CONACUL MANUC BEI:

MONUMENT TRECUT
PRIN TIMP, ISTORIE ȘI
APOGEU!
 Construit la începutul secolului al XIX-lea, în anul 1816, Conacul Manuc Bei este un
monument de arhitectură aflat în raionul Hâncești din Republica Moldova, care are o istorie
bogată.
 Istoria Conacului Manuc Bei începe cu negustorul și diplomatul Manuc-Emmanuel Mîrzoian,
armean de naționalitate, care s-a mutat din orașul românesc Sibiu la Chișinău și a cumpărat
moșia Hâncești. Chiar dacă conacul a fost construit de către fiul și nepotul lui, acesta îi poartă
numele. Cei doi au înălțat un castelul în stil franțuzesc, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și
un parc imens.
 Construcția palatului a durat mai bine de trei ani, iar a întregului conac aproape un secol.
Domeniul conacului constă, de asemenea, din Castel Vânătoresc, casa administratorului
imobilului (Casa vechilului), locuințe pentru servitori, grajduri, bucătăria de vară și o biserică.
Din păcate, biserica, ce era construită în stil armenesc, nu s-a păstrat până în zilele noastre. În
compoziția conacului intrau, de asemenea, un iaz și două havuzuri – unul în fața palatului, iar
al doilea între palat și casa lui Ioniță Iamandi. Inițial, toate clădirile moșiei se uneau cu palatul
prin galerii de sticlă. Astăzi însă, conacul include doar câteva edificii: Palatul lui Manuc, Casa
vechilului, Clădirea contesei, Castelul de vânătoare și  Turnul de veghe.
 PALATUL LUI MANUC
 În anul 1881, celebrul arhitect Alexandru Bernardazzi a fost cel care a proiectat și a construit
Castelul vânătoresc, înconjurat de turnuri, de grădina de iarnă și de un mic parc. Cercetătorii
cred că dinspre palat pornesc tuneluri lungi, unul dintre care ar străbate, cică, întregul
Hâncești. Câteva dintre aceste galerii au fost dezgropate, porțiunile acestor pasaje subterane
servindu-le drept beciuri locuitorilor din Hâncești.
 Fiind trecut prin timp, conacul a avut mult de suferit. În anul 1944 castelul a fost grav avariat
în urma bombardamentelor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după care conacul
a trecut în proprietate sovietică, fiind restaurat și transmis în gestiunea Colegiului de
Construcție din localitate. Însă, după cutremurul din 1986 conacul a fost extrem de avariat și
Colegiul a fost mutat în altă clădire. La începutul anilor 1970 a început restaurarea Castelului
Vânătoresc, iar mai târziu a fost transformat în Muzeul Istorico-etnografic, având mai mult de
20 de mii de exponate, mai multe încăperi cu diverse tematici, la parter fiind obiecte din
perioada sovietică, câte ceva despre Grigori Kotovski (un fost conducător militar și activist
politic comunist din Basarabia), dar şi porturi populare de prin secolul al XIV-lea.
DAUNE ADUSE PALATULUI PRINCIPAL ÎN TIMPUL
CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

 Restul clădirilor continuau să se distrugă, deși în anul 1993 moșiei i-a fost atribuit statutul de
monument de arhitectură. Abia în anul 2011, moșia a fost înconjurată de un zid de beton, deși
pe teritoriul acesteia se putea ajunge cu ușurință. Clădirea palatului arăta distrusă și extrem de
avariată, în special fațada, același lucru se putea spune și despre Casa Vechilului și casa lui
Ioniță Iamandi. Acest monument de arhitectură nu era decât niște construcții ruinate care nu
avea practic nici un viitor.
RESTAURAREA CONACULUI LUI
MANUC BEI
 Efectuarea unor săpături temeinice pe teritoriu în anul 2013 a constituit motivul primordial
pentru lucrările de restaurare a moșiei, care au început în anul 2014 în urma unui proiect de
finanțarea din partea Uniunii Europene.
 Conform planului, lucrările de restaurare trebuiau finalizate în august 2015, dar acest termen a
fost deja de două ori amânat din cauza dificultăților neprevăzute în subsolul clădirii și
descoperirea, în urma săpăturilor, a unor noi obiecte, în special, a unei băi turcești, precum și
din cauza faptului că partea moldovenească nu a onorat totalmente finanțarea conform
contractului.
 Lucrările de renovare au durat aproape doi ani, însă rezultatul a fost pe cinste.  Palatul a fost
renovat în stil renascentist, păstrând luxul și eleganța în care a trăit familia renumitului boier.
În palat au fost restaurate dormitoarele, sălile pentru petreceri, sufrageriile și birourile
 Mai multe obiecte de mobilier au fost aduse din Odessa, unde Manuc Bei mai avea un palat. O
altă parte din mobilier a fost confecționată în Italia, după câteva modele originale. Pentru a
reda din nou în detalii stilul autentic perioadei secolului XIX, au muncit peste 60 de specialişti,
atât meșteri din Moldova, cât și din România.
 Astăzi Conacul Manuc Bei se bucură de zeci de vizitatori zilnic, din toate colțurile țării, dar și
de peste hotarele acesteia, iar autoritățile speră că monumentul va deveni una dintre cele mai
atractive destinaţii turistice din țară.