Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
energiaconstiintei.ro/oamenii-preistorici-comunicau-prin-telepatie/
7 martie 2018
Una dintre acestea vorbeşte de faptul că aceştia îşi comunicau gândurile şi sentimentele
folosind sunete şi simboluri. Ocrul şi manganul erau două culori cu care marcau diverse
obiecte sau propria lor piele pentru a putea fi identificaţi. Unii cercetărori sunt de părere
chiar că pietrele cioplite nu ar fi fost instrumente primitive, ci chiar cuvinte. Oamenii
peşterilor modelau mesaje lingvistice în piatră.
1/5
Sunetele erau folosite atât pentru localizarea persoanelor aflate în afara ariei vizuale cât
şi ca o avertizare în cazul pericolelor. Sunetele erau însoțite și de anumite gesturi. Spre
exemplu, cine apuca un băţ sau o piatră semnala dorinţa de a vâna sau intenţia de a
lupta. Deşi oamenii de ştiintă sunt încă reticenţi în această privinţă, există şi o teorie
potrivit căreia primitivii foloseau ca mod de comunicare şi telepatia.
În ceea ce priveşte preferinţele culinare ale oamenilor primitivi, cercetări recente au scos
la iveală lucruri uimitoare. Se pare că aceştia nu consumau doar mamuţi şi castori uriaşi
aşa cum a lăsat să se înţeleagă istoria până acum. Meniul acestora era compus din
tereştri giganţi, pe care obişnuiau să îi tranşeze folosind cuţite mari din piatră.
Această teorie a venit ca urmare a descoperirii unui femur de dimensiuni uriaşe. Acesta
aparținea, potrivit specialiştilor unui animal de aproximativ 1.300 kg. Perioada existenței
acestora ar fi fost în urmă cu nu mai puţin de 13.500 de ani. Nu este însă clar faptul dacă
vânau aceste animale sau dacă tranşau exemplarele găsite moarte.
2/5
pisarea argilei. Ce înseamnă asta? Că pâinea a fost consumată încă de acum 30.000 de
ani!
Cu o simplă bucată de piatră, omul primitiv sfărâmă alte bucăţi de piatră până când
acestea se transformau în adevărate cuţite de mare folos la săpat, scrijelit, vânat sau
tăiat. Dar nu numai atât pentru că la fel de des întrebuinţate erau şi topoarele. Puţin mai
târziu au apărut şi nişte unelte cioplite ca nişte lame. Realizarea lor se făcea din aşchii de
cremene, cu margini bine ascuţite care serveau la tăierea animalelor vânate.
Adevărați meșteșugari
Existau şi unelte cu lame foarte lungi şi ascuţite utilizate ca dălţi sau burghie. Oasele
subţiri erau strămoşii acelor de cusut de astăzi. Oamenii preistorici foloseau oase subțiri
pentru a coase pieile animalelor.
3/5
Chiar dacă erau mici, corturile oamenilor preistorici adăposteau frecvent patru sau cinci
persoane. În mijlocul acestuia se găsea întotdeauna un foc mic la care se gătea dar care
le furniza oamenilor preistorici şi căldură. Când aceştia plecau spre alte locuri, luau şi
cortul cu ei. Casele din iarbă erau unele dintre locuinţele preferate ale oamenilor
preistorici. Aşa cum le spune şi numele, acestea erau construite din iarbă iar sub aceasta
exista un cadru din sâlpi lungi din lemn.
Arhitecți iscusiți
Casele de iarbă s-au numărat printre cele mai mari locuinţe, putând ajunge la 5 metri
înălţime şi adăposti chiar mai multe familii. Pentru a nu avea probleme cu vântul, ploaia
sau zăpada, strămoşii noştri au inventat şi casele din chirpici, construite din cărămizi
făcute din noroi şi paie amestecate. Golurile din cărămizi erau umplute cu noroi pentru a
ţine la distanţă dăunătorii. Din păcate structurile de chirpici cădeau cel mai adesea după
o perioadă ploioasă.
4/5
Drept urmare nu exista o claie de păr neîngrijit, ci nişte cârlionţi drăguţi răsuciţi spre
creştetul capului. Sau doamnele se pare că-şi împărţeau părul în şuviţe paralele, care
coborau până spre umeri. Nici părul sau barba bărbaţilor din preistorie nu era lăsat de
izbelişte, aceştia având deseori un aspect de macho.
5/5