Muzeul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi a fost conceput prin raportare la o dubla traditie.

Prima dintre acestea

se refera la initiativa savantului Orest Tafrali, privind constituirea Muzeului de Antichitati, inaugurat in anul 1916. Acesta a
asigurat conservarea obiectelor istorice detinute de Universitatea din Iaşi, devenind totodata un spatiu destinat cursurilor
practice.

A doua traditie dateaza dintr-o perioada mai recenta. In 1960, la Centenarul Universitatii, a fost organizata o expozitie in
"Palatul Vechi", iar in 1985, cand s-au implinit 125 de ani de la fondarea primei institutii moderne de invatamant superior
din tara, a fost deschis un mic muzeu in spatiul Rectoratului. Menirea acestuia era sa conserve principalele piese cu valoare
simbolica pentru istoria institutiei.

Actualul muzeu al Universitatii "Alexandru I. Cuza" valorifica, in cadrul Muzeului Civilizației Cucuteni, obiecte descoperite in
cercetarile arheologice, dar si materiale reprezentative pentru istoria vietii universitare, in cadrul Muzeului Academic.

Muzeul Universității „Al. I. Cuza” a fost inaugurat în anul 2011 și este organizat în două secțiuni:
„Muzeul Civilizației Cucuteni” și „Muzeul Academic”.[6]

Muzeul Civilizației Cucuteni[modificare | modificare sursă]

Muzeul expune obiectele descoperite în cursul cercetărilor arheologice întreprinse în perioada
postbelică de către arheologii Facultății de Istorie sau ai Institutului de Arheologie din Iași, o parte
din piese provenind din Colecția Fundației „Cucuteni pentru mileniul III”. Muzeul expune doar 10-
20% din ceea ce există în depozite.[7][6]
Spațiul muzeal cuprinde exponate și material ilustrativ audio-video organizat în mai multe săli:[8]

 o cameră centrală ce prezintă universul cercetărilor arheologice, redând diversele stadii ale
explorării, începând cu investigația pe teren și terminând cu restaurarea pieselor;
 sala artelor, ce prezintă ceramica Cucuteni;
 sala ocupațiilor, ce prezintă unelte și arme și unde a fost amenajată o locuință caracteristică
epocii;
 sala tezaurului, ce prezintă podoabe și obiecte de cult.

Civilizația Cucuteni reprezintă cea mai strălucită mărturie peste milenii a ceea ce a însemnat „Vechea
Europă”. Cu mii de ani în urmă, comunitățile cucuteniene ocupau un spațiu imens, de aproximativ
350.000 km², ce se întindea din sud-estul Transilvaniei, peste Carpaţii Orientali, până la Nipru,
cuprinzând vaste teritorii din România, Republica Moldova şi Ucraina.

Descoperită acum peste 130 de ani, în satul al cărui nume a devenit reprezentativ pentru întreg universul
cucutenian, cu toate manifestările sale, această strălucită civilizație nu a încetat să suscite interesul
arheologilor și al istoricilor de artă din întreaga lume, în încercarea lor de a înţelege mecanismele ce au
permis acestei populaţii să atingă, în mileniile V-III î.Ch., un nivel atât de înalt de dezvoltare.

Spectaculoasa ceramică pictată, caracterizată prin exuberanţa motivelor spiralice, dar și prin varietatea,
simetria şi complexitatea compoziţiilor; zecile de mii de figurine de lut ars, dezvăluind efervescenţa unei
vieţi spirituale ieşite din comun; sanctuarele şi altarele, care apar în fiecare aşezare scoasă la lumină;
locuinţele spaţioase, cu platforme masive de lut, care ridică şi astăzi numeroase nedumeriri în legătură cu
etapele de construcţie şi cu utilitatea diferitelor elemente componente, toate acestea nu doar denotă
implicarea unor meşteri specializaţi – adevăraţi artişti care şi-au transmis tainele picturii de-a lungul mai
multor generaţii, permiţându-şi, totuşi, să inoveze fără încetare – ci impun străvechiul complex cultural
Cucuteni-Tripolie drept una dintre civilizaţiile cele mai fascinante ale Europei preistorice.

Evoluția acestor comunități eneolitice încă ascunde multe necunoscute, care îşi aşteaptă dezlegarea.

paţiul dedicat civilizaţiei Cucuteni este amenajat într-o manieră modernă, astfel încât imaginile care
reproduc scene din viaţa cotidiană sunt ilustrate cu ajutorul unor exponate originale. În camera centrală
oaspeţii se văd transpuşi în intimitatea domeniului fascinant al cercetărilor arheologice, prin intermediul unei
reconstituiri de amploare, care redă diversele stadii ale explorării, de la investigaţia pe teren, până la
restaurarea pieselor prelevate în urma săpăturilor.
Secţia dedicată civilizaţiei Cucuteni acordă un loc central tuturor creaţiilor aparţinând oamenilor din
vechime, iar perimetrul expoziţional este organizat în raport de specificul acestor manifestări. Astfel, vizitatorii
vor pătrunde mai întâi în sala artelor, putând privi celebrele vase cu motivul spiralei, pictate în roşu, negru şi
alb, apoi urmează sala ocupaţiilor, unde a fost amenajată o locuinţă caracteristică epocii şi sunt expuse diverse
unelte şi arme, pentru ca circuitul să se încheie în sala tezaurului, care găzduieşte exponate cu o valoare
inestimabilă, precum podoabe şi obiecte de cult. În acest ultim spaţiu s-a urmărit crearea unei atmosfere
speciale, prin relieful meandric al pereţilor de lut şi tavanul care reproduce cerul înstelat sub care şi-au făurit
civilizaţia acum 7000 de ani locuitorii acestei părţi a Europei. Modul original de organizare a spaţiului este
completat printr-un bogat material ilustrativ de factură audio-video, constând în prezentarea rezultatelor
cercetărilor arheologice, în special a celor experimentale, astfel încât întregul ansamblu ajunge să restituie într-
o manieră autentică un fragment din umanitatea de odinioară