Conf.dr.

Mihaela Denisia Liușnea

 Muzeologia este ştiinţa despre muzeu, care studiază
„comportamentul instituţiei muzeu în scopul dezvoltării şi
optimizării activităţilor sale în conformitate cu necesităţile
societăţii” (Florescu 1998)
 Muzeologul francez G.H. Rivière considera că „muzeologia este o
ştiinţă aplicată, ştiinţa muzeului. Ea studiază istoria şi rolul lui
în societate, formele specifi ce de cercetare şi conservare fi
zică, de prezentare, de animare şi de difuzare, de organizare şi
funcţionare, de arhitectură nouă şi muzealizată, siturile primite
sau alese, tipologia sau deontologia” (Rivière 1981)

 Muzeografia defineşte totalitatea practicilor legate de muzeologie.

 Şcoala Muzeologică din Brno a definit muzeologia ca o „ştiinţă care studiază
relaţia specifi că dintre om şi realitate şi constă în colectarea şi păstrarea,
conştientă şi sistematică, şi în aplicarea ştiinţifi că, culturală şi educativă a
obiectelor inanimate, materiale, mobile (mai ales tridimensionale) care sunt o
mărturie documentară a dezvoltării naturii şi societăţii” (Gregorowa 1980).
 Muzeologia a apărut ca ştiinţă în 1883 de către J. G. Th. von Graesse în articolul
său „Muzeologia ca ştiinţă” apărut în revista Zeitschrift für Museologie und
Antiquitätenkunde.
 Începând cu anii 60‫ ۥ‬ai secolului XX, muzeologia este introdusă ca disciplină
ştiinţifi că în mai multe universităţi din diverse ţări ale lumii, sunt create primele
Centre de cercetare muzeologică, sunt publicate numeroase studii, apar
diverse teoretizări muzeologice.
 După îndelungate controverse şi discuţii de specialitate, muzeologia a fost defi
nită de ICOM (Consiliul Internaţional al Muzeelor) ca ştiinţă a muzeului, care
studiază istoria şi condiţiile muzeului, structura şi rolul său în societate, sistemul
specifi c de organizare, cercetare, conservare şi educaţie, raporturile cu mediul
natural, precum şi clasifi carea şi organizarea diferitelor tipuri de muzee.
 Este o ştiinţă teoretică independentă pentru că are „un obiect de
studiu specifi c, studiază evoluţia şi principiile de organizare a
muzeului, elaborând şi fundamentând teoretic aceste principii, care,
apoi, sunt transpuse în practică prin metodele, tehnicile şi
procedeele muzeografi ce cu care se operează în activitatea
muzeului. Este o ştiinţă interdisciplinară, deoarece îmbină două
laturi afl ate în strânsă interdependenţă, fiecare antrenând mai
multe discipline academice. Prima dintre acestea defineşte
muzeologia ca ştiinţă care caută să elaboreze teorii şi să găsească
mijloacele cele mai potrivite pentru transmiterea membrilor
societăţii, pe cale vizuală, orală şi scrisă, diferite aspecte legate de
ştiinţă, tehnică, cultură şi artă. Acest vast câmp de activitate pune
muzeologia în strânsă legătură cu disciplinele umanistice. Cealaltă,
prin scopurile sale de conservare şi restaurare a patrimoniului
cultural, are trăsături comune cu medicina şi cu fitopatologia.
 Sunt În spaţiul românesc binecunoscute concepţiile în domeniu ale lui Al.
Tzigara-Samurcaş, Romulus Vuia, Dimitrie Gusti, Grigore Antipa, George
Oprescu.
 Instituție care se ocupă cu strângerea, păstrarea, cercetarea,
punerea în valoare și expunerea obiectelor care prezintă
interes istoric, științific, artistic etc.;
 clădire în care sunt păstrate și expuse astfel de obiecte.
 Elemente de structură a clădirii muzeului: principii de
expunere; condiții de depozitare; elemente de securitate a
pieselor și persoanelor.
The British Museum
 între cele mai vechi muzee din lume şi primul muzeu
naţional public, a fost fondat în 1753, şi deschis
publicului în 1759, pe baza colecţiei personale a
medicului şi colecţionarului Sir Hans Sloane. De
atunci si pana acum, colectia Muzeului Britanic a
depasit 6 milioane de elemente, obiecte de arta din
toata lumea, incluzand Egipt, Asia de vest, Grecia,
Roma antica si alte locatii ale vechiului continent.
Între artefactele expuse în cele 94 de galerii,
provenite de pe toate continentele, ilustrând şi
documentând istoria culturii umane de la începuturile
sale până în prezent, figurează şi un fragment din
Columna lui Traian. Una dintrele piesele de mare
valoare este Piatra din Rosetta, o stelă egipteană
datând din timpul domniei regelui Ptolemeu al V-lea,
cu prima traducere cunoscută de hieroglife, pentru a
căror descifrare savanţii au avut nevoie de 20 de ani.
 Dupa relocarea din 1997, Muzeul Britanic primeste Sir Hans Sloane
astfel un spatiu mult mai larg, permitand aparitia
Marii Curti (Great Court), cu a sa cuploa
impresionanta, care nu pare sa fie sustinuta de niciun
pilon vizibil.
 http://www.360x.ro/muzee.html
Muzeul Băncii Naţionale a României
Vasa Museum, Stockholm
Muzeul Vatican (Vatican)
Muzeul Metropolitan de Artă (New York)
Musée d’Orsay, aflat în capitala Franței, găzduiește cea mai mare colecție de artă
impresionistă și post-impresionistă din lume (1848 – 1914) - 1.100 de tablouri. Clădirea a fost
gândită la început ca o gara pentru Expoziţia Universală din anul 1900. A devenit muzeu doar din 1986.
Muzeul Luvru (Paris)
 În Franţa, primul muzeu deschis publicului a fost
Luvrul, la Paris, în 1793, în timpul Revoluţiei
Franceze, care a permis, pentru prima dată, accesul
liber la fostele colecţii regale, pentru toate categoriile
sociale. După ce Napoleon a fost învins, multe dintre
comorile acumulate de el au revenit, treptat, la
proprietarii lor. Planul lui nu a fost pe deplin realizat,
dar conceptul unui muzeu ca agent de fervoare
naţionalistă a avut o influenţă profundă în toată
Europa.
 Unul dintre cele mai mari muzee din lume, cel mai
vizitat muzeu de artă şi monument istoric, Luvrul este
un punct de reper al Parisului. Emblema muzeului, La
Gioconda sau Mona Lisa lui Leonardo da Vinci, a
ajuns aici după multe peripeţii. Tabloul a fost expus,
mai întâi, la Palatul Fontainebleau, apoi la Versailles,
abia mai târziu la Luvru.
 În august 1911, s-a constatat dispariţia tabloului din
muzeu, iar poetul Guillaume Apollinaire a fost
suspectat de furt, alături de Pablo Picasso. Apoi, a
reieşit că un angajat italian al muzeului Luvru îl furase,
pentru a-l vinde unui negustor de artă din Florenţa.
Recuperat, tabloul a fost expus în oraşe italiene,
revenindla Luvru în 1913. O copie a celebrului tablou
a fost descoperită la Muzeul Prado, pictată, se pare,
în secolul al XVI-lea, de unul dintre discipolii lui
Leonardo.

Gioconda
 Muzeul Prado, din Madrid, a fost fondat în 1785 de către Carol al III-lea al
Spaniei, şi deschis publicului în 1819. Superba galerie de tablouri (8.600 de
picturi) este factorul care conferă muzeului renumele internaţional.
Indiscutabil, la Prado se află cele mai mari colecţii ale artiştilor spanioli
Diego Velázquez şi Francisco Goya, dar şi ale lui Hieronymus Bosch,
favorit al Regelui Filip al II-lea al Spaniei.
Galeria Accademia (Italia, Florența)
Acest muzeu este considerat a fi casa sculpturii David a faimosului Michelangelo.
Conține o multitudine de sculpturi ale artistului, cât și alte opere Renascentiste.
Acest muzeu a fost fondat în anul 1784 de către Ducele Toscanei, Pietro Leopold.
Muzeul Ermitaj, St.Petersburg, Rusia
Este considerat a fi cel mai vechi si cel mai clasic muzeu din lume fondat din 1764. Deschis
din 1852 detine o bogata colectie de nu mai putin de 3 milioane de obiecte de arta.
Muzeul Național Cotroceni (București)
Biblioteca Regelui Ferdinand,
 Rijksmuseum (Amsterdam)
Considerat cel mai vechi muzeu universitar din lume, muzeul Ashmolean din Oxford a
fost înfiinţat în cadrul Universităţii Oxford, dobândind, în 1677, prima sa colecţie,
cabinetul de curiozităţi al lui Elias Ashmole, un britanic anticar, politician, astrolog şi
iniţiat în alchimie. Colecţia includea monede antice, cărţi, gravuri, specimene geologice
şi zoologice – unul dintre ele, ultima pasăre Dodo văzută în Europa, însă pasărea
împăiată a fost atât de mâncată de molii, încât au mai rămas din ea numai capul şi o
gheară. Astăzi, muzeul găzduieşte, între altele, manuscrise biblice, desene de
Leonardo da Vinci, Rafael şi Michelangelo, acuarele de William Turner şi un veşmânt
ceremonial al vestitului ofiţer britanic cunoscut ca Lawrence al Arabiei. British Museum
din Londra, între cele mai vechi muzee din lume şi primul muzeu naţional public, a fost
fondat în 1753, şi deschis publicului în 1759, pe baza colecţiei personale a medicului şi
colecţionarului Sir Hans Sloane. Între artefactele expuse în cele 94 de galerii, provenite
de pe toate continentele, ilustrând şi documentând istoria culturii umane de la
începuturile sale până în prezent, figurează şi un fragment din Columna lui Traian. Una
dintrele piesele de mare valoare este Piatra din Rosetta, o stelă egipteană datând din
timpul domniei regelui Ptolemeu al V-lea, cu prima traducere cunoscută de hieroglife,
pentru a căror descifrare savanţii au avut nevoie de 20 de ani.
În 1925, în timpul unor cercetări în
vechea Mesopotamie, pe
cuprinsul Irakului de astăzi,
arheologul britanic Leonard
Woolley descoperea o colecţie
de artefacte rare, organizate şi
etichetate. Era ceea ce unii
istorici consideră drept prima
colecţie muzeală din lume
atestată documentar, Ennigaldi-
Nanna, în străvechiul stat Ur, în
apropierea celebrului Zigurat,
reunită de o prinţesă
babiloniană, Ennigaldi, şi de tatăl
său, ultimul rege al Imperiului
Neo-Babilonian, în jurul anului
500 î.Hr.
https://britishmuseum.withgo
ogle.com/object/silver-lyre
https://www.britishmuseum.or
g/collection/object/W_1928-
1010-1-a
 Mai târziu, în jurul anului 280 î.Hr., la
Alexandria, Ptolemeu I, regele reformator al
Egiptului şi fondatorul magnificei biblioteci
dispărute, a creat şi un muzeu, pentru a servi ca
sanctuar şi loc pentru activităţi ale spiritului.
 Istoria Muzeului din Alexandria începe cu funcţia sa religioasă, de loc dedicat adorării celor
nouă muze, patroanele artelor. Între timp, muzeul a căpătat o funcţie predominant culturală,
atât datorită acestor edificii pe care le cuprindea, cât şi datorită personalităţilor culturale care
au vizitat Museionul sau chiar au ocupat diverse funcţii în cadrul său.
 Dintre acestea, de amintit sunt Zenodot, pupil al lui Homer şi primul bibliotecar din Museion,
Callimah, poet şi erudit elenist, director al Bibliotecii din Alexandria, Eratostene, fondatorul
geografiei matematice, Erasistrate, fondatorul Şcolii Medicale din Alexandria, Euclid,
părintele geometriei şi mulţi alţii.
Nava lui Faraonului Khufu (Kheops , 2589–2566 î.e.n.) în Marele Muzeu
Egiptean. Aceasta măsoară aproximativ 43,5 m lungime și 5,9 m lățime.
 În Evul Mediu, fenomenul colecţiilor a luat
avânt, ducând, odată cu fervoarea
expediţiilor de explorare, la configurarea de
galerii şi cabinete cu artefacte rare. Unele
dintre cele mai vechi muzee s-au deschis în
Italia, în Renaştere, apoi la Basel, în Elveţia,
şi la Oxford, în Anglia, majoritatea datând de
prin secolul al XVIII-lea. Deoarece exista
temerea că mulţimile ar fi stricat exponatele,
primele muzee erau adesea accesibile numai
celor din clasele medii sau superioare.

 Cea mai veche colecţie de artă din lume, Muzeele
Capitoline, de la Roma, îşi are originea în 1471,
când Papa Sixtus al IV-lea a donat populaţiei Romei
importante sculpturi antice.
 Muzeele Capitoline grupează muzee de artă şi
arheologie, în trei clădiri principale, Palazzo
Senatorio, construit în secolul al XII-lea şi modificat
după proiectele lui Michelangelo, Palazzo dei
Conservatori, ridicat la jumătatea secolului XVI şi
redefinit tot de Michelangelo, şi Palazzo Nuovo,
datând din secolul al XVII-lea.
 Muzeele Vaticane, pe locul al doilea ca vechime, în
lume, au luat naştere odată cu expunerea pentru
public a grupului statuar Laocoon, în 1506, graţie
Papei Iuliu al II-lea. Situate în interiorul Vaticanului,
ele adăpostesc opere de artă din imensa colecţie
constituită de Biserica Romano-Catolică, de-a lungul
secolelor.

Grupul statuar Laocoon

Muzeele Capitoline
Considerat cel mai vechi muzeu universitar din
lume, Muzeul Ashmolean din Oxford a fost
înfiinţat în cadrul Universităţii Oxford, dobândind,
în 1677, prima sa colecţie, cabinetul de curiozităţi
al lui Elias Ashmole, un britanic anticar, politician,
astrolog şi iniţiat în alchimie. Colecţia includea
monede antice, cărţi, gravuri, specimene
geologice şi zoologice – unul dintre ele, ultima
pasăre Dodo văzută în Europa, însă pasărea
împăiată a fost atât de mâncată de molii, încât au
mai rămas din ea numai capul şi o gheară.
Astăzi, muzeul găzduieşte, între altele,
manuscrise biblice, desene de Leonardo da
Vinci, Rafael şi Michelangelo, acuarele de
William Turner şi un veşmânt ceremonial al
vestitului ofiţer britanic cunoscut ca Lawrence al
Arabiei.
Acest muzeu face parte din lista UNESCO pentru monumente și conține
mausoleumul primului împărat al Chinei, Qinshihuang. Precum sarcofagele
Egiptenilor din antichitate, și aceste exponate fac parte din tradiția
înmormântărilor, dezvăluind obicee de mult pierdute. Colecția include 8.000 de
soldați sculptați, 130 de trăsuri, 520 de cai și 150 de membrii ai cavaleriei.
La Florenţa, Galeriile Uffizi,
considerate cel mai vechi muzeu
din Europa, au luat naştere dintr-
o colecţie de artă, într-un palat
început, în 1560, la iniţiativa lui
Cosimo de Medici, proiectat de
arhitectul renascentist Giorgio
Vasari. Lăsate moştenire de
ultimul descendent al Casei de
Medici „populaţiei Toscanei şi
tuturor naţiunilor”, galeriile au fost
deschise publicului în 1769, de
către Leopold al II-lea, mare
duce de Toscana, devenit mai
târziu împărat al Sfântului
Imperiu Roman. Devenite oficial
muzeu în 1865, galeriile sunt, în
prezent, între cele mai renumite
din lume, găzduind capodopere
ale artei universale
Colectii muzeale in Piatra Neamt, judetul Neamt
 Muzeul Arheologic de Sit Cucuteni

Ea cuprinde o suprafață de aproximativ 10.000 ha care are ca punct central de atracție unul dintre
mormintele tumulare princiare geto-dacice din sec IV î. Hr. descoperite pe Dealul Gosan, protejat în cadrul
unui muzeu (Muzeul de Sit arheologic de la Cucuteni). El a fost descoperit la doar câteva sute de metri
depărtare de necropola tumulară, pe platoul dealului Laiu și este compus din peste 70 de obiecte de
prestigiu aparținând epocii dacice, cu o greutate totală de peste 2,5 kg.
 MĂNĂSTIREA SUCEVIŢA

Situată în satul cu acelaşi

nume, pe valea pârâului
Suceviţa, la o distanţă de 18 km
sud-vest de oraşul Rădăuţi,
Mănăstirea Suceviţa a fost
zidită în ultimele decenii ale
secolului al XVI-lea, cu
cheltuiala întregii familii de
boieri Movilă dintre care
Ieremia a domnit în scaunul
Moldovei între anii 1595-1606.
Mănăstirea Putna, cea mai de seamă
ctitorie a lui Ştefan cel Mare, se află la
28 km de Rădăuţi. Construcţia ei a
început la 10 iulie 1466 şi s-a încheiat
în 1469, iar în 1481 erau ridicate şi
fortificaţiile care o apărau ca pe o
cetate. Mănăstirea are şi o legendă
consemnată de cronicarul Grigore
Ureche în „O samă de cuvinte”,
privitoare la începuturile construcţiei şi
anume că domnitorul s-a urcat pe
vârful alăturat al unui munte mai mic şi
a tras cu arcul şi unde a căzut săgeata,
a ridicat altarul. Acum este ridicată pe
acel vârf o cruce. Se spunea că ar fi
fost acolo pe acea vreme un schit de
lemn.
Mănăstirea Bistrița - Zidită cu prilejul
lucrărilor de reînnoire iniţiate de Petru
Rareş, fosta școală domnească, o clădire
de piatră din secolul al XVI-lea, se află în
imediata apropiere a turnului de intrare, în
colțul sud-vestic al incintei.
Restaurată în perioada 1983-1984, ea a
fost transformată astăzi în muzeu şi
impresionează prin originalitatea tavanului,
susţinut de bârne masive de brad, care s-
au conservat surprinzător de bine.
Marele clopot dăruit de Ştefan cel Mare, cu
o greutate de aproximativ 800 kg, reţine
atenţia încă de la intrarea în muzeu.
Acesta este împodobit cu o inscripţie în
limba slavonă şi o frumoasă stemă a
Moldovei, realizată în genul vechilor semne
heraldice.
„Icoana Maicii Domnului, înconjurată de sfinți” (secolul
XVI), în care Hristos este prezent de două ori: Prunc în
brațele Maicii Sale, și Dumnezeu – sub chipul de pe
mahrama Veronicăi – așteaptă să fie descoperită. Alături,
tot într-o icoană din secolul XVI este înfățișată „Punerea în
mormânt a Domnului”, cu doi îngeri tânguindu-se. În
partea dreaptă, ne putem închina Sfântului Ierarh Nicolae,
șezând pe tron, înfățișat într-o veche icoană așezată pe un
tetrapod.
„Cele mai vechi obiecte și, totodată, cele mai prețioase din muzeu sunt clopotul de
800 de kg, datând din anul 1494, pe care l-a donat Ștefan cel Mare, apoi stema
Moldovei de la începutul secolului al XV-lea, un epitaf din 1428, donat de
Alexandru cel Bun și lucrat probabil de soția acestuia”, afirmă ierodiaconul Vasile,
ghidul Mănăstirii Bistrița.
Catapeteasma pictată și sculptată de
Ieroschimonahul Daniil
Muzeul Mănăstirii Pângăraţi
Mănăstirea ctitorită de voievodul Alexandru
Lăpuşneanu a adăpostit între zidurile sale
adevărate comori şi aşezăminte de artă şi
cultură. Din cauza istoriei moderne foarte
zbuciumate, multe din vestigiile istorice ale
mănăstirii s-au pierdut, au fost risipite, jefuite
sau, în cazul cel mai fericit, adunate în
colecţiile altor muzee mănăstireşti şi
naţionale, aşteptând a fi recuperate. Însă o
parte prețioasă se păstrează și astăzi în
încăperile muzeului acestei mănăstiri.
Petru Rareş
 Expoziții speciale:
 expoziții tematice;
 expoziții dedicate unor grupuri țintă specifice;
 depozite deschise.
 Patrimoniul cultural este alcătuit din patrimoniu tangibil, adică
material (bunuri culturale imobile, bunuri culturale mobile) şi
patrimoniu intangibil/imaterial/oral.
 Patrimoniul poate, deci, include:
 clădiri (case, conace, edificii de cult, şcoli, spitale, gări);
 instalaţii tehnice (mori, ateliere, fabrici, poduri);
 centre istorice ale localităţilor (cu străzi, pieţe, fronturi de case);
 peisaj cultural (drumuri, aşezări, amenajări agricole);
 cimitire;
 vestigii arheologice (ruine, movile, fortificaţii, urme materiale);
 bunuri culturale mobile (obiecte, cărţi, documente, arhive,
specimene naturale);
 patrimoniu oral (credințe, folclor oral, limbă, muzică, dansuri,
tradiţii, meşteşuguri).
 Evidenţa bunurilor care fac parte din
patrimoniul muzeal este ţinută prin Registrul
informatizat pentru evidenţa analitică a
bunurilor culturale, document permanent,
având caracter obligatoriu, cu menţinerea
registrelor de inventar şi a documentelor
primare.
 Registrul informatizat pentru evidenţa
analitică a bunurilor culturale este alcătuit pe
baza unui model unic, aprobat prin ordin al
Ministrului culturii și cultelor , cu avizul
Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
Podoabe şi veşminte în Moldova
medievală
Podoabe şi veşminte în Moldova
medievală
 Protejarea patrimoniului cultural este definită de
ansamblul care asigură identificarea, cercetarea,
inventarierea, conservarea, restaurarea și
valorificarea, în vederea accesului tuturor la
cultură și transmiterea patrimoniului generațiilor
viitoare. Aceste măsuri coexistă în viața muzeului,
sunt strâns legate și nu pot exista una fără
cealaltă.
 Conservarea și restaurarea cuprind toate
activitățile de păstrare a patrimoniului din
expozițiile și depozitele muzeale. Aceste activități
sunt realizate de către personalul de specialitate –
conservator sau restaurator, după caz.
A. PATRIMONIU TANGIBIL B. PATRIMONIU INTANGIBIL
 bunuri culturale mobile si imobile,  obiceiuri, credinte, muzica,
monumente, ansambluri, situri
arheologice etc.: folclor oral etc..
 - cladiri, edificii de cult, conace,
castele, scoli, asezari etc.  bunuri culturale care tin de
 - monumente istorice, traditii, folclor, ritualuri,
comemorative, cimitire, fortificatii,
urme materiale ale unor epoci istorice limba, toponimii etc.
sau de cultura , materiale arheologice
s.a.
 - bunuri culturale mobile (obiecte,
documente, arhive, bunuri cu
semnificatie artistica si religioasa,
bunuri cu semnificatie
etnografica,stiintifica, tehnica si
altele)
 - Foarte vechi - vechime peste 400 de ani,
adica mai vechi de anul 1600
 - Vechi - care au o vechime intre 200 - 400 de
ani, respectiv din intervalul anilor 600 - 1800
 - Relativ vechi - constructiile din perioada
anilor 1800 - 1914
 - Recente - constructiile care au mai putin de
100 de ani vechime -1914-1950
 Patrimoniul muzeal reprezinta o componenta a patrimoniului cultural
national , adica acea parte din patrimoniul national incredintata unui
detinator ( muzeu, colectie, laica sau ecleziala) cu scopul de a o proteja,
valorifica, restaura si ocroti corespunzator
 Patrimoniul muzeal, indiferent de detinator, este definit ca
fiind totalitatea bunurilor, drepturilor si a obligatiilor cu caracter
patrimonial ale muzeului sau, dupa caz, a colectiilor publice asupra
unor bunuri aflate in proprietate publica sau privata.
 Patrimoniul colectiilor de arta ecleziastica cuprinde o mare varietate de
bunuri culturale, atat bunuri care au fost create si au fost folosite in
scopuri liturgice (odajdii, candele, potire, carti bisericesti, manuscrise,
obiecte din lemn sculptat, piese de ceramica etc), cat si obiecte de uz laic
provenite din diverse surse. Unele dintre aceste bunuri sunt pasibile (in
urma evaluarii si clasarii) sa faca parte din categoria tezaur, dar cele mai
multe pot fi incluse in categoria fond, in functie de evaluarea
patrimoniului colectiei respective.
 Patrimoniul muzeal este alcatuit din totalitatea
bunurilor, a drepturilor si obligatiilor cu caracter
patrimonial ale muzeului (art. 8/1, Legea 311/2003). Deci,
in aceasta categorie nu intra - asa cum se face uneori
confuzia - numai patrimoniul cultural detinut, ci toate
bunurile mobile si imobile care fac parte din inventarul
unui muzeu sau a unei colectii. Spre exemplu:
 - bunuri imobile de valoare exceptionala (arheologica, istorica,
artistica, memorialistica s.a.m.d.);
 - situri si rezervatii arheologice, istorice, arhitecturale
(monumente) etc;
 - bunurile clasate in patrimoniul cultural national;
 - bunuri cu rol documentar, educativ, ilustrativ etc, ce pot fi
folosite in cadrulunor expozitii sau a unor manifestari muzeale.
 Potrivit legislatiei române, protejarea
patrimoniului este obligatorie pentru absolut
toti detinatorii si implica urmatoarele activitati :
 - inventarierea si evidenta/ intocmirea fiselor de
evidenta
 - pastrarea si conservarea/ intocmirea fiselor de
conservare
 - valorificarea / punerea in valoare prin activitati
specifice
 - comunicarea / introducerea in circuitul stiintific
 Evidenta bunurilor culturale din patrimoniu este o
operatiune obligatorie, prioritara ce cade in sarcina
persoanei desemnata oficial sa gestioneze aceste
bunuri (muzeograf, conservator, gestionar sau potrivit
modului de incadrare a personalului). Este important
sa se retina ca din momentul in care - prin decizie
oficiala - a fost desemnata persoana care sa
administreze patrimoniul respectiv, aceasta devine
responsabila si este obligata sa ia toate masurile pe
care le impune legea pentru corecta pastrare a
evidentei scriptice si pentru modul de administrare a
patrimoniului incredintat.
 Prin clasare se intelege operatiunea (procedeul) de stabilire a acelor
bunuri culturale de valoare exceptionala care fac parte (sunt pasibile de a
face parte) din patrimoniul cultural national mobil. Operatiunea de
"clasare" este deci o operatiune de selectie, pe baza studiilor si
expertizelor efectuate de catre specialisti, care apreciaza valoarea
deosebita a unui obiect din patrimoniu pe criteriile vechimii unicitatii,
raritatii, valorii istorice, stiintifice, documentare etc.
 - bunuri arheologice si istorico-documentare de valoare exceptionala (spre
exemplu: piese vestimentare, marturii privind istoria vietii religioase,
manuscrise, carti rare, si carti vechi, obiecte cu valoare memorialistica,
fotografii, documente de arhiva etc);
 - bunuri cu semnificatie artistica exceptionala (spre exemplu: opere de arta
plastica, lucrari de arta decorativa - mobilier, ceramica, metal, lemn, podoabe
s.a., obiecte de cult - icoane, broderii, orfevrarie, mobilier religios s.a).
 - bunuri cu semnificatie etnografica exceptionala;
 - bunuri de importanta stiintifica exceptionala;
 - bunuri de importanta tehnica exceptionala.
 Conservarea înseamnă totalitatea măsurilor care au scopul de a prelungi existența
bunurilor culturale și implică activități specifice și complexe pentru asigurarea unei stări cât
mai apropiată de cea inițială a diferitelor materiale componente, asigurarea stabilității
microclimatului (lumina, temperatura, umiditatea), ambalarea, transportul în condiții de
securitate etc. Aceasta operează cu elemente exterioare obiectului și este realizată de
către conservator. Cu alte cuvinte, se realizează o conservare preventivă, adică se
desfășoară permanent cu scopul de a contracara acțiunea tuturor factorilor care duc la
deteriorare.
 Alături de conservarea preventivă există și un alt tip de conservare, cea curativă, care se
ocupă cu studiul cauzelor și mecanismelor, aplicarea metodelor de prevenire și
tratamentul de stopare al degradării; aceasta nu operează întotdeauna cu elemente
exterioare lucrării, astfel trece într-un domeniu foarte specializat: restaurarea

Scoică fosilă – Callista italica,

localitatea Pan
 Primum non nocere (”în primul rând, să nu faci rău” – lat.): Se
păstrează în totalitate părțile originale din obiect. Intervențiile nu
trebuie să înlăture, să diminueze, să falsifice părți ale obiectului;
 Compatibilitatea materialelor: Se folosesc materiale similare cu
originalele sau care au proprietăți fizico-mecanice cât mai
apropiate;
 Se utilizează materiale experimentate, testate în condiții controlate
pentru determinarea incompatibilităților și efectelor secundare;
 Se utilizează materiale reversibile, care pot fi îndepărtate ulterior;
cele nereversibile se folosesc numai în situații limită;
 Lizibilitatea intervențiilor: toate intervențiile asupra obiectului să fie
observabile prin examinare directă sau prin intermediul
documentației.
 Restaurarea se oprește unde începe ipoteza: Nu se fac completări
dacă lipsește mai mult de 50% din original;
 Evoluția stării obiectului se urmărește prin efectuarea de controale
periodice.
Colectii muzeale in Piatra Neamt, judetul Neamt
 Mârza Eva – Muzeologie generală, Alba Iulia,
2004
 Moldoveanu Aurel – Conservarea preventivă a
bunurilor culturale, ediţia a IV-a, Editura Cetatea
de Scaun, Târgovişte, 2011
 Hotărârea de Guvern Nr. 1546 din 18 decembrie
2003 pentru aprobarea Normelor de conservare şi
restaurare a bunurilor culturale mobile clasate
 Legea nr. 311 din 8 iulie 2003 a Muzeelor şi a
colecțiilor publice, republicată
 Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind
Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil,
republicată şi actualizată