Exercitii

Ex. 5

În primele trei strofe ființa iubită îi reproșează eului poetic faptul că s-a
retras într-o zonă abstractă a ideilor și refuză să participe la sentimentul
de iubire. Acesta privește cu detașare vorbele ființei iubite: „Eu am râs,
n-am zis nimica”. Floarea albastră simte că bărbatul se înstrăinează și îl
avertizează, că iubirea nu se găsește în: „câmpiile asire” și în
”piramidele-nvechite”, ci doar ea îi poate oferi dragostea pură: „Nu căta
în depărtare/ Fericirea ta, iubite”.

Eul poetic nu este capabil să o înțeleagă, deși ea încearcă să îl

convertească la frumusețile lumii ei. Preocupările lui sunt de natură
filosofică și o tratează cu o atitudine îngăduitoare. Dacă fiinta iubita
reușește să vadă fericirea în iubire, bărbatul preferă meditația: – „Iar
te-ai cufundat în stele/ Şi în nori şi-n ceruri nalte? ” ,fapt ce ii este
reprosat de mititica.

Ex.6
a)Consider ca cea mai convigatoare semnificatie din ultimul vers “Totul
este trist in lume” este reliefata de faptul ca exprima o tristete fara
margini la pierderea definitiva a iubitei(poate chiar moartea
acesteia).Aceasta idee evidentiaza resemnare, eul liric fiind lipsit de
speranta spre o noua iubire.
b)Eu cred ca varianta corecta este “Totusi este trist in lume” deoarece
este in perfectă concordanță cu spiritul eminescian. Prin utilizarea
adverbului ,,totusi'' intrezarim o unda de spreranta, eul liric indraznind
sa se gandeasca totodata la o noua modalitatea de-asi gasi fericirea.