LUCRU INDIVIDUAL

STUDIU DE CAZ

TRASEU TURISTIC NAȚIONAL LA

DISCIPLINA TEHNICA
OPERAȚIUNILOR IN TURISM

A realizat (Dodonov) Goreanu Olesea

Studenta anului III,Grupa SHTA-171
A verificat Bradu.M,lector universitar
Dolgopol.A.,Dr.conf.univ.

Orheiul Vechi-loc de interferență a culturii multiseculare

 CONȚINUT

- Prezentarea programului

- Prezentarea serviciilor de cazare

- Prezentarea obiectivelor

- Costul pachetului

- Bibliografie
 PROGRAM TURISTIC
1. Pornirea din Chișinău 08:00
2. Complexul natural cultural Orheiul Vechi 09:15
2.1 Vestigiile Băii Tătărești 09:30
2.2 Vestigiile Moscheii 09:40
2.3 Valurile Medievale de apărare 09:50
2.4 Centru expozițional 10:40
2.5 Mănăstirea Peștera 11:40
2.6 Schituri Rupestre 12:00
2.7 Biserica Sf.Maria 13:00
2.8 Vestigiile Citadelei și Sanctuarului Geto-Dace 13:10
2.9 Manastirea lui Bosie 13:30
3. Servirea mesei la Villa Etnică 15:00
4. Gospodăria tradițional țărănească 15:30
4.1 Porți tradiționale 15:40
5. Chișinău 17:00
2. Orheiul Vechi este un complex muzeal sub cerul
liber, format din obiective naturale şi antropice.
Microzona Orheiului Vechi reprezintă o îmbinare
miraculoasă dintre cadrul geografic şi habitatul uman,
landşaftul primar armonizându-se organic cu cel
cultural. Originalitatea peisajului Orheiului Vechi se
datorează defileului fluviului Răut, săpat sub forma
unui canion în straturile calcaroase ale fostei Mări
Sarmatice de circa 13 milioane ani vechime. În cadrul
complexului muzeal, cursul meandric al Răutului
formează două promontorii fascinante, care s-au
constituit în veritabile cetăţi naturale. Aceste locuri,
denumite de către băştinaşi în mod tradiţional
„Peştera” şi „Butuceni”, au fost valorificate din cele
mai vechi timpuri, fapt ce a condiţionat perpetuarea
unor aşezări fortificate de durată în zonă, inclusiv a
unor oraşe şi a unor complexe rupestre cu caracter
religios. Drept rezultat, în perimetrul Orheiului Vechi,
concomitent cu prezenţa singulară a landşaftului
natural deosebit, s‑au conservat vestigii istorico-
arheologice de excepţie, la care se adaugă şi
arhitectura tradiţională ţărănească din actualele sate
Butuceni şi Trebujeni, fapt ce conferă o alură de
unicitate întregului ansamblu.
Traseul Orheiului Vechi porneşte dinspre vest, din
direcţia satului Brăneşti, având o deschidere
impresionantă spre panorama defileului fluviului
Răut. Vizitatorii pasionaţi vor trăi revelaţia
descoperirii vestigiilor inestimabile ale oraşelor
medievale: Şehr al-Cedid (sec. XIV) şi Orhei (sec.
XV-XVI) aflate pe promontoriul „Peştera”. Urmează,
relicvele traco-getodacice (sec. X-II î. Hr.) de pe
promontoriul „Butuceni”, complexele rupestre din
stâncă (sec. XV-XIX) şi obiectivele etnografice din
vatra actualelor sate. Repartizarea acestor
veritabile monumente de patrimoniu îşi propune
conturarea unei retrospective în trecut, în
imemorabil, de fapt o descindere graduală în
istorie, din prezent la îndepărtatele vremuri de
odinioară, o întâlnire şi reînviere a civilizaţiilor din
evul mediu şi antichitate. În cadrul expoziţional al
complexului, în rând cu materialele epocilor
menţionate, sunt etalate vestigii din epoca pietrei
(cc. 30‑20 mii î. Hr.), eneolitic (mileniile IV-III î.
Hr.), epoca bronzului (mileniul II î. Hr.) şi perioada
medievală timpurie (sec. V-XIII).
2.1 În secolul XIV în oraşul de pe Răut funcţionau trei
băi. Cea mai importantă construcţie de acest gen este
baia de lângă vadul din faţa satului Trebujeni.
Toponimul „feredeu”, aplicat de către localnici acestui
loc, conser - vează amintirea vie despre baia
medievală. Aceasta era clădită din piatră, construcţia
avea formă patrulaterală cu dimensiunile maxime de
37,0 x 21,0 m. Baia a cărei fundaţie poate fi observată
şi astăzi reprezenta o structură tipic orientală, mult
evoluată din anticele terme romane. Intrarea se făcea
dinspre vest, pe porţiunea traversării drumului central,
ce cobora din oraş spre vadul râului. Prima încăpere a
băii, vestiarul, îndeplinea funcţia de sală pentru
relaxare şi comunicare; urmează două spaţii
patrulaterale cu anexe laterale destinate igienei; apoi
două camere cruciforme, cu aer fierbinte pentru
masaj, denumite ca în Orient hammam, incluzând
patru separeuri pentru transpirare şi, în final, în
partea de est, atestăm încăperea pentru băieş şi
fochist. Încălzirea se producea prin hypocaust, sistem
ce are la bază circulaţia curenţilor fierbinţi prin
canalele de sub podea.
2.2 Vestigiul Moscheii ţine de perioada Hoardei de Aur. Complexul
reprezinta o construcţie religioasă musulmană. Zidurile din piatră ale
construcţiei sau păstrat la o înălţime de maximum 1,50 m. Moscheea are o
formă pătrată cu dimensiunile de 58,0 x 52,0 m, fiind orientată pe axa
nord-sud. În centrul laturii de nord se află intrarea în moschee, care în
secolul XIV era amenajată sub formă de portal monumental. În colţul de
nord-est al edificiului se află ruinele unui minaret, din vârful căruia se
ţineau predicile musulmane. Construcţia de cult islamic la Orheiul Vechi
este atestată pe o inscripţie arabă lapidară, descoperită în cadrul sitului:
„această moschee a fost construită din porunca evlaviosului binefăcător
Alih...san”.
2.3 Orheiul medieval reprezenta un oraş-cetate, protejat dinspre nord, est
şi sud de malurile prăpăstioase ale Răutului, iar dinspre vest de două
valuri imense din pământ, prevăzute cu palisade din lemn şi şanţuri de
apărare. Primul val are formă de arc, ce se întinde de la marginea stâncii
din faţa satului Butuceni până la extremitatea prăpăstioasă din faţa satului
Trebujeni, totalizând o lungime de circa 570 m. S-a păstrat segmentul de
sud al valului, cu înălţimea de 2,5-3,0 m, prevăzut cu şanţ de apărare de
10-12 m în lăţime dinspre vest. În mantaua valului, în timpul cercetărilor
arheologice, au fost atestate urme carbonizate ale palisadei din lemn. Cel
de-al doilea val este poziţionat în cel mai îngust spaţiu de la talpa
promontoriului „Peştera”. Fortificaţia, parţial deteriorată, cu înălţimea de
6‑10 m, coboară în pantă spre sud până la apa Răutului, având lungimea
de 580 m. Întăriturile Orheiului Vechi au fost arse de către tătarii din
Crimeea în anul 1510.
2.4 Complexul muzeal „Orheiul Vechi”
dispune de un Centru Modern de
Vizitatori, în cadrul căruia este amplasată
Sala de Expoziţie. În acest spaţiu sunt
prezente vestigii arheologice preţioase,
descoperite în timpul săpăturilor de
teren. Vernisarea este structurată în
funcţie de epocile istorice şi reflectă
toate etapele importante ale civilizaţiei
umane din microzona Orheiul Vechi,
începând de la paleolitic şi până la evul
mediu târziu. În fondurile complexului
muzeal este depozitată o colecţie
impresionantă de obiecte de patrimoniu,
care cuprinde circa 6 mii piese de
inventar (unelte, arme, podoabe din
metal sau sticlă, monede, etc.) şi peste
100 mii fragmente de ceramică. Colecţiile
muzeale includ, de asemenea,
inestimabile valori etnografice (ţesături,
haine tradiţionale ţărăneşti etc.),
elemente de arhitectură medievală şi
modernă, prezente în cadrul unor variate
expoziţii tematice.
2.5 Mănăstirea „Peştera” se compune din: biserică şi 11
chilii monahale, săpate în malul priporos al Răutului la
circa 50 m altitudine. Locaşul cu hramul Adormirea
Maicii Domnului, este prevăzut cu altar, naos, pronaos
şi pridvor. Bolta altarului şi a naosului este semisferică,
iar a pronaosului plată. Pridvorul, în formă de balcon,
este amenajat deasupra apei Răutului, la vest de pronaos
aflându-se chiliile monahale şi scările de acces spre râu.
Intrările mai vechi, înşirate dinspre fluviu, s-au prăbuşit
în vechime, cea actuală, sub formă de subterană datând
din anul 1820, când biserica rupestră devenise parohie a
satului. Deasupra intăriii, în anul 1890, a fost ridicată o
clopotniţă ce se înscrie organic în peisajul istoric al
Orheiului Vechi şi reprezentând, în acelaşi timp, un
simbol inalienabil al locaşului rupestru. Lângă
clopotniţă, se află o cruce masivă din piatră din secolul
XVIII, conform legendei, aceasta fiind tămăduitoare
pentru suflet, iar atingerea şi înconjorul ei conducând la
împlinirea dorinţelor.
2.6 În perimetrul oraşului medieval, stânca Răutului adăposteşte
circa 150 cavităţi rupestre care, în secolele XV-XVIII,
reprezentau schiturile mănăstirii „Peştera”. Aşezămintele
monahale sunt amplasate în 10 nivele, la altitudinea de 10-70 m
deasupra fluviului, înşiruite consecutiv pe o suprafaţă
echivalentă cu circa 400 m spre est de mănăstire. Se evidenţiază
grotele izolate ale călugărilor sihaştri, situate în locuri puţin
accesibile. În alte cazuri, complexele rupestre cuprind de la 2 la
15 încăperi, reprezentând chiliile unor frăţii monahale. Se
disting spaţiile circulare, cu o sală centrală şi cu alte încăperi
dispuse în anfiladă. În două cazuri sunt atestate paraclise, în
care s-au conservat, pe pereţi, diverse simboluri creştine, cruci
şi inscripţii chirilice.
2.7 În secolele IV-III î. Hr. pe suprafaţa centrală a promontoriului Butuceni
era amplasată citadela getodacică. Fortificaţia avea forma oval-alungită, cu
dimensiunile 215,0 x 30,0/60,0 m, fiind împrejmuită de o palisadă de lemn.
Respectivele amprente au forma unor şiruri de gropi de pari săpate în
stâncă şi s-au păstrat până în prezent. În interiorul fortăreţei sunt atestate
construcţii din piatră, amenajate conform tehnologiilor greceşti, şi locuinţe
tradiţionale din carcasă de nuiele şi lut. Citadela se remarcă prin
numeroasele artefacte descoperite, de factură elenă, care, în comparaţie
cu alte aşezări getodacice, denotă intense relaţii comerciale cu lumea
antică. În anul 1904, în perimetrul central al întăriturii, a fost zidită
biserica „Naşterea Maicii Domnului”, care se impune pregnant în peisajul
istorico-cultural al Orheiului Vechi.
2.8 Sanctuarul geto-dacic din perioada secolelor IV-III î. Hr. a fost descoperit la
nivelul rocii de calcar, în prezent fiind acoperit cu pământ. Complexul se compune
dintr-un altar din piatră cu diametrul de 1,3 x 2,0 m, aflat în partea centrală, şi 21 de
pari de lemn plasaţi în trei cercuri consecutive, diametrul ultimului constituind 9,0 m.
Gropile descoperite au condus la ipoteza că primul cerc, compus din trei pari,
simboliza săptămânile mari a câte 10 zile; al doilea cerc, format din şase pari,
semnifica săptămânile mici a câte 5 zile; în sfârşit, cel de-al treilea, alcătuit din 12
pari, indica lunile anului, fiecare a câte 30 de zile. Astfel, conform sanctuarului-
calendar, geţii din cetatea de lângă Butuceni utilizau un calendar solar, potrivit căruia
anul avea 360 zile, adăugându-se suplimentar 5 zile „spirituale”. Sanctuarul de la
Butuceni este cel mai vechi dintre construcţiile de acest gen atestate până acum al
civilizaţiei geto-dacice
2.9 Mănăstirea pârcălabului Bosie reprezintă
un complex monahal rupestru amplasat la
altitudinea de circa 25 m deasupra apei
Răutului. Aşezământul sacru este alcătuit din
biserică şi chilii monahale în anfiladă. Biserica
cu hramul Sf. Nicolae, săpată într-o peşteră,
se constituie din altar şi naos. În partea de
nord există două intrări, în faţa cărora se află
pridvorul constituit în baza unei platforme din
calcar. Pe faţada bisericii este gravată o
Pisanie în limba slavonă: СЕЙ МАНАСТИР
РАБЪ БЖIЙ БОСIЙ ПЫРКАЛАБ ОРХЕОВ
СЪВРЪШИ СЪ ПОДРУЖIЕМ И ЧАДИ СВОИМИ
В ЧЕС ГУ БУ ЗА ОТПУЩЕНIЕ ГРЕХОВ СВОИХ
СЕЛЕВЯСТР У ЛТ 7173 (1665). În partea opusă
s-a păstrat o inscripţie în limba română:
АЧЕСТУ ЗАПИС ЛАУ ФЪКУТЪ ВАСИЛЕ
АНДЕЕСКУЛ ШИ КУ РЬЗМИРИЦЪ ЛЕКА I(Н)
ЗИЛЕЛЕ ЛУI КОСТАТИН ВОД(А) КЪНДУ А(У)
ЕРЬНАТ УКРАИНА I(Н) ИВАНЧЕ ШИ АУ ФОСТЬ
СТЕЦЪ ХАТМАН ЛА УКРАИНА ШИ НОИ
А(МЕ)РНАТУ АТУНЧЕ АИЧЕ ЛТО 7198 НОЕ (М)
20 (1689)
3. Vila Etnica este un eco-restaurant incomparabil "La Butuc", unde
bucatele, care te vor face să te simți gurmand, pot fi numite cu siguranță un
exemplu de hrană delicioasă și sănătoasă din produse naturale. Dar ce costă
muzeul, situat în mai multe case originale, care constituie o bucățică de
istorie și în care puteți vedea o mare colecție de artefacte.
Situat în cel mai pitoresc loc al Republicii Moldova, complexul turistic "Vila
Etnica" se află în rezervația cu semnificație istorică și naturală, dar mai
exact în Orheiul Vechi, în satul Butuceni
Vila Etnica Este alcătuit dintr-un complex comun muzeal în aer liber și
există doar trei astfel de sate. Toate sunt protejate de stat din 1968. O
mulțime de naționalități și triburi au traversat locurile între Marea Neagră și
Munții Carpați, pe urmele lor vedem acum urme de așezări și tabere. Însuși
"Vila Etnica" este situată chiar la marginea satului Butuceni. Pe terasele de
diferite niveluri, întreaga sistemă a gândirii geniale a arhitectului atârnă
deasupra dragonului adormit stâncos de pe malul abrupt al râului Răut.
Timpul părea să fie oprit acolo.
Multe civilizații și-au lăsat amprenta în aceste locuri. Aceștia sunt și slavii și
geto-dacii, precum și turcii, tătarii și strămoșii actualilor moldoveni.
Cu toate acestea, lumea înconjurătoare este încă la fel de liniștită, ca
zborul norilor sau apele puternice ale râului Răut.
4. Gospodăriile ţărăneşti ale satului Butuceni
păstrează intact formele arhitecturale
arhaice, specifice secolelor XIX-XX. Elementul
durabil şi definitoriu al gospodăriei respective
revine zidului de piatră, care delimitează
„universul ţăranului” de restul lumii.
Interiorul gospodăriei rurale cuprinde: casa,
başca, beciul, lozniţa, râşniţa, alte elemente
adiacente. Arhitectura specifică include
prezenţa obligatorie a prispei cu stâlpi
sculptaţi din piatră, a tindei, dormitorului şi a
casei mari – camera pentru oaspeţi. Interiorul
aşezării, în mod tradiţional, este împodobit cu
ţesături, broderii, alte accesorii, lucrate
manual din materiale locale cu folosirea
coloranţilor naturali. Başca, adică locuinţa de
vară, este adâncită în stâncă, fiind utilată cu
plită, sobă şi cuptor. Beciul reprezintă locul
de depozitare a vinului şi a produselor
alimentare. Lozniţa reprezintă un cuptor
special amenajat pentru uscarea fructelor, iar
râşniţa servea la măcinarea grânelor şi
obţinerea crupelor.
4.1 Nota specifică a zonei Orheiul Vechi se conturează cel mai pregnant în
arhitectura stâlpilor de poartă. Tradiţional, poarta este confecţionată din
scândură sau nuiele. De obicei, conţine două secţiuni: poarta mare şi
poarta mică (portiţa), delimitate de trei stâlpi din piatră fasonată. Stâlpii
sunt masivi, având cele patru laturi acoperite cu o vopsea specială,
albastru de Orhei. În vârful lor sunt plasate compoziţii sculptate. Faţa
stâlpilor, în mod obişnuit, este ornată cu simboluri astrale sau cu figuri
geometrice. Un exemplu remarcabil este ornamentul alcătuit din arcada
cerului, rozetele stelare şi discul solar cu razele coborâte pe rombul
fertilităţii.
 Costul Pachetului

- Transport 150 mdl

- Ghid 100 mdl

- Vizitarea obiectivelor 20 mdl

- Servirea mesei la restaurantul “Villa Etnica” 150 mdl

- Total : 420 mdl

 Bibliografie:
file:///C:/Users/Asus/Desktop/Orheiul_Vechi_ghid_turistic_autor_Gheor
g.pdf

https://www.google.ru/
https://www.wikipedia.org/
https://casamare.md/ro/bases/restorany/restoran-vila-etnike
https://etnica.md/ru/coldsnacks/