PREISTORIA PE TERITORIUL ROMÂNIEI.

NEOLITICUL

Preistoria în România se referă la prima epocă din istoria acestor meleaguri. Teritoriul
de astăzi al României a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Pe baza datelor de care dispun,
specialiștii apreciază că primele manifestări de viață omenească pe teritoriul României
datează de acum aproximativ 1 500 000 de ani. Epoca pietrei este bine reprezentată în
descoperiri arheologice pe tot cuprinsul țării. Se cuvine menționată ceramica din aria
culturii neolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizației înainte de venirea triburilor
indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul eneoliticului, au venit
triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene.
Neoliticul
 Neoliticul timpuriu (6600-5500). Culturi: Carcea –Gura Baciului,Starcevo Criș,
Ciumesti-Piscolt
 Neoliticul dezvoltat (5500-5000). Culturi:cultura ceramicii liniare, Vinca (timpurie),
Lumea Nouă, Dudești, Hamangia (timpurie)
 Eneolitic timpuriu (5500-4500). Culturi:Boian, Vadastra, Hamangia, Vinca-Turdas,
Precucuteni
 Eneolitic târziu (4500-3800/3700). Culturi: Cucuteni-Ariușd, Sălcuță, Bodrogkeresztur,
Tiszapolgar, Decea Mureșului, Cernavodă I
Arta străveche neolitică este marcată în prima etapă de dezvoltare ce cuprinde un variat
inventar ceramic, cu decorațiuni incizate, excizate sau pictate policrom, cu caracter geometric.
Figurile feminine sunt frecvente, ca simbol al fertilității, dedicat cultului Zeiței-Mame.
Tehnicile de producție și diversificarea activității economice au fost dezvoltate, impunând o
diviziune socială. Au fost descoperite semințe carbonizate, ceea ce subliniază cultivarea
multor cereale de grâu sau orz, sau leguminoase ca linte și măzăriche. Se modifică radical
tipul de alimentație, cu consecințe în general benefice pentru starea de sănătate.
Mijloacele de subzistență sunt multiplicate, ceea ce duce la un spor demografic și creșterea
duratei medii de viață. Mobilitatea grupurilor umane scade, începând procesul de
sedentarizare. Peșterile sunt abandonate și sunt clădite locuințe durabile și confortabile. În
Neoliticul inferior, în spațiul românesc au fost identificate puține situri, unul dintre cele mai
reprezentative fiind cel de la Gura Baciului din Cluj, unde a fost atestată o incinerație
funerară. Au fost descoperite capete de piatră, similare cu alte produse din spațiile vecine,
ceea ce atestă posibile contacte între autohtoni și migratori.
La Iclod, în Cluj, a fost descoperită o așezare fortificată din Neoliticul mijlociu, prevăzută cu
u șanț, valuri de pământ și palisade, alături de o necropola de inhumație și un bogat inventar
funerar. La Parta au fost descoperite case cu formă rectangulară, realizate din bârne și lipitură
din lut. Cele mai mari se întindeau pe 80 de metri pătrați. În centrul așezării de la Parta a fost
găsită și o piață centrală, având un sanctuar, cu altar monumental și o statuie a Zeiței-Mame
cu corespondent masculin.
 Cultivarea plantelor
Erau cultivate graminee-grâu, orz, secară, mei și ovăz, precum și leguminoase ca bob,
mazăre și linte, plante tehnice-in și cânepă, și pomi fructiferi ca mărul, atestat doar în aria
Cucuteni. Probabil cultivau Triticum monococcum, cea mai veche specie de grâu, ce descinde
din Triticum boeticum, originar din Orient și sudul peninsulei Balcanice, ce ulterior s-a
răspândit pe spații largi pentru că se adapta la orice atitudine cuprinsă între 0-2000 metri.
Cultivau Triticum dicoccum, ce există în stare sălbatică în Orientul apropiat, adaptat la relief
înalt. Cultivau orz ce se găsea în stare sălbatică în Orientul Apropiat și Mijlociu. În neoliticul
timpuriu, se optează pentru soiuri de grâu potrivite zonei de climă și reliefului, la Gumelnita
fiind cultivat Triticum vulgare, iar la Cucuteni Triticum compactum și Triticum
vulgare'. Utilizau plantatorul și săpăligă din corn de cerb pentru solurile nisipoase. În
Eneolitic utilizau aratrul, plug primitiv din lemn, ce permitea exploatarea terenurilor mai dure,
ce a dus în cele din urmă la procesul de sedentarizare. Ulterior, a apărut secera Karanovo și
râșnița pentru recoltare și producerea făinii. Incendiau pădurile pentru a rezervă spații pentru
cultivat, crescând și procentul de potasiu din sol. Cultivau terenurile până la epuizarea solului,
și atunci, așezarea era abandonată. Ca metode de îngrășare, depuneau resturile vegetale sau
bălegarul. Au impus probabil rotația culturilor, cultivând un teren și lăsând altul în pârloagă
(asolamentul bienal), ce are drept consecință sedentarizarea. Nu au fost atestate însă irigațiile.
La recoltare, smulgeau sau adunau snopii, fie cu ajutorul secerilor primitive.
Domesticirea animalelor
Procesul de domesticire a fost lent și complex (aprox. 6500 i.en.-Carcea Gura
Baciului). Animalele supuse procesului au suferit modificări morfologice, comportamentale,
speciile fiind riguros selectate. Primul animal domesticit ar fi fost câinele, probabil chiar din
mezolitic, acum 10 000 de ani în Europa. Evident, strămoșii câinilor erau sălbatici, aceștia
fiind lupii. A urmat oaia, prin 9000 i.en., al cărui strămoș sălbatic era muflonul roșu din
Europa sudică. Prin 7000 i.en., au fost domesticiți capra și porcul (al cărui strămoș era
mistrețul) și boul, în nordul Greciei, al cărui strămoș era "bos primigenius". Procesul de
domesticire a implicat adoptarea unor pui de animale de către vânători, fie urmărirea
animalelor sălbatice, supraveghind turmele în stare de libertate, fie îngrădind animalele în
țarcuri și fiind hrănite de om. Acestea erau înmulțite în stare de captivitate. Porcul era
sacrificat la vârstă de un an, oaia la 4-10 ani, bovinele-peste 10 ani. Bovinele de sex masculin
la vârste avansate erau sacrificate. Erau castrate pentru a fi folosite la tracțiune. Caii nu erau
încă domesticiți, în aria culturii Vădastra fiind încă în formă sălbatică și vânat.
Habitatul
Sedentarizarea presupune abandonarea peșterilor și apariția așezărilor. Așezările erau
poziționate lângă o sursă de apă, râu sau izvor, de regulă, populațiile neolitice locuind pe
terasele râurilor, ostroavelor. Există însă și așezări la înălțime, pe deal, că cele de la Starcevo-
Cris, Precucuteni, Cucuteni. Așezările erau deschise, aparate natural. Erau fortificate sau
împrejmuite, că cele de la Târpesti/Precucuteni, Traian-Dealul Viilor/Cucuteni,
Ghindaresti/Gumelnita Așezările erau de tip tell, că cele de la Gumelnita, Hamangia-Hârșova,
Sălcuță și Stoicani din Aldeni. Erau împrejmuite de șanțuri, valuri de pământ, palisade din
pari și nuiele, din pietre și lut că cele de la Ghindaresti. Construirea fortificațiilor presupunea
un efort colectiv mare, așezările fiind de dimensiuni mari. Se desfășurau inelar sau se
fortificau părțile nesecurziate natural. Așezările mici cuprindeau doar 5-6 gospodării, iar
așezări mari, ca cele de la Trușești/Cucuteni, cuprindeau 93 de construcții. Așezarea
Kolominscina din Ucraina este o așezare tipic proto-urbană. Locuințele erau dispuse în cerc
cu o piață centrală ca la Târpesti, fie pe șiruri, fie în cercuri concentrice, că cele de la
Cucuteni. În Ucraina a fost găsită o rețea radială de ulițe, locuințele fiind dispuse aleatoriu,
fără un plan prestabilit. Locuințele aveau o suprafață de 1-2 camere sau erau compuse dintr-o
camera și un pridvor, rectangulare, având acoperiș în două ape. S-au făcut reconstituiri pe
baza descoperirilor arheologice și pe baza unor piese miniaturale din lut ce reproduc locuințe.
Erau locuințe îngropate în sol, ca bordeie, semibordeie, circulare, cu acoperișuri conice. Erau
locuințe cu podea platformă ca cele de la Boian, Vadastra, Cucuteni. Erau locuințe cu etaj, ca
cele de la Parta. Podeaua era din lut sau era pământ bătătorit. Ferestrele erau rotunde,
acoperite cu bășici de porc. Acoperișurile erau din paie, stuf, papură și crengi. S-au găsit
locuințe cu pereți pictați, ca cele din Casciarele, Radovanu, Petru Rareș, Gumelnita. Structura
de rezistență era asigurată de trunchiuri masive de copac, în colțuri, pe linia mediană sau
centru. Pereții aveau o structura din pari, în care se împleteau nuiele . Partea exterioară și
interioară a pereților era acoperită cu lut amestecat din pleava și bălegar. În camerele
interioare erau vetrele (adâncituri în sol, cu pereții lutuiți, înconjurate de o grădina din pietre,
poate și cioburi în structura și un cenușar) și cuptoarele. S-au găsit și hambare și gropi de
provizii.
Ceramică
Precursorii vaselor de ceramică erau recipiente din nuiele împletite și lutuite, burdufuri
din piele, fructe cu coajă lemnoasă, tigve de animale. Prin intermediul descoperirii vaselor de
ceramică, se atestă existența unor centre meșteșugărești de olărit, dar și studierea obiceiurilor
alimentare, și viață spirituală, precum și diferențierile sociale. De asemenea, este determinată
schimbarea alimentară, modului de preparare a hranei, prin fierbere sau prăjire. Vasele de
ceramică permiteau și păstrarea hranei și apei, a cerealelor în condiții optime și transportul
unor produse la distanțe mari. În procesul de ardere al ceramicii au fost acumulate și
cunoștințele tehnice pentru dezvoltarea metalurgiei.
Culturi neolitice
Cultura Cris-Starcevo
Se remarcă ca fiind cea mai veche cultură neolitică din spațiul carpato-danubian.
Original din Asia, s-a extins pe teritoriul actual al României, exceptând Dobrogea și estul
Munteniei. Majoritatea așezărilor erau dispuse în vecinătatea cursurilor de apă, în peșteri ca
cea de la Climente sau Veterani. Purtători culturii au adus cu ei cea mai veche ceramică
pictată înainte de ardere, predominând motivele geometrice, de culoare maro, alb sau negru,
pe fond roșu.
Cultura ceramicii liniare
Originală din Europa Centrală, s-a extins spre vest, până în valea Rinului și bazinul
Parisului, și spre est, spre Ucraina și bazinul Bugului. Denumirea provine de la decorul
ceramicii, ce este incizat în benzi de linii paralele cu motive spiralice și unghiulare. Din
mileniul V i.en., s-a extins în Transilvania, Moldova și nord-estul Munteniei.
Cultura Hamangia
De origine est-mediteraneană, s-a extins în Dobrogea și sud-estul Munteniei. Și-a lăsat
amprenta prin varietatea de forme ceramice și prin plastică excepțional de bogată și originală,
ca Gânditorul și Femeia șezând, descoperite în 1956 într-o necropola de la Cernavodă.
Cultura Vincea-Turdas
Prezentă în Banat, în vestul și sud-vestul Olteniei, pe valea Mureșului și în
Transilvania, purtătorii ei au impus primele vase antropomorfe și zoomorfe realiste.
Cultura Boian
Prezentă în Câmpia Română, s-a extins pe un spațiu larg, cuprins între Munții Carpați
și Balcani. Se caracterizează prin răspândirea toporului cu gaură pentru coadă, utilizarea
frecventă a aramei pentru producerea podoabelor și uneltelor și pictură cu grafit.
Cultura Cucuteni
Apărută în mileniul IV î.e.n., a fost prezentă în sud-estul Transilvaniei și sud-vestul
Moldovei. S-a extins către est, până la Nipru. Impresionează prin ceramică, decorată cu forme
geometrice, în care predomină motivul spiralei. Vasele erau realizate dintr-un material fin și
frământat, cu diversitate de forme. Au fost descoperite la Cucuteni, pe Dealul Cetățuiei.
Cultura Gumelnita
S-a extins din sud-estul Europei, fiind prezentă în sud-estul Moldovei și în Dobrogea.
A fost perioada de apogeu a tehnicii de cioplire a pietrei-renașterea prelucrării silexului.
Ceramică era neagră, variat decorată, cu ornamente în alb și roșu, statuetele erau din lut și
marmură, iar vasele aveau caracter zoomorf sau antropomorf. Locuitorii din aria culturii
creșteau cornute mari, cai, oi, capre și porci. În așezarea de la Căscioarele, a fost descoperit și
un model de sanctuar din lut ars, un soclu lung și cu înălțime de 22,5 cm, peste care s-au
ridicat patru tipuri de locuințe. Vasele erau modelate pentru a imita diverse animale, precum
cele descoperite la Frumușica-Neamț, Berești-Galați, Ruseștii Noi din Lăpușna. Piesa Hora de
la Frumușica este un vas format din șase siluete feminine în vâltoarea unui dans popular. Sunt
bine reprezentate și cuptoarele din lut ars.
Cultura bugo-nistreană
Prezența la est de Prut, atestată după descoperirile de la Seliște de pe răul Răuț, Orhei,
Zahareuca sau valea Botnei.
Cultura Cernavodă
Apar unelte din aramă și din bronz, iar purtătorii culturii răspândesc calul domestic în
spațiul carpato-danubian și central-european.
Cultura Coțofeni
Prezentă în Transilvania, Banat, Oltenia, vestul Munteniei.
SURSE⁚
www.wikipedia.org
www.istorie-edu.ro
www.archeologie.fr

Școala⁚ Liceul Preda Buzescu

Anul școlar⁚ 2021-2022
Profesor coordonator⁚ Amzuloiu Nicolae
Elevii⁚ Amzuloiu Nicolae,