Conacul lui

Manuc Bei
 Conacul lui Manuc Bei sau Manuc Bey[2] (oficial – Complexul istorico-arhitectural Manuc
Bey)[3] este amplasat în orașul Hîncești din partea central-vestică a Republicii Moldova; și
include următoarele edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Clădirea contesei, Castelul de
vânătoare, Turnul de veghe, ș.a.[4]
 Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă, nu a fost ridicat de către diplomatul și
negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la
scurt timp după procurarea moșiei Hîncești, în 1817), ci de către urmașii săi – fiul Murat, care
a demarat construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările
respective.[5] Conacul, de asemenea, este un monument de arhitectură înscris în Registrul
monumentelor de cultură al Republicii Moldova.[6] Palatul este situat în partea de sud a
orașului, pe versantul nordic al dealului, la marginea parcului. De la intrarea principală, pînă la
palat, te conduce o alee. Datorită reliefului înclinat, din partea de sus a dealului se văd doar
două etaje, de jos – trei. Palatul este conceput în spiritul clasicismului francez, cu deschideri
largi de ferestre și loggii. Pe terasă, pereții interiori au fost decorați cu fresce frumoase și sunt
prevăzute nișe în care fusese amplasate statuile. Gospodăria a fost înconjurată de ziduri,
demolată la sfârșitul anilor 1950. Plafoanele palatului au fost pictat de alt armean – Hovhannes
Ayvazyan, care mai târziu a devenit cunoscut ca pictorul rus Ivan Konstantinovici Aivazovski,
fiind în acea perioadă în ospeție la fratele său, în Chișinău. Pictura, din păcate, nu sa păstrat
pînă în zilele noastre.
Localitate Hîncești,
raionul Hîncești
Raion
raionul Hîncești

Țara
Republica Moldova

Stil
clasicism francez

Data începerii
construcției prima jumătate a
secolului al XIX-lea

Data finalizării
sfârșitul secolului al
XIX-lea

Stare de conservare
în reconstrucție[1]
 Castelul Manuc Bei a fost sub propietatea unui boier care a
avut sub proprietate un lot mare de panat care la primit ca
mostenire de la un unchi a acestuia. Acest boer a fost in conflict
zeci de ani cu un verisor pentru care se duela neconditionat
pentru aceste loturi de panamt. Conacul are un carel principal si
undeva in spatele acesteia se mai gaseste si o gasa vanatoreasca
care a fost a celui Boier. Acolo se gaseau toate armele si munitia
pe care o detinea boierul.
 După terminarea războiului ruso-turc din 1806–12, Manuc Bei părăsește Bucureștiul și
își lasă numeroasele sale afaceri pe mâinile unor oameni de încredere. Se mută pentru o
scurtă perioadă la Sibiu, apoi, în anul 1815, Manuc se mută cu familia sa la Chișinău, în
Basarabia țaristă, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești.
 Ajungând la o vârstă mai înaintată, distanța mare îl împiedică să tragă foloase de pe
urma moșiei (și nu conacului), astfel încât Manuc hotărăște să o vândă. Începe să facă
demersuri pentru vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20
iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător, potrivit
altei surse ar fi omorât pentru trădare de către otomani.[5] A fost înmormântat în
pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău[7].
 Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan), și a fost
terminată abia de către nepotul său, Grigore.[5] Cei doi au construit un castelul în stil
francez de o frumusețea uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc
imens.
 În anul 1881, celebrul arhitect Alexandru Bernardazzi a proiectat și a construit Castelul
 Istoric
 După terminarea războiului ruso-turc din 1806–12, Manuc Bei părăsește Bucureștiul și își lasă numeroasele sale afaceri pe
mâinile unor oameni de încredere. Se mută pentru o scurtă perioadă la Sibiu, apoi, în anul 1815, Manuc se mută cu familia sa
la Chișinău, în Basarabia țaristă, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești.
 Ajungând la o vârstă mai înaintată, distanța mare îl împiedică să tragă foloase de pe urma moșiei (și nu conacului), astfel încât
Manuc hotărăște să o vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte
la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător, potrivit altei surse ar fi omorât pentru
trădare de către otomani. A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău.
 Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan), și a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore. Cei
doi au construit un castelul în stil francez de o frumusețea uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens.
 După cel de-al doilea război mondial conacul a trecut în proprietate sovietică. Inițial, moșia a fost adaptată pentru găzduirea unei
școli de mecanizare, apoi a unui colegiu de construcții. Zidurile conacului care înconjurau odată întreaga zonă, au fost distruse la
sfârșitul anilor '50. Până la sfârșitul anilor '80, complexului arhitectural a fost menținută într-o stare satisfăcătoare. Fatală pentru
vila seculară a fost cutremurului din 1986, după care majoritatea construcțiilor au fost declarate avariate. Pentru studenții de la
colegiu a fost construită o nouă clădire, iar conacul în sine a început să deterioreze rapid. Mai mult sau mai puțin păstrându-se
Castelul de vânătoare, aici fiind deschis un Muzeu etnografic.
 În 1993 conacul obține statutul de monument de arhitectură.
 Către anul 2012, înainte de demararea lucrărilor de restaurare, complexul se afla într-o stare de degradare avansată, excepție făcea
numai clădirea Castelului de vânătoare.
 Reconstruirea

 La începutul anilor 1970 a început restaurarea Castelului Vânătoresc, iar mai târziu a fost
transformat în Muzeul Istorico-etnografic, având mai mult de 20 de mii de exponate, mai
multe încăperi cu diverse tematici, la parter fiind obiecte din perioada sovietică, câte ceva
despre Grigore Cotovschi, dar și porturi populare de prin secolul al XIV-lea.
 În octombrie 2013 a fost semnat un contract de grant privind restaurarea complexului
istoric[10]. Proiectul a fost aplicat pe parcursul anilor 2014–2015, și include un total de nouă
edificii care urmează să fie renovate. Este vorba de Palatul „Manuc Bei”, care are 2
niveluri, Clădirea contesei, Castelul vânătoresc, Casa vechilului, Turnul de veghe, Biserica
armenească, fântâna arteziană, grajdurile și trecerile subterane care încep din apropierea
Conacului și se extind sub tot orașul Hîncești.