Organizarea muzeelor în Renaștere

Termenul de museion, în limba greacă, și museum,în latinește au fost folosiți și în

Antichitate pentru a se denumi sanctuarele dedicate muzelor,acele locuri unde se adunau filozofii
și învățații, având rol în acele timpuri ca instituții superioare de învățământ și de cercetare.1

De aici și pâna definiția actuală a muzeului dată de Consiliul Internațional al Organizării

Muzeelor (I.C.O.M.), ce funcționează pe lângă U.N.E.S.C.O. care consideră muzeul o Instituție
permanentă, creată pentru conservarea, cercetarea, punerea în valoare prin diferite mijloace , și
mai ales expunerea petru încântarea, instruirea și educarea publicului, a colecțiilor de obiecte de
interes artistic, istoric,științific și tehnic, timpul așează peste edificiile istorice un interes ce ține
într-o mare măsura de perioada istorică dar și de unele personalități care au înțeles valoarea în
timp a acestor edificii. Scopul muzeului este acela de transmitere a informației sau a cunoașterii
pentru toți , prin mijloacele de care dispune, mai ales de natură educativa, fiind mai inainte de
toate în serviciul umanității după cum definește rezoluția celei de a XI-a conferință generală a
I.C.O.M.-ului din septembrie 1971.2

1
Nicolescu, Corina ”Muzeologie Generală”, Editra Didactică și Pedagogică Bucuresti 1979, pag 15

2
Idem. Pag 7.
1
 Astfel preocuparea de vestigiile trecutului , prin care omenirea a învățat să respecte treptat
propriile sale creații artistice și mărturiile istorice, aluat naștere încă în civilizațiile străvechi iar
Grecia ocupă primul loc.3

Antichitatea greacă și romană demonstrează o atitudine de mare grijă față de bunurile

culturale, în timpul ei întemeindu-se primele muzee și edificându-se numeroase monumente,fără
să mai amintim de dezvoltarea de exceptie pe care a cunoscut-o artele.4Vitruvius un vestit arhitect
din vremea lui Augustus , în tratatul său ”De arhitectura” se preocupa chiar de alegerea locului
pinacteclor,recomandând ca edificiile în care sunt păstrate operele de artă să fie expuse la nord,
pentru a se evita lumina directă a soarelui, distrugatoare pentru pictură. În același timp
recomanda orientarea construcțiilor de biblioteci spre răsărit, pentru a oferi cititorilor o lumina
adecvată studiului. În antichitatea greco-romană bibliotecile erau decorate cu statui ale unor
personalități idee are de alminteri se va relua și mai târziu în Renaștere,tranmițându-se multă
vreme după aceea pâna în secolele XIX.Astfel bibliotecile devin intr-o mare măsură și
muzee.Împăratul Adrian dorind ca unele din cele mai frumoase locuri vizitate , sub raportul
peisajelor și al monumentelor,să fie reprodus în așezarea tiburtină, greu însă de spus în ce măsură
s-a și putut realiza acest lucru. 5

Începând însă cu ”Renașterea carolingiană” civilizația Europei occidentale se va întoarce

periodic spre antichitate în domeniul artei,filozofiei și literaturii 6.Pasiunea pentru antichitatea
greco-romană a fost numită nostalgic aurea aetas cu numeroși adepți atât în rândul artiștilor cât și
al păturilor avute, cauzează uneori pagube și distrugeri, mai ales prin lipsa de metodă și
discernământ, dar și prin mijloacele primitive de lucru. 7 Pe lângă tezaurele bisericilor și
mânăstirilor, după moda romanilor, și primiii reprezentanți ai Evului mediu european vor începe
să pună bazele unor colecții particulare. Primii colecționari au fost amatori preocupați de
adunarea obiectelor insolite, rare,destinate plăcerii lor sau a unui cerc restrâns de privitori. Astfel
3
Idem.pag 14

4
Opriș,Ioan ”Ocrotirea Patrimoniului Cultural – tradiții, destin, valoare” Editura Meridiane 1986, pag 15

5
Nicolescu Corina,op.cit.pag.15-16

6
Eva Mârza, ”Muzeologie Generală” editată de Ministerul Educației și Cercetării Universitatea 1 Decembrie din Alba
Iulia Facultatea de Istorie și Filologie, Alba Iulia 2004, pag 22

7
Ioan Opriș , ”Ocrotirea patrimoniului cultural” Ed. Meridiane 1986, pag. 17
2
că dintre primii colecționari atestați documentar amintim pe Giordano Orsini de la roma, care in
secolulal al XII –lea a pus bazele unui abinet de antichități, care se va transforma în timp într-un
muzeu public.8

Astfel că Renașterea a restabilit în concepția omului din secolul al XV lea respectul pentru
antichitatea clasică, idee care a stârnit cercetarea în acest domeniu paână în pragul veacului
trecut. Interesul pentru arta antică și pentru strângerea vestigiilor greco-romane se impune tot
mai puternic în lumea artiștilor, care văd în aceste opere modelele lor ideale, pe care își
întemeiează întreaga lor formație. În Italia, încă din această epocă, colecțiile muzeale dețin ur lol
deosebit în învățământul artistic, idee care va genera înființarea galeriilor de pictură și sculptură
în toată Europa până în secolul al XIX-lea.

Pictorul Montegna, format la școala lui Francesco Squaricione din Padova,a moștenit de
la acesta admirația pentru creațiile Antichității, ocupându-se cu arheologia , astfel încât și-a creat
un muzeu vestit la Montova, fiind prețuit de principii florentini din familia Medici ca un mare
expert. Constituirea de colecții era răspândită în lumea artiștilor, dar mai ales aceea a nobilimii și
marei burghezii din orașele italiene, centrele principale fiind Florența , Roma, Veneția etc. Unii
mari artiști ca Donatello, Verrochio, Bertoldo erau folosiți ca experți și conservatori ai colecțiilor
stânse de familia de Medici. Rafael a avut rolul de conservator al muzeelor și antichităților
Romei, în vremea papei Iuliu II.

În această vreme termenul de muzeu este folosit pentru a defini o colecție de obiecte rare
și prețioase. Colecția de manuscrise și geme a lui Laurențiu Magnificul este numită ”museo dei
codici e cimeli artistici”.Norocul de a se fi păstrat inventarele acestor mari tezaure artistice create
de principii din familia Medici, constituind până astăzi fondul principalal unor vestite muzee din
orașul Florența, ne dă posibilitatea de a cunoaște în mod cert componența lor, de caracter
complex și eteroclit. În primul rând s-au strâns medaliii din materiale prețioase, geme și camee, al
căror număr era de șaptesprezece mii; apoi ”tavole greche” adică icoane bizantine, pătrunse în
număr mare, mai ales prin neguțătorii de antichități din Veneția, unde la acea vreme se mai
găseau valori prețioase ale artei bizantine, , salvate de la dezastrul căderii Constantinopolului sub
turci. 9
8
Eva Mârza,op cit. Pag 22

9
Corina Nicolescu, op. Cit. Pag 19-20
3
 O casă sau un palat al unui principe din renaștere adăpostea totodată și instrumente
muzicale, medalii vechi sau contemporane, tapiserii de Arras,covoare orientale stampe etc.10

Renașterea aduce cu sine refuzul absolutismului dicataturii spirituale a bisericii și

plasează în centrul atenției Europei omul în complexitatea lui, pe lângă omul are-și întoarce
privirea spre Antichitatea greacă și romană; învață limba greacă; copiază și chiar se tipărec autori
clasici. Artiștii epocii crează opere de artă în Italia, Spania, Franța opere ce vor uple colecțiile
particulare și mai târziu cele mai importante galerii de artă și muzee europene. Renașterea este
caracterizată ca o deșteptare culurală, reprezentată prin afirmarea scriitorilor, artiștilor, filologilor
și filozofilor.11

La Roma activitatea cea mai intensă de strângere a obiectelor antice o întreprind

papii.Dorința de colecționare a atras după sine respectul și ideea păstrării monumentelor și
obiectelor de artă antică.12

Se cunoaște inventarul colecției papei Paul al II-lea adăpostită în Palazzo Venezia de la

Roma. Edificiu propriu zis este un monument al Renașterii, iar în ele a fost adăpostită și celbra sa
colecție – antiquarium cu obiecte prețioase:geme ,camee, tablouri, bijuterii, piese numismatice,
statui etc. Acest ansamblu a fost reorganizat de Benedict al XIV-lea și devenea la 1749, Muzeul
de pe Capitoliu. Papii prin cultura lor și acesul la opere de artă vor crea importante colecții de
artă, dar vor fi și patronii marilor artiști ai vremii.13

Papa Nicolae V interzicea folosirea construcților antice drept cariere de piatra sau de
marmură pentru edificiile noi.Mai târziu, papa Sixt IV dă o bulă prin care interzicea exportul
antichităților. În aceeași vreme însă, goana după obiectele de artă antică duce la adevărate
expediții ”arheologice”, așa cum face Papa Paul al III-lea, spoliind monumentele celebre ale
Romei – forumul lui Traian, templul lui Neptun, grădinile lui Cezar, termele lui Caracalla și

10
Ibidem.

11
Eva Mârza,op cit. Pag 22-23

12
Corina Nicolescu, op. Cit. Pag. 20

13
Eva Mârza,op cit. Pag 23
4
Dioclețian – și contribuind, intr-o mare măsură, la distrugerea monumentelor romane, atât cât se
mai păstrau în sec. XVI.14

Avântul cu totul deosebit în viața muzeelor Romei adat-o însă Papa Sixt IV, înălțând la
1471muzeul de pe Capitoliu, iar după el Iuliu al II-lea , care a strâns la Vatican statuile celebre ale
Antichității, în grădina aflată între Belvedere și noile construcții ridiate după modelullui
Bramante.. Evenimentul cel ami important al acestei etape a fost descoperirea celebrului grup
statuar helenistic Laocoon, descris încă din antichitate de scriitorul roman Plinius cel Tânăr.

Ideea de colecționare și cercetare a antichităților greco romane se va răspândi nu numai în

întreaga Italie dar și în toată Europa, în primul rând în Franța și Germania. Admirația sporită
pentru operele de artă antică, căutarea, cercetarea și colecționarea lor va constituii țelul principal
al multor muzee.la începuturile lor. 15

Înjurul anului 1542 apare o nouă modalitate de obținere a pieselor de valoareprin licitație
publică , care are loc pentru prima oara la Anvers în Belgia.

Renașterea este perioada unor mari colecționari, colecțiile lor parțial sau total pot fi
regăsite astăzi în toate muzeelelumii. Este și o perioadă a mecenatismului datorat principilor
medievali, fețelor bisericești sau pur și simplu persoanelor iubitoare de artă.16

14
Corina Nicolescu,idem.

15
Ibidem.

16
Eva Mârza,op cit. Pag 25
5
6