Civilizația Cucuteni

Civilizația Cucuteni este considerată cea mai interesantă civilizație preistorică

europeană. Aceasta ar fi trăit în perioada 5000 -3500 î.H, fiind  contemporană cu
marile civilizații ale Orientului Antic,  Egipt și Mesopotamia. Datorită dezvoltării
economice, civilizația a cunoscut o importantă creștere demografică, ceea ce a
dus la extinderea teritoriului ocupat. Acesta se suprapune peste Estul României,
Republica Moldova și Sud Vestul Ucrainei, ajungând la un areal de aproximativ
350 000 de kilometri pătrați atunci când civilizația a atins nivelul maxim de
dezvoltare. 
Cucuteni este o comună din judeţul Iaşi situată la 10 km de Târgu Frumos, în
vecinătatea Cotnariului, unde săpăturile efectuate între 1885 si 1910 au scos la
iveală vestigii neolitice datând din anii 4000 - 3000 i.Hr şi care a dat numele celei
mai importante culturi neo-eneolitice din sud-estul Europei.
Mai târziu aveau să fie făcute aici încă două descoperiri importante:  un tezaur de
aur şi un mormânt tumular princiar ambele datând din epoca geto-dacică.
Pe ceramica Cucuteni predomină decorul în spirală, cu numeroase variante şi
combinaţii. S-au găsit şi figuri feminine cu torsul plat, simple sau decorate cu
motive geometrice.
Descoperirea a fost făcută pe Dealul Cetățuia, în timp ce se săpa la o carieră de
piatră pentru construcția drumului Tg. Frumos-Hârlău. Muncitorii de atunci
aduceau astfel la lumină primele rămășițe ale acestei uimitoare civilizații. Primul
om de știință care s-a ocupat de cercetări a fost folcloristul și muzicologul
Theodor Burada, care conștientizează importanța descoperirii făcute de muncitori
și face eforturi deosebite pentru protejarea și cercetarea arheologică a zonei.
Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni din Piatra-Neamt este în continuare singurul
muzeu dedicat exclusiv culturii Cucuteni din România, dar și din arealul ocupat de
această civilizație. Încă de la început a fost principala unitate muzeală care a
valorificat patrimoniul Culturii Cucuteni, astfel că instituția deține în prezent
aproximativ 70 la sută din patrimoniul cultural cucutenian descoperit până în
prezent.
Expoziția permanentă cuprinde în jur de 800 de piese, majoritatea din categoria
tezaur. Tot la Piatra-Neamț funcționează și Centrul Internațional de Cercetare a
Culturii Cucuteni.
Se spune despre cucutenieni că ar fi prima civilizație iubitoare de frumos din
istoria omenirii.  Nicio altă civilizație preistorică nu a lăsat în urmă atâtea vestigii și
fiecare piesă este un unicat. Moștenirea păstrată până astăzi se remarcă prin
calitatea, cantitatea și varietatea obiectelor. Impresionează simetria, diversitatea,
perfecțiunea decorațiunilor de pe vase. Culorile predominante pe ceramica
Cucuteni sunt roșul, albul și negrul, iar simbolurile reprezentate sunt geometrice,
zoomorfe și antropomorfe. Decorurile elaborate sunt prezente atât pe vase, cât și
pe pereții locuințelor, pe haine, practic pe tot ce însemna viața acestei civilizații.
Modul în care cucutenienii își organizau și amenajau așezările și spațiile de locuit
arată că erau o civilizatie foarte dezvoltată pentru epoca respectivă. Așezările
cucuteniene erau construite pe dealuri înalte, aproape de râuri și izvoare, în
formă concentrică, fiind apărate de șanțuri sau palisade. Unele așezări aveau
aproape 20.000 de case. Acestea erau trainice și spațioase, fiind descoperite și
unele cu etaj. Locuințele bine organizate demonstrează diversitatea
preocupărilor. Cultivau aproape toate cerealele în afară de porumb și orez, pomi
fructiferi și viță de vie. Se mai ocupau cu vânătoarea, pescuitul și meșteșugurile.
Dispariția: modul în care a dispărut această civilizație a rămas până acum
inexplicabil. O ipoteză este că aceasta ar fi avut un sfârșit violent cauzat de lupta
pentru expansiune teritorială din zonă. O alta variantă este că s-ar fi datorat unor
modificări climatice, respectiv o răcire puternică, sau unui cataclism natural, fiind
invocat inclusiv potopul biblic. Există și voci care susțin că civilizația a fost
asimilată, iar dispariția a fost treptată.
Studiile au arătat că peste 90 la sută din locuințele cucuteniene au fost arse la
temperaturi foarte ridicate. Incendierea se făcea în urma unor ritualuri de
abandonare. O ipoteză este că făceau acest lucru atunci când se mutau într-un alt
teritoriu pentru a nu epuiza total resursele locului în care au stat.

Riturile funerare ridică cele mai multe semne de intrebare deoarece nu au fost
descoperite necropole. Au fost întâlnite totuși câteva cazuri unde, în podeaua
locuințelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă mărturie a faptului că
oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic.
Istorici și arheologi din lumea întreagă continuă cercetările în încercarea de a
desluși misterele acestei uimitoare civilizații.