Supraconductibilitatea

Proiect realizat de Brașoveanu Cătălina

Definiție
 Supraconductibilitatea este definită ca o proprietate
aparținînd anumitor materiale de a avea o rezistivitate electrică
nulă (ρ = 0) atunci când temperatura materialului este mai mică
decât temperatura critică Tc și intensitatea câmpului magnetic
nu depășește o valoare critică Hc*.
Istoria supraconductorilor
1911- Supraconductibilitatea a fost observată pentru prima
dată, într-un eșantion de mercur, de către fizicianul olandez
Keike Kamerlingh Onnes, la universitatea din Leiden, Olanda.
Acesta a răcit mercurul până la temperatura heliului lichid
(4,2 K), moment în care rezistența sa electrică s-a anulat
brusc.

1913-Onnes a fost recompensat cu premiul Nobel

pentru cercetările sale în acest domeniu.

1933-Walther Meissner și Robert Ochsenfeld au descoperit că

un material supraconductor expulezează câmpul magnetic.
Acest fenomen este astăzi cunoscut ca efectul Meissner (-
Ochsenfeld). Efectul Meissner este atât de puternic,încât un
magnet poate fi levitat deasupra unui material
supraconductor.
Efectul Meissner
(numit și efectul Meissner-Oschenfeld)
Reprezintă expulzarea liniilor de câmp magnetic ale unui metal
dacă acestui metal îi este atribuită o stare de
supraconductibilitate. Prin măsurarea distribuției de flux
magnetic în afara unor specimene de plumb și de cositor,în timp
ce acestea erau răcite sub temperatura critică în prezența unui
câmp magnetic.
Bucla supraconductoare
• Lipsa rezistenței electrice într-un circuit supraconductor
conduce la efecte unice. Într-un astfel de circuit, menținerea
curenților mari este posibilă fără aplicarea niciunei tensiuni
externe.
• S-a demonstrat pe cale experimentală faptul că inele din
materiale supraconductoare pot susține curenți prin ei ani la râ
• nd, fără aplicarea unei tensiuni. Practic, nu există o limită
teoretică a perioadei de timp pentru care acești curenți pot fi
susținuți într-un circuit supraconductor. Acest efect pare a fi o
formă de mișcare perpetua.
• De fapt, nu există nici o lege a fizicii care să nu permită
existența acestui tip de mișcare, ci doar o lege a fizicii care
spune că un sistem nu poate genera mai multă energie decât
consumă. În cel mai bun caz, o „mașină de mișcare perpetua”
poate doar să stocheze energie, nu să o și genereze.
Efecte complementare
 Explicarea mecanismului de supraconducţie
 În 1957 Bardeen, Cooper şi Schrieffer elaborează
o teorie cuantică a fenomenului, bazată pe
'perechile Cooper'.
 Nu este încă înțeles exact motivul pentru care
materialele supraconductoare se comportă în acest fel.
Una dintre teorii susține că electronii se deplasează în
grupuri (grupuri Cooper) prin conductor și nu
individual cum este cazul deplasării normale ale
electronilor; acest lucru ar avea o legătură directă cu
deplasarea lor fără frecare. Este interesant de
menționat faptul că și în cazul fluidelor există un
fenomen similar, denumit suprafluiditate, rezultând
într-o curgere fără frecare a moleculelor, în special în
cazul heliului lichid.
Utilitatea supraconductorilor
 Supraconductibilitatea promite un comportament ieșit
din comun al circuitelor electrice. Dacă rezistența
conductorilor ar putea fi eliminată complet, nu ar mai
exista pierderi de putere sau ineficiente în sistemele
de putere datorate rezistențelor parazite. Eficiența
motoarelor electrice ar putea creste spre 100%.
 Componente precum condensatorul sau bobina, ale
caror caracteristici sunt „stricate” de rezistența
inerentă a conductorilor din care sunt construite, ar
putea fi considerate ideale în adevăratul sens al
cuvântului.
 Deși există astfel de aplicații, utilitatea lor practică
este destul de scăzută datorită problemelor
întâmpinate cu menținerea temperaturilor extrem de
scăzute.
Temperatura de tranziție
 Pragul de temperatură la care materialul trece din faza
de conductibilitate normală la supraconductibilitate,
poartă numele de temperatură de tranziție, sau
temperatura critică. Pentru supraconductorii „clasici”,
temperatura de tranziție se situează în jurul valorii de
zero absolut.
 Ideal, un supraconductor ar trebui sa funcționeze la
temperatura camerei, sau cel puțin la o temperatură
suficient de „ridicată” încât să poată fi menținută cu
echipamente de răcire relativ ieftine.
Temperaturile critice pentru câteva substanțe uzuale sunt prezentate în tabelul alăturat.

Material Element/Aliaj Temperatura critica (oC)

Aluminiu element -271,8
Cadmiu element -272,44
Plumb element -265,8
Mercur element -268,84
Niobiu element -264,3

Toriu element -271,63

Staniu element -269,28
Titaniu element -272,09
Uraniu element -272
Zinc element -272,09
Niobiu/Staniu Aliaj -254,9
 Aplicații
 Levitația magnetică ( trenurile MAGLEV);
 Biomagnetism (Rezonanța mangnetică RM);
 Magnetoencefalografia (MEG) ;
 Acceleratoare de particule;
 Cabluri pentru transportul energiei electrice (HTS);
 Microprocesoare cu joncțiuni Josephson;
Un tren cu levitație magnetică, sau Maglev, este un tren care utilizează
câmpuri magnetice puternice pentru a-și asigura sustentația și a avansa.
Spre deosebire de trenurile clasice, nu există contact cu șina, ceea ce
reduce forțele de frecare și permite atingerea unor viteze foarte mari
(anumite sisteme ajung la 550 km/h).
 Cabluri la CERN : sus, cabluri folosite la LEP; jos, cabluri
supraconductoare folosite la LHC.

Large Hadron
Collider (engleză
pentru „Mare
Accelerator de
Hadroni”; pe scurt
LHC) este un
accelerator de
particule, construit
la Centrul European
de Cercetări
Nucleare (CERN).

LEP (Large Electron Position Collider), numele celei mai mari

mașini de studiat particule elementare, aflată la Geneva.
Rezonanța Magnetică
(RM)
 1946 Bloch (Stanford University) și Purcell (Harvard
University) – (independent unul de celălalt)
descoperă fenomenul de rezonanță (premiul Nobel
în 1952) și realizează prima aplicație:
spectroscopia RMN în studiul structurii moleculare
 1967 Jackson aplică primele studii de
spectroscopie pe țesuturi vii și obține primul
semnal RMN provenit de la țesutul unui animal
 1971 Damadian arată că țesuturile canceroase au
semnal RMN diferit de cel al celor sănătoase
 1974 Lauterbur realizează primele imagini ale
țesutului unui animal cu ajutorul rezonanței
magnetice nucleare
 1982 Se începe utilizarea în scop clinic a
rezonanței magnetice nucleare
Vă mulțumesc pentru atenție!