia Voiculescu este o imbunatatire a unuia mai vechi
(cunoscuta in anii 50).Iata cum se procedeaza:
- alegem din stupina stupul cel mai performant,cu o buna dezvoltare de primavara.Cu circa
15-20 zile inainte de culesul la salcam - momentul difera de la o zona la alta,cat si in functie
de dorinta apicultorului - introducem un fagure cu puiet capacit.
250
 - peste 10 zile familia crescatoare va mai primi 2 faguri;unul cu puiet capacit si un altul
gol.Fagurele gol trebuie sa fie nou construit si se va introduce in mijlocul cuibului.Albinele
se vor stimula zilnic.
- peste 4-5 zile se verifica fagurele nou crescut,care intre timp a fost insamantat de matca.
- acest fagure insamantat cu oua pentru crestere, impreuna cu un fagure de hrana si altul cu puiet
pe care se afla matca si albina de acoperire, se ridica din familia de baza si se aseaza in alt stup
formand un roi.Roiul se va strange cu o diafragma si reducem urdinisul.
- dupa aceste operatiuni trecem la familia orfanizata. Din aceasta se scot toti fagurii cu puiet
necapacit, care se vor da altor familii (dupa ce periem albina de acoperire).Trebuie sa acordam
maxima atentie acestei lucrari si sa facem un control amanuntit ramelor.Acestea se scutura de
albine cu maxima atentie, urmarind sa nu mai ramana nici un ou sau larve necapacite.Atentie,se
vor verifica toti fagurii,inclusiv cei cu hrana.
- in urmatoarea etapa ne vom ocupa de fagurele insamantat.Acesta se va scoate din roi si se
duce in cabana.Aici se vor marca 15 celule cu ou, pe o fata si 15 pe cealalta, avand grija ca
celulele sa se afle in jumatatea superioara a fagurelui si nu in acelasi loc pe ambele fete.Fagurele
se scurteaza la jumatate, indepartand jumatatea inferioara.Toate celulele -in afara de cele 30
alese- se distrug cu ajutorul unui cutitas ascutit.
- familia orfanizata,in tot acest timp,sesizeaza lipsa matcii si intra in alerta.Acum este
momentul sa introducem fagurele,pregatit,cu oua pentru crestere.In cateva minute familia se
linisteste si incepe sa fasoneze botcile.Este recomandat ca in natura sa fie un bun cules.Putem
stimula albinele si cu zahar candi sau tos,umectat cu apa sau miere si livrat in hranitor.
- peste 10-12 zile decupam botcile si le introducem in nuclee de imperechere.Atentie,nu
intarziati scoaterea botcilor din familia crescatoare pentru ca prima matca care eclozioneaza le va
distruge.
Introducerea matcilor
Se stie ca albinele au un comportament dusmanos fata de matcile care se introduc pentru
inlocuirea matcilor batrane sau la formarea de roi artificiali.Comportarea albinelor fata de aceste
matci noi este influentata decisiv de urmatoarele situatii:
- existenta sau lipsa culesului; primirea matcii este favorizata de existenta unui cules
bun.In perioadele fara cules sau cu un cules insuficient trebuie facute hraniri stimulente
inainte cu 3-4 zile,cu sirop de zahar.
- introducand matcile seara procentul de acceptare este mult mai mare,decat in cazul celor
introduse ziua.
- o matca imperecheata,care incepe imediat sa oua,este primita mai bine decat una
neimperecheata sau una care a intrerupt ouatul pentru o perioada mai lunga(aviz celor ce
cumpara matci din comert).
- primavara timpuriu si toamna matcile sunt mai usor primite,decat in perioada ce
corespunde roirii naturale.
- lipsa totala puietului este o situatie favorizanta ; in cazul prezentei celui capacit se face
mai greu ;prezenta botcilor face introducerea imposibila.
- albinele tinere accepta mai bine matcile,decat cele batrane.
In privinta tehnicilor de introducere a acestor matci,trebuie sa remarcam din nou ca exista mai
multe metode,apicultorii incepatori trebuind sa aleaga 1-2 care sunt considerate mai sigure.Cea
mai sigura metoda este introducerea indirecta a matcii(in colivie). Cum se procedeaza:
- in cazul in care familia nu este orfana ,se identifica matca si se scoate din stup.Daca matca
mai prezinta valoare biologica se da unui roi nou format sau unei familii ajutatoare.
- dupa 4-5 ore de la orfanizare,se introduce noua matca in colivie,asezand si lipind colivia intre
fagurii cu puiet din mijlocul cuibului,pe o suprafata cu miere necapacita,pentru ca matca sa se
poata hrani.

251
 - la 1-2 zile,se deschide din nou cuibul si urmarim cum reactioneaza albinele.Daca acestea
nu mai sunt agresive,inlocuim partea de jos a coliviei cu o bucatica de fagure artificial gaurita
in mai multe locuri.Acum urmeaza momentul cel mai important : albinele trebuie lasate in
liniste 3-4 zile,apicultorul trebuind sa-si invinga curiozitatea de a deschide stupul.In acest
timp albinele rod bucatica de fagure si elibereaza matca.
- la expirarea celor 4 zile se mai deschide odata stupul,se verifica daca matca a fost
eliberata si daca a inceput sa depuna oua.
- urmatoarele interventii sunt facute la 7 zile(calculate dupa cele 4), introducand un fagure
pentru ouat si una la 21 de zile pentru o verificare si organizare finala.
In ceea ce priveste introducerea botcilor,trebuie sa mentionam ca acestea se introduc fie
direct,fie sub un capacel protector(ca un degetar) pentru mai multa siguranta.
Imperecherea matcilor - formarea nucleelor
Dupa 10-11 zile de la introducerea fagurelui cu oua in familia crescatore,botcile pot fi recoltate
pentru a fi introduse in nucleele de imperechere.Bineinteles ca imperecherea poate fi facuta si in
familiile beneficiare,dar aceasta este o metoda neproductiva si paguboasa.
Formarea nucleelor - albinele se adapostesc in cutii speciale numite chiar "nuclee de
imperechere",sau in corpuri de stup,compartimentate cu diafragme etanse si cu urdinisuri
separate.Cea mai usoara metoda este impartirea unui corp de cuib a unui stup vertical sau a unuia
multietajat.La fiecare compartiment se face cate un urdinis separat,pozitionat astfel: doua la un
perete,pe capete si un al treilea pe peretele opus,in mijloc.Se populeaza aceste compartimente cu
1-2 faguri cu puiet capacit si albina acoperitoare si un fagure cu hrana.Popularea se face cand
albinele in varsta sunt plecate la cules,pentru ca nucleele sa aiba numai albina tanara (va amintiti
desigur ca albina tanara e mai toleranta). Seara in fiecare nucleu se introduce cate o botca protejata
de colivie,pentru a impedica albinele sa o nimiceasca. Dupa ce matca se imperecheaza nucleul se
poate refolosi,introducand o alta botca.Ce avem de facut dupa ce introducem botca:
- la 3 zile dupa eclozionarea matcii se verifica acceptarea ei de catre albine,si daca
lucrurile merg bine matca se elibereaza.
- nucleele se hranesc stimulent si li se asigura apa ; se verifica din nou prezenta matcii.
- dupa alte 7-8 zile se mai face o noua verificare care vizeaza sa constate imperecherea
matcii.
- daca matca nu s-a imperecheat,din diferite motive,vom mai face verificari zilnice pana in
ziua a 16-a de la introducerea botcilor.
- matcile imperecheate se pastreaza in nuclee sau se folosesc in stupii care necesita
schimbarea matcii.Apicultorii trebuie sa creasca un numar mai mare de matci cu 15-20%
luand in calcul pierderile inerente.
- nucleele de imperechere se ajuta periodic cu faguri cu puiet capacit pentru a evita
bezmeticirea lor(numai cele in care se imperecheaza mai multe matci)
Concluzii
Obtinerea matcilor imperecheate este un proces laborios si de lunga durata.Stuparii incepatori,
insa,trebuie sa-si formeze propia tehnica si sa nu ocoleasca problema.Daca inca din primii ani
deprindem tehnicile corect, cu timpul totul o sa vi se para mai usor. Abordand curajos
domeniul,veti deveni adevarati apicultori....de succes.
Exemplu de tehnologie pentru obtinerea matcilor imperecheate
Pentru a trece dincolo de simpla enumerare a unor tehnologii,vom prezenta un exemplu practic
de crestere si imperechere al matcilor,care poate fi folosit de orice apicultor,fie el amator sau
profesionist.

Procedeele enumerate au fost folosite de autorii acestui site in cele doua stupine propii,de 120 si
respectiv 150 familii de albine,putand asigura atat nevoile curente cat si obtinerea catorva sute de
matci pentru comercializare.
252
Dat fiind faptul ca tehnologiile se bazeaza pe abordarea profesionista a domeniului,numarul
matcilor imperecheate obtinute poate fi dimensionat dupa dorinta si aspiratiile fiecarui apicultor,cu
mentiunea ca scopul principal este acela de a pune accentul in primul rand pe calitate.

Conditii generale
Stupinele sunt in stationar,amplasate pe mai multe vetre.Pastoralul si cresterea matcilor fiind doua
lucrari care nu se impaca si avand in vedere conditiile locale s-a preferat aceasta formula.Singurele
deplasari sunt cele de la salcam(ocazionale).

Locatia stupinelor este in zona central-subcarpatica a Moldovei si asigura un cules lung si de

intensitate mica (faneata),sursele de polen fiind asigurate constant.Perioada de crestere a matcilor
este cuprinsa intre 15 mai si 30 iulie.

Unelte si utilaje folosite

Stupi orizontali 16 rame ; izolatoare rama cu gratii Hanneman ; diafragme de separare cu fereastra
de 200 cm patrati,acoperita cu gratie Hanneman ; rame de crestere cu hranitor si un leat ; sablon
confectionat botci artificiale 1-5 capete ; dopuri port-botci ; lanteta transvazare ; nuclee
imperechere 2-3 faguri.

Tehnologii folosite
Obtinerea larvelor din familiile vizate ; pregatirea ramei de crestere ; acceptarea si cresterea
partiala in familii cu matca ; finalizarea cresterii in familii orfanizate ; formarea nucleelor de
imperechere,introducerea botcilor si imperecherea ; valorificarea matcilor imperecheate.

Selectia si pregatirea familiilor

Selectiei ii dam o atentie deosebita. In acest sens familiile de albine donatoare de larve,deci cele
ale caror matci sunt vizate pentru tragerea de urmase,sunt urmarite pe o perioada de 2-3 ani.Grupa
de elita este an de an schimbata prin introducerea unor noi familii sau eliminarea
altora.Principalele caractere urmarite sunt cele arhicunoscute de toata lumea,cu mentiunea ca pe
primul loc se afla productia de miere.

Familiile doici sunt alese cu 1 an in urma,dintre cele cu o buna dezvoltare in toamna si

primavara.Ambele grupe sunt ingrijite in mod special,scopul principal fiind acela de a avea
populatii masive de albina in preajma demararii cresterii.

O mentiune pentru familiile doici : practicam metoda familiilor ajutatoare,iernand un roi stolon
langa familia de baza,in ideea obtinerii de familii puternice.

Obtinerea si transvazarea larvelor

Metoda aplicata de noi pentru obtinerea matcilor este transvazarea larvelor in varsta de 1 1/2
zile.Obtinem aceste larve astfel : se ia un fagure cladit(culoarea nu conteaza) si se separa matca pe
o singura fata aplicand o gratie Hanneman.Pentru ca matca sa nu treaca pe partea cealalta de
fagure, deci pentru a limita spatiul de ouat,toate fantele existente intre rama si fagure se infunda cu
staniol(nu poate fi ros).

Dupa 24 de ore avem suprafete de fagure insamantate si scoatem matca.Acest fagure ramane
in mijlocul cuibului inca 3-3 1/2 zile,timp in care materialul de crestere o sa ajunga in stadiul
de larva tanara,numai buna de transvazare.
Rama de crestere arata ca in fig.1,ea fiind dotata cu un hranitor in partea superioara si cu un singur
253
leat de crestere. Pe leatul de crestere sunt amplasate uniform un numar de 14 botci artificiale,cu
ajutorul dopurilor de fixare.Fixarea dopului de leat si a botcilor de dop se face cu ceara topita.
In ceea ce priveste metoda de transvazare,practicam o transvazare simpla stiind fiind faptul ca cea
dubla nu aduce mari beneficii.

Acceptarea botcilor , cresterea primara

Rama de crestere o introducem intr-o familie gazduita in stup orizontal de 16 rame,conditia de
baza fiind aceea ca familia sa aiba cel putin 6 faguri cu puiet si o matca tanara.Inainte de
introducerea ramei cu botci,restructuram familia doica formand doua entitati despartite de o
diafragma cu fereastra acoperita cu gratie Hanneman (aprox. 200 cm patrati).Organizarea
cuibului este urmatoarea :

Compartimentul de crestere : 1) Fagure cu miere si polen proaspat ; 2) Fagure cu puiet capacit ; 3)

Rama de crestere cu hranitor ; 4) Rama cu puiet capacit gata de eclozionare ; 5) Diafragma
despartitoare cu fereastra acoperita;
Compartimentul cu matca : 6) - 16) restul de faguri existenti in stup cu mentiunea ca imediat dupa
diafragma se aseaza puietul si terminam cu fagurii cu miere si pastura.

Astfel restructurata,lasam familia fara sa o deranjam,24-36 de ore.La primul control verificam

rama de crestere si daca acceptarea merge bine vom avea un numar variabil de botci acceptate(7-
12 buc).Tot la primul control umplem hranitorul de pe rama cu sirop de zahar,operatiune repetata
peste 2 zile.Dupa 7-8 zile de la transvazare scoatem rama de crestere si o introducem intr-o familie
orfanizata.Putem folosi familia doica ,cu matca,pentru o crestere de matci pe tot sezonul,
practicand restructurari periodice.

Orfanizarea familiei crescatoare - finalizarea cresterii

Pentru a obtine o familie orfanizata,fara puiet necapacit si care sa asigure o continuare favorabila a
cresterii folosim "metoda Jordan".Aceasta metoda consta in izolarea matcii cu ajutorul unei gratii
Hanneman intr-un compartiment separat al stupului.In compartiment mutam matca cu fagurele pe
care o gasim si adaugam de ambele parti cate un fagure gol.

Pe cei doi faguri goi matca continua sa depuna oua(desi spatiul este limitat),iar in compartimentul
2, albinele vor capaci puietul.In concluzie lucrarea de obtinere a familiei orfanizate ,fara puiet
capacit trebuie sa demareze cu 9 zile inaintea introducerii ramei de crestere.Pentru a orfaniza
familia ridicam matca impreuna cu cei 3 faguri(fara albina).Motivul pentru care nu ridicam si
albina acoperitoare este acela ca aceasta albina este tanara, deci apta pentru continuarea
cresterii.Dupa un control atent,rama cu rama,pentru a depista prezenta unor eventuale botci
naturale,putem introduce fara grija rama cu botci.

Recoltarea botcilor - imperecherea in nuclee

La 14-15 zile de la depunerea oualelor,recoltam botcile care vor fi introduse in nucleele de
imperechere.Aici matcile vor ecloziona si apoi se vor imperechea.Avand in vedere faptul ca
metoda aplicata de noi este una care asigura un aflux mic(dar constant), de matci pentru
imperechere am preferat sa formam nuclee pe 3 rame.Acestea pot fi intretinute usor si facand
completari periodice cu puiet capacit pot fi folosite tot sezonul.

Nucleele se formeaza ridicand din diferite familii cate doi faguri,unul cu hrana,unul cu puiet
capacit,impreuna cu albina acoperitoare.In nucleu se mai adauga o rama goala(in care punem si
putina apa) si se mai scutura albina tanara de pe o alta.Dupa 24 de ore de la formarea lor se poate
introduce botca.
254
In aceste nuclee matcile eclozioneaza din botci si se imperecheaza.Pentru a verifica daca matca
este imperecheata,asteptam sa apara primele oua pe fagure.Pentru a simplifica fluxul de
imperechere, matcile care nu depun oua in 15 zile de la eclozionare sunt distruse.

Aprecieri finale
Acesta tehnologie de obtinere a matcilor este sigura si trateaza profesionist problema ,fiind folosita
prin anii 80` de unul din marii producatori de matci ai Europei( Piana - Italia).
Modificarile de ordin personal aduse tehnologiei sunt minime si au vizat doar adaptarea la
conditiile locale.
Numarul de matci obtinut poate fi dimensionat dupa nevoile fiecarui apicultor iar pentru
simplificare se pot elimina unele verigi(ex:continuarea si finalizarea cresterii in familia doica
pornitoare).

VI.LUCRARI DE VARA IN STUPINA - VALORIFICAREA CULESURILOR

Stuparii au depus eforturi deosebite pentru a scoate familiile de albine puternice din primavara
si acum asteapta roadele muncii lor.Culesurile la pomii fructiferi si flora spontana au asigurat
familiilor necesarul de miere si polen.In anii de exceptie se pot obtine si cateva kg de miere
marfa,dar marea multumire este ca albinele au hrana din abundenta.In general culesurile sunt de
mare intensitate,insa durata lor este scurta.Aceste culesuri pot fi timpurii (salcam,zmeuris),de
vara(tei,faneata,floarea soarelui) si tarzii.
Recunoasterea unui cules
- speciile melifere infloresc abundent
- intensitatea zborurilor creste exponential,albinele se inghesuie la urdinis.
- fagurii din cuib se inalbesc datorita faptului ca albinele alungesc celulele si capacesc
mierea.
- pe inserat in stupina se simte mirosul caracteristic al mierii.
- albinele ventilatoare isi intensifica activitatea,pentru a evapora apa din nectarul proaspat
cules.
Conditii pentru valorificarea culesurilor
Devine foarte clar si pentru stuparul incepator cat si pentru cel experimentat ca nu orice
familie de albine din stupina poate valorifica la maxim un cules.Conditiile necesare sunt :
- familiile sa fie puternice si sa ocupe min. 12 faguri standard,dintre care 8-9 cu puiet
- familiile sa fie in stare activa,stiut fiind faptul ca o familie aflata in stare de roire sau in preajma
roitului isi diminuiaza mult activitatea
Cum obtinem acest deziderat? Sunt lucrari care facute la timp, ne pun in ipostaza de a aborda
cu maxim succes culesul:
- familiile de albine trebuie intretinute in stupi de mare capacitate care ofera posibilitatea
ca dezvoltarea cuibului sa se faca normal,depozitarea mierii sa fie asigurata si a caror volum
se poate mari sau micsora
- intensificarea ventilatiei prin umbrirea stupilor,ridicarea partiala sau totala a podisorului
si inlocuirea acestuia cu o sita
- ridicarea periodica de rame cu puiet capacit,cu albina aferenta,aceasta operatiune
prevenind intrarea in frigurile roitului si totodata asigurand marirea efectivului stupinei
- inlocuirea matcilor batrane sau necorespunzatoare cu matci tinere,apte biologic si genetic
pentru performanta
- folosirea familiilor ajutatoare si unificarea acestora cu familia de baza in preajma
culesului,in acest fel asigurand o cantitate mare de albina culegatoare si implicit o productie pe
masura

255
- marirea puterii familiilor ramase in urma cu dezvoltarea,prin imputernicirea lor cu puiet capacit
ridicat din stupii puternici.
Sunt primaveri favorabile dezvoltarii familiilor de albine,in care culesul incepe
timpuriu.Zonele cu salcii,artar,cu flora spontana si mai ales padurile de salcam pot oferi cantitati
importante de miere. Stuparii care au in zona asemenea "comori",sau cei care practica stuparitul
pastoral,obtin rezultate remarcabile.Odata cu sfarsitul primaverii,familiile de albine ating
capacitatea maxima de dezvoltare.Daca nu se intervine ferm,acestea vor intra in frigurile roitului
si culesurile urmatoare-tei,fanete,floarea soarelui- pot fi compromise.Formarea de noi familii si
aplicarea stricta a tuturor masurilor prevazute pentru aceasta perioada,pot impedica pagubele ce
vor urma si dau posibilitatea valorificarii culesurilor urmatoare.
Stuparitul pastoral - generalitati
In cautarea surselor variate si permanente de nectar,se practica deplasarea stupinelor la
masivele melifere.Pentru reusita actiunii stuparii trebuie sa cunoasca : lucrarile legate de
pregatirea si manuirea stupilor inainte si in timpul transportului ; baza melifera,timpul de inflorire
specific fiecarei zone si drumurile de acces spre masiv ; locul efectiv de amplasare a
stupinei,sursele de apa si tot ce tine de locatia respectiva din punctul de vedere al asigurarii unui
pastoral reusit.
Inainte de a efectua deplasarea la locul de cules se face recunoasterea masivului melifer.In
acest fel stabilim cu precizie locul unde va fi amplasata stupina. Se va avea in vedere ca stupii sa
fie umbriti, existenta unei surse de apa(care este foarte necesara),posibilitatea ca stupina sa fie
evacuata usor in caz de urgenta(deci drumuri practicabile). Alegem vetre de stupina la marginea
padurilor,in poienite sau locuri cu raritura de arbori.Toti stupii vor fi verificati inainte de
plecare,trebuind sa ne intereseze atat starea familiilor cat si a cutiilor.Se astupa crapaturile,se
pregatesc toate sistemele de fixare,ventilatie etc.
Vom scoate fagurii plini si extragem mierea.Deplasarea la sursele de cules se va face de
preferinta noaptea: odata ajunsi la masivul melifer stupii se aseaza paralel si nu perpendicular pe
sursa.La culesul de salcam,stupina se aseaza pe locuri insorite - dat fiind faptul ca acest cules are
loc la sfarsit de mai - pentru ca albinele sa primeasca soarele inca de la primele ore ale
diminetii.La tei si floarea soarelui,cules care are loc in perioada de canicula,vom aseza stupii la
umbra.Daca nu putem asigura o umbrire naturala o vom crea prin aplicarea pe capacele stupilor
de diferite materiale(paie,frunze).Daca nu facem aceasta,contingente intregi de albine vor ventila
stupul,neparticipand la cules.
Pregatirea familiilor - manuirea stupilor
Pregatirea stupilor-implicit si a familiilor de albine-se face diferentiat:
-Stupii orizontali: cu o saptamana inaintea debutului unui cules,fiecare familie trebuie
asigurata cu 5-6 faguri,pentru a crea loc suficient depozitarii nectarului.La introducerea acestor
faguri,organizam cuibul astfel : la capatul stupului dinspre urdinis se aseaza un fagure cu
pastura,fagurii cu puiet,inca un fagure cu pastura si miere,faguri cu miere,urmand apoi fagurii
goi.Ce se intampla in timpul culesului : albinele vor umple intai fagurii din cuib,prin depozitarea
mierii in coroane.Cand cuibul este completat in totalitate,depozitarea se continua in fagurii
goi.Cateodata mai este nevoie a se introduce si alte rame cu faguri claditi sau artificiali.
- Stupii verticali cu magazine: crearea spatiului necesar se face prin adaugarea unui
magazin deasupra cuibului.Urmarind culesul si daca constatam ca albinele au umplut
magazinul,mai adaugam un magazin suplimentar,peste cuib, iar deasupra acestuia magazinul
plin.Albinele vor umple si magazinul adaugat si vor capaci mierea in celalalt.
- Stupii multietajati: In cazul unui cules abundent se adauga un al treile corp peste celelalte
doua.Albinele depoziteaza mierea in corpul 2(care are puiet) si incep sa o capaceasca.Acum este
momentul ca modulul 3 sa fie schimbat cu modulul 2.In acest fel depozitarea mierii continua in
corpul 3, acum devenit 2.

256
 Dupa incetarea culesului urmeaza o perioada dificila in viata familiilor.Populatia creste si
sursa de hrana scade.In scopul mentinerii albinelor in stare activa,unii apicultori fac hraniri
suplimentare cu sirop de zahar 1/1.Pentru a crea loc matcii sa oua(cuibul fiind blocat cu miere)se
introduc faguri goi in mijlocul cuibului.
Extragerea si conditionarea mierii
In urma unor culesuri bogate rezulta mari cantitati de miere,care reprezinta poate cel mai
important produs al stupului.Inainte de toate trebuie sa spunem ca mierea este un "organism viu"
si de modul in care o recoltam si preconditionam,depinde finalizarea cu succes a muncii noastre
de 1 an.Apropiata aderare a Romaniei la U.E si exportul actual spre aceste tari au introdus noi
norme de calitate pentru miere.
Scoatem din stupi fagurii plini cu miere cand albinele au capacit cel putin jumatate din
suprafata lor.Se apreciaza ca la 1/3 de suprafata capacita, mierea are un continut de apa de 18-
20%.Sunt insa situatii in care din cauza vremii umede cantitatea de apa depaseste acest procent.
O prima concluzie ar fi aceea ca ramele pline sa fie tinute cat mai mult in stup pentru o buna
maturare.De multe ori se prefera adaugarea de noi rame si corpuri decat scoaterea prematura a
celor pline. Cum scoatem ramele pline: aceasta lucrare se face cu ajutorul afumatorului si a daltii
apicole.Mult hulitele "podisoare izgonitoare" nu se vor folosi,pentru ca prin continutul lor de
substanta activa,riscam sa contaminam mierea.
Fagurii de scos se tin deasupra stupului si prin cateva miscari bruste scuturam albinele.Atentie
mare la matca : din diferite motive aceasta poate fi aici si riscam sa o vatamam.Albinele care
raman se perie cu o pana sau o pensula speciala,dupa care punem rama in ladita de
transport.Executam operatiunea cu grija si rapid pentru a nu starni furtisagul in stupina. Camera
in care facem extractia va fi curata si dezinfectata, lucru valabil si pentru utilajele de extractie.
Inainte de inceperea lucrarii efective de extragere a mierii, se procedeaza la sortarea fagurilor
dupa culoare. Daca extragerea mierii se face mai tarziu fagurii trebuie preancalziti la 35 grade C,
cu un curent de aer cald.
Extractia efectiva a mierii cuprinde doua lucrari: descapacirea fagurilor si extragerea propiu-
zisa a mierii din faguri.Ce fel de echipament folosim: La un nivel mic se poate folosi un vas
descapacitor cu sita pentru separarea mierii de ceara,cutit sau furculita de descapacit,un extractor
tangential,un vas unde se scurge mierea,un maturator,strecuratori diferite.Toate aceste utilaje se
recomanda sa fie din inox sau un alt material agreat de norme. La descapacire cutitul se tine in
pozitie orizontala, cu partea inferioara a lamei in unghi de 35 grade fata de suprafata fagurelui.
Actionam cutitul cu miscari scurte aplicate de sus in jos.
Folosirea extractorului tangential se face intr-o prima faza cu multa atentie pentru ca fagurii
sunt grei si s-ar putea rupe.Dupa ce intoarcem fagurii pe partea opusa, putem mari turatia pana la
200-250 ture/min.Dupa extractie, fagurii goliti se dau familiilor pentru a fi curatati.
Limpezirea mierii este procesul prin care corpurile straine mai grele, cad la fund,si cele mai
usoare se salta la suprafata.Limpezirea unui vas cu miere inalt de 1m se face la temperatura de 20
grade C in 3 zile,iar la 25 grade C in 36 ore.Dupa decantare mierea se va trece in vasele
maturatoare,unde procentul de apa scade pana la limita admisa de norme.Depozitarea finala se
face in recipiente de inox,sau altele agreate de cumparator.
Concluzii
Lucrarile din timpul verii sunt si ele numeroase.Producerea si imperecherea matcilor,formarea
noilor familii si ingrijirea lor,au fost deja expuse in alte pagini asa ca nu mai are rost sa insistam
asupra lor.Dupa cum si singuri v-ati dat seama...vara se numara ....bidoanele..!!!! Succes...!!!
VII.LUCRARI DE TOAMNA IN STUPINA
Vine toamna,mierea a fost extrasa si apicultorul se afla pus in fata unor noi provocari,carora
trebuie sa le faca fata.Dupa cum am mai spus acum incepe anul apicol,toamna reprezentand un
nou debut si un prilej de a pune stupina pe o alta treapta a performantei.Sa trecem iarasi la
treaba:lucrarile de toamna demareaza la inceputul lunii august si se impart in trei mari categorii:
257
- lucrari de intensificare a cresterii puietului; asigurarea rezervelor de hrana pentru iernare;
pregatirea cubului familiilor de albine in vederea unei iernari de calitate.
Intensificarea cresterii puietului
Pentru ca familiile de albine sa iasa cat mai puternice din iarna,trebuie ca inca din toamna sa
asiguram o populatie numeroasa,bine hranita si intr-o stare de sanatate perfecta.Acest lucru nu este
usor de obtinut,stuparul fiind foarte solicitat,atat ca timp,cat si ca volum de munca.Ce masuri
trebuie avute in vedere:
Asigurarea de matci tinere si viabile:
S-a stabilit ca numai o matca tanara poate face fata la un ritm constant de depunere a
puietului.In acest scop nu trebuie sa toleram in stupina matci mai batrane de 2 ani si in decursul
verii sa facem inlocuirile necesare.Biologic matcile batrane isi limiteaza depunerea puietului
atunci cand in natura nu mai exista un cules bogat de nectar si polen,pe cand cele tinere se
comporta altfel:isi mentin ritmul bun chiar daca resursele nectarifere si cele proteice sunt mult mai
mici(intr-un cuvant valorifica mai bine culesurile de intretinere).Un alt avantaj al matcilor tinere
este acela ca in primavara vom gasi un procent redus de familii ramase orfane(dupa unii autori
procentul este de 0,5%).Cu toate astea nu se recomanda ca schimbarea sa se fraca toamna daca
folosim botci sau matci neamperecheate decat in cazuri de urgenta.
Deblocarea cuiburilor
O alta cauza a scaderii depunerii puietului de catre matca este blocarea cuibului cu miere sau
pastura.Odata cu apropierea toamnei si in prezenta unui cules mediu, instinctiv,albinele blocheaza
cuibul,cautand sa-si asigure necesarul de rezeve de hrana.Practic se intampla ca matca sa nu mai
aiba unde depune oua,numarul celulelor libere scazand drastic.
Pentru a inlatura acest neajuns, la stupii orizontali si verticali cu magazine se introduc periodic
in mijlocul cuibului faguri claditi(recomandati cei in care s-au crescut cateva generatii de
puiet).Aceste spatii libere se creeaza prin scoaterea fagurilor marginasi.La stupul multietajat
lucrarea este mult mai simpla si se realizeaza prin inversarea periodica a corpurilor.Atentie
insa,pentru ca trebuie sa avem grija ca niciunul din corpurile inversate sa nu fie corpul care
gazduieste rezervele de hrana.
Asigurarea cu faguri de calitate
Fagurii ce raman in cuibul familiei trebuie sa fie bine construiti,fara celule de trantori sau alte
defecte.Toti fagurii care nu corespund criteriilor vor fi scosi fara a sta prea mult pe
ganduri.Asigurarea cu faguri de calitate trebuie facuta mai ales in "zona fierbinte" a cuibului,adica
acea zona in care primavara se vor creste noile generatii.
Asigurarea de culesuri tarzii si hraniri de stimulare
Prezenta unor culesuri tarzii de nectar si polen impulsioneaza matca sa depuna oua.Prelungirea
acestei perioade aduce mari avantaje stupinei in totalitatea ei,albinele recapatand starea febrila care
caracterizeaza un bun cules.Stuparii pot pune familiile in aceasta stare favorabila fie prin
deplasarea in pastoral la locatiile care ofera culesuri tarzii,fie prin incercarea de asigurare a unei
baze de de cules prin alegerea unei vetre permanente adecvate.
Ce putem spune despre culesurile tarzii? Cert este faptul ca prezenta lor are un impact mult mai
mare in comparatie cu o hranire artificiala de stimulare.Cand stuparii nu pot oferi albinelor aceste
culesuri apeleaza la hraniri de stimulare prin oferirea catre familii a merii descapacite sau a
inlocuitorilor acesteia(sirop de zahar).Despre eficienta acestor hraniri de stimulare o sa discutam
cu alta ocazie,aici limitandu-ne a spune ca se fac in mai multe moduri:descapacirea a 2-3 dm
patrati de fagure cu miere si oferit dincolo de diafragma sau la marginea cuibului;hraniri cu sirop
de zahar concentratie 1/1,cate 200-300 g la interval de 2-3 zile;deasemeni o alta metoda este
stimularea cu zahar tos,umectat putin cu apa sau miere.
Nu trebuie sa ignoram un fapt: hranirile glucidice trebuie completate si cu cele proteice,prin
asigurarea polenului livrat in mod natural sau artificial.In lipsa unui cules se administreaza ca
turtite(pregatite in acelasi mod ca in primavara)deasupra cuibului.
258
 Reducerea si impachetarea cuiburilor
Ca si in primavara in vederea obtinerii unui climat favorabil se procedeaza la o stramtorare a
cuibului; in stup vor ramane numai fagurii care sunt acoperiti bine de albine, marginiti de faguri cu
miere si pastura.Fagurii scosi se trec dincolo de diafragma si prin descapacirea lor mierea v-a fi
carata de albine in cuib.Atentie:nu se lasa pana tarziu in toamna fagurii dupa diafragma,asta pentru
a impedica o formare gresita a ghemului de iernare.
Tot in aceasta perioada se face o impachetare sumara(a nu se comfunda cu impachetarea finala
din toamna).Din fericire pentru posesorii de stupi multietajati,aceste operatiuni nu sunt necesare
decat in cazuri putine,cand familiile nu ajung la nivelul de dezvoltare cerut.Reducerea cuiburilor
va creea in familie o crestere a populatiei si in unele cazuri este nevoie de o noua largire.
Asigurarea rezervelor de hrana
Albinele ierneaza stranse intr-un ghem si in tot acest timp climatul este asigurat de o miscare
continua a lor.Cand conditiile externe permit,familia de albine demareaza cresterea puietului- la
inceput timid,pe suprafete mici de fagure- urmand ca odata cu imbunatatirea vremii,inspre
primavara,cresterea sa fie accelerata.Dupa cum bine stiti albinele ce ierneaza(datorita conditiilor
specifice)traiesc aprox.5-6 luni,deci asigurarea rezervelor pana la aparitia primelor culesuri este o
lucrare foarte importanta.
Aceste rezerve sunt folosite la autointretinere si pentru cresterea puietului.O familie fara prea
multa hrana risca sa se piarda in iarna,asta fara sa vorbim de cantitatile mici de puiet crescute.Ce
trebuie sa avem in vedere pentru a rezolva problema hranei?Cateva deziderate de atins:
Calitatea hranei
Mierea din faguri sa fie numai miere florala.Ca o prima conditie ar trebui sa mentionam ca
mierea de mana trebuie eliminata in totalitate din stupi.Daca iernam familiile cu aceasta miere in
faguri riscam sa pierdem albinele(acestea neputand face zboruri de curatire).O alta conditie ar fi
aceea ca mierea din faguri sa fie capacita.Mierea este un produs hidroscopic si prin ramanerea
libera pe faguri(fara a fi capacita) se poate deteriora.Consumata de albine, mierea alterata produce
boli grave.Deasemeni se prefera ca albinele sa ierneze cu rezerve de miere care nu cristalizeaza.In
special mierea de rapita,prin puterea mare de cristalizare,este foarte daunatoare si trebuie
inlaturata.

Ramele de miere si pastura

De preferat este ca ramele sa fie recoltate la culesurile de primavara-vara.O rama corect aleasa
este aceea care cuprinde miere pe ambele fete cam 2/3 din suprafata.Cantitativ asta inseamna ca o
rama standard de orizontal contine 2,7-3 kg miere iar una de multietajat 1,8-2 kg.Se accepta ca o
ultima optiune si rame cu 1,5 kg miere,dar acestea trebuie folosite cu multa precautie.Bineinteles
acesti faguri vor fi foarte bine construiti.Ca rezerva de pastura,fiecare familie trebuie sa aiba min.
1 fagure cu pastura,fiind si pentru acest fagure valabile recomandarile(privind calitatea lui)facute
la cei cu miere.
Hranirile de completare
Hai sa vedem cand si in ce cazuri se fac hranirile de completare.Sunt cazuri cand familiile nu
pot strange mierea necesara datorita conditiilor meteo;apoi cand mierea de mana trebuie
inlocuita,sau cand s-au facut greseli de ordin tehnic in intretinere.In cazul stupului vertical cu
magazine sunt probleme care apar din insasi constructia lui(mierea este depozitata in fagurii de
stransura) si care reprezinta un caz aparte.
Incepem aceste hraniri cat mai timpuriu,adica imediat dupa ce s-au terminat culesurile de
vara.Trebuie sa facem o distinctie intre hranirile de completare si hranirile de stimulare,fiecare
avand rolul si scopul sau.In cazul in care hranirea de completare se face cu sirop de zahar trebuie
ca la aceasta sa participe in principal albinele care nu vor intra in iarna.Daca nu respectam
recomandarea atunci albina din iarna va fi uzata si incapabila sa asigure o viata normala in stup(ele
vor muri inainte de a creste generatiile noi de puiet).Ca un principiu general,hranirea de
259
completare o facem dupa ce am redus cuiburile la numarul de faguri pe care se va face
iernarea.Cantitatea de miere din faguri trebuie sa fie cea indicata,iar mierea completata sa aiba
timp pentru a fi capacita.
La completare se va folosi un sirop de zahar,1/1,cu un adaos de 1 gr acid citric(sare de
lamaie),la litru.Administrarea hranei se face in portii medii sau mari(2-3 kg),seara,cu luarea de
masuri stricte de prevenire a furtisagului.O sa observam ca nu toate familiile ridica siropul de
zahar peste noapte si in acest caz devine necesara micsorarea portiilor.Cand timpul este
inaintat,siropul de zahar se poate inlocui cu serbet.Trebuie sa remarcam insa ca cea mai eficienta
metoda de completare este cea cu miere,pe care o descapacim de pe faguri si o administram dupa
diafragma.
Pregatirea cuibului familiilor de albine
Cu ce am putea compara aceasta lucrare?Poate cu aranjarea spatiului locuibil intr-o casa,pentru
ca toata lumea sa se simta bine.Aranjarea cuiburilor familiilor de albine se face in functie de
terminarea culesurilor,starea vremii si prezenta puietului.Timpul acestei aranjari difera de la an la
an,iar stuparul trebuie sa aprecieze foarte bine momentul ales.In principiu in cuib se lasa atatia
faguri cat sa fie ocupati de albine,iar acestea sa aiba acces la hrana toata iarna.Sunt trei metode de
aranjare a fagurilor:
- amplasarea bilaterala : este cea mai folosita metoda,si consta in aranjarea fagurilor mai
plini cu miere spre extremitati iar catre mijlocul cuibului in ordine descrescanda.
- amplasarea unilaterala : se foloseste in general pentru a ierna doua familii intr-un
stup.Fagurii se randuiesc de o parte si de alta a diafragmei.Langa diafragma se aseaza
fagurele cu cea mai mare cantitate de miere,urmand fagurii cu cantitati descrescatoare.
- amplasarea centrala : fagurii din centrul cuibului contin cea mai mare cantitate de
miere,urmatorii(asezati simetric)fiind pusi cei cu miere din ce in ce mai putina.
La toate tipurile de aranjare se va urmari ca fagurii sa nu contina mai putin de 1,5 kg miere si
sa fie bine construiti(mai ales cei din cuibul efectiv).La stupii multietajati iernarea trebuie facuta
de regula pe doua corpuri,in corpul superior trebuind sa existe 14-15 kg de miere.In corpul de jos
mierea se gaseste doar pe fagurii laterali.In cazurile cand familia ierneaza pe un singur
corp(situatie care nu e de dorit)se va prefera o asezare centrala a fagurilor.

VIII.RARI DE IARNA IN STUPINA

Spre sfarsitul toamnei conditiile de viata ale albinelor se schimba foarte mult.Venirea noptilor
reci si foarte reci le obliga sa se grupeze in "ghemul de iernare".Lucrarile pe care le-am facut in
toamna acum isi arata roadele.Ce mai putem face pana la deplina instalare a iernii?
Izolarea termica a cuibului
In toamna am facut deja o impachetare sumara,insa acum va trebui sa o facem pe cea
recomandata pentru iernare.Se stie ca albinele nu incalzesc stupul ci doar interiorul
ghemului.Trebuie sa stim ca izolarea termica nu se face pentru a creste temperatura in stup ci
pentru a feri albinele de variatiile bruste ale temperaturii.Literatura de specialitate recomanda doua
metode de impachetare:bilaterala si unilaterala.Experientele ultimilor ani au aratat ca o
impachetare bilaterala nu este necesara pentru ca izoleaza prea mult cuibul.
Totusi,ea se aplica familiilor de albine slabe,pentru familiile normale fiind recomandata cea
unilaterala.In ce consta impachetarea unilaterala: la stupii orizontali si cei verticali cu
magazine,fagurii se aseaza spre peretele mai incalzit al stupului.La diafragma se astupa toate
fantele (se poate folosi si banda scotci) si se izoleaza cu materiale care nu creaza
condens.Deasupra podisorului se aplica o alta impachetare din aceleasi materiale.Impachetajul nu
trebuie sa fie prea gros pentru a permite evacuarea apei din stup.Stupii multietajati-din nou cel mai
usor de manevrat-se impacheteaza numai superior,deasupra podisorului sau unilateral de catre
stuparii care sunt "Toma necredinciosul" si se ghideaza dupa principiul "totul e bun,daca nu

260
dauneaza".
Ventilatia stupului
Ventilatia stupului este foarte importanta,daca ne ghidam dupa experienta trecutului;familii de
albine puternice in toamna,au iesit din iarna ca niste umbre de nerecunoscut.Si asta datorita
greselilor care au fost facute,cand nu s-a asigurat o ventilatie corespunzatoare. O ventilatie corecta
este lipsa totala a oricaror curenti,altii dacat aceia proveniti din schimbul de aer,dintre urdinis si
fanta din podisor.Deci prima masura ar fi ca orice orificiu(in afara de cele doua mentionate)sa fie
astupat.Este recomandata si o anumita marime a urdinisului,care s-ar situa undeva la valoarea de
0,5cm pentru fiecare spatiu dintre rame.
In ceea ce priveste marimea fantei din podisor,un mare stupar roman recomanda:"orificiul de
aerisire din podisor,trebuie sa fie de marimea unei palme".Daca curentii de aer vor circula numai
intre aceste doua fante(urdinis- podisor),veti asigura albinelor dumneavoastra o traversare in bune
conditii a iernii.Aceasta tehnica se aplica la toate tipurile de stupi existenti in exploatare.
Aplicarea tratamentelor de toamna
Tratamentele cele mai eficiente impotriva varozei se aplica in lipsa puietului.Acest lucru se
intampla mai tarziu in toamna,spre inceputul iernii.Stuparii trebuie sa profite de zilele-putine ce-i
drept-de vremea buna si sa faca aceste tratamente conform prospectului si recomandarilor
producatorilor de medicamente.
Protectia generala a stupinei
Conditiile grele din timpul iernii necesita luarea de masuri de protectie speciale. In acest scop,
stupii vor fi mutati si asezati pe vatra de iernare.Stupina se va proteja cu garduri de inaltime medie
care impiedica o circulatie periculoasa a curentilor de aer. Stupii vor fi asezati pe postamente
speciale, avand grija ca sa li se asigure o anumita inclinare. Aceasta masura este benefica, in
eventualitatea ca apa rezultata din condens va fi eliminata. Exista 3 metode de iernare: iernarea in
aer liber,iernarea in cojoc si iernarea in adapost.Din punct de vedere al avantajelor si
dezavantajelor oferite de fiecare metoda in parte este de discutat.Recomandat insa este o iernare in
aer liber,cu luarea masurilor mai sus mentionate.
Supravegherea albinelor iarna
Odata cu venirea iernii, lucrarile din stupina s-au incheiat.Pentru stuparii care au facut toate
lucrarile"ca la carte"urmeaza o perioada de 2-3 luni in care vizitele la stupina reprezinta simple
vizite de supraveghere.Mai mult,exista o anumita categorie de stupari,care nu mai trec in aceasta
perioada pe la albinele lor;prima vizita fiind facuta pe la inceputul lunii martie.Acestia sunt
"meseriasii",cei care pe baza experientei acumulate pot duce lucrarile din timpul anului la
perfectiune.
Dar ce avem de facut noi cei care nu ne incadram in aceasta categorie? La cate 3 saptamani
interval,vizitam stupii si cu ajutorul unui stetoscop(se poate si cu unul improvizat)ascultam
zgomotele din stupi.Ce ne-ar putea indica ele?
- un zumzet moderat si uniform e un indiciu ca totul este in regula.
- un bazait puternic ne indica, ca familia are probleme si ca exista o stare anormala in stup.
- un zumzet slab inseamna ca albinele sunt infometate.
- zumzetul neuniform si plangator indica absenta matcii.
Stuparul mai are o posibilitate de apreciere a starii familiilor de albine iarna,aceasta numindu-
se "foaia de control".Prin examinarea resturilor si albinelor moarte de pe ea,ne putem da seama
daca exista probleme. La stupii orizontali unde "foaia de control" nu se poate instala,se
examineaza resturile care sunt scoase prin urdinis cu o sarma.
Zborurile de curatire iarna
Stiti inca din primavara cat de benefice sunt aceste "zboruri de curatire".Inainte de inceputul
iernii albinele fac zboruri de curatire, fapt care are influente pozitive in ce priveste iernarea.Nu de
putine ori in unii ani cand temperaturile depasesc 12 grade C ,in lunile decembrie,ianuarie

261
 februarie sunt conditii favorabile ca albinele sa iasa din stup.Stuparul- ca si in primavara -trebuie
sa stimuleze aceste zboruri luand urmatoarele masuri:
- curata urdinisurile,ridica capacele si saltelutele izolatoare,curata zapada,imprastie paie. O
practica des folosita este si "lovirea" usoara a stupilor pentru ca albinele sa se agite si in acest
fel sa iasa.
Un indemn: profitati de zilele calde si fiti prezenti in stupina pentru a supraveghea zborurile
de curatire, asa veti fi scutiti de multe necazuri ce ar putea sa apara daca acestea nu se fac de
toate familiile.
Indreptarea starilor nedorite
In viata unei familii ce ierneaza pot interveni diferite probleme care trebuie rezolvate.Aceste
cazuri speciale nu sunt de dorit sa apara, dar cateodata totusi se intalnesc in practica apicola(cele
mai multe fiind provocate chiar de noi).
- familiile au ramas fara hrana sau nu au acces la aceasta;albinele aflate intr-o astfel de
situatie necesita o hranire suplimentara.Aprovizionarea se face cu faguri de la rezerva.Dupa
ce deschidem stupul,localizam ghemul de iernare.Introducem apoi fagurele in locul in care
lipseste hrana,nu inainte insa de a gauri fagurii de 2-3 ori,pentru a inlesni circulatia
albinelor.O alta metoda este hranirea cu miere cristalizata fin,framantata cu zahar pudra.Din
acest amestec se fac turte de 1,5 kg ambalate in pungi gaurite sau hartie(deasemeni gaurita)si
se administreaza albinelor deasupra intervalelor gasite in suferinta.Cand nu avem miere
indemna la boli,sau pur si simplu aceasta lipseste,se foloseste serbetul de zahar administrat ca
in cazul precedent(turte).Se pot face si hraniri cu sirop de zahar dens,administrat in faguri dar
asta numai catre sfarsitul iernii cand albinele il consuma cu placere.
- familia a ramas orfana : la controlul auditiv constatam ca albinele au ramas fara matca.Ideal
ar fi ca rezolvarea problemei sa se faca cu matci de rezerva.Iernarea acestor matci fiind o
chestiune destul de dificila,se ajunge in situatia in care acestea lipsesc.De aceea practica cea mai
des folosita este unirea familiei in suferinta cu o alta(mai slaba dar care are o matca buna)
Toate aceste lucrari se fac intr-o incapere incalzita(aprox. 15 grade C) in care ferim stupul de
temperatura scazuta de afara.Aceste probleme ce apar trebuie neaparat rezolvate pentru ca de ele
depinde supravietuirea familiei in ansamblu.
Conditii generale de iernare
Cand alegem vatra de iernare pentru albinele noastre o facem cu grija.Ce trebuie sa urmarim:
- sa poata fi protejata de vanturile reci.
- sa asigure linistea necesara albinelor;daca albinele vor fi deranjate de pasari sau animale,sau
de zgomote de alta natura,se vor agita,vor consuma multa miere si se vor imbolnavi.
- sa poata fi curatata usor de zapada iar apa sa se scurga usor(sa nu balteasca)
Zapada care se depune pe stupi nu trebuie neaparat curatata decat in cazul cand prinde o crusta de
gheata ; cea afanata asigura o mai buna izolare termica.Atentie : instalati si gratare la urdinis
impotriva soarecilor (nu uitati cum am uitat eu acum sa va spun).
Concluzii
La o prima vedere stuparii incepatori cred ca programul de iarna este mai lejer in ce priveste
lucrarile ce trebuie facute ; este un adevar,numai ca asta se intampla cand lucrarile din toamna si
de la inceputul iernii au fost bine facute.Deci mare atentie.....

IX.BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR

Acest capitol din intretinerea albinelor este ca o Cenusareasa : intotdeauna lasat de
izbeliste,tratat cu indiferenta,urat,dar foarte frumos si mai ales necesar.Daca in alte directii se mai
poate face rabat de calitate,aici nu exista jumatati de masura ci doar lucruri bine facute.Un sfat:nu
ocoliti si nu tratati cu indiferenta problema,pentru ca in definitiv este o situatie de "a fi sau a nu
fi".Aici va vom prezenta principalele boli care apar in stupina si modul lor de prevenire si

262
tratament.Pentru a nu incarca cititorul cu prea multa informatie,aceste boli au fost selectate dupa
doua criterii : frecventa aparitiei lor si virulenta cu care se manifesta.
Nosemoza - o boala ce poate fi prevenita
Denumita de multi si "boala mizeriei", este o boala parazitara care apare in urma existentei
factorilor favorizanti in stup :lipsa zborurilor de curatire in timpul iernii ; rezerve de hrana slab
calitativa (miere de mana,necapacita) ;adaosuri proteice necorespunzatoare ; lipsa curateniei si
nedezinfectarea stupilor ; umiditatea crescuta ; iernarea grea si neconfortabila.Boala este cauzata
de un protozoar care se gaseste in toti stupii in stare latenta si se activeaza la aparitia conditiilor
prielnice.
La o infestare incipienta cu nosema,semnele clinice sunt mascate,fiind vizibile numai cand
incarcatura per individ de paraziti ajunge la o anumita limita.Practic nosemoza netratata la timp
scurteaza viata albinelor,reduce drastic capacitatea de productie.In final se ajunge pana la
disparitia definitiva a familiilor,printr-o decimare rapida.Semnele clinice sunt :urdinisul si
interiorul stupului sunt murdarite cu pete diareice de forma unor mici cordoane intrerupte ;
albinele prezinta abdomenul umflat ; o stare de slabiciune a intregii familii ; neingrijirea adecvata
a puietului.
Deoarece aceasta manifestare clinica este intalnita si la alte boli(vezi diareea),punerea unui
diagnostic sigur este mai complicata,necesitand examinarea probelor de catre un laborator
specializat.Totusi cand boala este avansata si stuparii pot pune un diagnostic corect,prin cercetarea
catorva albine moarte.Se procedeaza in felul urmator : se ia albina,separam capul de corp si cu o
penseta fina,scoatem intestinele.La albina sanatoasa intestinul este galben sau maroniu,pe cand la
cea bolnava culoarea este alb-laptoasa.Masuri igienico-sanitare de preventie si combatere a
nosemozei :
- inlocuirea la max.2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi ; exista metode de inlocuire anuala
a fagurilor,dar daca macar la 3 ani albinele stau pe un cuib nou,este perfect.
- distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareece ; si ramele vechi care nu mai
pot fi dezinfectate corect,se distrug.
- colectarea periodica a tuturor resturilor din stupi si arderea lor imediata.
- in familiile cu nosemoza se inlocuiesc obligatoriu matcile,indiferent de varsta si calitati.
- curatarea anuala a stupilor cu soda caustica 4% (preventiv),sau de cate ori este
nevoie(dupa constatarea bolii) ; la utilajele si uneltele metalice,se fac fumigatii cu formol 3%;
aceste dezinfectii vor fi urmate de o clatire abundenta cu apa.
- supravegherea permanenta a familiilor si executarea masurilor adecvate fara intarzieri
sau amanari.
- folosirea cu precautie a hranirilor proteice de primavara (adaos de polen sau pastura in
miere) si interzicerea cu desavarsire a hranirilor cu inlocuitori ai polenului si miere.

TRATAMENT NOSEMOZA - PROTOFIL: In Romania aceasta boala se trateaza cu preparatul

"Protofil".Este un extract din ingrediente naturale care nu creaza prejudicii,nici albinelor,nici
produselor stupului.Prin continutul de principii active(vitamine si microelemente),stimuleaza
secretia enzimatica digestiva a albinelor si larvelor,inhiband parazitul.Mod de administrare :
Protofilul se administreaza in sirop cate 17 ml/l sau in pasta de zahar,miere si zahar,cate 34
ml/kg.Se administreaza toamna in siropul pentru stimulare sau completare sau primavara in pasta
sau siropul de stimulare.Tratamentul se executa de cate ori este nevoie,cu o singura conditie:
cantitativ doza de Protofil sa nu depaseasca 80 ml/familie/an. Pentru o reusita deplina cititi cu
atentie prospectul producatorului si respectati dozele de administrare.

TRATAMENT NOSEMOZA - FUMIDIL B : Un alt preparat,mai vechi,adus din import si din

pacate nu prea folosit de stuparii romani este Fumidil B.In tarile U.E este singurul preparat

263
folosit pentru tratamentul nosemozei.Ca principiu activ,Fumidil B,are la baza antibioticul
fumagilina. Administrare:
Se administreaza amestecat in sirop astfel : la o colonie mare 25 g principiu activ la 1litru
sirop,la una medie 18 g/0,750 litri sirop,iar pentru un roi 18 g/0,500litri sirop.Aceste cantitati se
administreaza saptamanal.Sunt doua moduri de administrare : in hrana albinelor,cu preparatul
livrat in hranitor ; prin pulverizarea pe rame si peretii stupului iar siropul ramas ,livrat ca hrana.
In total se fac 8 administrari la interval de 7 zile,intre administrare.Dupa cum vedeti tratamentul
este de durata,iar prin faptul ca principiul activ este un antibiotic,exista riscul de contaminare a
mierii daca este facut in plin sezon activ.Recomandam mare precautie.

TRATAMENT NOSEMOZA - NECONVENTIONAL :Unii stupari romani mai folosesc un ceai

de plante(cimbru,coada soricelului etc) la care adauga o mica cantitate de macerat de
usturoi.Componentele se amesteca cu 750 g sirop de zahar si se da albinelor in portii de 200
g.Conform celor spuse in multe cazuri s-au obtinut rezultate bune.
Concluzii: orice tratament folositi,respectati dozele, modul de administrare recomandat,
perioada etc. Dublati tratamentele medicamentoase cu masuri igienico-sanitare draconice, pentru
ca altfel rezultatele vor fi minime.

Varrooza - o lupta de durata

Despre varrooza s-au scris teancuri de carti si articole.Aparuta pe la noi,la sfarsitul deceniului
7, este poate cea mai raspandita boala si din pacate nu se intrevede o raza de speranta pentru
eradicarea ei.Boala este produsa de un acarian,Varroa Jacobsoni,care ataca albinele in toate
fazele vietii.Infestarea coloniilor are loc treptat,pe o perioada de 2-3 ani,ducand in final la
distrugerea acestora.In apicultura varrooza a devenit prioritatea nr 1,fiind imaginate tot felul de
tratamente pentru a-i limita efectele nefaste.
Manifestarea clinica :albinele si trantorii prezinta malformatii, puietul este pestrit,larvele mor
in pozitii nefiresti,albinele nu se mai ocupa de puiet si chiar parasesc stupul, mortalitate mare in
faze avansate.Raspandirea bolii se face prin ratacirea albinelor infestate, furtisag, patrunderea in
stupina a materialului genetic fara certificat sanitar etc.
Depistarea bolii :la inceputul infestarii prezenta acarianului nu se face remarcata.Pentru a
depista la timp boala si a stabili gradul de infestare procedam in mai multe feluri:o metoda ar fi
examinarea foii de control si constatarea numarului de acarieni morti si cazuti pe ea;daca in
lunile iunie si iulie cad intre 5-10 bucati/zi,trebuie sa stim ca albinele sunt in suferinta. O alta
metoda este examinarea celulelor ce contin puiet de trantor;acarianul are o predilectie pentru
acest puiet si apicultorul desfacand cateva celule poate constata cu usurinta cat de grava e
situatia.In ultima faza de infestare,acarienii pot fi observati si cu ochiul liber pe albine si trantori
daca privim cu atentie.
Un lucru trebuie inteles de la inceput: cand ne tratam albinele obtinem numai o reducere
masiva a numarului de acarieni, aflata la limita inlaturarii pericolului.In principiu, stupina ar
trebui sa fie un "spatiu inchis", insa circulatia facila a albinelor (pastoral,vecinatati) nu
favorizeaza aceasta stare.

TRATAMENT VARROOZA -VARACHET: Substanta activa, raspandita prin fumigatii,

actioneaza asupra parazitilor prin contact molecular. Este un medicament de sinteza, cu un bun
randament, care administrat corect duce la reducerea masiva a parazitilor.Un dezavantaj: Prin
modul de administrare (fumigatii), nu actioneaza si asupra puietului capacit. De aceea cele mai
eficiente tratamente sunt cele de toamna, cand in stupi nu mai exista acest puiet capacit. Retineti
acest lucru pentru ca este foarte important.
Modul de administrare:Toamna,la sfarsit de septembrie (sau functie de vreme),cand puietul
capacit a disparut se fac 3 tratamente. Este permisa existenta unei cantitati mici de puiet la
264
primele doua tratamente, insa cel de-al treilea se face neaparat fara prezenta acestuia.Intervalul
intre tratamente este de 7 zile, iar temperatura exterioara sa fie peste 12 grade C.
Prin urdinis,asezata pe o tablita,se introduce o banda speciala,aprinsa,pe care picuram
substanta activa : 2 picaturi pentru un corp multietajat,3 picaturi pentru un corp Dadant si 4
picaturi pentru un stup orizontal. Atentie la aprinderea benzii: nu inhalati fumul si mai ales
supravegheati stupii, pentru ca este pericol de incendiu.Tratamentele se fac dimineata devreme
sau seara cand majoritatea albinelor sunt in stup.Nu mariti doza de substanta activa pentru a nu
intoxica albinele.
Astfel tratate si scapate de majoritatea acarienilor familiile vor ierna in bune conditii.In
primavara se mai face un tratament (o singura administrare), profitand de faptul ca puietul este
putin extins.Unii autori mai indica si un al treilea tratament dupa extragerea mierii de salcam,insa
avand in vedere eficienta scazuta,si pericolul mare de contaminare,ramane la latitudinea fiecaruia
daca e bine sau nu.

TRATAMENT VARROOZA - MAVRIROL : Mavrirolul este destinat combaterii varozei cat si

a braulozei la albine.Substanta activa este "mavrik" si se administreaza sub forma de benzi textile
impregnate,actionand prin contact.Prezentarea este in role de 5 m,o cutie fiind folosita la 10
familii.
Dupa terminarea tratamentului cu Varachet si inainte de strangerea albinelor in ghemul de
iernare,se introduc fasii de Mavrirol in mijlocul cuibului si avand grija ca acestea sa nu intre in
contact cu fagurii(pe cat posibil).Acestea vor ramane 3-4 luni in cuib,actionand latent prin
contact.Mare atentie insa la inceputul primaverii sa scoateti benzile(si pe cele cazute pe fundul
stupului),pentru ca riscati sa contaminati mierea.Se poate afirma ca tratamentul cu Mavrirol este
o prelungire fericita a celui cu Varachet,astfel fiind eliminati si parazitii care eventual au scapat
in toamna.

TRATAMENT VARROOZA - ACID FORMIC : In Occident pentru a limita cat mai mult
efectul nefast al medicamentelor de sinteza asupra produselor stupului se practica asa numita
"chimie biologica".Acidul formic fiind o componenta care se gaseste in multe alimente a devenit
un produs preferat.Folosirea lui de catre stuparii romani este insa la scara redusa.Tratamentul cu
acid formic nu se face inainte sau in timpul culesului,cea mai buna perioada de aplicare fiind la
sfarsitul verii dupa ce ridicam mierea din stupi.Conform literaturii de specialitate si tratamentele
de primavara duc la cresterea procentului de reziduri din miere si ceara.
Modul de administrare: O placuta de carton de 20/30 cm si 1,5 mm grosime,se imbiba cu acid
formic in concentratie de 60%.Pentru un fagure standard se folosesc 2 ml acid formic diluat,deci
pentru un corp Dadant aprox. 20 ml.Este recomandat ca placuta de carton sa fie asezata pe fundul
stupului si acoperita cu o plasa de sarma cu ochiuri mici,pentru ca albinele sa nu intre in contact
cu substanta activa.Tinem placuta in stup 5-7 zile,facem o pauza de alte 7 zile,si apoi repetam
operatiunea de 3 ori,in total fiind facute 4 tratamente. Temperatura la care se face tratamentul
este de 12-25 grade C.Ca o recomandare suplimentara ; restrangeti pe cat posibil cuibul pentru a
mari efectul si fiti atenti la manevrarea acidului pentru ca este puternic coroziv.
In urma folosirii acestui tratament se obtin rezultate bune fiind distrusi chiar si parazitii din
celulele capacite.Asezarea placutei pe fundul stupului si nu pe partea superioara a ramelor
protejeaza matca.

TRATAMENT VARROOZA - METODA BIO : Am mai vorbit ca acarianul varooa are o mare
preferinta,puietul de trantor ;apicultorii trebuie sa profite de aceasta "slabiciune" a parazitului si
sa procedeze astfel pentru a-l inlatura ; o prima varianta ar fi aceea de a folosi rama claditoare pe
tot parcursul anului si dupa ce fagurii cu celule de trantor sunt construiti,insamantati si capaciti sa
fie recoltati.Cealalta varianta consta in introducerea unei rame cu celule de trantor in toamna, la
265
 marginea cuibului si ridicarea acesteia in primavara dupa ce a fost insamantata si
capacita.Trebuie spus ca aceste metode nu ne scapa de acarieni insa pot fi un mijloc eficient de a
mai reduce din ei.

Concluzii : lupta cu acest adevarat distrugator este o lupta de durata.Bineinteles ca mijloacele de

combatere in lume sunt mult mai largi.Sunt o serie de medicamente si metode de care romanii
doar au citit.Simpla lor enumerare nu ar ajuta cu nimic.Ceea ce trebuie sa stim este ca aplicand
cu discernamant si la timp ceea ce avem,putem obtine rezultate bune.

Loca americana - o boala care starneste controverse

Loca americana este o boala bacteriana,foarte contagioasa,produsa de agentul patogen Bacillus
larvae.Boala apare catre sfarsitul primaverii sau pe tot parcursul verii si afecteaza numai puietul, a
carei moarte survine dupa capacire.Putem afirma ca loca americana este boala puietului capacit,iar
prin efectele nefaste pe care le are asupra familiilor, este una dintre cele mai periculoase si de
temut. Contaminarea se face prin circulatia albinelor de la un stup la altul (sau stupina), unelte,
miere sau polen infestat, achizitii de roiuri si familii afectate de boala.

Manifestare clinica: aspect imprastiat al puietului, moartea larvelor (numai a celor capacite), miros
de clei de tamplarie a larvelor moarte, aderenta la celule a larvelor, prezenta solzisorilor uscati.

Diagnosticare :cea mai sigura diagnosticare se face de catre un laborator specializat.O

diagnosticare destul de sigura (in faza mai avansata a bolii) se poate face si de catre stupar prin
interpretarea semnelor clinice si prin asa numita "metoda a betigasului" ; se ia un betigas,chibrit
sau scobitoare si se introduce in celulele cu puiet mort ; daca lichidul (larva moarta) se intinde intr-
un filament lung,sigur este loca americana ; lichidul dens (larva moarta) are culoarea galben-
cafenie,mergand pana la culoarea cafelei cu lapte.

TRATAMENT LOCA AMERICANA - Fiind o boala intalnita in toata lumea tratamentul locii
americane se poate caracteriza astfel prin "cate bordeie,atatea obicee".In principiu boala se poate
trata cu antibiotice,numai ca de aici pleaca toate divergentele.Antibioticele sunt "proscrise" in
U.E,iar prin tratament acestea trec in miere,polen,ceara,pastura si produsele devin impropii
exportului.

Cum procedeaza "puritanii" din U.E cu familiile bolnave: unii distrug toate familiile de albine si o
iau de la capat, cu repopulari masive cu material genetic indemn de boli(oare asa o fi?..in orice caz
asa se intampla la modul declarativ) ; o alta alegere este aceea de aplicare a procedeului "roiului
artificial" ;procedeul consta in eliminarea tuturor fagurilor din stup si distrugerea sau prelucrarea
lor in locuri autorizate,cu recuperarea cerii. Albinele impreuna cu matca se trec in alt stup
dezinfectat, prin scuturare si introduse cu ajutorul unei palnii mari de carton. Noul stup se doteaza
numai cu faguri artificiali,albinele urmand sa fie hranite cu sirop de zahar 1/1,daca nu exista cules
in natura.Practic metoda reprezinta punerea familiei in stare de roi artificial.Se afirma ca mierea
care mai exista in gusa albinelor,contine o cantitate mica de spori care nu mai duce la o noua
infestare.
In literatura de specialitate,mai este o referire la tratamentul cu antibiotice,care poate fi prescris
de catre medicul veterinar (uite ca si-au lasat si ei o portita de iesire).Toate metodele sunt urmate
de o dezinfectare puternica .Lucrul bun care trebuie luat de la ei este acela ca pun mare pret pe o
preventie anuala a bolii.Cert este ca pe plan legislativ,fiecare tara din U.E,are o anumita politica in
domeniul apicol,neajungandu-se la un punct comun.
Acum sa trecem la Romania : ca si altii (ex.americanii), in Romania specialistii considera ca
familiile bolnave de loca americana pot fi salvate. Pretul este insa mare,stuparii ramanand cu
266
satisfactia ca si-au salvat stupinele.Bineinteles daca avem nenorocul ca stupina noastra sa fie
afectata de loca americana,intreaga cantitate de produse este compromisa (cel putin la export).Toti
stuparii romani trebuie sa inteleaga ca trebuie sa ia masuri de preventie ; schimbarea la max. 2 ani
a tuturor fagurilor din stupi ; dezinfectarea anuala a stupilor,ramelor,fagurilor de la rezerva;
dezinfectarea de cate ori este nevoie a uneltelor; prevenirea furtisagului ; mentinerea in stupina
numai a familiilor puternice (cele slabe se unesc sau se distrug); procurarea de material genetic
indemn de boli ; limitarea pe cat posibil a pastoralului ; mentinerea stupinei ca un teritoriu
"inchis",etc.
Combaterea si tratarea bolii : Combaterea locii americane incepe prin distrugerea familiilor
slabe,mai ales daca acestea sunt atacate si de alte boli.La familiile puternice se distrug numai
fagurii care prezinta semne de boala.Antibioticele folosite in tratament sunt LOCAMICIN ,
SULFATIAZOL ,TERAMICINA ; modul de administrare,dozele si alte reguli de administrare le
gasiti in prospectul pus la dispozitie de producator. Din nou trebuie spus ca tratamentul care nu
este urmat de masuri igienico-sanitare se face in zadar.Sa recapitulam ce avem de facut : distrugem
familiile slabe ; curatam stupii de urme de ceara,propolis,ii spalam cu lesie de soda caustica
4%,clatim bine cu multa apa,apoi flambam lemnul cu lampa de benzina sau gaz ; indepartam fara
mila fagurii cu puiet afectat de boala,flambam usor ramele cu flacara ;spalam si dezinfectam toate
uneltele si utilajele ;curatam toate resturile si le ardem ; mierea extrasa este buna numai pentru
consumul uman,fiind total interzisa hranirea albinelor ;
Doua sfaturi de incheiere: NU faceti tratamente preventive cu antibiotice, pentru ca nu sunt
necesare. Asa riscati sa pierdeti (prin contaminare) toata recolta de produse. Celalalt sfat este :
preveniti boala, pentru ca altfel o sa aveti mari necazuri !!!

Loca europeana - sau "dracul nu e asa de negru"

Trebuie sa spunem din start despre loca europeana ca este o boala tratabila.Loca europeana nu
trebuie niciodata confundata cu cea americana, pentru ca nu are un impact la fel de grav,decat daca
nu o combatem.Primul sfat : daca constatati prezenta bolii , nu va repeziti direct la
antibiotice,pentru ca de multe ori albinele reusesc sa invinga boala,daca luam masurile adecvate.

Manifestare clinica - Boala are o incidenta mai scazuta asupra familiilor de albine,decat loca
americana.Cu precadere ataca puietul in stadiul de larva tanara(3-4 zile) si mai rar larvele
capacite.Perioada de aparitie este in primavara,in preajma primului cules principal(salcam)sau
intre culesuri,de unde se trage concluzia ca ataca familiile de albine cand sunt in
dificultate.Familiile atacate prezinta urmatoarele semne clinice :faguri pestriti ; larvele moarte sunt
rasucite in celule,fiind atacate cu precadere larvele necapacite(nu lipsesc insa si cele capacite);
larvele descompuse sunt de culoare cafenie inchisa ; capacelele celulelor atacate sunt infundate si
cel mai probabil si gaurite ; mirosul larvelor moarte este de "acru",fiind similar cu cel al
otetului.Daca ati citit la loca americana despre "proba betigasului",aflati ca la loca europeana nu se
formeaza filamente( masa descompusa nu se intinde,decat in cazuri rare).

Modul de raspandire - Boala se raspandeste in acelasi mod ca in cazul locii americane: albine
hoate sau ratacite,miere contaminata,unelte contaminate si toate celelalte.

Combatere si tratament - Se observa ca cele mai afectate familii sunt cele care au iesit slabite din
iarna.Prezenta altor boli si mai cu seama a nosemozei, constituie un factor favorizant,la fel si
absenta culesurilor in primavara.Din fericire familiile afectate reusesc de foarte multe ori sa
inlature natural boala,instinctul lor de curatire fiind cel care le ajuta.Ce avem noi ca "stupari
responsabili" de facut :
In primul rand ar fi asigurarea unui bun cules, sau daca nu hranim artificial ; indepartam toti
fagurii afectati de boala pentru a ajuta albinele sa-si faca curatenie ; stropim toti fagurii cu sirop de
267
zahar cu acelasi scop de stimulare a instinctului de curatenie ; in cazurile mai grave se poate
proceda la inlocuirea matcii,banuit fiind faptul ca o intrerupere a oatului,ar da un ragaz albinelor sa
curete fagurii.
In cazuri foarte grave,daca nu putem controla boala,se fac tratamente cu antibiotice -
TERAMICINA , ERITROMICINA , LOCAMICIN - insa stiti ca aceasta masura are si consecinte
nedorite.Toate masurile si tratamentele trebuie completate de o dezinfectare la "sange" a
stupilor,ramelor,uneltelor,fagurilor cu hrana,etc.

Sfaturi finale - Incercati sa eliminati boala fara folosirea antibioticelor; NU faceti tratamente
preventive cu antibiotice ; aplicati masurile igienico-sanitare ; schimbati toti fagurii la 2 ani,ca
masura de preventie.

Puietul varos (ascosferoza) - o crestere a frecventei de aparitie

Puietul varos face parte din seria de boli micotice - adica acele boli care sunt provocate de
ciuperci.Nu este o boala exagerat de grava, insa prin faptul ca in ultimul deceniu inregistreaza o
crestere a frecventei de aparitie,am considerat necesar sa o aducem in prim-plan.
Manifestare clinica - pe oglinda si fundul stupului sunt larve moarte,uscate si mumificate;
puietul moare in stadiu de larva si preninfa ; culoarea puietului atacat este alba,gri sau negricioasa;
fagurele produce un sunet caracteristic cand este scuturat ; boala prefera (pentru a cata
oara?),puietul de trantori fara a ocoli totusi si pe cel de lucratoare.
Raspandire si frecventa de aparitie - ratacirea albinelor sau furtisag; schimbul de faguri;
folosirea de unelte si utilaje (inclusiv stupi) contaminate etc. Boala apare la cateva familii si se
raspandeste daca nu ii dam atentia cuvenita.Dupa cum am mai spus,numarul stupinelor infectate
creste alarmant.
Prevenire si combatere - la aparitia puietului varos stuparii au o contributie decisiva.Familiile
slabe,umiditatea crescuta in stup,polenul umed,cuibul largit fara discernamant,sunt factori
favorizanti.In literatura de specialitate se afirma ca puietul varos ar fi o "boala secundara", si ca
aparitia are o frecventa crescuta la familiile atacate de varooza.Practic puietul varos "nu se
dezvolta in tesutul larvelor sanatoase".
In Romania boala se trateaza cu medicamentul MICOCIDIN.Acesta se presara pe rame si pe
albine, cate 100-150 g de substanta activa. se fac 4-6 tratamente la diferenta de 7 zile intre ele.
Inainte de a trece la tratamentul medicamentos,incercati sa eliminati boala astfel :reducerea
cuibului prin scoaterea fagurilor de prisos,neocupati bine de albine ; eliminarea fagurilor cu puiet
afectat de boala si introducerea de faguri artificiali sau claditi si dezinfectati ; dezinfectati fundul
stupului,pentru ca acolo au cazut larvele moarte si care au fost scoase de albine ; imbunatatiti
ventilatia,reduceti umiditatea stupului ; stropiti fagurii cu sirop de zahar pentru a stimula instinctul
de curatire.

Concluzii - Aceasta sectiune a site-ului prezinta primele 5 boli intalnite la albine,care prin
consecintele grave,reprezinta "nucleul dur" al acestei problematici.Bineinteles numarul "factorilor
perturbatori" este mult mai mare,iar informatii puteti gasi in orice carte despre apicultura.Asa
ca.....sapati adanc....!!!!

X.SFATURI UTILE PENTRU APICULTORI

Aceasta pagina cuprinde tot felul de sfaturi utile stuparului icepator sau avansat. Nu exista un
anume criteriu de ordonare a subiectelor expuse,singura noastra grija fiind aceea de a prelua sfaturi
corecte,care au fost expuse in publicatiile de specialitate din Romania sau din lume.Acesta
sectiune a site-ului,este in continua dezvoltare,pe masura ce fluxul de informatii o sa creasca.

Metoda de inlocuire a matcii - "Intr-un stup gol,pus in spatele celui caruia voim sa-i dam o matca
268
noua,se pun toate ramele acestuia cu tot ce se gaseste pe ele in afara de matca.Aceasta este
omorata sau se foloseste in vreun nucleu.Se distrug toate botcile pe care albinele le-ar fi facut
eventual pe aceste rame.Stupul cu rame se tine descoperit circa o ora si se acopera cu tifon sau
plasa deasa de sarma pentru evitarea furtisagului.Catre sfarsitul acestei ore se aduce matca noua in
colivie,care se pune cu capacelul de ceara inchis,deasupra pe rame,catre mijlocul stupului,care este
lasat in continuare tot descoperit.
Stupul vechi se ridica de pe postament si se duce in alta parte in stupina,iar pe locul lui se pune
stupul nou.Albinele simtindu-se orfane in ora in care au stat in stupul nou,vor elibera matca din
colivie dupa care totul reintra in normal.Prin acest procedeu albinele nu-si vor creste o noua matca
pe parcurs,asa dupa cum se petrec lucrurile in unele cazuri cand se folosesc alte metode de
inlocuire a matcii."
Al.Vartolomei - Fragment articol - Revista "Apicultura in Romania"

Alta metoda de inlocuire a matcii - "Daca in natura nu este cules,inainte cu o saptamana de

introducerea matcii,se administreaza in fiecare seara cate 0,5 litri sirop 1/1,familiei
respective.Dupa aceasta saptamana,intr-o zi insorita si calda,dimineata pe la ora 10 deschid stupul
in liniste,fara a folosi in exces fumul,scot o rama marginasa si cercetez toate ramele pentru a gasi
matca batrana.Rama cu matca o scot din stup,si formez un nucleu pe apte 3 rame,pentru siguranta.
Dupa ce am scos matca ,las un spatiu intre doi faguri cu puiet necapacit,unde introduc o rama cu
un inceput de numai 1 cm de ceara(rama claditoare) si inchid stupul.Ce se intampla in stup : intre
cele doua rame cu puiet necapacit se aduna albina tanara,care incepe sa cladeasca pentru a umple
spatiul din mijlocul cuibului.Timp de 2 ore familia fara matca este agitata,ceea ce se observa si pe
scandura de zbor. Dupa 2 ore deschid stupul,scot cu grija rama goala pentru a ramane cat mai
multa albina tanara si fixez imediat colivia cu matca tanara,cu placuta de ceara,pe care pun pasta
de zahar si miere 4/1.
In acelasi timp,administrez o portie de 0,5 litri sirop de zahar,pentru ca albinele sa aiba hrana.In
acest fel albinele sunt mai blande si accepta mai usor matca noua.Cand inchid stupul,pun in fata
urdinisului o gratie Hanemann,pentru ca albinele sa treaca la intrare si iesire prin ea.Dimineata
urmatoare,inainte de zborul mare, scot gratia si ma uit prin urdinis.Daca matca se afla in spatele
gratiei inseamna ca nu a fost primita de familie si stuparul stie ce are de facut mai departe.Acest
lucru se intampla rareori,mai ales cand in stup au ramas botci.Gratia mai sta inca 2 zile dupa aceea
se indeparteaza. Stupul nu se deschide 10 zile .La finalul celor 10 zile scot rama din mijloc si
familia continua viata normal,cu matca tanara."
H.Knall - Fragment articol - Revista "Apicultura in Romania"

Intepaturile albinelor - "Acul se reteaza orizontal cu unghia,cu dalta apicola,sau cu o lama de

cutit.Locul intepat se tamponeaza de urgenta cu una din solutiile : alcool cu propolis 10%,solutie
de amoniac 10%,otet de 9 grade sau apa sarata mai concentrata Pe cale orala se vor lua :
Romergan,1 pastila a 0,30g sau o lingurita de sirop cu romergan.Tot ca antihismatice mai sunt in
comert : Feniramin,comprimate a 0,05g si 0,1g ; Nilfan,drajeuri a 0,025g,supozitoare a 0,01g ;
Tavegil comprimate a 0,001g .Tot pe cale bucala se va mai lua ca desensibilizant :Clorocalcin
solutie la flacon,20-40 picaturi intr-o lingura de apa ;Calciu,o tableta dizolvata in apa sau Lactat de
calciu,un comprimat a 0,500g.
In caz de soc anafilactic,se vor lua urmatoarele masuri, dar numai de catre personalul medico-
sanitar: In primele 5 min.,Calciu gluconic solutie 10%,injectie profund intramuscular sau
intravenos,foarte lent sau Clorhidrat de adrenalina 1/10000,profund intramuscular ; urmat de o
injectie de Fenergan(romergan),1 fiola intramuscular profund ; daca socul continua, injectiile se
repeta la 10-15 min.
Dr.I.Buzatu - Fragment articol - Revista "Apicultura in Romania"

269
Studiu - tehnologii simple de intretinere - Inca din anii 1977, cercetatorii romani au elaborat
tehnologii de intretinere a familiilor de albine.In ce consta studiul si ce urmareste:
"Elaborarea unei tehnologii adecvate conditiilor aparte de intretinere si exploatare a stupinelor cu
efective mici s-a impus ca o urmare fireasca a specificului acestor conditii,dintre care mentionam :
amplasarea stupinelor la o oarecare distanta de locuinta stuparului; ingrijirea periodica a familiilor
de albine in functie de timpul liber limitat al apicultorului amator ; ampla diversificare a utilajului
folosit; diversitatea mare a conditiilor de cules; niveluri diferite de pregatire profesionala.
Principiul de baza de la care s-a pornit in abordarea lucrarilor experimentale a fost acela ca
micii apicultori,in calitatea lor de stupari amatori isi pot ingriji familiile de albine in timpul lor
liber,de regula duminica.In aceasta idee,lucrarile de ingrijire a familiilor de albine din lotul
experimental s-au defalcat in 12-14 vizite la un interval de 7-14 zile. Lucrarile s-au executat in asa
fel incat in cadrul fiecarei vizite sa fie verificat intregul lot de familii adapostite in stupi
multietajati (80 de familii de baza si 20 familii ajutatoare).
Cu ocazia acestor vizite s-au executat: controlul starii familiilor si reorganizarea cuiburilor prin
inversarea corpurilor; indreptarea starilor anormale (introducerea de matci in familiile orfane,
completarea rezervelor de hrana, tratamente medicamentoase,etc.); combaterea roitului ; raniri
stimulente ; recoltarea si extractia mierii la salcam ; pregatirea,incarcarea,transportul,descarcarea
si raspandirea stupilor pe vatra la pastoral,la culesul de floarea soarelui ; recoltarea si extractia
mierii de floarea soarelui ; pregatirea,incarcarea,transportul,descarcarea si dispunerea stupilor pe
vatra de iernar; ompletarea rezervelor de hrana pentru iarna.
Lucrarile experimentale desfasurate pe parcursul a 3 ani si au cuprins 4 grupe de stupi:
V1 - familii cu matci obisnuite,neselectionate.
V2 - familii cu matci selectionate.
V3 - familii cu matci selectionate, la care au fost facute hraniri stimulente.
V4 - familii cu matci selectionate, hraniri stimulente si cu familii ajutatoare.
Care au fost concluziile :
- intretinerea rationala si planificata a familiilor de albine prin vizite periodice la un
interval de 7-14 zile asigura o dezvoltare normala a familiilor de albine si efectuarea
volumului necesar de lucrari in cadrul unei familii de albine.
- - folosirea materialului biologic selectionat in cadrul acelorasi conditii de cules si de
tehnologii de intretinere permite obtinerea unei dezvoltari superioare cu 17-22 % fata de
materialul neselectionat si a unei productii globale de miere cu 35 % mai mare.
- administrarea de hraniri stimulente la familiile de albine cu matci selectionate nu are un
efect semnificativ in cazul existentei in natura a unui cules moderat de intretinere ; cresterile
inregistrate la dezvoltarea familiilor de albine si la productia medie sunt insuficiente pentru
acoperirea cheltuielilor suplimentare.
- - Folosirea familiilor ajutatoare temporare cu matci selectionate permite cresterea
cantitatii de albina cu pana la 69% fata de martor(V1),iar productia globala de miere cu
44%,obtinandu-se un venit net superior."
- Rezultatele studiului reprezinta o pledoarie pentru practicarea apiculturii fie chiar si la
nivel de amator,in conditiile cand timpul stuparului este limitat.
PRACTICA APICOLA
Diagnosticare - fara sa deschidem stupul
Multi apicultori (mai ales cei incepatori),intampina dificultati deosebite in a diagnostica starea
de sanatate sau de comfort biologic a familiilor de albine.Din aceasta cauza,numarul interventiilor
din cuib creste,multe dintre acestea putand fi evitate.Trebuie sa va ganditi ca un numar redus de
controale au un impact pozitiv atat asupra familiilor de albine cat si asupra productivitatii
muncii.Apicultorii trebuie sa invete a depista problemele aparute fara sa faca interventii majore in
cuib.
270
 Observatii vizuale ale apicultorului - zborul albinelor
Simpla observatie a zborului albinelor ne poate oferi informatii utile,apicultorul avizat tragand
concluziile necesare :
1 - La zborul de curatire albinele nu ies din stup.Verificam daca urdinisul este liber,curatam cu o
sarma resturile daca este obturat.In cel mai rau caz familia este moarta.
2 - Albinele ezita sa intre in stup si se plimba dezorientate pe peretele frontal,cautand parca
ceva,trebuie sa ne asteptam ca acestea sa-si fi pierdut matca.
3 - Albinele intra fara ezitare in stup,inseamna ca familia de albine are matca deci nu trebuie sa ne
facem griji in aceasta privinta.
4 - Albinele ies din stup si pe vreme rece,indica o lipsa acuta de apa datorata cresterii puternice de
puiet.Este un semn ca lucrurile merg bine in dezvoltarea generala.La fel,frecventarea masiva a
adapatorului,in aceleasi conditii meteo dificile este legata de cresterea accelerata a puietului.
5 - Albinele aduc mult polen,inseamna cresterea masiva de puiet de toate categoriile si
varstele.Este un semn de normalitate.
6 - Albinele frecventeaza gramezi de rumegus umed,scurgeri de balegar de langa grajduri, ne
indica o lipsa acuta de substante proteice(polen).Polenul fiind insuficient ,ele cauta sa suplineasca
cumva aceasta lipsa.
7 - Albine multe pe scandura de zbor,care isi balanseaza abdomenul,si au capul orientat spre
camp,indica un cules bun.Daca albinele au capul orientat inspre urdinis culesul este la final,sau nu
exista cules.
8 - Albinele care zboara dansand in fata urdinisului (aparent fara un motiv anume),sunt albine
tinere care fac zborul de recunoastere.
9 - Albinele moarte in fata stupului ,situatie dublata de lupta dintre albine pe scandura de zbor ne
indica un furtisag puternic.
10 - Albinele care intra sau ies sunt fara stransura,cele de pe scandura de zbor stau
nelinistite,trantorii isi intensifica activitatea inseamna ca familia se pregateste de roire.
11 - Albinele incep sa alunge trantorii din stup,acestia incercand sa intre dar fara a fi
lasati,inseamna ca familia se pregateste de iernare.
Examinarea de catre apicultor a resturilor eliminate din stup
O alta sursa de documentare si de apreciere a situatiei este examinarea resturilor scoase de albine
in fata stupului sau scoase de apicultor de pe fundul stupului.
1 - Puietul mort scos primavara devreme de catre albine in fata stupului indica existenta asa
numitului "puiet racit".Vina pentru prezenta acestui puiet mort apartine de multe ori apicultorului
care nu a stiut sa extinda cuibul in raport cu puterea familiei.
2 - Cristale de miere pe fundul sau in fata stupului indica prezenta mierii cristalizate care nu poate
fi valorificata de albine in lipsa apei.Situatia se intalneste mai ales iarna.
3 - Albine moarte si mucegaite ne indica prezenta bolii numita aspergiloza,care apare in principal
din cauza umiditatii crescute in stup.Umiditatea excesiva este provocata de ventilatia ineficienta.
4 - Albine moarte cu aripile detasate de corp,cu malformatii, indica o acarioza in stadiu avansat
datorata lipsei tratamentelor sau a tratamentelor facute incorect.
5 - Puiet pietrificat scos de albine pe scandura de zbor,indica prezenta bolii numita popular "puiet
varos".La aparitia acestor simptome stuparul trebuie sa ia masuri sanitare urgente.
6 - Gramezi de ceara si/sau albine fara cap indica prezenta unui soarece in stup.Fenomenul se
intampla in perioada rece,cand nu s-au pus gratii de protectie la urdinis.
Examinarea acustica a familiilor de albine de catre apicultor
Si examinarea acustica a familiilor de albine se inscrie in seria de metode folosite de apicultor
pentru a depista situatiile nedorite aparute iarna in familiile de albine.Iata cateva situatii :
1 - Familia de albine nu raspunde la nici un stimul extern aplicat de apicultor(cicaniri in cutia
stupului).Daca nu se obtine nici o reactie cel mai probabil familia de albine este moarta.
2 - Un zumzet slab si prelungit,de parca am ravasi niste frunze uscate ne arata ca familia de albine
271
a ramas fara provizii si ca este in pericol sa moara de foame daca nu intervenim la timp.
3 - Un zumzet slab si plangator indica ca familia de albine a ramas fara matca.Stuparii au denumit
acest sunet caracteristic "bocetul albinelor".
4 - Daca familia de albine raspunde cu un zumzet uniform,care creste rapid in intensitate si scade
la fel de rapid,indica ca familia ierneaza in conditii normale,fara probleme deosebite.
Examinarea olfactiva a familiilor de albine.
La simpla ridicare a capacului apicultorul poate sa depisteze unele boli aparute,folosindu-si simtul
olfactiv ,asta mai cu seama in perioadele calde ale anului.
1 - Mirosul neplacut de otet, indica imbonlavirea familiei de albine de loca europeana.Acest miros
este dat de descompunerea puietului necapacit.
2 - Mirosul caracteristic de clei de oase,indica prezenta locii americane.Mirosul este dat de puietul
capacit descompus.
3 - Mirosul acru care de multe ori il simtim si prin urdinis ne indica ca albinele sufera de diaree
sau de nosemoza.Ambele boli au cauze bine stiute si se vor aplica masurile adecvate.
4 - Mirosul placut,intalnit mai ales vara si primavara,pe care il emana familia de albine indica ca
totul merge perfect si ca ne-am facut treaba asa cum trebuie,spre avantajul nostru si al albinelor.
Dupa cum ati citit in cele scrise mai sus,o cunoastere buna a albinelor ne scuteste de mari
neplaceri.Bineinteles ca pe langa toate acestea,daca o sa cititi cu atentie literatura de specialitate si
cu timpul din experienta proprie o sa gasiti si alte indicii....Succes si mai ales....sapati adanc.Aveti
o viata inainte...
MEDICAMENTE SI TRATAMENTE APICOLE
In aceasta pagina vom prezenta medicamentele folosite in combaterea bolilor si daunatorilor
albinelor,substante dezinfectante si modul lor de folosire.Mentionam ca nu toate aceste produse
sunt aprobate in Romania si ca eficienta lor depinde de mai multi factori : respectarea dozajelor si
modului de administrare,conditii externe de mediu,rezistenta biologica a familiilor de
albine,gradul de infestare etc.

MEDICAMENTE ANTIVARROA -ACARICIDE

VARACHET - VARACHET FORTE

Varachet un medicament folosit in combaterea varroozei,aprobat si folosit in Romania de mai
multa vreme,avand ca substanta activa amitraz-ul.
Se administreaza mai multe tratamente familiilor de albine,pe tot parcursul sezonului activ.Cele
mai eficiente tratamente se fac toamna cand in stup nu mai exista puiet capacit.O schema de tratare
clasica este urmatoarea : un tratament primavara cand albinele isi incep activitatea , un tratament la
10 zile dupa primul , un tratament dupa extragerea mierii de salcam , un tratament in luna august
dupa extragerea mierii de floarea soarelui.Toamna se mai fac 3 tratamente in septembrie si
octombrie,cu 7-10 zile interval intre ele,din care ultimul (foarte important) in lipsa puietului
capacit.
Mod de administrare , dozaj : se folosesc 2 picaturi de substanta activa/corp multietajat , 3
picaturi/corp Dadant , 4 picaturi/corp orizontal.Dozajul se refera la volumul delimitat de diafragma
intr-un stup.Se impregneaza benzile(in prealabil ondulate) cu substanta activa corespunzatoare
volumului si asezate pe mici gratare de sarma se introduc aprinse in stup.Urdinisul se tine inchis
15-20 min.
Conditii de indeplinit : temperatura mediului min. 12 grade C,arderea completa si fara flacara a
suportului,etansarea perfecta a stupului,masuri de precautie sporite pentru apicultor deoarece
inhalarea produsului este nociva.
Aprecieri finale : in ultimii ani eficacitatea Varachetului a scazut in unele cazuri.Mult mai indicata
este folosirea medicamentului Varachet Forte,care este o formula imbunatatita(s-a adaugat o noua
substanta).O eficacitate marita a Varachetului se constata cand tratamentul este urmat de folosirea
272
Mavrirolului.

MAVRIROL - BANDA IMPREGNATA

Mavrirol este un medicament aprobat in Romania.Acest medicament este comercializat sub forma
de benzi textile impregnate cu substanta activa.Banda se taie in bucati de 25 cm care se introduc
cate doua pentru familiile puternice si cate una pentru roi sau familii slabe.
Substanta activa actioneaza prin contact direct cu toate categoriile de indivizi din familia de
albine.Benzile se aseaza deasupra ramelor transversal,iar dupa 7-8 zile se suspenda vertical intre
ramele 3-4 si 7-8.Primavara se mentin in stup 45 de zile,iar dupa ultimul tratament cu Varachet din
toamna sunt lasate toata iarna.
Aprecieri finale : instalarea benzilor cu substanta activa se face cand albinele nu sunt stranse in
ghem,iar benzile cazute pe fundul stupului se vor scoate neintarziat pentru a nu fi uitate acolo.

APISTAN - BANDA IMPREGNATA

Apistan este un medicament aprobat in Romania si produs de firma Sandoz.Forma de prezentare
este in fasii impregnate cu fluvalinat,care actioneaza prin contact direct.Se face un singur
tratament prin introducerea fasiilor in stup si mentinerea acestora acolo timp de 5-6 saptamani,in
orice perioada a anului.
Nu are alte restrictii de utilizare,totusi in perioadele de cules nu este recomandata folosirea,datorita
rezidurilor care raman in miere.Dupa o folosire indelungata si mai ales necorespunzatoare se poate
instala o anumita rezistenta a varroa la tratament.

APITOL - SOLUTIE
Apitol este un produs al firmei Ciba si are ca substanta activa cymazol.Preparatul se prezinta sub
forma de solutie apoasa cu 350 mg substanta activa.Modul de administrare este prin picurare si se
aplica 2 tratamente in toamna la interval de 7 zile.Temperatura mediului trebuie sa fie min.10
grade C,iar in timpul tratamentului nu se da hrana albinelor.Familia de albine nu trebuie sa aiba
puiet.

BAYVAROL - BANDA IMPREGNATA

Bayvarol este un produs al firmei Bayer avand ca substanta activa flumethrin.Prezentarea
comerciala este sub forma de 4 benzi impregnate ,substanta activa trecand spre albine prin contact
direct.Practic aceste benzi se atarna intre rame o singura data pe an,timp de 5-6 saptamani.Se poate
folosi tot anul,cand nu este cules.

API - LIFE - VAR

Este un produs Bayer format dintr-un amestec de uleiuri volatile ce impregneaza niste placi de
evaporare.Se face un tratament in toamna introducand placile in stup pe o perioada de 5-6
saptamani.Temperatura exterioara a mediului trebuie sa depaseasca 12 grade C pe toata perioada
tratamentului.Alte conditii deosebite nu sunt specificate. In Romania acest medicament este folosit
pe scara larga in stupinele care produc miere bio.Firmele care certifica aceste stupine bio il
recomanda sau chiar il impun.Componentele principale a medicamentului sunt Timolul(70%),ulei
de eucalipt,mentol si camfor(in varianta initiala).

PERIZIN - SOLUTIE
Perizin este un produs Bayer folosind ca substanta activa cumafos.Prezentare este in flacoane de
solutie apoasa cu 64 mg substanta activa.Se fac doua tratamente in toamna la interval de 4-7
zile.Modul de administrare este prin picurare ,la o temperatura de peste 5 grade C si in absenta
puietului.

273
FOLBEX - BENZI FUMIGENE
Folbex este produs de firma CIBA si are ca substanta activa brompropylat,impregnat in benzi.Se
fac 4 tratamente in toamna la 4-7 zile diferenta intre tratamente.Administrarea (fumigatiile)se fac
seara cand temperatura mediului este peste 8 grade C.Familia de albine nu trebuie sa aiba puiet (la
ultimul tratament),iar urdinisul se tine inchis 30 min.In rest se iau precautiile intalnite la alte
medicamente administrate prin fumigatii.

TIMOL - PUDRA
Timolul este folosit in medicina veterinara.In apicultura are un efect bun in combaterea varroa si
se foloseste atat in stare pura cat si in amestec cu zahar pudra.Fiecare interval dintre faguri se
pudreaza cu 0,5 grame timol sau 1 gram timol amestec cu zahar.Se fac 3 tratamente la 2 zile
interval cand temperatura depaseste 10 grade C,seara,inchizand si urdinisul pana dimineata.
Albinele vor elimina singure substanta.Inainte de cules si in timpul culesului nu se fac tratamente.

ACID FORMIC - CONCENTRAT 60 %

Acidul formic concentrat 60% se foloseste atat in Romania cat si in tarile UE.Practic se imbiba de
catre apicultor o placuta de carton,un burete sau se poate administra cu un evaporator (depinde de
apicultor)doza fiind de 2 ml/rama sau 20ml/corp.Suportul impregnat se aseaza pe fundul
stupului,sub gratar de sarma(se evita contactul direct cu albinele).Asezarea pe fundul stupului mai
are avantajul ca se evita pierderea matcii.Se aplica 3-4 tratamente la interval de 4-7 zile,cand
temperatura exterioara este de 12-25 grade C.Introducerea se face seara si se lasa suportul cu acid
formic 24 de ore in stup,perioada optima fiind dupa ridicarea corpului cu miere(in
toamna).Tratamentele se fac si in prezenta puietului,indiferent daca este capacit sau nu.

ACID LACTIC - CONCENTRAT 15%

Acidul lactic se foloseste in apicultura diluat 15%.In toamna,cand nu mai exista puiet in familia de
albine,fiecare fagure se stropeste cu 5 ml de solutie..Se fac 2-3 tratamente cand temperatura
exterioara depaseste 6 grade C.

MEDICAMENTE ANTI - NOSEMOZA

PROTOFIL - SIROP
Protofil este un produs romanesc avand la baza extracte din ingrediente naturale.Contine principii
active ca vitamine,minerale care stimuleaza secretia enzimatica digestiva a albinelor.Se
administreaza in sirop de zahar sau paste in urmatoarele cantitati : in sirop 17ml/litru sirop , in
paste 34 ml/kg de pasta.Se administreaza de cate ori este nevoie cu o conditie : cantitatea totala
administrata unei familii sa nu depaseasca 80 ml/an.

FUMIDIL B - PUDRA
Fumidil B contine ca principiul activ antibioticul fumagilina.Se administreaza amestecat in sirop
in urmatoarele cantitati: la o colonie mare 25 g/l sirop,la una medie 18g/750 ml sirop,la un roi
18g/0,500 ml sirop.Se administreaza in hrana albinelor cantitatea de sirop medicamentos in mai
multe reprize sau prin stropirea peretilor si ramelor stupului,iar cantitatea ramasa in hranitor spre
consum.

ANTIBIOTICE DE UZ APICOL
ATENTIONARE : Folosirea antibioticelor in tratamentele familiilor de albine este interzisa !! Nu
se vor folosi decat in cazuri exceptionale,stiind faptul ca impurifica produsele albinelor !!

LOCAMICIN - PUDRA
274
Este un medicament produs in Romania,folosit in tratamentul locii americane sau
europene.Substanta activa este oxitetraciclina.La 1 kg de zahar pudra se amesteca 2,5 g
oxitetraciclina si se obtine produsul final.Familiile de albine afectate de loca se pudreaza cu 80-
100 g Locamicin.Tratamentul se repeta de 3 ori la interval de 3 zile si inca de 2 ori la interval de 5-
7 zile.Concomitent cu primele 3 tratamente se fac si 3 administrari de cate 250 ml de sirop
preparat din 1 kg Locamicin la 1 litru de apa.

OXITETRACICLINA
Oxitetraciclina se foloseste in tratamentul locii americane si europene.O cantitate de 0,5-0,75 g
substanta pura se amesteca de catre apicultor cu 1 litru de sirop.In functie de puterea familiei si de
gravitatea bolii se aplica 4-5 administrari,cate 250-500 ml, la interval de 4-5 zile.

ALTE ANTIBIOTICE
In apicultura se mai folosesc si alte antibiotice cum sunt TERAMICINA , STREPTOMICINA ,
SULFATIAZOL , ERITROMICINA etc.Unele dintre ele au devenit total interzise spre
folosinta,altele se folosesc numai in cazuri exceptionale.

SUBSTANTE DEZINFECTANTE

SODA CAUSTICA - LESIE

Soda caustica se foloseste dezinfectarea echipamentelor apicole din lemn.Pentru a obtine o solutie
dezinfectanta se combina apa si soda caustica pura in proportie de 4/100 (4 parti soda caustica la
100 parti apa).Prepararea lesiei trebuie facuta cu atentie pentru ca prezinta un risc mare de
accidentare al apicultorului.Daca lesia obtinuta nu se foloseste in momentul prepararii se
incalzeste ulterior pentru a potenta efectul dezinfectant.Dupa ce lesia se aplica pe stupi acestia se
vor clati in mai multe ape.

SODA CALCINATA - SOLUTIE

Soda calcinata este un alt produs folosit in dezinfectarea echipamentului apicol din lemn,mai putin
periculos pentru apicultor.Are un efect dezinfectant bun daca se prepara o solutie cu concentratiea
de 5-6% (6 parti soda calcinata la 100 parti apa).Se aplica fierbinte pe stupi,operatiune urmata de o
clatire puternica cu apa.

ACID ACETIC TEHNIC - LICHID

Acidul acetic tehnic este folosit la dezinfectarea fagurilor.Fagurii se depoziteaza in corpuri de stup
asezati in stive si bine etansati.Se aseaza la fundul stivei,intr-o tava, cantitate de 2 ml acid acetic
tehnic conc. 60-95 %, la litrul de volum.

ALTE DEZINFECTANTE
In apicultura se mai folosesc substante dezinfectante cum sunt cloramina , apa oxigenata , alcool
96 , batoane de sulf etc.Folosite in concentratiile recomandate sunt eficiente in dezinfectarea
diferitelor echipamente.
Cresterea matcilor - metode la nivel de amatori
Necesitatea tratarii pe larg a acestui subiect,la nivel de amatori,deriva din complexitatea
problematicii aparute odata cu demararea operatiunilor de crestere.Aceste pagini cuprind
informatii cu caracter practic,referitoare la cresterea matcilor fara transvazare.

Albinele sunt puse in situatia de a creste matci in trei cazuri :

- Roirea naturala.Este unica cale prin care familiile de albine se inmultesc in mod natural.Acest
275
fapt duce nu numai la o simpla crestere de matci,ci si la o divizare a lor in 2,3,4 noi
familii(roiuri).Se poate ajunge ca prin roirea consecutiva,familia de baza sa dispara.In urma
pregatirii procesului de roire naturala,rezulta un numar variabil de botci (30-50 buc.), functie de
puterea familiei si de apetitul acesteia pentru crestere,botci care sunt pozitionate pe extremitatile
fagurilor.

- Schimbarea linistita a matcii.Sunt o serie de familii de albine la care instinctul de roire este mult
atenuat.Aceste familii se comporta un pic ciudat daca se ia in considerare comportamentul
celorlalte.Puse in situatii favorabile roirii,acestea se vor multumi sa-si schimbe linistit matca,cele
doua matci convietuind chiar impreuna cateodata,insa divizarea ulterioara(roirea)nu se
produce.Pentru schimbarea linistita a matcii,albinele cladesc un numar mic de botci(3-5 buc.),pe
marginile fagurilor.

- Cresteri de salvare.Din diferite cauze accidentale,albinele pot ramane fara matca.Pentru a creste o
noua matca,ele transforma in botci,celule ce contin larve de lucratoare,larvele primind drept hrana
laptisor de matca.Numarul botcilor de salvare este de 20-30 buc.,aceste botci fiind pozitionate pe
suprafata interioara a fagurelui,acolo unde se gasesc si larvele.
METODE DE CRESTERE FARA TRANSVAZARE
Pentru a nu plictisi cititorii acestor pagini,vom trece la abordarea directa a metodelor de
crestere,urmand sa expunem intreaga problematica legata de obtinerea matcilor,ulterior. Metodele
expuse sunt multe si diverse,iar intrebarea "de ce nu se expune o singura metoda,care este
considerata cea mai buna",apare in mintea oricui.Motivul este foarte simplu : o singura metoda nu
este niciodata potrivita tuturor apicultorilor si mai ales pentru toate conditiile de
intretinere,climatice etc.

Apoi intervine si factorul legat de numarul de matci ce se urmareste a se obtine,de calificarea

apicultorului.In orice caz fiecare apicultor va avea si o versiune proprie a metodei puse in
discutie.Pentru o mai buna intelegere,vom prezenta avantajele si dezavantajele fiecarei metode in
parte,urmand ca dv. sa alegeti.

Metoda "matcilor de salvare"

In Romania (si nu numai),aceasta metoda este mult indragita de apicultorii incepatori.Simplitatea
si usurinta cu care se obtin matci,numarul mic de interventii in cuib,fac ca aceasta sa fie agreata,cu
toate ca matcile obtinute au o calitate indoielnica.

Iata pe scurt care sunt pasii de urmat : cand apicultorul doreste sa inmulteasca o familie de
albine,si implicit sa obtina un numar de matci,divizeaza acea familie in doua.O diviziune ramane
cu matca batrana,urmand ca cealalta sa-si creasca matca.Diviziunea fara matca,asezata intr-o cutie
noua,sesizeaza lipsa reginei si incepe sa-si cladeasca botci.Botcile vor fi construite prin
modificarea celulelor cu larve de lucratoare.
Apicultorul nu are de facut decat sa astepte eclozionarea primei matci,care evident o sa-si ucida
suratele.Daca se urmareste si recoltarea unor botci pentru a fi folosite in alte familii,acestea se vor
recolta dupa capacire si vor fi introduse in stupii vizati.

O alta varianta este obtinerea directa a matcilor,fara a diviza familia.In principiu este vorba numai
de suprimarea matcii batrane,lasand restul sa decurga de la sine.Din nou dupa capacirea
botcilor,acestea se vor recolta si folosi unde este nevoie.

Avantaje : metoda este simpla si usoara,si nu cere decat o calificare minima a stuparului.
Dezavantaje : Se obtin matci mici si de o calitate indoielnica.
276
Motivele care influenteaza slaba calitate a matcilor obtinute sunt :

- albinele iau in crestere larve de varste diferite,iar o selectie ulterioara a botcilor nu poate fi
facuta.

- albinele construiesc botci mici pentru ca nu reusesc sa largeasca cat trebuie celulele de lucratoare
; in aceste celule s-a mai crescut puiet iar "camasile" generatiilor trecute,consolideaza prea tare
peretii acestor celule.

- recoltarea botcilor este greoaie datorita pozitiei pe fagure si implica riscuri mari vizavi de
distrugerea matcilor ce le gazduiesc.
Aceasta metoda nu este recomandata apicultorilor,decat ocazional,cand acestia sunt lipsiti de
experienta(anul 1,anul 2),urmand ca pe masura ce se se familiarizeaza cu problematica apicola,sa
adopte alte variante de crestere a matcilor.

Metoda "decuparea fagurelui"

Pentru obtinerea de matci mai mari,de calitate,metoda expusa mai sus a fost perfectionata.Cate din
cauzele ce duc la cresterea de matci necorespunzatoare au fost eliminate,urmeaza sa ne
lamurim.Sigur este ca "decuparea fagurelui" are variante care se aplica atat in Romania cat si in
Occident.

- Taietura in arc (varianta occidentala) : A reprezentat mult timp principala metoda recomandata
incepatorilor.Se alege un fagure insamantat,deschis la culoare,in care nu s-a depus pentru prima
oara puiet.Pe acest fagure situatia sta cam asa : in partea superioara se gaseste coronita de
miere,puietul necapacit(de toate varstele) fiind asezat concentric pe restul suprafetei.

Pe acest fagure se practica o taietura in lungul zonei cu larvele cele mai tinere,tinand seama ca in
mijloc se afla larve mai batrane.Taietura sub forma de arc(vezi fig.1),se face cu ajutorul unui cutit
cu lama subtire si incalzita in apa clocotita.Se are grija ca taietura efectuata sa nu distruga larvele
vizate,iar daca fagurele este insarmat,bucatile taiate se scot cu mare atentie.

Dupa indepartarea bucatii inferioare,urmeaza rarirea larvelor,in scopul impiedicarii aparitiei

botcilor lipite.Rarirea se face cu ajutorul unei spatule de lemn(betigas),urmarind ca larvele ramase
de pe o parte sau alta a fagurelui,sa fie fata in fata,daca este posibil.Cand spunem ca rarim
larvele,ne referim bineinteles la celulele de pe conturul "taieturii in arc",albinele preferand sa
construiasca acolo botcile.

Avand fagurele astfel pregatit,trebuie sa ne ocupam si de familia de albine.aceasta se va restructura

inlaturand toti fagurii care contin puiet necapacit,pentru a obliga albinele sa ia in crestere larvele
din fagurele introdus.Fagurii scosi se vor da altor familii de albine,insa fara albina de acoperire.Cu
matca batrana se poate forma un roi,sau putem sa o omoram.Astfel pregatite albinele,vor lua in
crestere larvele de pe conturul taieturii,construind un numar mare de botci.

- Decuparea fagurelui (varianta romaneasca) : Stim deja ca taierea fagurelui are ca principal scop
selectarea larvelor tinere si facilitarea construirii botcilor de catre albine.

In varianta folosita la noi,aceasta taiere are un alt scop si anume acela de a inchide lantul de
crestere.Astfel albinele doici se vor regasi in numar mai mare in preajma larvelor de luat in
277
crestere.

Dupa incetarea culesului la salcam procedam astfel : In mijlocul cuibului familiei de

albine,introducem un fagure gol in care nu s-a mai crescut puiet si care este stropit cu sirop de
zahar.Dupa 4-5 zile,daca avem noroc,matca o sa umple fagurele cu oua.Pentru siguranta putem
introduce fagurele si matca intr-un izolator cu gratie Hanneman,pentru a o obliga sa oua numai
acolo.In tot acest timp(4-5 zile), hranim stimulent albinele cu sirop sau serbet de zahar.
La expirarea perioadei,scoatem fagurele insamantat si il ducem in cabana,dupa ce in prealabil l-am
scuturat de albina de acoperire.Aici,cu ajutorul unui cutit cu lama subtire(cater),incalzit in apa
clocotita,decupam jumatatea inferioara.

Pe jumatatea superioara,alegem 15 celule cu oua pe o fata si 15 pe cealalta,avand grija ca aceste

celule sa nu se afle dispuse simetric fata de vecina corespunzatoare fetei celelalte.Cu acelasi
cutit,radem toate celelalte celule in afara de cele 30 alese pentru crestere.
O precizare : pentru a trece dincolo de expunerea literara a metodei,trebuie mentionat ca ordinea
fireasca si practica a etapelor este aceea in care prima oara se face restructurarea si orfanizarea si
apoi pregatirea fagurelui.

Din familia de baza ridicam matca, formam un roi,daca vrem sa o pastram,sau o omoram.Apoi
vom lua fiecare fagure in parte si scuturat de albine il vom cerceta vizual.In principiu este vorba
despre inlaturarea tuturor fagurilor care contin puiet necapacit sau oua.In stup vor ramane numai
fagurii cu puiet capacit,miere sau pastura.

Fagurii cu puiet necapacit sau oua se vor da altor familii de albine.Este foarte important ca in
familia crescatoare sa nu ramana nici o celula cu ou sau larva.

O alta precizare : pentru a mari sansele ca ouale sa fie luate in crestere,mai exista si varianta
ridicarii tuturor fagurilor ce contin puiet,familia de albine ramanand numai pe fagurii de hrana,care
se vor putea controla mai usor.

Astfel pregatita familia de albine,orfanizata si fara oua sau larve(sau numai cu puiet
capacit),primeste in mijlocul cuibului fagurele cu cele 30 de oua.Dupa 10-11 zile,timp in care
familia nu va fi deranjata decat pentru 1-2 controale a acceptarii,vom avea botci capacite gata de
recoltare,pentru a fi introduse in nucleele de imperechere.
- Avantaje : folosind aceasta metoda relativ simpla,calitatea matcilor se imbunatateste
considerabil(mai ales in varianta romaneasca).
- Dezavantaje : metoda nu elimina toate inconvenientele si limitarile legate de crestere.

CALENDARUL APICULTORULUI

Lucrari lunare in stupina

De multe ori stuparii fara prea multa experienta se intreaba ce au de facut in decursul anului
apicol.Acesta fiind faptul,am considerat necesar ca prezenta in paginile site-ului a calendarului
apicol este justificata.Iata ce aveti de facut :

Ianuarie
- asigurarea linistii familiilor de albine ; pasarile,animalele pot provoca prin zgomotele pe care le
fac,o neliniste a familiilor,determinandu-le sa consume hrana suplimentara ; soarecii intrati in stup
creaza acelasi discomfort .
- supraveghem zborurile de curatire ; asta in cazul in care avem noroc de o vreme favorabila ; daca
278
vremea permite,albinele fac in aceasta perioada zboruri de curatire care au un rol benefic.
- supravegherea permanenta a stupilor,pentru prevenirea aparitiei starilor anormale ;nu exagerati
insa pentru ca daca v-ati facut treaba bine in toamna,va pierdeti timpul de pomana.
- indepartarea zapezii de pe stupi ; tineti cont ca numai zapada inghetata(care are crusta)dauneaza
intr-o oarecare masura ; curatirea urdinisului stupilor pentru asigurarea unei bune ventilatii.
- repararea,curatirea si dezinfectarea stupilor de rezerva,ramelor,utilajelor ; insarmarea ramelor.
- pregatirea teoretica a stuparilor ; in aceasta perioada cand sunteti mai liberi,e timpul sa faceti si
un curs de stuparit la A.C.A ; o diploma nu o sa va strice.

Februarie
- continuam sa supraveghem zborul de curatire care poate avea loc si in aceasta luna ; curatam
zapada,imprastiem paie ; pentru stimulare(in zilele favorabile)se inlatura impachetajul superior al
stupilor,eventual si capacele.
- completam rezervele de hrana la familiile aflate in dificultate ; completarea se va face numai cu
faguri de la rezerva,turte de miere si zahar pudra sau serbet ; aplicam aceste turte(1-2 kg)in folie
perforata,deasupra ramelor(in contact direct cu ele).
- curatam urdinisul stupilor,supraveghem familiile facand controale auditive ; reparam,curatam
dezinfectam inventarul apicol ramas.
- in zonele mai calde ale tarii,matca incepe sa depuna primele oua ; stuparii recolteaza si
conditioneaza primele cantitati de polen de la alun si arin ; daca este nevoie se pune in functiune
adapatorul.

Martie
- in unele zone(mai reci),au loc zboruri de curatire ; stuparii iau masurile necesare.
- alimentam adapatorul cu apa calduta si putin sarata(5g/l) ; pentru cei ce vor sa faca hraniri de
stimulare acum este momentul de incepere a lor.
- executam controlul sumar al familiilor de albine ; indreptam starile anormale.
- in zilele favorabile facem revizia de primavara(atentie...foarte important) ; stramtoram cuiburile
;impachetam suplimentar stupii ; uscam impachetajul existent ; micsoram urdinisul dupa puterea
fiecarei familii.
- continuam hranirile de stimulare ; executam controlul general si in amanunt la toate familiile ;
largim cuiburile acolo unde este nevoie ; largirea se face cu mare prudenta.
- executam tratamente pentru a combate cele doua boli grave(varroza si nosemoza) ; tratamentele
se fac cu respectarea stricta a recomandarii producatorului ; executarea acestor tratamente este
foarte importanta.

Aprilie
- acolo unde stuparii nu au putut sa faca controlul general de primavara,il fac acum ; largirea
cuibului la toate familiile devine absolut necesara ; adeptii "spargerii cuibului" au cale libera.
- dezinfectam stupii,mutam familiile in casa noua ; imputernicim familiile slabe prin completarea
cu faguri cu puiet capacit,prelevati de la familiile puternice.
- demararea lucrarilor pregatitoare in vederea cresterii matcilor,formarea de familii temporare etc.
- introducem primii faguri artificiali in vederea cladirii lor ; introducem rama claditoare.
- deplasam familiile de albine la pomii fructiferi ; luam masuri pentru preintampinarea furtisagului.

Mai
- continuam largirea cuiburilor ,acum introducem si faguri artificiali ; instalam topitorul solar
pentru a prelucra primele loturi de ceara .
- mentinem in stare activa toate familiile,prin formarea de roi artificiali ;unim familiile slabe
pentru a forma entitati puternice in vederea valorificarii culesului la salcam ; intarim familiile
279
temporare cu puiet capacit ; continuam sa introducem faguri artificiali la cladit.
- la stupii verticali cu magazine a sosit momentul adaugarii magazinelor de stransura ; la stupii
orizontali se introduc faguri goi pentrui asigurarea depozitarii mierii ; la stupii multietajati se
procedeaza la inversarea si adaugarea de corpuri.
- extragem primele cantitati de miere ; se valorifica culesul la salcam ; soseste vremea primelor
deplasari la masivele melifere .
- face primele rezerve de faguri cu miere de calitate ; executam primele schimbari de matci.

Iunie
- extragem mierea ; topim ceara obtinuta ; pregatim deplasarile la culesurile de vara .
- formam un numar mare de roiuri ; deasemeni formam nuclee cu matci de rezerva imperecheate
sau neanperecheate ; aplicam o inmultire dirijata a familiilor de albine ; aplicam lucrarile necesare
prevenirii frigurilor roitului.
- alegem rame pline cu miere de calitate pentru a fi trecute la rezerva stupinei; extragem mierea de
la culesurile de vara.
- crestem artificial matci aceasta perioada fiind una propice ; formam nuclee de imperechere a
matcilor.

Iulie
- continuam cresterea artificiala a matcilor,organizam imperecherea si introducerea lor in familii ;
recoltam mierea de la culesurile tarzii.
- egalizam ca putere familiile din stupina ; intarim roii artificiali formati in iunie.
- pentru a ne mari rezerva de polen,acum putem recolta polen de la porumb ; valorificam culesurile
tarzii,in urma carora putem obtine cantitati importante de miere ; continuam masurile de prevenire
a roitului si de mentinere in stare activa.
- executam lucrari de intensificare a cresterii noilor generatii de puiet ; preintampinarea
furtisagului care acum devine extrem de periculos.

August
- stimulam ouatul matcii pentru ca familiile sa intre puternice in iarna ; aceasta operatiune se face
prin deblocarea cuibului;stimularea cu miere,sirop de zahar sau faguri cu putina miere care ii
descapacim dupa diafragma;folosind culesurile tarzii acolo unde este posibil .
- stramtoram cuibul la numarul de rame ocupate ; micsoram corespunzator urdinisul ; inlocuim
matcile necorespunzatoare ; extragem mierea de prisos.
- scoatem fagurii cu defecte si cei care nu corespund calitativ(celule de trantori etc.)
- controlam calitatea mierii pe care o lasam ca hrana pentru iarna ; facem hraniri de completare
acolo unde este nevoie(mai ales la stupii verticali cu magazine) .
- echilibram puterea familiilor,unim familiile slabe si roiurile necorespunzatoare.

Septembrie
- continuam deblocarea cuiburilor acolo unde este cazul ; echilibram si facem ultimile completari
cu hrana(numai cu miere) ; oprim hranirile de stimulare.
- unim familiile slabe ; pregatim matcile de rezerva pentru iernare ; selectam si bagam in stupi cate
2 familii (cand vrem sa aplicam acest procedeu) ; conditionam ceara si propolisul.
- stramtoram si organizam definitiv cuibul familiilor de albine in vederea iernarii(atentie,lucrarea
este foarte importanta).

Octombrie
- impachetam cuiburile cu materiale izolatoare ; se vor evita acele materiale care provoaca
condensul,gen polistiren ; nu impachetati exagerat cuiburile ; instalam gratiile contra soarecilor.
280
- facem tratamentul contra varrozei ; 3 tratamente repetate la interval de 7 zile ; ultimul tratament
obligatoriu fara puiet.
- amenajam vatra stupinei ; construim perdele de protectie ;stimulam si supraveghem zborurile de
curatire ; sortam,curatam si tratam fagurii de la rezerva.

Noiembrie
- terminam ultimile lucrari de pregatire a iernarii ; continuam instalarea de gratii impotriva
soarecilor .
supraveghem familiile de albine ; stimulam zborurile de curatire tarzii.
- introducem fasiile de Mavrirol (contra varrozei) daca albinele nu s-au strans in ghemul de
iernare.
- reparam stupi si in general executam orice lucrare este necesara pentru mentinerea
echipamentului in buna stare.

Decembrie
- supraveghem cum ierneaza familiile de albine ; supraveghem zborurile de curatire.
- indepartam zapada(numai cand are crusta) ; curatam urdinisul stupilor ; asiguram o liniste
deplina in stupina.
- reparam inventarul,insarmam ramele,ne pregatim teoretic.
Concluzii - acest calendar apicol are un caracter strict orientativ.Perioada de executie a diferitelor
lucrari poate sa difere de la o zona la alta.

INVENTARUL NECESAR UNEI STUPINE

Cand incepem o afacere trebuie sa avem toate datele despre respectiva activitate ,apicultura
nefacand exceptie de la aceasta regula.Pentru cei ce cred ca viitorul lor economic si profesional
este legat de aceasta frumoasa indeletnicire o sa detaliem lista cu echipamentele si materialele
necesare infiintarii unei stupine.
Lista prezentata in aceasta pagina este valabila pentru o stupina de 100 de familii de albine, acesta
fiind numarul minim de stupi de la care putem spune ca abordam domeniul din postura de
semiprofesionisti.Poate la o prima vedere o sa credeti ca investitia este destul de consistenta,dar va
asiguram ca in comparatie cu alt tip de afacere,o sa vedeti ca nu este deloc asa.

Utilaje principale de intretinere

- Stupi sistematici completi - 105 buc. ; nuclee de imperechere - 25 buc. ; rame goale de rezerva -
10 buc/stup ; corpuri rezerva - 10 buc. ; cabana apicola - 1 buc. ; dulap pentru pastrat fagurii - 1
buc. ;
Utilaje pentru extragerea mierii
- Centrifuga - 1 buc ; masa pentru decapacit - 1 buc. ; cutit decapacit - 2 buc. ; tava decapacit - 1
buc. ; site pentru strecurat mierea - 5 buc. ; maturator inox /300 kg. - 2 buc. ; bidoane depozitare
miere
Scule diverse pentru intretinere
- Dalti apicole - 3 buc. ; perii apicole - 2 buc. ; afumator - 2 buc. ; costume protectie + masti - 3
buc. ; ladita transport rame - 2 buc. ; ladita scaun - 2 buc. ; colivii introducere matci - 30 buc. ;
perforator rame - 1 buc. ; planseta calapod faguri - 2 buc. ; pinten lipit faguri - 2 buc.; cantar de
control - 1 buc. ; gratii Hanemann - 100 buc. ; gratii urdinis - 100 buc. ; colectoare propolis - 90
buc. ; colectore polen - 90 buc. ; roinita - 1 buc. ; sipci port-botci - 40 buc. ; ciocan lipit botci - 1
buc. ; sablon botci - 1 buc. ; lampa butan - 1 buc. ; carucior stupi - 1 buc. ; adapator - 1 buc. ;
izolator fagure - 3 buc. ;
Utilaje conditionat ceara
- Topitor solar - 1 buc. ; presa ceara - 1 buc. ; vase diverse - 3 buc. ; forme ceara - 3 buc. ;
281
Materiale consumabile
- Faguri artificiali ; biostimulatori apicoli ; medicamente ; matci ; sarma pentru rame ; cuie ;
vopsele ; doze gaz butan ; substante dezinfectante etc. ;

Dupa cum vedeti sunt multe repere care trebuie intr-o stupina , achizitionarea lor fiind
costisitoare.Dezvoltarea unei stupine insa se face in timp (cativa ani),deci si investitia este
esalonata si poate fi platita partial din vanzarea produselor obtinute in anul precedent.
Tot secretul este sa avem un bun simt economic si multa rabdare.O regula de baza este sa
achizitionam numai echipamente noi , vechiturile oricat de avantajoase ar fi ca pret nu au nici o
valoare. Niste stupi vechi,cu lemnul putred,plini de spori ai diferitelor boli sau o centrifuga
ruginita, reprezinta adevarate pietre de moara,legate de "gatul" unei afaceri de succes.La vremuri
noi...oameni noi...si scule noi..

Procurarea sculelor si utilajelor

Stupii - sunt principalul utilaj intr-o stupina si necesita investitia cea mai mare.Ce trebuie sa avem
in vedere ? Nu vom pune in discutie tipul stupului (presupunem ca deja alegerea a fost facuta), ci
doar ce sa urmariti la cumparare.Stupii trebuie sa fie construiti din lemn de calitate,bine uscat
(atentie, aici puteti avea mari surprize),fara noduri cazatoare,bine incleiati si finisati.
Evitati stupii din polistiren greu,care in ciuda unor avantaje nu sunt folositi pe scara larga nici in
Occident.Exemplu : daca doriti sa practicati apicultura bio,una din conditii este aceea ca stupii sa
fie confectionati din materiale naturale.Evitati cumpararea de stupi invechiti sau noi de oriunde.De
cele mai multe ori materialul folosit nu este de calitate sau bine uscat (astfel se explica si pretul
mai mic).Cumparati numai de la firme de profil , unde puteti beneficia de o garantie.
Stupii pot fi imbinati in doua feluri : cant-cant ,sau nut-feder.Ambele versiuni sunt bune cu
conditia sa fie bine incleiati si din loc in loc sa aiba batute si cuie de siguranta.Cumparati doar
stupi nevopsiti(pot fi simplu impregnati),pentru a va putea da seama de existenta
defectelor.Verificati daca stupii corespund ofertei producatorului ca numar de elemente si
caracteristici.Discutati cu producatorul toate amanuntele.
Ramele - desi pare ca aici nu e mare lucru de vazut sa stiti ca nu este asa.Ca si stupii,ramele
trebuie sa fie construite din lemn de calitate,uscat si fara noduri cazatoare.
Trebuie sa respecte cotele si tolerantele admise de standard.Ramele pot fi facute din doua esente
de lemn : rasinoase sau tei.Amandoua sunt bune daca materialul este de calitate.Finisarea ramelor
este foarte importanta pentru ca altfel o sa aveti probleme cu igienizarea si curatirea lor.Nu
cumparati rame cu pete de mucegai pe ele pentru ca acesta e un semn ca au fost facute din material
insuficient uscat.
Costumul si masca de protectie - acestea trebuie sa va asigure protectia deplina.Evitati mastile din
plasa metalica si costumele din materiale inchise la culoare,culorile pastelate,deschise, fiind de
preferat.Vara un costum inchis la culoare se incinge la soare si provoaca disconfort.Intrebarea este
daca aveti nevoie de echipament de protectie,unii stupari evitand folosirea lui.
Raspunsul este "da",pentru ca folosirea acestui echipament va fereste de riscul intepaturilor,chiar
daca familia este blanda.Nu este o rusine sa porti un asemenea echipament,singurul reper care
poate fi ignorat fiind manusile ,care sunt folosite numai de cei cu mari probleme alergice.
Afumatorul,peria,dalta,scaunul de lucru - afumatoarele sunt de mai multe feluri,toate fiind bune
daca respecta urmatoarele : tabla sa fie bine incheiata,pentru a nu avea pierderi mari de fum,sa
asigure debitul de aer necesar,sa fie usor de manevrat.Achizitionarea unui afumator din inox nu se
justifica,fiind bun si unul de tabla zincata.
Peria apicola - sunt bune si periile din par naturat,cat si cele din sintetic.Singura conditie este aceea
ca trebuie sa fie destul de moale pentru a nu rani sau omora albinele.
Daltile - si acestea sunt de mai multe feluri,materialul din care sunt facute trebuind sa fie de
calitate.Se vor evita daltile prea ascutite,acestea putand provoca raniri.
282
Scaunul de lucru - este un accesoriu util,construit din lemn de rasinoase.Trebuie sa fie
ergonomic,usor si bine incheiat.Se foloseste si ca ladita de scule.
Coliviile pentru matci - sunt de mai multe feluri : de transport,de eclozionare,de introducere.Cele
care au in componenta lemnul trebuie sa fie bine finisate. Marimea ochiurilor plasei de sarma sa
fie cea recomandata.Se are in vedere grija cu care sunt construite.
Cutitul , furculita de descapacit - Sunt recomandate cele din inox,material agreat la nivel
legislativ.Dezinfectia lor poate fi facuta usor si nici nu lasa reziduri in miere.Alegeti modele
clasice si mare atentie la cele cu incalzire electrica,care trebuie sa corespunda din punct de vedere
a protectiei muncii.
Tava , masa de descapacit - materialul din care sunt fabricate este acelasi inox alimentar.Nu se mai
admit cele construite din tabla zincata pentru ca mierea intra in reactie cu zincul,existand riscul
contaminarii.Cat despre modele,ramane la alegerea dv.,functie de buget.
Centrifuga - necesita o investitie mare,dar care odata facuta inseamna o investitie
durabila,necesara si utila.Materialul este inoxul alimentar,orice alt material nefiind agreat.Sunt
bune si centrifugile tangentiale cat si cele radiale, diferenta dintre ele fiind doar de productivitatea
muncii si pret.Daca vreti sa vindeti mierea (la intern sau extern) ,numai inoxul va asigura puritatea
ceruta.
Sitele - trebuie sa asigure o buna separare a mierii de resturile existente (cadavre
albine,ceara,etc.).Se recomanda un sistem de trei site cu o finete a ochiurilor progresiva.Prima
trebuie sa inlature rezidurile grosiere iar urmatoarele sa faca o separare totala.Materialul din care
sunt construite este inoxul alimentar.Atentie la trainicia lor,acestea trebuind sa fie destul de
robuste.
Maturatoarele , vasele pentru depozitare - inoxul trebuie sa fie materialul preferat sau in cel mai
rau caz,plasticul alimentar (acel plastic alb,dur).Sunt bune si recipientele din tabla smaltuita,numai
ca sunt mai greu de manevrat si exista pericolul deteriorarii smaltului prin lovire.Se evita cu
desavarsire depozitarea mierii in vase improprii,recolta fiind compromisa prin impurificare.La
inceput puteti achizitiona cateva vase din inox care pot fi folosite si ca maturatoare.Evitati
recipientele prea mari (sute de kg) pentru ca sunt greu de manevrat.
Topitorul solar - se construieste din lemn,tabla si sticla.Trebuie sa fie trainic si bine finisat. Evitati
topitoarele complicate constructiv,mari si grele.
Colectoarele de propolis si polen - sunt bune majoritatea modelelor existente pe piata.Acestea
trebuie sa fereasca polenul (pana la recoltare) de intemperii.Placa activa trebuie sa aiba ochiurile
calibrate pentru a nu rani albinele. Sunt utilaje care trebuie achizitionate pentru diversificarea
productiei.
Nucleele de imperechere - se construiesc din lemn de rasinoase de calitate.Aceeasi atentie la
calitate ca si la stupi.Este recomandat nucleul pe trei compartimente in corp.Trebuie sa se asigure
o separare totala a albinelor ,deci mare atentie la etanseitati.

CONCLUZII : Atentie mare ce , si de unde cumparati !!!

CONDITIONAREA MIERII
Mierea extrasa prin centrifugare nu poate fi direct imbuteliata deoarece prin proiectarea
picaturilor de miere pe peretii extractorului, incorporeaza in acestea aer,sub forma unor bule
microscopice. In mierea proaspat extrasa ajung de asemenea particule de ceara smulse din fagure
in momentul descapacirii,fragmente de propolis,mici cantitati de polen provenit din celulele cu
polen ce se gasesc in numar mare sau mic printre celulele cu miere,larve si alte impuritati.
Prin conditionarea mierii se intelege totalitatea procedeelor tehnice menite sa asigure purificarea
acesteia pentru pastrarea propietatilor fizico-chimice si biologice in perioada conservarii.Procesele
prin care se realizeaza aceste elemente se refera la filtrarea mierii,limpezirea ei, reducerea
continutului de apa,lichefierea mierii cristalizate,pasteurizarea si conservarea ei.
283
Filtrarea mierii

Filtrarea mierii se face in momentul extragerii ei,cu ajutorul unei strecuratoare,pentru a o separa
de resturile de capacele,de eventualele larve si impuritati.Strecuratoarea pentru miere se prezinta
sub forma unui cuplu de site,prima avand ochiuri mai mari ce retin impuritati grosiere,iar a doua
mai fina,ce retine impuritatile mai mici.Sita se ataseaza la robinetul extractorului sau deasupra
vasului de colectare a mierii. Filtrarea se mai poate face si in momentul turnarii mierii in
maturator,prin asezarea deasupra gurii acestuia a unei site fine,confectionata de obicei din tesatura
textila.
Cea mai buna metoda de a purifica (limpezi) mierea este sa o lasam cateva zile intr-un vas numit
maturator, pentru decantare. In timpul decantarii, bulele mari de aer se ridica la suprafata datorita
dimensiunii lor si diferentei de densitate intre aer si miere.
Cu cat bulele sunt mai mici,cu atat se ridica mai incet,in schimb particulele de ceara se ridica mai
incet decat aglomerarile de polen.Daca mierea este foarte vascoasa sau a inceput sa
cristalizeze,purificarea devine practic imposibila.Deci,in timpul limpezirii,corpurile straine se
separa pe baza dimensiunilor,cele usoare ridicandu-se la suprafata,de unde sunt eliminate cu
ajutorul unei linguri,iar cele grele se lasa la baza vasului.Evacuarea mierii curate se face prin
intermediul unui robinet situat la o anumita distanta fata de fundul maturatorului.Mierea aflata sub
robinetul maturatorului se colecteaza separat,urmand a fi supusa unui nou proces de
limpezire.Durata de limpezire a mierii depinde de temperatura si de inaltimea vasului.In cazul unui
strat de 1 m inaltime,durata de limpezire la diferite temperaturi este de 15 zile la 10 grade C,de 3
zile la 20 grade C,de 18 ore la 30 grade C,de 6 ore la 40 grade C si de 2 ore la 50 grade C.Cu cat
inaltimea maturatorului creste ,cu atat durata de limpezire este mai lunga.
Deshidratarea mierii
Deshidratarea mierii se refera la eliminarea surplusului de apa din faguri sau mierea extrasa,in
scopul prevenirii fermentarii ei.Se supun acestui proces de deshidratare toate cantitatile de miere a
carei continut de apa depaseste 18%.Deshidratarea mierii se face in timpul limpezirii ei,in aceleasi
vase,iar pentru o mai rapida maturare a ei este indicat ca maturatoarele sa fie mentinute in camere
incalzite si uscate.
In lipsa acestor maturatoare speciale si cand cantitatea de miere este mica,limpezirea si maturarea
ei se poate face in insasi bidoanele in care se pastreaza.
In sistemul de crestere intensiv al familiilor de albine,optimizarea continutului de apa din miere se
realizeaza in camere speciale destinate acestui scop.Din cercetarile intreprinse de Stephen (1941)
s-a constatat ca trecerea unui curent de aer printre stivele de magazii cu faguri,la temperatura de 38
grade C,umiditate de 33%,cu o viteza de 250 m/minut,timp de 12 ore,a redus cu 0,7%continutul de
apa din fagurii aproape capaciti si cu 3,1%din cei necapaciti.Rezultatele obtinute sunt
remarcabile,mai ales daca tinem seama ca umiditatea relativa optima pentru uscare se situeaza
intre 0 si 20%.In practica se folosesc camere de incalzire care au ca principiu functional circularea
unui volum mare de aer cald,relativ uscat,printre stivele de magaziic cu faguri cu
miere.Temperatura se optimizeaza prin termoreglatoare pentru a nu depasi 38 grade C.In mod
obisnuit, temperatura folosita pentru uscare este cuprinsa intre 32 si 35 grade C.S-a constatat de
asemenea ca incalzirea mierii la temperatura de 35 grade C,timp de 2 zile inainte de extractie,ii
dauneaza foarte putin.Dar daca timpul de incalzire se prelungeste,calitatea mierii se depreciaza
datorita cresterii continutului de hidroximetilfurfurol.
Camerele de incalzire pot fi folosite in acelasi scop si pentru optimizarea continutului de apa din
mierea deja extrasa.Procesul este favorizat de faptul ca mierea cu cel mai ridicat continut de apa se
ridica la suprafata vaselor de pastrare.Folosind aceasta metoda, in decurs de 30 ore,continutul de
apa al mierii de la suprafata s-a redus cu 1,2%.
In tarile cu clima foarte secetoasa,pentru a favoriza extractia se impune ridicarea continutului de
apa din miere,in care scop,se instaleaza in betonul pardoselii radiatoare de caldura si stropirea
284
periodica a acesteia cu apa.

Lichefierea mierii cristalizate

Se stie ca toate sortimentele de miere cristalizeaza mai mult sau mai putin,dar aceasta cristalizare
nu influenteaza negativ calitatile ei,lichefierea nefiind necesara intotdeauna. Aceasta lichefiere se
face atunci cand pe piata se cere miere fluida.
Cantitatile mici de miere se lichefiaza prin introducerea borcanelor sau bidoanelor cu miere
cristalizata in apa incalzita la temperatura de 60-70 grade C ,fara a fi in contact direct cu sursa de
caldura.In cazul unor cantitati mai mari de miere,lichefierea se poate face cu ajutorul aerului
cald,in doua etape.In prima etapa,vasele cu miere se introduc intr-o incapere care se incalzeste
progresiv pana la temperatura de 40 grade C.Aici,vasele sunt tinute inchise timp de o jumatate de
zi.Tinand seama de slaba conductibilitate termica a mierii,aceasta preincalzire duce la lichefierea
straturilor de miere cele mai periferice,partea centrala nu este incalzita.In a doua etapa,vasele cu
miere sunt trecute intr-o alta incapere,unde temperatura aerului este de 60-70 grade C si sunt
rasturnate pe un gratar asezat deasupra unui tanc de receptie.Pe masura desfacerii cristalelor,pe
seama fortei gravitatiei,mierea se scurge in acest tanc,unde este agitata timp de cateva ore cu
ajutorul unei elice.
Pentru a pastra mierea in stare lichida,este absolut necesar sa i se anihileze cristalele de glucoza pe
care inca le contine.Acest lucru se realizeaza prin pasteurizarea mierii.

Pasteurizarea mierii
Pasteurizarea mierii se face cu scopul de a distruge toti germenii care pot provoca fermentarea
mierii si de a topi cristalele initiale existente,care fara aceasta operatie,ar determina incepere
cristalizarii mierii.Pasteurizarea se face in instalatii asemanatoare celor utilizate pentru
pasteurizarea laptelui si consta in incalzirea si racirea ei brusca.Intr-un pasteurizator,mierea lichida
circula in contra -curent cu apa calda,intr-un strat gros de cativa mm si se incalzeste intr-un timp
foarte scurt la temperatura de pasteurizare de 70-78 grade C.Dupa mentinerea ei timp de 5-8
minute la aceasta temperatura,va intra in circuitul de racire in contra-curent cu apa rece si se va
raci brusc la 42 grade C.Ea este acum pasteurizata si isi va pastra starea lichida timp de cel putin 6
luni,timpul necesar pentru a fi consumata.

Ambalarea mierii
Ambalarea mierii se face imediat dupa terminarea proceselor tehnologice descrise mai
sus.Alegerea ambalajului pentru miere depinde de doua categorii de motivatii;una se refera la
motivatii de ordin tehnic,cealalta la motivatii de ordin estetic.Astfel,deoarece mierea ataca
majoritatea metalelor,vasele pentru miere nu vor fi confectionate din fier sau alte metale decat
cositorite sau emailate.
Vasele ideale pentru ambalarea mierii sunt cele confectionate din aluminiu,sticla sau alte materiale
transparente.Vasele opace,spre deosebire de cele transparente,ascund uneori defectele de
prezentare pe care o tehnica mai atenta le-ar fi putut evita.Vasele pentru ambalatmierea trebuie sa
fie perfect etanse.

Pastrarea mierii
Mierea se pastreaza in vrac sau imbuteliata.Pastrarea in vrac se face in cazul mierii
neprelucrate.Mierea cu un continut de apa sub 17,1%se pastreaza foarte bine indiferent de
continutul de levuri,cea cu continut de apa cuprins intre 17,3%si 18% numai in cazul in care
levurile nu depasesc 1000/g,intre 18,1% si 19% apa,mierea se pastreaza numai daca nivelul
levurilor nu depasesc 10/g,iar intre 19,1% si 20% numai in cazul in care acestea nu depasesc
1/g.Indiferent de continutul in levuri,mierea cu o umiditate de 20% fermenteaza si este supusa
procesului de degradare.
285
Mierea se pastreaza in containere ce se inchid ermetic,confectionate din materiale rezistente la
umiditate.Introducerea de substante conservante in miere (benzoat de sodiu-0,025%) desi
impiedica procesele fermentative ,ele nu sunt acceptate de industria prelucratoare si in special de
consumatori.Cea mai eficiente metoda de a impiedica fermentatia este pasteurizarea mierii timp de
7 1/2 minute la temperatura de 63 grade C sau timp de 1 minut la 69 grade C,procedeu care
distruge levurile.Pentru pastrarea mierii fluide in borcane este necesar ca ea sa se tina timp de 5
luni la temperatura de 0 grade C,iar dupa imbuteliere,cutiile cu borcane se aseaza distantate una
fata de alta,permitand astfel trecerea printre acestea a unui curent de aer rece.Mierea se pastreaza
in incaperi curate,uscate,fara mirosuri straine,la temperatura de 14 grade C.Pastrarea mierii la
temperaturi mai mari,cuprinse intre 20 si 25 grade C determina pierderea aromei si inchiderea la
culoare.

EXAMINAREA SI ANALIZA MIERII

Examinarea si analiza mierii se face pentru aprecierea calitatii si puritatii ei,pentru stabilirea
starii de degradare sau alterare si pentru depistarea falsificarilor.In aceasta pagina va vom prezenta
metodele care se folosesc,cat si normele interne si externe care certifica ca produsul este de
calitate.
Examenul organoleptic
Examenul organoleptic se refera la culoarea,mirosul,gustul,consistenta si puritatea mierii.
- Culoarea : se apreciaza prin examen vizual la lumina zilei pe o cantitate de 10-15 g de
miere,introdusa intr-o eprubeta cu diametrul interior de 10 mm.Se poate determina culoarea si cu
melascopul,aparat ce stabileste nuantele mierii.Rezultatele examinarii se exprima in urmatorii
termeni:incolora,galbena-deschis,aurie,portocalie,verzuie,roscata,bruna,inchisa.
- Mirosul si gustul : se apreciaza prin mirosire si degustare.In acest caz se indica denumirea plantei
dominante si provenienta,precum si eventualele particularitati
gustative:acrisor,amarui,astringent,etc.Mirosul,gustul se exprima in placut,dulce,caracteristic
mierii de albine,slab aromat,etc.
- Consistenta : se apreciaza dupa modul de scurgere a mierii de pe o lopatica de lemn.Ea poate fi
uniforma,fluida,vascoasa,cu diferite aspecte de cristalizare.La mierea cristalizata se indica si
particularitatile structurale inainte de fluidizare ca:untoasa,cristalizata fin,cristalizata
nisipos,cristalizata grosolan.
- Puritatea : se apreciaza prin examinarea probei de miere care a servit la stabilirea culorii,la
lumina directa a zilei si se identifica fragmente de cadavre de albine,de ceruri,etc.Examenul
microscopic consta in examinarea sedimentului depus intr-o solutie de miere in apa.Pentru acest
scop se omogenizeaza 10 g miere in 20 ml apa distilata.
Dupa omogenizare se toarna in fiole si se centrifugheaza timp de 4 minute,cu 2500 turatii pe
minut.Se decanteaza 2/3 din continutul fiecarei fiole,iar restul se amesteca,se omogenizeaza.Se
aduna intr-o singura fiola,care se centrifugheaza din nou,in aceleasi conditii.Lichidul clar se
decanteaza,iar sedimentul se intinde pe 2 lame,in cate doua fractiuni pe fiecare.
Peste acestea se picura o solutie calda de glicerina-gelatina 1:1,iar deasupra se aplica o
lamela.Fixarea se face tinand preparatul in pozitie orizontala la temperatura de 42 grade timp de 20
minute.Examinarea se face la un microscop care mareste de aproximativ 350 de ori,stabilindu-se
proveniente graunciorilor de polen,precum si a celorlalte componente din preparat.
Analize fizice si chimice de laborator
Inainte de analiza,proba de miere se omogenizeaza prin agitare cu o bagheta de sticla sau cu o
lingura,iar mierea cristalizata se incalzeste in prealabil la aproximativ 45 gradeC dupa care se
amesteca,ca si mierea fluida.
- Determinarea continutului in apa : se face cu refractometrul.Pe prizma inferioara a
refractometrului,se aplica o picatura din proba de miere si imediat se inchide camera.Cu ajutorul
oglinzii se orienteaza un fascicul de lumina prin deplasarea cremalierei pana in momentul in care
286
partea intunecoasa a campului vizual ajunge in centrul unde se intersecteaza liniile vizuale.In acest
moment,indicele de refractie se citeste pe scala.In functie de acest indice,cu ajutorul tabelelor care
insotesc refractometrul se stabileste procentul de substanta uscata,respectiv continutul mierii in
apa.La unele refractometre se poate citi direct,pe scala,procentul de apa.La mierea de
albine,umiditatea este admisa pana la 20%.
- Greutatea specifica a mierii : se poate determina la nivelul stupinelor astfel : intr-un vas de sticla
se cantareste exact 1 kg de apa,dupa ce in prealabil i s-a luat tara si se noteaza nivelul
apei.Apoi,vasul se desarta,se usuca si se umple cu miere pana la semn,dupa care se
cantareste.Diferenta dintre greutatea vasului cu miere si tara acestuia reprezinta tocmai greutatea
specifica a mierii.
- Determinarea cenusei : Se face prin calcinarea unei probe de 10 g miere,intr-un creuzet.Mai intai
se evapora pe o baie de apa,se carbonizeaza la o flacara slaba si apoi se calcineaza.Se raceste in
exicator si se intareste treptat,pana se ajunge la masa constanta.
- Determinarea aciditatii : ajuta la aprecierea gradului de prospetime a mierii.Aciditatea mierii se
exprima in grade de aciditate,adica numarul de centimetri cubi de NaOH n/10 necesari sa
neutralizeze aciditatea din 10 g de miere.
- Determinarea zaharului invertit (reactia Elser) : Glucoza si fructoza in stare libera au capacitatea
de a reduce sulfatul de cupru in mediul alcalin si cald,pe care-l transforma in oxid
cupros.Cantitatea de oxid cupros ce se formeaza in conditii de lucru specifice,este proportionala cu
concentratia celor doua zaharuri reducatoare din solutia de cercetat.
- Determinarea zaharozei (metoda Elser) : Se determina zaharul direct reducator inainte si dupa
invertire (hidroliza acida),iar prin diferenta se calculeaza zaharoza.
- Determinarea indicelui diastazic : In mierea naturala de albine exista mai multe enzime.Amilaza
este enzima cu cea mai mare rezistenta la tratarea termica,aceasta fiind ultima care se distruge.Pe
baza acestei insusiri,amilaza poate fi folosita ca test general de apreciere (indice enzimatic,sau
diastazic)a calitatii mierii naturale.Mierea naturala supusa unui tratament termic brutal va avea
indicele diastazic cu valori reduse sau chiar zero.Acelasi lucru se constata si la mierea
falsificata.La baza determinarii indicelui diastazic sta determinarea activitatii amilazei. Indicele
diastazic se defineste ca numarul de ml dintr-o solutie de amidon 1% care a fost transformat in
dextrina in timp de o ora,la temperatura de 45 grade C si pH optim,de catre amilaza continuta de
1g miere.
Sursa : Revista "Romania apicola" nr.11/1998- autor : Liviu Alexandru Marghitas
Norme de calitate interne si externe
Ati vazut care sunt metodele de analiza si examinare a mierii asa cum sunt ele prezentate in
publicatiile de specialitate.Sa vedem acum cum este definita din punct de vedere legislativ mierea :

"Mierea de albine naturala este produsul care se obtine prin centrifugare sau scurgere din fagurii
fara puiet".Mierea de albine este : monoflora,atunci cand provine din nectarul unei singure specii
de flori (salcam,tei,floarea-soarelui) ; poliflora,cand provine dintr-un amestec natural de nectar
recoltat din flori de diferite specii ; miere de mana, cand provine integral sau in cea mai mare parte
din sucurile dulci ale altor parti ale plantelor decat nectarul.
Se considera necorespunzatoare organoleptic mierea cu urmatoarele defecte : mierea cu
impuritati,fragmente de cadavre de albine,de ceruri,alte impuritati ; dupa conditionare prin
decantare si filtrare aceasta miere se poate da in consum ; mierea fermentata ; mierea
caramelizata,cauzata de incalzire la temperaturi ridicate ; mierea falsificata.
Mierea care se comercializeaza in Romania trebuie intruneasca urmatorii parametrii de calitate :
apa - max. 20 % ; densitate relativa la 20 grade C - 1,417 ; cenusa - max. 0,5 % ; zahar invertit - 75
% ; zaharoza - max. 7 % ; indice diastazic - min.10,9 ; HMF - max.1 % ; indice colorimetric - max.
12 ; zahar artificial - lipsa ; glucoza - lipsa ; alte adaosuri - lipsa ;

287
Pentru cei ce vor sa vanda la export sau en-grosisti-lor conditiile cerute sunt mai dure in unele
privinte.Iata care sunt parametrii de calitate :

Mierea nu trebuie sa contina antibiotice.Sunt acceptate insa urmatoarele limite : streptomicina

max. 20 ppb , tetraciclina max. 10 ppb , sulfonamida max. 10 ppb , cloranfenicol - absent ,
nitrofuran - absent .Alti indici de calitate sunt : umiditate max. 18%, HMF - max. 1,5 .Falsificarea
mierii cat si o incarcatura biologica mare duc la respingerea marfii.Existenta pesticidelor este un
alt motiv.

Ce avem de facut pentru a indeplini conditiile de calitate : in stupina nu folosim antibiotice pentru
tratarea familiilor bolnave , decat in cazul locii americane , cand trebuie sa stim ca mierea este
compromisa calitativ..Nu facem tratamente preventive cu antibiotice sub nici o forma.
Recoltam fagurii cu miere cand sunt capaciti trei sferturi de albine, atunci avand garantia ca apa
din miere este sub limita de 19 % .Extragem , preconditionam , depozitam mierea conform tuturor
regulilor de igiena si tehnologice cerute.Nu folosim la recoltarea fagurilor "podisorul izgonitor" ,
si asiguram culesuri de nectar de la surse necontaminate industrial sau cu pesticide.

CONCLUZII : obtinerea unei mieri de calitate care sa corespunda normelor impuse se face numai
cu adoptarea de masuri drastice.Daca nu tineti cont de ele,intreaga dv. munca se duce pe "apa
sambetei".....

HRANIREA ARTIFICIALA A FAMILIILOR DE ALBINE

Sunt situatii cand in stupina se ajunge la hranirea artificiala a familiilor de albine.Motivele sunt
diferite : ajutorarea familiilor fara rezerve de hrana,hraniri stimulente de primavara sau sfarsit de
vara,ajutorarea roiurilor,perioade lipsite de cules,etc.Aceasta pagina se doreste a fi un ghid pentru
apicultorii incepatori sau avansati care nu au stabilita o anumita "tehnologie" in aceasta
directie.Toate informatiile prezentate au aparut in literatura de specialitate de-a lungul
timpului,sub semnatura unor reputati apicultori romani.O parte apreciabila a retetelor a fost
verificata in practica si de autorii acestui site,dovedindu-se viabile.

Probabil stiti ca albinele folosesc trei elemente esentiale in hrana lor : apa,mierea,pastura.Mierea
reprezinta elementul energetic,iar pastura cel proteic. Inca de la inceput atragem atentia ca hranirea
naturala a albinelor reprezinta calea corecta de urmat;insa dupa cum am mai spus nu putine sunt
situatiile cand aceasta trebuie inlocuita.
Hranirea artificiala a familiilor de albine se face cu:miere, pastura,zahar,polen,inlocuitori de
polen,toate in stare pura sau in diferite combinatii.

Siropul de zahar (uz apicol)

Este un inlocuitor al mierii.Perioada de folosire este cuprinsa intre debutul primaverii (1-10
martie) si inceputul toamnei(maxim 15 septembrie).Siropul de zahar se prepara in urmatoarele
concentratii:1/1 , 3/2, 2/1.La 1/1,adica 1 litru apa si 1 kg zahar rezulta 1,6 l sirop de zahar;la
3/2,adica 3 kg zahar si 2 litri apa rezulta 3,8 litri sirop de zahar; la 2/1,adica 2 kg zahar si 1 litru
apa rezulta 2,2 litri sirop de zahar.
Apare intrebarea: ce concentratie folosim ? Costica Antonescu recomanda :"cat priveste
concentratia siropului ,subliniez faptul ca sunt mai avantajoase atat pentru albina cat si pentru
crescator,concentratiile 2/1 sau 3/2.Acest lucru se impune prin aceea ca la concentratiile mai
reduse albinele consuma mai mult zahar pentru prelucrarea siropului "mierea" (20% zahar in cazul
concentratiei 1/1 si numai 10% in cazul concentratiei 2/1).In schimb la completarea rezervelor de
hrana in decursul primaverii sau in cazul hranirilor medicamentoase se foloseste siropul in
concentratie de 1/1."
288
Mod de preparare : Siropul de zahar se prepara la rece sau la cald.Cand preparam siropul la
rece,punem in vas apa necesara si apoi turnam zaharul in reprize,amestecand continutul pana la
dizolvarea totala. Insistam asupra faptului ca zaharul trebuie dizolvat total,in caz contrar aparand
cristalizarea "mierii".
Prepararea siropului la cald se face incalzind apa necesara pana la fierbere,dupa care se ia vasul de
pe foc si se inglobeaza in reprize prin amestecare zaharul. Aceasta metoda este mai practica si mai
rapida.O indicatie care trebuie respectata intotdeauna:nu fierbeti siropul pentru ca aveti toate
sansele sa cristalizeze.

Mod de folosire : Completarea rezervelor pentru iernat: aceasta lucrare incepe pe 1-15 august si se
termina in maxim 10 septembrie(cu cat mai repede cu atat mai bine).Se folosesc doze de 2-2,5 litri
de sirop 2/1 sau 3/1 sau doze mai mari daca albinele reusesc sa preia cantitatea.Completarea cu
sirop se face dupa ce s-a reorganizat cuibul urmarindu-se in special capacirea mierii depozitate.
Hraniri de salvare,stimulare in primavara : cu sirop 1/1,concomitent cu reducerea cuibului si
impachetarea de primavara.Hranirea si stimularea roiurilor : in doze zilnice de 200 g sirop/zi pana
la aparitia unui cules natural.Hraniri medicamentoase de primavara,vara sau toamna ; concentratie
1/1 conform prospectului.Hraniri de stimulare la sfarsitul verii (august) ; concentratie 2/1 in doze
mici,zilnice.Alte situatii de urgenta aparute in stupina.

De retinut : Cea mai avantajoasa concentratie este 2/1 sau 3/2.Siropul nu se fierbe sub nici un
motiv. Adaugati 2 g sare de lamaie/litru sirop pentru o buna invertire a zaharului.Se administreaza
dupa nevoi,insa trebuie stiut ca in ce priveste calitatea este sub miere.

Serbetul de zahar (uz apicol)

Unul din cele mai folosite produse in hranirea artificiala a albinelor este serbetul de zahar.Usor de
administrat,destul de usor de pregatit este preferatul multor apicultori.

Mod de preparare : In cele ce urmeaza va vom descrie modul de preparare ,dar trebuie sa va
prevenim ca primele incercari s-ar putea transforma in esecuri.Nu disperati pentru ca odata insusita
tehnologia,nu o sa mai aveti probleme.De aceea incepeti cu prepararea unei cantitati mici de zahar.
Se amesteca intr-un vas emailat sau din inox,1 kg.zahar si 0,2 litri apa.Amestecand cele doua
produse se constata ca zaharul este bine umezit iar apa nu balteste.Vasul cu amestecul rezultat se
aseaza pe aragaz si se ferbe la foc moale.Nu trebuie sa grabiti fierberea;spuma rezultata(la inceput)
se indeparteaza.O operatiune foarte importanta este indepartarea cristalelor de zahar(cu o carpa
uda si stoarsa) ce se depun pe peretii vasului.Durata fierberii este de 15-30 min.,functie de taria
focului.
Cam dupa 15-20 min. se controleaza concentratia siropului.Se ia cu o lingurita sirop si se
introduce intr-un pahar cu apa rece.Vom sti ca amestecul ajunge la concentratia optima,cand
acesta ramane inchegat pe lingurita.In acest moment se ia vasul de pe foc si se introduce in apa sa
se raceasca usor(70-80 grade C).
Cu ajutorul unei linguri mari,de lemn, solutia de zahar apa se amesteca continu.Odata cu trecerea
timpului se constata ca solutia devine opaca,apoi se albeste.Ne oprim din amestecat cand serbetul
ajunge la consistenta si granulatia dorita.Daca prima incercare a insemnat un esec,se adauga apa
din nou si o luam de la capat.

De retinut : Nu preparati cantitati mari de serbet decat dupa ce v-ati insusit tehnologia de
preparare.Nu preparati doze mai mari de 5 kg,pentru ca sunt greu de manevrat(amestecat);pentru
aceasta cantitate oala trebuie sa fie de 10 litri.Spumuiti amestecul,stergeti permanent peretii
vasului,iar focul trebuie sa fie domol.Dupa fierbere si o oarecare racire,amestecati energic
289
crescand ritmul spre final(sensul nu conteaza).Daca serbetul este prea tare ,inglobati cateva
picaturi de apa si framantati.In caz de esec,nu retopiti amestecul mai mult de 3 ori.

Serbet de zahar cu miere : Dupa ce ati invatat cum se prepara serbetul,a venit timpul sa pregatiti un
serbet mai pe gustul albinelor dv.Acest serbet contine pe langa zahar si o anumita cantitate de
miere ,ceea ce face ca albinele sa-l consume cu o placere mare.Iata reteta de preparare:
Se amesteca 5kg zahar tos,apa 0,850 litri intr-un vas de 10 litrii.Vasul se aseaza pe foc si fierbem
20-30 min. la fel cum am procedat in cazul serbetului simplu.Spumuirea amestecului si stergerea
peretilor vasului este obligatorie.Verificarea concentratiei se face tot cu lingurita si paharul cu apa
rece,numai ca de data asta suspensia trebuie sa formeze o boaba care se poate modela intre degete
(de consistenta medie).In acest moment se adauga 800 g miere si se mai clocoteste inca 3 min.(in
tot acest timp amestecam ingloband mierea).Mierea folosita trebuie sa nu fie zaharisita sau daca
este, se lichefiaza in prealabil.Dupa ridicarea vasului de pe foc,racim amestecul pana la 40-50
grade C si amestecam cu o lingura mare de lemn pana la formarea serbetului.Produsul final se
toarna in tavite captusite cu hartie cerata,pergament,etc.Grosimea placilor nu trebuie sa depaseasca
1-1,5 cm.

Administrarea si depozitarea serbetului : Serbetul obtinut prin aceste doua metode se poate folosi
ca atare,sau putem incorpora prin framantare energica diferite adaosuri de polen,inlocuitori de
polen,acizi pentru corectarea ph-ului,medicamente,etc.Folosirea serbetului de zahar ,sau zahar cu
miere,este recomandata tot timpul anului,in toate cazurile,cu exceptia hranirilor de completare. Se
poate "fabrica" o cantitate mai mare de serbet care se depoziteaza in locuri cu temperatura de 8-12
grade C,impachetat in pungi, sau in recipiente etanse.

Pasta de zahar pudra si miere

Un alt produs cu o eficienta mare,consumat cu placere de albine,usor de preparat si administrat
este pasta de zahar pudra si miere.La preparare se vor avea in vedere urmatoarele:folosirea unui
zahar pudra de calitate;mierea sa provina de la familii sanatoase;mierea sa nu fie cristalizata(sau
cristalizata fin,de consistenta untului).

Mod de preparare : In principiu se procedeaza amestecand la rece 4 parti de zahar pudra si o parte
miere. (mierea usor incalzita).Framantarea se face energic,trebuind sa rezulte un produs de
consistenta aluatului.Corectia produsului se face prin adaugare de miere,daca este prea tare sau de
zahar pudra daca este prea moale.Este recomandat ca pentru o mai buna invertire a zaharului sa se
aduge si 1-2 g sare de lamaie pe kg.

Mod de administrare : Pasta se administreaza sub forma de turtite a 0,2-1 kg,asezate pe folii de
plastic gaurit,tifon,etc.,deasupra ramelor,unde albinele au acces direct.Se poate folosi in tot timpul
anului,in toate cazurile,mai putin la hranirea de completare.In aceasta pasta se pot ingloba
polen,inlocuitori de polen,ceaiuri medicinale,Protofil,medicamente,etc.Este ideala pentru hranirile
de stimulare sau de salvare a familiilor ramase fara provizii in timpul iernii sau primaverii.

Zaharul pudra,ceaiurile medicinale,lichefierea mierii zaharisite

Obtinerea zaharului pudra : In diferitele retete,zaharul pudra este un component de baza.Obtinerea
lui se face prin prelucrarea zaharului tos, care se poate macina cu o rasnita
universala(manuala).Deoarece macinarea este destul de dificila,recomandam procurarea unei
rasnite mari,care poate fi actionata manual sau de un motor.In literatura de specialitate se
recomanda maruntirea zaharului pe o placa dura,cu ajutorul unei merdenele.Din fericire,pentru
stuparii care nu au timp pentru aceasta lucrare,exista in comert zahar pudra gata preparat,care in
ciuda faptului ca este mai scump,elimina"bataile de cap".
290
Ceaiuri medicinale : Dupa cum ati observat,in toate preparatele,indiferent de consistenta lor se
poate ingloba si o anumita cantitate de ceai medicinal.Acest ceai este benefic albinelor,catre
sfarsitul iernii sau in primavara,combatand cu succes nosemoza.
Ceaiul medicinal se obtine prin infuzie din urmatoarele plante: sunatoare , cimbrisor , isma ,
musetel , coada soricelului , roinita,etc.Obtinem ceaiul folosind 3-4 g din fiecare planta uscata.In
prealabil plantele se umezesc cu 0,150 l apa si dupa 10-15 minute turnam apa clocotita in cantitate
de 0,850 l.Din acest ceai folosim dozele necesare,cu mentiunea ca pastrarea lui la frigider nu
trebuie sa depaseasca 48 ore.

Lichefierea mierii : Mierea cristalizata(zaharisita),folosita in diferitele retete trebuie

lichefiata,pentru ca altfel albinele nu consuma cristalele mari si se inregistreaza o mare risipa de
hrana.Doua sunt regulile de baza in aceasta lucrare : nu incalzim mierea mai mult de 45 grade C ;
nu lichefiem mierea la flacara directa,ci doar cu vasul introdus intr-un alt vas cu apa care fierbe.In
rest....nimic mai simplu.

Apidiagnoza ..

Ianuarie i februarie sunt in mod frecvent cele mai reci luni ale anului. De cele mai multe ori
solul este acoperit cu un strat destul de gros de zpad mai ales n jumtatea de nord a rii i uneori
chiar i n zonele sud i sud-estice.

Apicultorii ca i albinele lor se gsesc n ianuarie n plin sezon rece i trebuie s subliniez nc o
dat c n general se consider c anul apicol nu coincide cu anul calendaristic. Unii socotesc c
anul apicol se ncheie o dat cu intrarea albinelor la iernat, fapt care se produce de obicei n
octombrie sau cel mai trziu n noiembrie. Dac sezonul activ ncepe n cursul lunii martie sau cel
mai trziu n aprilie - o dat ce albinele ies la cules de nectar i polen - se poate aprecia c n acel
moment ncepe anul apicol. Dac intervalul de timp este denumit an atunci el urmeaz s dureze 12
luni adic perioada de timp trebuie s traverseze cele 12 luni ale anului calendaristic. Important nu
mi se pare data nceperii i data ncheierii, respectiv a renceperii anului apicol ci cunoaterea i
respectarea curbei biologice anuale a dezvoltrii familiei de albine. Prin cunoatere i mai ales prin
respectarea acestei curbe biologice nelegem obligaia apicultorului de a aciona n stupin i n
stup numai n conformitate cu manifestrile naturale de comportament ale familiei de albine. Adic
a ceea ce de fapt nseamn curba biologic de dezvoltare a familiei de albine exprimat n principal
prin creterea sau scderea numrului de indivizi respectiv a puterii colectivitii pe care o denumim
familia sau colonia de albine.

n aceast lun curba biologic de dezvoltare are un sens descendent (coboar) pentru c
numrul de indivizi scade, se micoreaz consecutiv albinele uzate care mor, deci puterea familiei
este n scdere. Acest fenomen biologic nu trebuie s ngrijoreze pe apicultor dect atunci cnd
cantitatea de albine moarte gsite la control pe fundul stupilor, respectiv la urdini sau eventual pe
foaia de control aezat pe fund este exagerat de mare (2-3 palme fcute cu un fra plin cu
albine), n acest caz se va controla atent stupul ndreptndu-se situaiile anormale constatate ca atac
de oareci sau ciocnitori, lips de hran, umiditate excesiv etc.). Apicultorul trebuie s controleze
i s previn, ca i n luna anterioar, deranjarea i nelinitirea albinelor provocate de atacul
oarecilor, psrilor i animalelor de curte,dar i cele slbatice(ciocnitori, piigoi etc.). Aceeai
grij se acord protejrii suplimentare a stupinei contra vnturilor i curenilor acolo unde s-a impus
a fi deosebit de necesar. Se continu supravegherea modului de iernare a familiilor de albine prin
controale periodice care acum sunt reclamate mai des i intervenia prompt pentru ndreptarea
291
strilor anormale. Dac zpada czut se acumuleaz n cantitate mare este recomandabil
ndeprtarea fr zgomot a acesteia precum i mai ales a gheii de pe scndurelele de zbor ale
stupilor i eliberarea urdiniurilor de albine moarte.
Ce se ntmpl n familia de albine?
Familia de albine ncepe s se "mite". Se spune c luna ianuarie este luna n care ncepe perioada
nlocuirii albinei de iarn. Concret este vorba de apariia primului puiet n cuib. De obicei ouatul
mtcii se declaneaz la sfritul lunii, mai ales n zonele sudice ale trii. Aceast activitate a mtcii
este declanat n perioade diferite depinznd de zona geografic, mai devreme n zona Banatului i
sudul rii i mai trziu n zonele nalte i din nordul rii. O zon privilegiat privind temperaturile
ce declaneaz debutul activitii mtcii, este i zona Subcarpailor Meridionali.
n interiorul ghemului, n zona denumit miezul ghemului de iernare, temperatura se ridic la +34-
35C necesar att nceperii depunerii primelor ou de ctre matc ct i dezvoltrii puietului.
Matca depune ntre 20-100 ou n 24 h ncepnd cu poriunile fagurilor din centrul ghemului,
activitate care se menine la acelai nivel pn n momentul n care n natur apare primul cules i se
efectueaz primele zboruri masive de curire. Se subnelege c suprafaa circular cu puiet este la
nceput foarte mic, pe suprafaa unui fagure sau cel mult pe suprafeele a doi faguri alturai
Consumul de hran se mrete pe msur ce activitatea mtcii i ale albinelor doici se intensific
innd cont c pe seama hranei glucidice consumate n zona cu puiet temperatura se menine
constant la nivelul mediu de 34,5-35,5C indiferent de ct de sczute sunt temperaturile exterioare.

Muli apicultori intervin n cursul acestei luni cu hrniri de completare a rezervelor de hran.
Completarea rezervelor de hran poate fi fcut cu turte (past) de zahr pudr i miere, cu erbet
din zahr cu miere, cu erbet fiert sau cu plci din zahr candi,cu faguri de miere, fluid sau
cristalizat .Pentru a putea aprecia ct hran trebuie s administreze, apicultorul trebuie s tie c
familiile normale consum n luna ianuarie 1-1,5 kg miere (depinde i de cantitatea de puiet crescut)
i circa 2-3 kg n luna februarie.

n mod obinuit suplimentarea hranei se face n stupin ntr-o zi mai clduroas, atunci cnd se
administreaz rame cu faguri cu miere i oricnd atunci cnd se administreaz turte din miere
cristalizat sau din past - amestec miere i zahr pudr. Se recomand ca turtele s aib n medie 1-
1,5 kg, s fie bine ntinse i introduse n pungi de plastic crora li se fac cteva perforaii pentru a
facilita ptrunderea albinelor. Aplicarea turtelor se face deasupra fagurilor din zona n care se
gsete ghemul de iernare i se acoper bine cu podiorul pentru a nu ptrunde frigul. Spre sfritul
perioadei, n zonele mai calde se poate folosi cu rezultate bune i siropul cldu administrat direct n
faguri amplasai imediat lng ghem sau n hrnitoare amplasate n acelai loc.

Cum se prepar pasta de zahar i miere?

Pentru prepararea pastei de zahr se folosesc 4 pri zahr pudr i o parte miere fluid (800 g
zahr + 200 g miere). Mierea cristalizat se lichefiaz n baie marin nainte de a se folosi.
Amestecul se frmnt bine pn se obine un aluat tare. Se las s se "odihneasc" pn a doua zi.
Dac amestecul apare moale - curgtor se mai adaug zahr pn capt din nou consistena tare,
dar posibil de ntins. (Trebuie avut n vedere c turta este aplicat peste rame, deasupra ghemului i
temperatura ridicat degajat de albine poate determina nmuierea, scurgerea coninutului printre
rame i nclirea albinelor.) nlimea turtelor introduse n pungi de plastic nu trebuie s depeasc
1,5 cm pentru a nu mpiedica aplicarea corespunztoare a podiorului.
Cum se prepar un sirop de bun calitate?
n general pentru hrnirile timpurii se prepar un sirop de zahr n proporie de 2:1 - dou pri
zahr i o parte ap. Siropul se prepar nclzind apa pn ce d n fiert, dup care se introduce
zahrul. Cu o lopic sau un fcle se amestec siropul pn se dizolv complet zahrul. Nu se
recomand fierberea lui pentru a evita cristalizarea Pentru a prentmpina totui cristalizarea
292
siropului de zahr se recomand ca pentru fiecare litru de sirop s se adauge 1,5 g acid citric (sare
de lmie). La pregtirea siropului pot fi folosite i ceaiurile simple sau combinate (coada
oricelului, ment, tei, mueel, glbenele etc.). De asemenea, (dac exist) se recomand
introducerea n sirop a Protofilului sau Fumidilului B conform prospectelor.

Este de reinut c:

1. Hrana de completare a rezervelor are i un pronunat caracter de stimulare a ouatului mtcii i a

activitilor albinelor doici;
2. n turtele administrate familiilor nu se va introduce polen. Folosirea acestuia se recomand numai
dup ce albinele au efectuat, eventual n ferestrele iernii un zbor de curire. Atunci la prepararea
turtelor se poate aduga o cantitate mic de polen eventual mcinat.
n aceast lun de iarn ca de fapt n toate lunile de iarn stuparul trebuie s aib n vedere
urmtoarele
Aciuni specifice:

n stupin:
-Vizitarea periodic a stupinei, de dou ori pe sptmn sau cel puin o dat;
-Controlul auditiv al familiilor , ascultarea stupilor cu ajutorul unui tub subire din cauciuc sau
lipind i apsnd urechea pe peretele stupului. De obicei n a doua jumtate a lunii ianuarie, dac
apare puietul, zumzetul, sesizat cu ocazia controlului auditiv sporete la o uoar lovire a peretelui
stupului apoi scade; ndreptarea strilor anormale ivite.
-Cu ocazia controlului, cel puin o dat la dou sptmni cu ajutorul unei srme ndoite n form de
L se va ndeprta cu grij albina moart de pe fundul stupului i de la urdini; lucrarea se poate
efectua mai uor dac pe fundul stupului a fost aezat din toamn o foaie (hrtie) de control sau un
carton. Resturile de pe fund scoase cu srma sau cu foaia de control vor fi atent observate ntruct
ele dau indicaii exacte asupra mersului iernrii;
-Curirea zpezii i gheii la urdini;
-Ca i n luna trecut, dac sunt condiii favorabile se vor efectua lucrrile cunoscute care vizeaz
nlesnirea zborurilor de curire n zilele favorabile;
-Dac tehnologia de cretere sau nevoia - respectiv situaia concret din stupi - impun hrniri mai
ales din cauza insuficienei, epuizrii sau inaccesibilitii hranei se vor prepara i administra turtele
din zahr i miere, erbetul din zahr sau plcile din zahr candi.
-Protecia suplimentar a stupinei contra vnturilor;
-Prevenirea nelinitirii albinelor provocat de psri de curte, ciocnitoare, oareci .a.
n atelierul stupinei
-Ca i n decembrie n aceast lun continu recondiionarea uneltelor i utilajelor apicole tiut fiind
c prin aceast aciune se mrete considerabil durata de folosin a lor, se micoreaz cheltuielile,
respectiv preul de cost al produselor apicole i cresc corespunztor veniturile care definesc profitul
n apicultur;
-Reformarea fagurilor vechi sau necorespunztori care sunt destinai obinerii cerii este o lucrare ce
continu ea asigurnd n stupin efectuarea a ceea ce se denumete...
-Extracia i condiionarea cerii, lucrri n urma crora se obin calupii de cear care, comercializai
la schimb, vor asigura echipamentul de faguri artificiali necesari primenirii anuale a cuibului i a
setului de faguri de strnsur din corpurile sau magazinele menite obinerii recoltelor de miere n
sezonul apicol activ.
-Deparazitarea fagurilor de rezerv cldii prin expunere la ger.
-ncheierea ramelor, gurirea apoi nsrmarea lor i lipirea fagurilor artificiali sunt lucrri
secvenionate conform niruirii de la nceputul frazei, aceast aciune este de mare importan n a
asigura la timpul potrivit i la nivelul necesarului fagurii n care albinele vor crete puietul i vor
293
strnge recoltele de miere i pstur.
-Confecionarea de stupi noi;
-Curirea i sortarea seminelor de plante melifere.

La mas i n reuniuni publice:

- Se ntocmete - dac nu s-a ntocmit - bilanul de venituri i cheltuieli al stupinei pe anul expirat.
Analiznd atent structura i nivelul cheltuielilor ca i structura i nivelul veniturilor, fcnd
diferena dintre venituri i cheltuieli vom deduce profitul.
- Avnd datele de analiz a sezonului apicol activ din anul trecut se va ntocmi Planul de activitate
al stupinei pe anul apicol n curs, dac el nu a fost ntocmit n cursul lunii trecute.
- Dac avem deja Plan tehnico-organizatoric, ntocmim i Planul de venituri i cheltuieli. Dac ele
au fost deja puse pe hrtie este bine s le revedem i s imaginm, pn la definitivare, variante,,
astfel ca s putem alege soluia cea mai bun n stare s asigure optimizarea profitului stupinei chiar
n condiii meteorologice mai puin favorabile.
- Ridicarea nivelului profesional prin studierea literaturii de specialitate, participarea la cursuri de
scurt durat i conferine, schimburi de experien cu tematici apicole reprezint un bun ctigat
tocmai spre a putea s ne corectm eventualele greeli din timpul sezonului apicol trecut i a fi n
stare s proiectm un Plan realist de activiti tehnico-organizatorice pentru sezonul apicol activ
urmtor. Se tie c un plan bine ntocmit este pe jumtate ndeplinit.; citind sau recitind literatura de
specialitate, pe lng c ne mbogim sau remprosptm cunotinele att de necesare, scpm i
de meteahna proprie acelor apicultori care, suficieni i nfumurai, pretind c le tiu pe toate. Chiar
aa?

Este bine s tim c ...

-n timpul lunii ianuarie o familie de putere medie consum circa 1 kg de miere;
-Tot o familie de putere medie degaj n timpul iernii o cantitate de umiditate sub form de vapori
de ap ce nsumeaz n greutate mai mult de 5 kg.
-Prezena parazitului Varroa poate provoca afnarea excesiv a ghemului de iernare ceea ce are
drept urmare instabilitatea temperaturii din ghem i scderea i moartea albinelor pe fundul stupilor;
-Cu ct sunt mai puternice i mai de durat aciunile factorilor neprielnici perturbatori cu att mai
activ este reacia familiilor de albine fa de acetia. Se nelege c i uzura albinelor este mult mai
mare dect n cazul unei iernri linitite deci normale;
-Cuibul bine organizat, cu suficiente rezerve de hran (miere + pstur) de calitate i accesibile
ghemului reprezint garania unei bune iernri. i invers.
Nu uitai !
Vei contribui la meninerea puterii familiilor, condiie de baz pentru realizarea produciilor
ridicate, prin :
-prevenirea nelinitirii albinelor;
-adpostirea stupinei contra curenilor;
-amplasarea stupinei n plin soare;
-stimularea zborurilor de curire;
Aplicnd aceste msuri micorai uzura albinelor i consumul de hran, scdei mortalitatea
albinelor i asigurai astfel meninerea puterii i vigorii familiilor de albine.
Luna Februarie

Apidiagnoza
....A doua lun a anului este penultima lun a iernii calendaristice, perioad n care familiile bune i
foarte bune matca, n miezul ghemului de iernare, sub influena condiiilor din interiorul ghemului,
ncepe ponta (depunerea de ou sau ouatul mtcii),dac aceast manifestare fiziologic nu a nceput
de la mijlocul sau sfritul lunii trecute. Colonia de albine a dobndit un comportament bine
294
articulat social care-i permite s supravieuiasc i n cazul temperaturilor extrem de sczute din
timpul iernii. Ghemul, pn acum cu o activitate relativ redus ncepe producerea de cldur n
vederea asigurrii condiiilor optime pentru creterea puietului. Prin contracii musculare albinele
aglomerate n ghemul de iernare, consumnd miere, produc cldur astfel c ele sunt n stare s
ridice pe termen scurt temperatura n sectorul toracic cu 10C. Aceast cldur produs de albinele
din miezul (centrul) ghemului de iernare este iradiat treptat la toate albinele compactate n ghem
astfel c pierderile termice n afara ghemului respectiv n spaiul lzii stupului sunt minime. Se
nelege c n jurul miezului ghemului albinele formeaz un strat compact care asigur efectul
termoizolator iar grosimea stratului de albine crete o dat cu scderea temperaturii exterioare.
Acest mod de comportament trebuie avut n vedere tiut fiind faptul c ghemul se deplaseaz pe
rame n sus o dat cu consumarea hranei. Pierderea contactului cu hrana determin moartea coloniei
chiar dac pe ramele lturalnice ghemului exist suficiente rezerve de miere. Imposibilitatea
deplasrii albinelor n plan lateral spre ramele ce conin miere face ca hrana s devin inaccesibil
astfel c, suferind de foame, coloniile pier. Asemenea situaii nedorite se ntlnesc mai ales n
primverile timpurii sau n ierni cu perioade mai calde urmate de scderi brute de temperatur ce
determin strngerea puternic a ghemului care ocup suprafee de faguri golite de miere unde
albinele sunt obligate s rmn nfometate mai multe zile De aici rezult ct de important este
supravegherea iernrii i de ce este necesar s intervenim pentru a ndrepta strile anormale.
Sistemul acesta termodinamic are un mare randament n transformarea hranei energetice (mierea)
n energie termic numai pentru ghem. Aadar, prerea general cum c albinele nclzesc spaiul
interior al stupului este greit. Dac la suprafaa ghemului temperatura nu scade niciodat sub
9CC, acum n a doua parte a iernrii n miezul ghemului, o dat cu ponta mtcii i creterea
puietului, temperatura se menine constant la 34-35C.
Mecanismele specifice de producere a cldurii determin variaii mari ale activitii de
termogenez n interiorul ghemului de iernare. Ca urmare aparenta inactivitate a albinelor n ghem
este o fals impresie, acestea avnd o continu micare din interiorul (miezul) ghemului, unde
temperatura este mai ridicat spre "coaja" ghemului unde aceasta este mai mic. Variaiile externe
de temperatur duc la o mrire sau micorare a densitii albinelor n ghem aceasta ducnd la o mai
bun reglare a temperaturii ghemului.
O dat cu apariia puietului temperatura ghemului de iernare devine aadar aproximativ +35C,
creterea acesteia fiind realizat cu un aport crescut al consumului de glucide. Aceast temperatur
trebuie meninut n limite strnse (34,5-35C) variaiile mai mari de temperatur n minus ducnd
la o tarare a puietului i apoi a generaiilor urmtoare de albine ce vor fi crescute. Orice cureni reci
pot duce la un consum mai mare de glucide sau o concentraie mai mare de CO2 (bioxid de carbon)
n stup ca urmare a activiti mai intense a albinelor.
O dat cu creterea temperaturii medii, spre luna martie-aprilie ghemul de iernare ncepe s se
desfac (se afneaz) iar activitatea albinelor devine din ce n ce mai evident. Creterea puietului
se desfoar acum pe suprafee din ce n ce mai mari iar rezervele de proteine din organismul
albinelor se epuizeaz ("foamea de protein"). Deci fr prezena psturii i a rezervelor de miere n
cuprinsul ghemului, nu este posibil intensificarea creterii de puiet.
Acum este momentul cnd se accentueaz schimbul ntre generaia de albine de iernare i albinele
de primvar. Albinele efectueaz zboruri de curire i aduc uneori primul polen n cuib.
Un fenomen nedorit ce apare n stupi mai ales ncepnd cu a doua parte a iernrii este umezeala.
Umiditatea ridicat are dou cauze principale: ventilaia insuficient i o izolaie defectuoas. Pe
lng c umiditatea excesiv mrete consumul de hran, ea creeaz un mediu propice de dezvoltare
a agenilor patogeni cu precdere a ciupercilor, ndeobte se cunoate c umezeala, respectiv
condensul, se formeaz atunci cnd aerul cald ncrcat cu vapori de ap intr n contact cu suprafee
reci - n cazul nostru pereii stupului i cu fagurii neocupai de albine. Am artat c o dat cu
creterea puietului sporete temperatura volumului sferei din centrul ghemului. Temperaturile
exterioare fiind sczute condensul apare n locurile mai reci, mai ales pe peretele din spatele
295
stupului. Aezarea stupului ntr-o poziie uor nclinat spre urdini face ca picturile de condens
care se aglomereaz pe perei s se scurg pe urdini.
n calendarele anterioare subliniam importana asigurrii linitii depline n stupin. Este evident
c, pe lng greelile apicultorului atunci cnd a efectuat lucrrile de pregtire a iernrii, deranjarea
coloniilor de oarecii ptruni n stupi, de ciocnitori, piigoi, animale domestice, de hoi sau ali
rufctori se soldeaz cu neajunsuri i pierderi de efectiv n oricare stupin aflat ntr-una din
situaiile amintite. Dar, presupunnd c iernarea decurge fr asemenea evenimente perturbatoare,
s vedem care sunt principalele
Aciuni specifice

n stupin :
-Continu vizitarea periodic a stupinei i observarea atent a fiecrui stup.
Un control sumar, prin simpla ridicare a capacului i podiorului duce la cunoaterea strii familiei
i intervenia acolo unde este cazul pentru ndreptarea situaiilor anormale constatate :
Familiile cu lips de hran se observ uor prin faptul c albinele sunt aglomerate masiv n spaiul
dintre leaturile superioare ale ramelor i podior i au un bzit mai puternic. n cazul n care
colonia sufer de foame se va proceda la hrnirea acesteia. A lsa familiile nfometate este o mare
greeal care invariabil se soldeaz cu pieirea acestora. Asigurarea necesarului de hran este o
condiie esenial a supravieuirii familiilor. Se vor administra turte de erbet (zahr pudr n
amestec cu miere 30%) n cantitate de 0,5-0,7 kg aezate deasupra ghemului de iernare, ceea ce
asigur necesarul de hran pe o perioad de 10-15 zile. n familiile cu rezerve sczute se poate
introduce chiar n mijlocul cuibului un fagure cu miere i pstur. Aceasta este posibil numai n zile
mai clduroase, cu temperaturi peste 12-13C i cu soare, atunci cnd ghemul este desfcut.
n a doua parte a iernrii se vor completa i rezervele de protein, prin administrarea de turte de
zahr cu miere cu adaos de polen 30%.
Este strict interzis administrarea de streptomicin in turte, aceasta regsindu-se n mierea de
salcm, fcnd-o improprie pentru valorificarea ca miere marf.
Familiile care au pierdut matca se pot unifica cu familii mai slabe, procedeul fiind mai complicat,
impunnd cteva zile clduroase sau o camer nclzit. Familiile se in cteva ore la cldur pentru
a da posibilitatea ghemului s se desfac, se introduc apoi n acelai corp desprite printr-o ram
nvelit n ziar apoi se scoate stupul afar, i se vor completa rezervele de hran.
Familiile mai agitate cu consum mai mare de hran pot s aib roztoare n cuib. Aceast situaie
nedorit se poate constata prin simpla observaie excrementelor de oarece n cuib i jumtilor de
corpuri de albine. oarecii se prind sau se alung din stup iar salteluele se schimb cu altele noi
pentru nlturarea mirosului persistent de oarece.
-n toate crile de apicultur se pomenete de nlesnirea zborurilor de curire. Se tie c dac
albinele au fost deranjate,din aceast cauz, urmare a consumului sporit de hran, n punga lor
rectal s-au aglomerat reziduuri n cantiti mari. n mod natural, iarna, mai ales spre sfrit,naintea
zborurilor de curire,depozitul de excremente este uneori att de mare nct punga rectal ocup
aproape ntreaga cavitate abdominal. Deci a favoriza zborurile de curire n ferestrele iernii, n
zile calde i nsorite este o aciune benefic;
-Grbirea topirii zpezii i evacuarea ei de pe vatra de stupin;
-Ridicarea gratiilor contra oarecilor, a reductoarelor de urdini (lrgirea urdiniurilor), ndeprtarea
resturilor de pe fundul stupilor (curarea urdiniului i fundul stupului se poate face cu ajutorul
unei srme ndoite la capt), ridicarea capacelor, a materialelor izolatoare de pe podiorul lsat liber
n btaia razelor solare(dac temperatura se ridic peste 12-14C)sunt cteva aciuni ce favorizeaz
zborurile de curire;
-Controlul auditiv al stupilor.
-Efectuarea observaiilor fenologice cu privire la apariia polenului i comportarea albinelor.
-n zilele cu viscol, acolo unde este cazul, stupii se vor proteja suplimentar.
296
Deplasarea apicultorilor de dou ori sau cel puin o dat pe sptmn confer siguran c pe vatra
de iernare situaia este sub control.
n atelierul stupinei
-Continu aciunea prin care se urmrete curarea, dezinfecia, repararea, vopsirea i finisarea
uneltelor, utilajelor i dispozitivelor care compun inventarul stupinei;
-Controlul fagurilor cu rezerve de hran i goi .Se finalizeaz pregtirea setului de faguri de cuib i
de recolt destinai sezonului apicol activ, tiut fiind c nlocuirea periodic a echipamentului de
faguri este o msur obligatorie n fluxul tehnologic de cretere i exploatare a albinelor;
-Topirea fagurilor reformai, obinerea i condiionarea cerii rmne o aciune la ordinea zilei dac
ea nu a fost finalizat pn n aceast lun.
-ncercarea puterii germinative a seminelor de plante melifere.
La mas i n reuniuni publice
-Se definitiveaz bilanul de venituri i cheltuieli al stupinei pe anul expirat;
-Se ntocmete planul de producie pentru sezonul activ armoniznd profitabil necesitile cu
posibilitile. Variantele care s rspund unor condiii concrete dintre cele mai diverse sunt
binevenite. La momentul respectiv proprietarul stupinei i va putea adapta manageriatul n funcie
de factorii favorabili sau mai puini favorabili (meteorologici i economici);
-ncheieri de contracte pentru polenizarea culturilor agricole i a livezilor sau contracte de livrare a
produselor apicole i a materialului biologic (familii de albine,roiuri i mtci);
-Obinerea de repartiii de vetre de stupin la masivele melifere vizate;
-Procurarea de semine de plante melifere ;
-Iarna este momentul lecturrii literaturii de specialitate;
-Ca i n lunile anterioare prin participarea la cursurile,conferinele, schimburile de experien
desfurate sub egida Filialelor judeene ale Asociaiei Cresctorilor de Albine din Romnia fiecare
apicultor ctig un plus de informaie care n mod cert se va dovedi util n timpul sezonului
urmtor.

Este bine s tim c ...

-Resturile acumulate pe fundul stupului eventual pe foaia de control ofer informaii cu grad
sporit de certitudine asupra mersului iernrii respectiv a strii coloniei. Astfel:
-albine i puiet mort sunt un indiciu a scderii brute a temperaturii n miezul ghemului;
-oule i larvele moarte sunt un semn c activitile de cretere a puietului au nceput devreme;
-resturile i albine moarte umede au drept cauz umiditatea excesiv din stupi;
-puine albine moarte, puine resturi dispuse n dungi paralele definesc configuraia ghemului i
puterea coloniei. O dung continu de resturi = un interval bine populat cu albine;
-resturile n care predomin cristalele de zahr sunt semnul prezenei hranei cristalizate i a lipsei de
ap;
-multe albine moarte (mai multe sute) sunt un motiv serios de ngrijorare suspicionnd mbolnvirea
coloniei. Se vor trimite cel puin 50 de albine la Laboratorul de analiz;
-dac pe fundul stupului, ntre resturi se gsesc trntori mori nseamn c din colonie lipsete matca
deci avem de a face cu o colonie orfan;
-resturile ptate cu fecale se constituie ca un simptom al diareii i nosemozei (se vor preleva probe
pentru a fi analizate n laboratorul de specialitate).
-Prezena chiciurii pe scndura de zbor este un semn c familia a iernat bine i matca depune
ou.
-n mod obinuit, o colonie de putere medie consum n luna februarie circa 50 g miere n 24 de
ore.
-Iernarea pe rezerve de hran numai din zahr se reflect negativ asupra traversrii sezonului
rece i a dezvoltrii coloniilor la desprimvrare pentru c din hran lipsesc micro i
macroelementele precum i vitaminele i aminoacizii.
297
 Nu uitai !
-Prin intensificarea creterii de puiet n perioada de iernare, contribuii la scurtarea perioadei de
nlocuire a albinelor iernate cu albine tinere. Cu ct se vor crete mai multe albine tinere n timpul
iernii, cu att se va crete puietul n continuare i prin aceasta mai devreme va ncepe creterea
puterii familiilor.
-Vei contribui la ntrirea familiilor prin:
1) pulverizarea cu sirop de zahr a cuibului, deasupra ramelor ocupate de albine, n zilele
clduroase i de zbor;
2) hrnirea suplimentar cu turte de past de zahr i turte de polen sau n amestec cu nlocuitori,
mai ales dac rezervele de miere i pstur sunt deficitare. Prin aceste msuri activizai familiile
puternice i mijlocii.
Nu neglijai msurile de protecie a stupinii contra curenilor, aprarea stupinii avnd influen
binefctoare mai ales asupra familiilor slabe.

Luna Martie

Apidiagnoza
A treia lun calendaristic i prima lun a primverii "mriorul", luna echinociului de primvar
- 23 martie, cu adierile vntului primvratic i prezena ghioceilor i a viorelelor vestete sosirea
primverii. Cerul devine schimbtor, presiunea atmosferic scade sub 760 mm, iar umiditatea
relativ confirma atributul lunii echinociului de primvar cnd ziua este egal cu noaptea. Aceast
lun poate oferi nc destul de multe surprize neplcute, prin schimbri brute ale vremii, ngheuri
i chiar cderi de lapovi i ninsoare n unele zone ale rii. De aceea, lucrrile n stupin sunt nc
destul de limitate i ndreptate ndeosebi spre asigurarea hranei necesare - miere i pstur - i a
unui regim termic ct mai bun cuiburilor de albine. La nceputul lunii, n majoritatea zonelor,
albinele efectueaz zborul general de curire, moment important n viaa familiilor de albine.
Urmare eliberrii organismului de excremente i apariiei primelor generaii de albine tinere,
crescute n cursul iernii, se mrete capacitatea de cretere a puietului n familie iar consumul de
hran pe familia de albine crete simitor ,la 2,0-2,5 kg. n zilele favorabile zborului, albinele aduc
n stup polen i nectar.
n aceast lun, n funcie de mersul vremii, n familia de albine activitile de depunere a pontei de
ctre matc, creterea puietului i culesurile de nectar i polen de la flora de primvar cunosc
treptat o intensificare ce corespunde curbei biologice de dezvoltare anual proprie speciei. Ouatul
mtcilor n familii puternice se ajunge n anii favorabili pn la 1.000 de ou n 24 de ore.
n funcie de puterea familiei, a calitii mtcii i a condiiilor de microclimat din cuib puietul
poate ocupa suprafee diferite de faguri, ns, indiferent de cantitatea acestuia, albinele sunt obligate
s menin, mai ales n zona puietului, temperatura necesar de circa +35C, fapt care sporete
consumul de hran hidrocarbonat (mierea), n acelai timp crescnd i consumul de substane
proteice (pstur), necesare creterii puietului.
Elementele principale care determin amploarea i viteza cu care matca depune oule i albinele
doici ngrijesc puietul sunt urmtoarele:
-Puterea i starea de sntate a familiei la ieirea din iarn.
Se nelege c o familie bolnav (nosemoza, puietul vros, varrooza sunt principalele boli ce pot fi
decelate), cu populaie puin format din albine mbtrnite i anemiate se va manifesta ca un
organism slbit, ca o unitate biologic incapabil s desfoare cu amploare activitile enunate. De
multe ori familiile cu handicap sunt compromise mai ales dac nu se intervine rapid cu msuri de
ndreptare a strilor anormale. Oricum familiile slabe sau slbite nu au anse de a se alinia la startul
de la care vor porni la valorificarea culesurilor de producie (salcm, rpit .a.) familiile puternice.
Desigur starea foarte bun, bun, mediocr sau rea a acestora depinde n mod esenial de buna
pregtire pentru iernare pe care apicultorul a asigurat-o la timp i corect n anul anterior. Mai
298
depinde i de succesul iernrii adic dac familiile nu au fost deranjate n perioadele reci, au avut o
iernare linitit cu provizii de hran suficient, de calitate i accesibil (miere + pstur) iar
protecia termic i aerisirea stupilor au fost la parametrii pe care orice apicultor i cunoate.
-Starea vremii.
Condiiile de temperatur i precipitaii accelereaz sau frneaz dezvoltarea nelegnd prin aceasta
c n condiii de vreme rece cu precipitaii, n absena zborurilor de curire i a culesurilor de
ntreinere ascendena curbei de dezvoltare va cunoate un ritm lent i ntrziat.
n aceast perioad albinele care au iernat mor n numr mare i arareori contingentele de albine
care se nasc ntr-un interval de timp egalizeaz pe cele care dispar. De obicei acest fenomen se
petrece n cursul lunii aprilie.
-Prezena i calitatea hranei.
Fr hran energetic - miere sau sirop din zahr i proteic - pstur i polen ca i fr ap,
creterea puietului rmne un deziderat care nu-i gsete materializarea n cuibul familiei.
-Protecia termic i umiditatea.
Variaiile mari de temperatur de la zi la noapte impun o protecie termic suplimentar pentru
pstrarea cldurii mai ales n spaiul ocupat de zona cuibului unde temperatura generat de albine
pentru creterea puietului este de aprox.+34+35C. Umiditatea excesiv este duntoare
determinnd sau favoriznd apariia mucegaiului, degradarea psturii i alte necazuri.
Apicultorii cu experien tiu s alterneze lrgirea cuibului cu strmtorarea lui, utiliznd rame
bune de ouat concomitent cu o manier de lucru cu cuibul strns. Aceasta nseamn practic c
lrgirea periodic nu se face mai mult dect permite o bun acoperire cu albine a tuturor ramelor ce
compun cuibul limitat de diafragm.
Actiuni specifice:

n stupin
-Revizia sumar de primavar
Este o lucrare care se poate efectua n zile calde, calme i nsorite n care temperatura se ridic
peste 12-13C. Practic este vorba despre un control oarecum superficial constnd uneori numai n
observarea de sus a cuibului privind leaturile superioare ale ramelor sau extrgnd o ram din
centru. Dac se constat c exist puiet cpcit de albine lucrtoare, ou corect depuse de matc i
puiet necpcit de vrste diferite este un prim semn care d certitudinea c activitatea din stup se
nscrie n parametrii de normalitate.
Firete apreciem tot sumar dac exist hran suficient, de calitate i accesibil albinelor. n cazul
absenei sau insuficienei hranei se intervine cu hrniri sub form de sirop de zahr 1:1 sau, mai
bine, cu faguri cu miere de la rezerv, descpcind periodic cte 1 dm2.
Turtele din miere i polen sunt ndeobte recomandate - ca hran de completare i/sau stimulare ca
i siropul - numai dac albinele zboar sau au efectuat anterior cel puin un zbor de curire.
Fr a se desface cuibul prea mult, pentru a se evita pierderile de cldur, din partea dinspre
diafragm se scot fagurii golii de miere sau cu miere puin i se apropie de zona puietului fagurii
mai plini cu miere i pstur de la marginea cuibului, n lipsa acestora, se introduc faguri cu miere
din rezerv.
Fagurii goi care se scot din cuib, plini cu albine att la suprafa ct i n celule nu se scutur,
pentru a nu se provoca pierderi de albine i chiar i a mtcii n cazul n care aceasta este ascuns n
masa de albine, ci se aeaz cu grij mai spre marginea cuibului, de unde albinele, datorit
temperaturii ridicate din cuib, se vor retrage ncet spre zona puietului.
n lipsa fagurilor cu hran n rezerv, se aeaz deasupra zonei cu puiet pungi de plastic cu erbet
de zahr sau cu past de zahr pudr amestecat cu miere (80/20%).
Pentru completarea rezervelor de pstur, pn la apariia polenului n natur, e bine s se
administreze turtite de polen amestecat cu puin miere, astfel nct s fac o mas compact, cte
100-150 g; nu se dau cantiti mai mari. pentru a se evita pierderile inutile i alterarea lor, n cazul
299
n care turtiele sunt consumate mai ncet, n lipsa polenului se vor folosi nlocuitori de polen, cum
sunt laptele praf degresat, drojdia de bere uscat i fina de soia mcinat foarte fin. La fel ca i n
cazul polenului, acestea se amestec cu o cantitate mic de miere i se administreaz n turtie de
circa 100-150 g.
Se va evita introducerea n stupi n scopul asigurrii rezervelor de hran a fagurilor cu miere
cristalizat i eventual se vor scoate din stupi fagurii cu asemenea miere, nlocuindu-se cu faguri cu
miere lichid, n aceast perioad albinele dizolv cu greu cristalele de miere, consumnd doar
mierea lichefiat din jurul lor i aruncnd de regul, cristalele de miere pe fundul stupului, n plus.
consumul unui asemenea sortiment de miere provoac de multe ori diaree la albine, mai ales n
cazurile n care acestea nu au efectuat un zbor de curire de mai mult timp
Fagurii cu miere cristalizat pot fi dai n consum mai trziu, n perioada activ, descpcind-se
cte o poriune redus i udai bine cu ap cldu i pui dup diafragm ca hran stimulent n
perioadele de dezvoltare lipsite de cules din primvar sau din toamn.

Unii autori recomand n scopul completrii rezervelor de hran administrarea de sirop de zahr
sau chiar de zahr tos umectat. Dac siropul de zahr dat n fagurii amplasai n cuib ct mai
aproape de zona puietului, mai poate fi acceptat, dei prin aceasta se mrete gradul de umiditate n
stup, cu toate consecinele negative artate, zahrul tos este total contraindicat din aceleai motive
artate n cazul folosirii mierii cristalizate, n plus, hrana administrat n aceast perioad trebuie s
fie n contact direct cu ghemul de albine, albinele ieite n afara acestuia putnd amori pe leaturi,
faguri sau hrnitoare datorit temperaturii sczute din afara ghemului.

Deosebit de important n aceast perioad este combaterea umezelii i a mucegaiurilor din

stupi, acolo unde este cazul. Pentru aceasta, fundurile stupilor se cur, iar acolo unde umezeala
este prea mare sau dac fundurile sunt deteriorate acestea se nlocuiesc cu altele uscate i
dezinfectate. De asemenea, n caz de mare necesitate se efectueaz transvazarea cuiburilor n
corpuri (stupi) noi.

Umiditatea ridicat reduce puternic n aceast perioad capacitatea albinelor de meninere a unei
temperaturi normale n cuib, influennd negativ ponta mtcilor i sporete gradul de uzur al
albinelor i aa slbite n urma trecerii peste perioada de iernare, grbindu-le sfritul. Un rol tot att
de nefast l are umiditatea ridicat n creterea gradului de dezvoltare al bolilor i n special n cel al
nosemei care, n cazul familiilor slabe i puternic infestate, poate avea un efect fatal.

Dac materialele care asigur protecia termic (saltelue sau alte materialelor izolatoare) sunt
umede se usuc la soare ori vor fi nlocuite cu altele uscate.
Dac exist posibilitatea, fundurile stupilor multietajai vor fi nlocuite sau obligatoriu vor fi
curate de resturile acumulate. Observnd atent aceste resturi care n general sunt formate din
rmie de cear i albine moarte putem deduce dac iernarea a decurs bine sau ru.
Prin cernere se separ din masa de resturi dou componente:
1) albine moarte care se ard i
2) ceara care se topete.
-Revizia general sau de fond
Numai n zile nsorite cu temperaturi de peste + 14C se poate efectua acest control notnd n
carnetul de stupin constatri legate de: puterea familiei exprimat n numr de rame bine ocupate
cu albine; cantitatea de hran n kg miere i/sau pstur; rame parial ocupate cu puiet de diferite
vrste; prezena mtcii, starea de sntate.
n funcie de constatrile ocazionate de acest control - de care nu trebuie s scape nici o familie - se
vor institui difereniat lucrrile obligatorii n conformitate cu realitatea vzut i notat. De
exemplu: familiile orfane vor primi o matc de la rezerv ori se vor unifica cu alte familii, familiile
300
excesiv de slbite vor fi unificate, cele lipsite de hran, cu hran insuficient sau de calitate
necorespunztoare vor fi ajutate de urgen procednd la aa-numitele hrniri de necesitate. Ce dm
albinelor nfometate sau n pericol de nfometare? Simplu; faguri cu miere descpcit sau sirop de
zahr 1:1, rame cu pstur sau chiar turte din miere, zahr i polen.
n cuib se las doar fagurii cu hran i puiet bine acoperii de albine, astfel nct acesta s fie ct
mai bine strmtorat cu putin. Trebuie avut n vedere c n aceast perioad dei a nceput apariia
albinelor tinere, schimbul de generaii se face nc destul de ncet, mortalitatea albinelor de iarn
prevalnd apariia albinelor tinere; i deci puterea familiei fiind nc n descretere.

Dac apicultorul debutant sau nceptor nu tie cum s procedeze n cazul unor situaii anormale
el poate consulta orice manual de apicultur, colecia revistelor de specialitate sau poate apela la un
apicultor consacrat, cu experien care, fr ndoial i va da ndrumrile concrete pentru fiecare
situaie n parte.
-Mrirea vitezei de ouat a mtcilor i stimularea creterii puietului se face imediat ce timpul se
nclzete prin hrniri de stimulare cu sirop de zahr n proporie de 1/1 (1 parte zahr la 1 parte
ap) administrat cldu n porii mici,la nceput n porii mici de 150 - 250ml i pe msur ce timpul
se nclzete i n funcie de puterea familiilor, n porii mai mari de 300-500ml periodic i succesiv
la 1 sau 2 zile n funcie de rapiditatea cu care albinele l prelucreaz i hrnitorul se golete. Acesta
este procedeul cel mai simplu. Un procedeu mai complex i mai complet este cel prin care la
hrnirile de stimulare albinele se furajeaz cu turte din miere, zahr i polen aezate pe leaturile
superioare ale ramelor, deasupra cuibului.
-Se instaleaz cntarul de control pe care se aeaz cea mai puternica familie de albine din stupina
i se ncepe nregistrarea n carnetul de stupin a observaiilor meteorologice, fenologice, precum i
a evoluiei cntarului de control. Aceste observaii i nregistrri se execut pe ntreaga perioad a
sezonului apicol activ,pentru a cunoate potenialul melifer al zonei n care se practic stupritul.
-Pentru ajutorarea creterii de puiet i evitarea pierderii albinelor zburtoare care asigur apa
necesar creterii puietului, n perioadele cu temperatur mai ridicat se asigur albinelor apa
necesar, prin montarea de adptoare n locurile nsorite din stupin n care se pun ap cldu cu
sare (5 g/l). Este o msur binevenit menit a satisface necesarul de ap consumat pentru
creterea puietului. Nu e ru s se pun n adptoare, pentru dezinfecie, i ap n care s-a dizolvat
0,5-1% hipermanganat de potasiu sau albastru de metil.
-Se continu stimularea i supravegherea zborului general de curire;
Toi apicultorii tiu c stimularea i supravegherea zborului de curire este o lucrare uoar, chiar
plcut (doar nu degeaba se spune: "ochiul stpnului ngra vita") cu efect benefic n familiile
care efectueaz aceste zboruri. Un zbor vioi, intens i de durat n atmosfera nclzit de razele
soarelui este o imagine reconfortant pentru oricare privitor.
-Se va avea grij s se asigure stupului o nclinare spre nainte de 6-8 (dac nu s-a procedat astfel
n toamn, la pregtirea familiilor pentru iernat). n felul acesta albinele ndeprteaz mai uor
cadavrele albinelor moarte i alte gunoaie care apar n aceast perioad pe fundul stupilor. De altfel,
s-a considerat n mod experimental (Escov) c la stupii astfel nclinai are loc o mai bun aerare
(ventilaie) a cuibului, familiile respective iernnd n condiii mai bune.
-Nu e ru ca tot acum s se refac, s se curee, aa-numita oglind a stupului" n faa acestuia, n
acest mod putndu-se urmri mai uor gunoaiele (resturile) aruncate afar de albine i dndu-se n
acelai timp un aspect mai curat i plcut stupinei.
-De asemenea, se ndeprteaz din cuiburi fagurii puternic murdrii de pete de diaree, chiar dac
sunt ocupai cu cantiti mici de puiet. n cazul n care pe asemenea faguri sunt cantiti mai mari de
puiet, se cur petele de diaree prin rzuire urmnd ca, mai trziu, dup ieirea puietului, fagurii
respectivi s fie scoi i dai la topit.
-n funcie de evoluia vremii e de preferat s se menin gratiile mpotriva oarecilor la urdiniuri,
tocmai pentru c n aceast perioad oarecii devin mai activi, i caut locuri izolate i clduroase
301
pentru a-i face cuiburile n care s nasc puii. Cu toate c albinele nu mai au ghemurile att de
compacte ca n timpul iernii, oarecii circul nestingherii prin prile laterale ale cuibului i mai
ales n spaiul din spatele diafragmei i deasupra podiorului, unde-i fac de regul cuiburile,
deranjnd albinele prin foiala lor i mai ales prin mirosul pe care-l degaj ei i excrementele lor.
-n cazul familiilor orfane, care n timpul iernii i-au pierdut mtcile dintr-o cauz oarecare, acestora
li se d o matc din nucleele de rezerv, iar n lips, se unesc cu alte familii mai slabe din stupin.
Unificarea se face prin simpla transvazare a cuibului familiei orfane lng cuibul familiei cu
matc. Izolarea mtcii nu este obligatorie, n aceast perioada mtcile fiind acceptate uor de
albinele strine. Pericolul apare doar n cazul n care n familia orfan au aprut albine outoare.
situaie care se recunoate prin prezena de puiet bombat sau de ou depuse neregulat pe pereii
celulelor sau mai multe ou ntr-o celul, n asemenea cazuri izolarea mtcii fiind obligatorie.
-Formarea familiilor temporare sau ajuttoare cu mtcile de rezerv iernate n afara ghemului, n
camere.
-Aprecierea rezistenei la iernare a grupei familiilor de prsil . Cele mai rezistente familii, cu
consum de hran i mortalitate mic sunt selecionate.
-Diagnostic i tratament n caz de boal n stupin.
La apariia semnelor certe sau suspiciunilor de boal se va solicita medicului veterinar de teren sau
de laborator diagnosticarea bolii sau bolilor. Acesta va indica tratamentul care trebuie obligatoriu
urmat ntocmai altfel boala sau bolile se vor acutiza i extinde determinnd pagube n efectiv de
cele mai multe ori irecuperabile. Principala boal de primvar este nosemoza. Netratat duce la
depopularea, la slbirea familiilor de albine. Tratamentul se face n principal cu Fumidil-B conform
prospectului.

Pentru combaterea nosemei, n afara msurilor de reducere a gradului de umiditate n stupi, e

bine ca hrana (erbetul sau siropul) dat s se prepare pe baz de ceaiuri cu efect antinosematos -
preparate din suntoare, glbenele, izm, mueel, coada oricelului i s se administreze dozele
necesare de medicament.

Deosebit de eficient n combaterea nosemozei este extractul de ceap. Sucul de ceap se adaug
n siropurile preparate pe baz de ceaiuri. Este o metod ecologic de prevenire/tratare a nosemozei.
Administrarea streptomicinei pentru o aa-zis stimulare sau n tratamente este cu desvrire
interzis.
n general, se folosete orice moment prielnic oferit de vreme pentru efectuarea lucrrilor amintite,
n aa fel nct familiile de albine s se dezvolte normal i s ias fr pierderi din iarn.
n atelierul stupinei
-Curirea, dezinfecia, repararea, recondiionarea,vopsirea utilajelor de care va fi nevoie n sezonul
activ care se apropie (centrifuge, bidoane, tvi de descpcit, stupi, elemente de stupi .a.).
Dezinfectarea stupilor i a materialelor ce urmeaz a fi folosite n continuare este obligatorie mcar
prin curarea (rcirea) crescturilor de cear, a depunerilor de propolis, a petelor de diaree,
mucegaiului etc. cu ajutorul dlii apicole sau a unui paclu, urmat de splarea n ap fierbinte cu
sod i spun de rufe, dup care materialele se limpezesc n ap curat i se usuc bine. i mai bine
este dac aceast lucrare este urmat de o flambare atent cu lampa de benzin sau cu un arztor de
aragaz. O metod eficient de dezinfecie este i pulverizarea cu spirt a stupului, n strat
subire,dup ce acesta a fost n prealabil curat de cear i propolis, i aprinderea spirtului. Spirtul
va arde, fr a lsa cenu ori mirosuri neplcute i va dezinfecta eficient suprafaa de lemn a
stupului. Pentru a stinge focul e necesar doar s se nchid capacul stupului. Spirtul este extrem de
inflamabil. Deci, atenie la normele de protecie a muncii i de prevenire a incendiilor!
-ncheierea, nsrmarea i lipirea foilor de faguri artificiali care vor ntregi echipamentul de faguri
noi destinat nlocuirii anuale a cel puin 1/3 (o treime) din totalitatea zestrei de faguri a stupinei.

302
-Se verific i se pun la punct materialele i utilajele folosite la creterea mtcilor, colectarea de
polen, de venin, producerea de miere n seciuni etc.
Organizatorice:
-Procurarea de material sditor i plantarea de arbori i arbuti nectaro-poliniferi, nsmnri de
amestecuri furajero-melifere (facelia cu borceag i altele).
-Asigurarea mijloacelor de transport pentru deplasarea la pastoral.
-Controlul rezultatelor iernrii; analiza situaiei stupinei, a modului n care au iernat familiile de
albine cu scopul de a cunoate eventualele cauze ce au determinat o iernare necorespunztoare i
luarea de msuri pentru eliminarea n viitor a deficienelor constatate.
Speciile nectaro-polenifere care nfloresc n luna martie:
Alunul (Corylus avellana), Aninul negru (Alnus glutinosa). Ararul american (Acer negundo).
Bnuei (Bellis perennis), Cais (Armeniaca vulgaris), Ghiocel (Galanthus nivalis). Mierea ursului
(Pulmonaria officinalis). Piersic (Piersica vulgaris), Rchit (Salix viminalis), Salcie alb (Salix
alba), Salcie cpreasc (Salix caprea), Ulm (Ulmus campestris). Zambil (Hyacinthus orientalis).
Viorea (Scilla bifolia), Zlog (Salix cinereea).
Nu uitai !
-Contribuii la meninerea puterii familiilor i la ntrirea rapid a lor prin :
1.mpachetarea suplimentar a cuibului;
2.hrnirea suplimentar a familiilor lipsite de rezerve de pstur, cu turte de polen ;
3.hrnirea stimulent cu turte de past de zahr. n stupinele mari, spre sfritul lunii hrnirea
suplimentar se face cu zahr tos, administrat odat la 10 zile n hrnitoarea - ram, aezate lng
ultimul fagure ocupat cu albine.
-Asigurai accesul razelor solare pe vatra stupinii n tot cursul zilei. Prin aceast msur activizai
familiile de albine i micorai din consumul de hran destinat producerii de cldur n cuib.
Ce minunat ar fi pentru albine i pentru apicultor dac stupina lui s-ar gsi nconjurat n martie
de toate plantele enumerate mai sus! De aceea, n manualele de apicultur, se recomand ca vatra de
iernare s fie situata ntr-o zon care, primvara devreme, vegetaia s ofere surse de nectar i polen
ce asigur o accelerare a dezvoltrii familiilor de albine. Cine poate s i transporte stupii ntr-un
areal n care cel puin o parte dintre aceste specii ocup un segment important din suprafaa cercului
cu o raz de 3-3,5 km (raza economic de zbor a albinelor) este un om fericit n martie i mai apoi.
Cine nu, va trebui s respecte ct mai ndeaproape recomandrile efectund toate lucrrile
enumerate sub titlul Aciuni specifice. S ateptm cu speran i ncredere primvara! S ne
bucurm de venirea ei!

Luna Aprilie
Apidiagnoza
Dei temperatura crete, n decursul lunii aprilie pot surveni perioade reci, cu ploi sau chiar cu
fulguieli scurte de zpad n unele zone ale rii. Odat cu mrirea zilei, temperatura crete i apar
primele flori. Familiile de albine i ncep activitatea din afara stupului. Pentru ele, ncepe un nou
sezon, de formare a rezervelor de hran, de nmulire.
Creterea duratei zilei-lumin, nflorirea masiv i continu a pomilor fructiferi, a plantelor de
pdure, a slciilor, zlogului etc. precum i a unor culturi agricole ca mutarul i rapia de toamn,
creeaz albinelor condiii optime de activitate i de dezvoltare a puterii familiilor. Acum are loc
nlocuirea total a albinei de iarn cu albine tinere, crescute n cantiti din ce n ce mai mari.
Tocmai n acest scop, pe tot decursul lunii aprilie lucrrile vor fi ndreptate spre asigurarea n
principal a spaiului necesar creterii de noi generaii de albine, a completrii cantitilor de hran i
a izolrii termice n condiii optime a cuibului.

nc din ianuarie-februarie, matca a declanat ouatul, la nceput pe suprafee ale fagurelui din
centrul ghemului de iernare mici de 0-2 dm2, apoi din ce n ce mai mult, pe poriuni mai mari. Noile
303
albine eclozionate vor ngriji generaiile urmtoare. Sunt albine doici diferite de cele de iernare, fr
rezerve n corpul gras. n familie raportul dintre albinele de iernare i cele nou aprute, se va
schimba n fiecare zi, n favoarea albinelor tinere. Este momentul cnd albinele mbtrnite, de
iarn, datorit uzurii, vor muri, lsnd locul noii generaii. Acesta este momentul cel mai dificil n
familia de albine, fenomen observat de obicei n a doua jumtate a lunii.
Factorii care influeneaz depirea cu succes a pragului, sunt n principal:
-cantitatea i calitatea hranei din stup (miere, pstura)
Influeneaz n primul rnd calitatea albinelor de iernare ca i a celor de primvar mai ales prin
dezvoltarea glandelor hipofaringiene ale acestora, glande cu rol foarte important n producerea
lptiorului de matca. Aceste albine au un dublu rol: acela de alimentare a mtcii cu hran de
calitate, pentru forarea pontei (accelerarea depunerii de oua) precum i luarea n cretere a oulor
depuse de mtci.
Albinele prost hrnite sau cu hran de slab calitate nu vor lua n cretere larvele determinnd
scderea proporiei de albine tinere fa de cele btrne sau mbtrnite.
-existena unor culesuri slabe, sau practicarea hrnirilor stimulative.
-calitatea mtcii (matc tnr i prolific sau matc btrn, epuizata, cu defecte fizice).
Influeneaz de asemenea ritmul ouatului. Schimbarea la doi ani a mtcilor poate reduce mult,
"cderea" mtcilor n primavar atunci cnd familia are mare nevoie de o matc bun.
-pstrarea cldurii necesare n cuib.

Rmne, ca i iarna, o grij principal a apicultorului. n primvar, n plin perioad de

dezvoltare a familiilor de albine, cnd n stup exista rezerve de hran, matca i intensific n fiecare
zi ponta. Spaiul existent este mare acum (celule golite de miere, rame n excedent). Ca urmare
familia se extinde pe toate ramele, nereuind s nclzeasc tot puietul existent. Apariia unor zile
capricioase, cu temperaturi sczute, n unele zone chiar lapovi, poate duce la reformarea ghemului
i prsirea puietului ceea ce determin compromiterea lui. De aceea ca lucrare principal
apicultorul trebuie s lucreze "cu un cuib strns" adic eliminnd ramele excedentare, astfel nct
albinele s acopere bine fagurii ramai n stup. Procednd astfel cldura va fi asigurat la un nivel
corespunztor.
Semnul egal ntre albinele btrne, epuizate i care si-au ncheiat menirea i cele tinere se
nregistreaz mai devreme sau mai trziu n funcie de civa factori frenatori sau propulsatori cum
sunt:
-mersul (sau starea) vremii (condiii meteo);
-surse de cules de la vegetaia nectaro-polenifer;
-puterea familiei la intrarea i ieirea din iarn;
-starea de sntate;
-valoarea - respectiv prolificitatea -mtcii;
-hrnirile anterioare de completare a rezervelor de hran i mai ales cele actuale de stimulare a
dezvoltrii, protecia termic a stupilor (mai sunt zile i mai ales nopi reci).

Armonizarea acestor factori ntr-o stupin este un caz fericit care se poate ntmpla sau nu. De
aceea grija principal a apicultorului este s ndeplineasc la timp, corect i cu profesionalism toate
aciunile menite mputernicirii rapide a fiecrei familii de albine. De ce este nevoie de creterea
puternic i rapid a numrului de albine n fiecare familie? Foarte simplu: pentru c la primul mare
cules de producie caracterizat prin intensitate i scurtime n timp (10-12 zile la salcm), numrul
mare de albine culegtoare va asigura, aa cum se zicea i nc se mai zice: " Valorificarea
superioara a culesului ". Mai corect ar fi s spunem: optimizarea culesului nelegnd prin aceasta
realizarea unui optim economic. Acest optim definete capacitatea fiecrei uniti biologice de
producie - stupul cu albine i n final stupina - de a aduna o cantitate de miere, respectiv recolta a
crei valoare s acopere i s depeasc ct mai mult cheltuielile ocazionate de creterea,
304
ntreinerea albinelor (biostimulatori, rame, faguri artificiali, medicamente, amortizri de utilaje),
costurile transportului n pastoral ca i a forei de munc, taxele i alte pli efective fcute de
proprietarul stupinei. Oricine se ocup de albine constat c apicultura cost i costurile cresc pe zi
ce trece datorit inflaiei.

Toi autorii de manuale apicole ca i apicultorii profesioniti recomand hrnirile de stimulare n

primvar tocmai n ideea optimizrii culesului care n ultima instant nu nseamn altceva dect o
recolta mare = profit mare. Apicultorii tiu ca mierea de salcm este o miere superioar, mult
apreciat la consumul intern i mai ales la export, deci bine pltit. De multe ori livrarea de ctre
productor a unei cantiti de miere superioar de salcm este condiionat de achiziia de ctre
cumprtor i a altor sorturi de miere, mai puin solicitat, n cadrul a ceea ce numim vnzarea "n
palet" a unor cantiti mai mari de miere variat sortimental.
Dac din punct de vedere biologic, fiziologic i economic suntem lmurii s vedem care sunt

Aciunile specifice
n stupin
-Revizia sumar de primvar, revizia general sau de fond, diagnosticul i tratamentul n caz de
boal n stupin sunt lucrri nirate i descrise ntr-o derulare logic i necesar.
Nici un apicultor nu trebuie s uite c dac n luna trecut (martie) nu a efectuat lucrrile
obligatorii din cauza vremii nefavorabile n cel mai fericit caz sau din netiin, neglijen sau
nepsare - n cel mai nefericit caz - acum este momentul s lucreze bine i repede n stupin.
Pentru aceasta, odat cu creterea temperaturii peste 15-16C, va executa revizia de fond a
familiilor de albine cu care ocazie se stabilete puterea familiei - n intervale sau cantitativ (un
interval de albine egal 200 g albina pe rama ME sau 300 g pe rama Dadant), cantitatea i calitatea
puietului (n rame ocupate de puiet) i cantitatea de hran rmas n cuib dup terminarea perioadei
de iernare.

Cantitatea puietului i modul (aspectul) su de amplasare determin calitatea lui. Depunerea

compact i n cantitate mare (2-3 faguri de puiet la 5-6 intervale albin) indic o matc de calitate,
prolific, sntoas. Puietul puin, mprtiat, cu celule goale n cuprinsul lui, arata o matc uzat,
cu defecte, care va trebui s fie nlocuit. Cu aceast ocazie se scot, sau se trec dup diafragm
fagurii goi, cei cu defecte, cu multe celule de trntori, precum i fagurii albi care, n perioada de
primvar, sunt acceptai mai greu de mtci pentru creterea puietului i care, n acelai timp,
menin n cuib o zon care se nclzete mai greu din cauza coeficientului termic mai redus.
Pentru mrirea suprafeei de puiet fagurii cu resturi de miere aezai dup diafragm i chiar cei
rmai n cuib se descpcesc.

Ct privete creterea puietului, la nceput, pn ce puietul ocupa bine 3-4 faguri n centrul
cuibului, acesta se menine ct mai strns, astfel nct puietul s fie depus ct mai compact, albina
ocupnd complet intervalele dintre faguri. Cuibul se menine n acest mod pn ce puietul se
extinde pn la fagurii laterali, iar albina trece ziua i pe fagurii de dup diafragm. Din acest
moment, o dat la 6-7 zile se introduce la marginea puietului cte un fagure bun de ouat, mai nchis
la culoare (lucrarea se numete lrgirea cuibului), iar dup ce puietul se extinde pe 5-6 faguri,
fagurele respectiv se poate introduce ntre ultimii doi faguri cu puiet, din partea dinspre diafragm,
care de obicei este ndreptat spre sud (lucrare denumit spargerea cuibului). Fagurele nou introdus,
poate fi uscat sau puin stropit cu ap cldu sau cu sirop slab de zahr, n ultimul caz trebuiesc
luate msuri atente de prevenire a furtiagului. Se lucreaz repede i precis, nu se ine cuibul deschis
timp ndelungat, nu se las fagurii cu miere sau cu sirop ntre stupi. La apariia furtiagului se
ntrerupe imediat administrarea de sirop i se nchide stupul, se reduce deschiderea urdiniului, i
eventual se umezesc stupii cu petrol, motorin etc. pentru alungarea albinelor hoae, se pun tvi cu
305
materiale fumigene n faa urdiniurilor.

Aceast schem de dezvoltare a cuibului se folosete indiferent de tipul stupului, chiar i la cei
multietajai, n cazul n care au ieit din iarn cu mai puin de 6-7 intervale de albine, n plus, acetia
pot fi lsai pentru prima perioad doar pe un corp, sau n cazul n care au iernat pe dou corpuri,
ntre acestea s se introduc o folie din plastic sau din carton asfaltat, cu o fant de 1/20 cm nspre
peretele din fa, pentru trecerea albinelor, n acest mod strmtorarea este mai puternic i pstrarea
regimului termic mai sigur.

Dac stupii ME au iernat doar pe un corp, sau li s-a redus un corp n primvar pentru a se
realiza un regim termic mai bun n cuib (la familiile slabe), i a fost lsat doar corpul n care se afla
cuibul familiei de albine, n momentul n care albina ocup bine 8-9 intervale i exist 6-7 faguri cu
puiet, se monteaz (ataeaz) i cel de al doilea corp. Acesta se aeaz pentru nceput, sub corpul
ocupat de cuib, unde se menine pn cnd n corpul de sus puietul va ocupa 8 faguri, fapt care va
obliga matca s coboare n corpul de jos unde va ncepe s depun ou pe 2-3 faguri centrali iar
intervalele corpului respectiv vor fi ocupate mcar pe jumtate de albine. n acel moment se face
inversarea corpurilor, n continuare lucrndu-se nu cu rama, ci doar cu corpul.
Pentru o mai buna amorsare a creterii de puiet n corpul pus deasupra, n acesta se poate
introduce un fagure cu puiet necpcit scos din primul corp, n locul lui introducndu-se un fagure
bun de ouat sau o ram cu fagure artificial, puietul introducndu-se ntre fagurii n care matca a
depus deja ou. n corpul aezat deasupra, dac n natur exist un oarecare cules de ntreinere, se
mai pot introduce n locul fagurilor goi, 1-2 rame cu faguri artificiali,, cu care se ncadreaz
(intercaleaz) fagurii cu ou sau cu puiet. n perioadele cu cules abundent i mai ales dac albinele
beneficiaz de cules de la vreun masiv melifer (rapi, mutar, ctin etc.) se pot introduce la cldit
rame cu faguri artificiali, amplasai la marginea cuibului lng ultima ram de puiet. Aceti faguri
pot fi lsai n locul respectiv pn ce sunt cldii complet sau pot fi nlocuii cu ali faguri artificiali
doar dup ce celulele au fost trase numai pe jumtate din nlime, fagurii urmnd a fi terminai de
crescut la culesul urmtor, mai intens (salcm). Cea de a doua variant este de preferat, n acest mod
putem realiza nceperea cldirii la mai muli faguri, i nu vom tine ocupat locul respectiv cu un
fagure alb n care, de regul, n aceast perioad, albinele nu depun nimic, n plus I pot strica
cldind n unele cazuri celule de trntor.

n situaia n care se observ tendina depunerii de puiet de trntor, mai ales la familiile cu mtci
mai btrne, se va introduce la marginea cuibului o ram goal, eventual nsrmat (rama
clditoare) n care albinele vor trage faguri naturali cu celule de trntori, faguri care pot fi recoltai
periodic, pe msura ce sunt terminai de crescut, uneori n celule existnd chiar i ou sau puiet
tnr de trntori.
-n general, n aceast perioad exist un cules de ntreinere, uneori chiar mai intens, de nectar, ct
i un aport destul de mare de polen care, n unele cazuri, poate bloca fagurii destinai creterii de
puiet. n acest caz fagurii destinai creterii puietului , blocai cu pstur, trebuie s fie scoi din
cuib i nlocuii cu ali faguri goi, buni de ouat, de preferat cu coroane de 0,4-0,5 kg miere. Pot
apare ns i perioade lipsite de cules, care influeneaz negativ desfurarea normal a creterii
puietului. Pentru remedierea acestei situaii, n vederea asigurrii hranei hidrocarbonate necesare
(miere) se vor face hrniri stimulente. Furajarea albinelor n scop de stimulare, amplificare i
accelerare a dezvoltrii este esenial.
Hrnirile stimulative de primvar se fac cu sirop de zahar sau miere (apa + zahr = 1:1 - 1 parte
ap la 1 parte zahr -) n cantiti mici, administrate periodic i repetat la un interval de 3-4 zile, n
funcie de puterea familiilor i de capacitatea lor de prelucrare a siropului.
Administrarea n hrnitoare a poriilor mici de sirop din zahr cldu creeaz o senzaie de cules
care, bazat pe instinctul de acumulare, induce un plus de activiti:
306
- la matc: mrirea numrului de ou depuse ntr-un interval de timp;
- la albinele doici: contingente mai mari vor lua n cretere puiet mai mult, albinele care efectueaz
alte munci n stup, n faguri i chiar n afara stupului vor fi mai zorite.
O metoda eficient i cu un volum necesar mai mic de munc, este administrarea n hrnitoare de
zahr tos puin umectat. Astfel administrat, folosirea zaharului este permanent, crend senzaia de
cules, i de lung durat i, n plus, nu provoac furtiag. Poate fi folosit ns doar atunci cnd
temperatura exterioar a atins cel puin 16-18C.

-ntruct primvara se pot manifesta semnele clinice ale nosemozei (pete de diaree, albine bolnave)
mpotriva acestei boli preparatul FUMIDIL B administrat conform prospectului, sau ceaiuri
preparate din mai multe plante medicinale: suntoare (Hypericum perforatum), flori de coada
oricelului (Achilia millefolium), frunze de ment (Mentha p/per/ta), flori de mueel (Matricaria
chamomilla), frunze i flori de busuioc (Ocimum basilicum).
Infuzia se prepar astfel: cantitatea de plante uscate trebuie s fie de 20 g la un litru de ap (n
total, nu de fiecare plant). Infuzia la nevoie se poate face din una, dou, trei sau toate plantele
indicate, luate n pri egale. Plantele mrunite se pun ntr-un vas emailat peste care se toarn o
cantitate mic de ap rece ca s se mbibe, n alt vas se fierbe apa care se toarn fierbinte peste
plantele din vasul n care s-au mbibat cu ap rece. Vasul cu plante i apa fierbinte se las 5 minute
la foc mic, fr s fiarb. Dup ce se stinge focul se acoper vasul i se las timp de 30 de minute
pentru a se produce extracia principiilor active. Se strecoar i cu aceasta infuzie (ceai) se prepara
siropul. La 1 litru ceai se adaug 1 kg zahr i zeama stoars de la o jumtate de lmie. Se
administreaz porii de cte 250-500 ml (0,25-0,5 l) n funcie de puterea familiei, de patru ori la
interval de 5 zile.
n cazul afectrii stupinei de nosemoz - diagnosticat pe baza semnelor clinice (pete de diaree,
albine cu abdomenul destins, flasc, ce se deplaseaz greu i sunt incapabile de zbor) corelate
obligatoriu cu examenele de laborator - stupina va fi igienizat prin ndeprtarea fagurilor vechi sau
cu pete de diaree. Familiile de albine vor fi mutate n stupi dezinfectai prin splare cu apa i sod
de rufe (carbonat de sodiu) 50 g la litru de ap cald.
n nici un caz acum n siropuri sau mai devreme n paste, erbet ori zahar candi nu se vor
introduce n compoziie streptomicin ori alte antibiotice. Utilizarea streptomicinei n tratamente cu
scop preventiv sau curativ este cu desvrire interzis. Mierea cu urme de streptomicina este
refuzat la cumprare.

n cazul apariiei de larve bolnave de puiet vros sau loc se iau imediat msuri de tratament.
Cnd infectarea cu loc cuprinde mai multe celule pe acelai fagure, e de preferat ca fagurele
respectiv s fie scos la reform i topit, indiferent de cantitatea de puiet i de miere pe care o
conine.
De asemenea, se aplica tratamentul contra varroozei.
-Este bine ca tot acum s se treac (transvazeze) familiile de albine n stupi curai, fr defecte i
dezinfectai, transvazarea fcndu-se mai uor dat fiind puterea redus a familiilor de albine, cu
aceeai ocazie rezolvndu-se i pregtirile stupilor n vederea unor eventuale deplasri ulterioare n
stuprit pastoral.
-Tot n aceast perioad, este bine s se monteze colectoarele de polen, att pentru evitarea blocrii
cuibului cu polen ct i n vederea asigurrii unor rezerve de polen necesare n perioadele lipsite de
polen sau pur i simplu n scopuri comerciale.
-Se execut de asemenea ntrirea familiilor foarte slabe prin introducerea de puiet cpcit ct mai
aproape de eclozionare, luat de la familiile puternice i introdus n familiile foarte slabe, cu anse
puine de supravieuire prin fore proprii. De remarcat c merit a fi ntrite doar acele familii care
au mtci tinere valoroase - de regul roi formai n anul anterior i care, din anumite motive au ieit
din iarn foarte slbite. Cele cu mtci btrne, defecte, sau afectate de diferite boli, mai bine se
307
reformeaz i se refac n decursul sezonului activ. La introducerea puietului se va avea grij ca
acesta s fie bine acoperit de albina familiei ajutate, altfel puietul neacoperit de albine poate rci i
se pierde fr folos De aceea n asemenea familii se introduc fagurii cu puiet pe suprafee mai mici,
scondu-se toi fagurii de prisos i izolndu-se cuibul ct mai bine din punct de vedere termic.
n vederea valorificrii optime a culesului de la salcm poate fi executat aa-numita uniformizare
a puterii familiilor, scop n care se scot faguri cu puiet cpcit de la familiile foarte puternice (6-7
faguri cu puiet) i se introduc n familiile de putere medie (4-5 faguri cu puiet). n acest fel, familiile
de putere medie ating mai repede o putere mai mare, stupina ajungnd la perioada de cules cu un
efectiv mai mare de familii puternice, iar pe de alt parte se poate evita intrarea prematur a
familiilor foarte puternice n frigurile roitului. n locul cedrii puietului cpcit se poate practica
schimbul de faguri cu puiet, n locul fagurilor cu puiet cpcit din familiile foarte puternice
introducndu-se faguri cu ou i larve tinere scoase din familiile de putere medie, care primesc
puietul cpcit.

Acest mod de unificare (ntrire) nu are rost s se aplice la familiile mai slabe (2-3 rame cu
puiet), care oricum nu se vor ntri prea mult pn la nflorirea salcmului, urmnd a se dezvolta n
timpul acestuia i dup.
-n aceasta perioad albinele au tendina de a strnge cantiti mai mari de propolis cu care astup
eventualele crpturi sau spaii goale dintre piesele stupului (rame. podior, urdini etc.), n scopul
meninerii microclimatului optim creterii puietului. Aceast situaie trebuie folosit ct mai intens
cu ocazia reviziilor periodice a strii familiilor, n vederea realizrii unor cantiti ct mai mari de
propolis proaspt, de cea mai bun calitate att prin rzuirea direct cu ajutorul dlii apicole a
pieselor stupului, ct i prin folosirea unor colectoare speciale de propolis (pnze, plase, grile etc.,).
-Se fac lucrri pregtitoare pentru creterea de mtci i producerea de roi. Se introduc faguri cu
celule de trntori n familiile selecionate, se pregtesc leioarele cu botci, cutile de eclozionare,
nucleele de mperechere etc.
n atelierul stupinei
-Se topesc fagurii reformai, fagurii necorespunztori din cuib, crescturile i resturile de cear.
-Se trateaz fagurii depozitai, de rezerv, contra moliei cerii.
-Se condiioneaz polenul recoltat prin triere i uscare dup care se conserv prin tratare cu
tetraclorur de carbon sau prin meninerea n congelator.
-Se nsrmeaz rame i se fixeaz fagurii artificiali.
-Plantarea arborilor i arbutilor meliferi i nsmnri de plante melifere;
Organizatorice
-n cazul n care urmeaz ca stupina s se deplaseze n pastoral se pregtesc materialele necesare
mpachetrii i transportrii stupilor, se ntocmesc i se obin vizele pe actele necesare efecturii
acestei lucrri.
Planul deplasrii n pastoral trebuia definitivat nc din timpul iernii. Daca nu s-a fcut atunci nu-i
trziu nici acum. Trebuie stabilit precis: ci stupi vor fi transportai, n ce loc i pe ce vatr
temporar vor fi rspndii.
Pentru aceasta este nevoie de dou documente obligatorii:
1) Repartiia de stuprit pastoral vizat de organele locale Romsilva i
2) Certificatul sanitar-veterinar eliberat de medicul veterinar de la circumscripia veterinar de care
aparine localitatea de unde se transport stupii, document prin care se atest starea de sntate a
efectivului stupinei.
Firete ca nu vom deplasa la salcm (l, II i chiar III) dect familiile de albine puternice i
sntoase adpostite n stupi integri (fr crpturi sau dezmembrri). Tijele i fluturaii de
rigidizare (la stupii ME), sitele de ventilaie, mnerele, nchiztoarele de urdini - adic accesoriile
cu care sunt dotate tipurile de stup ndeobte folosite - vor fi toate funcionale.
Corpurile de recolt (magazine sau caturi) echipate cu ramele cu faguri noi sau deschii la culoare,
308
folosii la o singur recolt sau recent construii vor fi asigurai n totalitate. Se tie c fagurii vechi,
maronii altereaz culoarea mierii de salcm la care indicele colorimetric constituie o restricie
important i definitorie pentru calitate respectiv pentru preul de vnzare. Unii autori atrag atenia
ca volumul de faguri scontai ca faguri de recolt trebuie s fie de 2-3 ori mai mare dect cei ocupai
efectiv de mierea capacit care va reprezenta recolta propriu-zis. De ce? Pentru c prelucrarea
nectarului n timpul unui cules de mare intensitate i de scurt durat necesit un spaiu mare n care
s-i gseasc loc abundena de nectar reprezentat de picturile care aduse i regurgitate de albine
se preling pe pereii celulelor. Astfel nectarul pierde mai repede surplusul de ap ajungnd s
conin pn la 18-20% ct trebuie s aib mierea maturat (de la 30-40% ct conine iniial
nectarul florii de salcm).

Mierea n fguri (seciuni) este un sortiment foarte apreciat i bine pltit. Pentru obinerea ei vom
asigura stupin cu stocul de rame echipate cu seciuni.
n mijlocul de transport cu care se efectueaz deplasarea nu vom uita s punem cntarul de control.

Transportul stupilor pe drumurile publice n mijloace de transport obinuite (camioane, remorci

sau platforme) ca i cu ajutorul unor mijloace de transport specializate este reglementat de acte
normative care trebuiesc cunoscute i respectate. Altfel cei abilitai pot aplica amenzi, lucru pe care
nu-l dorim nimnui.

Recunoaterea vetrelor temporare n masivele de salcm trebuie efectuat din timp iar transportul
propriu-zis este recomandat a se face n timpul nopii. Deplasarea trebuie astfel organizat nct ea
s decurg n sigurana, fr incidente. Aici este obligatoriu s avem n vedere rigidizarea stupilor
nelegnd ca ntreaga unitate de ncrctur a mijlocului de transport este asigurat prin legarea
corect cu frnghii, echiparea platformei cu obloane sau nltoare,mijloace de frnare i
semnalizare care s funcioneze ireproabil.
-Asigurarea braelor de munc suplimentare;
-Asigurarea polenizrii livezilor de pomi roditori i a culturilor de rapi de toamn prin ncheierea
contractelor de polenizare cu proprietarii de livezi.
Speciile nectaro-polenifere care nfloresc n aprilie:

n aprilie ncepe sau continua nflorirea urmtoarelor specii melifere: Ararul american (Acer
negundo)*, Ararul ttresc, (Acer tataricum)**, Bnuei (Bellis perennis), Caisul (Armeniaca
vulgaris)**, Cpunul (Fragaria moschata)*, Ctina alb (Mippophae rhamnoides)", Cireul
(Cerassus avium)", Corcoduul (Prunus cerasifera)**, Cornul (Cornus mas)**, Jugastrul (Acer
campestre)*", Mahonia (Mahonia aquifolium)*, Mceul (Rosa canina)", Mrul (Malus
domestica)", Mesteacnul (Betula alba)*, Mierea ursului (Pulmonaria officinalis)*, Paltinul de
cmp (Acer platanoides)", Paltinul de munte (Acer pseudoplatanus)", Ppdia (Taraxacum
officinale)", Prul (Pirus sativa)", Prunul (Prunus domestica)", Rapia de toamn (Brassica napus
var oleifera)***, Rapia salbatic (Brassica rapa)", Rchita (Sa//x viminalis)", Salcia alb (Safe
alba)*", Salcia capreasc (Salix caprea)"*, Ulmul (Ulmus campestris)", Vioreaua (Scilla bifolia)*,
Viinul (Cerasus vulgaris)". Zambila (Hyacinthus orientalis)*, Zlogul (Salix cinerea)**.
Aproape toate plantele enumerate ofer albinelor un cules de nectar i polen, unele ca de exemplu
ararul ttresc, jugastrul, cele doua specii de paltin ofer i culesuri de man sau de la salcia alb i
cea cpreasc albinele adun pe lng polen, nectar, man i propolis. Unele specii ca de pild
mesteacnul i ulmul intereseaz albinele numai pentru polen i man. Dup denumirea popular
(comuna) i cea tiinific am indicat ponderea (importana) apicol prin asterisc astfel: **** (4
asteriscuri) nseamn pondere apicol foate mare, *** (3 asteriscuri) nseamn pondere apicol
mare, ** (dou) = pondere apicol mijlocie i n sfrit * (un asterisc) = pondere apicol mic.
n aceasta lun culesurile sunt n general definite drept culesuri de ntreinere dar de la speciile
309
care intr n categoria ce are pondere apicol mare sau mijlocie se pot nregistra uneori chiar
culesuri de producie ca de pild n livezile de pomi fructiferi sau n vecintatea lanurilor de rapi
cultivat.
Oricum este important s cunoatem i mai ales s valorificam culesurile de nectar, polen, mana i
propolis oferite de aceste specii spre binele albinelor i spre binele i profitul apicultorului. Aceasta
o doresc tuturor stupinelor i proprietarilor lor. Sper ntr-un aprilie senin, clduros cu albine
sntoase, mereu mai multe, mai harnice i bine pregtite pentru marele cules care vine: cel de la
salcm. Acesta este de patru stele (asteriscuri) adic are o pondere apicol Foarte mare i, luna
viitoare, va fi marcat astfel:****.

Nu uitai !
n luna aprilie, obiectivul principal l constituie intensificarea la maximum a creterii de puiet,
ntrirea familiilor n vederea folosirii culesurilor timpurii (salcm). Asigurai spaiul necesar pentru
ouatul mtcilor, creterii de puiet i depozitarii nectarului i polenului adus n stup. Se va acorda o
deosebit atenie ntririi familiilor ramase n urm, cu puiet luat din familiile foarte puternice. Se ia
cel mult un fagure cu puiet cpcit la interval de 10 zile. Prin fagurii introdui n schimbul fagurilor
cu puiet cpcit se ofer familiilor puternice spaiul necesar pentru creterea n continuare a
puietului i astfel se previne apariia prematura a frigurilor roitului la familii puternice i se ntresc
totodat familiile slabe. Familiile slabe se ntresc cu 2-3 faguri cu puiet dai odat.
Msurile artate se aplic numai n cazul familiilor sntoase i sunt contraindicate n cazul
stupinelor infectate cu boli.
La apariia perioadelor lipsite de cules se recurge imediat la hrnirea suplimentar a familiilor -
mijloc de meninere a puterii familiilor i ntrirea continu a lor.
n concluzie:
Luna aprilie este o perioad de activitate deosebit de intens de care depinde dezvoltarea normal
a familiilor de albine i rezultatele economice ale sezonului activ ce urmeaz.
Neefectuarea la timp a lucrrilor, executarea lor cu rabat la calitate n mod sigur se va reflecta
negativ asupra recoltei stupinei, n special la culesul de la salcm ca i la celelalte culesuri de vara.
Dei culesul de la salcm se declaneaz abia luna viitoare, toate msurile pregtitoare, legate de
tehnologia ntreinerii familiilor ca i aciunile organizatorice trebuie gndite i nfptuite din timp.
Un plan realist, bine ntocmit care armonizeaz necesitile cu posibilitile garanteaz din start
aciunii de stuprit pastoral ansele cele mai bune de reuit. S ateptam cu ncredere culesul de la
salcm i s fim bine pregtii pentru a-l valorifica la modul optim,deci profitabil!

Luna Mai
Apidiagnoza
A cincia lun calendaristic "florar" se caracterizeaz printru-un climat schimbtor, dar i prin
creterea temperaturii care trezete la via ntreaga natur ce apare decorat n zeci de culori.
Pe seama albinelor tinere crescute n lunile martie, aprilie i nceputul lunii mai, familiile de albine
s-au dezvoltat i dispun de ntregul potenial productiv pentru valorificarea culesurilor din aceast
perioad.
n luna mai, la nceputul ei sau ceva mai trziu, n toat ara nfloresc pdurile i plantaiile de
salcmi care asigur familiilor de albine un bun cules de nectar i ca urmare realizarea unor
importante producii de miere marf de cea mai bun calitate.
Spre sfritul lunii, n a treia decad, i n cele dou luni urmtoare, la un moment dat dezvoltarea
familiilor de albine se apropie foarte mult de punctul de dezvoltare maxim i uneori chiar atinge
apogeul, dup primul mare cules al anului, cel de salcm; unele din ele, dac nu se iau msuri de
prevenire, intr chiar i n frigurile roitului.
Principalele munci efectuate de albine: creterea puietului, secreia de cear i cldirea fagurilor,
culesul de nectar i polen, prelucrarea nectarului, depozitarea mierii i psturii se petrec simultan i
310
cu intensitate parc mereu sporit. De aceast realitate se poate convinge oricine - chiar fr a fi
apicultor - privind acel permanent du-te-vino de la urdiniul stupului ntr-o zi cald i senin.
n majoritatea zonelor intensitatea creterii de puiet atinge nivelul maxim. Firete c i matca
depune ou cu vitez accelerat. Mtcile prolifice depun peste 2.000 ou n timp de 24 de ore.
Capacitatea mtcii de a depune ou trebuie s fie secondat de capacitatea albinelor de a crete un
numr att de mare de ou.Matca tnr, de bun calitate poate ajunge la asemenea performane, dar
o matc mbtrnit, cu defecte (aripi sau picioare rupte) nu poate asigura dezvoltarea necesar
acestei perioade. De aceea n familiile cu mtci de acest fel se pot observa botei de salvare sau de
schimbare linitit.
Odat depuse oule, albinele tinere (doici) vor trece la creterea puietului, prin depunerea lng
ou a unei mici cantiti de lptior de matc amestecat cu miere. Pe zi ce trece aceast cantitate va
fi din ce n ce mai mare, proporia ntre elementele care constituie hrana larvei fiind schimbat
aproape n fiecare zi. O hran de bun calitate, cu un aport mare de proteine va fi garania unei
generaii de puiet de bun calitate i n final asigur albine rezistente la uzura specific creterii
puietului i culesurilor de nectar.
Pe lng hrana necesar, asigurarea temperaturii n cuib rmne un factor important de care
depinde creterea unor generaii de albine de bun calitate.
Deschiznd stupul, scond i privind o ram micrile albinelor pot prea haotice i de neexplicat
pentru un necunosctor.Dar un apicultor tie c n acel superorganism care este familia de albine
totul este programat conform unei legi de fier ce definete acel determinism care guverneaz
comportamentul individual respectiv biologia i fiziologia fiecrei albine, a mtcii, a trntorilor i
totodat a ntregii colectiviti. Este de fapt vorba despre o minunat coeziune a unitii biologice
care se comport ca un organism viu, eficient ca structur funcional, atingnd randamente de
productivitate pe care inteligena managerial a omului nu a reuit s o proiecteze, s o articuleze i
mai ales s o fac s funcioneze ntr-o structur vie.
Am conturat acest tablou pe care poate unii l vor considera pe nedrept idilic ntrebndu-se: la ce
servete imaginea evocat mai nainte? Ei bine, ideea de la care am pornit vizeaz acum tocmai
locul i rolul apicultorului n fenomenul apicol complex care este relaia om-albin-natur. Locul
apicultorului n aceast lun este n stupin, rolul lui este ca prin tot ceea ce face corect i la timp s
asigure desfurarea nestnjenit a tuturor activitilor din stupi, ba chiar - mai mult s amplifice i
s accelereze ritmul desfurrilor din stup. Numai astfel finalul anunat i ateptat: miere mult i
de calitate se va nfptui. Deci, care sunt

Aciunile specifice
n stupin
-Avnd n vedere c n luna mai apare culesul principal la salcm unde familiile trebuie s ajung la
o dezvoltare maxim este necesar ca n stupin s se acorde o mare atenie lucrrilor de stimulare a
dezvoltrii acestora. nceputul lunii mai trebuie s gseasc familiile de albine n plin dezvoltare.
Lrgirea cuibului este o aciune care se desfoar periodic la cteva zile. Lrgirea periodic a
cuibului la nceput cu faguri crescui, buni pentru ouat este o operaiune care a fost declanat poate
chiar din luna martie. Oricum, n aprilie a fost pe agenda de lucru ca urgena nr. 1. Asigurarea
spaiului de ouat se face prin spargerea cuibului adic introducerea periodic a ramelor n mijlocul
ramelor cu puiet. Pe msur ce aceste rame sunt umplute cu ou se vor introduce alte rame. De
preferin ramele trebuie s fie de culoare mai nchis, din care au mai eclozionat i alte generaii de
puiet. Dac iniial lrgirea s-a fcut lateral sau bilateral fa de centrul cuibului de acum se sparge
cuibul, la mijloc, cu unul sau doi faguri introdui separat ntre dou rame cu puiet. Acolo unde
puterea familiilor permite i n funcie de evoluia culesului de nectar i polen se pot introduce rame
cu faguri artificiali la cldit, tot prin spargerea cuibului sau lateral de cuib. Fagurii artificiali utilizai
la lrgirea cuibului se recomand a fi dai la crescut o dat cu nflorirea pomilor fructiferi (de obicei
la data nfloririi cireului). Nu este indicat a se introduce mai multe rame o dat.
311
-Familiile slabe care, aa cum am mai spus-o, sunt un balast pentru stupin pot fi ajutate cu faguri
cu puiet cpcit, gata de eclozionare ridicai din familiile foarte puternice sau puternice. Prin aceasta
se previne la familiile donatoare intrarea n frigurile roitului. De asemenea familiile slabe se pot
unifica.
-Este important s utilizm la nivel optim potenialul natural al albinelor de secreie a cerii -
potenial puternic manifestat n aceast lun - pentru a asigura zestrea de faguri ai stupinei.
nlocuirea anual a 2/3 sau chiar 1/2 din totalul fagurilor este o manier de lucru foarte bun prin
care se evit perpetuarea unor ageni patogeni. Folosirea ramelor clditoare pe lng c aduce un
plus de cear ajut la combaterea parazitului Varroa jobsconi prin recoltarea fagurilor din aceste
rame, cu puiet de trntor cpcit.
-Echiparea cu magazine de recolt a stupilor verticali cu magazin sau cu corpuri a stupilor
multietajai este o operaiune pregtitoare nainte de cules repetat dac este nevoie n timpul
culesului. La stupii orizontali se adaug fagurii de strnsur sau, dac exist, magazinul, n toate
cazurile fagurii destinai prelucrrii nectarului i depozitrii mierii vor fi deschii la culoare pentru a
nu altera culoarea produsului.
-Pregtirea i derularea aciunilor de stuprit pastoral vizeaz cu precdere marele cules de la
salcm. Operaiunile pregtitoare au fost descrise n calendarul pe aprilie. Ar mai fi de amintit c
imediat dup identificarea vetrei temporare, transportul stupilor i rspndirea lor pe noul
amplasament se va proceda la anunarea primriei din localitatea pe raza crora se afl stupina sau
stupinele.
Numai astfel, luate n eviden, familiile vor putea fi protejate n cazul aplicrii unor tratamente
fitosanitare cu substane toxice pentru albine. Numai astfel eventualele pierderi consecutiv
nerespectrii normelor de combatere a duntorilor din agricultur sau silvicultur vor putea fi
revendicate n faa organelor abilitate s vegheze la respectarea prevederilor care reglementeaz
activitatea de stuprit pastoral.
Pentru stimularea pontei, ct i cldirea ramelor se vor face hrniri stimulative cu sirop de zahr n
proporie de zahr:ap -1:1. n nici un caz n sirop nu se va introduce streptomicin sau alte
antibiotice. Orice fel de hrniri a familiilor de albine vor fi sistate cu cel puin 10 zile nainte de
declanarea culesului.
n cursul acestei luni, n masivele de salcm din sudul rii (aa-numitul salcm 1) se produce
nfloritul. Este unul dintre cele mai importante momente ale anului apicol. Dintre stupii rspndii
pe vatr - cu 1-2 zile nainte de declanarea nfloritului - se alege unul de putere medie i se aeaz
pe cntarul de control. Acesta va indica prin diferenele zilnice de greutate ct nectar aduc albinele
n stup, mersul culesului care, ca orice fenomen natural are un nceput, un maxim, un declin i un
sfrit. Muli apicultori practic pastoralul la salcm 1, 2 i chiar 3 ceea ce confer anse sporite de
realizarea unor producii mari de miere superioar. Desigur deplasarea succesiv a stupilor la
masivele care nfloresc decalat n timp trebuie bine pregtita, respectnd ntocmai tot ce s-a fcut la
deplasarea iniial (salcmul 1).
Pentru prevenirea intoxicrii albinelor primriile trebuie anunate asupra locurilor unde sunt
amplasate stupinele, n vederea respectrii prevederilor legale privind protecia albinelor.
-Intensificarea ventilaiei cuibului n timpul culesului de salcm i imediat dup acest cules;
-nceperea creterii primei serii de mtci pentru formarea roiurilor, nlocuirea mtcilor
necorespunztoare din stupin sau vnzare i totodat nceperea producerii lptiorului de matc,
pentru apicultorii interesai de valorificarea acestui produs;
-Recoltarea fagurilor, extracia, condiionarea i depozitarea mierii. Sunt aciuni care trebuie s se
desfoare n condiii de igien perfect, n cazul n care culesul este intens se vor recolta succesiv
doar acei faguri cu miere ce a fost cpcit pe cel puin 1/3 din suprafaa ramei. Descpcirea i
centrifugarea fagurilor, strecurarea, spumuirea i depozitarea mierii se vor face n spaii (camere)
curate avnd grij s nu depreciem calitatea produsului. Vasele i uneltele cu care se lucreaz
(corpuri de stupi, cuite sau furculie de descpcit, tvi, site, centrifuga, bidoanele, alte vase vor fi
312
atent curate i dezinfectate nainte de utilizare i bine splate dup fiecare aciune). Depozitarea
mierii pn la vnzarea ei se va face n camere curate i uscate.
-Asigurarea rezervelor de polen prin folosirea colectoarelor de polen.
-Aciuni sanitar-veterinare. n mai se pot manifesta unele boli ale albinelor. De aceea supravegherea
strii de sntate este la ordinea zilei. n cazul familiilor bolnave se aplic tratamentul pentru
combaterea nosemozei, puietului vros i a locei europene i americane sau a celorlalte boli
constatate.
Trebuie reinut c albinele bolnave nu aduc profit n stupin ci din contr produc pierderi iar
msurile de prevenire a bolilor se cer nfptuite acum ca i pe tot parcursul sezonului activ conform
zicalei: "este mai uor i mai ieftin s previi dect s combai".
n atelierul stupinei:
-...Dezinfecia localului.
- Uscarea polenului.
-...nsamnrile de plante melifere.
-...ntreinerea semnturilor.
-...Prevenirea intoxicaiilor.
Organizatorice:
-..Pregtirea vetrelor la masivele melifere.
-..Organizarea transporturilor la masive melifere i polenizarea culturilor.
-..PProcurarea de bidoane/butoaie necesare conservrii i livrrii mierii.
Specii nectaro-polenifere care nfloresc n luna mai:
n mai nfloresc sau continu s nfloreasc speciile melifere (n ordine alfabetic): Arar ttrsc
(Acer tataricum)***, Bnuei (Bellis perennis)*, Brad (Abies alba)"*, Caprifoi (Lonicera tatarica)*.
Castan (Aesculus hippocastanum)**, Catalpa (Catalpa bignonioides)*, Ctina alb (Mippophae
rhamnoides)**, Cire (Cerasum avium)**, Drcil (Berberis vulgaris)*, Facelia (Phacelia
tanacetifolia)****, Frasin (Fraxinus excelsior)*, Gutui (Cydonia oblonga)**, Jale de cmp (Salvia
nemorosa)*, Jugatrii (Acer campestre)***, Lucerna (Medicago saliva)**, Mac de cmp (Papaver
dubium)*, Mac rou (Papaver rhoeas)**, Mr (Malus domestica)**, Mesteacn (Betula alba)*.
Mierea ursului (Pulmonaria officinalis)*, Mojdrean (Fraxinus ormus)**, Molid (P/cea excelsa)***,
Mutar de cmp (Sinapis arvensis)**, Paltin de cmp (Acer platanoides)**, Paltin de munte (Acer
pseudoplatanus)**, Pducel (Crataegus monogyna)**, Ppdie (Taraxacum officinalis)**, Pr
(Pinus sativa)**. Pin (Pinus sp.)**, Rpit de toamn (Brassica napus var oleifera)***, Rpit de
primvar (Brassica rpa var oleifera)***, Rpit slbatic (Brassica rpa)**, SALCM (Robinia
pseudacacia)****, Salcm mic (Amfora fruticosa)**, Salvia de cmp (Salvia protensis)**, Snger
(Cornus sanguinea)**, Trifoi alb (Trifolium repens)***, Viin (Cerasus vulgaris)**, Via de vie
(Vitis vinifera)***.
Legend - Pondere apicol: Foarte mare =****, Mare = ***, Mijlocie = **, Mic = *.

Nu uitai !
-Dac n primele dou decade ale lunii, obiectivul principal l constituie ntrirea continu a
familiilor de albine i folosirea culesului de la salcm, n ultima decad se va da o deosebit atenie
meninerii puterii familiilor, prevenirii roirii naturale i prentmpinrii ieirii roilor. Frmiarea
excesiv prin roire natural sau artificial slbete familiile.
-Nu degeaba denumirea popular a lunii mai este Florar. n aceast lun o abunden floristic de
interes melifer ofer albinelor culesuri de nectar, polen, man i propolis.
Cum salcmul este specia cea mai important, doresc tuturor stuparilor ca stupii lor s fie n
masivele de salcm cu flori multe, bogate n nectar iar vremea s fie cald i nsorit adic
favorabil culesului.
Luna Iunie

313
 Apidiagnoza
Familiile de albine se afl acum, n luna solstiiului de var - cirear, n apogeul sau aproape de
apogeul puterii lor, ceea ce nseamn c stupii sunt puternici datorit numrului mare de albine care
i populeaz. Activitatea de depunere a oulor de ctre matc atinge sau ar trebui s ating viteza i
intensitatea maxim. Flora spontan i cultivat ofer culesuri abundente de nectar i polen
bineneles dac speciile respective vegeteaz n perimetrul razei economice de zbor (circa 3,5 km)
a albinelor cercetase i culegtoare. Regsirea unor plante cu importan melifer mare i foarte
mare pe suprafaa de aproximativ 3,8 ha ct cuprinde un cerc cu raza de 3-3,5 km care are n centrul
su stupina este un caz fericit n care amplasarea vetrei corespunde cerinelor acestui optim
economic despre care am mai vorbit. Se nelege de la sine c i condiiile meteorologice trebuie s
fie favorabile adic timp clduros, cu cer senin, atmosfer fr vnturi puternice.
n cazul n care n familii exist un mare numr de albine doici tinere, cuibul este blocat astfel c
se restrng treptat fagurii cu suprafee cu celule cu puiet necpcit, spaiul din stup devine
insuficient, nceteaz brusc un cules de nectar se pot declana frigurile roitului.

Roirea trebuie privit i ca un determinism biologie obiectiv, ca o tendin fireasc a familiilor

de albine de perpetuare a speciei. Fenomenul roirii este favorizat sau declanat de: nghesuial,
ventilaie ngreunat a cuibului, lipsa de spaiu pentru cldirea fagurilor i depozitarea nectarului
prin blocarea fagurilor noi cldii cu provizii, avnd ca urmare frnarea sau chiar ntreruperea
ouatului mtcii (restrngerea ouatului mtcilor din lips de spaiu) ceea ce determin aglomerarea n
cuib a albinelor tinere, lipsa activitii la aceste albine tinere care, nemaiavnd larve de hrnit
ngurgiteaz lptiorul de matc ceea ce cauzeaz dezechilibru hormonal i apariia frigurilor
roitului, expunerea familiilor n plin soare ceea ce conduce la o cldur excesiv n cuib -
dezechilibrul biologic i termic cauzat de lipsa tot mai accentuat a resurselor nectarifere- , timpul
nefavorabil zborului albinelor, apariia primelor botci naturale, amplasarea stupinei n plin soare sau
caracterul de familie roitoare, comportament ce se poate manifesta repetat la acelai stup cu albine,
i ali factori.
n zona de es din sudul rii, ncepe culesul la floarea-soarelui i tei, iar n zona de deal i munte
nfloresc salcmul, fneele i zmeura. Teiul, coriandrul i floarea-soarelui din zona sudic de
cmpie sunt principalele plante de interes apicol care nfloresc n aceast perioad. Rezult c
valorificarea acestor culesuri confer un grad sporit de siguran atingerii optimului economic la
stupinele transportate n perimetrele n care exist aceste specii.
Dup descrierea acestei panorame de manifestri s vedem care sunt:

Aciunile specifice
n stupin:
De la nceput trebuie precizat c este necesar ca stuparul s aib o conduit conform cu
manifestrile biologice, fiziologice i de comportament ale albinelor n corelaie cu starea timpului
i a fazelor de nflorire a plantelor nectaro-polenifere.
Aceasta nseamn:
1. n condiii de cules asigurarea spaiului pentru prelucrarea nectarului i depozitarea mierii.n
timpul cercetrii cuiburilor, familiile se aprovizioneaz cu faguri cldii i artificiali. Fagurii cu
miere, n afar de cei cu puiet, se trec la extractor (atunci cnd nu exist alt posibilitate pentru
crearea de spaii suficiente pentru prelucrarea nectarului i depozitarea mierii proaspete).
Experiena a dovedit cu prisosin c una dintre metodele de baz pentru creterea randamentului
culesului cu 40 pn la 50% const n introducerea n stupi la timpul oportun a fagurilor
suplimentari sau a corpurilor cu faguri de strnsur. Ca o regul general n timpul culesurilor
abundente controlul stupilor se reduce la minimum pentru a nu deranja inutil albinele. Mersul
culesului se urmrete zilnic prin diferenele de greutate nregistrate la cntarul de control.
2. Pentru a evita roirea natural necontrolat exist mai multe procedee de roire artificial descrise
314
n toate crile i revistele de apicultur. Una dintre ele numit roire artificial prin divizare const
n transvazarea ntr-un stup gol a 4 faguri bine populai cu albine i puiet ridicai dintr-o familie
puternic avnd cel puin 9-10 faguri cu puiet i 16-18 intervale cu albine.
Practic se procedeaz la desprirea familiei n dou jumti. Albinele btrne se vor ntoarce la
stupul de baz iar n stupul n care se formeaz noua familie se va introduce o matc fecundat sau
o botc gata de eclozionare.
3. n aceast lun este n plin desfurare creterea mtcilor n pepiniere specializate conform unui
flux tehnologic riguros sau n stupinele apicultorilor care tiu s creasc mtci dup o metod
gospodreasc sau n mod profesional.
Principalelecriterii de selecie urmrite n creterea mtcilor sunt:
- instinctul de acumulare (relativ la cantitatea de miere i pstur din faguri);
- prolificitate mare (numrul de ou depuse n 24 de ore);
- cantitatea i aspectul puietului;
- rezistena sporit la iernare;
- dezvoltare accelerat devreme n primvar;
- rezistena a boli;
- blndee (comportament linitit pe faguri);
- tendin sczut la roire.
- cldirea fagurilor;

Dac unele mtci prezint defecte (epuizare, defecte fizice, prolificitate necorespunztoare dei
nu sunt vrstnice), se recurge la nlocuirea lor pe loc sau n viitorul ct mai apropiat cu mtci de la
rezerva stupinei sau achiziionate anume n acest scop.
Aceast lucrare este hotrtoare pentru dezvoltarea i productivitatea ulterioar a familiilor de
albine respective i n primul rnd pentru performanele productive din anul urmtor. Mtcile de
calitate vor asigura n stupin familii de albine cu capaciti productive deosebite ceea ce ridic
gradul de favorabilitate ndeplinirii optimului economic adic realizarea acelor producii care stau la
baza profitului exploataiei apicole.
n aceast perioad se pot forma nuclee pentru mtcile de rezerv necesare n sezon, avnd de o
parte i de alta cte un fagure cu provizii. Un mijloc eficient pentru dezvoltarea nucleelor const n
transportarea lor pe o alt vatr la extremitatea aceleiai localiti sau n alt localitate (n afara razei
economice de zbor a albinelor din stupin).
4. n timpul recoltrii fagurilor i extraciei mierii respectarea condiiilor igienico-sanitare este
obligatorie. Ceea ce trebuie ns subliniat este c maniera de lucru rmne aceeai la fiecare
recoltare i extracie a mierii, attea cte vor fi pe parcursul sezonului activ.
5. Pe toat durata culesurilor se asigur o bogat ventilaie a cuiburilor. Altfel un mare numr de
albine, care ar putea participa direct sau indirect la adunarea i transformarea nectarului n miere,
rmn pe la urdiniuri ca s asigure aerisirea cuiburilor. Pentru aceasta urdiniurile se in larg
deschise, iar pe timpul cldurilor mari ventilaia se asigur prin folosirea orificiilor din podioare
sau a scndurelelor de podior prevzute cu estur de srm. n zilele caniculare, dac stupina nu
este aezat ntr-o zon umbrit, se asigur pe ct este posibil umbrirea individual a stupilor.
6. Bolile albinelor, diagnosticul i tratamentul n vederea combaterii lor. Dup fiecare recoltare a
mierii se poate efectua un tratament cu Varachet conform indicaiilor din prospect. Alte boli care
pot aprea n aceast lun, cum se diagnosticheaz i trateaz aceste boli (ascosferoz-puietul vros;
aspergiloza-puietul pietrificat .a.) exist indicaii n prospectele medicamentelor specifice:
Micocidin , Codratin sau Locamicin.
Un roi aflat n zbor" poate fi oprit nu numai stropindu-l cu ap ci mai bine cu o raz de lumin
captat de la soare cu ajutorul unei oglinzi. Proiectnd pe roi acest spot luminos albinele pierd
simul orientrii i, asemenea unui avion n deriv, aterizeaz forat pe sol sau pe cel mai apropiat
suport.
315
 Un roi strns n ghem agat de o creang, de o streain, sau de o grind a unei construcii i
pstreaz cldura i integritatea n nopile reci i chiar ploioase.
Matca ieit din botc trebuie atent verificat nainte de a fi folosit. Se vor observa n amnunt:
antenele, ultimul segment al abdomenului, aspectul exterior n general i dezvoltarea fizic. Aceste
date sunt luate ca baz de acceptare sau rebutare.
n atelierul stupinei:
-condiionarea mierii;
-tratarea fagurilor din depozit contra gselniei;
-executarea lucrrilor de ntreinere a culturilor de plante melifere sau furajero-melifere;
-recoltarea polenului de porumb.

Organizatorice:
-pregtirea vetrelor de stupin la masivele melifere;
-asigurarea la timp a stupinelor cu mijloace de transport;
-procurarea de material lemnos necesar reparaiilor i confecionrii de stupi, rame, adposturi
demontabile pentru stuprit pastoral i alte accesorii;
-asigurarea braelor suplimentare de munc pentru lucrri n stupin i transporturi;
-livrarea mierii.

Speciile nectaro-polenifere care nfloresc n iunie:

Abundena floristic caracterizeaz aceast lun n care ncepe sau continu nflorirea
urmtoarelor specii (n ordine alfabetic): Albstria (Centaurea cyanus)*, Bnuei (Bellis
perennis)*, Brad (Albies alba)***, Busuioc lnos (Stachys lanata)**, Caprifoi (Lonicera tatarica)*,
Castan (Aesculus hippocastanum)**, Catalpa (Catalpa bignoides)*, Cpun (Fragaria moschata)*,
Ctina alb (Hippophae rhamnoides)**, Ceap seminceri (Allium cepa)**, Coriandru (Coriandrum
sativum)***, Dovleac (Cucurbita pepo)**, Drcil (Berberis vulgaris)*, Facelia (Phacelia
tanacetifolia)****, Floarea-soarelui (Helianthus annuus)****, Gldi (Glenitschia triacanthos)**,
Gutui (Cydonia oblonga)**, Haina miresei (Polygonum baldschuanicum)*, Hric (Polygonum
fagopyrum)**, Hurmuz alb (Symphoricarpus albu)**, Iarba arpelui (Echium vulgare)**, Jale de
cmp (Salvia nemorosa)*, Lemn cinesc (Ligustrum vulgare)**, Limba mielului (Borago
officinalis)*, Lucerna (Medicago sativa)**, Mac oriental (Papaver orientale)*, Mac rou (Papaver
rhoeas)**, Mutar alb (Sinapis alba)***, Mutar de cmp (Sinapis arvensis)**, Pducel (Crataegus
monogymna)**, Plmida (Cirsium arvense)**, Ppdie (araxscum officinale)**, Pepene galben
(Cucumis mello)**, Pepene verde (Citrullus vulgaris)**, Pin (Pinnus sp.)**, Rpit de primvar
(Brassica rpa var oleifera)***, Rapia slbatic (Brassica rapa) **, Ridiche slbatic (Raphanus
raphanistrum)*, Roini (Melissa officinalis)**, Salcm (Robinia pseudoacacia)***, Salcm roz
(Robinia neomexicana)***, Salcm mic (Amorpha fruticosa)**, Salvia de cmp (Salvia
pratensis)**, Slcioara mirositoare (Eleaagnus angustifolia)*, Snger (Cornus sanguinea)**, Soc
(Sambucus nigra)*, Sparceta (Qnobrychis vicifolia)*, Talpa gtei (Leonorus cardiaca)**, Teiul
argintiu (Tilia argentea)****, Tei cu frunza mic (Tilia cordata)***, Tei cu frunza mare (Tilia
platyphyllos)***, Trifoi rou (Trifolium pratense)**, Via de vie (Vitis vinifera)***, Zmoi
(Hibiscus syriacus)*, Zmeur (Rubus idaeus)****.
Legend - Pondere apicol: **** = Foarte mare; *** = Mare; ** = Mijlocie; * = Mic.

Nu uitai
Un mijloc de baz pentru ntrirea familiilor de albine l constituie folosirea familiilor ajuttoare.
Acum este cea mai favorabil perioad pentru formarea familiilor ajuttoare, fr ca prin aceasta s
pericliteze folosirea culesurilor urmtoare. Prin unirea n toamn a familiilor ajuttoare cu familii de
baz din care au fost formate,se mrete cu 50% puterea familiilor i se previne totodat roirea
natural.
316
 Luna Iulie
Apidiagnoza
Familia de albine - acest superorganism - cu un comportament riguros programat genetic
traverseaz de obicei n aceast lun ultima parte a vrfului de sarcin despre care am mai vorbit,
intr n ultima parte a ciclului ei biologic.. O reprezentare grafic a puterii (numrului de indivizi) i
activitilor din stup indic pe vertical un traseu descendent al curbei desfurate n timp, pe
orizontal. Desigur, activitatea principal din familie vizeaz cu precdere acumularea rezervelor de
hran pentru iernare. Se consider drept principal cauz a acestui comportament instinctul de
acumulare care primeaz n detrimentul instinctului de nmulire. Aceasta nseamn c un numr
mai mare de albine particip la culesul, prelucrarea nectarului i depozitarea mierii n celule i mai
puine albine sunt prezente n activitile de cretere a puietului.
Un observator atent al fenomenelor ce se petrec pe ramele stupului poate vedea chiar un fel de
lupt, un fel de concuren ntre matc i albinele culegtoare. Acestea din urm, firete n condiii
de cules, umplu un numr mereu mai mare de celule cu nectar i polen astfel ca suprafeele cu
celule de faguri pentru ouat devin din ce n ce mai reduse. Fenomenul denumit "blocarea cuibului"
apare evident la culesul de la floarea-soarelui, un cules abundent i intens care actualmente nu mai
are ca n trecut caracterul de scurt durat. Aceasta din cauza nsmnrii plantei la date diferite i,
ca urmare, prelungirii n timp a fazelor de nflorire a lanurilor din acelai areal. De cele mai multe
ori, din diverse cauze la acest cules se produce o uzur accelerat a albinelor, o scdere numeric a
populaiei stupului ceea ce face ca familia de albine s devin vulnerabil la expansiunea, specific
n aceast perioad a acarianului Varroa jacobsoni.
Mai ales la mtcile btrne se nregistreaz o scdere a numrului de ou depuse n 24 de ore sau
ntr-o anumit perioad de timp.
Se continu culesurile la tei, la finee de deal iar n zona de munte, de zburtoare.
Creterea tritorilor este ngrdit, iar uneori ncepe gonirea lor.
Pe agenda de lucru a stuparului - o agend ncrcat ca i n lunile precedente, sunt nscrise
urmtoarele:

Aciuni specifice
n stupin
-Recoltarea fagurilor cu miere, extracia (centrifugarea), transportul i depozitarea corespunztoare
a acestui produs care reprezint plata eforturilor att a albinelor ct i a proprietarului stupinei.
Recoltarea fagurilor i extracia mierii se vor face cu cea mai mare grij. Chiar dac dup ncheierea
culesului de la tei stupina va fi deplasat in pastoral, la un alt cules, este indicat ca n fiecare familie
s se lase 5-6 kg de miere ca rezerv de hran. Apicultorul prevztor va opri n depozit de la
fiecare cules - deci i de la cel de salcm cte 1-2 faguri cu miere cpcit pentru fiecare familie.
-ntrirea familiilor de albine noi, formate n lunile precedente prin adugarea de faguri cu puiet,
miere i polen ridicai din familiile foarte puternice care constituie nucleul de baz al stupinei.
Imediat dup culesul de salcm sau tei se pot forma roii artificiali ci ora trebuie s li se acorde
toat atenia astfel ca printr-o dezvoltare corespunztoare, pn la intrarea n iarn, s ating
nivelurile de putere i rezerve de hran proprii unei familii puternice. Lucrrile efectuate trebuie s
asigure toate condiiile necesare pentru o valorificare n cele mai bune condiii a culesurilor
urmtoare n paralel cu aciunile de polenizare a culturilor agricole entomofile.
-Lucrrile de cretere a mtcilor continu i n aceast lun n conformitate cu secvenele
tehnologiilor aplicate n sistem gospodresc sau intensiv.
-nlocuirea mtcilor btrne, uzate sau necorespunztoare cu mtci tinere (din acest an) selecionate
i verificate.
317
-Ventilaia suplimentar a stupilor este o msur binevenit mai ales n perioadele cu clduri
excesive nelegnd c protejarea stupilor de razele puternice ale soarelui prin umbrire va sta n
atenia stuparului. Astfel, n zilele toride, albinele care asigur termoreglarea cuibului (prin
aducerea apei i ventilaie) vor fi mult mai puine ele putnd participa la alte activiti (creterea
puietului, recoltarea i prelucrarea nectarului).
-Controlul strii sanitar-veterinare a familiilor se poate face o dat cu ridicarea fagurilor de recolt.
La apariia primelor semne de boal, de infestare cu acarieni se vor lua de ndat msurile care se
impun.
-Prevenirea i combaterea furtiagului vor sta n atenia stuparului care, la fiecare intervenie n
stupi va respecta msurile de prevenire a acestui fenomen nedorit, n caz c se observ tendine de
furtiag sau acesta s-a declanat se vor lua imediat msurile de combatere.
-Stupritul pastoral - dac nu s-a ncheiat - se va derula, aciune cu aciune, avnd n vedere toate
regulile i reglementrile obligatorii. Este de mare important recunoaterea i amenajarea
judicioas a vetrelor din masivele melifere cuprinse n planul de stuprit pastoral. Pentru buna
reuit a aciunilor de stuprit pastoral vor fi asigurate din vreme mijloacele de transport i fora de
munc suplimentar necesar manipulrii stupilor. Se nelege c este obligatoriu ca stupii s fie
pregtii corespunztor fiecrei familii fiindu-i asigurat corpul sau corpurile suplimentare sau
magazinele cu echipament de faguri destinat prelucrrii nectarului i depozitrii mierii. Dup
efectuarea transportului i amplasarea stupilor pe noua vatr se va proceda la anunarea n scris a
organelor locale a unitilor agricole i silvice din zon asupra locului precis al amplasrii stupinei
i dup caz a adresei stuparului.
-Folosirea ramelor clditoare pentru producerea de cear;
-Controlul familiilor dup ultimul cules de var i hrnirea suplimentar a familiilor n cazul lipsei
de cules n natur (completarea rezervelor de hran).
n atelierul stupinei:
-condiionarea mierii;
-tratarea fagurilor din depozit contra gselniei;
-nsmnri de plante melifere n mirite ;
-colectarea polenului de porumb;
-recoltarea seminelor de plante melifere.
Organizatorice:
-organizarea transporturilor de stupi ;
-stabilirea planului de reparaii ;
-organizarea de vetre la masivele melifere de lunc i Delta Dunrii.
..Este bine s tim c ...
-Mtcile obinute prin ncruciri consangvine (mtci mperecheate cu trntori frai) dau n
descenden puiet puin iar uneori din oule depuse jumtate dispar dup 6 ore.
-Lipsa puietului necpcit din familie este un semn aproape sigur al orfanizrii.
-Oule depuse neregulat, pe pereii celulelor, 2 sau 3 n aceeai celul, bzitul plngtor al
albinelor este un semn cert nu numai al faptului ca familia este orfan (nu mai are matc) ci i c
avem de a face cu o familie bezmetic.
-Dac, pentru a o mputernici, introducem ntr-o familie un fagure cu puiet tnr necpcit i a doua
zi albinele trag (construiesc) botci de salvare trebuie s verificm ca nu cumva familia s fi rmas
fr matc.
Specii nectaro-polenifere care nfloresc n luna iulie:
Iulie este o lun n care ncep s nfloreasc sau i continu nflorirea urmtoarele specii spontane
sau cultivate de interes apicol (n ordine alfabetic): Albstria (Centaurea cyanus)*, Anghinarea
(Cynara
scolymus)*, Bumbac (Gossypium hirsutum)*, Busuioc de balt, epuh (Stachys palustris)**,
Busuioc lnos (Stachys lanata)**, Busuioc de mirite (Stachys anaua)***, Butoia (Oenanthe
318
aquatica)**, Caprifoi (Lonicera tatarica)*, Castravete (Cucumis sativum) *, Ceap seminceri
(Allium cepa)**, Ceara albinei (Asclepias syriaca)*, Cenuer (Ailanthus glandulosa)", Cicoare
(Cichorium intybus)*, Coriandru (Coriandrum sativum) ***, Dalia (Dahlia sp.)**, Dovleac
(Cucurbita pepo)**, Facelia (Phacelia tanacetifolia)****,Floarea-soarelui (Helianthus annuus)****,
Fluturei (Gaillardia picta)*, Haina miresei (Polygonum baldschuanicum)*, Hric (Polygonum
fagopyrum)**, Hurmuz alb (Symphoricarpus albu)**, Hurmuz rou (Symphoricarpus
orbiculatus)**, Iarba arpelui (Echium vulgare)**, Izm bun (Mentha piperita) *, Isop (Hyssopus
officinalis)*, Jale de cmp (Salvia nemorosa)*, Lemn cinesc (Ligustrum vulgare)**, Lavanda
(Lavandula vera)**, Limba mielului (Borago officinalis)*, Lucerna (Medicago saliva)**, Mac de
cmp (Papaver dubium)*, Mac de grdin (Papaver somniferum) *, Mac oriental (Papaver
orientale)*, Mac rou (Papaver rhoeas)**, Mtciune (Dracocephalum moldavica)**, Mutar alb
(Sinapis alba)***, Mutar de cmp (S/nap/s arvensis)**, Plmida (Cirsium arvense)**, Ppdia
(Taraxacum officinale)**, Pepene galben (Cucumis mello)**, Pepene verde (Citrullus vulgaris)**,
Rpit slbatic (Brassica rpa)**, Rchitan (Lythrum salicaria)**, Ridiche slbatic (Raphanus
raphanistrum)*, Roini (Melissa officinalis)**. Salcm roz (Robinia neomexicana)***, Salcm
japonez (Sophora japonica)**, Salvia de cmp (Salvia pratensis)**, Soc (Sambucus nigra)*, Sulfina
alb (Melilotus allbus)**, Sulfina galben (Melilotus officinalis)**, Talpa gtei (Leonurus
cardiaca)**. Teiul argintiu(Tilia argentea)****, Tei cu frunza mic (Tilia cordata)***. Tei cu
frunza mare (Tilia platyphyllos)***, Trifoi alb (Trifolium repens)**, Trifoi rou (Trifolium
pratense)**, Zmoi (Hibiscus syriacus)*, Zburtoare (Chamaenehon angustifolium)*** Zmeur
(Rubus idaeus)****.
Legend - Ponderea apicol: **** = Foarte mare; *** = Mare; ** = Mijlocie; * = Mic.
Din aceast enumerare rezult c speciile cu pondere apicol Foarte mare i Mare sunt: Floarea-
soarelui, Mutarul alb, Sulfina galben, Teiul argintiu, cel cu frunza mic, cu frunza mare, Trifoiul
alb, Zburtoarea i Zmeurul. n pepinierele n care vegeteaz aceste specii este locul albinelor care
vor culege pentru ele i pentru stupar miere mult i de calitate. De aceea aciunile de stuprit
pastoral sunt la ordinea zilei.

Nu uitai !
Scderea ouatului mtcilor i a creterii de puiet este un fenomen natural, imprimat de ritmul
caracteristic de via al albinelor. Scderea creterii de puiet poate fi accentuat de lipsa total de
cules i de vremea excepional de clduroas, care contribuie la diminuarea ouatului mtcilor sub
limita normal, fapt care contribuie la slbirea exagerat a familiilor de albine. Odat slbite
familiile de albine, ele nu mai pot fi redresate pn la sfritul sezonului. In vederea meninerii
puterii familiilor, este necesar ca, din ziua recoltrii mierii dup nceperea culesului mare, n familii
s se opreasc suficiente rezerve de miere, iar n cazul extraciei totale s nceap imediat hrnirea
n vederea completrii rezervelor de hran necesare iernrii. Totodat, dac lipsa de cules continu,
n tot timpul familiile vor fi hrnite suplimentar (zahr tos administrat sptmnal). Paralel se
asigur umbrirea familiilor n cele mai clduroase ore ale zilei.
Lund aceste msuri, familiile se menin n stare activ, creterea puietului se desfoar la un
nivel corespunztor i astfel familiile nu slbesc. Cea mai mare eroare, ireparabil de altfel, se face
dac dup recoltarea mierii (tei, floarea-soarelui) familiile sunt lsate la voia ntmplrii.

Luna August
Apidiagnoza
Pentru apicultor, august este o lun foarte important pentru c acum - in cuib - se declaneaz
creterea albinelor care vor traversa perioada de iernare sau altfel spus n stupi ncepe formarea
generaiei care va ierna. Esenial pentru fiecare stupar este s cunoasc i s asigure toate verigile
fluxului tehnologic prin care familiile de albine sunt meninute la o putere ct mai mare (numr de
albine) tiut fiind c puterea familiei st n mulimea de albine care populeaz stupul. n urma
319
culesului de mare intensitate de la floarea-soarelui, familiile de albine ajung slbite att din punct de
vedere al cantitii de albine ct i al calitii mtcii. Dac n luna precedent creterea puietului a
nregistrat o diminuare, n cursul lunii august apare de obicei un nou impuls de cretere fr ns a
atinge nivelul de intensitate de la nceputul verii, ncepe perioada creterii albinelor de iarn, n
stupi apar semnele pregtirii pentru iernare, aceste semne fiind evidente tot mai pregnant pe msura
trecerii timpului. Astfel scderea temperaturilor atmosferice nocturne determin ca albinuele s-
prseasc fagurii periferici ai stupului i s se aglomereze n zona central a cuibului adic n zona
fagurilor cu puiet.
Rezervele de hran, respectiv mierea i pstur sunt concentrate n jurul puietului dispus n centrul
cuibului. Apicultorii cu experien cunosc fenomenul de blocaj al cuibului manifestat prin
depozitarea masiv de miere n fagurii din cuib. Acest blocaj apare ca urmare a manifestrii
pronunate a instinctului de acumulare al familiilor, datorit apropierii sezonului rece, cnd albinele
sunt grbite s-i formeze rezervele de hran. Ca urmare a acestui blocaj, apare concurena ntre
instinctul de acumulare i instinctul de nmulire, balana nclinndu-se n favoarea acumulrii.
Aceasta are ca rezultat o diminuare a spaiului de ouat al mtcii, iar albinele afectate creterii
puietului vor fi din ce n ce mai puine. Astfel puterea familiei scade, rezultnd mai puine albine cu
corp gras format (albine de iernare), dar i mai puin pregtite din punct de vedere fiziologic pentru
traversarea iernii.
Albinele nu mai cresc faguri i nici puiet de trntori ( dei se poate ca n zonele cu culesul de
ntreinere, familiile s se activizeze, s creasc nc trntori i deseori s schimbe linitit mtcile) n
schimb propolizeaz intens mai ales crpturile stupilor i spaiile pe care se sprijin extremitile
leaturilor superioare ale ramelor i cteodat chiar urdiniul. Calitatea mtcilor este foarte
important n aceast perioad, o matc uzat neputnd face fa concurenei cu albinele
culegtoare. Acest fenomen este uor de observat la astfel de familii care mai cresc trntori pentru a
asigura fecundarea mtcilor tinere, eclozionate n aceast perioad.
Uneori, cu precdere n zilele lipsite de cules natural, se acutizeaz tendinele de agresivitate i de
furtiag. Firesc este ca apicultorul, care a neles diagnoza, s acioneze n direcia manifestrilor
fiziologice, biologice i de comportament ale familiei de albine nlesnind acesteia desfurrile
dictate n principal de instinctul de conservare a speciei. Principalele secvene ale fluxului
tehnologic care definete n aceast lun maniera de lucru in stupin sunt prezentate sintetic n
continuare cu subtitlul:

Aciuni specifice
n stupin
Se va ncepe aciunea de revizie general a familiilor pentru aprecierea rezervelor din cuib precum
i a calitii mtcilor. De rezultatele acestui control depinde cum se vor desfura viitoarele aciuni.
Se urmrete optimul n:
-Calitatea mtcilor (reginelor)
S-a dovedit cu prisosin c mtcile tinere depun mai multe ou la sfritul verii i chiar toamna
dect cele vrstnice mai ales n cazul absenei unor culesuri de ntreinere. Tehnologiile moderne de
cretere i exploatare a albinelor prevd nlocuirea anual a jumtate din toate mtcile stupinei tiut
fiind c prolificitatea scade iar o matc de 3 ani nu mai posed o vitez de ouat mulumitoare.
Perioada sfritului verii i nceputul toamnei este intervalul de timp n care acceptarea mtcilor n
unitile biologice destinate schimbrii se petrece cel mai uor adic fr sau cu puine manifestri
de respingere. Calitatea nu este dat doar de vrst ci i de proveniena mtcilor. Se recomand
mtcile selecionate i verificate obinute prin metode gospodreti din familiile recordiste ale
stupinei sau mai bine cele achiziionate de la productorii consacrai de mtci ori din pepinierele de
cretere specializate. Introducerea mtcilor n familii este o operaie care - indiferent de metoda
folosit - presupune pricepere i respectarea obligatorie a unor reguli ndeobte cunoscute de
stuparii cu experien, nceptorii sau cei care nu au ndemnarea i cunotinele necesare vor trebui
320
s apeleze la ajutorul unui apicultor avansat, nlocuirea mtcilor btrne cu botci cpcite sau chiar
cu mei ce urmeaz a se mperechea dup introducerea lor n familii, nu se recomand. Aceasta
pentru c familia va rmne fr puiet timp de 10-15 zile sau chiar mai mult iar unele familii pot
rmne uneori fr mtci din cauza pierderii lor la zborul de mperechere.
-Calitatea fagurilor respectiv al cuibului.
La fel ca n primvar, n intervalul de timp la care ne referim ca i n cel urmtor, mtcile evit s
depun ou n fagurii noi care pstreaz mai greu cldura. De aceea, cu ocazia lucrrilor prilejuite
de ultima extracie a mierii, n zona cuibului la stupii orizontali sau n corpul corespunztor la stupii
verticali din cele dou corpuri destinate pentru iernare se vor asigura faguri cldii n anul precedent
n care au fost crescute mai multe generaii de puiet. Aceti faguri trebuie s fie lipsii de defecte i,
pe ct posibil, fr celule deformate sau de trntori.
-Deblocarea cuiburilor.
Existena unor bune culesuri trzii de ntreinere poate determina blocarea cuiburilor prin
depozitarea rezervelor de hran n zona creterii puietului. Restrngerea spaiului de ouat determin
ca familii foarte bune n timpul sezonului activ s slbeasc excesiv i s ajung cu o populaie
insuficient pentru traversarea n bune condiii a perioadei de iarn. Concret, deblocarea cuiburilor
se face prin introducerea n mijlocul cuibului a unui fagure cldit cu celule de albine lucrtoare.
Dac fagurele a fost complet nsmnat cu ou, operaia se poate repeta la intervale de 5-7 zile sau
chiar mai repede, n cazul unor familii puternice ce ocup dou corpuri n stupi multietajai se
practic procedeul inversrii corpurilor. Trebuie ns avut n vedere distribuirea ramelor cu rezerve
de hran la marginile fiecrui corp organizndu-se cuiburile n zona din mijloc.
-Dup terminarea culesurilor trzii, se vor ridica magazinele i corpurile de recolt (caturile,
magazinele) cu miere la stupii verticali precum i ramele de recolt la stupii orizontali.
-Identificarea manei n rezervele de hran, extragerea acestei mieri (nu este recomandat lsarea
mierii de man n cuiburile de iernare deoarece, prin bogia mineralelor coninute ncarc intestinul
albinelor, provocnd diaree. E o miere grea.) i nlocuirea ei cu miere, preferabil de salcm sau
sirop de zahr concentrat.
-Completarea rezervelor de hran pentru iarn;
-Asigurarea cldurii n cuib.
Mai ales n timpul nopii temperaturile sczute determin o ncetinire a ouatului mtcii. Pentru a
elimina acest neajuns se procedeaz la reducerea cuibului care va fi format numai din rame bine
acoperite cu albine Fagurii cu puiet gata de eclozionare i cei cu miere puin vor fi aezai la
margine sau, dup descpcirea mierii, se vor dispune dup diafragm de unde mierea va fi
transportat de albine n cuib. Dup restrngerea cuibului cu ajutorul diafragmei despritoare se
procedeaz la mpachetarea cuibului cu pernie laterale iar deasupra podiorului se pune o saltelu
mai groas.
-Activarea intensitii i prelungirea perioadei de cretere a puietului.
Este bine ca n aceast perioad, dac se poate, familiile s fie deplasate la culesuri trzii din
punile i fneele situate n luncile apelor curgtoare sau n zone inundabile pentru a-i forma
rezervele de hran natural care, se tie, este cea mai bun. De asemenea, culturile furajere din
miriti ofer un bun cules de ntreinere.
Dac nu exist asemenea culesuri n zona de amplasare a stupinei sau lipsete posibilitatea
deplasrii stupinelor n asemenea perimetre se recomand efectuarea unor hrniri stimulente. Se va
folosi siropul de zahr n proporie 1:1 (1 parte zahr la o parte ap) administrate n hrnitor n porii
mai mari sau mai mici, la intervale scurte n funcie de ritmul consumului. n zonele unde polenul
din natur este insuficient se vor introduce rame cu pstur sau, n lips turte cu polen sau
nlocuitori (turte cu polen 30%).
-Se va acorda o atenie sporit familiilor ajuttoare, formate n cursul lunii iunie, urmrindu-se o
dezvoltare corespunztoare a lor prin hrniri stimulative.
-Tratamentele de baz pentru diagnosticul i combaterea varroozei se fac la nceput cu
321
medicamentul Varachet, apoi cu Mavrirol produse de Institutul de Cercetare i Dezvoltare pentru
Apicultur. Se vor respecta ntocmai indicaiile cuprinse n prospectele acestor medicamente de
mare eficacitate i care se gsesc de vnzare n magazinele Apicola i n farmaciile veterinare din
ntreaga ar.
n atelierul stupinei:
-condiionarea mierii :
-tratarea fagurilor din depozit contra gselniei.
-recoltarea seminelor de plante melifere.
Organizatorice:
-ntocmirea planului de aprovizionare cu utilaje i materiale, pentru anul urmtor;
-Organizarea transporturilor la masivele melifere cu nflorire trzie;
-Controlul situaiei stupinei.
Specii nectaro-polenifere care nfloresc n luna august
August este luna n care mai multe specii de interes apicol se afl n diferite fenofaze de nflorire
(nceput, maxim, sfrit).Acestea sunt:
Anghinarea (Cynara scolymus)*, Busuioc de balt, epuh (Stachys palustris) *, Busuioc lnos
(Stachys lanata) *, Busuioc de mirite (Stachys annua) ***, Butoia (Oenanthe aquatica) *,
Castravete (Cucumis sativum) *, Ceara albinei (Asclepias syriaca)*, Cenuer (Ailanthus
glandulosa)*, Cicoare (Cichorium intybus)*, Dalia (Dahlia sp,)**, Evodia, arborele de miere
(Evodia hupensis)** Facelia (Phacelia tanacetifolia)**, Fluturei (Gaillardia picta)*, Hric
(Polygonum fagopyrum)*, Hurmuz alb (Symphoricarpus albu)*, Hurmuz rou (Symphoricarpus
orbiculatus)*, Iarba arpelui (Echium vulgare)*, Izm bun (Mentha piperita)*, Isop (Hyssopus
officinalis)*, Jale de cmp (Salvia nemorosa)*, Lavanda (Lavandula vera)*, Lucerna (Medicago
saliva)*, Mac de grdin (Papaver somniferum)*, Mtciune (Dracocephalum moldavica)*, Mutar
de cmp (S/nap/s arvensis)*, Plmida (Cirsium arvense)*, Ppdia (Taraxacum officinale)*,
Pepene galben (Cucumis mello)*, Pepene verde (Citrullus vulgaris)*, Rpit slbatic (Brassica
rpa)*, Rchitan (Lythrum salicaria)**, Ridiche slbatic (Raphanus raphanistrum)*, Roini
(Melissa officinalis)*, Salcm roz (Robinia neomexicana)**, Salcm japonez (Sophora japonica)*,
Stelua vnt (Aster amellus)*, Sulfina alb (Melilotus allbus)*, Sulfina galben (Melilotus
officinalis)***, Topinambur (Helianthus tuberosus)*, Trifoi alb (Trifolium repens)*, Trifoi rou
(Trifolium pratense)*, Zburtoare (Chamaenerion angustifolium)**.
.Legend - Pondere apicol: **** = Foarte mare; *** = Mare; ** = Mijlocie; * = Mic.

Este bine s tim c ...

-Sezonul apicol nu se ncheie o dat cu terminarea unui mare cules, n august se afl pe primul plan
pregtirile pentru sezonul apicol activ al anului urmtor.
-Toate lucrrile fluxului tehnologic trebuiesc acum efectuate la timp, cu pricepere i exigen
maxim, aceasta garantnd o bun traversare (fr pierderi) a sezonului rece i un nceput bun n
primvara urmtoare.
-Furtiagul n stupin reprezint una dintre cele mai primejdioase stri n existena oricrei familii
de albine putnd determina diminuarea ei, a mai multor stupi sau a ntregului efectiv. Deci se cere o
maxim atenie la prevenirea furtiagului sau, dac fenomenul a aprut, el trebuie rapid i energic
combtut.
-Pentru umplerea cu miere a unei singure celule albina trebuie s aduc de 17 ori nectarul n acea
celul.

Nu uitai !
Msurile de meninere a puterii familiilor de albine, luate n luna precedent, vor fi completate
prin crearea condiiilor optime n cuib pentru creterea intens de puiet. Se impune reducerea
volumului cuibului, mpachetarea acestuia i introducerea n mijlocul acestuia a fagurilor goi, n
322
care au crescut mai multe generaii de puiet. In cazul lipsei de polen n cuib i n natur, se introduc
l2 faguri cu pstur, asigurai n lunile precedente, iar n lipsa acestora Se administreaz turte de
polen sau nlocuitori. Paralel cu aceasta vor fi nlocuite mtcile care nu ou normal, prin unire cu
nuclee cu mtci de rezerv. Un mijloc eficient de ntrire a familiilor n vederea iernrii l constituie
folosirea familiilor ajuttoare, formate n cursul lunii iunie, crora pn la unirea cu familiile de
baz li se vor asigura condiii pentru cretere intens de puiet.

Luna Septembrie
Apidiagnoza
Odat cu venirea toamnei familiile de albine i ncep pregtirea pentru iernare. Aceast perioad
se caracterizeaz prin aceea c numrul de albine, intensitatea creterii puietului i activitatea de
zbor se diminueaz.
Luna echinociului de toamn - calendarul marcnd n 23 septembrie - data la care ziua este egal
cu noaptea, se caracterizeaz ca o perioad cnd la albinele de iernare se apropie de sfrit
acumularea n organism a unor importante cantiti de glucide, protide i lipide care alctuiesc aa-
numitul "corp gras" situat n partea dorsal ca o cptueal sub nveliul chitinos, deasupra
diafragmei. Glucidele sunt indispensabile funcionrii muchilor, lipidele compun rezervele
necesare metabolismului iar proteinele vor intra n hrana larvelor i a mtcilor n perioada rece cnd
albinele nu culeg polen din natur. Albinele crescute n aceast perioad sunt diferite de cele
eclozionate n timpul verii, prin faptul c acestea pot tri 7-8 luni spre deosebire de cele de var la
care durata medie de via este de 35-45 zile. Aceasta se datoreaz modificrilor n structura
biologic i fiziologic a albinelor de iarn, la care se dezvolt acest organ specializat n acumularea
de rezerve de proteine i grsimi, pe seama consumului de pstur. Corpul gras se dezvolt numai la
albinele de iarn. Supravieuirea acestor albine se datoreaz i faptului c ele particip mai puin la
creterea de puiet i la activitatea de cules de nectar.
Nopile reci fac ca albinele s se strng pe fagurii de puiet din mijlocul cuiburilor. n aceast
perioad, mtcile depun din ce n ce mai puine ou, iar n condiiile de lips de cules ponta poate
nceta. Cantitatea de larve din cuib este din ce n ce mai mic i uneori spre sfritul lunii n stup nu
mai exist puiet.
Apariia unor culesuri de nectar i polen poate spori activitatea familiei dar nu la intensitatea de la
nceputul verii. Desigur, un cules de ntreinere ar fi binevenit dar vegetaia de interes apicol se
diminueaz pe zi ce trece excepie fcnd zonele inundabile din luncile apelor curgtoare sau din
Delta Dunrii unde se mai gsesc specii vegetale de interes apicol aflate n diferite fenofaze de
nflorire (nceput, maxim sau sfrit) dup cum evolueaz n arealul respectiv condiiile
meteorologice (temperatura aerului i precipitaiile).Valorificarea unor surse trzii de cules asigur
un plus de miere i pstur n rezervele de hran pentru iernare i determin evitarea furtiagului n
cazul administrrii siropului de zahr menit completrii rezervelor.
nc o manifestare caracteristic acestei perioade const n izgonirea trntorilor din stup. De
asemenea se intensific propolizarea cuiburilor.
Revizia amnunit a strii fiecrei familii de albine din stupin, chiar de la nceputul lunii, ofer
stuparului acele constatri ce i vor direciona toate aciunile ce vizeaz iernarea fr pierderi i
meninerea capacitilor productive ale familiilor de albine n viitorul sezon apicol activ.
Cele mai mari pierderi de familii de albine se produc n stupin n timpul sezonului rece. Este deci
de maxim importan ca toate pregtirile de iernare s se fac prin intervenii corecte, executate n
timp util. Apicultorii nceptori sau debutani trebuie s apeleze la cte un coleg cu experien,
fiecare trebuie s apeleze la un stupar care are deja consacrare n profesie, acetia din urm dnd nu
numai sfaturi ci aranjnd practic pentru iarn n tandem cu nceptorul cuibul ctorva dintre
familiile stupinei. Desigur, conduita apicultorului n faa diverselor situaii va fi divers n funcie
de cele observate, constatate i corect interpretate. Amnunte despre pregtirea iernrii sunt redate
pe larg n capitolul "Pregtirea familiilor de albine pentru iernat" din "Iernarea familiilor de albine".
323
Pentru a reaminti nc o dat lucrrile principale din aceast lun care trebuiesc executate n stupin
le voi enumera pe scurt:
Aciunile specifice:
n stupin
-Strmtorarea drastic a cuibului - cu ajutorul diafragmei la nivelul numrului de rame ocupate
compact de albine;
-Echilibrarea rezervelor de hran ntre familiile stupinei cu observaia c pe durata sezonului rece
cantitatea de miere necesar unei singure familii ca rezerve de hran este de minimum 18-20 kg;
-Asigurarea rezervelor de hran pn la nivelul necesarului oblig uneori pe apicultor s intervin
cu hrniri de completare. Hrnirile se fac n porii mai mari sau mai mici - n funcie de viteza cu
care albinele prelucreaz i depoziteaz hrana - administrnd n hrnitor siropul de zahr 2:1 avnd
grij ca la administrare s nu declanm furtiagul;
-Legat de cantitatea i calitatea rezervelor energetice (miere + sirop din zahr) apicultorii sunt de
acord c necesarul pentru iernare trebuie asigurat conform a trei principii i anume:
1. Pentru 1 kg de albine sunt necesare minimum 10 kg rezerve glucidice;
2. Din totalul rezervelor cel puin 50% trebuie s o reprezinte mierea, restul fiind formate din sirop
de zahr prelucrat de albine i depozitat n faguri;
3. n nici un caz nu se va lsa n stup miere de man pentru c aceasta favorizeaz apariia diareii la
albine. Tot legat de calitatea mierii care compune pachetul de faguri cu rezerve se recomand ca
mierea din stup s fie pe ct posibil de salcm, cpcit i provenit numai din familii de albine
sntoase;
-Administrarea de stimulente nutritive este necesar mai ales n zonele de deal i munte, unde
culesurile trzii sunt de mic intensitate sau lipsesc. Stimularea se va face cu sirop de zahr n raport
de zahr:ap = 1:1 sau 2.1. Stimularea se poate face i prin introducerea de rame cu miere i
pstur.
-n condiiile n care matca depune ntre 600-800 de ou pe zi, este necesar intensificarea pontei
prin crearea de spaiu necesar ouatului. Se vor scoate din cuib ramele cu miere i polen i se vor
introduce dup diafragm. Acolo unde este necesar se vor introduce 1-2 faguri goi nchii la
culoare. Astfel matca va oua n acetia stimulndu-se astfel creterea puietului.
-nlocuirea mtcilor defecte sau epuizate, este o aciune deosebit de important cu att mai mult cu
ct se realizeaz mai uor dect vara. Se va urmri ca materialul introdus s fie de calitate
superioar, crescut din sue valoroase. Se va evita introducerea botcilor de roire sau botcilor de
salvare. In stupinele unde exist posibiliti este necesar o reform (nlocuire) de 25-50% a
mtcilor cunoscnd c o matc poate fi exploatat n condiii optime 2 sau cel mult 3 sezoane
apicole.
-Tratamentele de toamn pentru diagnosticul i combaterea varroozei pot ncepe i ele se vor
efectua conform indicaiilor din prospectul medicamentului Varachet (tratamentele se repet de trei
ori la interval de 7 zile, cnd temperatura mediului este peste 14 grade, n zile cu soare);
-Cu ocazia pregtirilor pentru iernat,echipamentul de faguri al stupinei va fi verificat i sortat,
procedndu-se la reformarea i topirea fagurilor vechi sau necorespunztori (rupi,cu defecte,
dezmembrai sau mucegii);
-Familiile slabe a cror bun iernare este pus sub semnul ntrebrii vor fi unificate cu alte familii
slabe sau fagurii cu albine lucrtoare provenii de la familiile desfiinate se vor utiliza la
mputernicirea unor familii de putere medie;
-Se triaz i organizeaz grupa familiilor de prsil;
-Este bine ca n nopile mai reci cuibul s fie protejat mpotriva frigului.
-Corpurile stupilor, capacele, fundurile, podioarele i suporii pe care stau stupii se verific i,
acolo unde este cazul, se fac reparaiile, recondiionrile, etaneizrile i vopsirile respective.
n atelierul stupinei:
-Dezinfectarea stocului de faguri din depozit contra gselniei.
324
-Repararea, recondiionarea, dezinfectarea i vopsirea echipamentului vechi.
-Construirea i asamblarea echipamentului nou (rame, stupi, accesorii).
Organizatorice:
-Organizarea reparaiilor;
-ntocmirea situaiei pregtirii familiilor n vederea iernrii;
-Stabilirea produciei globale i produciei marf la miere, cear i alte produse.
Specii nectaro-polenifere care nfloresc n septembrie:
n septembrie numrul acestora este diminuat fa de lunile anterioare, n funcie de condiiile
meteorologice i de zona geografic n aceast lun, n zborurile lor, albinele mai pot ntlni n
diferite faze de nflorire urmtoarele specii (enumerate n ordine alfabetic): Albstria (Centaurea
cyanus)*, Anghinarea (Cynara scolymus)*, Bnuei (Bellis perennis)*, Busuioc de balt, epuh
(Stachys palustris)**, Busuioc lnos (Stachys lanata)**, Busuioc de mirite (Stachys annua)***,
Castravete (Cucumis sativum)*, Cicoare (Cichorium intybus)*, Dalia (Dahlia sp.)**, Dovleac
(Cucurbita pepo)**, Facelia (Phacelia tanacetifolia)****. Haina miresei (Polygonum
baldschuanicum)*, Hurmuz alb (Symphoricarpus albu)**, Hurmuz rou (Symphoricarpus
orbiculatus)**, Jale de cmp (Salvia nemorosa)*, Lavanda (Lavandula vera)**, Lucerna
(Medicago saliva)**, Mutar de cmp (Sinapis arvensis)**, Nalba (Malva silvestris)*, Nalba de
grdin (Althaea rosea)*, Ppdia (Taraxacum officinale)**, Pepene galben (Cucumis mello)**,
Pepene verde (Citrullus vulgaris)*", Rpit slbatic Brassica rpa)**, Rchitan (Lythrum
salicaria)**, Ridiche slbatic (Raphanus raphanistrum)*, Stelua vnt (Aster amellus)*, Sulfina
alb (Melilotus allbus) *, Sulfina galben (Melilotus officinalis)**, Topinambur (Helianthus
tuberosus)", Trifoi alb (Trifolium repens) **, Trifoi rou (Trifolium pratense)**, Zmoi
(Hibiscus syriacus)*.
Legend - Pondere apicol: *** = Mare; ** = Mijlocie; * = Mic.
Din aceast niruire rezult c pondere apicol mare au numai: Busuiocul de mirite, Facelia,
Sulfina galben i Trifoiul alb. Este de reinut c alte specii perene care vegeteaz n suprafeele de
miriti sau pe terenurile necultivate, lsate n acest an sau chiar de mai muli ani n prloag se pot
ntlni asociaii de plante cu pondere apicol mijlocie i mic dar care s-au extins mult ca suprafa
i au o frecven numeric mare n compoziia floristic a suprafeei respective. Acolo, n acele
locuri, albinele vor gsi miere i polen pentru a-i constitui rezervele iar n caz de abunden
floristic mare, nu numai de la plantele de 3 stele, ci chiar de la cele cu dou ne putem atepta la un
cules moderat de producie. Se nelege c, n afar de bogata vegetaie nectaro-polenifer, este
nevoie de vreme bun, albine puternice i sntoase. Aa-i apicultura! Pentru succes, se cer
armonizai simultan mai muli factori, n acelai timp stupina trebuie profitabil condus de un
apicultor proprietar harnic, priceput, dinamic i inventiv care trebuie s fie mereu "pe faz".
Este bine s tim c ...
-Completarea rezervelor de hran pe baz de sirop de zahr la sfritul celei de a 2-a decade a lunii
septembrie uzeaz albinele pentru iernare indiferent de varianta de hrnire comparativ cu hrnirile
timpurii,din luna august.
-Folosirea n hrana albinelor a siropului de zahr invertit cu 3 g %o acid citric asigur la intrarea n
iarn familii mai puternice cu 100-150 g albine fa de hrnirile cu sirop de zahr neinvertit.
-Albinele hrnite cu sirop de zahr invertit chimic au glandele faringiene i corpul gras dezvoltate
aproape ct cele hrnite numai cu miere;
-Cea mai mare cantitate de polen exist toamna n familiile cu mtci btrne. Acestea depun ou
mai puine i ca rezultat consumul de polen pentru creterea puietului este redus;
-n cazul hrnirilor intensive cu sirop de zahr n cantiti mari, albinele umplu rapid celulele cu
hran astfel c la un moment dat ncep s scoat i oule depuse, desfiinnd practic ponta mtcii.
De aici rezult recomandarea de a nu administra sirop n doze mai mari de doi litri o dat dac n
cuib exist ou i se cresc larve;
-Pe vreme nchis i mohort albinele se orienteaz n principiu, dup soare. Complicatul ochi
325
compus al albinei i d acesteia posibilitatea s sesizeze aa-numita lumin polarizat - pe care
ochiul omenesc nu o deosebete n lumina difuz.
Nu uitai !
Se iau aceleai msuri pentru intensificarea creterii puietului n familii, mai ales n zonele de sud,
favorabile activitii albinelor. Dac n cursul verii familiile trebuiau protejate de aria soarelui, de
acum nainte vor trebui inute n plin soare pentru a stimula activitatea lor legat de creterea
puietului. n general, sfritul lunii marcheaz ncheierea perioadei favorabile ntririi familiilor; n
continuare, se iau numai msuri pentru meninerea puterii acestora. n aceast lun ca i n luna
urmtoare este necesar ca n cuib s existe rezerve suplimentare de pstur. n aceast perioad
generaiile tinere de albine, neocupate cu creterea puietului, datorit diminurii ouatului mtcilor,
consum mult polen care este necesar formrii rezervelor de proteine n organismul lor (corpul gras)
- fr de care nu pot rezista intemperiilor iernii i efortului ce trebuie depus n vederea creterii de
puiet spre sfritul iernii.

Luna Octombire
Apidiagnoza
Toamna este anotimpul n care pregtirea sezonului apicol din anul urmtor este n plin
desfurare. A zecea lun a anului, denumit popular "brumrel", este o lun de miez de toamn
uneori cu zile calde care alterneaz cu perioade reci i ploioase, n unii ani, mai ales n sudul rii,
octombrie este o lun cu temperaturi de var i cer senin astfel c albinele tinere de curnd
eclozionate pot face primele zboruri n jurul stupinei.
Ponta mtcilor se reduce considerabil (mtcile uzate nu mai au pont sau se pot pierde) iar
creterea puietului n toate familiile de albine (n toate zonele rii) se diminueaz chiar i n familii
cu mtci tinere, acesta ntinzndu-se pe suprafee nu mai mari dect o palm pe 2-3 rame din centrul
cuibului. Din acest moment nu mai este indicat stimularea creterii puietului deoarece aceasta se
face n detrimentul albinelor doici din familii, albine ce se vor uza, nefiind apoi capabile s treac
peste iarn sau s asigure n primvar creterea de puiet. Dac vremea este favorabil (temperaturi
mari, un cules mediocru de ntreinere) sau familiile au mtci tinere, mperecheate n august sau la
nceputul lunii precedente, pe ramele cu faguri din centrul cuibului mai pot fi gsite suprafee mici
cu puiet cpcit foarte aproape de momentul eclozionrii. Oricum, pe msura rcirii vremii la
temperaturi mai mici de sub +8C albinele se strng n ghemul de iernare care se afneaz
desfcndu-se numai atunci cnd temperaturile exterioare cresc la +12C . n lipsa puietului,
temperatura ghemului se menine n jurul valorii de 24-25 de grade. Creterea de puiet are nevoie de
temperatura de 34-35 de grade. Meninerea acestei temperaturi se face cu consum de energie de
ctre albine. Aceasta duce la o uzur mai mare comparativ cu situaia cnd nu exist puiet. De aceea
este bine ca n familiile unde se vor gsi rame cu ou proaspete, acestea s fie scoase (n a doua
perioad a lunii i dac temperaturile sunt sczute).
Se consider c zborurile albinelor tinere, proaspt eclozionate care antreneaz la zbor i albinele
mai vrstnice este un fenomen cu efecte benefice asupra iernrii i strii de sntate a familiilor. De
aceea apicultorii pricepui aleg o vatr de iernare nsorit aeznd stupii cu urdiniurile spre sud
ntr-un amplasament i o poziie care i protejeaz de vnturile i curenii reci. Din pcate n unele
stupine se ntlnesc n aceast lun situaii nedorite cnd, din diferite motive, principalele lucrri
obligatorii care asigur o bun iernare a ntregului efectiv sau numai a unei pri din el nu au putut
fi executate corect i la timp. Familiile care nu s-au bucurat din partea apicultorului de atenia
corespunztoare au anse minime - sau mai bine-zis nu au anse - s supravieuiasc traversnd cu
bine rigorile iernii Acum este momentul, pe ultima sut de metri ca apicultorul ntrziat s purcead
de ndat la efectuarea acelor aciuni specifice pe care le-am consemnat mai ales n calendarele pe
lunile august i septembrie. Se nelege c, la modul concret, momentul ales pentru aceste aciuni va
fi n orele amiezii n zilele calde i nsorite pe care Dumnezeu le ofer celor lenei, nepstori i

326
ntrziai la "apel". lat dar ce trebuie avut n vedere n cadrul a ceea ce am numit n calendar pe tot
parcursul lunilor acestui an:

Aciunile specifice
n stupin
-Strmtorarea cuiburilor utiliznd diafragmele la nivelul unui numr de rame integral ocupate de
albinele care vor ierna.
-n cazul unor familii slabe se poate practica iernarea n acelai stup (mai ales la stupii orizontali) a
dou familii separate printr-o diafragm etan (oarb), firete fiecare familie avnd urdiniul
propriu.
-Unirea nucleelor prea slabe i introducerea mtcilor n cuti n vederea iernrii n afara ghemului.
-O alt aciune important este aranjarea (ornduirea) cuibului pentru iernare.
Organizarea (ornduirea) cuiburilor pentru iarn se face difereniat, n raport cu repartizarea mierii
n faguri, innd cont de faptul c n timpul iernii albinele compactate n ghem nu se deplaseaz pe
fagurii laterali pentru hran ci numai n sus pe fiecare interval dintre cei doi faguri vecini care
gzduiesc albine, numai n interiorul ghemului. Aranjarea fagurilor se face innd cont i de
principiile biologice ale dezvoltrii pe vertical, care cer ca n partea de jos a fagurilor s existe
spaiu pentru puiet iar deasupra aa-numitele coroane de miere.
Modul de amplasare a fagurilor poate fi bilateral, central sau unilateral, cea mai indicat fiind
aezarea bilateral. La formarea cuibului se va avea n vedere ca ndeosebi fagurii laterali s aib
coroanele formate cel mult pn la jumtate, iar ca fagurii laterali vor fi alei cei mai plini.
n cuib se vor lsa numai fagurii acoperii complet cu albin i care au cel puin 1,5 kg de miere.
Dac exist mai muli faguri cu miere insuficient acetia vor fi trecui dup diafragm i vor fi
descpcii pentru ca albina s transporte mierea n cuib.
Acolo unde este necesar, se vor completa rezervele de hran. Consumul de hran, n funcie de
puterea familiei, se situeaz la 700-900 de grame pe zi, n prima perioad de iernare i la 1,5-2 kg
din momentul nceperii creterii de puiet (de obicei n a doua jumtate a lunii ianuarie). Consumul
total al unei familii medii se situeaz n jurul valorii de 7-8 kg de miere. Cantitatea necesar ieirii
din iarn este mai mare datorit consumului abundent din primvar destinat creterii puietului pn
la apariia unui cules de ntreinere din natur. De aceea, se consider, ca fiind necesare pentru o
iernare corect, aproximativ 16-20 de kg de miere n stup. Suplimentarea n primvar a hranei cu
zahr va uza albina datorit prelucrrii acestuia. Deosebit de important este i rezerva de pstur
apreciindu-se drept suficient o cantitate de 1,5-2 kg pe familie. n cazul n care aceste cantiti nu
exist n stup se vor completa cu miere din rezerva de faguri sau administrarea de sirop (aciune
nceput n luna trecut).
n cazul stupilor multietajai se vor folosi doar corpurile n care exist albin.
Pentru mai multe informaii consultai "Iernarea familiilor de albine".
-Efectuarea a dou tratamente obligatorii pentru combaterea varroozei cu Varachet sau alte
medicamente specifice atunci cnd n familii puietul a eclozionat n totalitate. Tratamentele se fac
respectnd riguros indicaiile din prospectele ce nsoesc medicamentele de uz apicol.
-Protejarea cuibului mpotriva frigului, consumul de hran fiind mai mare n stupii unde aceasta nu
exist. Realizarea n cuib a unui regim termic optim se face prin mpachetarea cuiburilor cu
materiale termoizolante. Deasupra podioarelor i lateral, dup diafragme,se pun saltelue umplute
cu paie, tala, crpe sau buci de polistiren expandat. Muli apicultori folosesc ziarele vechi pentru
pstrarea cldurii n cuib.
-Instalarea la urdiniurile stupilor a gratiilor contra oarecilor tiut fiind c ptrunderea n stup a
roztoarelor este o adevrat calamitate pentru familia respectiv.
-Asigurarea aerisirii stupilor se poate realiza prin: reducerea urdiniului corespunztor cu mrimea
(puterea) familiei; crearea de orificii de ventilaie n podior; practicarea unei deschideri de 0,5-2
cm prin distanarea ultimei scndurele a podiorului (la stupii orizontali); ntoarcerea podiorului la
327
stupii multietajai cu deschiderea spre marginea superioar a corpului.
-Dispunerea stupilor pe supori ntr-o poziie uor nclinat pentru a preveni stagnarea apei pe
fundul stupilor.
-Protecia stupinei mpotriva curenilor reci de aer i a vnturilor predominante prin aezarea
stupilor la adpostul unor cldiri, garduri din specii vegetale, garduri provizorii din tulpini de
floarea-soarelui, de porumb, stuf .a. n funcie de resursele locale.
-nlesnirea i supravegherea zborurilor de curire.
-Protecia stupinei contra vnturilor i curenilor.
n atelierul stupinei:
-Sortarea i reformarea fagurilor reformai, necorespunztori (vechi, rupi, cu celule de trntori) i
topirea acestora (extracia i condiionarea cerii).
-Controlul strii utilajelor i eliberarea lor n vederea reparaiei; curirea i dezinfectarea stupilor i
utilajelor eliberate.
-Executarea gropilor pentru plantarea arborilor i arbutilor meliferi.
-Plantarea de arbori i arbuti meliferi (i alte specii melifere perene) n grdini, pe vatra
stupinei,sau pe terenurile disponibile.
Organizatorice:
-depozitarea utilajelor i materialelor.
Specii vegetale de importan apicol
Numrul acestora se restrnge drastic pe msur ce vremea se rcete, n ultimele fenofaze de
nflorire se mai gsesc n aceast lun urmtoarele specii (enumerate n ordine alfabetic): Bnuei
(Bellis perennis)*, Cicoare (Cichorium intybus)*. Dalia (Dahlia sp.)**, Dovleac (Cucurbita
pepo)**, Facelia (Phacelia tanacetifolia) ****, Fluturei (Gaillardia picta)*, Haina
miresei(Poligonum baldschuanicum)*, Lucerna (Medicago sativa)**, Ppdia (Taraxacum
officinale)". Stelua vnt (Aster amellus)*. Trifoi alb (Trifolium repens)**.
Legend - Pondere apicol: *** = Mare; ** = Mijlocie; * = Mic.
Din aceast enumerare se constat c practic sezonul de cules s-a ncheiat pentru albine. Totui
fitocenozele (asociaiile de specii perene) n care predomin trifoiul ca i plantaiile de facelia sau
lucernierele pot oferi un cules de ntreinere pentru stupii amplasai n perimetrele respective. Se
nelege c i vremea trebuie s fie favorabil zborului i activitilor de cules, transport, prelucrare
a nectarului i depozitrii mierii. .....

Este bine s tim c

-rezervele mari de polen n cuibul familiilor de albine naintea iernrii se constituie ca un semn de
manifestare puternic a instinctului de roire n sezonul activ urmtor;
-albinele depun polenul numai n celule de lucrtoare fiindc pentru a ndesa polenul au nevoie de
un sprijin pe partea superioar a celulei, sprijin pe care nu-l ofer celulele de trntori care, se tie c
sunt construite cu un diametru mai amplu;
-albinele adun propolisul cu precdere toamna fixnd cu ajutorul lui ramele, obturnd crpturile
pereilor interiori ai stupului ceea ce elimin ptrunderea curenilor reci n incinta stupilor fenomen
foarte periculos care perturb grav capacitatea de termoreglare a ghemului n timpul iernii;
-puietul poate muri n mas din cauza frigului sau a nfometrii; din cauza locilor moare n zone
limitate, mozaicate cu poriuni de puiet sntos sau aparent sntos;
-asupra produciei de miere i cear influeneaz n primul rnd calitile (proprietile) ereditare ale
maicii, vrsta ei, modul de ngrijire (ntreinere) a familiilor, abundena resurselor nectaro-
polenifere i condiiile meteorologice care determin ntr-o msur hotrtoare profitul oricrei
stupine.

328
 Nu uitai !
Meninei puterea familiilor de albine prin asigurarea linitei desvrite i prin protejarea vetrei
de stupin contra vnturilor i curenilor.
n concluzie
Dac albinele au intrat la iernat i familiile au fost bine pregtite pentru sezonul rece s le urm o
iarn uoar, fr pierderi. Dac pregtirile nu s-au terminat, ntrziaii trebuie s trag tare, - atunci
cnd vremea permite - pe ultima sut de metri. Succes tuturor stuparilor n acest final de sezon
activ!

Luna Noiembrie
Apidiagnoza
Ultima lun de toamn este i perioada n care familia de albine dac nc n-a intrat, intr acum la
iernat, n toate regiunile rii, comportamentul ei n timpul celor 5-6 luni - ct dureaz sezonul rece -
fiind n principal definit de aglomerarea albinelor n ghemul de iernare. Acesta, avnd o form
sferic sau elipsoidal se formeaz n general pe fagurii dispui n dreptul urdiniului. Albinele
convieuiesc astfel n tot timpul sezonului rece pn la nceputul primverii anului urmtor. Dac n
cursul lunii vor exista zile calde i nsorite (temperatura meninndu-se cteva ore la +13 - +14C)
albinele pot efectua zboruri sumare de curire la care particip cu precdere ultimele contingente
de albine proaspt eclozionate.
Ghemul de iernare reprezint din punct de vedere biologic, fiziologic i comportamental un tot
unitar viu i funcional n care producerea cldurii, difuzia ei i constantele de temperatur se fac cu
un randament (raportul consum energetic/efect termic) care ntrece parametrii de eficien a
ingineriei termodinamice umane. Aceasta asigur supravieuirea familiei n condiii adverse.
Clayton Farrar, un cercettor din S.U.A., a lmurit mai demult, n urma unor laborioase experiene
aspectele de comportament a albinelor aglomerate n ghem. Principalele concluzii la care a ajuns
sunt:
a) ghemul este format din coaj i miez;
b) coaja ghemului - cu grosime total de 2-7 cm - se compune din mai multe straturi de albine care
stau cu capul unele sub abdomenul altora ca iglele pe cas;
c) n coaj temperatura este de circa +8 - +10C;
d) miezul aflat n centrul ghemului este compus din matc i albine care nu sunt att de nghesuite
unele n altele - este mai afnat;
e) cldura se produce intermitent prin consum de miere albinele emind periodic un bzit continuu
frecndu-i n acelai timp picioruele de restul corpului;
f) radierea cldurii se petrece dinspre miez spre coaj;
g) n centrul ghemului temperatura minim este de circa +13,9C i n prima parte a iernrii nu
depete +25C iar n a doua parte (la sfritul lunii ianuarie i nceputul lunii februarie)
temperatura crete i se menine la +34C - +36C n zona central n care matca depune ou i se
crete puiet;
h) aceast temperatur tinde s se menin constant indiferent de temperatura exterioar sau cea
din lada stupului;
i) n stup, n spaiul ghemului temperatura este cu 1-2"C mai mare dect temperatura aerului din
afara stupului;
j) la temperatura exterioar de +6C - +8C ghemul de iernare este complet constituit;
k) n raport de creterile i scderile succesive ale temperaturilor atmosferice ghemul de iernare se
strnge sau se afneaz (se desface).
Sigur c procesul termodinamic este ceva mai complicat dect niruirea de mai sus dar, n mare,
acesta este tabloul fenomenelor care se petrec n familia care traverseaz sezonul rece.
Funcionarea ireproabil (optim) a ghemului este condiionat de corectitudinea pregtirii
familiilor pentru sezonul rece ceea ce n principal nseamn: alegerea unei vetre de iernare
329
corespunztoare; asigurarea de hran suficient, de calitate bun i accesibil albinelor; sntatea
perfect a familiei; matc tnr i viguroas; adpost (stup) fr fisuri, termoizolarea cuibului;
protecia mpotriva oarecilor; linitea perfect n stupin adic absena zgomotelor, agenilor
poluani, trepidaiilor provocate de oameni, psri, animale, mijloace de transport, ndeplinind
aceste condiii stuparul poate fi linitit c iernarea va decurge bine adic fr pierderi de efectiv i
fenomene nedorite.
Pe agenda de lucru a apicultorului sunt nscrise n aceast lun urmtoarele

Aciuni specifice
n stupin
-Completarea ultimelor lucrri sau secvene din lucrrile pregtitoare pentru iarn, aceasta
bineneles dac vremea permite ntrziailor s fac ceea ce n-au fcut n timp util.
-Supravegherea mersului iernrii prin vizite periodice n stupin, "ascultarea" stupilor i
interpretarea celor auzite.
-ndeprtarea grabnic a situaiilor necorespunztoare care se pot constata cu prilejul vizitelor.
-Stimularea executrii de albine a zborurilor de curire n nsorite i clduroase.
-Topirea i condiionarea cerii rezultat din fagurii reformai, din clditoare sau din descpceal.
-Recondiionarea, curirea dezinfecia i vopsirea stupilor ca i lucrarea anterior enumerat se fac
n atelierul stupinei (dac acesta exist i este amenajat corespunztor).
n atelierul stupinei
-Extracia i condiionarea cerii.
-Reparaia stupilor i utilajelor.
-Plantarea arborilor i arbutilor meliferi.
-Strnsul seminelor de la speciile forestiere.
-nsmnarea faceliei, coriandrului i altele (sub zpad).
-ntocmirea graficului culesului din sezonul expirat.
Organizatorice
-Procurarea de utilaje i materiale.
-Controlul reparaiilor.
-Ridicarea calificrii profesionale.
-Analiza rezultatelor stupinei.
-Procurarea de cri i abonarea la revistele de specialitate.
Este bine s tim c ...
-Pstrarea ramelor cu faguri artificiali o perioad mai ndelungat este influenat de uscciune,
nainte de a fi folosii prin introducerea n stupi aceti faguri se in 1-2 minute la soare. Astfel ceara
i recapt aspectul lucios.
-Reformarea fagurilor de cuib se face dup folosirea lor timp de 2-3 ani, adic dup creterea n ei a
10-12 generaii de albine.
-Apicultorii zgrcii sau prea economi se neal; mai bine s rmn miere neconsumat n
primvar dect s nu ajung n timpul iernii i familia s sufere sau chiar s piar de foame.
-n iarn intr albinele crescute n cursul lunii august i nceputul lunii septembrie dintre acestea
multe trind chiar pn n luna mai. Cele crescute n prima jumtate a lunii iulie sunt neviabile n
perioada iernii.
-n fagurele STAS (435x300 mm) pe ambele fee sunt circa 9.100 de celule din care sunt bune
(corespunztoare) doar 7-8.000 n rama de stupi multietajai sunt circa 6.300 de celule.
-La temperaturi mai mici de +8C albinele amoresc, la peste +38C puietul moare iar la mai mult
de +40C mor toate albinele.

O iernare fr griji, situaii anormale i fr intervenii de avarie va bucura pe apicultorul care s-a
preocupat din timp cu pricepere, cu profesionalism i dragoste de albine respectndu-i condiia de
330
stupar i de om care, liber fiind, i-a ales drumul vieii nsoind, ocrotind i protejnd albinele. El va
fi nsoit mereu de aceste minunate insecte atunci cnd se afl n stupin, n afara ei, acas n
familie, ca i atunci cnd citete, lun de lun, pe site, calendarul de fa. Oare am exagerat cu ceva
referindu-m la gndul bun i fapta bun proprii stuparilor optimiti, fericii i prosperi?

Nu uitai !
Vei menine puterea familiilor de albine asigurndu-le linitea. Luai msuri de stimulare a
zborurilor trzii de curire, care au o influen binefctoare asupra iernrii.

Luna Decembrie
Apidiagnoza
Ultima lun a anului, prima lun de iarn astronomic (21 decembrie - data solstiiului de iarn
cnd ziua are durata cea mai scurt) s-ar prea c este un interval de timp mort n care apicultorul n-
are ce face. Nu este deloc aa i vom vedea de ce atunci cnd vom enumera aciunile specifice.
Diferit de ceea ce se ntmpl cu majoritatea altor specii de insecte, albinele au un comportament
distinct i propriu de iernare. Ele se aglomereaz n acel ghem compact denumit ghemul de iernare
n care se produce, se emite i se pstreaz cldura astfel c albinele pot suporta gerurile cele mai
mari. Ghemul de iernare reprezint o unitate fiziologic complex, n care activitatea albinelor se
menine la un nivel relativ ridicat. Producerea cldurii necesare este asigurat de acestea prin
contracii ale fibrelor musculare toracice i abdominale. Cldura trebuie produs att pentru
necesitile fiecrui individ ct i pentru a menine n interiorul stupului o temperatur constant, n
jurul valorii de 28C. Practic ghemul se gsete ntr-o continu micare, fiind format din dou
uniti distincte: miezul ghemului i coaja.
n miezul ghemului temperatura este mai ridicat cu 1-2 grade, fiind i locul de iernare a mtcii.
Coaja ghemului este format din albine ce se mic din interiorul ghemului formnd un strat
protector. Pe msur ce temperatura fiecrui individ din coaj scade acesta se mic spre interior
spre a se nclzi. Producerea de cldur n ghemul de iernare se face pe baza consumului de miere
din rezerve.
n aceast perioad nu exist cretere de puiet, hrana fiind folosit exclusiv pentru meninerea unei
temperaturi constante n stup.
Datele experimentelor tiinifice ca i observaiile i constatrile multianuale ale unor prestigioi
apicultori posesori a zeci sau sute de stupi evideniaz faptul consumului inegal de miere de la
rezervele de hran din stup. Acest consum depinde de puterea familiei intrate la iernat, de asprimile
iernii, de gradul de etaneizare a stupilor mpotriva frigului ,n general de corectitudinea pregtirii
familiei i a stupului pentru sezonul rece. Este de reinut ca familiile slabe consum mai mult
dect cele puternice acest consum sporit fiind nsoit de o uzur mai accentuat a albinelor care
ierneaz. Conform datelor unor statistici multianuale putem accepta c n luna decembrie o familie
de putere medie poate consuma pn la 750-850 g de miere.
Chiar dac - datorit bunei pregtiri - rezervele de hran ndeplinesc aceste trei condiii eseniale:
1. cantitate suficient;
2. calitate bun;
3. accesibilitate pentru albinele din ghem.
Se recomand controlul iernrii ntr-una din zilele cu timp frumos nelegnd prin timp frumos o
vreme calm i nsorit ,cu temperaturi peste 13 grade. Aceast operaie trebuie executat rapid
pentru a nu stresa inutil familia de albine. Controlul sumar presupune: ridicarea capacului (cu grij),
ridicarea salteluelor, pernielor i a podiorului (tot cu grij) i observarea formei i amplasrii
ghemului de iernare. Acesta trebuie s se afle sub leaturile superioare ale ramelor (fagurilor) cu
miere. Dac situaia se prezint conform descrierii de mai sus se nchide stupul cu aceeai atenie
existnd sigurana c albinele nu au necazuri i iernarea decurge bine. De obicei n decembrie n
toate stupinele cam aa ar trebui s se petreac lucrurile. Dac ghemul nu este format pe rezervele
331
de hran se vor scutura ramele cu albine pe ramele cu miere iar ramele goale se vor elimina.
La familiile la care se observ un consum ridicat de hran, se va cuta cauza, aceasta putnd fi
generat de prezena roztoarelor, zgomote puternice, sau ciocnitori. De asemenea consumul mare
de hran poate fi cauzat de neizolarea stupilor mpotriva frigului.
Controlul consumului de hran din perioada de iarn se poate face prin meninerea pe cntarul de
control - bine protejat contra intemperiilor - a unei familii de albine de puterea mijlocie (medie).
Scderile periodice de greutate indic cu destul precizie cantitile consumate i intervalul de timp
n care s-a produs consumul.
O metod foarte bun de a tine situaia sub control este ascultarea stupilor sau mai bine-zis a
familiei. Acest control auditiv se face fr deschiderea stupilor prin ataarea urechii de peretele din
fa al stupului sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdini i ascultarea zumzetului care
se aude din stup. O uoar lovire a stupului intensific zumzetul astfel c urechea exersat a unui
stupar priceput poate interpreta corect felul i durata emisiei sonore. Este ca i cum un medic
ascult cu stetoscopul inima i plmnii ciocnind cu degetul coul pieptului pacientului aflat la
consultaie i, funcie de ceea ce doctorul aude i interpreteaz, pune diagnosticul si stabilete
tratamentul Despre interpretrile emisiilor sonore pe care stuparul le recepioneaz cnd ascult
stupii exist relaii lmuritoare n "Iernarea familiilor de albine", cap.VI, Lucrri ce se efectueaz
iarna n stupin Recomand, mai ales apicultorilor nceptori, s citeasc literatura de specialitate i
dac este posibil s fac aceste controale de iarn sub ndrumarea unui apicultor consacrat i
priceput bucurndu-se la faa locului de competena dobndit dup ani i ani de practic a
ndrumtorului. Oricum n decembrie situaii anormale este puin probabil s fie constatate. De
aceea eventualele intervenii mai ales legate de lipsa sau inaccesibilitatea hranei vom ncerca s le
tratm n calendarele lunilor urmtoare.
Zpada afnat prin care aerul ptrunde cu uurin i care uneori poate acoperi stupii nu
constituie un pericol pentru viaa albinelor, pentru buna lor iernare.
Dar dac stratul de zpad a prins pojghi sau pe scndurelele de zbor, la urdini, s-a format ghea
aceasta se nltur uor, cu grij, fr zgomot ntruct obturarea urdiniului determin sufocarea
albinelor.
Orice zgomot sau micare din jurul stupinei este perceput de albine, ceea ce determin o agitaie
mrit a acestora. O familie agitat va consuma astfel cantiti mai mari de hran, existnd pericolul
epuizrii rezervelor. De aceea trebuie nlturat orice surs de zgomot din stupin.
n luna decembrie stuparul harnic i priceput are de lucru, n stupin, n atelierul stupinei, la masa
de lucru i n reuniunile apicole el trebuie s fie prezent la urmtoarele

Aciuni specifice
n stupin
-Controlul mersului iernrii trebuie fcut concret, la faa locului. Fiecare stup va fi atent observat i
ascultat procednd aa cum este precizat n articolele amintite mai nainte.
-Vizitarea periodic - cel puin sptmnal sau decadal a stupinei are i un alt scop principal anume
acela de a asigura linitea deplin n incint, pe vatra de iernare ca i n fiecare stup. A neliniti
albinele, a provoca deranjul lor datorit ptrundem oarecilor n stupi, datorit atacului
ciocnitorilor sau piigoilor, datorit trepidaiilor, zgomotelor, lovirii sau rsturnrii stupilor de ctre
animalele domestice sau chiar de ctre hoi ori ali rufctori nseamn de fapt pierderi grave de
efectiv, pagube care de obicei nu mai pot fi recuperate.
De aceea, securitatea stupinei ca i a fiecrui stup pe tot parcursul iernii este o condiie fr de
care traversa,ea cu succes a sezonului rece devine de neconceput Tocmai aici trebuie s apreciem
locul i rolul msurilor de protecie luate din timp ca i necesitatea controlrii ndeplinirii concrete a
tuturor cerinelor care asigur ceea ce ndeobte denumim o iernare linitit, fr pierderi de efectiv.
-nlesnirea zborurilor de curire este asigurat anterior dac stupii au fost orientai cu urdiniurile
spre rsrit. Dac n decembrie sunt zile cu cteva ore mai calde i nsorite putem asista la zboruri
332
de curire. n cazul n care a czut zpada aceasta se nltur de pe suprafaa oglinzii stupului i se
presar paie, frunze uscate sau pleav pe care albinele care ies la zbor se pot aeza i odihni fr
riscul de a nepeni din cauza frigului. Pentru favorizarea zborurilor de curire din zilele frumoase
se vor elimina, de asemenea, albinele moarte de la urdini (cu ajutorul unei srme ndoit la unul
din capete).
Sigur c,se procedeaz astfel numai dac n ferestrele iernii apar zile calde i nsorite cu
temperaturi de +12 -+14C care permit zborurile de curire.
-n cazul n care se observ cureni de aer rece se vor lua msuri pentru protejarea stupinei, prin
instalarea de paravane.
n atelierul stupinei
-Se verific atent starea general i funcional a tuturor uneltelor, utilajelor, diapozitivelor din
dotarea stupinei.
-n funcie de constatri se ncepe recondiionarea acestora nelegnd prin recondiionare curirea,
dezinfecia, repararea, vopsirea i finisarea acestora n principal este vorba despre stupi, centrifuge,
topitoare solare, tvi de descpcit, afumtoare, dli, ambalaje de depozitare a mierii, echipament
de protecie etc.
-nsi atelierul, cabana apicol, rulota apicol, remorca apicol i chiar pavilionul vor trece printr-o
atent verificare cu toate etapele ulterioare presupuse de constatrile verificrilor.
-Vechea zical romneasc conform creia "bunul gospodar i face vara sanie i iarna car" este
acum de actualitate n sensul c atelierul stupinei devine locul n care stuparul pregtete din timp
tot ce-i va fi necesar n viitorul sezon activ.
-Fagurii i ramele de la rezerva stupinei vor fi luai la mn astfel ca rezerva stupinei s fie
completat numai cu rame i faguri ce corespund exigenelor. Tot ce nu corespunde este trecut la
reform.
-Reformarea i topirea fagurilor, extragerea i condiionarea cerii este o aciune care dac nu a
nceput poate ncepe.
-ncheierea ramelor achiziionate ca rame la pachet, nsrmarea lor i lipirea fagurilor artificiali pe
ramele noi sau pe cele vechi, recondiionate este de asemenea o aciune la ordinea zilei.
-Condiionarea i valorificarea seminelor de plante melifere.
Organizatorice:
-ridicarea calificrii profesionale.
-procurarea de utilaje i materiale.
-elaborarea planului de mbuntire i folosire a bazei melifere n anul urmtor.
La masa de lucru
-Se calculeaza ct mai exact cheltuielile efective pe anul apicol sau pe anul calendaristic expirat.
-Se nsumeaz cantitativ i valoric produciile de miere i alte produse apicole inclusiv material
biologic (roi, familii, mtci)obinute n stupin n perioada sezonului apicol. Avnd aceste date
bilanul de venituri i cheltuieli este aproape gata. Venitul sau profitul pe stupin se obine scznd
totalul cheltuielilor din totalul veniturilor. Analiznd elementele de cheltuieli se poate uor
determina ponderea fiecreia n totalul sumei cheltuite i efectul asupra produciei sub aspect
cantitativ i valoric.
Un bun manager tie s trag concluzia analiznd bilanul stupinei i bazat pe aceste concluzii
poate ntocmi un plan realist de activitate pentru viitorul sezon apicol activ. Aceasta este o aciune
important care se face la masa de lucru cu pixul n mn i eventual cu calculatorul alturi.
-Cea mai bun perioad de citit i recitit literatura apicol nu trebuie irosit n van. Cine crede,
pretinde sau afirm c le tie pe toate greete i, mai devreme sau mai trziu, se va dovedi c
fudulia este pguboas.
n reuniuni apicole

333
 Viaa asociativ, n sezonul apicol activ, se desfoar cu precdere n perimetrele bazinelor
melifere de interes naional unde apicultorii din zona respectiv se ntlnesc cu alii din diferite
judee (unele foarte deprtate) n cadrul deplasrilor ocazionate de stupritul pastoral la culesurile
de salcm, tei, floarea-soarelui, man, flor de balt sau alte specii.Apicultorii se adun, n sezonul
rece, discut, analizeaz i dezbat ce au fcut i fac planuri despre ce ar trebui s fac n viitor n
cadrul unor reuniuni cu cert conotaie profesional... ....n fiecare an n ntreaga lume apicol prima
sptmn din aceast lun (1-7 decembrie) este consacrat de aproape trei decenii ca Sptmna
internaional a apicultorului. Aceast manifestare a fost instituit de Apimondia - Federaia
Internaional a Asociaiilor de Apicultur - n urm cu aproape 3 decenii la iniiativa marelui
apicultor care a fost Prof. univ. dr. ing. Veceslav Harnaj care n acea vreme era Preedintele
asociaiei naionale a apicultorilor romni i Preedinte al Apimondia. Pe parcursul acestei
sptmni, n funcie de zelul organizatorilor, se desfoar aciuni diverse care reunesc pe stuparii
ce au aceleai idealuri i aceleai interese.

n aceast lun sau alteori, n unele orae sau municipii, chiar din noiembrie, ncep Cursurile i
Conferinele apicole care pot avea dou seciuni. 1. nceptori i 2. avansai. La aceste cursuri i
conferine sunt promovai ca lectori cei mai buni apicultori din zon, specialiti din cercetarea
tiinific apicol sau din Departamentul tehnic al A.C.A. Formele concrete n care se desfoar
aceste cursuri i conferine gratuite au cunoscut n ultimii ani o diversificare i modernizare salutar
prin utilizarea unor mijloace audio-video, prin organizarea unor mese rotunde i dezbateri
interactive deosebit de utile.
Tot n decembrie i n urmtoarele luni ale iernii se desfoar edinele statutare ale structurilor
teritoriale ce compun Asociaia Cresctorilor de Albine din Romnia. Ele sunt organizate n
conformitate cu Statutul A.C.A. n spiritul unei democraii exemplare ce trebuie sa caracterizeze
organizaia profesional a stuparilor romni ca parte integrant a societii civile din Romnia.

Daca nu au fcut-o pn n decembrie acum este momentul ca apicultorii s se aboneze la

revistele de specialitate.

n ultima zi a Sptmnii Internaionale a Apicultorului ntreaga lume cretina prznuiete pe

Sfntul Ambrozie n ziua de 7 decembrie. Acest sfnt ecumenic este i patronul apicultorilor
romni, ocrotitor al albinelor i protector al celor care iubesc albinele. Consacrarea lui n ara
noastr s-a fcut dup 1989 cu aprobarea efilor principalelor biserici istorice din Romnia. i nu n
ultimul rnd, n aceast lun vine Moul. "Crciun fericit!" tuturor i "La muli ani!".

Este bine s tim c ...

-Toamna, la formarea cuiburilor, n cazul iernrii a cte dou familii ntr-un stup orizontal,
apicultorul trebuie s pun cte o ram plin cu miere de o parte i de alta a peretelui despritor al
diafragmei. Albinele din ambele familii vor fi atrase de cldur spre aceste rame.
-n apicultur este cunoscut Legea celor 40 de zile conform creia din momentul depunerii oului
de ctre matca fecundat, pn n momentul ieirii din stup a albinei zburtoare trec 40 de zile.
Apicultorul care asigur n toate condiiile necesare unei ponte intense, o regleaz n acelai timp,
urmrind termenele optime - nu mai puin de 40 de zile pn la culesul principal - va avea suficiente
albine culegtoare capabile s valorifice profitabil abundena de nectar. De exemplu, dac culesul
principal, s zicem cel de la salcm este ateptat la 15 mai, familiile se pregtesc cu 6 sptmni
nainte adic ncepnd cu prima decad a lunii aprilie.
-n stupii acoperii cu zpad albinele ierneaz bine. n prima parte a iernrii activitatea lor este
redus i n familie este suficient aerul ajuns n stup prin zpada afnat. n cea de a doua parte a
iernrii n cuiburi apare puietul i, urmare acestui fapt, crete necesarul schimbului de aer.
-Mtcile mperecheate la nceputul toamnei pot fi de calitate. Dup mperechere ele pot ncepe
334
ouatul dar de multe ori albinele nu mai cresc acest puiet. Oule, de regul, sunt ndeprtate pe
neobservate sau sunt mncate de albine, n aceast situaie apicultorul i poate face o prere greit
conform creia matca a intrat n iarn nemperecheat din cauza lipsei de trntori.

Nu uitai !
Iernarea familiilor de albine n bune condiii reprezint premisa creterii unui puiet de bun calitate,
ncepnd din ianuarie-februarie, precum i o dezvoltare de primvar bun.
Prin protejarea vetrelor de stupin contra vnturilor i curenilor i prin expunerea stupilor n plin
soare, micorai consumul de hran i uzura organismului albinelor!

335