Individul se defineşte ca fiind totalitatea însuşirilor biologice, fizice, biochimice şi psihofiziologice, înnăscute sau dobândite, care asigură adaptarea la mediul natural. El desemnează entitatea vie care nu poate fi dezmembrată fără a-şi pierde identitatea, adică caracterul indivizibil al organismului. Individ este orice organism, inclusiv omul. Individualitatea este individul luat în ansamblul proprietăţilor sale distinctive şi originale. Persoana este corespondentul în plan social a individului în plan biologic. Termenul de persoană desemnează doar oamenii. Personalitatea este totalitatea psihologică ce caracterizează şi individualizează un om particular. Ea este omul viu, concret, pasional, raţional, deci omul aşa cum este el resimţit în afara noastră sau în propria noastră fiinţă. Conştiinţa ca nucleu al personalităţii: Specificul psihicului uman este apariţia conştiinţei. Conştiinţa implicită este conştiinţa de ceva, o separare oarecum confuză a mea de alte fiinţe sau obiecte. Conştiinţa reflexivă este o conştiinţă implicită la nivel superior. Ea nu este prezentă la copilul mic, deoarece presupune dezvoltarea conştiinţei de sine. Formarea conştiinţei de sine este un proces care se încheie în jurul vârstei de 14-15 ani. Diferenţele în manifestarea personalităţii: Fiecare om este un unicat de personalitate, pregătire, experienţă, aspiraţii elemente care împreună sau separat influenţează înţelegerea mesajelor. Personalitatea este considerată de specialişti rezultantă a 4 factori: – constituţia şi temperamentul subiectului; – mediul fizic (climat, hrană); – mediul social (ţară, familie, educaţie); – obiceiurile şi deprinderile câştigate sub efectul influenţelor precedente (mod de viaţă, igienă, alimentaţie etc.). Oamenii nu se nasc cu personalitatea integrală. Ea se dezvoltă pe parcursul vieţii sub influenţa moştenirilor genetice, a mediului şi experienţei individuale. Când ajunge la maturitate, personalitatea se definitivează