O viaţă

GUY DE MAUPASSANT

O viaţă

Traducere de
MONICA ILADE-COSTEA

EDITURA EMINESCU
1970
2
Guy de Maupassant

Cuprins

3
O viaţă

J e a n n e , d u p ă c e -şi t e r m i n ă d e fă c u t b a g a j e l e , s e a p r o -
p i e d e fereas tr ă ; p l o a i a n u m a i c o n t e n e a .
T o a t ă 1 n o a p t e a r a f a l e l e i z b i s e r ă î n g e a m u r i ş i p e a c o - periş . C e r u l
g r e u şi î n c ă rcat c u a p ă p ă r e a spart, g o l i n d u - s e p e p ă m î n t ,
f ă c î n d u - l l ip ic io s , t o p i n d u - l c a p e z a h ă r. V a lurile d e p l o a i e
t r e c e a u p l i n e d e o c ă l d u r ă ap ă să toare. Clipocitul pîrîiaşelor
rev ă rsate u m p l e a stră zile goale şi casele, ca nişte bureţi,
sorbeau apa care pătrundea înăuntru şi se prelingea pe toţi
pereţii, de la pivniţă pînă în pod.
Jeanne, ieşită în ajun de la mînăstire, liberă în sfîrşit pentru
totdeauna, gata să simtă toate bucuriile vieţii la care visa de atîta
timp, se temea că tatăl ei nu va mai v r e a s ă p l e c e d a c ă c e r u l n u s e
l i m p e z e a ; şi, p e n t r u a s u t a oar ă în di mi ne a ţa aceea, scrut ă z ă rea.
A p o i îşi d ă d u s e a m a c ă uitas e s ă -şi p u n ă c al en da ru l î n să cule ţ ul ei d e
voiaj, L u ă d e p e perete cartonaşul î m p ă rţit în luni, care avea în
mijlocul unui desen data anului în curs, 1819, scrisă cu cifre de
aur. Apoi tăie cu creionul p r i m e l e p at ru c o l o a n e , tră g î n d cîte o linie
p e fiecare n u m e de sfînt pîn ă la 2 mai, ziua ieşirii ei din m î n ă stire.
O voce strigă de dincolo d e uşă : - J e an ne tt e! J e a n n e ră s p u n s e :
- Intră , papa! Şi tată l ei îşi fă cu apariţia.
Baronul Simon-Jacques de Perthuis des Vauds era un g e n t i l o m d e
m o d ă ve ch e, tipicar şi b u n . D is c ip ol e nt u ziast al lui J.J. R o u s s e a u ,
i u b e a n a t u r a , c î m p i i l e , p ă d ur il e,

4
Guy de Maupassant
a ni ma l el e , c u u n suflet d e î nd r ă gostit. A r is to cr at p r i n n a ş - tere, ura
din instinct anul '93; dar filosof prin tempera- m e n t şi liberal pr in
e d u c a ţ ie, u r a la c u l m e tirania, c u o u r ă d e c l a m a t o r i e şi in of en s i v ă .
M a r e a lui for ţ ă şi slă bic i u n e a lui cea mare era bunătatea, o
bunătate care n-avea destule braţe ca să mîngîie, ca să dea, ca să
strîngă la piept, o b u n ă tate d e creator, fă ră margini, fă ră rezistenţ ă , ca
paralizia unui nerv al voinţei, ca un vid de energie, aproape un
viciu.
O m al teoriei, el fă urise u n întreg p l a n d e e d u c a ţie pentru fiica
sa, voind s-o facă fericită , dreapt ă si sensibilă .
E a stă tus e a c a s ă pî n ă la d oi s p re ze ce ani, d u p ă care, c u t o a t e
p l î n s e t e l e m a m e i ei, f u s e s e t r i m i s ă l a S a c r e - C o e u r . A c o l o o ţ i n u s e
î n c h i s ă c u stră ş n ic ie , i zo la t ă , n e ş t i u t ă ş i n e ş t i u t o a r e d e l u c r u r i
o m e n e ş t i . D o r e a s - o p r i m e a s c ă înapoi la şaptesprezece ani,
pentru ca s-o scufunde el într-un fel de baie de poezie înţeleaptă
ca mai tîrziu, în mijlocul naturii fecunde, s ă -i deschid ă sufletul, să -i
alunge neştiinţa în ceea ce priveşte iubirea curată, dragostea
s impl ă a animalelor, legile senine ale vieţii.
Jeanne ieşea acum din mînăstire luminoasă, plină de via ţ ă şi
însetat ă d e fericire, do rn ic ă d e toate bucuriile, d e toate întîmplările
fermecătoare pe care şi le imaginase de ja în zilele plictisitoare, î n
n o p ţ ile lungi, î n s in gu r ă tatea s p e r a n ţ elor ei.
Părea un tablou de Veronese cu părul ei blond, stră- lucitor, c a r e
p a r c ă s e r ă s f r î n g e a ş i a s u p r a c ă rnii, o c a r n e d e aristocrat ă b ă tînd
d o a r p u ţin în trandafiriu, u m b r i t ă d e u n p u f fin, d e u n fel d e catifea
a bi a vizibil ă c în d o mî ng îi a soarele. Ochii ei erau albaştri, acel
albastru opac al figurinelor de faianţă olandeze. Avea o aluniţă pe
nara s t i n g ă ş i a l t a p e b ă rb ie , u n d e s e o n d u l a u c î t e v a f i r i ş o a r e de
păr care aproape nu se distingeau. Era înaltă, bine fă c ut ă , c u
talia z ve lt ă . V o c e a ei clar ă p ă re a c â t e o d a t ă p r e a a s c u ţ ită ; d a r rîs ul
ei d e s c h i s î m p r ă ştia în jur v e s e lie.

5
O viaţă

Deseori, cu un gest familiar, îşi ducea mîinile la tîmple ca pe nt ru a -şi

netezi p ă rul.
Alergă la tată l ei şi-l să rută, îmbrăţişîndu-l: - Ei, plecă m?
El zîmbi, îşi clătină părul albit de timpuriu, pe care-l p u r t a d e s t u l d e
l u n g , şi întins e m î n a s p r e fereas tr ă :
- C u m vr ei s ă c ă lă toreşti p e o v r e m e c a a s t a? D a r e a îl rug ă , alintată
şi iubitoare:
- P a p a , s ă pl ec ă m , te r o g m u l t ! D u p ă a m i a z ă v a fi
frumos!
- D a r m a i c ă -ta n u v a fi d e ac or d în ruptul capului! - B a d a , îţ i p r o m i t ,
asta e treaba mea.
- Dacă reuşeşti s-o convingi pe mama, eu n-am nimic împotrivă .
J e a n n e o l u ă l a f u g ă s p r e c a m e r a b a r o a n e i - a ş t e p t a s e aceast ă zi a
plec ă rii c u o ner ă bdare cres cînd ă .
D e c î n d i n t r a s e l a m î n ă s tirea S a e r e - C o e u r n u p ă ră s is e R o u e n u l ; tată l
ei n u -i p er mi s e s e nici o distrac ţie înainte d e vîrsta p e c a r e o h o t ă rîse.
N u m a i d e d o u ă ori o l u a s e c u el la Paris, cîte cincisprezece zile, dar
şi Parisul era tot oraş, iar ea n u visa decît să se d u c ă la ţară .
A c u m a v e a s ă - şi p e t r e a c ă v a r a l a p r o p r i e t a t e a lor, Peuples, în
vechiul castel al familiei ridicat pe faleza de lingă Yport; şi îşi
promitea o bucurie infinită de la a-ceastă v i a ţ ă p e m a l u l m ă rii. M a i
tîrziu e r a d e la s i n e î n ţ e l e s c ă p ă rinţii îi vor d ă rui acel loc, u n d e va
locui şi d u p ă ce se va m ă rita.
Iar ploaia, care nu mai contenea, era prima mare su- părare din
viaţa ei, Dar, după trei minute ieşi, în goană d i n c a m e r a m a m e i ,
s trigînd pr in toat ă cas a:
- P a p a , p a p a ! M a m a e d e acord, p u n e s ă î n h a m e caii! P o t o p u l n u s e
potolea deloc; s-ar putea s p u n e chiar c ă
s e înte ţ ea, cî nd caleaş ca f u a d u s ă în faţ a uşii.
Jeanne era gata să se urce în trăsură, cînd baroana c o b o r î s c ă rile,
s u s ţ i n u t ă d e o p a r t e d e s o ţ u l ei şi d e c e a - laltă d e o c a m e r i s t ă v oi ni c ă
şi înalt ă c a u n b ă rbat. E r a o

6
Guy de Maupassant
n o r m a n d ă din C au x, că reia îi d ă deai cel p u ţin d o u ă zeci de ani, d e ş i n -
a v e a d e c î t o p t s p r e z e c e . Î n f a m i l i e e r a s o c o tită într-un fel ca o a
doua fiică, pentru că fusese sora de lapte a J e an ne i. S e n u m e a
R o s a l i e . T r e a b a ei d e c ă p e tenie e r a s ă -ş i a j u t e s tă p î n a l a m e r s ,
d e o a r e c e a c e a s t a devenis e e n o r m ă în ultimii ani, din c a u z a unei
hipertrofii a inimii, de care se plîngea tot timpul.
Gîfîind, baroana ajunse la scara trăsurii, aruncă o privire la
curtea şiroind d e a p ă , şi m u r m u r ă :
- Într-adevăr, nu-i înţelept ce facem. Soţul ei, veşnic
zîmbitor, îi ră spunse:
- D u m n e a t a ai vrut-o, d o a m n ă Adelaide.
Cum baroana purta numele pompos de „Adelaide”, el îi p u n e a m e r e u
î n fa ţ ă „ d o a m n ă ”, c a u n fel d e res pect p u ţ in ironic.
Baroana îşi continuă mersul şi urcă cu chiu cu vai în tră s u r a c a r e
s cîr ţ îi d i n t o a t e încheieturi le. B a r o n u l s e a ş e z ă lîng ă ea, iar
J e a n n e şi R o s a l i e p e b a n c h e t a d i n fa ţ a lor. B u c ă tă r ea s a L u d i v i n e
aduse gră mezi de haine groase p e care le stivui pe genunchii
b a r o a n e i ş i d o u ă c o ş u r i p e care le ascunseră sub picioare; apoi se
caţără pe capră l î n g ă m o ş S i m o n , î n v e l i n d u - s e într- o p ă t ur ă c a r e o
a c o - perea cu totul.
P o r t a r u l ş i n e v a s t ă -s a v e n i r ă s ă -i s alute; î n c h i z î n d u ş a tră surii, l e
d ă d u r ă u l t i m e l e s f at ur i p e n t r u d r u m , a p o i porniră .
Moş Simon, vizitiul, cu capul aplecat, cocîrjat sub ploaie, nici
nu se mai vedea din mantaua lui cu guler triplu. V i je li a g e m e a ,
u m p l î n d d r u m u l c u a p ă şi i z b i n d î n ferestre.
în galopul cailor, trăsura coborî spre chei, trecu de-a l u n g u l
v a p o a r e l o r c a r e stă t e a u c a niş te c o p a c i d e s f r u n z i ţ i sub ploaie, cu
catargele, vergile şi parîmele profilîndu-se trist p e c e r u l î n n e g u r a t ,
ş i o l u ă p e b u l e v a r d u l l u n g d e p e colina Riboudet.

7
O viaţă
C u r î n d travers ar ă cîmpiile; d i n c î n d în c în d cîte o salcie înecată, cu
ramurile ei plîngătoare înţepenite ca de m o a r t e , s e z ă r ea
n ed es lu ş i t p ri n valurile d e a p ă . P o t - coavele cailor plescăiau şi
cele patru roţi făceau băi de nă mol.
T ă c e a u c u t o ţ ii. P î n ă şi g î n d u r i l e p ă r e a u la fel d e î n g l o d a t e c a
p ă m î n t u l . L ă s î n d u - s e p e s p a t e , m ă i c u ţ a p i - cotea cu capul în
piept. Baronul privea întunecat cîmpurile înmuiate şi monotone.
Rosalie, cu un pachet pe genunchi, cugeta cu gîndirea neşlefuită a
oamenilor din po po r. J e a n n e , s u b ş u vo ai el e c ă ld u ţ e, s e s i m ţe a
r e n ă s cî nd c a o p la nt ă în ch is ă p e c a r e o s c o ţ i la aer; şi b u c u r i a
r e v ă rs at ă îi a c o p e r e a c a u n f r u n z i ş tris te ţ e a i n i m i i . N u scotea nici
un cuvînt, dar ar fi vrut să cînte, să întindă a f a r ă m î i n i l e , s ă l e
u m p l e c u a p ă şi s ă b e a ; şi e r a to tu ş i fericită să treac ă în g o a n a cailor,
s ă v a d ă peisajele pustii şi să se simtă ad ă postită în mijlocul acestui
potop.
Sub ploaia întărîtată, crupele lucitoare ale cailor sco-
teau aburi.
Încetul c u încetul, b a r o a n a a ţipi. F i g u r a ei, încadrat ă d e sase
caltaboşi de păr care ii atîrnau de-o parte şi de alta, s e lă să p u ţ in
cîte p u ţ in, s u s ţ inut ă m o l c o m d e v a l u rile d e grăsime de pe piept
care se ridicau pe gît. Capul i se ridica ş i c o b o r a în ritmul
res pira ţ iei; obrajii i s e u m f l a u , î n timp ce printre buzele ei
întredeschise ieşea un sforăit ră s u n ă tor. B a r o n u l s e a p l e c ă s p re e a
şi-i p u s e încetiş or î n mîinile încrucişate peste pîntecele enorm, un
portofel de piele.
Atingerea o trezi şi ea privi obiectul cu nişte ochi goi, a v î n d î n e i
n e d u m e r i r e a b u i m a c ă a c e l u i trezit d i n s o m n . P o r t o f e l u l s e d e s c h i s e .
P e s t e t ot î n tră s u r ă s e r ă s p î n d i r ă monede de aur şi bancnote. Ea
se trezi de tot, iar rîsul zglobiu al fiicei sale izbucni ca o cas cad ă .
Baronul strînse banii şi i-i puse pe genunchi:

8
Guy de Maupassant
- Poftim, draga mea, e tot ce a rămas din ferma de la E le to t. A m
v î n d u t - o c a s ă p u n s ă s e r e p a r e c a s t e l u l d e la P eu pl es , u n d e v o m
locui de s e or i d e aici înainte.
E a n u m ă ră ş as e m i i d e franci, p e care -i p u s e liniştită în buzunar. E ra o
n o u ă fe rm ă vîndut ă astfel, din cele treizeci şi una pe care părinţii le
lăsaseră moştenire baronilor. To tu ş i m a i a v e a u înc ă v r e o d o u ă zeci
d e m i i d e livre rent ă di n p ă mî nt ur i care, b i n e adminis tra te, le-ar fi
a d u s c u u ş u r i n ţ ă t r e i z e c i d e m i i p e a n . C u m tr ă i a u s i m p l u , a c e s t
venit ar fi fost suficient dacă n-ar fi avut în casă acea pr ă pastie
f ă ră fund, b u n ă tatea. E a le s cu rg ea banii printre degete cum usucă
soarele apa de ploaie. Curgeau, se risipeau, dis p ă reau. C u m f
N i m e n i n u ştia nimic.
D e fiecare d at ă u n u l dintre ei s p u n e a :
- Nu ştiu cum s-a întîmplat, am cheltuit azi o sută de
franci fă ră să c um p ă r nimic important.
A c e a s t ă uş ur in ţ ă d e a d a e ra d e altfel u n » d i n u * m a r i l e bucurii ale
vieţii lor; şi se potriveau în asta într-un mod înduioş ă tor d e perfect.
J eanne întreb ă :
- E f r u m o s a c u m castelul m e u ?
- O s ă vezi, m i c u ţ a m e a , s p u s e el c u ves elie, în ce tu l c u încetul
furtuna se potolea; mai rămăsese doar un fel de ceaţă, un praf uşor
de ploaie risipit în aer. Bolta de nori p ă rea să s e ridice, s ă se
l um in ez e ; şi dintr-o dată , printr-o s p ă rt ur ă n e v ă z u t ă , o r a z ă o b l i c ă
d e soare coborî p e cîmpie. Norii se desfă cură ; apă ru culoarea
albas tr ă a fu nd al ul ui , a p o i r u p t u r a s e m ă ri c a o m ă tas e c a r e s e
destramă şi un frumos cer limpede, de un azur clar şi a d î n c s e
deschise deasupra lumii.
Se simţi o răsuflare proaspătă şi dulce ca un suspin fericit al
p ă mîntului; şi cînd treceau prin dreptul gr ă dinilor s a u p ă durilor, s e
a u z e a cîteoda t ă cîntecu l vioi al u n e i p ă să ri c e -şi u s c a pe ne le ,
însera. T o a t ă l u m e a clin tră sur ă d o r m e a , î n af ar ă d e J e a n n e . D e d o u ă
ori s e op ri r ă la cîte u n h a n ca să lase caii să ră sufle şi să le de a p u ţin
o v ă z cu

9
O viaţă
apă. Se auzeau clopote răsunînd departe. Într-un sătuc aprinser ă
felinarele tră surii;- iar. cerul s e l u m i n ă şi el s u b puzderia de stele.
C a s e l um in at e a p ă r ea u ici şi colo, stră p u n g î n d întu- nericul c u
p u n c t e d e foc. D i nt r -o dată , la o cotitur ă , a p ă r u luna i me ns ă , roşie,
parc ă adormit ă .
E r a a ş a d e plă c ut c ă lă s ar ă ferestrele coborîte. J e a n n e , istovită d e
visuri, covîrşit ă d e viziuni fericite, s e od ih ne a. C î t e o d a t ă , c î n d
a m o r ţ e a , s t î n d p r e a m u l t î n a c e e a ş i p o z i - ţ ie, d e s c h i d e a o c h i i , p r i v e a
a f a r ă , v e d e a î n n o a p t e a s tr ă - lucitoare c u m pi er î n d e p ă rtare arborii
d e la o f e r m ă , s a u, c î t e o d a t ă , v a c i c u l c a t e p e c î m p , c a r e îşi r i d i c a u
c a p e tele, îşi căuta o poziţie mai comodă, încerca să-şi reînnoade
v i s u l p i e r d u t ; d a r u r u i t u l c o n t i n u u a l tr ă s ur ii îi r ă s u n a î n urechi, îi
risipea gîndurile şi ea deschidea din nou ochii, s i m ţ in du -şi m i n t e a şi
trupul frînte d e ob os e al ă .
În sfîrşit s e opriră . B ă rba ţi şi femei stă teau în faţa uşilor tră surii, c u
felinare în mîini, Ajunseser ă . Trezită dintr-o dată , J eanne s ă ri
sprinten ă din tră sură . Tat ă l ei şi Rosalie, ajutaţi de un fermier, o
purtară aproape pe sus pe baroană, sleită de puteri, care gemea
de deznădejde şi r ep et a c o n t i n u u c u v o c e stinsă :
- Ah! Doamne! Bieţii mei copii!
N u voi să bea nimic, nici să m ă nînce; se culcă şi adormi
într-o clipită .
J eanne şi baronul cinar ă în doi. Îşi zîmbeau, îşi s t r î n g e a u
m î i n i l e p e s t e m a s ă şi, î n s u f l e ţ iţ i a m î n d o i d e o b u c u r i e
c op il ă re as c ă , s e g r ă bir ă să vizite ze cas telul reparat.
E r a u n a dintre a c e l e l o c u i n ţ e n o r m a n d e , ş i f e r m ă şi castel
totodată, întinse şi spaţioase, construite din pietre albe care
deveniseră cenuşii cu vremea, destul de mare ca să a d ă pos teas c ă o
genera ţ ie.
U n c u l o a r u r i a ş d e s p ă rţ e a c a s a î n d o u ă , d e s c h i z î n d u ş i p e f ie ca re
parte. O s c a r ă d u b l ă p ă r e a s ă p ă ş e a s c ă p e s t e

10
Guy de Maupassant
intrare, lă s î nd g o l centrul, u n i n d u -şi treptele la p r i m u l etaj, ca un
pod.
La parter, în dreapta, intrai în salonul nesfîrşit, îm- bră cat în
tapiţerii înfă ţ işînd frunzişuri prin care se plim b a u p ă s ă ri. T o a t ă
tapi ţ eria m ob il el or , lu cr at ă în p u n c t e m i c i , nu era altceva decît
ilustrarea fabulelor lui La Fon-taine; şi J e a n n e tres ă ri pl ă c ut s u r p r i n s ă
c î n d r e g ă si u n s c a u n c a r e îi plăcuse cînd era mică şi care
reprezenta povestea cu vulpea şi corbul.
L î n g ă s a l o n e r a b i b l i o t e c a p l i n ă d e c ă r ţ i v e c h i ş i al te d o u ă c a m e r e ,
nefolos ite. L a s ting ă e ra s ufrageria c u l e m - n ă ria înnoit ă , c a m e r a
p en tr u rufe, c ă m a r a , b u c ă tă ria şi u n apartament mic, cu o baie.
Un coridor tăia în lung tot etajul întîi. Pe el se aliniau cele zece
uşi ale celor zece camere, Chiar ultima pe d re ap ta d ă d e a în
a p a r t a m e n t u l J e an ne i. Intrar ă acolo.
Baronul îl reînnoise de curînd folosind pur şi simplu
tapete şi mobile ce erau aruncate prin pod. Tapiserii de
p r o v e n i e n ţ ă f l a m a n d ă , foarte v e c h i , u m p l e a u l o c u l c u
p e r s o n a j e ci ud at e. Z ă r i n d u - şi patul, tîn ă ra fat ă s c o a s e u n strigă t d e
bucurie. L a cele p at ru colţ uri, pa tr u p ă să ri m a r i de stejar, complet
negre, lustruite cu ceară, susţineau patul, stînd ca nişte paznici.
Laturile reprezentau bogate ghirlande de flori şi fructe sculptate, iar
patru coloane fin încrustate, care se terminau în capiteluri
corintice, susţineau o cornişă de trandafiri şi amoraş i înlă n ţuiţi.
A c o p e r i t o a r e a patului şi b al da ch in u l stră l u c e a u c a d o u ă ceruri. Erau
făcute dintr-o mătase foarte veche, de un albastru intens, înstelat
ici-colo de crini mari brodaţi în aur.
P a t u l e r a m o n u m e n t a l ş i g r a ţ i o s t o t o d a t ă , î n c i u d a severit ă ţ ii
l e m n u l u i înnegrit d e v r e m e . D u p ă c e -l a d m i r ă îndelung, J e an ne ,
ridicînd l um in ar e a, cercet ă tapiseriile c a să înţeleagă subiectul.
U n tîn ă r s e n i o r ş i o tîn ă r a d o a m n ă , î m b r ă c a ţ i î n r oş u , v e r d e şi
g a l b e n î n c e l m a i c i u d a t m o d c u p u t i n ţ ă , stă t e a u

11
O viaţă
de vorbă sub un copac albastru în care se coceau fructe a lb e. U n
i e p u r e m a r e d e a c e e a ş i c u l o a r e r o n ţ ă ia niş te fire d e iarb ă ce nu ş i e,
C h i a r d e a s u p r a peis ajului, l a d e p ă rtarea c o n v e n ţ i on al ă , s e z ă r e a u
cinci c ă s u ţ e r ot un de , c u a co pe ri ş u ri a s c u ţ ite; iar î n co l ţ ul d e sus ,
a p r o a p e d e cer, o m o a r ă d e v î n t r o ş i e p e d e -a - n t r e g u l . P r i n t r e t o a t e
a c e s t e a erau ră spîndite crengi mari, înc ă rcate c u flori.
C elelalte tablouri, d o u ă la n u m ă r, s e m ă n a u m u l t c u pr im ul , n u m a i
c ă se. v e d e a u ie ş i nd di n c a s e p at ru o m u leţi îmbrăcaţi în costume
flamande, care îşi ridicau braţele că tre cer în s e m n d e uimire şi
mînie fă ră margini.
D a r u l t i m a t a p i ţ e ri e r e p r e z e n t a o d o a m n ă . A p r o a p e d e iepurele care
ronţăia şi de data aceasta, tînărul senior, culcat p e spate, p ă rea
mort. T î n ă ra d o a m n ă , privindu -l, îşi stră p u n g e a p i e p t u l c u o s p a d ă ,
iar f ru ct el e c o p a c u l u i d e v e n i s e r ă n e g r e .
J e a n n e r e n u n ţ a s e s ă m a i î n ţ e l e a g ă c î n d d e s c o p e r i î n - tr-u n c o l ţ o
g î n g a n i e m i n u s c u l ă p e c a r e iepurele, d a c ă ar fi fos t viu, ar fi pu tu t -o
m î n c a o d a t ă c u iarba. Ş i totuşi er a u n leu. A t u n c i e a r e c u n o s c u is toria
neferici t ă a lui P y r a m şi Thysbe şi chiar dacă surise la naivitatea
desenului se simţi fericită să fie aproape de această poveste de
dragoste care-i va reaminti mereu de speranţele ei dragi şi-i v a
s tr ă jui î n f i e c a r e n o a p t e s o m n u l , a c e a s t ă i u b i r e antică şi legendar ă .
Tot restul mobilierului îmbina stilurile cele mai diferite. E r a u m o b i l e
p e c a r e f ie ca re g e n e r a ţ ie le lă s a î n f a m i l i e şi care fac din casele
vechi un fel de muzeu în care totul se a m e s t e c ă . U n s u p e r b s c r i n
L u d o v i c a l X I V - l e a . p l a c a t î n alămuri strălucitoare, era păzit de-o
parte şi de cealaltă d e d o u ă fotolii L u d o v i c al X V - l e a , î m b r ă c at e
î n c ă în mătasea lor cu buchete. O masă de scris din lemn de
trandafir era aşezată' în faţa căminului pe care se afla, s u b u n g l o b
r o t u n d , o p e n d u l ă d e p e v r e m e a I m p e r i u l u i , Era un stup reprezentat
în bronz, suspendat pe patru co- l o a n e d e m a r m u r ă , d e a s u p r a u n e i
g r ă d i n i a u r i t e c u flori.

12
Guy de Maupassant
D i n s tup ieşea o l i m b ă s u b ţire, printr-o tă ietură lu ng ă . E a p ur ta la
d r e a p t a si la s ting ă o albini ţ ă c u aripile e m a i late. Cadranul din faianţ ă
pictată era fixat în mijlocul stupului.
B ă tu o r a u n s p r e z e c e . B a r o n u l îşi s ă rută fiica şi s e d u s e
în camera lui.
Atunci Jeanne se culcă , plină de pă reri de ră u. A runc ă o ultim ă privire
c am er ei , a po i suflă în luminare. Ins ă patul, sprijinit de perete
numai pe o parte, avea în stingă o deschizătură mică prin care
intra o rază de lună ce desena pe podea o baltă de lumină.
Mîngîind încetişor i ub ir ea s i m b o l i c ă a lui P y r a m şi T h y s b e , p e
p e r e ţ i a l u n e - cau reflexe palide.
P ri n cealalt ă fereastr ă , c e a d i n fa ţ a ei, J e a n n e z ă re a u n copac mare
scăldat în lumina blinda a lunii. Se întoarse p e cealalt ă parte şi
închise ochii, apoi, d u p ă c e v a v r e m e îi redeschise,
C redea că mai e clă tinată încă de hurducă turile tră surii, al cărei uruit îl
auzea încă în urechi. Rămase mai întîi n e m i ş c a t ă , s p e r î n d c ă
a c e a s t ă p o z i ţ ie o v a f a c e î n sfîrşit s ă a d o a r m ă , d a r n e r ă b d a r e a ei
s u fl et ea s c ă o fu r n i c a p r i n tot trupul. P i ci oa re l e îi tres ă r e a u şi s e
s i m ţ e a c u p r i n s ă d e o febr ă cres cînd ă . A t u n c i s e ridic ă şi, c u
picioarele şi b ra ţ ele goale, în c ă m a ş a ei l u n g ă ca re o fă c e a s ă s e m e n e
c u o f a n t o m ă , t re cu pr in m a r e a d e l u m i n ă risipit ă p e podea,
deschise fereastra şi privi afară. Noaptea era atît d e clar ă încît s e
v e d e a c a z iu a, iar tîn ă r a fat ă r e c u n o ş t e a tot aces t ţinut iubit c în dv a,
p e c în d e ra o c o pilă .
Î n fa ţ a ei s e d e s c h i d e a o pajiş te larg ă , g a l b e n ă c a u nt ul s u b l u m i n a
lunii. D o i c o p a c i i m e n ş i s e ri di ca u l a c o l ţ u rile castelului, un platan la
nord, un tei la sud.
La capătul întinderii de iarbă o pădurice de boscheţi închidea
domeniul ocrotit împotriva uraganelor din larg d e cinci rînduri d e
u lm i stră vechi, ră suci ţi, tă iaţi în pantă , ca u n acoperiş, d e vîntul m ă rii
cel veşnic dezl ă n ţuit.
Parcul era mărginit pe ambele părţi de două alei de
plopi înalţi cît vedeai cu ochii, numiţi „peuples” în

13
O viaţă
Normandia, care separa castelul stăpînilor de cele două f e r m e
v e c i n e , u n d e s t ă t e a u f a m i l i i l e C o u i l l a r d ş i M a r t i n . Cas telul îşi
c ă p ă tas e n u m e l e d e la aceş ti „p eu pl es ”.
D i n c o l o d e ac es t d o m e n i u s e î n t i n d e a o c î m p i e la rg ă si s ă l ba ti c ă ,
p r e s ă rată c u c o p ă c e i s p i n o ş i , p r i n c a r e v î n tu l gemea şi se
zbuciuma zi şi noapte. Apoi coasta se pră v ă lea brus c într-o
falez ă d e o sută d e metri, dreapt ă şi albă , scă ldată de valuri.
J e a n n e p r i v e a p î n ă î n z a r e î n t i n d e r e a u n d u i t o a r e a valurilor, care
p ă reau c ă d o r m s u b stele.
În aceast ă linişte fă ră s e a m ă n, mires mele p ă mîntului se r e v ă rs au.
I a s o m i a a g ă ţ ată în jurul feres trelor d e la p a r ter îşi ră s p î n d e a
n eî nc et a t p a r f u m u l p ă t ru nz ă tor c a r e s e u n e a cu boarea abia simţită
a frunzelor desfăcute. Valuri molcome de vînt treceau, aducînd
gust de aer sărat şi miros de alge.
T î n ă ra fată s e lă să în vo ia fericirii d e a respira; şi tihna peisajului o
linişti ca o baie ră coritoare,
Toate vietăţile care se trezesc cînd se înserează şi-si a s c u n d
e x i s t e n ţ a m ă r u n t ă î n p a c e a n o p ţ ii u m p l e a u î n t u - nericul c u u n
furnicar d e z g o m o t e î n s u r d i n ă . P ă s ă ri m a r i şi tăcute săgetau aerul
ca nişte pete, ca nişte umbre; b îz îi tu l i n s e c t e l o r n e v ă z u t e
m u r m u r a î n u r e c h e ; d r u m u r i grăbite se încrucişau prin iarba
înrourată sau prin nisi- p ur il e aleilor pustii. N u m a i cîţ i v a b r o s c o i
m e l a n c o l i c i înă lţau spre lună oră că itul lor scurt şi monoton.
J eannei i s e p ă rea c ă i n i m a i s e revars ă plin ă d e şoapte ca noaptea
aceea limpede, tresăltînd deodată de mii de d o r i n ţ e c a r e d ă d e a u
tîrcoal e, c a viet ă ţ ile a c e l e a n o c t u r n e care o înconjurau cu forfota
lor. Ceva o unea cu acea p o e z i e vie; şi în l u m i n a m ă tă s o a s ă a
n o p ţ ii s i m ţe a c u m o s tr ă b a t f r i s o a n e p u t e r n i c e , c u m p a l p i t ă d e
s p e r a n ţ e a b i a înmugurite, c a o adiere d e fericire. S e lă să în voia
visurilor de iubire.

14
Guy de Maupassant
I u b i r e a ! D e d o i a n i o s i m ţ e a a p r o p i i n d u - s e c u n e linişti c r e s c î n d e .
A c u m e r a liber ă s ă i u b e a s c ă , n u t r e b u i a d e c î t să-l întîlnească pe EL!
Cum va fi? Ea nu ştia deloc şi nici nu se întreba. El va fi E L şi atît.
Ş tia d o a r c ă -l v a a d o r a d i n tot sufletul şi c ă el o v a iubi c u toată
puterea inimii lui.
S e v o r p l i m b a î n seri c a a c e a s t a s u b n i n s o a r e a d o m o a l ă a luminii d e
lună . V o r me rg e ţinîndu-se de m î n ă , lipiţi unul d e altul, a u z i n d u -
ş i , i n i m i l e c u m b at , s i m ţ i n d u - ş i c ă l d u r a trupurilor, oferindu - şi
dragostea n o p ţii limpezi d e var ă , atît de aproape unul de altul
încît îşi vor deschide uşor sufletele, p î n ă la ul ti me l e taine, n u m a i
p ri n u n i c a p u t e r e a i n i m i i lor. Ş i to tu l v a c o n t i n u a l a nes fîrş it, î n
s e n i n ă t a t e a unui sentiment fă ră putinţ ă de povestit.
I se pă ru deodată că îl sim ţea lingă ea şi dintr-o dată un val de
senzualitate o înfiora din creştet pînă-n tălpi, îşi încrucişa braţele
pe piept cu o mişcare inconştientă, ca pentru a-şi strînge visul în
braţe; şi pe buzele ei întinse s p re n e c u n o s c u t s i m ţi c e v a c a r e
a p r o a p e o fă c u s ă leşine, ca şi cum suflarea primăverii i-ar fi dat
o sărutare de dragoste.
Pe neaşteptate auzi paşi trecînd prin spatele castelului şi într-un
elan al sufletului ei chinuit într-o dorinţă de a v e d e a c e v a im po s i bi l,
d e a c r e d e în h a z a r d u l p r o v i d e n ţ ial, în p r e s i m ţirile s u p r a u m a n e , î n
î nt îm pl ă rile p e trecute c a în r o m a n e , s e gîndi: „ d a c -ar fi el?”. J e a n n e
ascult ă tr em ur în d pasul c ă lă torului, s igur ă c ă o să s e opreasc ă la
poart ă ca să ceară gă zduire.
D u p ă ce paşii trecură , se s i m ţi singură şi tristă , ca d up ă o dezamăgire.
Dar îşi înţelese nebunia gîndului şi rîse. Atunci, p u ţin m a i liniştită ,
îşi lă să sufletul s ă plu tească în v o i a u n e i v i s ă ri m a i î n ţ e l e p t e ,
î n c e r c î n d s ă - şi g h i c e a s c ă viitorul, să -şi clă dească viaţa.
V o r tră i î m p r e u n ă aici, î n a c e s t c a s t e l liniş tit c a r e d o - m i n a m a r e a .
V a a ve a, b i n e î n ţ eles, d o i copii, u n b ă iat p e n - tru el, o fată pentru ea
şi se va uita la ei cum aleargă pe

15
O viaţă

iarba dintre platan şi tei, în timp ce va schimba cu solul ei, pe

deasupra capetelor lor, priviri încîntate şi pline de pasiune.
Rămase mult, mult timp visînd aşa, în timp ce luna, t e r m i n î n d u - şi
d r u m u l p e cer, m e r g e a s ă s e c u l c e î n m a r e . A e r u l s e f ă c e a d i n c e î n
c e m a i r e c e . S p r e r ă s ă rit a l b e a u zorile. Un cocoş cînta la ferma din
dreapta; alţii îi răs- p u n s e r ă d e la c e a d i n stînga. G las urile lor
ră guş ite p ă re au s ă v i n ă d e f o a r t e d e p a r t e , p r i n î n g r ă d i t u r a
b o s c h e ţ ilor. Stelele se stingeau pe rînd de pe imensitatea albastră
a cerului.
Un ţipăt mic de pasăre se auzi undeva. Ciripituri, şo- v ă itoare la
început, s e auzir ă d i n frunziş; a p o i s e înte ţ iră , v e s e l e ş i ră s u n ă to ar e,
t r e c î n d d i n r a m u r ă î n r a m u r ă , d i n copac în copac.
J e a n n e s e s i m ţ i b r u s c l u m i n a t ă şi, ri di cî nd u- şi c a p u l p e c a r e ş i- l
a s c u n s e s e î n p a l m e , î n c h i s e o c h i i , o r b i t ă d e m ă r e ţ ia r ă s ă ritului.
U n m u n t e d e n o r i trandafirii, a s c u n s pe jumătate de plopii de pe
alee, arunca lumini de pur- p u r ă p e p ă mî nt ul trezit di n s o m n . Şi,
încet, s p ă r gî nd norii stră lucitori, î m p r o ş c î n d c u f o c c o p a c i i , cî mp ii l e,
o c e a n u l , tot orizontul, uriaşul gl ob arz ă tor al soarelui s e ivi.
Iar Jeanne se simţi nebună de fericire. O bucurie delirantă , o
înduioşare fă ră margini în faţa minunilor lumii îi înv ă luia inima,
istovind- o. Era soarele ei! A u ro ra ei! începutul vie ţ ii ei! R ă să ritul
s p e r a n ţelor ei! Ş i întinse braţele pe cerul plin de raze, ca pentru a
îmbrăţişa soa- rele. V o i a s ă v o r b e a s c ă , s ă s tr ig e c e v a
d u m n e z e i e s c , p r e c u m a ce as t ă înflorire a zilei; d a r ră m a s e c a o s tan ă
d e piatră , cuprins ă d e o exaltare neputincio as ă .
A tu nc i, p l e c î n d u -şi fruntea p e b r a ţe, îşi s i m ţ i ochii plini d e lacrimi, ş i
plîns e c u des f ă tare.
Cînd privi din nou, decorul superb al zilei abia îm- b o b o c i t e
d i s p ă r u s e d e j a . Ş i s e s i m ţ i e a î n s ă ş i î m p ă c a t ă , p u ţin obosit ă , ră corită
parc ă .1 F ă ră să închid ă fereastra s e în ti ns e p e pat, m a i v i s ă c î t e v a
m i n u t e şi a d o r m i atît d e

16
Guy de Maupassant
a d î n c încît la o r a o p t n u a u z i c î n d o strig ă tată l ei şi n u s e trezi decît
atunci cînd acesta intră în cameră. Voia să-i ar at e c u m a
î n f r u m u s e ţ at cas telul, ca s t el ul ci.
F a ţ a d a c a r e d ă d e a s p r e i n t e r i o r u l d o m e n i i l o r e r a s e p a - rată de drum
printr-o livadă. Drumul acela, zis vicinal,
ocolea printre casele ţăranilor şi se unea, după o
jumătate de leghe, cu şoseaua mare de la Havre la F e c a m p . O
c ă r ă r u i e d r e a p t ă d u c e a d e l a b a r i e r a d e l e m n l a c as te l. D e p e n d i n ţ ele,
c o n s t r u c ţ ii m i c u ţ e d i n p ia tr ă d e mare, acoperite cu paie, se
rînduiau pe cele două laturi ale cur ţii, d e -a lungul ş a n ţurilor celor
d o u ă ferme.
A c o p e r i ş u r i l e e r a u noi; toat ă l e m n ă ria f us e s e r e p a rat ă , pereţii
tencuiţi, camerele retapisate, întregul interior z u g r ă vit d i n n o u .
Ş i b ă trînul castel m o h o r î t îşi pu rt a c a p e n i ş t e p e t e o b l o a n e l e n o i -
n o u ţ e, d e u n a l b - a r g i n t i u , ş i ip s os ul c a r e a p ă rus e d e c u r î n d p e
fa ţ a d a -i c en uş ie .
C e a l a l t ă fa ţ a d ă î n c a r e s e d e s c h i d e a u n a d i n feres trele Jeannei,
privea departe în mare pe deasupra boscheţilor şi a zidului d e u l m i
raşi d e vînt.
Jeanne, la braţul baronului, vizită tot, pînă la ultimul col ţ işor; d u p ă
a c e e a s e p l i m b a r ă c u paş i m i c i p e aleile d e p l o p i c a r e m ă r g i n e a u
c e e a c e ei n u m e a u p a r c u l . S u b c o p a c i ' c r e s c u s e i a r b a ,
î n t i n z î n d u - ş i c o v o r u l v e r d e . P ă duricea, t oc ma i în c a p ă t, era
f e r m e c ă toare, c u c ă ră ruile ei întortocheate, d e s p ă rţite d e ziduri d e
frunziş . U n ie pu re de cîmp sări pe neaşteptate, speriind-o pe
Jeanne, apoi să ltă peste colină şi o luă la fugă peste faleză , prin stuf.
D u p ă d e j u n , d o a m n a A d e l a i d e , istovit ă î nc ă , s p u s e c ă m e r g e s ă s e
o d i h n e a s c ă , iar b a r o n u l îi p r o p u s e J e a n n e i s ă coboare pînă la Yport.
P l e c a r ă , t ra ve rs în d m a i întîi c ă t u n u l E t o u v e n t , d i n c a r e fă cea parte şi
P euples . Trei ţ ă rani îi salutară ca şi cînd i-ar fi c u n o s c u t d e c î n d
l u m e a . I n t r a r ă î n p ă d u r i c e a î n p a n t ă care cobora pînă pe malul m ă rii,
u rm în d o vale ocolit ă .
Peste puţin timp apăru şi satul Yport. Femeile care-şi
c î r p e a u b o a r f e l e îi p r i v e a u , s tî nd p e p r a g u l c as el or . S t r a d a

17
O viaţă
povîrnită , cu o gîrlă în mijloc şi cu gră mezi d e resturi z ă c î n d în
f a ţa uşilor, r ă s p î n d e a u n p ut er ni c m i r o s d e s a r a m u r ă . P l a s e
î n n e g r i t e , î n c a r e r ă m ă s e s e r ă d i n l o c î n l o c s o lz i stră lucitori, c a n iş te
m o n e d e d e argint, s e u s c a u , agăţate de uşile cocioabelor din care
ieşeau acele miro- suri tipice pentru familiile numeroase
viermuind într-o singură încă pere. C î ţiva p or um be i ţ o p ă iau p e malul
gîrlei, c ă ut în d c e v a d e m î n c a r e .
Jeanne privea toate acestea, care i se păreau noi şi ciudate, ca
un decor de teatru. Dintr-o dată, ocolind un zid, zări marea,
de un albastru opac şi neted, întinzîndu-se cît vedeai cu ochii.
S e opriră pe plajă să o privească . Pînze de corabie, albe ca nişte aripi
de pasăre, treceau în larg. La stingă şi la d r e a p t a s e în ă lţ a faleza
u ri aş ă ; într- o p ar te privirea îţ i er a oprit ă d e u n fel d e c ap , p e c î n d în
cealalt ă linia coas tei s e p r e l u n g e a p î n ă d e p a r t e , p î n ă c î n d n u s e m a i
v e d e a d e c î t ca o du ng ă neclară .
într- u n a d i n s p ă rturile c o a s t e i a p ă r e a u p o r t u l ş i c a s e l e ; valuri mici
care făceau mării ciucuri de spumă se ros- t o g o l e a u p e p i e t r e c u u n
z g o m o t u ş o r . B ă rcile o a m e n i l o r din partea locului, trase pe panta
cu pietre rotunjite, stă- teau la soare, uscîndu-şi obrajii dolofani,
unşi cu gudron, C î ţ i v a p e s c a r i s e p r e g ă t e a u p e n t r u f l u x u l d e s e a r ă .
U n u l dintre ei se apropie să le ofere peşte şi Jeanne cumpără u n
calcan, p e care voi să -l d u c ă singură la castel.
A t u n c i o m u l îşi oferi serviciile pe nt ru p l i m b ă ri p e m a r e , r ep et în du - şi
n u m e l e la fiecare d o u ă cuvinte, c a să le intre bine în cap:
- Lastique, Josephin Lastique. Baronul promis e că nu -l va uita.
S e î n t o a r s e r ă p e d r u m u l s p r e c as te l. C u m p e ş t e l e g r e u o obosea pe
Jeanne, ea îi trecu prin urechi bastonul ta- tă lui ci şi fiecare
a p u c ă d e u n c a p ă t. M e r g e a u veseli, urcînd coasta şi pălăvrăgind
ca doi copii, cu fruntea în v în t şi o c h i i stră lucitori, î n t i m p c e
c a l c a n u l , c a r e le

18
Guy de Maupassant
obosea încetul cu încetul braţele, mătura iarba cu coada lui grasă .
19
O viaţă

II

Pentru Jeanne începu de atunci o viaţă liberă şi mi- nunată. Citea,

visa şi hoinărea de una singură prin îm- p r e j u r i m i . R ă tă c e a c u p a ş i
l e n e ş i d e - a l u n g u l d r u m u r i l o r , c u gîndurile pi er du te î n reverie, s a u
c o b o r a î n salturi v ă ile m i c i ş i î n t o r t o c h e a t e , c a r e p u r t a u p e s p i n ă rile
lor, c a p e o mantie, o blană de flori d e drobiţe. M irosul lor p ă trunz ă tor
şi dulce, laolalt ă c u c ă ldura, o î m b ă ta c a u n vi n p ar fu ma t. Şi, la
z g o m o t u l d e p ă rtat al valurilor i z b i n d u - s e d e ţ ă r m , o furtună îi a m e ţea
sufletul.
Cîteodat ă , o moleşeal ă o fă cea să se întindă p e iarba stufoasă a
v r e u n e i c o l i n e : alteori, c î n d z ă r e a dintr - o d a t ă la v r e o cotitur ă , într-
o pîlnie d e v e r d e a ţ ă , u n triunghi a l b a s t r u d e m a r c s e î n t e i n d î n
s o a r e c a o p î n z ă la o r i z o n t , o n ă p ă d e a u bu cu ri i venite d i n s enin, c a la
a pr op ie re a m i s - terioas ă a u ne i fericiri d e a s u p r a ei.
În blîndeţea ţinutului ră coros şi în liniştea ză rilor ro- tunjite o
c u p r i n d e a d r a g o s t e a d e s i n g u r ă tate; r ă m î n e a atît de mult nemişcat ă că
iepurii s ă lbatici ţo p ă iau pe la picioa- rele ei.
A d e s e o r i a l e r g a p e fa le z ă , biciuit ă d e ae ru l u ş o r al coastelor,
f r e m ă tînd d e bucuria deplin ă d e a s e m i ş c a fă ră o bos ea l ă , c a peştii în
a p ă s a u rîndunelel e în aer.
P r e s ă ră p r e t u t i n d e n i a m i n t i r i , c u m p r e s a r i s e m i n ţ e p e p ă mînt, acele
amintiri ale c ă ror ră d ă cini tră iesc toat ă via ţ a. I s e p ă rea c ă
s e a m ă n ă cîte u n c ol ţ işor d i n i n i m a ci în fi ec ar e l oc p r i n c a r e trecea.

20
Guy de Maupassant
Începu s ă se scalde în ma re , pîn ă la istov. Înota pîn ă n u s e m a i z ă rea
d e p e ţ ă rm , fă ră să -i fie frică , pentru c ă era puternică şi îndrăzneaţă.
Se simţea bine în apa aceea rece, clar ă şi albas tr ă , c a r e o d u c e a
l e g ă n î n d -o. C î n d ajungea în larg se întorcea pe spate, cu braţele
încruci- şate pe piept şi cu ochii pierduţi în seninul adînc al ce-
rului, săgetat de zborul unei rîndunele sau de imaginea albă a
unei păsări de mare. Nu se mai auzea nimic în afară de murmurul
depărtat al valurilor ce clipoceau la m a l ş i ş o a p t a m o l e ş i t ă a
p ă m î n t u l u i , a l u n e c î n d p e s t e u n - d u i r e a valurilor, d a r s tins ă , a p r o a p e
i m p e r c e p t i b i l ă . A p o i Jeanne se răsucea şi, cu o bucurie nebună,
ţipa ascuţit, b ă tînd apa c u a mî nd ou ă mîinile.
Cîteodată, cînd se aventura prea departe, o barcă ve- n e a s ă o
caute.
S e î n t o r c e a l a c as te l m o a r t ă d e f o a m e , d a r u ş o a r ă ,
vioaie, c u z îm be tu l p e b u z e şi o sclipire d e fericire î n ochi.
B ar on ul , e l s e g î n d e a la m a r i întreprinderi agricole; v o i a să fa c ă
î nc er c ă ri, s ă a d u c ă progres ul, s ă e x p e r i m e n t e z e utilaje noi, s ă
a cl im a t iz e z e soiuri stră ine, şi-şi pier d e a b u n ă parte d i n zile s tînd la
taifas c u ţ ă ranii, c a r e clă tinau din cap, neîncrez ă tori.
Pleca deseori pe mare cu pescarii din Yport. După ce vizită grotele,
izvoarele şi stîncile as cu ţite din îm pr e jurimi, voi să pes cuiasc ă şi el ca
u n s implu pescar.
În zilele cînd bătea briza, cînd pînzele umflate purtau p e s p i n a r e a
v a l u r i l o r s c o i c a p î n t e c o a s ă a b ă rcilor ş i c î n d d e la fiecare b o r d atîrna
pîn ă în f un du l m ă rii u n diţa lu ng ă c e a l u n e c a p r i n a p ă , u r m ă rită d e
b a n c u r i l e d e s c r u m b i i , b a r o n u l ţ in ea în m î n a t r e m u r î n d ă c o a r d a
s u b ţ ire p e ca re o s i m ţ e a vi br în d d e îndat ă c e u n p eş te e r a pr in s în ea.
P le ca la l u m i n a lunii c a să ridice plas ele p u s e în ajun. Îi pl ă c e a s ă
a u d ă ca ta rg ul t r o s n i n d , s ă t ra g ă în p ie pt a e rul şuierător şi tare al
nopţii şi, după ce ocolea îndelung ca să -şi r e g ă s e a s c ă locul
g h i d î n d u - s e d u p ă v r e u n co l ţ d e stîncă , d u p ă v re o clopotni ţ ă s a u
d u p ă f e r m e di n F e c a m p ,

21
O viaţă
era fericit să z ă b o v e a s c ă s u b p ri me le raze ale ră să ritului, c a r e f ă c e a u
s ă stră l u c e a s c ă p e f u n d u l b ă r c il or s p i n a r e a cleioas ă a calcanilor, î n
f o r m ă d e evantai, şi pîntece le l or gras.
L a fi ec ar e m a s ă el îşi p o v e s t e a c u e n t u z i a s m is pr ă vile. L a rîndul ei,
b a r o a n a îi s p u n e a d e cîte ori stră b ă tus e a le ea cea mare de plopi,
cea din dreapta, dinspre ferma Couillard, cealalt ă nefiind
însorită . C u m i s e rec o m a n d a s e să facă mişcare, se înverşuna să
meargă. Îndată ce ră c o a r e a n o p ţ ii s e ris ipea, c o b o r a sprijinit ă d e
b r a ţ u l Rosaliei, înfă şurată într-o pelerină şi d o u ă şaluri, c u capul
acoperit tot de o bonetă neagră peste care punea şi o împletitur ă
roşie.
A ş a , tîrîindu -şi piciorul sting, m a i g r e u decît cel ă lalt, c u c ar e tră s es e
d e -a l un gu l d r u m u l u i , l a d u s şi la în tors, d o u ă d î r e d e p r a f p e c a r e
i a r b a pi er is e, l u a d e la c a p ă t o nesfirşită c ă lă torie, în linie
dreapt ă , d e la col ţul castelului pîn ă la primii arbuş ti ai p ă duricii. I s e
p us e s e cîte o b a n c ă la fiecare din capetele acestui drum; şi la
fiecare cinci m i n u t e s e o p r e a , s p u n î n d u - i bietei b o n e
n e ră b d ă t o a r e c a r e o î n s o ţ ea:
- S ă ne aşez ă m p u ţin, fata m e a , m ă s imt c a m m o l e şită . Ş i la fiecare
o p r i r e lă s a p e u n a d i n b ă n c i b a î mp le t i tu ra
care-i acoperea capul, ba un şal, apoi boneta, apoi p e l e r i n a ;
t o a t e s e s t r î n g e a u î n d o u ă g r ă m e z i d e h a i n e p e care Rosalie le
aducea pe braţul liber cînd se întorceau p e n t r u m a s ă .
D u p ă a m i a z ă b a r o a n a o l u a d e l a c a p ă t, d a r f ă ră tragere d e
i n i m ă , c u p a u z e m a i lungi, m o ţ ă in d chiar cîte o oră pe un şezlong
care i se aducea din casă. Ea numea toat ă p l i m b a r e a „ ex er ci ţ iul
m e u ” , a ş a c u m s p u n e a „ h i p e r - trofia mea”.
U n m e d i c c on s u lt at c u z e c e a n i î n u r m ă v o r b i s e d e h i p e r t r o f i e
p e n t r u c ă e a îi s p u s e s e c ă s e s u f o c ă . D e atunci, cuvîntul
acesta pe care nu-l înţelegea i se în ţ ep en is e î n mi nt e. Îi p u n e a
c u înc ă p ă ţ înare p e ba ro n, p e

22
Guy de Maupassant
J ea nn e şi p e R os alie să -i pip ă ie inima, p e care n i m e n i n u o m a i s i m ţ ea,
atît d e în fu nd at ă er a în g r ă s i m e ; d a r s e î m p o - trivea c u tă rie s ă fie
e x a m i n a t ă d e u n alt m e d i c , d e t e a m ă să n u -i d e s c o p e r e ş i alte boli, şi
v o r b e a d e „hipertrofi a ei” la fiecare două fraze, ca şi cum această
boală ar fi fost n u m a i a ei, i-ar fi a p a r ţ inut c a u n l uc ru u n i c a s u p r a
c ă ruia nimeni n-avea nici un drept.
Baronul spunea „hipertrofia nevestei mele”, iar Jeanne „ h i p e r t r o f i a
m a m e i ” c u m a r fi s p u s „ r o c h i a , p ă lă ria, u m - brela”.
F u s e s e foarte d r ă g u ţ ă în tinere ţ e şi s u b ţ ire c a o trestie. D u p ă c e
vals as e în b ra ţ ele tuturor u n i f o r m e l o r i m periului, citise „ Co ri nn e” ,
care o fă cu s e să plîng ă ; şi d e atunci a c e s t r o m a n îi ră m ă s e s e î n
m i n t e . P e m ă s u r ă c e s e îngrăşase, sufletul ei luase avînturi tot
mai poetice; iar cî nd obezita tea o ţintui într-u n fotoliu
gîndurile ei h o i n ă riră pr in m u l t e a ve nt ur i t a n d r e î n c a r e e a er a
e r o ina. Avea unele mai dragi pe care şi le aducea mereu în visuri, a ş a
c u m f l a ş n e t a c ă r e i a îi î n v î r ţ i m a n i v e l a r e p e t ă la nesfîrşit
aceeaşi melodie. Toate romanele siropoase, în care se vorbea
despre femei captive şi de rîndunele îi a d u c e a u la cr im i în o c h i d e
fiecare d at ă ; îi plă c e a u chiar şi cîteva cîntece cam picante de
Beranger, din cauza regretelor pe care i le aduceau.
D e s e o r i r ă m î n e a n e m i ş c a t ă c ît e o o r ă , p i e r d u t ă î n v i - să rile ei.
C as te lu l d e la P e u p l e s îi pl ă c e a e n o r m p e n t r u c ă împrumuta un decor
romanelor din sufletul ei, amintindu- i, p ri n p ă durile c a r e -l
î m p r e j m u i a u , p r i n c î m p i a a c e e a pustie şi prin apropierea de mare,
de cărţile lui Walter Scott, pe care le citea de cîteva luni. În zilele
ploioase se î n c h i d e a î n c a m e r a ei, c a s ă fi e a p r o a p e d e c e e a c e
numea „relicvele mele”, Erau acolo toate scrisorile ei ve ch i, d e
la m a m a şi d e la tată l ei, d e la b a r o n d i n v r e m e a în c a r e e r a u d o a r
l o g o d i ţ i, şi m u l t e altele. E r a u t oa te ţ i n u t e într -u n s c r i n d e
m a h o n c u s f in cş i d e a r a m ă la col ţuri; şi e a zicea di n c în d în cînd,
c u o a n u m e vo ce :

23
O viaţă

- Rosalie, fata mea, adu-mi sertarul cu amintiri.

Bona deschidea scrinul, lua sertarul, îl punea pe un scaun lîngă
baroană, spre ea; baroana începea să c i t e a s c ă î n c e t s cr is or il e,
lă s î n d s ă -i c a d ă c ît e o l a c r i m ă deasupra lor, cînd şi cînd.
C î t e o d a t ă J e a n n e o î n l o c u i a p e R o s a l i e ş i o p l i m b a p e mama ei,
care îi povestea amintiri de cînd era copilă. T î n ă r a fa t ă s e
r e g ă s e a î n a c e s t e p o v e ş t i d e alt ă d a t ă , u i - mită de asemănarea
gîndurilor, de potrivirea dorinţelor lor, pentru c ă fiecare in im ă îşi
imagine az ă că ea a tresă rit întîi în fa ţa m u l ţ imii d e s e n z a ţ ii ca re a u
fă cut s ă bată inimile p ri mi lo r o a m e n i şi ca re v o r fa ce s ă bat ă şi p e
cele ale ultimelor femei şi ultimilor b ă rbaţi.
Mersul lor lent urma încetineala povestirii, întreruptă uneori de
sufocarea baroanei; în acele clipe gîndul Jean- iţei, sărind peste
povestea începută, îşi lua zborul spre viitorul plin d e bucurii,
î m b ă tîndu-se c u s peran ţe.
într - o d u p ă - a m i a z ă , p e c î n d s e o d i h n e a u p e b a n c a d i n f u n d u l
p a r c u l u i , v ă z u r ă d i n t r -o d a t ă , la c a p ă tul aleii, u n preot pîntecos,
care se îndrepta spre ele. Salută de de- parte, îşi luă u n aer
zîmbitor, salută din n o u cînd ajuns e la trei paş i şi e x c l a m ă :
- Ei d o a m n ă baroan ă , c u m o m a i d u c e m ?
Era preotul satului.
B aroana, n ă scută în secolul filosofilor, crescut ă în zilele Revoluţiei de
un tată prea puţin credincios, nu mergea n i c i o d a t ă la bi s e ri c ă , d e ş i
i u b e a p r e o ţ ii, di nt r- u n i n s tinct religios de femeie. Îl uitase cu
totul pe abatele Picot, duhovnicul ei, şi roşi v ă zîndu-l.
Se scuză că nu i-a ieşit în întîmpinare, că n-a trecut d e l o c p e la el,
d a r preotul n u p ă rea, d e l o c s u p ă rat. O privi p e J e a n n e , o felicit ă
p e n t r u î n f ă ţ i ş a r e a e i înflori t o a r e , s e aşeză, îşi puse tricornul pe
genunchi şi îşi tampona fruntea. Era foarte gras, foarte roşu şi
transpira din plin. Mereu scotea din buzunar o batistă mare, în
pătrăţele, îmbibată de sudoare, şi-şi ştergea faţa şi gîtul. Dar abia

24
Guy de Maupassant
a j u n g e a p î n z a u m e d ă î n b u z u n a r e l e a d î n c i a l e r o b e i s ale, că alte
picături apăreau pe obraz şi, căzînd pe sutana întins ă p e pîntec,
f ix au î n p e t e m i c i şi r o t u n d e p ra fu l risipit al drumurilor.
E r a vesel, u n a d e v ă rat pr eo t d e ţ ar ă , iertînd m u l t e , vorbăreţ şi
cumsecade. Povesti de una şi de alta, vorbi des pre oa me ni i di n sat,
p ă rînd să n u obs erve c ă cele d o u ă e n o r i a ş e n u t r e c u s e r ă î n c ă p e la
b is er ic ă , l e n e a b a r o a n e i potrivindu- s e c u credin ţ a ei nes igur ă , iar
J e a n n e fiind p re a fericită c ă s că p as e d e la m î n ă stire, u n d e s e să turase
p în ă peste cap de ceremonii religioase.
A p ă ru şi baronul. R eligia lui panteistă îl lă sa n e p ă să tor f a ţ ă d e
d o g m e . S e p u r t ă a m a b i l c u a b a t e l e , p e c a r e - l c u n o ş t e a d i n ve de re ,
şi-l opri la m a s ă .
P r e o t u l ştiu s ă s e f a c ă plă c ut g r a ţ ie acelei ş iretenii i n c o n ş t i e n t e
p e c a r e m î n t u i r e a s u f l e t e l o r o d ă o a m e n i l o r cei ma i obişnuiţi cînd
sînt c h e m a ţi, prin voia întîmpl ă rii, să exercite o putere asupra
semenilor lor.
B a r o a n a îl c o p l e ş i c u a t e n ţ ii, a t r a s ă p o a t e p r i n t r - o afi - n it at e d i n
a c e e a c a r e a p r o p i e s u f l e t e l e a s e m ă n ă to ar e, f a ţ a c o n g e s t i o n a t ă şi
r e s p i r a ţ ia s c u r t ă a c o r p o l e n t u l u i preot plă cînd obezităţii ei gîfîitoare.
S p r e d es er t, a b a t e l e f u c u p r i n s d e o v e r v ă ş u g u b e a ţ ă - a c e a
î n g ă d u i n ţ ă f a m i l i a r ă d i n f in al ul m e s e l o r v e s e l e . Ş i dintr- o dat ă
strigă , c a şi c u m o idee fericită i-ar fi venit în minte:
- D a r a m u n e n o r i a ş n o u p e c a r e t r e b u i e s ă vi -l prezint, domnul
viconte de Lamare!
Baroana, care cunoştea ca pe propriu-i buzunar toate
blazoanele ţinutului, îl întrebă :
- Nu cumva e din familia Lamare din Eure?
- B a da, d o a m n ă , e fiul vicontelui J e a n d e L a m a r e , ră s p u n s e
preotul.
A t u n c i d o a m n a A d e l a i d e , c a r e ţ i n e a la n o b l e ţ e m a i presus de
toate, puse o mulţime de întrebări şi află că o d a t ă p l ă tite datoriile
tat ă lui, tîn ă rul îşi v î n d u s e c a s t e lul

25
O viaţă
moştenit şi se mutase deocamdată într-una din cele trei f e r m e p e
c a r e l e a v e a î n E t o u v e n t . T o a t e a c e s t e trei ferme însemnau o
rentă de vreo cinci-şase mii de livre, dar vicontele era econom şi
chibzuit şi se gîndea să tră- i a s c ă v r e o d o i s a u trei a n i î n p a v i l i o n u l
a c e l a m o d e s t , s ă strîngă bani ca să poat ă ieşi în l u m e şi să se însoare
a v a n - tajos, fă ră să s e î n g l o d e z e în datorii s a u să -şi. ip ot ec he z e
fermele. Preotul a d ă u g ă :
- E u n b ă iat f e r m e c ă tor, ş i a ş a d e a ş e z a t , d e c u m i n t e . . .
D a r s e plictiseşte d e m o a r t e aici î n sat.
B aronul ră spunse:
- A d u c e ţ i-l p e l a n o i , d o m n u l e p r e o t , a s t a a r m a i p u t e a
să -l scoată din plictis, din cînd în cînd,
A p oi vorbiră despre altele.
C î n d trecură în salon, d u p ă ce-şi b ă ură cafeaua, preo tul c e r u
p e r m i s i u n e a s ă s e p l i m b e p u ţ i n p r i n g r ă d i n ă , f i i n d obişnuit să facă
mişcare după fiecare masă. Baronul îl însoţi. Se plimbau încet
de-a lungul faţadei albe a c a s t e l u l u i ş i s e î n t o r c e a u p e u n d e
v e n i s e r ă . U m b r e l e lo r, una slabă şi una rotundă şi cu o
ciupercă pe cap, a j u n g e a u c î n d înainte a, c î n d î n * u r m a lor, d u p ă
c u m m e r - g ea u, c u faţ a s a u c u spatele la l un ă . P reotul m o l f ă ia u n fel
d e ţ i g a r ă , p e c a r e o s c o s e s e d i n b u z u n a r . Ii e x p l i c ă ba ro nu lu i
l a c e -i folosea, v o r b i n d p e ş leau, c a to ţ i o a m e nii de la ţară :
- A s t a m ă ajută să rîgîi, e u a m digestia c a m grea. A p o i , p e
n e a ş t e p t a t e , p r i v i n d c e r u l stră b ă tut d e l u n a c la r ă , s p u s e :
- Nu te mai saturi niciodată de o noapte ca asta. Şi se
întoars e în c as ă , să -şi ia ră m a s -b u n d e la d o a m n e .

26
Guy de Maupassant

III

D u m i n i c a u r m ă t oa re , b a r o a n a ş i J e a n n e m e r s e r ă la
bis eric ă , m i n a t e d e u n delica t r e s p e c t p e n t r u pr eo tu l lor.
Îl a ş t e p t a r ă d u p ă s l u j b ă , c a s ă - l i n v i t e l a p r î n z p e n t r u joi. P r e o t u l
ieşi d i n sacris tie î n s o ţ it d e u n tîn ă r înalt, e le ga nt , c a r e - i o fe ri s e
b r a ţ u l c u familiaritate. C u m lo z ă ri p e c e l e d o u ă f e m e i , p r e o t u l
fă c u u n g e s t d e fericit ă surpriză şi strigă :
- C e b i n e s e n i m e r e ş t e ! P e r m i t e ţ i-m i , d o a m n ă b a r o a n ă
şi d o mn iş o a r ă Jeanne, s ă vi-l prezint p e vecinul
d u m n e a v o a s t r ă , d o m n u l vi co nt e d e L a m a r e .
Vicontele d e înclină , spuse c ă demult dorea să le c u - noască , apoi
î n c e p u s ă c o n v e r s e z e c u m u l t ă uş u r i n ţ ă , c a u n o m d e l u m e c e e ra .
A v e a u n a d i n a c e l e f ig ur i fericit î m b i n a t e , l a c a r e , v i s e a z ă
f e m e i l e ş i c a r e s î n t d e z a g r e a b i l e t u t u r o r b ă r b a ţ i lor* Pârul negru şi
ondulat îi umbrea fruntea netedă şi b r u n ă ; s p r î n c e n e l e m a r i , atît
d e r e g u l a t e încît p ă r e a u artificiale dădeau un aer adînc şi blînd
ochilor lui nop- tatici, c u albul b ă tînd p u ţin în albastru. G e n e lu ng i
şi d e s e î m p r u m u t a u privirii lu i a c e a e l o c v e n ţ ă p ă t i m a ş ă c a r e
tulbură în saloane femeile din lumea bună, dar fac să p ri ve as c ă în
u r m ă p e strad ă şi p e fata c u b o n e t ă şi c u u n c o ş p e b r a ţ ..
Farmecul languros al acestor ochi te făcea să crezi în p r o f u n z i m e a
gîndurilor lui şi s ă da i i m p o r t a n ţ ă celor m a i

27
O viaţă
neînsemnate vorbe ale: sale. Barba deasă, lucitoare şi fin ă , îi
a s c u n d e a m ax il ar e l e; c a m p r e a puternice.
S e despă rţiră , dup ă multe salută ri.
D o u ă zile m a i tîrziu, d o m n u l . L a m a r e le fă c u p r i m a
vizită.:
S osi to cm ai cînd încercau o b an c ă rustică , aşezat ă chiar în dimineaţa
aceea sub platanul din faţa ferestrelor sa- lonului. B a r o n u l v o i a
s ă m a i p u n ă u n a s u b tei, să fie perechea celeilalte, dar baroana,
duşmană a simetriei, ni ci n u v o i a s ă a u d ă . V i c o n t e l e , c o n s u l t a t , f u
de p ă rerea baroanei.
A p o i v o r b i d e ţ inut, p e c a r e -l s o c o t e a f o a r t e „p it or es c” , pe nt ru c ă
g ă sise în el, în p l i m b ă rile lui s inguratice, m u l t e „poziţii” încîntă toare.
D i n c î n d în c în d, c a d i n în tî mp l ar e, o c h i i lui îi în tî ln e au pe cei ai
Jeannei şi ea simţea ceva ciudat sub privirea aceea bruscă,
repede întoarsă în altă parte, în care se ap ri nd ea o a d m i r a ţ ie
m în gî ie t oa r e şi o s im pa ti e c re s c în d ă .
Domnul de Lamare tatăl, mort anul trecut, cunoscuse u n prieten
i n t i m al d o m n u l u i d e C u l t a u x , tată l ba ro an ei , şi descoperirea acestei
cunoştinţe dădu naştere unei con- v e r s a ţ ii i n t e r m i n a b i l e d e s p r e
a l i a n ţ e, r u d e , d a t e . B a r o a n a făcea tururi de memorie, stabilind
ascendenţe, descen- den ţele altor familii, circulînd, fă ră să se
ră tă cească vreo- dată , în labirintul co mp li c at al genealogiei.
- S p u n e ţ i- m i , v i c o n t e , a ţ i a u z i t v o r b i n d u -s e d e f a m i l i a S a u n o y d e
V arfleur? F i ul m a i m a r e , G o n t r a n , s -a c ă să torit cu o domniş oar ă de
Coursil, o Coursil-Courvilie, iar cel m ai m i c c u u n a d i n veriş oarele
m e l e , d o m n i ş o a r a d e la R o c h e - A u b e r t , c a r e s e î n r u d e ş t e c u f am il i a
C r i s a n g e . O r , d o m n u l de Crisange a fost prietenul apropiat al
tatălui meu şi trebuie s ă -l fi c u n o s c u t şi p e tată l d u m n e a voas tr ă .
- D a , d o a m n ă . N u e acel d o m n d e C r i s a n g e c a r e a
emigrat şi al c ă rui fiu s-a ruinat?
- C h i a r el. A c e r u t -o î n c ă s ă torie p e m ă t u ş a m e a d u p ă
moartea soţului ei, contele de Eretry, dar ea nu l-a vrut,

28
Guy de Maupassant
pentru că priza tutun. Pentru că veni vorba, ştiţi ce s-a mai
întîmplat cu familia Viloise? Au plecat din Touraine prin 1813,
după ce îi urmărise nenorocul, şi n-am mai auzit nimic de ei.
- D i n cîte ştiu, d o a m n ă , b ă trînul ma rc hi z a murit în u r m a unei
c ă ză turi de pe cal, lă sînd o fiică m ă ritată cu u n englez şi pe
cealaltă cu un oarecare Bassolle, un comerciant bogat care o
sedusese, se zice.
Ş i î n c o n v e r s a ţ ie r e v e n e a u n u m e au zi te ş i re ţ i nu te î n c ă d i n copil ă rie,
d i n v o r b ă ria ru de lo r b ă trîne. Iar c ă să toriile dintre aceste familii luau
în mintea lor importanţa unor evenimente publice. Vorbeau
despre oameni pe care nu i-au văzut niciodată ca şi cum i-ar fi
cunoscut bine; iar o a m e n i i a ce ia , în alte p ă rţ i, v o r b e a u la fel d e s p r e
ei. Ş i s e simţeau familiari de departe, aproape prieteni, aproape
înrudiţi, prin simplul fapt că aparţineau aceleiaşi clase, aceleiaş i
caste, şi c ă în vinele lor c u r g e a acelaş i s înge.
B a r o n u l , des tul d e s ă lbatic d i n fire şi c u o e d u c a ţ ie c ar e n -a v e a n i m i c
î n c o m u n c u c r e d i n ţ el e şi p r e j u d e c ă ţ ile oamenilor, din lumea lui,
necunoscînd familiile vecine, îl întreb ă p e v ic on te d e s p r e ele.
D o m n u l d e L a m a r e îi ră spuns e:
- O , n u s î nt p r e a m u l t e f a m i l i i n o b i l e î n ţ i n u t u l n o s t r u , c u a ce la ş i
t o n c u c a r e a r fi s p u s c ă n u s înt m u l ţ i ie pu ri p e dealuri; şi îi d ă d u
a m ă nunte. N u m a i trei familii s e aflau p e o raz ă m a i apropiat ă :
m ar ch iz u l d e Coutelier, u n fel d e şef al aristocraţiei normande;
vicontele şi vicontesa de Briseville, o a m e n i d e viţ ă nobilă dar
tră ind retraşi; în fine, contele de Fourville, un soi de sperietoare
despre care se spunea că-şi lasă nevasta să moară de tristeţe şi
care d u c e a o via ţ ă d e vîn ă tor în castelul lui, L a Vrilette, ridicat p e
m a l u l u n u i iaz. C î ţ iva p a r v e n i ţ i, ca re a v e a u rela ţ ii n u m a i între
ei, c u m p ă raseră p ă mînturi ici şi colo; vicontele nu-i cunoştea
deloc.

29
O viaţă
A p oi îi salută şi ultima lui privire fu adresat ă Jeannei, ca şi cum i-ar fi
trimis un rămas-bun mai prietenesc şi mai blînd.
Baroana îl găsi fermecător şi mai ales foarte cumse-
cade. Baronul zise şi el:
- D a , fă ră îndoial ă , o u n b ă iat foarte bine crescut.
Îl i nv it ar ă la m a s ă p e n t r u s ă p t ă m î n a u r m ă to ar e, ş i d e atunci
vicontele fu nelipsit. Ajungea de ce*le mai multe ori p e la pa tr u
d u p ă -a m i a z ă , o g ă s e a p e b a r o a n ă p e a le ea ei şi-i oferea br a ţul c a
să -şi fac ă „exerci ţ iul ei”. C î n d J e a n n e n u e r a p l e c a t ă o s u s ţ i n e a p e
b a r o a n ă d i n cealal t ă parte şi mergeau încetişor toţi trei, de la un
capăt la celălalt al drumului drept. Nu-i vorbea niciodată tinerei
fete, d a r p r i v i r e a l u i n e a g r ă ş i ca ti fe l a t ă î n t î l n e a d e s e o r i ochii
Jeannei, fă c u ţi parc ă din agat albastru. D e m a i m ul te ori coborîră
amîndoi la Yport, însoţiţi de baron.
C î n d s e aflau p e plaj ă , într-o sear ă , m o ş La s t iq ue îi opri şi, fă ră să îşi
scoat ă din gur ă pipa, a că rei abs en ţ ă i-ar fi m i r a t p e t o ţ i p o a t e m a i
m u l t d e c î t d i s p a r i ţ ia v a s u l u i s ă u , le zise:
- C u vîntule ţ ul ă sta, d o m n u l e b a r o n , a r fi c u c e să d ă m mîine o fugă
pînă la Etretat şi înapoi fă ră ma re osteneal ă .
Jeanne îşi împreun ă mîinile: - O , papa, d a c ă ai vrea!
Baronul se întoarse spre domnul de Lamare:
- C e zice ţ i, viconte? A m putea prinzi acolo. P limbarea fu hotă rîtă pe
loc.
N i c i n u ră s ă rise b i n e s o ar el e şi J e a n n e e r a gata. Îl aşteptă pe
tatăl ei, care se îmbrăca mai încet şi plecară a m î n d o i p r i n i a r b a
p l i n ă d e r o u ă , t r a v e r s î n d întîi c î m p i a , a p o i p ă d u r e a c a r e ră s u n a d e
cîntecu l p ă s ă rilor. V i c o n t e l e şi m o ş L a s t i q u e îi a ş t e p t a u , a ş e z a ţ i p e
u n cabestan.
A l ţi doi pescari îi ajutară la plecare. Proptindu -şi u -merii î n m a r g i n e a
b ă rcii, b ă r b a ţ ii î m p i n g e a u d i n t oa te puterile. Î n a i n t a u g r e u p e pietriş.
M o ş L a s t i q u e s t r e c u r ă s u b c h i l a b ă rcii s u lu ri d e l e m n a p o i ,
r e l u î n d u - şi lo cu l, c o n t i n u ă c u

30
Guy de Maupassant
glas m o n o t o n nesfîrşitul lui „ H e i -h op ”, c ar e trebuia să
puncteze efortul comun.
D a r cî nd ajuns er ă la povîrniş ba rc a o lu ă la vale d i n tr-o d a t ă ,
a l u n e c î n d p e pietrele r o t u n d e c u u n z g o m o t s ur d, d e pînz ă ruptă . S e
opri chiar lîngă s p u m a lă sată d e valuri p e ţ ă r m şi toată l u m e a ur c ă ;
apoi cei doi p e s cari o împins er ă în apă .
D i n larg v e n e a u n vînt uş or, dar continuu, încre ţ ind oglinda apei.
Înălţară pînza, care se umflă încetişor, şi barca înainta d o m o l în
leg ă natul m o l c o m al valurilor.
S e î n d e p ă rtar ă . S p r e o r i z o n t c e r u l s e a p l e c a ş i s e c o n t o p e a c u
o c e a n u l . L a m a l , f a l e z a î na lt ă şi d r e a p t ă îşi arunca la picioare
umbra masivă; coaste înverzite, pline de soare, o străbăteau din loc
în loc. În urmă se vedeau p î n z e cafenii ieş ind d e d u p ă digul a l b d e la
F e c a m p , iar în faţă se ză rea o stîncă ciudată , rotunjită şi g ă urită de la
u n capăt la celălalt, semănînd cu un elefant enorm ce îşi m o a i e
t r o m p a în valuri. E r a poarta m i c ă d e la Etretat.
Jeanne, ţinîndu-se cu o mînă de marginea bărcii, a m e ţ ită p u ţ in
d e clă t in ar ea valurilor, p r i v e a î n d e p ă rtare şi s e g î n d e a c ă trei s înt
lucrurile c u a d e v ă rat f r u m o a s e p e l u m e : lu mi na , s p a ţiul şi apa.
Nu spunea nimeni nici un cuvînt. Moş Lastique, care ţ i n e a c î r m a ,
m a i tră g e a d i n c î n d î n c î n d cîte o î n g h i ţ itur ă din sticla pe care o
ţinea ascunsă sub banchetă şi fuma fă ră încetare d i n ciotul lui d e
p i p ă , c e p ă rea c ă n -o să s e stingă niciodat ă . N u -l vedeai nicicînd
aprinzîndu-şi luleaua de pămînt, mai neagră ca abanosul, sau
umplînd-o cu tutun. Doar rareori îl vedeai ţinînd-o în mînă,
scoţînd-o dintre buze, iar prin acelaşi colţ al gurii prin care ieşea
fumul aluneca în mare un scuipat cafeniu.
B a r o n u l , a ş e z a t în faţ ă , s u p r a v e g h e a p în za , ţ i nî nd lo cu l u n u i m a r i n a r .
J e a n n e şi vi co nt el e s tă t e a u u n u l li ng ă altul,
p u ţin tulbura ţ i a mî nd oi . O forţ ă n e c u n o s c u t ă fă c e a c a
ochii lor să se întîlneasc ă , pentru c ă îşi ridicau privirile î n aceeaşi
secundă, de parcă cineva le-ar fi şoptit. Între ei

31
O viaţă
î n c e p e a s ă s e înfiripe d e j a a c e a a b i a s i m ţ ită d u i o ş i e c a r e s e n a ş t e a ş a
u ş o r între d o i tineri, c î n d b ă iatul n u e urît iar fata e frumoasă. Se
simţeau fericiţi unul lîngă celălalt, p o a t e p e n t r u c ă s e g î n d e a u u n u l
la altul.
S o a r e l e s e î n ă lţ a c a şi c u m a r fi v r u t s ă p r i v e a s c ă m a i de sus marea
imensă de sub el; dar ea, cochetă, se în- v ă lui într-o bur ă fină ,
a s c un zî nd u -s e razelor lui. E r a o c e a ţ ă stră ve zi e, aurit ă , c a r e n u
a c o p e r e a n i m i c d a r fă c e a şi mai dulci dep ă rtă rile. Astrul îşi
azvîrlea flă că rile, stră p u n g î n d a c e s t n o r şi, c î n d s e ridic ă î n toat ă
f or ţ a lui, ab ur ul s u b ţ ire s e e v a p o r ă , di s p ă ru, iar m a r e a , n e ted ă c a o
oglindă , începu să scînteie în lumin ă .
- O , c e f ru mo s ! şopti J eanne, impres ionat ă .
- Da, da, e frumos! îi răspunse vicontele. Inimile lor ră s p u n d e a u
c a u n e c o u la lu mi na clar ă a d im in e ţ ii.
Deodată se iviră arcadele mari do la Etretat, ca două picioare ale
falezei cuprinse de mare, înalte ca un arc peste cor ă bii; u n colţ alb
d e stîncă se în ă lţa în faţa primei arcade.
A j u n s e r ă la ţ ă r m şi, î n t i m p c e b a r o n u l , c a r e c o b o r î s e primul, ţ inea
b ar ca lîng ă m a l tră gî nd -o d e funie, v ic on tele o l u ă î n b r a ţ e p e J e a n n e
e a s -o d u c ă p e u s c a t f ă ră s ă -şi u d e picioarele. A p o i urcar ă u m ă r lingă
u m ă r pietrele ma ri
stivuite p e ţ ă r m , tulbura ţ i a m î n d o i d e a c e a scurt ă
atingere şi îl auzir ă p e m o ş Lastique zicînd baronului:
- Zic eu că tare s-ar mai potrivi amîndoi! într-un han mic, aproape
de plajă, prînzul fu încîntător. Marea, a m o r ţ i n d u -le g î n d u r i l e ş i
v o r b e l e , îi fă c u s e tă c u ţ i; m a s a , dimpotriv ă , îi fă cu vorb ă reţi, gureşi
ca nişte şcolari în v a c a n ţ ă . L u c r u r i l e c el e m a i s i m p l e le s tîrneau
h o h o t e nesfîrşite.
M o ş L a s t i q u e , a ş e z î n d u - s e l a m a s ă , îşi a s c u n s e î n b e r e t ă p i p a
c a r e m a i f u m e g a î n c ă ; şi t oa t ă l u m e a rîs e. O m u s c ă , m o m i t ă f ă ră
î n d o i a l ă d e n a s u l lui r o ş u , v e n i d e mai multe ori să se aşeze acolo;
după ce o alungă cu o m i ş c a r e a mîinii, p r e a lent ă c a s -o p r i n d ă ,
m u s c a s e p os t a

32
Guy de Maupassant
p e o p e r d e a d e m u s e l i n ă , m u r d ă rită d e j a d e m u l t e s u r o r i d e -ale ei, şi
p ă r ea c ă pî nd eş te l a c o m ă na s u l stră lucitor al pes carului, p e n t r u c ă
i m e d i a t îşi lua z b o r u l î nd re pt în du - s e s p r e el.
Fiecare drum al insectei stîrnea o cascadă de rîs, iar cînd b ă trînul,
plictisit d e gîdilă tura aceea, m u r m u r ă „ E pros tes c d e înc ă p ă ţ înat ă
m u s c a asta”, J e a n n e şi vicontel e î n c e p u r ă s ă rîd ă c u lacrimi,
ră s u c i n d u - se, s u f o c î n d u - se, a p ă s îndu -şi şervetele pes te gu r ă ca să n u
ţipe.
D u p ă ce-şi luară cafeaua, J eanne zise:
- D ac ă a m merge să ne plimb ă m pu ţin?
Vicontele se ridică ; dar baronul preferă să picoteasc ă la soare, c a o
şopîrl ă p e pietre:
- Mergeţi voi, copii, m ă gă siţi aici peste o oră . Străbătură în linie
dreaptă aşezarea cu cocioabele ei
a m ă rîte şi, d u p ă ce lă sară în u r m ă u n m i c castel, ce p ă rea d o a r o f e r m ă
m a i ră să rită , d ă d u r ă într-o vale însorită c e se întindea înaintea lor.
Balansul mării îi moleşise, tulburîndu-le echilibrul lor obişnuit,
aerul tare şi sărat ii înfometase, prînzul îi ameţise iar veselia îi
înviorase. Se s i m ţ e a u p u ţ in n e b u n i , g a t a s ă al er ge p e c î m p p î n ă
la epuizare. Jeanne auzea un vîjîit în urechi, înfrigurată de s e n z a ţii
n oi şi bruşte.
S o a r e l e a r z ă tor îi a c o p e r e a c u v al ur i d e c ă l d u r ă . D e p e cele două
părţi ale drumului grînele coapte se aplecau, s e c e r a t e d e vipie.
C o s a ş i i ţ îrîiau, m u l ţ i c a firele d e i ar b ă , s e m ă n î n d p r e t u t i n d e n i , î n
g r î u , î n s e c a r ă , î n s t u f u l d e p e coastă, glăsciorul lor ascuţit. Nici un
zgomot nu se mai ridica sub cerul incandescent, de un albastru
îngălbenit, gata parcă să se înroşească precum metalele apropiate
m a i m u l t d e jar.
Z ă r i n d c e v a m a i d e p a r t e , s p r e d r e a p t a , o p ă d ur ic e, m e r s e r ă
a c o l o . P r i n s ă în tr e c o l i n e , o a l e e î n g u s t ă t r e c e a p e s u b c o p a c i i î na l ţ i,
p ri n c a r e s o a r e l e n u p u t e a p ă tr un de . A j u n g î n d s u b ei, îi prins e u n fel
d e ră co ar e c a d e m u c e g a i , a c e a u m e z e a l ă c a r e t e f a c e s ă t r e m u r i
ş i îţ i intr ă î n

33
O viaţă
plă mîni. F ă ră lu mi n ă şi aer, iarba dis pă ruse, iar p ă mîntul era acoperit
c u m u ş c h i . Intrară m a i adînc.
- Uite, acolo ne-am putea aşeza puţin, spuse Jeanne. D o i copaci
b ă trîni s e uscaseră şi, profitînd d e gaura fă cută în frunziş, o c a s c a d ă
d e l u m i n ă c ă d e a acolo, în c ă lz e a p ă m î n t u l , r e î n v i a s e i a r b a ,
p ă p ă diile şi lianel e, f ă c u s e s ă i z b u c n e a s c ă o m u l ţ i m e d e floricele
albe, fine c a o s p u m ă , şi d e g e ţ ei r oş i i c a n i ş t e f o c u r i d e artificii.
F l u t u r i , a l b i n e , b o n d a r i d o l o f a n i , ţ î n ţ ari m a r i d i n c a l e - af ar ă , c a
niş te s c h e l e t e de muscă, mii de gîze z bu r ă toare,
v a c i l e - d o m n u l u i roş ii şi p ă tate, g î n d a c i i - d r a c u l u i , u n i i c u reflexe
verzui, alţii negri şi cu coarne, se amestecau în fîntîna a c e e a
l u m i n o a s ă şi ca ld ă , s cobit ă în u m b r a î n - ghe ţată a frunzişului.
S e a ş e z a r ă , c u c a p u l la u m b r ă şi p ic io ar e le la s oa re , S e u i t a u la v i a ţ a
a c e e a m ă r u n t ă şi m u r i t o a r e , p e c a r e o r a z ă o fă c u s e să s e n a s c ă , şi
J e a n n e s p u s e c u înduioş are:
- C e b i n e e ! C e b i n e e la ţ ar ă ! S î n t c li pe î n c a r e a ş v r e a
să fiu m u s c ă sau fluture, ca să m ă pot ascunde în flori.
V o r b i r ă d e s p r e ei, d e s p r e o b i ş n u i n ţ ele, gus turile lor, p e t o n u l a c e l a
m a i s c ă zut, in ti m, c u c a r e s e f a c c o n f i d e n ţ ele. E l s u s ţ i n e a c ă e d e j a
d e z g u s t a t d e l u m e , plictisit d e v i a ţ a lui fă ră rost; totul e r a
n e s c h i m b a t , n u întîlneai n i m i c a d e v ă rat, n i m i c sincer.
L u m e a ! E a ar fi vrut m u l t s-o c u n o a s c ă , da r era d in a inte convins ă că
n u valora cît viata d e la tară .
Ş i c u cît i n i m i l e lor s e a p r o p i a u , c u atît îşi s p u n e a u m a i c e r e m o n i o s
„ d o m n u l e ” şi „ d o m n i ş o a r ă ” şi c u atît privirile lor s e a me s t ec au ,
z î m b i n d u -şi. L i s e p ă rea c ă sînt p ă trunşi de o bunătate nouă,
totală, de o preocupare pentru p ro fu nd el e m i i d e lucruri p e care
n u le b ă ga s e r ă în s e a m ă pînă atunci.
Se întoarseră: dar baronul plecase pe jos pînă la C h a m b r e -aux-
D emoiselles , o grotă aflată într-o ridică tură a falezei. Îl aşteptar ă la
h an .

34
Guy de Maupassant
N u a p ă ru decît p e la o r a cinci, d u p ă o p l i m b a r e p e plaj ă . S e
urcar ă înapoi în ba rc ă şi înaintar ă d o m o l , c u vîntul în spate, f ă ră
nici o clă tinare, d e p a r c ă ar fi stat p e l o c . B r i z a a d u c e a - a d i e r i u ş o a r e
ş i c ă l d u ţ e c a r e î n t i n d e a u pînza pentru o clipă, apoi o lăsau să cadă
moale, de-a l u n g u l c a t a r g u l u i , A p a p ă r e a m o a r t ă , iar s o a r e l e g o l i t
d e flă c ă ri s e a p r o p i a d e e a î n c e t i ş o r , u r m î n d u - ş i d r u m u l l u i circular.
M a r e a îi toropea, to ţi tă ce au di n nou.
Într-u n tîrziu J e a n n e s pus e:
- C e mult m i -ar place să că lă toresc...
- D a , d a r e trist s ă c ă lă toreşti s in gu r, a r trebui s ă ai p e c i n e v a l î n g ă
tine, s ă p o ţ i v o r b i d e s p r e to at e, îi ră s p u n s e vicon tele.
- A d e v ă rat.,., s e gîndi ea. Ş i totuşi îmi place să m ă p l i m b
s i n g u r ă , e a ş a d e b i n e c î n d vis ezi f ă ră n i m e n i împre jur...
- S e po at e vis a şi în doi, s p u s e el, privind -o lung.
E a plec ă ochii. E r a oare o aluzie? Poate. Ridic ă privirea î n z a r e , c a şi
c u m a r fi v r u t s ă v a d ă şi m a i d e pa rt e; a p o i , c u o v o c e şoptit ă , s pus e:.
- Aş vrea să merg în Italia.., şi în Grecia... oh, da, în Grecia... şi în
C o r s i c a ! T r e b u i e s ă fie a ş a d e s ă lbatic şi d e f r u m os !
L u i îi p l ă c e a m a i m u l t E l v e ţ ia, p e n t r u c a b a n e l e ş i
locurile ei.
- Nu, mi-ar place ţările cu totul noi, cum e Corsica, s p u s e e a , s a u
c e l e f o a r t e v e c h i ş i p l i n e d e a mi nt ir i , c u m e G r e c i a . T r e b u i e s ă fie
atît d e p l ă c u t s ă r e g ă s eş ti u r m e l e acelor popoare cărora le ştim
istoria încă de cînd eram copii, să vezi locurile unde s-au
întîmplat atîtea lucruri I m p o r t an te .. .
V icontele, m a i p u ţ in exaltat, s p us e:
- P e m i n e A n g l i a m ă a t r a g e m a i m u l t ; e u n l o c u n d e ai foarte m u l t e
d e î nv ă ţ at.
A p o i s e a pu ca r ă să cutreiere p ă mîntul, discutînd d e spre
atrac ţiile fiecă rei ţări, de la poli şi pînă la ecuator,

35
O viaţă
extaziindu-se în faţa peisajelor imaginare, a obiceiurilor c i u d a t e a l e
u n o r p o p o a r e , e a l a p o n i i ş i c h i n e z i i ; d a r p î n ă la u r m ă a j u n s e r ă la
c o n c l u z i a c ă ţ a r a c e a m a i f r u m o a s ă de pe lume e tot Franţa, cu
clima ei temperată, cu c î m p i i l e ei roditoare, c u p ă du ri le ei, c u a c e l
cult al artelor f r u m o a s e c a r e n - a m a i î n v i a t n i c ă ieri d e la m a r i l e
s e c o l e ale A tenei.
Apoi tăcură.
Soarele, coborînd, p ă rea să sîngereze, şi o dîră lumi - noasă , o
c ă ra re d e l u m i n ă a l e r g a p e a p ă , d e la o r i z o n t la marginea b ă rcii.
V întul îşi trimise ultimele adieri, a p a era perfect lină , iar p î n z a
n e m i ş c a t ă e r a roşie. O p a c e nesfîrşită p ă r e a s ă încremenească
spaţiul, păstrînd liniştea în jurul acestei c o n t o p i r i a e l e m e n t e l o r , î n
t i m p c e , c a m b r î n d u - şi s u b c e r c o a p s e l e ei l uc it oa r e ş i lichide,
m a r e a , l o g o d n i c ă m a - i e s t u o a s ă , îşi a ş t e p t a a m a n t u l d e f o c s ă
c o b o a r e s p r e e a . El s e gră bea, împurpurat d e dorin ţ a î m b r ă ţ işă rii. O a -
tinse şi încet, încet, m a r e a îl înghi ţ i.
De la orizont veni o boare răcoroasă. Un fior încreţi s înul m i ş c ă tor
al apei, c a şi c u m as trul î n g h i ţ it ar fi trimis l u m i i u n s u s p i n d e
uş urare.
Apusul dispăru repede; noaptea se ridică, ciuruită de stele. M o ş
Las tique lu ă vîslele, şi atunci v ă zur ă c ă m a r e a era f os f or es ce nt ă .
J e a n n e şi vicontel e, u n u l lîng ă altul, p r i v e a u lucirile p e c a r e le
lă s a în u r m ă b ar ca . N u s e gîndeau la nimic, se uitau doar,
pierduţi, respirînd aerul serii într- o î m p ă c a r e d e p l i n ă . J e a n n e îşi
r e z e m a s e o m î n ă d e m a r g i n e a b ă rcii şi, c a d i n în tî mp l ar e,
d e g e tele vecinului ei o atinser ă . E a n u s e m i ş c ă , surprins ă , fericit ă d e
aceas t ă atingere ab ia s i m ţ ită .
S e a r a , c î n d s e î n t o a r s e î n c a m e r a ei, s e s i m ţ i t u l b u ra t ă într-u n fel
ciudat, şi atît d e în du io ş a t ă c ă îi v e n e a s ă p lî ng ă d i n s enin. S e uită
la ceas , s e gî nd i c ă a lb in a a c e e a m i c ă bate c a o i n i m ă , o i n i m ă
prieten ă , c ă v a fi m ar to ru l întregii ei vi e ţi, c ă -i v a în s o ţ i bucuriile şi
tristeţ ile c u acel

36
Guy de Maupassant
tic-tac viu şi ritmic: şi Jeanne opri gîza aurită pentru a-i pune un
sărut pe aripi. Ar fi sărutat orice. Îşi aminti că a s c u n s e s e într- u n
f u n d d e sertar o p ă p u ş ă v e c h e . O c ă ut ă şi o privi c u b u c u r i a c u
c a r e a i r e g ă si o pr ie te n ă d e d em ul t; şi strîngînd - o la piept, a c o peri
c u să rută ri fierbin ţi obrajii ei vopsiţi şi ciuful de pă r creţ al jucă riei.
Ţ inînd-o în braţe, se gîndi:
Oare el era soţul promis de miile de voci ascunse, pe ca re o
p r o v i d e n ţ ă n e s p u s d e b u n ă i-l a r u n c a s e î n c al e? E l era oare fiinţa
aceea creată pentru ea, căreia i se va d ev ot a p e via ţ ă ? O a r e ei
erau cei doi ursiţi ale c ă ror suflete, î nt îl ni nd u- s e, a v e a u s ă s e
c o n t o p e a s c ă p î n ă la cap ă t n ă scînd iubirea?
N u tră ia încă acele avînturi furtunoase ale întregii fiinţe, a c e l e
î nc în t ă ri n e b u n e , a c e l e t u l b u r ă ri a d î n c i p e c a r e credea ea că le
va aduce pasiunea; totuşi i se părea că î n c e p e s ă -l i u b e a s c ă ,
p e n t r u c ă s e lă s a m e r e u î n v o i a g î n d u r i l o r d e s p r e el. I n i m a îi
t re s ă r e a c î n d îl s i m ţ e a ap ro ap e, roş ea şi p ă lea cî nd îi întîlnea
privirea şi s e înfio ra as cultîndu - i v oc ea .
Noaptea aceea aproape că nu închise ochii. Pe zi ce trecea,
tulburătoarea dorinţă de a iubi o cuprindea cu „totul. S e î n t r e b a
f ă ră în ce ta re , î n t r e b a şi m a r g a r e t e l e , ş i norii, şi m o n e d e l e p e c a r e le
a r u n c a î n aer.
Într-o seară, baronul îi spuse: „Fă-te frumoasă mîine
diminea ţ ă ”.
- D a r d e c e? întreb ă ea.
- E u n secret.
Şi cînd coborî a doua zi, proaspătă, într-o rochie lu- minoasă, găsi
masa din salon plină de bomboane şi, pe v i n s c a u n , u n b u c h e t
enorm.
Î n c u r t e intr ă o c a b r i o l e t ă p e c a r e s cr ia „ L e r a t , c o f e tar d i n F e c a m p ,
m e s e p e n t r u n u n ţ i”; iar L u d i v i n e , a j u tată u n u c e n i c b u c ă tar, s c o t e a
d i n s p a t e o m u l ţ i m e d e p a c h e t e c u mirosuri plă cute.

37
O viaţă
V i c o n t e l e d e L a m a r e a p ă r u şi el. P an ta lo ni i îi e r a u b i n e întinşi,
prinşi în ghetele de lac ce îi scoteau în evidenţă piciorul mi c.
R e d i n g o t a strînsă în talie lă s a să s e v a d ă . În d e s c h i z ă t u r a d e la gît,
d a n t e l a j a b o u l u i ş i o c r a v a t ă f in ă , înfă ş urat ă d e m a i m u l t e ori, îl
o bl ig a s ă -şi tin ă d re pt f r u m o s u l l ui c a p b r u n , d e o g r a v ă d i s t i n c ţ ie.
A v e a u n alt aer ca de obicei, acel aspect aparte pe
care îmbră că mintea festivă îl dă feţelor cunoscute.
J e a n n e , uluit ă , îl pr iv ea c a şi c u m n u l-ar fi v ă zu t niciodat ă ; îl
g ă s ea u n g e n t i l o m impecabil, d i n c a p p în ă în picioare.
El se înclină ; zîmbind:
- Ei, naş ă drag ă , sînteţi gata?
- D ar ce e? C e se întîmplă aici? îngă i m ă ea.
- Vei afla cit de repede, zise baronul.
T r ă s u ra î n h ă m a t ă înainta, d o a m n a A d e l a i d e c o b o r î d i n c a m e r a e i c u
m a r e p o m p ă , la b r a ţ u l R o s a l i e i , c a r e p ă r e a atît d e i m p r e s i o n a t ă d e
e l e g a n ţ a d o m n u l u i d e L a m a r e c ă baronul şopti acestuia:
- Ia te uită, viconte, mi se pare că bona noastră te
g ă s eş te p e g u s t u l ei.
V ic on te le s e înroşi p î n ă în vîrful urechilor, s e pr e fă c u a nu fi auzit
nimic şi, luînd buchetul acela imens, i-l oferi J eannei. E a îl lu ă ,
n eî n ţ el eg în d înc ă n im ic . S e urcar ă to ţi pa tr u î n tră s ur ă şi
b u c ă tă r ea s a L u d i v i n e , c a r e a d u c e a b ar oa ne i nişte s u p ă rece s-o m a i
p u n ă p e picioare, zise:
- A d e v ă rat, d o a m n ă , parcă ar fi o nuntă !
C o b o r î r ă di n tră sur ă la intrarea în Y p o r t şi, p e m ă sur ă ce traversau
satul, pescarii în hainele lor bune, pe care se vedeau cutele, ieşeau
de prin case, salutau, strîngeau mîna baronului şi se aşezau
la urma lor, ea la o procesiune.
V ic on te le oferis e b ra ţ ul J e an ne i şi m e r g e a u înainte. C î n d ajuns er ă în
faţa bisericii, toat ă l u m e a s e opri şi s e
v ă z u c r u c e a m a r e d e -argint, ţ inut ă s us d e u n copil d e cor, î n u r m a
c ă ru ia m e r g e a u n alt b ă ieţ aş, î m b r ă c at î n r o ş u şi

38
Guy de Maupassant
alb, care ducea vasul cu agheasmă în care plutea sfeş tiocul.
T r e c u r ă a p o i şi trei cînt ă reţ i b ă trîni, u n u l şchiopătînd, omul cu
şarpele1, apoi preotul, pe al cărui pî nt ec e p r o e m i n e n t s e î nc ru ci ş a
etola aurit ă . S a lu t ă c u u n zîmbet şi cu o mişcare a capului, după
care, cu ochii pe jumătate închişi, cu buzele bolborosind o
rugăciune, cu potcapul înfundat pîn ă la nas, îi u r m ă pe ceilalţ i,
î m bră caţi în v e ş m i n t e l e l o r c u d a n t e l u ţ e, î n d r e p t î n d u - s e s p r e m a r e .
Pe plajă, o mulţime do oameni aşteptau în jurul unei b ă rci noi,
împodobit ă c u ghirlande. Catargul, pînza, funiile erau acoperite cu
panglici lungi care fluturau în vînt, iar numele „ J E A N N E ” era scris
p e p up ă cu litere de aur.
M o ş L as ti qu e, p a t r o n u l aces tei b ă rci cons truite c u b a nii ba ro nu lu i,
ieş i în ai nt e a c o n v o i u l u i . T o ţ i b ă r b a ţ ii, c a la u n semnal, îşi
descoperiră capetele, şi un şir de femei c r e d i n c i o a s e , a s c u n s e î n
m a n t i i m a r i ş i n e g r e , c ă z î n d u - le în falduri largi p e u m e r i ,
î n g e n u n c h e a r ă în ce rc la v e d e r e a crucii.
Preotul, încadrat de doi copii de cor, se apropie de un cap ă t al
b ă rcii, în timp ce la celă lalt cei trei cîntă reţi b ă trîni, m u r d a r i s u b
h a i n e l e l or a l b e , c u b ă r bi le m a r i , c u a e r u l g r a v ş i c u p r i v i r e a î n
c ă rţ ile bis ericeş ti, c î n t a u cit îi ţineau plă mînii în diminea ţa limpede.
D e fiecare d at ă c în d îşi tră g e a u sufletul, n u m a i o m u l c u ş ar pe le
c o n t i n u a s ă s c oa t ă z g o m o t e l e a c e l e a c a u n m u g e t şi, deas upra
obrajilor lui u m f l a ţi, ochii mi ci îi disp ă reau c u totul.
Calmă şi transparentă, marea părea să asiste,
r e c u -l e a s ă , la b o t e z u l b ă rcii, r o s t o g o l i n d u ş o r , c u u n z g o m o t c a
d e grebl ă care zgîrie pietrişul, v ă lurele m i c i cît d e g e tul. P e s c ă ruş ii
m a r i , albi, c a r e t r e c e a u c u a ri pi le
d es f ă cute, d e s c r i a u curbe pe cerul a lb as tr u,
d e p ă rtîndu- s e şi r e v e n i n d î n z b o r rotunjit p e d e a s u p r a m u l ţ i m i i
î n g e n u n c h e a t e , d e p a r c ă v o i a u s ă -şi d e a s e a m a ce se petrece acolo.

1 instrument d e suflat în fo rm ă de şarpe

39
O viaţă
D a r r u g ă c iu ne a s e opri, d u p ă u n „ A m i n ” strigat t i m p d e cinci m i n u t e ,
iar preotul, c u o v o c e m o l f ă ită , bîlbîi cî te va c u v i n t e latineş ti, d i n
c a r e n u s e a u z e a u d e c î t t er m i n a ţ iile s o no re . D ă d u a p o i o c o l b ă rcii,
s tropind - o c u a p ă sfin ţ ită , apoi începu să îngîne o binecuvîntare
oprindu-se într-o margine, în faţa naşilor, care stăteau
nemişcaţi, ţinîndu-se de m î n ă .
T î n ă rul îşi p ă s tra fi gu ra lui g r a v ă d e b ă iat f r u m o s , d a r Jeanne,
sufocată de o emoţie bruscă, gata să cadă, începu s ă t re mu re în
aş a hal c ă din ţii îi clă n ţ ă neau. V is ul care o urmărea de cîtva timp
căpătase dintr-o dată, ca într-o h a l u c i n a ţ ie, a p a r e n ţ a realit ă ţ ii. S e
v o r b i s e d e o nuntă, preotul era acolo, binecuvîntînd, cîntăreţii
în veşmînte albe psalmodiau rugăciuni: oare nu era nunta ei?
Iar degetele i se crispară, nervoase, sau poate chinul in i m i i ei îi
s tr ă b ă t u s e v e n e l e a j u n g î n d p î n ă la i n i m a v e - cină? înţelese el, sau
ghici, sau fu cuprins, ca şi ea, de o „be ţie a iubirii?, sau, poate, ştia el
din experien ţ ă c ă nici o f e m e i e n u -i rezis t ă ? E a s i m ţ i d e o d a t ă c ă îi
s tr în ge m i n a , uş or la început, a po i tare, m a i tare, pî n ă la ţip ă t.
Şi, fă ră să facă nici o mişcare, fă ră ca nimeni să -şi dea
seama, îi spuse da, foarte limpede şi desluşit:
- O h , J e a n n e , d a c ă a i v r e a , a s t a a r fi l o g o d n a n o a s t r ă ! Capul ei se
plecă, încet, cu o mişcare ce poate voia să spună „da”. Iar
preotul, care stropea încă mulţimea cu a g h e a s m ă , le a r u n c ă p e
d e g e t e cîteva p ic ă turi.
Ceremonia se sfîrşise. Femeile se ridicau. Întoarcerea s e f ă c u într -
o m a r e d e z o r d i n e . C r u c e a , ţ i n u t ă d e b ă iatul de cor, îşi pierduse
toată demnitatea: fugea mîncînd p ă mîntul, clă tinîndu - s e cî nd la
dreapta, c î n d la stînga, aplecîndu-se uneori atît de tare încît mai
că pica în nas. P reotul, c a r e n u s e m a i r ug a, g a l o p a d u p ă ea;
cînt ă re ţ ii şi o m u l c u ş a r p e l e c o t i s e r ă p e o s tr ă d u ţ ă , s ă m e a r g ă m a i
r e p e d e s ă s e d e z b r a c e ; iar p es ca ri i î n g r u p u r i , s e g r ă b e a u şi ei.
Acelaşi gînd, care li se. urca la cap ca un miros de

40
Guy de Maupassant
b u c ă tă rie, l e l u n g e a p a s u l , l e u m p l e a g u r i l e c u s a l i v ă , l e cobora
pînă în adîncul pîntecului, unde făcea să le ghioră ie m a ţele.
La Peuples îi aştepta un prînz bun. Masa cea mare era întins ă în
c ur te s u b m e r i . Î n jurul ei s e a ş e z a r ă ş ai ze ci d e oa me ni , pescari şi
ţ ă rani.
Baroana, în mijloc, îi avea la stînga şi la dreapta pe cei doi preo ţi,
cel din Y p or t şi cel din Peuples. Baronul, în faţa ei, e r a a ş e z a t între
p r i m a r ş i n e v a s t ă -s a, o ţ ă r a n c ă s l a b ă , î m b ă trînită d e timpuriu, c a r e
s aluta p e toat ă l u m e a . A v e a o faţ ă a s c u ţ ită , strînsă în b o n e t a m a r e ,
n o r m a n d ă , u n a d e v ă rat c a p d e g ă in ă c u u n m o ţ alb, c u ochii
foarte rotunzi şi m e r e u mirat ă . M î n c a în f u g ă , c u înghi ţituri
repezi, ca şi cum ar fi ciugulit din farfurie cu nasul.
J e a n n e a ş e z a t ă l î n g ă n a ş , e r a î n al n o u ă l e a c er . N u v e d e a şi n u
a uz ea nimic, doar tă cea, înv ă luită în bucurie.
Îl întrebă pe vi conte:
- C a r e e n u m e l e d u m n e a v o a s t r ă m i c ? - Julien. N u ştiaţ i? spuse el.
D a r e a n u -i ră s p u n s e , g î n d i n d : „ D e cîte ori n -o s ă repet
acest nume!”
D u p ă c e m a s a f u t e r m i n a t ă , lă s a r ă c u r t e a p e n t r u p e s - cari şi trecură
de partea cealaltă a castelului. Baroana, sprijinită de baron, începu
s ă -şi facă exerciţ iul, însoţită şi de cei doi preo ţi. J eanne şi Julien
mers er ă pîn ă la p ă - durice, luînd -o p e c ă ră rile ei um br oa s e .
F ă ră ve s t e, e l îi p r i n s e m î i n i l e într -a l e lui: - S p u n e - m i , vr ei s ă fii
s o ţ ia m e a ? E a îşi lă s ă c a p u l î n p i e p t ş i c u m el îng ă i m a „ R ă s punde-
mi, te implor”, îşi ridică ochii spre el, încet. Iar ră s p un s u l i s e citea în
ochi.

41
O viaţă

IV

Într - o d i m i n e a ţ ă , b a r o n u l i nt r ă î n c a m e r a J e a n n e i î n a - i nt e c a e a s ă
s e fi s c u l a t ş i s e a ş e z ă la p i c i o a r e l e p a t u l u i , micind:
- D o m n u l viconte d e L a m a r e ţ i-a cerut mî na . Jeannei îi venea s ă intre
în p ă mînt,
- I-am spus că va avea curînd răspunsul nostru, continu ă
baronul. D u p ă o p a u z ă d e o clipă a d ă u g ă , z î m - bin d:
- N - a m v r u t s ă f a c e m n i m i c f ă ră s ă v o r b i m şi c u tine. M a m a t a ş i c u
m i n e n u n e o p u n e m l a a c e a s t ă c ă s ă t or ie , d a r nici n u te ob li g ă m la
ea. Eş ti m u l t m a i b o g a t ă decît el dar, cînd e vorba de fericirea unei
vieţi, nu trebuie să punem la socoteală averea. El nu mai are nici
o rudă; d a c ă îl iei d e b ă rbat, v a fi c a u n fiu care v a intra în familia
noastră. Dacă te-ai căsători cu altul, tu ar trebui să te duci prin
stră ini. N o u ă b ă iatul ne place. Ţ ie... ţi-ar plă cea?
J e a n n e r ă s p u n s e a b i a a uz it , r o ş i e p î n ă l a ră d ă c i n a
părului:
- O , da, p a p a !
Baronul, privind-o în adîncul ochilor, zîmbind fă ră
încetare, m u r m u r ă :
- C a m m i r o s i s e m e u ceva, d o m n i ş o a r ă !
P î n ă s eara, J e a n n e tră i c a într-o a m e ţ eal ă , fă ră să ştie c e fă cea, luînd
u n lucru în loc d e altul, fă ră să gîndeas c ă , iar picioarele ş i le s i m ţe a
frînte d e o b o s e a l ă , de ş i n u m e r s e s e nic ă ieri.

42
Guy de Maupassant
P e la o r a ş as e, c î n d e r a a ş e z a t ă s u b p l a t a n c u m ă ic u ţ a,
vicontele sosi.
I n i m a J e a n n e i b ă tea s ă -i s p a r g ă pieptul. T î n ă rul s e în dr ep t ă s pr e
ea, fă ră să p a r ă e m o ţ ionat. C î n d a j u n s e aproape, sărută mîna
baroanei, apoi, luînd mîna fremă- tă t o a r e a tinerei fete, o s ă rut ă c u
t oa t ă g u r a , l u n g şi p l i n d e recunoştin ţ ă .
A ş a începu anotimpul lu mi no s al logodnei. Stă teau de vorbă
s inguri, într - u n c o l ţ al s a l o n u l u i s a u a ş e z a ţ i p e c o - lina d e lîngă
p ă durice, în faţa cîmpiei pustii. Cî te od at ă s e plimbau pe aleea
baroanei, el vorbind despre viitor, ea ră tă c i n d u -şi ochii p e u r m a
p r ă fuită lă sată d e piciorul mamei ei.
O d a t ă lucrurile hotă rîte, deciseră să gră bească
deznodămîntul: rămase ca ceremonia să aibă loc peste şase
săptămîni, pe 15 august, şi ca tinerii căsătoriţi să plece imediat
după aceea în voiajul de nuntă. Jeanne, î n t r e b a t ă d e s p r e ţ a r a p e
c a r e a r v r e a s - o vi zi te z e, s e d e c i s e p e n t r u C o r s i c a , u n d e a v e a u s ă
fie m a i n e t u l b u r a ţ i decît în oraşele Italiei.
A ş t e p t a u m o m e n t u l c a r e a v e a s ă - i u n e a s c ă fă ră o n e - ră b d a r e p r e a
m a r e , d ar î n v ă luiţi într- o ta nd re ţe m i n u na t ă , savurînd farmecul celei
mai mici mîngîieri, al mîinilor împreunate, al privirilor
p ă timaş e, atît d e lungi c ă s u f l e t e l e p ă r e a u s ă s e c o n t o p e a s c ă ,
t u l b u r a t e d e d o r i n ţ a nedesluşită a marilor îmbr ăţişă ri.
H o t ă rîră s ă n u i n v i t e l a n u n t ă p e n i m e n i a f a r ă d e m ă t u ş a L i s o n ,
s o r a b a r o a n e i , c a r e stă t e a î n p e n s i u n e l a o m î n ă stire din Versailles.
D u p ă m o a r t e a tat ă lui lor, b a r o a n a v o i s e s ă -şi p ă s t re ze sora lîngă ea;
d ar fata b ă trînă , u r m ă rită d e gîndul c ă î n c u r c ă p e toat ă l u m e a , c ă
e r a inutil ă şi n e d o r i t ă , s e re - tră s e s e în tr - u n u i d i n a c e l e l o c u r i
m î n ă s tireşti c a r e î n c h i - riaz ă a p a r t a m e n t e o a m e n i l o r trişti şi singuri
pe lume.
D i n t i m p în timp, v e n e a să petreac ă o lun ă c u ai ei. E r a o femeie
micuţă, care vorbea puţin şi se ţinea mereu

43
O viaţă
deoparte, apărînd numai la orele de masă şi dispărînd apoi în
camera ei, unde stătea mereu închisă. Avea un a e r b u n ş i
b ă tr în es c, d e ş i n - a v e a d e c î t p a t r u z e c i ş i d o i d e ani, şi o privire blîndă
şi tristă . N u fusese niciodat ă .
b ă g at ă în s e a m ă d e famili e. C î n d f u s e s e m i c ă , ne fi in d nici dr ă g u ţ ă ,
nici vioaie, r u m e n i n -o să rutase, şi e a stă tea liniş tit ă ş i c u m i n t e î n
c o l ţ i ş o r u l ei. D e a t u n c i f u s e s e t ot - d e a u n a s a cr if ic at a , C î t f u s e s e
t în ă ra, n i m e n i n u - i d ă d u s e nici o a t e n ţ ie. E r a c a o u m b r ă s a u c a u n
o bi ec t familiar, o m o b i l ă vie p e care te-ai obiş nuit s -o vezi în fiecare
zi, clar d e care n u -ţi p a s ă pr ea mult.
S o r a ei, d u p ă o b i ş n u i n ţ a d i n c a s a p ă rinteas c ă , o pr iv ea c a p e o fiin ţ ă
ratat ă , n e î n s e m n a t ă c u totul. T o ţ i o t ra ta u c u f a m i l i a r i t a t e
i n d i f e r e n t ă , c e a s c u n d e a u n s o i d e b u n ă - tate d i s p r e ţ uitoare. O
c h e m a Li s e , şi e a p ă r ea r uş i na t ă d e n u m e l e a c e s t a c o c h e t ş i tîn ă r.
C î n d v ă z u r ă c ă n u s e m a i căsătoreşte şi că negreşit n-o să se
căsătorească nici- odat ă , din Lis e fă cur ă „Lis on”, o rud ă um il ă ,
cur ă ţ ică şi î n s p ă i m î n t ă tor d e t i m i d ă , c hi ar c u s o r a şi c u c u m n a t u l ei,
c ar e ţ i n e a u la e a totuşi, d a r c u o a f e c ţi u n e v a g ă în c a r e s e amesteca
o tandreţe nepăsătoare, o compătimire inconştientă şi o
bună voinţă firească .
U n eo ri , c în d b a r o a n a v o r b e a d e s p r e î nt âm pl ă ri în de - p ă rtate d i n
v r e m e a ei, zicea, c a s ă s tabileas c ă data, „ A s t a a fos t c a m p e c î n d s -a
î n t î m p l a t p o z n a a c e e a a lui L i s o n ” . Nu spunea niciodată mai mult,
şi pozna aceea rămînea ascunsă în cea ţă.
Într -o s e a r ă , L i s e , c a r e a v e a p e a t u n c i d o u ă z e c i d e ani, se aruncase
în apă, fără să ştie de ce. Nimic în viaţa şi p u r t a r e a e i n - a r fi lă s a t s ă
se b ă nuiască o as em en ea n e - bunie. O pescuiseră din apă pe
j u m ă tate m o a r t ă ; iar p ă - rinţii, ridicînd braţele indigna ţi, în loc să
caute pricina ascunsă în acest gest, se mulţumiseră să vorbească de
„ p o z n a ” lui L i s o n , a ş a c u m v o r b e a u d e a c c i d e n t u l c a l u l u i C o c o , c a r e
îşi r u p s e s e p ic io ru l într - u n fă g a ş şi p e c a r e f u - seseră nevoiţi să -l
împuşte.

44
Guy de Maupassant
D e atunci, Lise, a p o i Li s o n, fus es e cons iderat ă c a a v î n d o m i n t e p u ţ in
c a m ş u b r e d ă . D is p r e ţ ul binevoitor c u ca re o tratau t o ţi d i n familie
p ă truns es e încetul c u încetul în i n i m a tu tu ro r ce lo r c a r e o
c u n o ş t e a u . C h i a r şl m i c u ţ a J eanne, c u a c e a intuiţ ie fireasc ă a
copiilor, n u s e p r e o c u p a d e l o c d e ea, n u s e u r c a n i c i o d a t ă î n pa tu l ei
c a s -o s ă rute, n u intra niciodat ă în c a m e r a ei. Bi at a Rosalie, c a r e -i
fă c e a curăţenie, părea singura care ştie unde se află această
cameră .
C î n d m ă tuşa L i s o n intra în sufragerie la prînz, m i c u ţ a se apropia de
ea, îi întindea fruntea din obişnuinţă, şt atîta to t.
D a c ă c i n e v a d o r e a s ă -i v o r b e a s c ă , tr im it e a u n s ervitor s ă o c h e m e ;
şi, c î n d n u e r a p r e z e n t ă , n i m e n i n u s e p r e o - c u p a d e ea , n u s e g î n d e a
l a e a, n -a r fi t re cu t n i m ă n u i p r i n ca p vorbele „ M ă i să fie, n -a m v ă zut -
o p e m ă tuşa L i s o n în d i m i n e a ţ a as ta”.
Nu ocupa nici un loc în viaţa nimănui, era una dintre fiinţele
acelea care rămîn necunoscute şi celor mai a p r o p i a ţ i,
n e p ă t ru ns e, a c ă ro r m o a r t e n u l as ă nici u n g o l în c a s ă , u n a dintre
a ce le fiinţ e c ar e n u ştiu s ă a j u n g ă nici la viaţa, nici la obiceiurile şi
nici la dragostea celor care tră ies c lî ng ă ea. C î n d c i n e v a s p u n e a
„ m ă tu ş a L i s o n ” , aceste două cuvinte nu trezeau nici un
sentiment în s u f l e t u l n i m ă n u i , c a ş i c u m a i fi z i s „ c a f e t i e r a ”
s a u „zaharni ţ a”.
M e r g e a î n t o t d e a u n a c u p aş i r e p e z i şi n e a u z i ţ i: n u fă c e a ni ci od at ă
z g o m o t , n u d e r a n j a d e la l oc ul lui nici u n lucru, părea că transmite
şi obiectelor însuşirea de a nu face nici un zgomot. Mîinile ei
păreau făcute dintr-un soi de v a t ă , atît d e d el ic a t ş i u ş o r u m ţ jlau c u
lucrurile p e c a r e le a t i n g e a u .
S o s i p e la m i j l o c u l lui iulie, b u l v e r s a t ă d e i d e e a ac es te i c ă s ă torii.
A d u c e a o m u l ţ i m e d e d a r u r i ca re , v e n i n d d e la ea, trecură aproape
neobservate. Chiar de a doua zi, ni- m e n i n u -i m a i r e m a r c ă p re ze n ţa.

45
O viaţă
Dar ea se zbuciuma pradă unei emoţii nestăpînite şi n u -i s că p a
din ochi p e cei doi logodnici. S e o c u p a d e trusou, lucrînd cu o
energie deosebită, cu o pasiune în- frigurată a muncii, c a o
croitoreas ă obişnuită în c a m e r a ei unde nimeni nu venea să o vadă.
În fiecare zi îi arăta baroanei batiste pe care le brodase ea
singură, şervete p e c a r e le î n s e m n a s e c u m o n o g r a m e , î n t r e b î n d - o :
„ A ş a e bine, A d e l a i d e Ia r b a r o a n a , ui tî nd u- s e în treac ă t p e s t e ele,
ră s p u n d e a : „ N u -ţi bate atîta capul, biata m e a L is on ”.
Într-o seară , spre sfîrşitul lunii, d u p ă o zi d e arşiţ ă , luna s e î n ă lţ a într-
u n a d i n a c e l e n o p ţ i l u m i n o a s e c a r e t u l b u r ă , îndulcesc, exaltă , par să
ră scolească toată poezia as cuns ă a sufletului. A d i e r e a î n m i r e s m a t ă a
c î m p i e i a j u n g e a p î n ă în s alonul liniştit. B a r o a n a şi b ar on ul j u c a u
a le ne o partid ă d e c ă rţ i, în c er cu l d e l u m i n ă p e c ar e a ba ju ru l îl d e s e n a
p e m a s ă ; m ă tuş a L is on , a ş e za t ă între ei, î mp le t ea ; iar tinerii, sprijiniţi
de pervazul ferestrei deschise, priveau grădina stră lucitoare. T e i u l
ş i p l a t a n u l îşi a r u n c a u u m b r a p e i a r b a care s e întindea, palid ă şi
lu m i n a t ă , pî n ă la p ă duricea întunecat ă c u totul.
Atrasă nespus de farmecul duios al acestei nopţi, do l u m i n a
v a p o r o a s ă c e c ă d e a p e arbori şi tufişuri, J e a n n e s e întoarse spre
p ă rinţii ei, zicînd:
- P a p a , n o i m e r g e m s ă n e p l i m b ă m p u ţ in pr in iarb ă , în faţa castelului.
- Duce ţi-vă , copii, ră spunse baronul, fă ră să ridice ochii. Ieşiră şi
începură să se plimbe încet pe pajiştea albă
pîn ă la p ă duricea din d e p ă rtare.
Timpul trecea şi ei nici nu se gîndeau să se întoarcă. B ar oa na ,
obosit ă , voi să urce în c a m e r a ei.
- T r e b u i e s ă -i c h e m ă m p e î n d r ă gos ti ţ i, s p u s e . B a r o n u l cuprins e într-o
privire gr ă dina m a r e şi s că ldat ă în l u m i n ă , în care cele d o u ă siluete
r ă tă ce au d o m o l .
- Lasă-i, spuse, e aşa bine afară! Lison o să-i aştepte, nu -i aşa,
Lis on?

46
Guy de Maupassant
Fata b ă trînă îşi ridică ochii neliniştiţi şi ră spuns e c u voce scă zută :
- Sigur, îi aştept eu.
Baronul o sprijini pe Adelaide şi, moleşit el însuşi de
c ă ldura zilei, spuse:
- M ă duc şi eu la culcare.
Şi plecă împreun ă cu baroana.
M ă tuş a L i s o n s e ridic ă şi ea, lă s în d p e br a ţ ul foto liului lucrul
început, lîna şi andrelele, se sprijini cu coatele de p e r v a z u l ferestrei
ş i c o n t e m p l ă n o a p t e a f e r m e c ă toare.
C e i d o i l o g o d n i c i s e p l i m b a u f ă ră încetare p e iarb ă , d e l a b o s c h e ţ i
l a p l a t o u ş i d e l a p l a t o u l a b o s c h e ţ i. Îşi strîngeau mîinile şi nu
scoteau nici un cuvînt, ca şi cum n -ar m a i fi ştiut d e ei înşişi,
c o n t o p i ţ i c u p o e z i a ca re respira d i n p ă mînt.
J e a n n e z ă ri d e o d a t ă î n c a d r u l fe re s t re i u m b r a fetei
b ă trîne, desenat ă în l um in a veiozei.
- Uite, spus e, m ă tuşica L i s o n n e priveşte.
Ş i c o n t i n u a r ă s ă v i s e z e , s ă p ă ş e a s c ă î n c e t , s ă s e i u - beas c ă . D a r
r ou a acoperea iarba şi s i m ţiră u n fior d e frig.
- H a i să n e întoarcem, s p u s e J ea nn e. Ş i s e întoarser ă . Cînd intrară în
salon, mătuşa Lison îşi reluase împle-
titura, a v e a f r u n t e a a p l e c a t ă a s u p r a l u c r u l u i , ia r d e g e t e l e ei s la be
t r e m u r a u p u ţ in, c a şi c u m ar fi fost obos ite.
Jeanne se apropie de ea:
- M ă tuşica, m e r g e m să ne culc ă m .
F ata b ă trînă ridică ochii: erau roşii ca şi c u m ar fi plîns. Î n d r ă g o s t i ţ ii
n u b ă g a r ă d e s e a m ă ; d a r , d e o d a t ă , tîn ă ru l ză ri pantofii fetei, uzi d e
tot. Îngrijorat, o întreb ă tandru:
- N u ţi-e frig la picioruşele tale dragi?
D in tr - o d at ă d eg et el e m ă tuşii L i s o n fur ă stră b ă tute d e u n t r e m u r atît
d e p u t e r n i c c ă s c ă p ă l uc ru l d i n m i n ă ; g h e m u l d e lină s e
rostogoli p e pa rc he t iar L is on , ascunzîndu-şi faţa în palme, începu
să plîngă c u sughiţ uri, hohotind.

47
O viaţă
Logodnicii o priviră uluiţi, fără să facă o mişcare. Jeanne î n g e n u n c h e
b rus c lîng ă e a şi-şi des f ă c u bra ţ ele, tulburat ă , repetînd:
- C e -i c u tine, c e -i c u tine, m ă tuşica L i s o n ? A t u n c i biata femeie,
printre suspine, cu vocea înecată în lacrimi, cu trupul chinuit d e
plîns, ră s p un s e :
- Cînd te-a întrebat... Nu ţi-e frig la..., la... picioruşele tale dragi?...
Nimeni nu mi-a spus vreodată asemenea lucruri... mie... niciodată ...
niciodat ă …
J eannei, s urprins ă , înduioş at ă , îi v e n e a totuşi s ă rîd ă la gîndul unui
îndră gostit spunînd dră gă lă şenii m ă tuşii Lison; iar v i c o n t e l e s e
î n t o a r s e c u s p a t e l e c a s ă -şi a s c u n d ă veselia.
D ar m ă tuşa Lis on se ridică brusc, îşi lă să g h e m u l pe jos ş i î m p l e t i t u r a
î n f o t o l i u ş i s e r e p e z i l a s c a r a î n t u n e c o a s ă , c ă utîndu -şi c a m e r a p e
dibuite. R ă m a ş i singuri, cei do i tineri se priviră , înveseliţi şi
înduioşaţi.
J eanne m u r m u r ă :
- Biata m ă tuşica! Julien spus e şi el:
- T r e b u i e s ă fi fost p u ţ in n e b u n ă în s e a r a as ta. S t ă t e a u m î n ă în m î n ă
fă ră s ă s e p o a t ă d e s p ă rţ i şi uş or , u ş o r d e tot, îşi d ă d u r ă p r i m a lor
s ă rutare, în fa ţ a s ca un ul ui g o l p e care tocmai îl p ă ră sise m ă tuşa Lison.
A d o u ă zi nici n u -şi m a i a mi nt e au d e lacrimile fetei
b ă trîne.
C ele d o u ă să ptă mîni dinaintea c ă să toriei o aflară p e J e an ne destul
d o liniştită şi stă pîn ă p e sine, ca şi c u m ar li fost obosit ă d e nişte
e m o ţii încînt ă toare.
N i c i î n d i m i n e a ţ a zilei d e c i s i v e n u a v u t i m p s ă s e gîndească;
simţea numai un mare gol în tot corpul, de parcă sîngele, carnea,
oasele i s-ar fi topit sub piele. Îşi d ă d e a s e a m a , a t i n g î n d o b i e c t e l e
d i n jurul ei, c ă m î i n i l e îi tremurau foarte tare.
N u -şi veni în fire decît la biserică , în timpul slujbei. Căsătorită!
Aşadar se căsătorise! Şirul de treburi, de
întîmplări şi evenimente care se depanase din zori i se

48
Guy de Maupassant
părea un vis, un adevărat vis. Sînt în viaţă momente în care totul
din jurul nostru pare schimbat, chiar şi gesturile a u o s e m n i f i c a ţ ie
n o u ă , p î n ă şi o r e l e n u m a i s înt la l o c u l lor obişnuit.
Se simţea ameţită, mai ales mirată. În ajun nimic din viaţa ei de
toate zilele nu era schimbat; nădejdea ne- întrerupt ă trebuia a c u m
să se împlineas c ă . A d o r m i s e fată , era femeie acum.
D e c i tr ec us e a c e s t p ra g, c a r e p ă r ea s ă a s c u n d ă viitorul c u toate
bucuriile lui, c u toate fericirile vi e ţii. S i m ţe a c ă o poartă s-a deschis
în faţa ei; nu trebuia decît să intre în Multaşteptatul.
Ceremonia luă sfîrşit. Trecură în sacristia aproape goal ă , pentru
c ă n u invitaser ă p e nimeni, apoi ieşiră .
C î n d a p ă rură în u ş a bisericii, u n bubuit as urzitor o fă c u p e mi re as ă să
tresară , iar p e b a r o a n ă să ţipe; era o s alv ă d e f o c u r i tras ă d e ţ ă rani.
P î n ă c e a j u n s e r ă la P e u p l e s , bubuiturile n u m a i contenir ă .
Se servi o gustare pentru familie, pentru preotul de la castel şi
pentru cel din Yport, pentru primar şi martorii aleşi dintre cei m a i
d e s e a m ă cultivatori d in ţinut.
P î n ă c e m a s a f u gata, f ă c u r ă o p l i m b a r e p r i n g r ă d i n ă . B a r o n u l ,
b a r o a n a , m ă t uş a L i s o n , p r i m a r u l şi a b a tele P i c o t o luară pe aleea
„exerciţiului”, în timp ce pe aleea din faţa castelului celălalt preot
mergea cu paşi mari citind d i n c a r t e a lui b i s e r i c e a s c ă . S e a u z e a d i n
p a r t e a ce al al t ă a cas telulu i v es el ia z g o m o t o a s ă a ţ ă ranilor c a r e b e a u
c i d r u s u b meri. T o ţ i o a m e n i i d in ţinut, î m b r ă c a ţi d e să rb ă toare, erau
acolo. B ă ieţii şi fetele s e hârjo n ea u.
C a s ă - şi g ă s e a s c ă u n l o c liniştit, tinerii c ă s ă tori ţ i tra - versară cî mp ia
şi o luară la dreapta, ca să iasă în valea c e ş erpuia s pre Y po rt . C u m
intrară în desiş, nici o adiere n u -i mai ajunse; lăsară drumul mare
ca să meargă pe o cărăruie strimtă, acoperită cu frunze. Mergeau
cu greu ală turi p e aceast ă potecu ţ ă , şi J eanne s i m ţi c ă bra ţul lui îi
înconjoar ă talia.

49
O viaţă
E a n u s p u n e a n i m i c , res pira g re u, c u i n i m a b ă tî nd u -i s ă s e s p a r g ă .
R a m u r i a p l e c a t e l e m î n g î i a u p ă rul; s e a p l e c a u mereu ca să nu se
lovească. Jeanne rupse o frunză sub care stă teau d o u ă vacile -
d o m n u l u i , c a d o u ă scoici m i c u ţe şi roşii. Atunci ea zise, naivă şi
prinzînd p u ţin curaj:
- Uite, o p er ec he !
Julien îi atinse u r e c h e a c u gura, ş op ti nd u -i: - Î n s ea ra a s t a v e i fi s o ţ ia
mea.
D e ş i a fl as e m u l t e d e c î n d stă t ea la ţ a r ă , e a n u s e gîndea decît
la poezia dragostei, aşa că fu uimită. Soţia lui? D a r n u era deja?
A t u n c i el î n c e p u s ă o să rute r e p e d e şi g r ă bit, p e t îm pl ă şi pe gît,
acolo unde se încreţeau primele fire de păr. T r e s ă r i n d d e fi ec ar e
d a t ă la a c e s t e s ă rut ă ri d e b ă rbat, c u care nu era obişnuită, ea îşi
apleca instinctiv capul în cealaltă parte, ferindu-se de aceste
mîngîieri care-i plă c e a u totuşi.
S e trezir ă d e o d a t ă la m a r g i n e a p ă durii. E a s e opri, speriat ă că a u
ajuns atît d e departe. C e vo r gîndi ceilalţi?
- S ă n e întoarcem, s pu s e .
El îşi tra1- bra ţul care o înlă n ţuia şi, întorcîndu -se a m în doi, r ă m a s e r ă
u n u l î n fa ţ a celuilalt, atît d e a p r o a p e c ă îşi s i m ţe a u respira ţ ia în
obraji, şi s e priviră . S e uitară u n u l la altul c u a c e a pr iv ir e f i x ă ,
i n t e n s ă , p ă t r u n z ă t oa re , î n c a r e două suflete cred că se contopesc.
Se căutară în ochi, dincolo d e ochi, în acel loc d e n e p ă truns al
fiinţei, s e ce rc et ar ă c u întreb ă ri a d î n c i şi n e r o s tite î n priviri. C e v o r
fi u n u l p e n t r u cel ă lalt? C u m v a fi v ia ţ a p e c a r e o v o r î n c e p e
î m p r e u n ă ? îşi v o r a d u c e u n u l altuia b u c u r i i şi fericirea s a u
d e z a m ă g i r e a î n a c e s t l u n g d r u m p a r c u r s î m p r e u n ă - c ă s ă toria? Ş i
li s e p ă r u la a m î n d o i c ă s e v ă d p e n t r u p r i m a d a t ă .
Dintr-o dată, Julien îşi puse mîinile pe umerii ei şi o să rută lung,
a p ă sat, c u m n -o m a i să rutase n i m e n i . A r s ur a acelui s ă rut ii c o b o r î în
s înge, î n m ă d u v a oas elor, şi s i m ţ i

50
Guy de Maupassant
o tulburare atît de tainică incit îl împinse pe Julien cu toat ă
puterea, cît p e c e să c a d ă p e spate.
- S ă mergem, să mergem, îngă i m ă ea.
El n u ră spunse, dar îi luă mîinile într-ale lui. P în ă acasă n u -şi m a i
spus er ă nici u n cuvînt. Res tul d u p ă -amiezii p ă ru nesfîrşit d e lung.
S e a ş e z a r ă la m a s ă la c ă d e r e a serii. M a s a f u s i m p l ă şi d e s t u l d e
scurtă , contrar obiceiurilor no rm an de . T o ţi pă reau paralizaţi de
u n fel d e j e n ă . N u m a i c ei d o i p r e o ţ i, pr im ar ul şi cei patru fermieri
invita ţ i m a i ar ă tară c e v a d in veselia aceea grosolană care se vede
pe la nunţi. Rîsul părea mort, dar cîteva vorbe de-ale primarului
îl însu- fleţiră. Era ora nouă; trebuia să se servească cafeaua.
A f a r ă , s u b m e r i i d i n cu rt e, î n c e p e a b a l u l c î m p e n e s c . P r i n fereastra
deschisă se vedea toată petrecerea. Felinarele a g ă ţ at e d e r a m u r i
d ă d e a u f r u n z e l o r n u a n ţ e v er zi - cenuş ii, d e cocleal ă .
Ţ ă rani şi ţ ă r an ce s e m i ş c a u în cerc, urlînd o m e l o d i e d e j o c s ă lb at ic
p e c a r e o a c o m p a n i a u a b i a a u z i t d o i v i o -rişti şi un clarinetist,
cocoţaţi pe o masă de bucătărie, î n c h i p u i n d o e s t r a d ă . C î n t e c u l
r o p o t i t o r a l ţ ă r a n i l o r a c o - perea cîteodată cu totul muzica
instrumentelor, şi cînte- cul s u b ţirel, sfîşiat d e glasurile d ez l ă n ţuite,
p ă rea să c a d ă d in cer în fîşii, î n f r a g m e n t e d e no te risipite.
M u l ţ i m e a b e a d i n d o u ă b u t o a i e m ar i, în co nj ur at e d e torţe aprinse.
D o u ă slujnice n u m a i pridideau s ă clă tească paharele şi c ă nile într-u n
hîrd ă u şi apoi să le p u n ă , şiroind î n c ă d e a p ă , s u b r o b i n e t e l e d e u n d e
c u r g e a firiş orul r o ş u de vin sau cel auriu de cidru curat.
Dansatorii însetaţi, bătrînii c u mişcă ri încete, f et el e
transpirate se
îngrămădeau, întindeau mîinile ca să apuce fiecare un v a s şi s ă
d e a p e gît, c u c a p u l p le ca t p e spate, lichidul c a r e le plă c e a atîta.
Pe o masă se înşirau pîinea, untul, brînza şi cîrnaţii. F iecare lu a
cîte o înghi ţ itură , din cînd în cînd, s u b bolta d e frunze luminate;
sărbătoarea aceasta violentă şi să-

51
O viaţă
nătoasă le dădea celor de la masa mohorîtă din castel po ft ă să
d a n s e z e ş i ei, s ă b e a d i n pî nt ec e le p o l o b o a c o l o r mari, m în cî nd o felie
d e pîine c u unt şi o c ea p ă crud ă .
Primarul, ca re b ă tea m ă sura c u c u ţitul, strigă :
- La naiba, merge bine, pare-am fi la nunta din Ganache.
Se auzi un tremur de rîs înfundat. Dar abatele Picot, d u ş m a n
în ă scut al autorită ţ ii civile, r ă spuns e:
- V r e ţi să s p un e ţi la nunta din Ca na . C el ă lalt nici n u voi
să aud ă :
- Nu, domnule preot, cînd am zis Ganache, Ganache
T ă mîne, ştiu e u m a i bine!
S e ridicară şi trecură în salon. A p o i se duser ă printre cei care chefuiau,
N u m u l t d u p ă aceea, invita ţ ii s e retraser ă .
B a r o n u l şi b a r o a n a s e c e r t a u c u v o c e s c ă z u t ă . D o a m n a A d e l a i d e ,
g î f î i n d m a i m u l t c a n i c i o d a t ă , p ă r e a s ă r e f u z e ceea ce îi cerea soţul
ei; pînă la urmă îi spuse cu voce tare:
- N u , dragul m e u , n u pot, n u ştiu c u m să o iau. L ă s înd-o
în pace, baronul se apropie de Jeanne.
- Vrei să facem cîţiva paşi, fetiţa m e a ? E m o ţionată , ea îi ră s p u ns e:
- Cum vrei tu, papa.
Ieşiră î m p r e u n ă . D i nc ol o d e uş a care d ă de a spre m a r e îi ajunse un
vînticel tăios, unul din vînturile acelea reci de v a r ă c a r e v e s t e s c
d e j a a p r o p i e r e a t o a m n e i . N o r i i g o n e a u pe cer, acoperind şi
descoperind stelele.
Baronul strîngea braţul Jeannei, ţinîndu-i mina duios. M e r s e r ă
c ît ev a m i n u t e . P ă r e a n es ig ur , s tingherit. P î n ă la urm ă se hotă rî:
- Micuţa mea, am de dus la capăt o datorie grea, pe care ar fi
trebuit s-o îndeplinească mama ta; dar pentru c ă e a n u v re a, t r e b u i e
s ă -i ţ i n locul. N u ştiu c e c u noş ti t u di n lucrurile vie ţ ii. S înt taine
c ar e s e a s c u n d c u grijă copiilor, fetelor m a i ales, p e n t r u c ă ele
trebuie s ă ră m î n ă curate la suflet, neîntinate pînă în ziua în
care le

52
Guy de Maupassant
încredin ţ ă m b ă rbatului care le v a p ă zi fericirea. E l trebuie să ridice
vălul acesta care acoperă taina dulce a vieţii. D a r e le d a c ă a u
ră m a s ne at in s e d e v r e o b ă n u ială , s e r e v o l t ă d e s e o r i î m p o t r i v a
realit ă ţ ii c a m b r u t a l e a s c u n s ă îndă ră tul viselor'. R ă nite în sufletul
lor, ră nite în chiar t r u p u l lor, e l e r e f u z ă s o ţ u l u i c e e a c e l e g e a , l e g e a
u m a n ă şi legea firii, îi acord ă în m o d absolut. N u -ţi pot s p u n e m a i
m u l t , d r a g a m e a ; d a r s ă n u ui ţ i nici o clip ă c ă a p a r ţ ii c u totul
b ă rbatului tă u.
La urma urmei, ce ştia ea? Ce bănuia? începu să tre-
m u r e , cu pr in s ă d e o m e l a n c o l i e grea, c a o p r e s i m ţ ire.
S e întoars er ă a c a s ă . U n l u c r u n e o b i ş n u i t îi o p r i în u ş ă . D o a m n a
A d e l a i d e p l î n g e a la p i e p t u l lu i J u li en . P l î n s u l ei, z g o m o t o s c a şi c u m
a r fi v e n i t d i n n i ş t e f o a i e , p ă r e a c ă - i ies e în acelaşi t i m p d i n nas ,
d i n g u r ă şi d i n ochi; iar tîn ă rul, uluit, s t in gh er it , o s u s ţ i n e a p e
f e m e i a c o r p o l e n t ă p r ă v ă lită în b r a ţ ele s ale p e n t r u a -i î nc re di n ţ a p e
s c u m p a , m i c u ţa şi a do ra ta ei fetiţ ă . B a r o n u l s e repezi s p r e ea:
- Oh, fă ră scene, fă ră smioreă ieli, te rog!
Ş i l u î n d u - şi ne va s t a, s e a ş e z ă într- u n fotoliu, î n t i m p c e
e a îşi ş te rg ea lacrim ile.
- H a i d e , fetiţ o, s ă rut -o p e m a m a şi f ug i la culcare. G a t a să plîngă şi
ea, Jeanne îşi să rută p ă rinţii şi urcă în camera ei.
M ă tuşa L i s o n urcas e şi ea. B a r o n u l şi ba ro an a r ă m a seră s i ng ur i c u
J ulien. Ş i to ţ i trei e r a u atît d e j e n a ţ i încît nici o v o r b ă n u le v e n e a p e
b uz e, stă teau aş a, ei do i în ţinută d e seară , în picioare, şi e a c ă zut ă în
fotoliu şi sus pinînd î nc ă . S t i n g h e r e a l a l o r d e v e n e a d e n e s u p o r t a t ş i
b a r o n u l î n c e p u s ă v o r b e a s c ă d e c ă lă t or ia î n c a r e tine ri i t r e b u i a u
s ă p o r n e a s c ă pe s t e cîteva zile.
Jeanne, în camera ei, se lăsă dezbrăcată de Rosalie, c a r e p l î n g e a î n
h o h o t e . M î i n i l e ei r ă tă c e a u l a î n t î m p l a r e , n u g ă s e au nici şireturile,
nici acele şi era c u s iguran ţ ă m a i e m o ţ i on at ă decît stă p î n ă ei. D a r
J e a n n e n u s e g î n d e a deloc la lacrimile bonei; i se părea că intrase
într-o altă

53
O viaţă
l u m e . p l e c a s e p e u n alt tă r î m , d e p a r t e d e lo cu ri le ş tiute şi în dr ă gite.
T o a t e s e a m e s t e c a u î n v ia ţ a şi în gî nd ur il e ei; îi v en i chiar şi id ee a
asta tră snită : oa re îşi i u b e a s o ţul? Acum îi apărea ca un străin
pe care abia îl cunoştea. A c u m trei luni nici n u ştia c ă există , şi
astă zi era s o ţia lui. De ce toate astea?'De ce să cazi atît de repede
într-o că să torie ca într-o pră pastie deschis ă sub paşii tă i?
Cînd se văzu în toaleta de noapte, se strecură în pat, iar
cearşafurile reci o făcură să tremure, accentuîndu-i senzaţia de
frig, de singurătate şi de tristeţe, care de d ou ă ore ii ap ă sa sufletul,
Rosalie ieşi repede, plîngînd în neştire, iar Jeanne aş tept ă .
A ş te pt ă liniştită , c u i n i m a strînsă , acel „ c e v a ” bănuit şi anunţat în
vorbe nedesluşite de tatăl ci, acea revela ţ ie tainic ă a m a r e l u i s ecret
al dragostei.
C i n e v a b ă t u d e trei ori la u ş ă , d e ş i n u a u z i s e p e n i m e n i u r c î n d s c a r a .
T r e s ă ri î n g r o z i t ă şi n u ră s p u n s e . B ă taia s e a u z i d i n n o u , a p o i c l a n ţ a
s cîr ţ îi. J e a n n e îşi a s c u n s e c a p u l sub cuvertură, ca şi cum ar fi intrat
vreun hoţ. Auzi un zgomot uşor de ghete alunecînd pe parchet
şi cineva ajunse lîngă patul ei.
T r e s ă ri n e r v o a s ă şi s co as e u n ţip ă t uşor; d es co pe ri nd u-
şi capul, îl v ă zu pe Julien în picioare, în faţa ei, zîmbind. - Uf, ce m -ai
speriat! El o întrebă :
- Chiar n u m ă aşteptai?
J ea nn e n u ră spuns e. E l era în ţinută d e sear ă şi a v e a u n c h i p l u m i n o s ;
şi e a s e s i m ţ i m o a r t ă d e r u ş i n e c ă stă aş a, culcat ă , în fa ţa aces tui
b ă rbat atît d e corect î m b r ă cat.
N u ştiau ce să s pun ă , ce să facă , nu îndră zneau* nici să se privească
în momentele acelea grave şi decisive de care de pi nd e fericirea
intim ă a unei vie ţ i.
El simţea poate, vag, ce pericole pîndesc în această luptă, cît de
stăpîn pe sine trebuie să fii, ce şireată tan- d r e ţ e îţ i t r e b u i e c a s ă n u
a t i n g i n ic i u n a d i n a c e l e s u b tile pudori, acele infinite delica te ţi ale*
u n u i suflet n e prih ă nit, hră nit cu visuri,

54
Guy de Maupassant
A tu nc i, c u blînde ţ e, îi lu ă m î n a şi i-o să rută , apoi, î n g e n u n c h i n d
l î n g ă p a t c a î n f a ţ a u n u i altar, îi ş o p t i c u o v o c e la fel d e uş o a r ă c a o
adiere:
- Vrei să m ă iubeşti?
E a , liniştit ă d in tr - o d a t ă , ri di c ă p e p e r n ă c a p u l î n - co nj ur at d e u n
n o r d e da nt el u ţ e şi z î m b i :
- D a r te iu be s c , d r a g u l m e u .
E l pr in s e între b u z e d eg et el e m i c i şi delica te şi, c u vocea
schimbată din cauza acelui căluş de carne, o în- trebă :
- Vrei să -mi dovedeşti că m ă iubeşti?
T u l b u r a t ă d i n n o u , J e a n n e r ă s p u n s e f ă ră s ă s e
g în de as c ă , a m i n t i n d u -si d e vorbele tată lui ei:
- S î nt a ta, d r a g u l m e u .
Julien îi acoperi încheie tura mîinii c u să rută ri u m e d e şi, ridicîndu-se
încet, îşi apropie faţa de a ei, pe care ea începea d in n o u să şi-o
a s c un d ă .
B r u s c , a r u n c î n d u - ş i u n b r a ţ p e d e a s u p r a p a t u l u i , o înlă n ţui pes te
cearşafuri, în t i m p ce, s trecurîndu - şi c e lă lalt braţ sub pernă , îi înă lţă
capul.
C u o v o c e înceat ă d e tot, o întrebă :
- A tunci îmi faci şi m i e u n locşor lingă tine? E a se sperie
şi îngă imă , cu o frică instinctivă : - O , n u încă , te rog.
E l p ă ru d e z a m ă git, p u ţ in jignit, ş i s p u s e p e u n to n la fel d e r u g ă tor,
d a r m a i br us c :
- D e c e m a i tîrziu, c î n d t ot a c o l o o s ă a j u n g e m ? A c e l e cuvinte o
loviră dar, s u p u s ă şi re s e mn at ă , repetă pentru a d o u a oar ă :
- S î nt a ta, d r a g u l m e u .
A t u n c i el d is p ă ru foarte r e p e d e în c ă m ă ru ţ a p en tr u to al et ă , şi
J e a n n e îi a u z i c u clarit ate m i ş c ă rile ş i f o ş n e t u l h a i n e l o r s c o a s e ,
z g o m o t u l m o n e z i l o r î n b u z u n a r , g h e t e l e lă sate să cad ă una dup ă alta,
Ş i d e o d a t ă , în i nd is pe ns ab il i şi ciorapi, travers ă r e p e d e o d a i a c a s ă -şi
pună ceasul pe că min. Ap oi se întoarse cu

55
O viaţă
paşi repezi în camera vecină, unde mai zăbovi un timp, iar J e a n n e
s e întoars e c u spatele î nc hi zî nd oc hi i c î n d s i m ţi că vine.
C î n d s i m ţ i lîng ă e a u n picior r e c e şi p ă ros , z v î c n i c a si c u m ar fi vrut
s ă fugă din pat şi, c u faţa în mîini, pierdută , ga ta să ţ ipe d e g r o a z ă , s e
g h e m u i în col ţ ul patului. D a r el o luă imediat în braţe, deşi ea îi
întorcea spatele, şi îi s ă rut ă î n n e b u n i t gîtul, d a n t e l e l e f l u t u r î n d e al e
b o n e t e i d e no ap te şi gulerul brodat al c ă m ă şii.
J e a n n e n u s e m i ş c a , în ţ epenit ă într- o s p a i m ă c u m plită , s i m ţind o m î n ă
puternic ă ce-i c ă uta sînii, pes te care e a îşi încrucişase strîns braţele.
Gîfîia tulburată sub atingerea a c e e a brutal ă , şi îl v e n e a s ă f u g ă
u n d e v a prin c a s ă , să s e î n c h i d ă u n d e v a d e p a r t e d e ac es t b ă rbat.
Nu se mai mişca nici el. Îi simţea căldura pe spate. Spaima ei se
mai linişti şi se gîndi dintr-o dată că nu trebuia decît s ă s e întoarc ă
şi să -l să rute. E l p ă r u c ă si-a pierdut ră b d a r e a şi zis e c u o v o c e
întristat ă :
- D ec i n u vrei să fii nevestica m e a ? E a m u r m u r ă printre degete:
- D a r n u sînt?
E l ii ră s p un s e , c u u n glas uş or enervat:
- U i t e c e e, d r a g a m e a , n u -ţ i b at e j o c d e m i n e !
J ea nn e s e s i m ţi atinsă d e tonul n e m u l ţu m i t al vocii şi s e
întoarse s ă îşi cear ă iertare.
El o strînse în braţe ca turbat, înfometat parcă de ea, şi-i acoperi
c u să rută ri repezi, c u să rută ri n e b u n e , c u s ă ru t ă ri m u ş c ă t o a r e
t o a t ă f a ţ a ş i p a r t e a d e s u s a gîtului, a m e ţ i n d - o c u m î n g î i e r i . E a îşi
l u a s e m î i n i l e d e p e f a ţ ă şi ră m ă sese fă ră vlag ă în mîinile lui, fă ră să
ştie ce face el, c e f a c e e a , într - u n g o l d e g î n d u r i î n c a r e n u m a i
p r i c e p e a nimic. D a r o durere as cu ţ ită o stră b ă tu brusc, si e a î nc ep u s ă
g e a m ă , î n b r a ţ e le lui încleş tate, î n t i m p c e el o p o s e d a cu furie.
Ce se mai întîmplase după aceea? Nu-şi mai amintea, d e l o c , t ot ul
s e a m e s t e c a î n m i n t e a ei. J s e p ă r u s e d o a r c ă

56
Guy de Maupassant
e l îi a c o p e r i s e b u z e l e c u p l o a i e d e m i c i s ă ru t ă ri r e -
c u n o s c ă toa re.
A p o i e l îi v o r b i şi e a t re bu i s ă -i ră s p u n d ă . A p o i el m a i făcu cîteva
încercări, dar ea îl respinsese îngrozită, şi, z b ă tîndu-se, s i m ţ i p e
p ie pt acelaş i p ă r d e s p e c a r e îl s im ţise şi pe picior şi se d ă d u
înapoi, scîrbită .
Pînă la urmă, obosit de a o tot ruga în van, rămase
nemişcat, întors pe spate.
A t u n c i J e a n n e î n c e p u s ă s e g î n d e a s c ă ş i îşi s p u s e , disperat ă
pîn ă în adîncul sufletului, d e z a m ă gită d e această beţie pe care
o visase cu totul altfel, de dulcea aş teptare dis trus ă , d e fericirea
z dr ob it ă : „ A s t a e de ci c e e a c e n u m e a el a fi s o ţ ia lui, a s t a e, as ta !”
Ş i ră m a s e m u l t t i m p aşa, ră v ă şită , c u privirile ră tă c in d p e t a p i ţ eriile
d e p e zi du ri , p e v e c h e a p o v e s t e d e d r a g o s t e ca re -i stră juia c a m e r a .
Dar cum Julien nu spunea nimic, nu se mişca, ea îşi î n t o a r s e
î n c e t p r i v i r e a , s p r e e l şi îşi d ă d u s e a m a c ă d o r m e a ! D o r m e a
c u g u r a î nt re de s c hi s ă , c u o e x p r e s i e liniştită ! D ormea!
N u -i v e n e a să cread ă şi s e s i m ţ ea revoltat ă , m a i jignit ă de acest
somn decît de brutalitatea lui, tratată ca o o a r e c a r e . P u t e a el s ă
d o a r m ă într -o n o a p t e c a a s t a ? C e e a ce se întîmplase între ei nu-l
surprinsese cu nimic? O, ar fi vrut să fie m a i de gr ab ă lovită , violată
din nou, strivită de mîngîierile lui odioas e pîn ă şi-ar fi pierdut
c u noştinţa.
R ă m a s e sprijinit ă într- u n cot, n e m i ş c a t ă , aplecat ă s pr e el, ascultîndu-
i respiraţia uşoară, care uneori aducea cu un sforă it.
S e ivir ă zorii, m a i întîi c e n u ş i i , a p o i l i m p e z i , a p o i roşietici, a p o i
stră lucitori. J ul ie n d e s c h i s e ochii, c ă s că , s e întinse, o privi şi zîmbi:
- Ai dormit bine, scumpa mea?
E a îşi d ă d u s c a m a c ă îi s p u n e a a c u m „ t u ” c u u ş u rin ţ ă ,
şi-i ră spunse uluită : - Da, dar tu?

57
O viaţă
- A, eu, foarte bine, zise el.
Ş i, î n t o r c î n d u - s e s p r e e a ; o s ă rut ă , a p o i î n c e p u s ă v o r b e a s c ă
liniştit. Îi s p u n e a d e s p r e p l a n u r i d e viitor, despre idei
economice, si acest cuvînt care revenea mai d e s o m i r ă p e
J e a n n e . Îl a s c ul ta f ă ră s ă î n ţ e l e a g ă cuvintele, îl privea,
gîndindu-se la o mulţime de lucruri care-i treceau prin minte cu
viteza fulgerului.
B ă tu ora opt.
- H a i , t r e b u i e s ă n e t r e z i m . A m fi c a r a g h i o ş i d a c ă a m s ta p î n ă
tîrziu î n p a t , z i s e el, ş i s e ri di c ă p r i m u l . C î n d t e r m i n ă c u
î m b r ă catul, o ajut ă grijuliu p e J e a n n e l a toate micile amănunte ale
toaletei, nelăsînd-o s-o cheme pe Rosalie.
Cînd să iasă , o opri:
- Ştii, între noi, putem să ne tutuim acum, dar în faţa p ă rin ţ ilor tă i
ar trebui s ă m a i aş tept ă m p u ţ in. O s ă p a r ă foarte firesc atunci cînd
ne întoarcem din voiajul de nunt ă .
Jeanne nu se arată decît la ora prînzului. Şi ziua se scurse ca
toate celelalte, ca şi cum nimic nou nu s-ar fi întîmplat. N u era
decît c u u n b ă rbat m a i m u l t în c as ă .
58
Guy de Maupassant

P a t r u zile m a i tîrziu s o s i tră s u r a c a r e t r e b u i a s ă -i d u c ă

la Marsilia.
D u p ă s p a i m a p r i m e i n o p ţ i, J e a n n e s e o b i ş n u i s e d e j a c u Julien, c u
s ă rut ă rile lui, c u mîngîier ile lu i tandre, c u toate c ă er a la fel d e
s cârbit ă în c e e a c e p ri ve ş t e r a p o r turile lor i ntime.
Îl g ă s e a f r u m o s ş i îl i u b e a ; ş i s e s i m ţ e a d i n n o u v e s e l ă şi fericit ă .
Îşi luar ă ră m a s -b u n r e p e d e şi fă ră tristeţ e, N u m a i b a r o a n a p ă rea
e m o ţ ionat ă , iar în clipa în c ar e trăsura se puse în mişcare, ea
puse în mîna Jeannei o p u n g ă , grea c a d e p l u m b , zicîndu -i:
- P entru micile tale cheltuieli d e fe me ie tînă ră . J e an ne o p u s e în
b u z u n a r şi caii pornir ă .
S pre seară , Julien o întrebă :
- C ît ţ i-a p u s m a m a ta în p u n g a a c e e a ?
Iar Jeanne, care şi uitase de pungă, o deşertă pe genunchi. O
gră m a d ă de aur se ră spîndi: erau d o u ă mii d e franci. J e a n n e b ă tu din
palme:
- O să-mi fac de cap, zise ea, strîngînd la loc banii. D u p ă opt zile
d e mers, p e o că ldură sufocantă , ajunseră la Marsilia.
Ş i, a d o u a zi, „ r e g e l e L u d o v i c ” , u n p a c h e b o t c a r e p l e c a
la N e a p o l e prin A jaccio, îi d uc ea spre Corsica.

59
O viaţă
Corsica! Maquis-ul! Bandiţii! M un ţii! Patria lui N a- poleon!
Jeannei i se părea că ieşea din realitate, ca să intre, c u totul treaz ă ,
în alt vis.
S t î n d u n u l l î n g ă altul p e p u n t e a p a c h e b o t u l u i , s e u i t a u c u m s e
p e r i n d ă p r i n f a ţ a lor fa le ze l e P r o v e n ţ ei. M a r e a n e m i ş c a t ă , d e u n
a z u r l i m p e d e , î n c r e m e n i t p a r c ă , s ti cl os î n l u m i n a a r z ă t o a r e a
s o a r e l u i , s e î n t i n d e a s u b c e r u l infinit, de un albastru aproape
exagerat. Ea spuse:
- Î ţ i m a i a m i n t e ş t i d e p l i m b a r e a î h b a r c a l ui m o ş
Lastique?
D r e p t ră s p u n s el o să rută r e p e d e p e ureche.
R o ţ ile v a p o r u l u i b ă t e a u a p a , t u l b u r î n d u -i s o m n u l e i greu; şi în
spate o dîră l un g ă d e s p u m ă , o u r m ă palid ă în c a r e v al ur il e
t u l b u r a t e f ă c e a u s p u m e c a ş a m p a n i a aj un ge a p î n ă în zare siajul
perfect dr ep t al vaporului.
B rus c, î n faţ ă , la cîţiva metri, u n peş te i me ns , u n delfin, s ă ri d i n a p ă ,
a p o i s e s c u f u n d ă d i n n o u , c u c a p u l în ai nt e. Jeanne se sperie, scoase
un ţipăt şi se ascunse la pieptul lui Julien. A p o i începu să rîdă d e
s p a i m a p e care o tră s ese şi s e uită , c u fric ă , d a c ă a n i m a l u l n u ie ş e a
d i n n o u . P e s t e c î t e v a m i n u t e e l a p ă ru, c a o j u c ă rie m e c a n i c ă u r i a ş ă .
S e s c u f u n d ă d i n n o u şi ieşi iar ă şi, a p o i v e nir ă doi, a p o i trei, apoi
şase care păreau că se hîrjonesc în jurul vaporului greu,
escortîndu-l pe acest frate monstruos, acest peşte de lemn cu
aripioare de fier.
Treceau în stînga, se întorceau în dreapta vaporului, şi, u n u l d u p ă
altul s a u t o ţ i d e o d a t ă , c a într -u n jo c, c a într - o a l e r g a r e v e s e l ă , s e
î n ă lţ a u î n a e r printr - u n s alt înalt, des criind o c u r b ă d e aer, a p o i s e
s c u f u n d a u p e rînd.
J e a n n e b ă te a d i n p a l m e ş i tres ă rea, încînta t ă la fie c a r e apari ţ ie a
înot ă torilor e n o r m i şi supli. I n i m a îi zv îc ne a, c a şi ei, într-o bucurie
deplină , copilă rească .
Dintr -o dată dispă rură cu toţii. S e m a i ză riră odat ă , d e p a r t e d e tot,
î n larg, a p o i n u - i m a i v ă z u r ă , şi J e a n n e s e s i m ţi pentru o clipă
întristată de plecarea lor.

60
Guy de Maupassant
S e lă sa seara, liniştită , luminoas ă , plină d e limpezim e şi de pace.
Nici un tremur în aer sau pe apă; şi acea î m p ă c a r e nes fîrş it ă a
m ă rii ş i a c e r u l u i p ă t r u n d e a î n s u - fletele a m o r ţ ite c a r e n i c i e l e n u
e r a u stră b ă t u t e d e v r e u n fior.
S oa re le uriaş c o b o r a încetişor s p re A f ri ca n e v ă zută . Africa,
p ă mîntul arz ă tor c ă ruia îi s i m ţe au parc ă flă c ă rile. D a r u n fo l d e
m î n g î i e r e r ă c o r o a s ă , m a i s l a b ă c h i a r d e c î t briza, le atinse fe ţele cî nd
astrul dis p ă ru.
N u m a i v o i r ă s ă s e în to ar c ă în c a b i n a lor, u n d e s e simţeau toate
mirosurile groaznice de pe pacheboturi, şi s e întinser ă a m î n d o i p e
p u n t e , u n u l lîng ă cel ă lalt, î n - f ă ş u r a ţ i î n m a n t a l e l e l o r . J u l i e n
a d o r m i i m e d i a t , d a r J e a n n e ră m a s e c u oc hi i des chiş i, tulburat ă d e
n e c u n o s c u - tul c ă lă toriei. Z g o m o t u l m o n o t o n al ro ţ ilor o leg ă n a şi, m
privirile a ţ intite î n s u s , s e u it a la m u l ţ i m e a a c e e a d e s tele atît d e
limpezi, r ă s pî nd in d o l u m i n ă tă ioas ă , scînteietoare şi parc ă u m e d ă p e
cerul acela curat d in S u d .
S p r e d i m i n e a ţ ă a ţ ipi totuş i. Z g o m o t e l e şi v o c i l e o tre - ziră .
M arinarii, cîntînd, s p ă lau p u n t e a vas ului. Îl zgîl ţîi p e Julien, care
d o r m e a dus , şi s e ridicar ă amîndoi.
J e a n n e s o r b e a c u încîntare c e a ţ a s ă rată , care îi p ă - t r u n d e a p î n ă
î n vîrful d e g e t e l o r . P e s t e tot, m a r e a . T o tuşi, în faţă, ceva cenuşiu,
nedesluşit încă în zorii care abia mijeau, u n fel de gră m a d ă de nori
ciuda ţi, ascuţiţi şi fă cu ţi bu c ă ţ i, p ă rea c ă pluteşte p e valuri.
A p o i s e v ă z u m a i bine: f o r m e l e s e de s e na r ă m a i clar p e c e r u l l u m i n a t .
A p ă r u o li ni e l u n g ă d e m u n ţ i a b r u p ţ i - ş i bizari: Corsica, înfă şurată
într-un fel de v ă l subţire.
Soarele se ridica în spatele ei, desenînd toate vîrfurile crestei în
umbre negre. Toate piscurile se aprinseră, în t i m p c e restul ins ulei
r ă m a s e aburit d e c e a ţ ă .
C ă pitanul, u n b ă trînel uscat, cu faţa tă b ă cită de vînturile r ec i şi
s ă rate, m i c d e statur ă şi s m o c h i n i t , a p ă r u p e p u n t e şi îi s p u s e J eannei,
c u o v o c e ră guşit ă d e treizeci

61
O viaţă
de ani de strigat comenzi, tocită de ţipetele urlate pe v r e m e d e
furtun ă :
- O s im ţiţi p e p ă că toasa asta?
într-a d e v ă r, s e s i m ţ e a u n m i r o s pu te rn ic şi nemaiîntîlnit d e pl an te , d e
a r o m e s ă lbatic e.
- C o r s i c a m i r o a s e a ş a , d o a m n ă , c o n t i n u ă c ă p i t a n u l . E p a r f u m u l ei d e
f e m e i e f r u m o a s ă . Ş i d u p ă d o u ă zeci d e an i l-aş recunoaşte de la cinci
leghe în larg. Sînt de aici. El, acolo, la Sfînta Elena, vorbeşte
într-una, se zice, de parfumul ţ ă rii lui. E din familia mea.
Ş i c ă pitanul, s c o ţ î n d u -şi p ă lă ria, îl salut ă în d e p ă rtare, de-a lungul
oceanului, pe marele împărat prizonier care era din familia lui.
Jeanne fu atît de e m o ţionată că -i veni să plîngă .
- Sîngeroasele, spuse.
Julien, în picioare lîngă soţia lui,o ţinea de mijloc şi a m î n d o i
s c r u t a u z ă rile c a s ă d e s c o p e r e l o c u l a r ă tat. P î n ă la u r m ă z ă riră cîteva
stînci în f o r m ă d e pi ra mi d ă , p e care v a p o r u l le ocoli d u p ă p u ţin t i m p
c a s ă p oa t ă intra într-u n golf uriaş şi liniştit, înconjurat de o
adunare de vîrfuri s e m e ţ e, a c o p e r i t e l a p o a l e c u m u ş c h i . C ă p i t a n u l
le a r ă tă a c e a v e r d e a ţ ă :
- Maquis-ul!
P e m ă s ur ă c e înaintau, c er cu l m u n ţ ilor p ă rea s ă s e închidă în
spatele vaporului care plutea încet pe un lac azuriu şi atît d e
l i m p e d e c ă uneori i s e z ă rea fundul.
Ş i o ra ş u l ră să ri fă ră ves te, a l b c u totul, î n a d î n c u l golfului, la
poalele m u n ţilor, udat d e valuri.
Cîteva vapoare italiene erau ancorate în port. Patru sau c i n c i b ă rc i
v e n i r ă s ă d e a t î r c o a l e p a c h e b o t u l u i , c ă u t î n d pasageri. Julien, care
aduna bagajele la un loc, o întrebă şoptit p e s o ţia lui:
- E d e s t u l d a c ă -i d ă m d o u ă z e c i d e c e n t i m e h a m a lului,
ce zici?
De opt zile punea aceeaşi întrebare, care o făcea să sufere d e
fiecare dată . E a îi ră s p u n d e a p u ţin e ne r vată :

62
Guy de Maupassant
- C în d n u eşti sigur c ă dai destul, d ă m a i mult!
Mereu el se tîrguia cu proprietarii de hoteluri, cu chelnerii, cu
birjarii, cu orice vînzător. Şi cînd după tot felul d e şiretenii
o b ţ inea v r e u n rabat la p re ţ , îşi freca mîinile spunîndu-i Jeannei:
- N u -mi place să fiu furat!
E a t r e m u r a d e f ie ca re d a t ă c î n d li s e a d u c e a u n o t e l e d e plat ă , fiind
s igur ă dinainte d e o b s e r v a ţ iile p e ca re el le v a f a c e la f i e c a r e
articol, e r a u m i l i t ă d e a c e s t e tîrguieli,
î n r o ş i n d u - s e p î n ă la ră d ă c i n a p ă rului s u b pri vi re a
d i s p r e ţ u i t o a r e a s e rv it or il or c a r e s e u i t a u î n u r m a s o ţ u l u i ei, ţinînd în
mîn ă bacşişul lui infim.
Julien se tocmi şi de data aceasta, cu barcagiul care-i
duse la mal.
P ri mu l c o p a c p e care -l v ă z u J e an ne fu u n palmier. Poposiră la un
hotel mare şi gol, la colţul unei pieţe
largi, şi cerur ă să li s e a d u c ă prînzul. D u p ă c e t er mi na r ă desertul, în
clipa în care Jeanne se ridica pentru a merge prin oraş, Julien
luînd-o în braţe, îi murmură tandru la ureche:
- N u m e r g e m p u ţin în pat, pisicuţo? Ea se uită mirată la el:
- În pat? Dar nu mă simt obosită. El o strînse şi mai
tare.
- M i -e dor de tine. Înţelegi? D e două zile…
Ea se înroşi, bolborosind:
- O , a c u m ? D a r ce-or să zică oamenii? C e -or să cread ă ? C u m p o ţi să le
ceri o c a m e r ă în m i e z u l zilei? O , Julien, te rog!
Dar el o întrerupse:
- N ici n u m ă priveşte c e -or să zic ă s au c e -or s ă cread ă
ă ştia d e la hotel. A i să vezi cît îmi pasă m ie de ei.
Şi sună .
Jeanne nu mai spunea nimic, cu ochii în jos, mereu r e v o l t a t ă î n
s u f l e t u l ş i î n t r u p u l e i î n f a ţ a a c e s t e i d o r i n ţ e nestă vilite a
soţului, s u p u n î n d u - i-se dezgustată ,

63
O viaţă
resemnată dar umilită, văzînd în asta ceva bestial, ceva degradant,
î n sfîrşit, o m u r d ă rie.
S i m ţ urile ei e r a u î n c ă a d o r m i t e , d a r s o ţ ul ei s e p ur ta c a
şi c u m i-ar fi î m p ă rtă şit patima.
C î n d servitorul a p ă ru, Julien îi ceru să -i c o n d u c ă în c a m e r a l or .
O m u l , u n a d e v ă r at c o r s i c a n , p ă r o s p î n ă s u b o c h i , n u p r i c e p e a ,
s p u n î n d c ă a p a r t a m e n t u l l o r v a fi p re g ă tit pentru la noapte. Julien,
enervat, îi explic ă :
- Nu, imediat. Sîntem obosiţi de drum şi vrem să ne
odihni m.
Atunci un zîmbet flutură pe buzele chelnerului, şi
Jeannei îi veni să intre în p ă mînt.
C î n d coborîr ă , o or ă m a i tîrziu, e a nici n u îndr ă z n e a să treac ă pr in
f a ţ a o a m e n i l o r p e c a r e îi întîlnea, t or tu rat ă d e gîndul c ă vor rîde s au
v or şuşoti în spatele ei. În i ni ma ei îl condamna pe Julien că nu-şi
da seama de asta, că nu a v e a n i c i o r uş i n e , ni ci o d e l i c a t e ţ e
i n s tinctiv ă . Ş i s i m ţ e a în tr e e i c e v a c a u n v ă l, u n o b s t a co l,
d î n d u - ş i s e a m a p en tr u p r i m a da t ă c ă d o u ă fiinţ e n u s e c o n t o p e s c
p î n ă la suflet, p î n ă la g î n d u r i l e c e l e m a i a d î n c i , c ă m e r g p e
acelaşi drum, înlă n ţuiţi cîteodată , dar niciodată uniţi; şi că fiinţa morală
din fiecare ră mîne veşnic singură în viaţă.
R ă m a s e r ă trei zi le î n a c e l o r ă ş el a s c u n s î n f u n d u l g o l f u l u i
a l b a s t r u , c a l d c a u n c u p t o r î n s p a t e l e p e r d e l e i d o m u n ţi, care n u lă sa
să treacă nici o pală de vînt.
A p o i s e hot ă rîră pentru u n plan d e c ă lă torie şi ca să n u dea înapoi în
faţa greută ţ ilor drumului, închiriar ă nişte cai. L u a r ă d o i a r m ă sari
c or s i ca ni m ic i, c u ochii a -prinşi, s labi d a r n e o b o s i ţ i, şi p o r n i r ă la
d r u m într- o d i m i n e a ţ ă , la revă rsarea zorilor. O că lă uză că lare pe o
catîrcă îi însoţea, d u c î n d p r o v i z i i l e , d e o a r e c e h a n u r i l e e r a u
n e c u n o s c u t e î n acel ţinut.
D r u m u l m e r g e a la î n c e p u t d e - a l u n g u l go lf ul ui , a p o i s e înfunda într-
o vale m i c ă c e d u c e a la m u n ţii cei înal ţi. D e s e o r i t r e c e a u p e s t e
albii d e i z v o a r e s ec at e; u n firic e l d e

64
Guy de Maupassant
apă mai susura sub pietre, ca o fiinţă ascunsă, gîlgîind
încetişor.
Ţ i n u t u l n e c u l t i v a t p ă r e a p u s t i u p e s t e tot. C o a s t e l e e r a u acoperite de
ierburi înalte, galbene în anotimpul acela arzător, Cîteodată
întîlneau - vreun muntean, fie pe jos, fie c ă l ar e p e u n cal, fie p e u n
m ă g ă r u ş m a r e cît u n cîine. Toţi purtau la spate puşca încărcată,
arme vechi şi ruginite, înfricoşă toare în mîinile lor.
Parfumul muşcător al plantelor mirositoare care aco- p e r e a u ins ula
p ă rea s ă î ng re ui ez e aerul; şi d r u m u l ş e rp ui a urcînd u ş o r printre cutele
m u n ţilor.
V î r f u r i l e d e g r a n i t tr an da fi ri u s a u a l b ă s triu d ă d e a u acelui vast
peisaj tonuri de furie; şi, pe pantele mai d o m o a l e , p ă d ur i d e
c as ta ni uriaş i p ă r e a u n u m a i ni ş t e boscheţi verzi, atît erau de
gigantice malurile de pâmînt ră scolit ale acestui ţ inut.
Cîteodat ă , că lă uza, întinzînd m în a că tre înă lţimile prăpăstioase,
zicea un nume. Jeanne şi Julien se uitau într-ac ol o, n u v e d e a u
n i m i c , a p o i d e s c o p e r e a u p î n ă la u r m ă c e v a c e n u ş i u , c a o
î ng r ă m ă dire d e pietre c ă z u t e d e pe piscuri.
Era un sat, un mic cătun de granit agăţat acolo, c r a m p o n a t d e
m u n t e c a u n a d e v ă rat c u i b d e p a s ă re, aproape invizibil în peisajul
enorm.
Drumul acela lung, în pas încet, o scotea din sărite pe
Jeanne.
- S ă alerg ă m p u ţin, spus e ea.
Îşi î mb ol di calul. A p o i , ca şi c u m n u l-ar fi auzit p e s o ţul ei galopînd
în spate, se întoarse şi începu să rîdă n e b u n e ş t e v ă z î n d u - l c u m
v e n e a , a lb la f a ţ ă , ţi nî nd u- s e d e coama calului şi tresăltînd ciudat.
Chiar frumuseţea lui, figura lui d e „cavaler” fă c e a u c a stîng ă cia şi
s p a i m a lui să fie şi mai caraghioase.
Începură să meargă la trap. Drumul se întindea între d o u ă desişuri
fă ră c a p ă t, care a c o p e r e a u tot m u n tele c a o mantie. Era „maquis”-
ul, acel „maquis” de netrecut,

65
O viaţă
a l c ă tuit d i n s tejari tineri, i e n u p e r i , a r b u ş t i d e m u n t e , a l a t e r n e ,
r ă d ă ci ni , d a f i n i , m i r t ş i m e r i ş o r p e c a r e - i l e g a u între ei,
î m p l e t i n d u - i c a p e niş te c o s i ţ e, c l e m a t i t e ag ă ţ ă toare, ferigi
monstruoase, caprifoi, bobitei,
rozmarin, l ev ă n ţică , m ă ră cini, ar un cî nd p e spinarea m u n - telui o blană
deasă şi imposibil de stră b ă tut.
L e e r a f o a m e . C ă lă u z a îi a j u n s e ş i îi d u s e p î n ă la u n u l din acele
izvoare încîntătoare, atît de dese în ţinuturile p r ă p ă s tioas e, u n fir
s u b ţ ire şi r o t u n d d e a p ă r e c e c a g h e a ţ a c a r e i z v o r ă ş te d in tr - o
c r ă p ă tur ă a s tîncii şi c u r g e pe o frunză de castan pusă acolo de un
trecător ca să aducă firicelul pînă la gură .
J e a n n e s e s i m ţ e a atît d e fericit ă , în cî t a b i a s e s tă p î n e a
să n u izbucneasc ă în strigă te d e bucurie.
P le ca r ă iar şi î n c e p u r ă să c o b o a r e , o c o l i n d golful
Sagona.
Spre seară traversară Cargese, satul grec construit a c o l o c î n d v a
d e o c o l o n i e d e f u g a r i a l u n g a ţ i d i n ţ a r a lor. Fetele înalte şi
frumoase, cu şolduri elegante, cu mîini lungi şi talii fine,
g ra ţ ioas e, stă teau la u n loc lîng ă o fîntînă . Julien le strigă „ bu n ă
seara”, iar ele îi ră spunser ă ” cu o v oc e cîntată , în li mb a ar mo ni oa s ă a
p a triei p ă ră site.
A j u n g î n d l a P l a n a , t r e b u i r ă s ă c e a r ă a d ă p o s t c a î n v re mu ri le
stră vechi, în ţ inuturile p ie rd ut e d e l u m e . J e a n n e tremura de emoţie,
aşteptînd să se deschidă poarta în c a r e b ă t u s e J ul ie n. O h ! A s t a e r a
c u a d e v ă rat o c ă lă torie, da!, c u tot n e p r e v ă zutul d r u m u r i l o r
neumblate.
D ă d u s e r ă chiar p e s t e o tînă ră p e r e c h e . Îi p ri mi r ă c u m t r e b u i a u
p a t r i a r h i i s ă - l p r i m e a s c ă p e o a s p e t e l e trim i s d e D u m n e z e u ; d o r m i r ă
p e o rogojin ă împletit ă d in foi d e porumb, într-o casă veche şi
putredă, în care toată lemnăria mîncată de carii şi roasă de
viermi lungi, m î n c ă tori d e grinzi, foşnea, p ă rea c ă tră ieşte şi suspină .
Plecară la răsăritul soarelui şi nu peste mult timp se opriră în faţa
unei p ă duri, unei a d e v ă rate p ă duri d e granit purpuriu. E r a u
a s c u ţ işuri, coloane, c lo po tn i ţ e, figuri

66
Guy de Maupassant
c i u d a t e m o d e l a t e d e t i m p , d e vînt ş i d e c e a ţ a m ă rii, înalte pînă la
trei sute de metri, subţiri, rotunde, răsucite, diforme, cu
formeneaşteptate, fantastice, acele
s u r p r i n z ă t o a r e s t în ci p ă r e a u a r b o r i , p l a n t e , a n i m a l e , m o - numente,
oameni, călugări în sutană, draci încornoraţi, păsări nemăsurate, un
întreg popor monstruos, o mena- jerie de coşmar pietrificată la
voia cine ştie cărui Dum- nezeu extravagant.
J e a n n e n u s c o t e a nici u n cuvînt, ş i c u i n i m a strîns ă , lu ă m î n a lui
J ulien, o strîns e, n ă p ă dită d e n e v o i a d e a i ub i în faţa acestei
f r u m u s e ţ i a firii.
D intr -o dat ă , ieşind d in acel haos , d ă du r ă pes te alt golf, încins peste
tot de, un zid însîngerat de granit roşu. În m a r e a albastr ă , stîncile
s e o g l i n d e a u c u reflexe s ta cojii.
- O , Julien!, î n g ă i m ă J e a n n e , fă ră să g ă s e a s c ă alte vorbe,
înduioş at ă d e a d m i r a ţ ie, abia respirînd; şi d o u ă lacrimi îi alunecar ă
pe obraji.
El o privi uluit, întrebînd:
- C e e c u tine, pis icu ţ a m e a ?
Ea îşi şterse lacrimile, zîmbi, şi cu o voce puţin
t r e m u r ă toare, îl s p u s e :
- Nu e nimic… ceva nervos... Nu ştiu… Mi-a venit d eo da t ă .
S înt atît d e fericită c ă cel m a i m i c lucru î m i tulbură inima.
E l n u în ţ e l e g e a a ce s t e t en s i un i f em ei eş t i, z g u d u i r i l e a c e s t o r fiin ţ e
v i b r a n t e , î n n e b u n i t e d in tr -u n n i m i c , p e c a r e o e m o ţ ie s a u o b u c u r i e
l e clatin ă c a o c at as tr of ă , p e c a r e o s e n z a ţ ie f i n ă le r ă s c o l e ş t e , l e
a r u n c ă î n feri c i r e s a u î n disperare.
L a c r i m i l e a c e l e a i s e p ă r e a u r i d i c o l e şi, p r e o c u p a t n u m a i d e
d r u m u l s ă u, u r m ă :
- Ai face mai bine să -ţi ţii calul în hăţuri.
C oborîr ă în fundul c ă ldă rii golfului p e u n d r u m aproape de
nestrăbătut, apoi o luară la dreapta ca să urce întunecatul
povîrniş Ota. Dar poteca se vedea cumplită. Julien propuse:

67
O viaţă
- D a c ă a m urca p e jos?
Era tot ce aştepta Jeanne, fericită să meargă, să fie s i n g u r ă c u el
d u p ă e m o ţ ia d e m a i -nainte. C ă lă u z a o l u ă înainte c u catîrca şi caii, şi
ei o u r m a r ă c u paş i mici.
M u n t e l e , t ă iat d e s u s p î n ă jo s , p ă r e a î n t r e d e s c h i s . P o t e c a s e
î n f u n d a î n a c e a c r ă p ă tur ă , m e r g î n d pr in tr e d o u ă ziduri
m ai es tu oa s e . U n torent n ă valnic stră b ă tea despicătura. Aerul era
îngheţat, granitul părea negru, şi s u s d e tot v e d e r e a c e r u l u i t e u l u i a
ş i te a m e ţ e a .
U n z g o m o t ne aş te pt at o fă c u p e J e a n n e s ă tresar ă . Ridică ochii: o
pasă re uriaşă îşi luă zborul dintr-o scobitură
- e r a u n v u l t u r . A r i p i l e l u i d e s f ă c u t e p ă r e a u c ă a t i n g c e i doi pereţi ai
hă ului, şi el urcă pînă în azur, unde dispă ru.
M a i d e p a r t e , tă i e t u r a m u n t e l u i s e d e s f ă c u î n d o u ă , iar p o t e c a s e
c ă ţ ă ra î n z i g z a g u r i b ruş te , între d o u ă rîpe. J e a n n e , u ş o a r ă şi
n e b u n ă , u r c ă p r i m a , fă c î n d pietricelele
să se rostogolească sub picioarele ei, curajoasă,
a p l e c î n d u - s e s p re p r ă p ă stii. Julien o u r m a , res pirînd g r e u , cu ochii în
p ă mînt de t e a m ă să n u a m e ţeasc ă .
D intr- o dată soarele s e rev ă rsă as upra lor: li se p ă ru c ă au ieşit din
infern. Le era sete şi o urmă umedă îi duse, prin haosul de pietre,
pînă la un izvoraş, adunat într-un b ă ţ g ă urit, p u s a c o l o p e n t r u
p ă s torii d e c a p r e . U n c o v o r d e m u ş c h i a c o p e r e a p ă m î n t u l d e jur
î m p r e jur. J e a n n e îngenunche c a să bea, iar Julien fă c u la fel.
Î n t i m p c e e a s a v u r a r ă c o a r e a a p e i , e l o p r i n s e d e ta li e şi î n c e r c ă s ă -
i f u r e l o c u l d e l a c a p ă tul ţ e v i i d o l e m n . E a n u -l lă să , B u z e l e lor s e
luptau, s e întîlneau, s e res pingeau. În d e z o r d i n e a luptei, p r i n d e a u r în d
p e rînd c a p ă tul s u b ţ ire al b ă ţ ului şi îl m u ş c a u ca să n u -l scape. Iar
firişorul d e a p ă rece, prins şi s că pat fă ră î nc e tare, s e d es f ă c e a şi s e
f o r m a la loc, le s tropea gîtul, hainele, mîinile. P i c ă turile le luceau în
p ă r c ă nişte perle, şi să rută rile curgeau la vale odat ă c u apa.
Brusc, Jeannei îi veni un gînd de dragoste. Îşi umplu g u r a c u a p a
l i m p e d e şi, c u obrajii u m f l a ţ i c a nişte burdufi,

68
Guy de Maupassant
îl fă cu să înţeleagă pe Julien c ă voia să -i po tolească setea cu apa din
gura ei.
El întinse gîtul, zîmbind, cu capul dat pe spate, cu b r a ţ ele
d es ch is e, şi b ă u dintr- o ră suflare d i n a ce l i zv or d e
c a r n e v ie , c a r e - l f ă c u f r e m ă tă t o r d e d o r i n ţ ă p î n ă î n
adîncuri.
Jeanne se sprijini de el cu o duioşie aparte; inima îi tresaltă , sînii
i s e ridicau iar ochii îi erau m ol eş i ţi şi u me zi . M u r m u r ă , încet d e tot:
- Julien,.. te iubesc! şi atrăgîndu-l spre ea, se lăsă pe s p at e şi-şi
a s c u n s e î n m î i n i fa ţ a roş ie d e ruşine.
E l s e a r u n c ă a s u p r a ei, s t r î n g î n d - o î n b r a ţ e c u p a t i m ă . E a gîfîia într -
o aş teptare te ns io na t ă ; şi dintr -o dat ă s c o a s e un ţipăt, izbită ca de un
trăsnet de senzaţia pe care o c ă u ta s e.
Le trebui destul timp ca să ajungă pînă în vîrful m u n t e l u i , î n t r -
atît e r a J e a n n e d e r ă s c ol it ă şi d e frînt ă , ş i n u aj un s e r ă la E v i s a decît
s eara, la o r u d ă a c ă lă u z e i lor, Paoli Palabretti.
E r a u n b ă r ba t înalt, p u ţ i n g î r b o v , c u a e r m o r o c ă n o s d e om bolnav
de tuberculoză. Îi conduse în camera lor, o c a m e r ă tristă , c u
p e r e ţ ii d i n pi at r ă g o a l ă , d a r f r u m o a s ă p e n t r u a c e l ţ inut u n d e n i m e n i
n -ar e h a b a r d e e l e g a n ţ ii.
Acest Paoli le spunea în corsicana lui, amestecată cu francez ă şi
italiană , cît d e m u l t s e b u c u r ă să -i prim e a s c ă ; chiar atunci o voce
limpede de femeie îl întrerupse. Acea f e m e i e , m ă r u n ţ ic ă , c u n iş te
o c h i m a r i şi n e g r i , b r o n z a t ă , c u talia s u b ţ ir e ş i c u b u z e l e
d e s c h i s e în tr - u n z î m b e t c o n t i n u u , v e n i r e p e d e s p r e ei, o s ă r u t ă
p e J e a n n e ş i scutură m i n a lui Julien, repetînd:
- B u n ă ziua, d o a m n ă , b u n ă ziua, d o m n u l e , î m i p ar e
bine!
E a lu ă p ă lă riile, şalurile, a ra nj a totul c u u n s ingur b r a ţ, p e n t r u c ă p e
cel ă lalt îl p ur ta l eg at d e gît c u o eş arf ă , a p o i îi dă du afară pe toţi,
zicîndu-i soţului ei:
- Plimbă -i puţin pînă la masă .

69
O viaţă
D o m n u l P a la br et t i s e s u p u s e n u m a i d e c î t , s e p o s t ă între cei doi tineri
şi începu să-i ducă prin sat. Îşi întrerupea paş ii şi v o r b e l e c u o t u s e
r ep et at ă , şi s p u n e a d u p ă f ie ca re a c c e s i
- A erul ă sta din V a l e rece, m i -a că zut în piept.
Îi purt ă , p e o potec ă ră tă cită , pîn ă s u b castanii cei nes fîrş i ţ i.
D i n t r -o d a t ă s e o p r i şi I e s p u s e , c u a c c e n t u l lui m o n o t o n :
- A i c i a fost o m o r î t v ă r u -m e u , J e a n Rinaldi, d e M a t h i e u Lori. U it e,
nici stă t e a m e u , lîng ă J e an . c î n d M a t h i e u n e -a ieşit în faţ ă . I-a strigat:
„J ean, n u te d u c e la A lbertacce, n u te d u c e c ă te o m o r , îţi spun!”. E u
l-a m luat d e bra ţ şi i-a m zis: „ N u te duce, J ean, c în stare s-o facă !”. L a
mijloc era o fată p e c ar e o i u b e a u a m î n d o i , P a u l i n a S i n c o p p i . D a r
J e a n î n c e p u s ă strige: „ B ă m ă d u c , M a t h i e u , n -o s ă fii t u ă la c a r e să
m ă o p r e a s c ă ”. A t u n c i M a t h i e u şi-a ap le ca t p u ş c a şi a tras î na in te c a
e u s ă p o t f a c e c e v a . J e a n a fă c u t o s ă - ritură cu ambele picioare, ca
un copil care sare coarda, da, domnule, şi a căzut taman peste
mine, aşa că puşca m i -a s c ă p a t d i n m î i n i şi s -a ros togolit p î n ă în
castanul de colo, Jean avea gura larg deschisă , dar n u spunea nici u n
c uv în t, e r a m o r t .
Tinerii se uitau, uluiţi, la martorul acelei crime, care
stă tea a ş a d e liniştit î n faţ a lor. J e a n n e întreb ă :
- Şi ucigaşul?
P ao lo Palabretti tuşi îndelung, a po i reluă :
- A luat d r u m u l m u n ţ ilor. F ra te le m e u l-a u c i s d u p ă u n an. Îl ştiţi
sigur pe fratele meu, Philippi Palabretti, ban ditul.
- F ratele dumital e?, s e c u t r e m u r ă J eanne. U n b a n dit?
O l u c i r e d e m î n d r i e s e a p r i n s e î n o c h i i liniş titu lui
c or s ican.
- Da, doamnă, era cunoscut de toţi. A pus la pămînt ş as e j a n d a r m i .
A m u r i t o d a t ă c u N i c o l a s M o r a l i , c î n d i-a u încercuit la N iolo, d u p ă
ş as e zile d e luptă , c în d er au cit p e ce să m o a r ă d e foame.

70
Guy de Maupassant
A p o i ad ă u g ă , resemnat:
- A s t a -i l e g e a p ă m î n t u l u i ă sta, c u a c e e a ş i v o c e c u c a r e
ar fi zis „Aşa-i vremea din Val, rece...”.
S e întoarser ă la m a s ă , iar m i c u ţa cors ican ă s e purt ă c u
ei ca şi cum i-ar fi cunoscut de cînd lumea.
D a r J e a n n e e r a u r m ă rită d e u n g î n d : v a r e g ă si o a r e î n b r a ţele lui
J ulien a c e a ci ud at ă şi copleş itoare c u t r e m u r a r e a s im ţurilor p e care o
tră ise pe muş chiul de lîngă fîntînă ?
Cînd rămaseră singuri, ea tremura de frică să nu ră m î n ă iar
neclintit ă s u b s ă rut ă rile lui. D a r s e linişti repede; şi noaptea
aceea fu prima ei noapte de dragoste.
A doua zi, cînd veni timpul de plecare, ea nu se îndura' să
p ă ră s e a s c ă locul a c e l a u m i l în c a r e i s e p ă r ea c ă în ce pu s e pentru
e a o fericire n o u ă . O c h e m ă în c a m e r ă p e f e m e i a a c e e a m i c u ţ ă c a r e
l e f u s e s e g a z d ă şi, s p u n î n d u - i m e r e u c ă v r e a s ă - i f a c ă u n c a d o u ,
ins is t ă , s u p ă r î n d u - s e ch ia r, s ă -i tr im it ă d e la P a r i s , l a î n t o a r c e r e , o
a m i n t i r e , o a m i n t i r e d e c a r e o l e g a u n g î n d a p r o a p e s u pe rs ti ţ ios.
T î n ă ra corsican ă se împotrivi m u l t timp, nici n u voia să audă . Pînă la
urm ă se înduplecă :
- E i b i n e , s p u s e e a , t ri mi t e ţ i-m i u n pis tol m i c , u n u l m i c
de tot.
J e a n n e o p ri vi m i r a t ă . C e a l a l t ă o lă m u r i , ş o p t i n d u - i la u r e c h e , c a p e
taina cea m a i ascunsă :
- Î m i trebuie c a să -l u ci d p e c u m n a t u l m e u .
Şi, zîmbind, îşi desfăcu iute bandajul de pe braţul de c ar e n u s e
folos ea, apoi, ar ă t în du -i c a r n e a r o t u n d ă şi al b ă stră b ă tută dintr- o
p a r t e î n alta d e o lovitur ă d e c u ţ it a pr oa pe cicatrizat ă , a d ă u g ă :
- Dacă nu eram tot aşa de tare ca el, mă omora. Bărbatul meu
nu-i gelos, mă ştie el bine; apoi e bolnav, c u m a ţ i v ă zu t, şi a s t a îi
î m b l î n z e ş t e s î n g e l e . D e altfel, e u sînt o femeie cinstită, doamnă,
dar cumnatul meu crede tot ce i se spune. E gelos pentru bărbatul
meu şi sigur o s-o ia de la capăt. Atunci, dac-aş avea un pistol,
aş fi liniştită şi sigură că m ă pot ră zbuna.

71
O viaţă
J ea nn e îi fă g ă dui c ă -i v a trimite pistolul, o să rută duios p e n o u a ei
prieten ă şi îşi ur ma r ă drumul.
R e s t u l c ă lă toriei n u f u decît u n vis, o î m b r ă ţ iş are fă ră capăt, o
ploaie de ameţitoare mîngîieri. Nu mai vedea nimic, nici
peisajele, nici oamenii, nici locurile în care poposeau. Nu mai avea
ochi decît pentru Julien.
A t u n c i î n c e p u a c e a intimitate copil ă reas c ă şi f e r m e - cătoare a
răsfăţului dragostei, acele cuvinte prostuţe şi delicioase, botezarea
cu nume de alint a tuturor ro- tunjimilor, contururilor şi
încheieturilor trupului pe unde gurile lor întîrziau.
Cum Jeanne dormea pe partea dreaptă, sinul ei sting ră m î n e a
adeseori dezgolit. Julien, b ă gînd d e s e a m ă a-acest lucru, îl
numea „Domnul Doarme-afară”, iar pe c e l ă lalt „ D o m n u l I u b e ţ ”,,
p e n t r u c ă f l o a r e a t r a n d a f i r i e a sfîrcului p ă rea m a i sensibil ă la
s ă rută ri. C a l e a c ar e îi despărţea deveni „aleea măicuţei”, pentru
că Julien se plimba mereu pe acolo, iar un alt drum mai tainic
fu botezat „ D r u m u l D am as cu lu i” , în amintirea v ă ii Ota.
A j u n g î n d l a B as ti a, tr eb ui r ă s ă pl ă t e a s c ă serviciile c ă lă uzei.
J ulien s e s cotoci p r i n b u z u n a r e dar, n e g ă s in d c e c ă uta, îi s p us e
J eannei:
- Dacă tot nu foloseşti cei două mii de franci de la mama ta, dă-
mi-i mie să-i ţin. Sînt mai în siguranţă la mi ne şi nici n -o să -mi
trebuiască m er eu m ă runţiş.
Ea îi întinse punga.
A j u n s e r ă la L i v o r n o , vizitar ă F l o r e n ţ a, G e n o a , toat ă
Cornişa.
Î nt r - o d i m i n e a ţ ă , î n s u f l a r e a a s t r a l u l u i , a j u n s e r ă l a M ars ilia.
T r e c u s e r ă d o u ă luni d e c î n d p le ca s e r ă d i n Peuples. Era 15
octombrie.
J eanne, înfrigurat ă d e vîntul rece care p ă rea c ă vine din zare, d i n
î n d e p ă rtata N o r m a n d i e , s e s i m ţ e a tristă . D e cîtva timp, Julien
părea schimbat, obosit, nepăsător; iar ea s i m ţea o t e a m ă nel ă murit ă .

72
Guy de Maupassant
Î nt îr zi e î n t o a r c e r e a c u î n c ă p a t r u zile, p e n t r u c ă n u s e p u t e a h o t ă rî
s ă p ă ră s e a s c ă ţ in ut ul a c e l a al s oa re lu i. I s e p ă r e a c ă t e r m i n a s e
î n c o n j u r u l fericirii. P î n ă la u r m ă plecară .
L a P a r i s t r e b u i a s ă -şi f a c ă t o a t e c u m p ă ră turile p e n tr u stabilirea l o r
definitiv ă la P e u p l e s ; şi J e a n n e s e b u c u r a c ă o să le aducă tuturor
cadouri minunate, cumpărate din b an ii d e la m a m a ei. O r i c u m ,
p r i m u l l u c r u la c a r e s e g î n d i fu pistolul p r o m i s tinerei cors icane din
Evisa.
A doua zi după sosirea lor, îi zise lui Julien:
- D r a g u l m e u , vrei s ă -m i d ai banii d e la m a m a c a s ă -m i Tac
c u m p ă ră turile.?
El se întoarse spre ea c u o figură n e m u l ţu mi t ă : - Cît îţi trebuie?
Ea fu surprinsă şi se bîlbîi: - P ă i... cît zici tu.
- Îţi dau o sută de franci; vezi să nu-i risipeşti. Ea nu mai ştia ce să
zică de uimire. În sfîrşit, îngâimă cîteva v o rb e:
- D a r eu... ţi-a m dat banii p e n t r u …
- D a , s i g u r , n - o lă s a e l s ă t e r m i n e . D a r c e i m p o r t a n ţ ă are dacă stau
în buzunarul meu sau într-al tău, din m o m e n t c e - i c h e l t u i m
î m p r e u n ă ? N u -ţ i r e f u z n i m i c , n u -i aşa, d i n m o m e n t c e îţi d a u o sută
d e franci.
J eanne luă cele cinci piese d e aur, fă ră să s pu n ă nimic, dar nu mai
îndrăzni să-i ceară alţi bani şi nu cumpără decît pistolul.
O p t zile m a i tîrziu, p or ni r ă la d r u m c a să s e întoarc ă la P e u p l es .

73
O viaţă

VI

T o a t ă f am il i a îi a ş t ep ta în fa ţ a barierei a l b e c u stîlpi d e c ă ră m i d ă .
P oş talionul s e opri şi î m b r ă ţ işă rile n u m a i c o n t e n e a u . B a r o a n a
p l î n g e a ; J e a n n e , î n d u i o ş a t ă , îşi ş ters e do u ă lacrimi. Baronul,
e m o ţionat, n u -şi g ă sea locul.
Apoi, în timp ce bagajele erau descărcate, ei îşi po- vestir ă
p er ip e ţ iile în fa ţ a focului d i n s alon. O m u l ţ i m e d e vorbe se revărsau
de pe buzele Jeannei, şi totul fu spus într- o j u m ă t at e d e o r ă , totul,
f ă ră c î t e v a de ta li i u i t a t e î n aces t dis curs n ă valnic.
A p o i tînă ra femeie urc ă să -şi desfac ă bagajele. R o salie, e m o ţ i on at ă şi
ea, o ajuta. C î n d totul f u gata, c î n d ru f ă ria, r oc hi il e, o b i e c t e l e d e
t oa le t ă f u r ă a ş e z a t e l a l o c u r i l e lor, bona îşi părăsi stăpîna iar
Jeanne, care era moleşită, se întinse p u ţin.
S e î n t r e b ă c e a v e a s ă f a c ă d e a c u m î na in te , c ă u t î n d o t r e a b ă p e n t r u
m i n t e a s a u privirile ei. N - a v e a c h e f s ă c o b o a r e d i n n o u î n s a l o n ,
l î n g ă m a m a ei c a r e m o ţ ă ia; s e gîndi la o plimbare, dar decorul
părea atît de trist încît s i m ţ e a î n suflet, n u m a i p r i v i n d p e fereas tr ă ,
o m e l a n c o l i e a p ă să toar e.
A t u n c i îşi d ă d u s e a m a c ă n u a v e a n i m i c d e f ă cu t, ni ci atunci şi nici
altă dată . În întreaga ei viaţ ă d e la m î n ă stire s e g î n d i s e l a viitor,
p r e o c u p a t ă d o a r d e v i s u rile ei. O r e l e treceau fără să se simtă,
umplute cu acel veşnic fior al speranţelor. După aceea, abia ieşită
dintre zidurile reci

74
Guy de Maupassant
c a r e îi z ă g ă z u i a u iluziile, îşi v ă z u î m p l i n i t e d i n t r - o d a t ă toate
n ă dejdile ei d e dr ag os te . B ă rbatul dorit, întîlnit, iubit, cu care se
căsătorise în cîteva săptămîni, cum se întîmpl ă c u acele h ot ă rîri
bruşte, o luas e în b ra ţe fă ră s-o lase s ă se m a i gîndeas c ă la nimic.
Dar iată că dulcea realitate a primelor zile avea sase schimbe în
zilnica realitate care închidea drumul spe- r a n ţ elor n ed es lu ş i te ,
f e r m e c ă toarele nelinişti a l e n e c u - nos cu tu lu i. D a , n u m a i a v e a c e s ă
aştepte.
N u m a i a v e a c e s ă f a c ă ni ci a zi , n ic i m î i n e ,
nici-totdeauna. Simţea toate acestea ca pe o vagă
d e z a m ă gire, c a p e o risipire a visurilor ei.
S e ri di c ă şi îşi lipi f r u n t e a d e g e a m u r i l e reci. D u p ă c e privi cîtva
timp cerul pe care se rostogoleau nori în- tuneca ţi, se hotă rî să
iasă .
Era acelaşi cîmp, aceeaşi iarbă, aceiaşi copaci ca în luna lui
mai? Ce se întîmplase cu veselia însorită a frunzelor, cu poezia
verde a ierbii în care mijeau păpă- diile, unde sîngerau macii, unde
străluceau margaretele, unde zburau din floare în floare, ca agăţaţi
de nişte fire n e v ă zu te , n e b u n a t i c i i fluturi g a l b e n i ? Ş i a c e a b e ţ ie
a a e r u l u i î n c ă rcat d e v i a ţ ă , d e p a r f u m u r i , d e p ă rticele c a r e
f e c u n d e a z ă , n u m a i exista.
A l e i l e d e s f u n d a t e d e pl oi le d e t o a m n ă c a r e n u m a i conteneau
se întindeau, acoperite de un covor gros de frunze moarte, sub
siluetele tremurătoare şi golaşe ale plopilor s u b ţiri. Vîntul izbea
crengile firave, z b u c i u m a încă ultimele frunze, ga ta s ă s e î m p r ă ştie în
aer. D e d i m i n e a ţ ă şi pînă seara, necontenit, ca o ploaie tristă şi
nesfîrşită care te face să plîngi frunzele acestea din urmă se
desprindeau, galbene cu totul, ca nişte monezi lucitoare, ră sucindu -
se, plutind şi că zînd.
J e a n n e m e r s e p î n ă la p ă d u r i c e . E r a ja ln ic ă , a r ă ta c a o cameră de
muribund. Zidul verde care despărţea şi ascundea graţioasele
alei întortocheate se risipise. Acei a r b u ş t i î m p l e t i ţ i într - o d a n t e l ă rie
f in ă d e l e m n îşi izb e a u

75
O viaţă
u n e l e d e altele r a m u r i l e s u b ţ iratice. F o ş n e t u l f r u n zelor căzute şi
uscate pe care vîntul le răscolea, le învîrtea, le a d u n a î n g r ă m e z i
d i n l o c î n l oc , p ă r e a u n d u r e r o s s u s p i n de agonie.
P ă să ri mititele d e tot ţ o p ă i au ici şi colo, s c o ţ î n d ţ ipete uş oare,
c ă utînd a d ă post.
Protejaţi de perdeaua deasă a ulmilor plantaţi ca pavăză
împotriva vîntului de pe mare. teiul şi platanul, ac op er i ţ i înc ă d e
frunziş ul lo r v ă ratic, p ă r e a u î m p o d o biţ i u n u l c u catifea roşie, c e l ă lalt
c u catifea portocali e, p i c t a ţ i aş a d e p r i m u l frig, d u p ă natura s evei lor.
Jeanne rătăcea dintr-o parte în alta cu paşi înceţi, pe aleea
baroanei, de-a lungul fermei Couillard. Ceva o a p ă s a, c a
p r e s i m ţ i r e a pl ic ti s u lu i n e s f î r ş i t a l v i e ţ ii m o n o - tone pe care o
începea.
Apoi se aşeză pe colina unde Julien îi vorbise prima oară despre
dragoste; şi rămase aşa, pierdută în visare, a p r o a p e f ă ră să s e
g î n d e a s c ă , moleş it ă pî n ă la i n i m ă , dorind numai să se culce şi să
doarmă, ca să scape de tristeţ e a acelei zile.
Z ă ri deodat ă u n pes c ă ruş tă ind cerul, a d u s d e o pal ă d e vînt, şi îşi
aminti acel vultur pe care îl văzuse acolo, în C o r s i c a , î n
î n t u n e c a t a v a l e O t a . S i m ţ i p î n ă î n i n i m ă zvîcnetul pe care ţi-l dă
amintirea unui lucru frumos şi sfîrşit, şi rev ă z u într-o stră fulgerare
insula stră luci toare c u p a r f u m u l e i s ă lbatic, c u s o a r e l e ei c a r e c o a c e
p o r t o c a l e ş i chitre, c u m u n ţ ii plini d e pis curi trandafirii, c u golfurile
e i de azur şi cu prăpăstii în care se rostogolesc şuvoaie de ap ă .
Atunci peisajul umed şi rece care o înconjura, cu c ă d e r e a
l u g u b r ă a frunzelor, c u norii cenuş ii tîrîţi d e vînt, o învălui intr-o
apăsare atît de grea, încît se întoarse în casă ca să nu plîngă .
B a r o a n a , a m o r ţ ită în fa ţa c ă m in ul ui , m o ţ ă ia, î n v ă ţ ată cu melancolia
acestor zile, aproape neobservînd-o. Baronul şi Julien ieşiseră
să se plimbe şi să vorbească

76
Guy de Maupassant

de-ale lor. Noaptea coborî, aducînd în imensul salon um- br e

m oh or ît e, al un ga te d e reflexele fo cu lu i di n c ă m i n .
A f a r ă s e v e d e a î n c ă în l u m i n a s c ă zu t ă a c e a n a t u r ă m u r d a r ă a
sfîrşitului d e a n şi cerul p o s o m o r i t c a şi c u m ar fi fost şi el acoperit cu
noroi.
B a r o n u l r e v e n i î n s o ţ it d e J u l i e n ; d e î n d a t ă c e in tr ă î n c a m e r a
întunecoas ă , s u n ă strigînd
- F ug a, aprinde ţ i lumina, e trist aici.
Şi se aşeză în faţa focului din cămin. În timp ce din p i c i o a r e l e lu i
u d e a ş e z a t e l î n g ă flă c ă ri, i e ş e a u a b u r i , ia r noroiul cădea de pe
tălpi, uscat de căldură, el îşi freca mîinile, încîntat:
- S î n t s i g u r c ă î n g h e a ţ ă la n o a p t e ; c e r u l s e l i m p e z e ş t e
la nord, e lună plină şi frigul înţeapă deja.
Apoi, întorcîndu-se spre Jeanne:
- Ei, micuţo, îţi pare bine că te-ai întors în ţara ta, în casa ta, lîngă
bă trînii tă i?
Î n t r e b a r e a a c e e a , a ş a s i m p l ă c u m e ra , o ră s co li p e J e a n n e , c a r e
s e a r u n c ă î n b r a ţ e l e tată lui ei, c u o c h i i pl in i de lacrimi, strîngîndu-l
cu disperare ca şi cum şi-ar fi cerut i er ta re - p e n t r u c ă s e s i m ţ e a
trist ă , c u t o a t e e f o r t u r i l e p e care le fă c u s e c a să fie ves el ă . S e g î n d e a
totuşi la bu cu ri a pe care visase că o va avea cînd îşi va revedea
părinţii, iar a c u m e r a m i r a t ă d e a c e a r ă ce al ă c a r e îi pa ra li za o r i c e
duioşie, ca şi cum, cînd eşti departe şi te gîndeşti prea mult la
cei pe care-i iubeşti, pe care nu-i mai vezi în fiecare zi, atunci
cînd te întorci simţi un fel de gol de afecţiune care nu se
umple pînă ce legăturile vieţii c o m u n e n u s e r e î n n o a d ă .
C i n a f u l u n g ă . N i m e n i n u s c o t e a n i c i u n c u v î n t . J u l i e n parc ă uitase
d e s o ţia lui.
D u p ă a c e e a , î n s a l o n , J e a n n e s e lă s ă t o r o p i t ă d e c ă l- dura focului,
în faţa baroanei care dormea de-a binelea; şi, trezită o clipă d e
vocile celor doi b ă rba ţi care discu tau, s e întreb ă , în ce rc în d s ă -şi
s cu tu re m o l e ş e a l a , d a c ă n -o să

77
O viaţă
fie şi ea cuprinsă de letargia aceea posomorită a
obiş nuin ţelor p e care n i m i c n u le m a i c u r m ă .
F l a c ă ra c ă mi nu lu i, m o l a t i c ă şi roş cat ă în t i m p u l zilei, acum
devenea vioaie, clară şi pîlpîitoare. Focul arunca brusc dîre lungi
de lumină pe tapiseriile uzate ale foto- liilor, pe desenele cu
vulpea şi barza, pe bîtlanul me- lancolic, p e greiere şi p e furnică .
Baronul se apropie surîzînd şi îşi întinse mîinile cu p a l m e l e
d es ch is e s p r e tă ciunii aprinşi:
- Mda, arde tare în seara asta. Îngheaţă, copii,
îngheaţ ă .
A p o i îşi lă s ă m î n a p e u m ă rul J e a n n e i şi s p u s e , a r ă tî nd
spre foc:
- U i t e , m i c u ţ o , u i t e c a r e - i l u c r u l c e l m a i b u n d i n l u m e : c ă m in ul ,
c ă m i n u l c u to ţ i ai casei' împrejur. N i m i c n u valorează atît... Dar
să mergem la culcare. Trebuie să că de ţi din picioare d e oboseal ă ,
copii.
V ă z î n d u - s e î n c a m e r a ei, tîn ă r a f e m e i e s e î n t r e b a c u m d e
r e î n t o a r c e r e a î n a c e l e l o c u r i p e c a r e c r e d e a c ă l e iubeşte atîta
putea fi aşa de diferită de ce-şi imaginase. De ce simţea o durere
în piept, de ce casa aceea, ţinutul atît d e drag, totul p î n ă atunci f ă c e a
s ă -i tresalte i n i m a , iar a c u m i s e p ă r e a u ş t e r s e ?
D a r privirea îi că zu pe pendul ă . Albini ţ a zbura m e reu d e la s t î n g a la
d r e a p t a şi i nv er s , c u a c e e a ş i m i ş c a r e r a p i d ă şi neîncetată, deasupra
florilor de argint aurit, în acel m o m e n t , f ă ră ve s t e, J e a n n e f u
stră b ă tută d e u n a v î n t d e dragos te, m i ş c a t ă pî n ă la lacrimi în fa ţa
acelei juc ă rii micuţe care părea vie, care îi cînta orele şi palpita ca
o inimă.
F ă ră îndoial ă , atunci cî nd îşi î m b r ă ţ işase m a m a şi tată l nu fusese atît
de emoţionată. Inima are tainele ei, care scapă orică rui raţionament.
P e n t r u p r i m a d a t ă d e c î n d s e c ă s ă torise, e r a s in gu r ă în p at . Z i c î n d c ă
e o b os i t , J u l i e n s e c u l c a s e î n alt ă c a m e r ă .

78
Guy de Maupassant
D e altfel, r ă m ă s es e r ă în ţ eleş i c a fi ec ar e s ă a i b ă c a m e r a
lui.
S e învîrti m ul t timp fă ră să a d o a r m ă , mirat ă c ă n u m a i s im te u n c o r p
ală turi, de zo bi ş n ui t ă să d o a r m ă s in g u r ă şi speriată de vîntul
duşmănos din nord care se înverşuna împotriva acoperişului.
D i m i n e a ţ a o trezi o l u m i n ă puternic ă c e colora tot patul în stacojiu;
iar geamurile, vrîstate cu promoroacă, erau roşii de parcă tot
orizontul luase foc Luîndu-şi un halat m a r e , J e a n n e alerg ă la
fereastr ă şi o deschise.
B riza înghe ţ ată , să n ă toasă şi înţe p ă toare, ră bufni în c a m e r ă
b i c i u i n d u - i p i e l e a c u u n frig a s c u ţ it, c a r e -i a d u s e lacrimi în ochi. În
mijlocul cerului de purpură, un soare i me ns a p ă ru d e d u p ă copaci,
stră lucitor şi umflat ca o faţ ă d e b e ţ iv. P ă m î n t u l , a c o p e r i t d e b r u m ă
a l b ă , t ar e şi u s c a t a c u m , ră s u n a s u b picioare le o a m e n i l o r d e la f e r m ă .
Intr -o s i ng ur ă no ap te , toate r a m u r i l e î n c ă î m p o d o b i t e ale
plopilor se desfrunziseră, iar în spatele cîmpiei se zărea lunga linie
verzuie a valurilor presă rate c u dîră albe.
Frunzele platanului şi teiului se desprindeau neîncetat sub rafale.
La fiecare suflare a brizei îngheţate, vîrtejuri d e f r u n z e s m u l s e d e
frigul t i m p u r i u z b u r ă tă c e a u în a e r c a nişte păsări. Jeanne se
îmbrăcă, apoi ieşi şi, ca să facă ceva, s e d u s e să -i v a d ă p e fermieri.
F a m i l i a M a r t i n îşi d e s c h i s e b r a ţ ele, stă p î n a c as ei o s ă rut ă p e
obraji; a p o i insistar ă s ă b e a u n p ă h ă rel d e lichior d e n u c ă .
J e a n n e s e d u s e şi la cealal t ă f e r m ă . F a m i l i a C o u i l l a r d îşi
d e s c h i s e b r a ţ ele, stă p î n a ca s e i o s ă r u t ă p e u r e c h i , i a r e a t r e b u i s ă
î n g h i t ă u n p ă h ă re l d e lichior, de coacăze negre. După aceea se
întoarse să ia micul dejun.
I a r z i u a s e s c u r s e c a ş i c e a d i n a j u n , n u m a i c ă f u r e c e , nu umedă. Şi
celelalte zile ale săptămînii semănară cu aces tea d o u ă , iar toate
s ă ptă m în il e lunii s e m ă na r ă c u prima.

79
O viaţă
P u ţ in cîte p u ţ in, totuşi, re gr et ul ei p e n t r u ţările în-
d e p ă rtate s c ă z u . O b i ş n u i n ţ a îi a c o p e r e a v i a ţ a c u u n s trat de
resemnare ca învelişul de calcar pe care anumite ape îl la s ă p e
o b i e c t e . I a r î n i n i m a ei r e n ă s c u u n fel d e p r e o c u p a r e p e n t r u
m ii le d e lucruri m ă r un te ale v ie ţ ii d e zi cu zi, o grijă pentru
treburile simple şi permanente ale cotidianului. Cr eş te a în e a u n fel
d e m e l a n colie închis ă , u n v a g dezgus t d e viaţ ă . C e îi lipsea? C e şi-ar fi
dorit? N u ştia s ă s p u n ă . N i c i o n e v o i e s ă ias ă î n l u m e n u o
î ns uf le ţ ea , nici o s ete d e pl ă ceri, nici o ap le ca re m ă ca r s pr e bucuriile
uşor de îndeplinit. De altfel, care bucurii? Ca şi fotoliile vechi din
salon, roase de timp, totul se decolora încet sub ochii ei, lua o nuan ţ ă
ştearsă şi mohorît ă .
R e l a ţ iile ei c u J u li en s e s c h i m b a s e r ă c u totul. P ă re a c u totul altul
d u p ă c e s e î nt or s e s e r ă d i n c ă lă toria d e n u n t ă , ca un actor care şi-a
încheiat rolul şi îşi reia figura lui obişnuită. De-abia o mai
vedea sau îi mai vorbea c î t e o d a t ă ; o r i c e u r m ă d e d r a g o s t e s e
s ti ns es e, iar n o p ţ ile în care mai venea în camera ei erau foarte rare.
Luase el conducerea averii şi a casei, revizuia con-
tractele, silea ţ ă ranii, m i c ş o r a cheltuielile şi, c ă p ă tînd
chiar el un aspect de fermier-gentilom, îşi pierduse luciul şi e l e g a n ţa
d in v r e m e a c în d îi era logodnic.
Nu mai scotea de pe el, deşi era presărată de pete, o h a i n ă v e c h e
d e v î n ă to ar e d i n catifea, garnis it ă c u nas turi d e a r a m ă , g ă sită între
h ai ne le lui d e altă d at ă . C u p r i n s d e ne gl ij en ţ a o a m e n i l o r c a r e n u a u
n e v o i e s ă p l a c ă , î nc et as e să s e m a i b ă rbiereasc ă , aş a încît barba lui
l un g ă , tă iată la î n t î m p l a r e , îl ur i ţ e a m u l t . M î i n i l e lui n u m a i e r a
îngrijite, iar d u p ă fiecare m a s ă , lua patru- cinci p ă h ă rele d e coniac.
Jeanne încercase să-i facă unele reproşuri pe un ton
blînd, da r el îi ră s p u n d e a atît d e ră stit: - S cu te ş t e -m ă , te r og !
încît nu mai încercă să se amestece în viaţa treburile
lui.

80
Guy de Maupassant
Jeanne se împăcase atît de uşor cu aceste schimbări, încît s e m i r a
e a s i n g u r ă . D e v e n i s e u n stră in p e n t r u e a, u n stră i n c u i n i m a ş i t r u p u l
î n c ă t u ş a t e . S e g î n d e a d e s e o r i l a asta, se gîndea cum de ajunseseră
aici - se iubiseră, se c ă s ă toriser ă într- o pornire d e dragos te, şi s-
a u r e g ă sit dintr-o dată necunoscuţi unul pentru celălalt, ca şi cînd
n-ar fi dormit niciodată ală turi.
Dar cum de nu suferea ea mai mult pentru această r e s e m n a r e ?
A ş a e r a o a r e v i a ţ a şi gr eş is er ă o a r e a m î n d o i ? Pentru ea nu mai exista
oare nici un viitor?
D a c ă Julien ar fi ră m a s frumos , îngrijit, elegant, s e d u c ă tor,
p oa te ar fi suferit m a i p u ţ in?
S e hotă rîseră ca d u p ă A nu l N o u tinerii c ă să toriţi să ră m î n ă s inguri,
i ar b a r o n u l ş i b a r o a n a s ă s e î n t o a r c ă pentru cîteva luni în casa
lor din Rouen. În iarna aceea tinerii nu plecau din castelul
Peuples, ca să se instaleze, să s e o b i ş n u i a s c ă şi s ă îndr ă g e a s c ă locul
u n d e a v e a u s ă tră ias c ă toat ă vi a ţ a. D e altfel a v e a u cî ţ iv a vecini,
c ă r or a Julien trebui s ă le-o prezinte pe Jeanne: familiile Briseville,
Coutelier şi Fourville.
D a r tinerii n u -şi putea înc ă începe vizitele, pentru c ă n u reuş is er ă p î n ă
a t u n c i s ă a d u c ă pictorul c a s ă s c h i m b e blazoanele de pe trăsură.
Acest vechi obicei de familie fus es e într-a d e v ă r d ă ruit d e b a r o n
ginerelui s ă u; iar Julien pentru nimic în lume n-ar fi consimţit să se
prezinte la castelele învecinate dacă stema familiei de Lamare nu
era încrucişat ă c u c e a a familiei P erthius d e s V a u d s .
Or, un singur om stăpînea, în tot ţinutul, arta orna- mentelor
heraldice, un pictor din Bolbec, numit Bataille, chemat rînd pe
rînd în toate castelele normande ca să fixeze p r e ţioasele
o r n a m e n t e p e uşile tră surilor.
în sfîrşit, într-o d im in ea ţ ă din decembrie, c î n d mi cu l
dejun era p e sfîrşite, v ă zur ă p e cineva înlă turînd bariera şi luînd-o
drept spre castel. De spate avea legată o cutie. Era Bataille.

81
O viaţă
Îl c h e m a r ă în ă un tr u şi îl s ervir ă c a p e u n d o m n , p e n t r u că
specialitatea lui, legăturile neîntrerupte cu toată a r i s t o c r a ţ i a
ţ i n u t u l u i , c u n o a ş t e r e a s t e m e l o r , a t er m e n i l o r c o n s a c r a ţ i şi a
e m b l e m e l o r f ă c u s e r ă d i n e l u n fe l d e o m blazon c ă ruia gentilomii îi
strîngeau m î n a .
F u a d u s i m e d i a t u n c r e i o n şi, î n t i m p c e p ic to ru l m î n c a , b a r o n u l ş i
J u l i e n s c h i ţ a r ă b l a z o a n e l e l o r î n c r u c i ş a te . B a r o a n a t u l b u r a t ă c u
t ot ul d e î n d a t ă c e a u z e a a s e m e n e a lucruri, îşi d ă d u Ş i ea c u p ă rerea;
chiar şi J e a n n e lu ă parte la discuţie, ca şi cum cine ştie ce
preocupare1 se trezise în ea .
Bataille, mîncînd, îşi spunea părerea, lua din cînd în c î n d
c re io nu l, s c hi ţ a u n proiect, cita e x e m p l e , d e s cria toate tră surile
nobililor din ţ inut, p ă rea să a d u c ă c u el, c u m i n t e a lui, c u v o c e a lui, u n
fel d e at mo s f er ă d e n o b l e ţe.
E r a u n o m u l e ţ c u p ă r ul s ur, t u n s s c ur t, c u m î i n i l e m î n j i t e d e
c ul or i, c a r e m i r o s e a u a b e n z i n ă . S e s p u n e a c ă a v u s e s e c î n d v a o
a f a c e r e urît ă d e m o r a v u r i , d a r c o n - s idera ţ ia g en er al ă a tuturor
familiilor d e nobili ştersese d e m u l t aceast ă pat ă .
Imediat c e -şi termin ă cafeaua, îl c on du s e r ă s u b rem i z ă , şi ridicară
muşamaua care acoperea trăsura. Bataille se uită peste tot, apw
spuse cu gravitate dimensiunile pe care trebuia să le dea
desenului său; şi, după un nou s c h i m b d e idei, în ce pu s ă lucreze.
Î n c i u d a fr ig ul ui , b a r o a n a c e r u s ă i s e a d u c ă u n s c a u n c a s ă v a d ă
c u m d e s e n e a z ă , a p o i c e r u o c u t i e d e c ă r b u n i aprinşi ca să-şi
încălzească picioarele care îngheţau, şi începu să tă ifă suiască
liniştită c u pictorul, întrebîndu- l de alianţele de care ea nu auzise
încă, de morţi şi naşteri noi, c om pl et î nd pr in i n f o r m a ţ iile lui
arborele g e n e alogiilor p e c a r e -l p u r t a în m e m o r i e .
J u l i e n r ă m a s e l î n g ă s o a c r a lui, c ă l a r e p e u n s c a u n , îşi fuma pipa,
scuipa pe jos şi urmărea din ochi colorarea s emnului noble ţei lui.

82
Guy de Maupassant
P es te p u ţin t i m p m o ş S i m o n , care m e r g e a în gr ă din ă c u sapa pe
umeri, se opri să arunce şi el o privire. Vestea d es pr e s os irea lui
B ataille a ju ns e şi pî n ă la cele d o u ă ferme vecine, iar fermierii nu
se lăsară aşteptaţi. Cele d o u ă f e m e i r i d i c a u b r a ţ e l e l a c e r , î n
p i c i o a r e l î n g ă baroan ă , zicînd:
- T r e b u i e c e v a m i n t e c a s ă dichiseşti lucrurile as tea! Bl az oa ne l e ce lo r
d o u ă portiere fur ă gata a d o u a zi p e la
unsprezece. Toată lumea era strînsă acolo, şi scoaseră afară tră sura,
c a s-o poat ă ve de a la lu mi na zilei.
E r a c u m n u s e p o a t e m a i b i n e . Îl felicitar ă p e B a taille, c a r e p l e c ă
ţ i n î n d u - şi c ut ia p e s p at e. Iar b a r o n u l , b a r o a n a , J e a n n e şi J u l i e n
c ă z u r ă d e a c o r d a s u p r a ideii c ă p i c t o r u l er a u n b ă iat d e talent
c ar e, d a c ă î m p r e j u r ă rile i-ar fi permis, ar fi devenit, f ă ră îndoial ă , u n
artist.
D a r J u l i e n , d i n spirit d e e c o n o m i e f ă c u s e n i ş t e s c h i m - b ă ri care
cereau altele noi. B ă trînul vizitiu fiind a c u m gră dinar, vicontele se
însă rcina să co nd uc ă el singur, şi îşi v î n d u s e caii, c a să n u le m a i d e a
de mîncare.
Apoi, pentru c ă trebuia ca cineva s ă ţină animalele cînd stăpînii
coborau din trăsură, făcuse servitor un băieţaş care p ă z e a vacile.
În sfîrşit, c a să -şi procure caii, introduse în contractul lui C o u i l l a r d şi
M a r t i n o c l a u z ă s pe ci al ă c a r e -i o b l i g a p e fi ec ar e s ă - i î m p r u m u t e
u n cal, cîte o zi î n f ie ca re l u n ă , la data fixată de el. Pentru asta,
erau scutiţi să-i mai dea dijma de p ă să ri.
A ş a încît C ouillard îi ad us e o gloab ă m a r e c u p ă rul g a l b e n ,
M a r t i n u n c ă l u ţ a l b c u p ă r u l l u n g , i ar c e l e d o u ă animale fură
înh ă ma te ală turi. M arius, înotînd într-o livrea veche a lui moş
Simon, aduse la scara castelului acest echipaj.
Julien, î m b r ă cat curat, c u talia c a m b r a t ă , r e g ă sis e c e v a din eleganţa
- lui de altădată; dar barba lungă îi dădea totuşi un aspect comun.

83
O viaţă
Cercetă caii, trăsura, pe micul servitor, şi îi găsi m u l ţumitori,
p en tr u el a vî nd i m p o r t a n ţ ă n u m a i b la zo a nele pictat e d i n n o u .
B a r o a n a , c o b o r î n d d i n c a m e r ă la b r a ţ ul s o ţ ului ci, ur c ă greoaie şi se
aşeză, cu spatele sprijinit de perne. Jeanne apăru şi ea: rîse la
început de alăturarea celor doi cai, zicînd c ă cel al b era n e p o t u l
celui ga lb en . A p o i c î n d d ă d u cu ochii de Marius, c u faţa îngropată
în p ă lă ria lui cu c o c a r d ă , p e c a r e n u m a i n a s u l o o p r e a s ă c a d ă , c u
m î i n i l e dis pă rînd în mînecile lungi, c u picioarele înfă şurate în
livreaua largă, din care se vedeau ciudat aşa cum erau înc ă lţate în
niş te s a b o ţ i uriaşi; c î n d îl v ă z u d î n d u -şi c a p u l pe spate ca să se uite,
ridicînd genunchiul pentru a face un pas ca şi cum s-ar fi pregătit
să treacă un fluviu, şi z b u c i u m î n d u - s e c a u n o r b c a s ă î n d e p l i n e a s c ă
p o r u n c i l e , p ie rd ut c u totul î n a d î n c i m e a h ai ne lo r, J e a n n e f u c u p r i n s ă
de u n rîs nestă pînit, u n rîs fă ră sfîrşit.
B a r o n u l s e întoarse, îl m ă sură p e o m u l e ţul acela a m e ţit şi, fă ră s ă s e
p o a t ă stă pîni, i z b u c n i ş i el, s p u n î n d u - i întret ă iat ba ro an ei :
- Ui-uit ă -te la M a - M a - M a r i u s cît o d e cara -ra-ghios!
D o a m n e , cît e d e c a r a -ra-ghios !
A t u n c i b ar oa na , a p l e c î n d u - s e pes te portier ă şi v ă z în du - l, fu apucată
de un rîs în hohote, încît toată trăsura se zgîl ţ iia d e pa rc ă ar fi m e r s
prin hîrtoape. N u m a i Julien, c u faţa albă , îi întrebă :
- C e vi s-a n ă ză rit de rîdeţi ca nebunii?
J e a n n e , b o l n a v ă d e rîs ul a c e l a c u c o n v u l s i i d i n c a r e n u se mai putea
opri, se aşeză pe o treaptă a peronului, Baronul f ă cu şi el la fel, iar
în tră sură stră nuturi întrerupte şi un fel de cotcodăcit neîncetat
arătau că baroana se s uf oc a rîzînd p e înfundate. Ş i, d e o d a t ă ,
redingota lui
M a r i u s î n c e p u s ă tresalte. Î n ţ e le s e s e des igur, p e n t r u c ă
rîdea şi el, în fundul p ă lă riei.
A t u n c i J ul ie n, s c o s d i n s ă rite, s e re pe zi . D i n t r - o p a l m ă s e p a r ă c a p u l
b ă i e ţ a ş u l u i d e p ă lă ria u r i a ş ă , c a r e c ă z u î n

84
Guy de Maupassant
iarbă; apoi, întorcîndu-se spre socrul său, spuse cîteva
cuvinte, cu vocea tremurînd de mînie:
- M i s e p a r e c ă n u d u m n e a t a a r t r e b u i s ă rîzi. N - a m fi ajuns aici
d a c ă n u ţi-ai fi risipit averea şi n u ţi-ai fi mî nc at toată agoniseala.
C i n e -i vinovat d e faptul c ă eşti ruinat?
T o a t ă veselia î n g h e ţ ă , frîngîndu-se p e loc; Ş i nim e n i n u spuse vreun
cuvînt. Jeanne, acum gata să plîngă, urcă lîngă m a m a ei fă ră să facă
vreun zgomot. Baronul, mu t de uimire, se aşeză în faţa celor două
femei, iar Julien se urcă pe capră, după ce-l ridicase lingă el pe
băieţaşul înlă crimat, c u obrazul umflat.
D r u m u l f u trist şi p ă ru lu ng . Î n tră s ur ă er a tă cere. Î n g î n d u r a ţ i şi
s t i n g h e r i ţ i t o ţ i trei, n u v o i a u s ă m ă r- turis eas c ă c e e a c e le a p ă s a
sufletele. S i m ţ e a u l i m p e d e c ă n-ar fi putut vorbi despre altceva,
într-atît îi obseda acel g î n d dureros , şi p re fe ra u s ă tac ă întrista ţ i
decît s ă ating ă subiectul acela penibil.
În trapul neregulat al celor două animale, trăsura trecea de-a
lungul fermelor, speriind găini mari şi negre c a r e f u g e a u c u p aş i
m a r i c a s ă s e a s c u n d ă î n g a r d u rile d e nuiele. Cîteodat ă o u r m ă rea
v r e u n cîine -lup urlind, care s e întorcea a p o i la c a s a lui, c u p ă rul
zbîrlit, în to rc în du - s e d i n loc în loc să latre că tre ea. V r e u n flă că u cu
s aboţii plini de no ro i, m e r g î n d n e p ă s ă tor c u m î i n i l e vîrîte p î n ă î n
fundul buzunarelor, c u bluza albastră umflată de vîntul care
b ă t e a d i n s p a t e , s e d ă d e a la o p a r t e c a s ă l a s e tră s u r a s ă treacă şi-şi
scotea stîn-gaci şapca, lăsind să i se vadă p ă rul lins, lipit d e cap.
Şi între ferme se întindeau cîmpiile pe care se vedeau
î n d e p ă rtare alte f e r m e .
Î n sfîrşit, a j u n s e r ă într -o a l e e m a r e d e b ra zi c a r e d ă d e a în d r u m .
G r o p i l e n o r o i o a s e şi a d î n c i f ă c e a u tră s u r a s ă s e a p l e c e şi p e b a r o a n ă
s ă ţ i p e încetişor. L a c a p ă tul aleii, o barier ă alb ă le închidea dr um ul ;
M a r i u s d ă d u f ug a s-o deschidă şi ocoliră o pajişte largă, ca să
ajungă, pe un drum cotit, în faţa unei clădiri înalte, mari şi triste,
ale

85
O viaţă
cărei obloane erau lăsate. Poarta din mijloc se deschise b r u s c ş i u n
b ă trîn s e r v i t o r p a r a l i z a t , î m b r ă c a t c u o v e s t ă c u d u n g i roşii şi negre,
a co pe ri t ă în m a r e parte d e u n ş or ţ, cobori pe trepte cu paşi mici şi
oblici.
Îi întreb ă p e vizitatori c u m îi c h e a m ă şi îi introdus e într-un salon
vast, deschizînd cu greutate obloanele me- reu lăsate. Mobilele
erau acoperite cu huse, pendula şi c a n d e l a b r e l e în ve li t e î n p î n z ă
a l b ă . U n a e r m u c e g ă it, u n a e r d e altă d a t ă , re ce , u m e d , p ă r e a s ă
i m p r e g n e z e c u tristeţ e plă mînii, pielea şi inima.
Se aşezară cu toţii şi aşteptară. Nişte paşi auziţi pe coridorul d e
deas upra ar ă tau o grab ă neobişnuit ă . S tă pînii castelului, surprinşi, se
îmbrăcau cît puteau de repede. D u r ă m u l t . O s o n e r i e s e a u z i d e
m a i m u l t e ori. A l ţ i p a ş i coborîră pe scară , apoi urcară din nou.
B a r o a n a , c up ri ns ă d e frigul p ă trunz ă tor, stră nu t ă d e mai multe ori.
Julien mergea în lung şi în lat prin salon; J e a n n e , p o s o m o r i t ă ,
r ă m î n e a a ş e z a t ă l î n g ă m a m a ei. B a r o n u l , sprijinit d e m a r m u r a
ş e m i n e u l u i , ţ i n e a c a p u l plecat.
În sfîrşit, u n a dintre uş ile înalte s e des chis e, lă s î nd u -i să se vadă pe
vicontele şi pe vicontesa de Briseville. Erau amîndoi mici d e
statură , slă b u ţi, vioi, fă ră vreo virată a n u m e , c e r e m o n i o ş i ş i
î nc ur ca ţi. F e m e i a , în ro ch ie d e m ă - tas e c u flori, p u r t î n d p e c a p o
b o n e ţ ică d e m o d a t ă , v o r b e a repede cu glasul ei acrişor.
Soţul, s trîns într-o redingot ă p o m p o a s ă , salută
îndoindu-ş i genunchii. N a s u l lui, ochii, din ţii dezgoli ţ i, părul care
părea dat cu ceară şi frumoasa lui haină de gală străluceau aşa
cum strălucesc lucrurile de care ai mare grijă .
După primele vorbe de bun venit şi politeţurile obiş- n u i t e între
v e c i n i n i m e n i n u m a i g ă s e a c e s ă s p u n ă . A t u n c i s e felicitar ă un ii
p e al ţ ii, f ă ră m o t i v . S e v o r c o n - tinua, s p e r a u c u to ţ ii, a c e s t e
e x c e l e n t e rela ţ ii. E r a u n

86
Guy de Maupassant
prilej deos ebit s ă vezi p e cineva atunci cînd stai la ţar ă tot
anul.
Iar a t m o s f e r a î n g h e ţ ată d i n s a l o n p ă t r u n d e a p î n ă în o a s e , f ă c e a
v o c i l e s ă r ă g u ş e a s c ă . B a r o a n a t u ş e a ş i s tr ă - n u t a î n acelaş i t i m p ,
a c u m . A t u n c i b a r o n u l d ă d u s e m n a lul de plecare. C e i doi Briseville
insistar ă :
- C u m ? aşa repede? M a i ră mîne ţi încă pu ţin!
D a r J e a n n e s e ridică în c iu da s e m n e l o r fă cute d e Julien, c a r e g ă s e a
vizita p r e a s curt ă . V o i r ă să s u n e s er vitorul c a s ă a d u c ă tră sura.
S o n e r i a n u m a i m e r g e a . S t ă p î n u l c a s e i s e d u s e în g r a b ă , a p o i v e n i s ă
a n u n ţ e c ă d u s e s e r ă caii la grajd.
Trebuir ă să aştepte. F ie ca re c ă uta o frază , u n cuvînt d e spus . V o rb ir ă
d e iarna ploioas ă . J eanne, c u u n fior d e linişte i n v o l u n t a r ă ,
î n t r e b ă c e p u t e a u f a c e stă p în ii ca s e i, s i n g u r i a m î n d o i t o t a n u l . C e i
d o i B r i s e v i l l e s e m i r a r ă d e întrebare: erau ocupaţi tot timpul
scriind rudelor lor n o b i l e p r e s ă rate pr in toat ă F r a n ţ a, p et re cî nd u- ş i
zilel e c u o c u p a ţ ii m ă runte, c er em on io ş i u n u l c u altul ca în faţa
stră inilor ş i v o r b i n d s o l e m n d e s p r e tre b ur il e c e l e m a i
neînsemnate.
Şi sub înaltul plafon negru al înaltului salon nelocuit, împachetat
tot în pînză, bărbatul şi femeia atît de m ă r u n ţ ei, d e c u r a ţ i, d e
c o r e c ţ i, i s e p ă r e a u J e a n n e i n i ş t e c o n s e r v e d e n o b l e ţ e.
În sfîrşit, trăsura trecu prin faţa ferestrelor cu caii ei i n e g a l i . D a r
M a r iu s s e fă c us e n e v ă zut; crezîndu- se liber pînă seara, plecase
f ă r ă î n d o i a l ă s ă d e a o rait ă p r i n împrejurimi.
Julien, furios, îi r u g ă să -l trimit ă înapoi p e jos; şi d u p ă multe urări
de o parte şi de cealaltă, se întoarseră pe drumul ce ducea la
Peuples.
D e îndat ă c e s e v ă zu r ă în tră sur ă , J e a n n e şi tată l ei, în ciuda obsesiei
apăsătoare care le rămăsese datorită brutalită ţ ii lui Julien, începur ă
din n o u să rîdă , amintindu- şi gesturile şi intona ţ ia celor doi Briseville.
B a ronul îl imita

87
O viaţă
p e s o ţ , J e a n n e p e s o ţ ie, d a r b a r o a n a , p u ţ i n at in s ă î n p r e t e n ţ iile
ei d e re s p ec t, l e s p u s e :
- N-aveţi dreptate să vă bateţi joc aşa, sînt nişte o a m e n i foarte
d e treab ă , pr ov in dintr -o familie e x c e lent ă .
Tăcură ca să n-o contrazică, dar din cînd în cînd cu t o a t e a c e s t e a ,
b a r o n u l ş i J e a n n e o l u a u d e l a c a p ă t n u m a i privindu-se. El saluta
ceremonios şi spunea cu un ton solemn:
- C as te lu l d u m n e a v o a s t r ă d i n P e u p l e s tr eb ui e s ă fie f o a r t e r e c e ,
d o a m n ă , c u a c e l v î n t p u t e r n i c c e s u fl ă zil n i c dinspre mare?
E a îşi l u a u n a e r î n ţ e p a t şi, a l i n t î n d u - s e e u o m i ş c a r e a capului
a mi nt in d d e u n ră ţ oi care S e s cald ă ; ră s p un de a:
- O! aici, domnule, sînt ocupată tot anul. Apoi avem atîtea r u d e
c ă r or a s ă le s c r i e m , şi d o m n u l d e Bris eville l e lasă pe toate în
seama mea. El se ocupă de cercetări s a va nt e c u abatele Pelle.
S cr iu î m p r e u n ă istoria religioas ă a Normandiei.
Baroana zîmbea la rîndul ei, contrariată dar bine-
voitoare:
- N u e b i n e s ă rîzi a ş a d e o a m e n i d i n a c e e a ş i c l a s ă c u
noi.
D a r tră s u r a s e o pr i dintr - o da t ă : Julien striga, c h e m a p e c i n e v a aflat
în u r m ă . A t u n c i J e a n n e şi b ar on ul , a p l e c î n d u - s e p e s e t e po rt ie re ,
2 ă riră o fiin ţ ă c i u d a t ă c a r e p ă r e a c ă go ne ş t e spre ei. C u picioarele
încurcate în fustă fluturînd ă a livrelei, o rb it d e p ă lă ria c a r e - i c ă d e a
m e r e u p e s t e o c h i , fîlfîindu-şi mînecile ca pe aripile unei mori
de vînt, p l e s c ă i n d în b ă lţ ile m a r i p r i n c a r e t re ce a f ă ră să s e uite,
împiedicîndu-se de toate pietrele drumului,
b ă lă b ă nindu-se, plin de noroi, ţ o p ă ind, M arius venea d u p ă tră sură
alergînd cît îl ţineau puterile.
Îndată ce a ajunse, Julien, aplecîndu-se, îl înşfacă de guler, îl adus e
lîngă el şi, lă sînd h ă ţ urile, a b ă tu o grindin ă de pumni asupra pălăriei
care se adinci pînă la umerii puştiului, s u n î n d c a o t o b ă . B ă iatul
urla în ă u n trul ei,

88
Guy de Maupassant
î nc er ca s ă f u g ă , s ă s ar ă d e p e c a p r ă , în t i m p c e stă pî nu l lui ţinîndu-l
cu o m î n ă , îl lovea m e r e u cu cealaltă .
Jeanne, îngrozită , bîlbîi: - Tată ... O ! tată !
Iar baroana, plină d e indignare, strînse bra ţ ul s o ţului ei:
- Dar opreşte-l, Jacques.
A tunci baronul coborî brus c g e a m u l din faţ ă şi, prinzînd m î n a lui
Julien, strigă c u o vo ce tremur ă toare:
- M a i dai mult în copilul ă sta? Julien, uluit, se întoarse: - D a r n u vezi în
ce hal şi-a fă cut livreaua, m i z e rabilul?
Baronul îşi scoase capul între ei doi:
- Lasă asta! Nimeni nu se dovedeşte atît de brutal!
Julien se supă ră din nou:
- L a s ă -m ă - n pa ce , te rog, as ta n u -i treaba d u m i t a l e . R id ic ă m î n a d i n
n o u , da r s ocrul s ă u i-o prins e re p e d e şi
îl î m p i n s e c u atîta for ţ ă încît îl izbi d e l e m n u l caprei, a p o i ii strigă cu
atîta furie:
- Dacă nu încetezi, cobor şi ştiu eu bine cum să te o p r e s c ! încît
v i c o n t e l e s e c a l m ă b r u s c şi, r id ic în d u -m e r i i fă ră să ră spundă , dă du
bice cailor, care porniră în galop.
C ele d o u ă femei, fă ră sînge în obraji, stă teau n e m i ş cate
şi s e a u z e a u clar b ă tă ile puternice ale inimii b a roanei.
La cină Julien se purtă* mai atent ca de obicei, ca si cum nimic
nu s-a întîmplat. Jeanne, tatăl ei şi doamna Adelaide, care uitau
uş or în senina lor b u n ă voin ţ ă , în- d u i o ş a ţ i d e a m a b i l i t a t e a lui,
a l u n e c a r ă î n v e s e l i e c u s e n - z a ţia d e refacere a co nv al es ce n ţ ilor. C î n d
J e a n n e vorbi di n n o u d e c ei d o i Bris eville, s o ţ u l ei g l u m i şi el, d a r
a d ă u g ă repede:
- D e fapt, n u c o n t e a z ă , a u pres tan ţ ă .
N u m a i fă cur ă d e loc vizite, fiecare t e m î n d u -se să n u s e mai repete
scena cu Marius. Se hotărîră că vor trimite d o a r felicit ă ri ve ci ni lo r
la î n c e p u t d e a n şi c ă v o r aş tepta, ca să -i vad ă , primele zile că lduţe ale
prim ă verii viitoare.
S o s i C r ă ciunul. Invitar ă la m a s ă p e preot, p e p r i m a r şi pe s o ţia
acestuia. Îi poftiră şi pentru ziua A nu lu i N o u .

89
O viaţă
A c e s t e a fur ă s i ng ur el e dis trac ţ ii c a r e ru ps e r ă l an ţ ul
monoton al zilelor.
B a r o n u l ş i b a r o a n a t r e b u i a u s ă p l e c e p e n o u ă ian ua ri e. Jeanne voia
să-i mai reţină, dar Julien nu spuse nici o v o r b ă şi, în fa ţ a ră celii
c r e s c î n d e a ginerelui s ă u, b a r o n u l c h e m ă de la R o u e n o diligentă .
În ajunul plecării, cînd totul era împachetat, cum era t i m p s enin,
J e a n n e şi b a r o n u l h o t ă rîră să c o b o a r e p î n ă la Yport, u n d e n u m a i
fuseser ă d e la întoarcerea d i n Cors ica.
Trecură prin pădurea pe care Jeanne o străbătuse în ziua nunţii ei,
strînsă lîngă cel care avea să fie pentru t oa t ă v i a ţ a t o v a r ă ş u l ei,
p ă d u r e a u n d e p r i m i s e c e a d i n ţ ii m î n g î i e r e , u n d e tres ă rise p e n t r u
p r i m a d a t ă a c e a d r a - goste senzuală pe care nu avea să o
cunoască pînă la u r m ă d e c î t î n v a l e a s ă l ba ti c ă a O t e i , l î n g ă i z v o r u l
u n d e b ă us er ă a me s t ec în du -şi să rută rile c u apa.
N u m a i e r a n i c i o f r u n z ă , n i c i o p l a n t ă a g ă ţ ă t o a r e , s e auzea doar
zgomotul crengilor şi acel murmur uscat al crîngurilor desfrunzite,
iarna.
Intrară în sat. Stră zile pustii, liniştite, m i r o s e a u a alge, a mare şi a
peşte. Plasele mari, cafenii, se uscau, mereu agăţate în faţa uşilor
sau întinse bine pe pietriş. Marea cenuşie şi rece, cu veşnica ei
spumă şi neîncetatul ei z g o m o t , î n c e p e a s ă c o b o a r e , d e s c o p e r i n d ,
c ă tre F e c a m p , stîncile verzui de la poalele falezei. De-a lungul
plajei, b ă rcile m a r i , tras e la m a l , p ă r e a u niş te peş ti uriaşi, m o r ţ i.
S e a r a c ă d e a , iar p es ca ri i s e î n d r e p t a u în g r u p u r i s p r e locul d e
pornire, p ă şind g r e u c u marile lor c i z m e m a r i n ă reşti, c u gîtul
înf ă şurat în fulare d e lînă , c u u n litru de rachiu într-o mînă şi cu un
felinar în cealaltă. Se tot învîrteau în jurul b ă rcilor a ş e za te într -o
rîn ă , p u f n e a u înă untru, c u î nc et in e a la lor n o r m a n d ă , plas ele,
geamandurile, o pîine mare, un vas cu unt, un pahar şi s ticla d e
r a c h i u tare. A p o i î m p i n g e a u s p r e a p ă b a r c a
ţinută drept, care aluneca zgomotos p e pietriş,
stră p u n g e a s p u m a , u r c a p e u n val, s e l e g ă n a c î t e v a cl ip e,

90
Guy de Maupassant
îşi desfăcea aripile maronii şi dispărea în noapte cu lu- mi ni ţa ei la
c ap ă tul catargului.
N e v e s t e l e pes carilor, înalte, pu te rn ic e, c u o a s e l e re - liefate s u b
r oc hi il e s u b ţ iri, stă t e a u a c o l o p î n ă la p l e c a r e a ultimului bărbat,
apoi se întorceau în satul adormit, tulburînd c u vocile lor a s c u ţite
s o m n u l g r e u al stră d u ţ elor î n t u n e c a t e .
B a r o n u l ş i J e a n n e , n e m i ş c a ţ i, c o n t e m p l a u p i e r d e r e a î n umbră a
acestor oameni, care plecau aşa în fiecare n o a p t e , r i s c î n d u - şi
v i a ţ a p e n t r u a n u m u r i d e f o a m e ş i a ş a d e s ă r a c i î nc ît n u m î n c a u
n i c i o d a t ă c a r n e . B a r o n u l , extaziat în faţa oceanului, m u r m u r ă :
- E înfricoşă tor şi f ru mo s. Cît e d e mi n u n a t ă a -ceastă m a r e peste
c a r e c o b o a r ă î n t u n e r i c u l , p e c a r e a -tîtea v i e ţ i sînt în pericol n u -i aşa,
Jeanne?
E a ră s p u n s e c u u n z î m b e t î n g h e ţat:
- O r i c u m , n u e c a M e di te ra na .
- M e d i t e r a n a ! s p u s e tată l ei, i n d i g n a t . U l e i , a p ă d u l c e , a p ă albastr ă
într-o albie d e F ufe. P riveş te- o p e c e a d e aici cit d e c u m p l i t ă e c u
c r e s t e l e e i d e s p u m ă . Ş i g î n d e ş t e - t e la toţi aceşti oameni plecaţi pe
apele ei, care deja nu se mai vă d!
J e a n n e îi d ă d u dreptate, s u s p in în d: - D a, dac ă spui tu...
D a r a c e l c u v î n t c a r e - i v e n i s e p e b u z e , „ M e d i t e r a n a ” , îi străpunsese
din nou inima, îndreptîndu-i toate gîndurile s pre acele ţ inuturi
d e p ă rtate u n d e îi z ă c e a u visurile.
T a t ă l şi fiica, în lo c să s e întoarc ă prin p ă dure, o luar ă p e d r u m ,
m e r g î n d u n u l l î n g ă a lt ul c u p a ş i m i c i . N u s p u n e a u ni mi c,
întrista ţi c ă s e des part curînd.
C î t e o d a t ă , t r e c î n d d e - a l u n g u l ş a n ţ urilor d e la f e r m e , îi i z b e a în f a ţ ă
u n m i r o s d e m e r e zd ro bi te , m i r o s u l d e c i d r u proaspăt care p^are că
umple în acest anotimp toată c î m p i a n o r m a n d ă , s a u m ir os ul g r e u
d e grajd, a c e a pl ă cută şi cald ă d u h o a r e c ar e s e ră spîndeşte d i n
b ă legarul vacilor.

91
O viaţă
O feră struică luminat ă ară ta, în fundul cur ţilor, cas a u n d e
se locuia.
Iar J e a n n e s i m ţ e a c u m sufletul ei s e lă rgeşte, î n ţe le gî nd lu cr ur i
n e v ă zu te ; ş i a c e l e l u m i n i ţ e î m p r ă ştiate p e c î m p îi d ă d u r ă b r u s c
s e n z a ţ ia v i e a i z o l ă rii t u t u r o r f i i n ţ el or , p e care totul le desparte,
pe care totul le o-pune, pe care totul le duce departe de ceea ce ar
vrea.
A tu nc i, c u o v o c e r e s e m n a t ă , s pu s e :
- N u e totdeauna v es el ă via ţa asta. B a r o n u l s us pi n ă :
- Ce vrei, puţine stau în puterea noastră. Şi a doua zi, tată l şi
m a m a p l e c a r ă , iar J e a n n e ş i J ul ie n r ă m a s e r ă singuri.
92
Guy de Maupassant

VII

În viaţa tinerilor a p ă ru atunci jocul d e c ă rţi. În fiecare zi d u p ă d e j u n

J u l i e n , tr ă g î n d m e r e u d i n p o p ă şi d e g u s t î n d din coniac, ajungînd să
bea pînă la şapte-opt păhărele, fă c e a m a i m u l t e pa rt id e d e b e z i g c u
Jeanne.
D u p ă a c e e a e a u r c a î n c a m e r a e i şi, p e c î n d p l o a i a b ă - tea în
fereastră sau cînd vîntul o izbea, broda cu în c ă p ă ţ în ar e o
garnitur ă d e j u p ă . C î t e o d a t ă , os tenit ă , ri- d i c a o c h i i şi s e uita l u n g în
zare, la m a r e a î n t u n e c a t ă c a r e vălurea în spume. După cîteva
minute de odihnă a ochilor, relua lucrul.
D e altfel, n -a v e a n i m i c al tc ev a d e fă c ut d e o a r e c e J u l i e n luase în
mîna lui toată conducerea casei, ca să-şi satisfac ă d i n plin
n e v o i a lui d e autoritate şi m a n i i l e lui d e economie. Se dovedea de o
zgîrcenie feroce, nu dădea niciodată bacşiş, reducea hrana la
strictul necesar. J e a n n e , d e c î n d v e n i s e l a P e u p l e s , c e r e a zi ln ic
d e la brut ă rie o m i c ă plă cint ă n o r m a n d ă - el s u p r i m ă aceas t ă
cheltuială şi o obligă să m ă nînce pîine pră jită .
Ea nu spunea nimic, pentru a evita discuţiile, ex- plica ţ iile şi
certurile d a r s i m ţ ea c a o ra n ă d e c u ţit d e fiecare d a t ă c î n d Julien
d ă d e a d o v a d ă d e avari ţ ie. Ei, c r e s c u t ă într - o f a m i l i e î n c a r e b a n u l
n u î n s e m n a n i m i c , i s e p ă r e a as ta j o s n i c şi o d i o s . D e cîte ori n u -şi
a u z i s e tată l zicînd m a m e i :
- D e asta-s fă cu ţi banii, ca să -i cheltui. A c u m Julien r e p e t a î n
fiecare m o m e n t :

93
O viaţă
- N u te p o ţi învă ţ a să n u m a i arunci banii pe fereastră ? Şi de fiecare
dată cînd punea mîna pe ceva bani de Ia
v r e o s i m b r i e s a u d e la v r e o n o t ă d e plat ă , zicea, z î m -b i n d şi
strecurîndu-şi monezile în buzunar:
- Pîrîiaşele fac rîurile mari!
În unele zile, Jeanne începea totuşi să viseze iar. Se oprea
încetişor din lucru şi, cu mîinile neputincioase, cu p r i v i r e a s t i n s ă ,
îşi a m i n t e a c ît e u n v i s d i n c o p i l ă ri a ei d e
fetiţ ă pl ec at ă î n a v e n t u r i f e r m e c ă toare. D a r v o c e a lui
Julien, care d ă d e a vr eo p o r u n c ă lui m o ş S i m o n , o s m u l g e a dintr-o dată
din leag ă nul ei d e vise, şi îşi relua ră b d ă toare brodatul, s p u n î n d u - şi
„ T o t u l s -a sfîrşit”, iar o l a c r i m ă c ă d e a p e d e g e t e l e c a r e î m p i n g e a u
a cu l.
Şi Rosalie, atît de veselă şi de ciripitoare altădată, se schimbase.
Obrajii ei rotunzi îşi pierduseră culoarea, se s u b ţiaseră , p ă reau
freca ţ i c u ţarin ă . D es eo ri J e a n n e o întreba:
- Eşti bolnavă , fată dragă ?
Iar b o n a ră s p u n d e a d e fiecare d a t ă : - N - a m nimic, d o a m n ă .
A tu nc i obrajii i se colorau p u ţin şi ea dis pă rea i m e diat. Î n l o c s ă a l e r g e
c a altă d a t ă , îşi tîra g r e o i p ic io ar e le ş i »
nici nu mai părea cochetă, nu mai cumpăra nimic de la v î n z ă torii
a m b u l a n ţ i c a r e îi a r ă t a u î n z a d a r p a n g l i cile lor d e m ă tase, c or s e te le
şi p a r f u m u r i l e l o r d e toate felurile.
Şi casa aceea mare părea că sună a gol, posomorită toată, cu
faţada ei pe care ploile o mînjeau cu lungi dîre cenuşii.
La sfîrşitul lui ianuarie veniră zăpezile. Se vedeau de departe nori
grei venind din nord pe deasupra mării în- t u n e c a t e , î n c e p u
c ă d e r e a a l b ă a fulgilor. Într - o n o a p t e toat ă c î m p i a f u î ng ro pa t ă s u b
troiene, iar co pa ci i s e iviră d i m i n e a ţ a î n v e ş m î n t a ţ i în s p u m a a c e e a d e
gheaţă.
Julien, înc ă lţat c u c i z m e lungi, c u u n aer ursuz, îşi petrecea
timpul în fundul păduricii, ascuns după şanţul care d ă d e a în cîmpie,
p în di nd p ă să rile c ă lă toare. D i n cînd

94
Guy de Maupassant
în cî nd , u n f o c d e p u ş c ă s p ă r g e a liniş tea î n g h e ţ ată a cîmpiilor,
şi cîrduri de corbi negri îşi luau zborul din copacii mari, speria ţi,
dînd ocoluri largi.
J e a n n e , m u r i n d d e pl ic ti s e a l ă , c o b o r a u n e o r i p e t r e p te. Zgomote
vii se auzeau departe, găsindu-şi ecou în tă c e r e a a d o r m i t ă a
p ă durii p al id e şi s u m b r e . A p o i n u m a i auzeau nimic altceva decît un
fel de sforăit al valurilor îndepărtate şi alunecarea abia auzită,
neîncetată, a pulberii de ap ă îngheţată care că dea fă ră oprire.
Ş i s tratul d e z ă p a d ă s e în ă lţ a m e r e u , s u b c u r g e r e a nesfîrşit ă a
a ce s t ei s p u m e d e s e şi u ş o a r e .
Într -u n a d i n a c e s t e d i m i n e ţ i pa li de , J e a n n e îşi î n c ă l z e a picioarele la
focul din camera ei, în timp ce Rosalie, tot m a i s c h i m b a t ă p e zi c e
trecea f ă c e a patul, m i ş c î n d u -s e c u î nc et in e a l ă . D e o d a t ă a u z i î n
s p a t e l e ei u n s u s p i n îndurerat. F ă ră să întoarcă capul, Jeanne
întrebă :
- Ce ai?
B o n a r ă s p u n s e c a t o t d e a u n a : - Nimic, doamn ă .
D a r glas ul ei p ă re a spart, c a o res pira ţ ie d e a g o n i e . Jeanne se gîndea
deja la altceva, cînd îşi dădu seama
c ă n u o m a i a uz ea mi ş c în du -s e p e fată . O strigă :
- Rosalie!
Nici o mişcare. Atunci, crezînd c ă a ieşit, fă ră s-o simtă ,
strigă m a i tare:
- R o s a l i e ! ş i î n t i n s e b r a ţ u l c a s ă s u n e , c î n d u n g e a m ă t adînc, a p r o a p e
d e ea, o fă c u să tresară d e s p a i m ă .
S e r v i t o a r e a , p a l i d ă c a o m o a r t ă , c u o c h i i r ă tă c i ţ i, e r a p r ă b u ş i t ă p e
p o d e l e , c u p i c i o a r e l e î nt in s e , c u s p a t e l e r e - z e m a t d e l e m n u l patului.
J e a n n e s e repezi lîng ă ea.
- Ce-i cu tine, ce-i cu tine?
C e a l a l t ă n u s p u s e ni ci u n c u v î n t , n u fă c u nici u n gest.; se uita la
stăpîna ei cu o privire înebunită şi gîfîia ca şi c u m a r fi fos t sfîşiat ă
d e o d u r e r e c u m p l i t ă . A p o i , dintr -o dat ă , întinzîndu - şi tot corpul,
a l u n e c ă p e spate, î n ă b uş i n d între din ţii strînşi u n ţipă t d e durere.

95
O viaţă
A t u n c i d e s u b r o c h i a e i lipit ă d e c o a p s e l e d e s f ă c u t e s e v ă z u c e v a
m i ş c î n d . Ş i d e a c o l o s e a u z i i m e d i a t u n z g o m o t aparte, un plescăit, o
respiraţie de gît sugrumat care se s u f o c ă , a p o i u n m i e u n a t l u n g d e
pis ic ă , u n plîns et s u b ţ ire şi deja dureros, p ri mu l strigă t d e
suferin ţ ă al copilului intrat în viaţă .
J ea nn e în ţeles e dintr-o dată şi c u gîndurile ră v ă şite,
alerg ă p e scară , strigînd:
- Julien, Julien!
- C e vrei? ră s pu ns e el d e jos.
- Rosalie... R o s a l i e a..., a b i a p u t u e a să s p u n ă . J ulien s e repezi, u rc ă
s că rile d o u ă cîte d o u ă şi, intrînd br us c în c a m e r ă v ă z u d in tr - o
s i n g u r ă pr iv ir e h a i n e l e fetei ş i descoperi printre ele o bucată de
carne înfricoşătoare, b o ţ ită , s c în ci nd , m u r d a r ă şi cris pat ă , între d o u ă
p ic io ar e g o a le .
S e î n d r e p t ă c u o pr iv ir e r e c e şi, î m p i n g î n d a f a r ă p e
J ea nn e, care er a n ă ucit ă , îi spus e:
- Asta nu-i treaba ta. Pleacă de-aici. Trimite-mi-o pe
Ludivine şi p e m o ş S im on .
Jeanne, tremurînd toată, coborî în bucătărie apoi, n eî nd r ă z n i n d
să m a i urce, intră în s al on ul ca re ră m ă s es e neîncălzit de la plecarea
părinţilor ei şi aşteptă să i se s p u n ă ce va nou.
V ă z u i m e d i a t s e r v i t o r u l c a r e i e ş e a î n g o a n ă ; c i n c i minute mai
tîrziu, se întoarse cu văduva Dentu, moaşa satului.
Atunci se auziră pe scară nişte zgomote puternice de parcă era dus
u n ră nit; şi Julien veni să -i s pun ă Jeannei c ă p o a t e u r c a î n c a m e r a ei.
Ea tremura de parcă fusese martoră la cine ştie ce accident
sinistru. Se aşeză din nou în faţa focului, apoi întrebă :
- C u m s e s i mt e?

96
Guy de Maupassant
J u l i e n , p r e o c u p a t , n e r v o s , m e r g e a p r i n c a m e r ă î n l u n g şi î n lat,
p ă r î n d c u p r i n s d e m î n i e . M a i întîi n i c i n u ră s pu ns e; apoi, d u p ă
cîteva s e c u n d e , s e opri.
- C e ai d e g î n d să faci c u fata as ta?
E a n u în ţelegea şi s e uita n e d u m e r i t ă la el: - C u m ? C e vrei să spui? N u
ştiu!
Şi dintr-o dată el ţipă , clocotind de furie:
- Nu putem ţine în casa noastră un bastard! Jeanne ră mase uluită
şi, dup ă o lungă tă cere, îndră zni:
- D ar, dragul m e u , poate -l d ă m la doic ă ... El n -o lă să să
sfîrşească :.
- Şi cine plă teşte? Tu, fă ră îndoială ?
E a s e g î n d i î n c ă m u l t t i m p , c ă u t î n d o s o l u ţ ie; p î n ă la u r m ă , zise:
- D a r o s ă p l ă t e a s c ă tată l co pi lu lu i ş i d a c ă R o s a l i e s ^ m ă rită , lotul e
în regulă .
Julien. p ă rînd la capă tul ră bdă rii, furios, reluă : - Tat ă l! Tat ă l! Ştii tu cine
e? N u ştii, n u -i aşa?
Atunci?,
J eanne, înduioşat ă , se însufleţi:
- D o a r n - o s - o l a s e p e fată la v o i a î n t î m p l ă rii. A r fi u n laş! O să -i
c er em numele, o să -l că ută m şi-o să trebuiasc ă să ne explice.
Julien s e c a l m a s e şi în ce pu din n o u să s e plimbe:
- D r a g a m e a , e a n u v r e a s ă s p u n ă n u m e l e b ă r b a tu lu i; dacă nu mi l-a
spus mie, n-o să ţi-l spună nici ţie... Şi dacă omul n-o vrea? Nu
putem ţine sub acoperişul nostru o fată cu un copil din flori,
înţelegi?
D a r J e an ne repeta c u înc ă p ă ţ înare:
- A t u n c i b ă r ba tu l a c e l a e u n m i z e r a b i l , d a r v a tre b u i s ă
ş tim cine e şi atunci o să aibă d e -a face c u noi,
Julien, roşu la faţă , se înfurie iar: - B in e clar... să tot aşteptă m ?
E a nu ştia ce să hotă rască şi-l întrebă :
- D a r tu c e crezi c ă trebuie f ă c u t ? R ă s p u n s u l v e n i i me di at :

97
O viaţă
- După mine, e foarte simplu. I-aş da nişte bani şi as
trimite -o dracului c u ţîncul ei c u tot!
Tîn ă ra femeie, indignat ă , se revoltă :
- Asta nu, niciodată . Fata asta e sora m e a d e lapte, a m crescut
î m p r e u n ă . A f ă c u t o g r e ş a l ă , c u atît m a i r ă u , d a r n-o s-o arunc în
drum pentru atîta şi, dacă trebuie, o să cresc e u copilul ă sta.
Atunci Julien izbucni:
- Şi o să avem o reputaţie straşnică, noi ceilalţi, cu n u m e l e ş i
s itua ţ ia n o a s t r ă ! Ş i o s ă n e ias ă v o r b e c ă încuraj ă m viciul, c ă
a d ă p os t im curvele, iar o a m e n i i d e treabă nici n-o să ne mai calce
pragul! Ce-ţi trece prin c ap ? Eşti n e b u n ă ?
Ea ră m ă sese liniştită :
- N - o să las p e n i m e n i s-o d e a afară p e Rosalie; d a c ă tu n u vrei s-o
ţ i n e m , o s -o ia m a m a , şi p î n ă la u r m ă tot o s ă află m cine e tată l
copilului.
A tunci el ieşi înfuriat la cu lm e şi izbi uşa, ţipînd:
- T î m p i t e m a i s î n t f e m e i l e c u i d e i l e a s t e a a l e l or ! J e a n n e ,
d u p ă a m i a z ă , intr ă î n c a m e r a l e h u z e i . B o n a , vegheată de văduva
Dentu stătea nemişcată în pat, cu ochii deschişi, pe cînd
îngrijitoarea legăna pe braţe pe noul n ă scut.
Î n d a t ă c e -şi z ă ri stă p în a, R o s a l i e s e p u s e p e plîns, a s c u n z î n d u - ş i
f a ţ a în cearş afuri, s cu tu ra t ă d e s u s p i n e di s - pe ra te . J e a n n e v r u s -o
s ă rute, d a r e a ră m î n e a m a i d e p a r t e c u f a ţ a a s c u n s ă . A t u n c i
î n g r i j i t o a r e a o d e s c o p e r i ş i e a s e lă să să rutată , plîngînd încă , dar mai
domolit.
U n f o c s l a b a r d e a î n c ă m i n ; e r a frig iar co pi lu l p l î n g e a . J ea nn e n u
îndr ă z ne a s ă vorbeas c ă des pre m i c u ţ d e t e a m ă s ă n u p r o v o a c e o altă
criz ă ; l u ă m î n a b o n e i , r e p e t î n d c a u n a u t o m a t :
- O să fie bine, o să fie bine.
Biata fată se uita pe ascuns la îngrijitoare, tresărea la
strigătele copilului şi un rest de chin înăbuşit răzbătea

98
Guy de Maupassant
î n c ă într - u n s u s p i n c o n v u l s i v , î n t i m p c e l ac ri m i l e o
înecau.
Jeanne o să rută încă o dată şi îi şopti la ureche: - O să a v e m grijă de el,
fata m e a .
Apoi, cum un nou acces de plîns începuse, ieşi repede. Veni aşa în
toate zilele care urmară şi de fiecare dată
Rosalie izbucnea în suspine v ă zînd-o. Copilul fu dat la doică la o
vecină .
Julien de-abia îi mai vorbea de cînd refuzase s-o dea a f a r ă p e
b o n ă . Într - o,zi, e l r e v e n i a s u p r a a c e s t u i s u b i e c t , d a r J e a n n e s c o a s e
d i n b u z u n a r o s c r i s o a r e d e l a b a r o a n ă , în care aceasta cerea să i-o
trimită imediat pe Rosalie, dac ă n -o mai ţineau la Peuples. Julien,
furios, ţipă :
- M a i c ă -ta e la fel d e n e b u n ă ca tine.
Dar nu mai insistă. Cincisprezece zile mai tîrziu, bol- n a v a p u t e a
d ej a să s e ridice d i n pat şi s ă -şi reia s lujba.
A tu nc i J e an ne , într-o d i m i n e a ţ ă , o aş ez ă lîngă ea p e u n scaun, îi luă
mîinile şi o privi drept în ochi:
- Fat ă drag ă , spune -m i tot.
R osalie începu să tremure şi bolborosi: - Ce, d o a m n ă ?
- Al cui este copilul?
Atunci mica bonă fu cuprinsă din nou de o disperare fă ră de
margini, şi încercă înnebunită să -şi desfacă mîinile c a s ă -şi a s c u n d ă fa ţ a
în ele. D a r J e a n n e o î m b r ă ţ iş a fă ră Voia ei, o consolă :
- E o nenorocire, ce vrei, fata mea! Ai fost slabă, dar asta li se
întîmplă multora. Dacă tatăl te ia de nevastă, totul o s ă fie b i n e , şi îl
p u t e m l u a î n s er vi ci ul n o s t r u şi p e el.
R o s a l i e g e m e a c a ş i c u m a r fi fos t torturat ă , şi d i n c î n d
în cînd încerca să -şi desfacă mîinile şi să fugă .
- Înţeleg foarte bine că ţi-e ruşine, reluă Jeanne, dar vezi c ă n u m ă
s up ă r, că -ţi vorbesc blînd. D a c ă îţi cer n u m e l e b ă r b a t u l u i e s t e
p e n t r u b i n e l e tă u , p e n t r u c ă s i m t d i n d i s p e r a r e a ta c ă o s ă t e
p ă r ă s e a s c ă şi n u v r e a u s ă -l

99
O viaţă
las s ă fa c ă asta. J ul ie n v a m e r g e s ă -l c a u t e şi o s ă -l s ilim s ă te ia d e
n e v a s t ă ; şi c u m o s ă ră m î n e ţ i a m î n d o i aici, o să-l silim să te facă şi
fericită .
D e d a t a asta, R o s a l i e f ă c u uri efort atît d e d is pe ra t încît
îşi s m u l s e mîinile din cele ale stă pînei şi fugi c a o n e b u n ă .
Seara, la m a s ă , J e an ne îi s p us e lui Julien:
- A m vrut s -o h ot ă ră s c p e Ros al ie să -m i s p u n ă , n u m e l e celui care a
sedus-o; n-am reuşit. Încearcă şi tu, ca să-l silim p e mizerab ilul
acela s -o ia d e n ev as t ă .
D ar Julien se sup ă ră imediat:
- Uite ce e, nu vreau să mai aud vorbindu-se de p o v e s t e a as ta.
T u ai v r u t s -o p ă s trezi p e fat ă , p ă s t r e a z -o , d a r n u m ă m a i b a t e la c a p
d e s p r e ea.
D e cînd R os alie n ă scuse, el p ă rea şi m a i nervos, şi luase acel
obicei de a ţipa ori de cîte ori îi vorbea soţiei lui, ca. şi. cînd ar
fi fost mereu furios, pe cînd ea, d i m p o t r i v ă , îşi m i c ş o r a v o c e a ,
e r a b l î n d ă , î m p ă ciuitoare, ev it în d o ri ce d i s c u ţ ie; şi des eori, n o a p t e a ,
p l î n g e a î n pa tu l ei.
Î n c i u d a e n e r v ă rii p e r m a n e n t e , s o ţ u l e i îşi r e l u a s e obişnuinţele
de dragoste uitate de la întoarcerea lor, şi rareori treceau trei n o p ţi
la rînd fă ră ca el să deschid ă uş a camerei conjugale...
R o s a l i e s e v i n d e c ă p e d e -a - n t r e g u l ş i d e v e n i m a i p u ţ in tristă, cu
toate că rămăsese ca speriată, urmărită do o t e a m ă n e c u n o s c u t ă .
Ş i cînd J e an ne încerc ă d e alte d o u ă ori s-o. Întrebe, fugi d e fiecare
dată .
D intr- o dată , Julien s e purta m a i f r u m o s şi tînă ra fem e i e
se agăţă de vagi nădejdi, regăsea veseliile ei, deşi se
sim ţea uneori bolnav ă de o boală aparte, despre care n u spunea
n i m ă nui. D e z g h e ţ ul n u v e n i s e şi, d e cinci săptămîni,
deasupra întinderii lucitoare şi întărite a ză- pezilor, se întindea
un cer senin ca un cristal albastru, ziua, şi noaptea semănat
peste tot cu stelele pe care le c r e d e a i d i n p r o m o r o a c ă , atît e r a totul
d e î n g h e ţ at.

100
Guy de Maupassant
Fermele, izolate în curţile lor pătrate, în spatele per- delelor de
arbori mari presăraţi cu brumă, păreau ador- m i t e î n c ă m a ş a l o r
a l b ă . N i c i o a m e n i i , n i c i a n i m a l e l e n u m a i m i ş c a u ; n u m a i ho ge ag ur il e
a r ă tau vi a ţa a s c u n s ă , prin firele s u b ţ iri d e f u m ca re u r c a u dr ep t în
aerul d e g h e a ţ ă .
C î m p i a , g a r d u r i l e d e m ă ră cini, u l m i c a r e î m p r e j m u i a u castelul, totul
p ă rea m o r t , ucis de,frig. D i n t i m p în t i m p s e auzeau trosnind copacii
ca şi cînd mîinile lor de. lemn s-ar fi r u p t s u b s c o a r ţ ă ; u n e o r i , c î t e o
r a m u r ă m a i groas ă se desprindea şi că dea, pentru că îngheţul
atots t ă p în it or pietrifica seva şi reteza fibrele.
J e a n n e a ş t e p t a neliniştit ă în to ar ce re a adierilor c ă ld u ţ e, p u n î n d p e
s e a m a ră celii c u m p l i t e a v r e m i i s uf er in ţ ele nelămurite pe care le
încerca. Ba nu putea să mănînce nimic, dezgustată de orice fel de
mîncare; ba inima îi b ă te a n e b u n e ş t e ; b a m e s e l e ei f r u g a l e îi
d ă d e a u indiges tii
- iar nervii ei întinşi, vibrînd fără încetare, o făceau să tră iască într-
o agitaţie continuă şi insuportabil ă .
Într -o s ea r ă , t e r m o m e t r u l c o b o r î ş i m a i m u l t , iar J ulien, înfrigurat
( pe nt ru c ă niciodat ă s ufrageria n u era înc ă lzită bine, într-atît
economisea el lemnele), îşi freca mîinile, murmurînd:
- C e b i n e a r fi s ă d o r m i m î m p r e u n ă la n o a p t e , o s ă n e
încă lzim, nu -i aşa pisicuţo?
R îdea c u rîsul lui b u n d e altă dată şi J eanne ii să ri d o gît; dar ea se
simţea rău cu adevărat în seara aceea, atît de p r i n s ă d e d u r e r i , atît
d e c i u d a t n e r v o a s ă , încît îl r u g ă , la u r e c h e , a p o i s ă r u t î n d u - i
b u z e l e , s ă o l a s e s ă d o a r m ă s i ng ur ă . Î n cîteva c uv in te îi s p u s e c e
a ve a.
- T e rog, dragul m e u , z ă u m i -e ră u. S ig ur m î i n e o să -m i
fie mai bine.
El nu insistă :
- C u m vrei, d r a g a m e a , d a c ă eşti b o l n a v ă tr eb ui e s ă te
îngrijeşti.
Şi vorbiră despre altceva.

101
O viaţă
E a s e culc ă d e v r e m e . Julien, s pre m ir ar ea ei ceru să i s e facă foc în
camera lui. C înd îl anun ţ ă că arde „voiniceşte”, îşi să rută soţia pe frunte
şi plecă .
T o a t ă ca s a p ă rea stă pînită d e frig; p e r e ţ ii prin ca re pătrundea
scoteau zgomote uşoare ca nişte frisoane. În patul ei, Jeanne
tremura. De două ori se ridică şi puse l e m n e î n c ă m i n , a p o i c ă u t ă
r oc hi i, f us t e , h a i n e v e c h i p e ca re le î ng r ă m ă di p es te ea. N i m i c n u
o în c ă lzea, pi- c i o a r e l e îi a m o r ţ e a u , iar d i n p u l p e l a c o a s t e o
s tr ă b ă t e a u fiori care o făceau să se agite, să se agite, să se răsu-
c e a s c ă , s ă s e e n e r v e z e la c u l m e .
D u p ă p u ţ in timp, d in ţii începur ă să -i clă n ţ ă n e a s c ă : mîinile
tremurau, pieptul i se strîngea, inima îi bătea rar c u l ov it ur i s c u r t e
ş i p ă r e a c ă s e o p r e ş t e . G î f î i a c a şi c u m aerul n u putea să -i m a i intre
în plă mîni.
O frică îngrozitoare îi n ă p ă di sufletul în timp ce frigul de nebiruit o
p ă trundea pînă în m ă d uv a oaselor. Niciodat ă n u m a i s i m ţ i s e a ş a c e v a ,
c ă e s t e a b a n d o n a t ă d e v i a ţ ă , g a t a să -şi dea ultima suflare. S e gîndi „ O
să mor... Mor...”.
Şi, prinsă de groază, sări din pat, o sună pe Rosalie, aştept ă , s u n ă
din n ou , aştept ă iar, tremurînd, în gh e ţ ată .
Bona nu venea. Dormea fără doar şi poate acel somn d e î n c e p u t p e
c a r e n i m i c n u - l m i ş c ă ; şi J e a n n e , p i e r z î n d u - şi c ap ul , f u g i p e s ca r ă
în pi ci oa re l e go al e. U r c ă fă ră z g o m o t , p e p i p ă ite, g ă si uş a , o
d es ch is e, strig ă „ R o s alie” a p o i înainta, s e izbi d e pat, întins e
m îi ni l e şi-şi d ă d u s e a m a ' c ă e g o l . E r a g o l şi r e c e , c a şi c u m n i m e n i
n u s - a r fi culcat în el.
S u r p r i n s ă , îşi zis e: „ C u m ! U m b l ă h a i -h u i p e a ş a o v r e m e ! ” . D a r
c u m i n i m a î n c e p u s ă -i b a t ă n e b u n e ş t e , tresaltă, o sufoca, ea
coborî din nou, cu picioarele tremurînde, s ă -l trezeasc ă p e Julien.
Izbi uşa de perete, cu convingerea că o să moară şi dorind să -l vad ă
înainte s ă -şi piardă cunoştin ţa.
L a l u m i n a ultimelor flă c ă ri, e a v ă z u p e p e r n ă , lîng ă el, capul lui
Rosalie.

102
Guy de Maupassant
L a ţipă tul p e care îl s coas e s e ridicară am în do i. E a ră m a s e o
s e c u n d ă în ţ e p e n i t ă în - fa ţ a a ce s t ei d e s c o p e r i r i . Apoi o luă la fugă,
intră din nou în camera ei, şi cum Julien, pierdut, o striga:
- J e a n n e ! , o fric ă î n g r o z i t o a r e o c u p r i n s e , d e a -l v e d e a , d e a -i au zi
v o c e a , d e a -l as culta e xp li cî nd u - se, m i n ţ ind, d e a sta faţ ă în faţ ă . S e
repezi din n o u p e scară , coborînd -o.
Alerga acum prin întuneric, cu riscul de a se rostogoli, d e a -şi r u p e
o m î n ă s a u u n p i c i o r p e trepte. M e r g e a înainte, împinsă de o
nevoie nebună de a fugi, de a nu mai auzi nimic, de a nu mai vedea
pe nimeni.
C î n d a j u n s e jos , s e a ş e z ă p e o t r e a p t ă , a ş a c u m e r a , î n c ă m a ş ă şi c u
picioare le goale, şi ră m a s e acolo, c u m i n t e a răvăşită.
Julien să rise din pat şi se î mb r ă ca în grab ă . E a se ridică ,
să s c a p e d e el. D e j a îl a u z e a c o b o r î n d s cara şi strigînd: - J eanne,
ascult ă !
N u , e a n u v o i a s ă as culte, n ic i s ă s e l as e atins ă m ă c a r cu un deget;
şi se repezi în sufragerie, fugind ca de un a s a s i n . C ă u t ă o ieş ire, o
a s c u n z ă t o a r e , u n c o t l o n c a s ă - l evite. Se ghemui sub masă. Dar el
deschisese deja uşa, c u f el in ar ul î n m î n ă , r e p e t î n d m e r e u „ J e a n n e ! ” ,
ş i e a f u g i din n o u , c a u n iepure, ajuns e î n b u c ă tă rie, o ocoli d e d o u ă
ori c a u n a n i m a l în co l ţ it, apoi, c u m el e ra g a t a s-o a j u n g ă , d e s c h i s e
b r u s c u ş a ca re d ă d e a în g r ă d i n ă şi o lu ă la f u g ă pe cîmp.
A t i n g e r e a î n g h e ţ ată a z ă pe zi i î n c a r e u n e o r i p i c i o a rele ei intrau pînă
la genunchi îi dădu deodată o putere a d i s p e r ă rii. N u -i e r a frig
d e ş i e r a d e z b r ă c a t ă ; n u m a i simţea nimic, într-atît zbaterea
sufletului îi amorţise trupul, şi alerga m e r e u , al b ă .ca şi p ă mîntul.
T r e c u d e alee, travers ă p ă duricea şi ş a n ţ ul, luînd -o d e- a lungul
cîmpului. Luna nu se vedea; stelele străluceau ca niş te s e m i n ţ e d e
f o c înfipte î n c e r u l n e g r u ; d a r c î m p i a e r a luminată totuşi de un alb
şters şi stătea înţepenită sub liniştea deplin ă .

103
O viaţă
J ea nn e m e r g e a repede, fă ră să ob os e as c ă , fă ră să ştie, fă ră s ă s e
g î n d e a s c ă la n i m i c . Ş i dintr -o d at ă s e trezi p e marginea falezei. Se
opri brusc, din instinct, se ghemui, golită de orice gînd şi orice
voinţă .
În genunea neagra din faţa ei marea nevăzută, fără
glas, ră s pî nd ea m ir os ul s ă rat d e alge al refluxului. Rămase acolo
mult timp, cu mintea la fel de pierdută
e a şi c o r p u l . D i n t r - o d a t ă î n c e p u î n s ă s ă t r e m u r e , s ă fie z gî l ţ îită c a
o f r u n z ă b ă tută d e vînt. B r a ţ ele, m î i n i l e , picioarele scuturate d e o
forţ ă invizibilă palpitau, vibrau în tr es ă riri b r u ş t e , i a r c u n o ş t i n ţ a îi
r e v e n i d i n t r - o d a t ă , l i m p e d e şi ucig ă toare.
A p o i îi trecură prin faţa ochilor vedenii d e altă dată : plimbarea cu
el în barca lui moş Lastique, vorbele lor, d r a g o s t e a e i a b i a m i j i t ă ,
b o t e z u l b ă rcii; a p o i g î n d u l e i s e d u s e m a i -n a p o i , p î n ă la n o a p t e a
a c e e a l e g ă na t ă d e vis uri a sosirii ei la Peuples. Şi acum! Acum!
O! viaţa ei era frîntă, orice bucurie luase sfîrşit, orice aşteptare nu
mai avea rost - şi Jeanne văzu în gînd viitorul ei
î ns p ă im în t ă tor, plin d e chinuri, d e tră d ă ri şi d e disperare. M a i bine să
m o a r ă , să sfîrşească totul m a i repede.
O voce strigă în d ep ă rtare:
- Uite urmele, repede, repede, pe aici! Era Julien, care o c ă uta.
O ! N n v o i a s ă d e a oc hi i c u el! în h ă ul d i n fa ţ a ci a u z e a a c u m u n
z g o m o t u ş o r , i z b i t u r a n e d e s l u ş i t ă a v a lurilor d e stînci.
S e r i d i c ă î n p i c i o a r e c a s ă p l o n j e z e ş i a r u n c â n d v i e ţ ii ace] ră m a s -
b u n al dis pera ţ ilor, g e m u ultimul cu vî nt al c e l o r c a r e m o r , u l t i m u l
c u v î n t a l ti ne ri lo r s o l d a ţ i u c i ş i î n bătălii:
- M am ă!..
Dintr-o dată îi ră să ri în minte m a m a ei. O vă zu plîngînd, îşi văzu tatăl
în genunchi în faţa cadavrului ei înecat şi s im ţi într-o s ecund ă toată
durerea chinului lor.

104
Guy de Maupassant
Atunci se lă să să cadă încetişor în ză padă şi nu mai fugi cînd Julien şi
m o ş S i m o n , u r m a ţi de M a r i u s care ţinea felinarul; o luară în
braţe şi o traseră înapoi de pe m a r g i n e a p r ă pastiei.
N u se m a i putea împotrivi, nici n u m a i mişca. S i m ţi că o d u c , c ă o
p u n a p o i într- u n p a t şi c ă îi f a c fr ec ţ ii c u prosoape fierbinţi -
apoi orice amintire i se şterse şi îşi pierdu -cunoş tin ţ a.
Doar un coşmar - era oare un coşmar? o obseda mai departe. Era
culcată în camera ei. Se făcuse dimineaţă, dar nu putea să se
trezească. De ce? Nu ştia să spună. Atunci auzea pe podea un
zgomot uşor, un fel de zgîrietur ă , d e m i ş c a r e a b i a s i m ţ ită şi b r us c
u n ş o a rece, u n şoricel cenuşiu sărea iute pe pat: Mai apărea încă
unul, apoi un al treilea care i se urca pe piept cu mişcările lui m i c i
ş i re pe zi , J e a n n e n u s e t e m e a , d a r v r u s ă ia a n i m a l u l şi întinse mîna
fă ră să -l ajungă .
A t u n c i al ţ i ş o a r e c i , z e c e , d o u ă ze ci , ş u te , m i i , r ă s ă riră din toate
p ă rţile. S e c ă ţ ă rau p e coloanele patului, mergeau pe tapiserii,
acopereau tot patul. În scurt timp intrar ă s u b cuvertur ă ; J e a n n e îi
s i m ţe a a lu ne cî nd p e piele, gîdilîndu-i picioarele, coborînd şi
urcînd de-a lungul trupului ei. Îi v e d e a v e n i n d la c ă p ă tui patului c a
s ă -i intre în g u r ă , şi s e z b ă tea, a r u n c a mîinile înainte c a s ă -i pr in d ă şi
nu izbutea.
Era înnebunit ă , voia să fug ă , să strige, dar i se p ă rea ca c i n e v a o ţ in e
î n loc, c ă niş te b r a ţ e p u t e r n i c e o înlă n ţ u i a u şi o paralizau; dar nu
vedea pe nimeni.
Nu avea de loc noţiunea timpului. Trebuie să fi durat
mult, foarte mult.
D u p ă a c e e a s e trezi, o trezire chinuit ă , bl în da totuşi. S e simţea
slăbită de tot. Deschise ochii şi nu se miră s-o v a d ă p e m a m a ei
aşezat ă lîng ă e a î m p r e u n ă c u u n b ă rbat voinic p e care n u -l m a i v ă zuse.
B ă rbatul spus e:
- Uite, îşi revine.
Şi m a m a ei începu să plîngă . Atunci el continuă :

105
O viaţă
- Haideţi, fiţi liniştită , doamn ă baroană , vă spun că totul e în regulă,
Dar nu o întrebaţi nimic, nimic, trebuie să d o a r m ă .
J e a n n e i i s e p ă r u c ă ră m î n e î n c ă m u l t t i m p a d o r m i t ă , cuprinsă de
un somn greu ori de cîte ori încerca să se g î n d e a s c ă . N u î n c e r c a
s ă - şi a m i n t e a s c ă n ic i c e l m a i m i c lucru, ca şi cum ar fi avut o
teamă nelămurită de în- toarcerea la realitate.
O d a t ă , c î n d s e trezi, îl z ă ri p e J ulien s i ng ur , a p r o a p e d e e a; şi totul
îi a p ă r u î n m i n t e c a şi c u m o p e r d e a s e ridicase d e p e vi a ţa ei
trecut ă .
S i m ţ i o d ur er e c u m p l i t ă în i n i m ă şi v r u iar să f u g ă . Îşi a r u n c ă
cearş afurile, s ă ri jos d i n p at şi c ă z u p e n t r u c ă n -o ţineau picioarele.
J ulien s e re pe zi s p re ea, d a r J e a n n e î n c e p u s ă urle c a să n -o a t i n g ă ,
s ă s e z b a t ă , s ă s e r o s t o g o l e a s c ă . U ş a s e d es ch is e. M ă tu ş a L i s o n
v e n e a în f u g ă î n s o ţ ita d e v ă d u v a Dentu, apoi apăru şi baronul, şi la
sfîrşit baroana, care gîfîia din greu.
O culcară la loc şi ea închise ochii anume ca să nu v o r b e a s c ă şi
s ă s e g î n d e a s c ă în linişte. M a m a şi m ă t u ş a Li s o n o îngrijeau, s e
m i ş c a u gr ă bite în jurul ei, o întrebau:
- N e auzi, Jeanne, micu ţ ă Jeanne?
E a s e pref ă c e a c ă n u le a u d e , n u ră s p u n d e a , şi îşi d ă d u seama foarte
bine cînd se termină ziua. Veni noaptea, î n g r i j i t o a r e a s e a ş e z ă
l î n g ă e a , îi d ă d e a s ă b e a c e v a d i n t i m p în t im p. E a s e s u p u n e a , fă ră
să s p u n ă v r e u n cuvînt, dar nu mai dormea; se gîndea, cu greu,
căutînd lucruri care-i scăpau, ca şi cum ar fi avut goluri în
memorie, locuri m a r i şi a l b e p e c a r e faptele n u le m a r c a s e r ă .
Încetul c u încetul, d u p ă eforturi ma ri , îşi a mi nt i t o tul, şi se gîndi la
trecut c u o înc ă p ă ţ înare neclintit ă .
Mama, mătuşa Lison şi baronul veniseră, deci fusese foarte
b o l n a v ă . D a r Julien? C e le s pu s e s e ? P ă rinţ ii ei ştiau? Ş i Ros alie?
U n d e era? Ş i a c u m c e să fac ă ? O idee îi

106
Guy de Maupassant
veni - să se întoarcă la Rouen cu mama şi tatăl ei, ca altă dată . O
să fie vă duv ă , asta-i tot.
Atunci aşteptă, ascultînd ce se vorbea în jurul ei, înţelegînd
foarte bine, fără ca nimeni să-şi dea seama, b u c u r î n d u - s e d e
a c e a s t ă r e v e n i r e l a realitate, r ă b d ă t o a r e şi vicleană .
S ea ra , în sfîrşit, s e v ă z u s in gu r ă c u b a r o a n a si o c h e m ă
şoptit:
- Mamă!
P r o p r i a e i v o c e o m i r ă , i s e p ă r u s c h i m b a t ă . B a r o a n a îi
luă mîinile şi spuse:
- F eti ţ a m e a , s c u m p a m e a J e an ne , m ă recunoş ti?
- Da, mamă, dar nu trebuie să plîngi, avem multe de vorbit. Ţ i-a
s p us Julien d e c e a m fugit p e c î m p ?
- D a , m i c u ţ o, ai avut o febră foarte m a r e .
- N u d e asta, m a m ă , A m avut febr ă d u p ă aceea, dar ţ i-a s p u s c e m -a
fă cut să b a m şi d e c e a m fugit?
- Nu, scumpa mea.
- Pentru c ă a m g ă sit-o pe Rosalie în patul lui. Baroana crezu că
delirează încă şi o mîngîie:
- Dormi, m i c u ţo, linişteşte- te, încearcă să dormi. D ar Jeanne,
încă păţ înată , repetă :
- S înt în toate m i n ţ ile, m a m ă , n u delirez c u m a m delirat z il el e t r e c u t e .
M ă s i m ţ e a m r ă u într - o n o a p t e , m - a m d u s s ă - l c a u t p e J u l i e n .
R o s a l i e d o r m e a c u el. M i - a m p i e r d u t capul d e durere şi a m fugit prin
z ă p a d ă ca să m ă arunc d e pe faleză .
Baroana spuse din nou:
- D a , fetiţ a m e a , ai fost foarte b o l n a v ă ,
- N u d e s p r e as ta e vo rb a, m a m ă . A m g ă sit-o p e R o s a l i e î n p a t c u
J u l i e n ş i n u m a i v r e a u s ă ră m î n c u el. I a - m ă la R o u e n c u tine, c a
altă dat ă .
B aroana, c ă reia doctorul îi s pus es e s ă n -o contra zic ă p e
J ea nn e c u nimic, ră s puns e: - D a , m i c u ţa m e a .
Dar bolnava se enervă :

107
O viaţă
- V ă d bine c ă n u m ă crezi. D u -te să -l c a u ţi p e tata, el o
să m ă înţeleagă.
Ş i m ă i c u ţ a s e ridic ă greoi, îşi lu ă ce le d o u ă b a s t o a n e , ieşi tîrîndu-şi
picioarele şi se întoarse peste cîteva minute sprijinită de baron.
S e a ş e z a r ă î n f a ţ a p a t u l u i ş i J e a n n e î n c e p u i m e d i a t . L e s pu s e tot,
liniştit, c u o v o c e s lab ă dar l im pe de : felul ciudat în care se purta
Julien, brutalită ţ ile, zgîrcenia lui, şi pîn ă la u r m ă ceea c e fă cus e c u
Rosalie.
C î n d termin ă baronul îşi d ă d u s e a m a c ă n u bate cîmpii, dar nu ştia ce
să creadă, ce să-i spună. Îi luă mîna cu duioşie, ca atunci cînd o
adormeau cu poveşti.
- A s c u l t ă , m i c u ţ o, t re bu ie s ă -f i m a t e n ţ i. S ă n u for ţ ă m n i m i c ;
î n c e a r c ă s ă îţ i m a i s u p o r ţ i s o ţ ul p î n ă l u ă m o hotă rîre… Îmi
promiţi?
- B i n e , d a r î n d a t ă c e m ă v i n d e c p l e c d e aici, m u r m u r ă ea.
- Unde e acum Rosalie? şopti apoi.
- N-o s-o mai vezi, răspunse baronul. Dar Jeanne se
încăpăţînă:
- U n d e este? V r e a u să ştiu.
A t u n c i îi m ă rturisiră c ă ră m ă s es e în c a s ă , d a r s p u s es e
că o să plece.
Ieş ind d e la b o l n a v ă , baronul, înfuriat, ră nit în i n i m a lui de tată , îl
c ă ută pe Julien şi-i spus e direct:
- D o m n u l e , v i n s ă îţ i c e r s o c o t e a l ă p e n t r u p u r t a r e a dumitale în
ceea ce o priveşte pe fata mea. Ai înşelat-o cu s ervitoarea, C e e a c e e
d e d o u ă ori m a i n e d e m n .
D a r Julien o fă c u p e nevinovatul, n e g ă c u în d ă ră tnicie, jură , îl lu ă p e
D u m n e z e u d re pt martor. C e d o v a d ă a v e a u ? Jeanne nu era nebună?
Nu scăpase de curînd de febra cerebral ă ?. N u fugise prin z ă p a d ă
într-o noapte, p ra d ă unui acces de delir, la începutul bolii? Şi exact
în timpul acelui acces, cînd alerga aproape goală prin casă,
pretindea c ă -si v ă z us e s ervitoarea în patul s o ţului ei!

108
Guy de Maupassant
Julien s e aprindea; a m e n i n ţa c ă -l d ă în judecat ă , fu indignat,
furios. Iar baronul, nes igur, îşi c e r u s cuze, îi întinse mîna; dar
Julien refuză să i-o strîngă .
C î n d J e an ne află ră spuns ul s o ţului ei, n u s e m ir ă cît uşi d e p u ţin şi
zise:
- Minte, papa, dar o să i-o dovedim pînă la u r m ă . Şi timp de d o u ă zile
tă cu, gîndindu -se în linişte.
Apoi, în a treia dimineaţă, vru să o vadă pe Rosalie. B a r o n u l r e f u z ă
s ă o a d u c ă p e b o n ă , s p u n î n d c ă a plecat. J e a n n e n u c e d ă deloc,
spunînd mereu:
- Trimit e p e cineva s ă o caute.
S e e n e r v a s e d e j a c î n d v e n i d o c t o r u l . Îi s p u s e r ă totul c a să hotă rască
el. D a r J eanne începu dintr-o dată să plîngă , înfuriată la culme, şi ţipă :
- V r e a u s -o v ă d p e Rosalie, trebuie s -o v ă d. A tu nc i doctorul îi luă
m î n a şi-i spuse încet:
- Linişti ţ i-v ă , d o a m n ă , orice e m o ţ ie v ă p o a t e fa ce ră u, pentru că
sînteţi însă rcinată .
E a ră m a s e c a m u t ă , n ă ucit ă d e ves te, şi i s e p ă ru atunci c ă ceva
s e mi ş c ă în ea. A p o i stă tu liniştită , fă ră să a s c u l t e c e i s e s p u n e ,
a d î n c i t ă î n g î n d u r i . N u d o r m i to at ă noaptea, ţ inută trează d e ideea
asta n o u ă şi ciudat ă că u n copil tră ia în pîntecele ei, tristă că e
copilul lui Julien, neliniştită si temîndu -se că va s e m ă n a cu tată l lui.
În zori îl c h e m ă pe baron:
- T a t ă , h o t ă rîrea m e a es te luat ă : v r e a u s ă ş tiu tot, a c u m .
Î n ţ e l e g i , a m n e v o i e d e a s t a şi t u ştii c ă n u tr e b u i e s ă m ă s u p e r e
n i m e n i î n s t ar ea î n c a r e sînt. A s c u l t ă b in e. T e duci s ă -l c a u ţi p e preot.
T re bu ie s ă fie el aici c a să n -o lase p e Rosalie să mi nt ă . D e îndat ă ce
vine, îl aduci aici şi vii şi tu cu mama. Bagă de seamă ca Julien
să nu bă nuiască nimic.
O o r ă m a i tîrziu, preotul intră , m a i g ra s c a înainte, gîfîind c a şi
b a r o a n a . S e a ş e z ă lîng ă e a într-u n fotoliu, c u pîntecele căzut între
picioarele desfăcute, şi începu să

109
O viaţă
g l u m e a s c ă , trecîndu -şi di n o bi ş n ui n ţ ă p e frunte b a tista lui
în dungi:
- B i n e -bine, d o a m n ă b a r o a n ă , v ă d c ă n u slă b i m d e loc. C i n e s e
a s e a m ă n ă se a d u n ă .
A p o i s e întoars e s pr e patul bo ln av ei :
- H e , h e ! c e -a m auzit, d o m n i ţ ă , a v e m în cu rî nd u n b ot ez ? D a r n -
o să m a i fie o b ar c ă d e data asta.
Şi a d ă u g ă pe u n ton grav:
- O să fie u n a p ă ră tor al patriei. A po i, d u p ă u n m o m e n t
d e gîndire:
- A s t a d a c ă n -o să fie o b u n ă m a m ă d e familie (şi,
înclin ă capul spre ba ro an ă ) c a d u m n e a v o a s t r ă , d o a m n ă !
U ş a d i n f u n d s e d e s c h i s e . R o s a l i e , p i e r d u t ă , lă c r i m î n d , nu voia să
intre, se încleşta de lemnul uşii, împinsă de b a r o n . A c e s t a , înfuriat,
o î m b r â n c i î n ă u nt ru . A t u n c i c a îşi a c o p e r i f a ţ a c u m î i n i l e a m î n d o u ă ,
ş i r ă m a s e î n p i c i o a r e , scuturat ă d e plîns.
D e îndat ă ce o v ă zu, J e a n n e s e ridic ă brusc, s e lă să să c a d ă î n a p o i ,
m a i a l b ă la f a ţ ă d e c î t ce ar ş a fu ri le . B ă tă ile inimii ci î n n e b u n i t e
fă c e a u să s e m i ş t e c ă m a ş a s u b ţ ire c u care era îmbrăcată. Nu putea
să vorbească, de-abia respira, s u f o c a t ă . P î n ă la u r m ă v or bi , c u
v o c e a frîntă d o e m o ţie:
- N u. .. n -a m n e v o i e s ă te întreb. Îmi... Î m i a j u n g e s ă te
v ă d … să v ă d cît de ruşine... Îţi este... d e mine.
D u p ă o pauză , tră gîndu-şi ră suflarea, reluă :
- D a r v r e a u s ă ş tiu t o t … tot. L - a m a d u s p e p ă rintele c a
să fie ca o spovedanie, în ţelegi?
N e m i ş c a t ă , R os al ie p lî ng ea între mîinil e strînse. B a - ronul, tot m a i
înfuriat, ii p ri ns e b r a ţ ele, le d e s f ă c u v i o lent şi o arunc ă în ge nu nc hi la
picioarele patului, zicînd:
- H a i , v or be ş t e, s p u n e !
Ea rămase pe jos, în poziţia în care apare de obicei M a r i a -
M a g d a l e n a , c u b o n e t a s t r î m b ă , c u şalul atîrnînd, c u faţa acoperit ă din
n o u d e mîinile iară şi libere.
Atunci preotul îi vorbi:

110
Guy de Maupassant
- Haide, fata mea, ascultă ce ţi se spune şi răspunde. N u v r e m să -ţi
f ac em ră u, v r e m să ştim ce s-a întîmplat.
Jeanne, aplecată peste marginea patului, o privea. O
întrebă :
- E adev ă rat c ă erai în patul lui Julien cînd v -a m g ă sit?
R o s a l i e g e m u printre d e g e t e : - D a, d o a m n ă .
A t u n c i , b r u s c , b a r o a n a i z b u c n i ş i e a într- u n h o h o t , sufocîndu-
se şi sughiţurile ei convulsive le însoţeau pe cele ale Rosaliei.
Jeanne, cu ochii aţintiţi asupra bonei, întrebă :
- D e cînd se petrece asta?
- D e cînd a venit, bolborosi Rosalie. J e a n n e n u în ţ elegea.
- D e cînd a venit... Adic ă ... din... din prim ă vară ? - D a, d o a m n ă .
- D e c î n d a intrat î n c a s a a s t a ? - D a, d o a m n ă .
Şi Jeanne, strivită parcă de întrebă ri, o întrebă gră bit:
- D a r c u m s -a î n t î m p l a t ? C u m ţ i-a c e r u t a s t a ? C u m s - a petrecut? C e
ţ i-a s p us ? C î n d i-ai cedat? C u m ai putut s ă te dai lui?
Ş i Ros alie, lă s înd în jos mîinile, cuprins ă d e o febr ă d e cu vi nt e, d e o
n e v o i e d e a m ă rturisi, s p u s e :
- C e ştiu e u ? în z iu a c în d a cinat aici p r i m a da t ă a venit, la m i n e în
c a m e r ă . S e a s c u n s e s e î n p o d . N - a m ţ ipat c a s ă n u i a s ă s c a n d a l . S - a
c u l c a t c u m i n e , n u ş t i a m c e s e întîmpl ă , a fă cut c u m i n e c e -a
vrut. N - a m s p u s n i m i c pentru că îl g ă s e am dră gu ţ!
J e a n n e s c oa s e u n ţip ă t: - Dar.., copilul... e al lui?
Rosalie hohoti:
- Da, doamn ă . Apoi tă cură amîndou ă .
Jeanne, sfîrşită , îşi s i m ţi şi ea ochii şiroind; şi lacrimile îi curseră fă ră
zgomot pe obraji.

111
O viaţă
Copilul servitoarei avea acelaşi tată ca şi copilul, oi! M î n i a i s e
frîns e. S e s i m ţ e a d o b o r î t ă d e o d i s p e r a r e neagră , adîncă fă ră capă t.
Vorbi în sfîrşit, cu un glas schimbat, înecat în lacrimi:
- Cînd ne-am întors de acolo… din călătorie... cînd a
început din nou?
Bona, pră buşită pe jos, bîlbîi:
- A venit... a venit di n p r i m a sear ă .
Fiecare cuvînt se împlînta în inima Jeannei. Deci din prima seară,
din seara în care s-au întors la Peuples, o p ă r ă s is e p e n t r u f a t a
as ta. U i t e d e c e o lă s a s e s ă d o a r m ă singură !
A c u m ştia destul n u ma i voia să aud ă nimic. Strigă : - Pleacă , pleacă !
Şi cum Rosalie nu se mişca, făcută una cu pămîntul,
Jeanne spuse baronului:
- Ia-o, du-o de aici!
D a r p r e o t u l , c a r e n u s p u s e s e î n c ă n i m i c , c r e z u d e cuviinţă că e
momentul să ţină o mică predică :
- E f o a r t e r ă u c e e a c e a i f ă c u t tu, f a t a m e a , f o a r t e r ă u , şi b u n u l
D u m n e z e u n - o s ă te ierte p r e a u ş o r , G î n d e ş t e - t e la iadul care te
aşteaptă dacă nu te îndrepţi de acum înainte. Acum, că ai un
copil, trebuie să intri în rînd cu l u m e a . D o a m n a b a r o a n ă o să fac ă
c e v a p e n t r u tine şi no i o să -ţi g ă sim un soţ...
Ar mai fi spus el multe, dar baronul o luă din nou de umeri p e
Rosalie, o ridică , o tîrî pîn ă la uş ă şi o arunc ă pe culoar ca pe un
pachet.
C u m a p ă r u d i n n o u , şi m a i pa li d d ec ît J e a n n e , p r e o tul o
luă de la capă t:
- C e vr e ţi! T o a t e sînt aş a în ţinutul ă sta. E p ă cat, d ar n u s e p o a t e f a c e
n i m i c , t r e b u i e p u ţ i n ă î n ţ e l e g e r e p e n t r u n e v o i l e c ă rnii. F e t e l e n u s e
m ă rită n ic io da t ă fă ră s ă fie însă rcinate, niciodat ă , d o a m n ă . Ş i
a d ă u g ă , surîz ă tor: s-ar spune că e un obicei al locului. Apoi urmă,
pe un ton r ev ol ta t : p î n ă şi c op ii i f a c a s e m e n e a lu cr ur i. N - a m g ă sit,

112
Guy de Maupassant
a n u l trecut, î n cimitir, d o i m i c u ţ i dintre cei d e la ca te hi s m , u n b ă iat şi
o fată ? I - a m prevenit p e p ă rinţ i - ştiţi c e m i -a u ră s p u n s ? „ C e v r e ţi,
p ă rinte, n u i-a m î nv ă ţ at n o i ră ută ţ ile astea, ce să facem?”. Aşa că,
domnule baron, bona d u m n e a v o a s t r ă a fă cut şi ea c a ceilal ţi.
Dar baronul, care tremura de enervare, îl întrerupse:
- E e ? C e -m i pasă ? Julien m ă revoltă . Este josnic ceea ce a fă cu t el aici;
o s -o iau p e fata m e a c u m i n e .
M e r g e a î n l u n g şi în lat, şi furia îi c re ş t ea p î n ă la
exasperare:
- E josnic să o înşele aşa pe fata mea, josnic. E un n e t r e b n i c , o
c a n a l i e , u n m i z e r a b i l ; o s ă i- o s p u n , a m s ă - l ples nesc, o să -l u ci d c u
bas tonul!
Dar preotul, care priza pe nas o porţie de tutun, lîngă b a r o a n a
copleşit ă d e lacrimi, şi c ă utînd s ă -şi fac ă da to ria de o m al împ ă că rii,
u rm ă :
- H a i d e ţ i, d o m n u l e b a r o n , î nt re n o i fie zis , a f ă c u t şi el ca toată
l um ea . Şti ţi m u l ţ i s o ţi credincioşi? Ş i a d ă u g ă , c u o ves elie ma li ţ ioas ă :
U ite, pariez c ă şi d u m neavoas tr ă a ţi m a i c ă lcat s t r î m b c ît eo da t ă !
C u m î n a p e i n i m ă , n u -i adevărat? Baronul se oprise în faţa
preotului, care c o n t i n u ă : D a , a ţ i fă c u t c a t o ţ i ceilal ţ i. C i n e ş tie
d a c ă n u v -a ţi oprit p e la vreo puicu ţ ă ca asta... V - a m spus c ă toată
lumea face aşa. Soţia dumneavoastră n-a fost nici mai puţin
fericită , nici mai pu ţin iubită , nu?
B ar on ul n u se m a i plimba, ră scolit.
E r a a d e v ă rat, la naiba, c ă fă c u s e şi el la fel, şi d e m u l t e ori chiar, de
cîte ori avusese ocazia, şi nu respectase nici a c o p e r i ş u l c o n j u g a l .
C î n d e r a u d r ă g u ţ e, n u s e c o d i s e niciodat ă nici la slujitoarele s o ţ iei
sale! E r a p en tr u asta u n netrebnic? De ce judeca atît de aspru
purtarea lui Julien d a c ă n u s e gîndis e niciodat ă cît d e vinovat era el
însuşi?
Ş i b a r o a n a , s u f o c a t ă î n c ă d e p lî ns , s c h i ţ a o u m b r ă d e z î m b e t la
g î n d u l şotiilor f ă c u t e d e s o ţ ul ei. E a fă c e a pa rt e din soiul acela de
oameni sentimentali', uşor de înduioşat,

113
O viaţă
b in ev oi to ri , p e n t r u c a r e a v e n t u r i l e a m o r o a s e fă c e a u p a r t e din viaţă,
J e a n n e , z d r o b i t ă , p r i v i n d î n go l, î nt in s ă p e s p at e, c u braţele
atîrnînd, se gîndea îndurerată. Un cuvînt al Rosaliei îi
revenise în minte, rănindu-i sufletul,
p ă trunzîndu- i c a u n b u r g h i u în i n i m ă : „ E u n -a m zis nimic, pentru că îl
gă s e am dră gu ţ.”.
Ş i e a, la r î n d u l ei, îl g ă s is e d r ă g u ţ , n u m a i p e n t r u a s t a i se dăduse,
legată pe viaţă, renunţând la orice altă s p e r a n ţ ă , la toate visurile
întrev ă zute, la orice n e c u n o s c u t al zilei d e m î i n e . C ă z u s e î n a c e a s t ă
c ă s ă torie, î n a c e a s t ă gaură fără fund din care nu mai putea ieşi, în
această m u r d ă rie, î n a c e a s t ă tris te ţ e, şi d i s p e r a r e , p e n t r u c ă , a ş a ca
şi Rosalie, îl g ă sise dră gu ţ!
Julien apăru cu o figură feroce, izbind furios uşa la o parte. O
v ă z u s e p e s c a r ă p e R o s a l i e g e m î n d şi în ţ e le s e s e c e s e p u n e a l a
c a l e , c ă b o n a v o r b i s e , f ă r ă î n d o i a l ă . V ederea preotului îl ţintui
locului.
Întreb ă c u o v o c e t re mu r ă toare, dar c a l m ă :
- C e -i? C e s-a întîmplat?
Baronul, atît de violent cu puţin timp înainte, nu îndr ă z n e a s ă
m a i s p u n ă ni mi c, t e m î n d u - s e d e a r g u m e n tul preotului şi d e propriul
lui e x e m p l u , p e care gi ne rele l-ar fi p u t u t i n v o c a . B a r o a n a s u s p i n ă ş i
m a i tare; n u m a i J e a n n e se ridicase sprijinindu - se în mîini şi îl privea,
gîfîind, p e cel care o fă cea să sufere atît d e groaznic. Îng ă i m ă :
- S-a întîmplat că ştiu tot, că am aflat de toate m î r ş ă viile tale
d e cînd... d e c î n d ai intrat în c a s a asta... s -a întîmplat c ă acel copil al
b on ei e al tă u, c a şi copilul m e u … o să fie fraţi!
La acest gînd, durerea o doborî: căzu între perne şi
plîns e c a o n e b u n ă .
El ră m a s e m ut , neştiind ce să facă , ce să s p u n ă . A t un ci
interveni preotul:
- Haide, haide, să n u n e u m ă r i m atît, d o m n i ţ ă , fiţi
înţeleg ă toa re.

114
Guy de Maupassant
S e ridic ă , s e a p r o p i e d e p a t şi-şi p u s e m î n a c ă l d u ţ ă p e fr un te a a ce le i
fiinţ e dis perate. A c e s t s i m p l u c o n t a c t îi î n m u i e f o r ţ e l e î nt r - u n
c h i p s t r a n i u . S e s i m ţ i d i n t r - o d a t ă slă bită , c a si c u m m î n a a c e e a
p ut er ni c ă d e ţ ă r a n obiş nuit cu gesturile care dau iertarea, cu
mîngîierile care liniştesc, îi a d u s e s e prin atingere o î m p ă care
tainic ă .
Preotul, ră m a s în picioare vorbi iară şi:
- Doamnă, întotdeauna trebuie să ierţi. E o mare ne- norocire ce vi
s-a întîmplat dar Dumnezeu, în bunătatea lui, v -a alungat- o, pe nt ru
c ă o să fiţi m a m ă . A c e s t copil o s ă v ă fie m î n g î i e r e a . Î n n u m e l e l u i
v ă i m p l o r s ă ier t a ţ i greşeala lui Julien. Copilul va fi o legă tură nou ă
între voi, o garanţie pentru fidelitatea lui viitoare. Puteţi să vă
des pă rţiţi inima de cel al că rui copil îl purtaţi în pîntece?
E a n u ră s p u n d e a , ră p u s ă , îndurerat ă , n e p u t i n c i o a s ă a c u m , f ă r ă
f o r ţ ă p e n t r u m î n i e s a u p e n t r u r a n c h i u n ă , îşi s i m ţ e a nervii c a nişte
z d r e n ţ e, ab ia m a i tră ia.
Baroana, pentru care orice resentiment părea imposi- bil, al c ă rei
suflet e r a incapabi l d e u n efort prelungit, şopti:
- Haide, Jeanne!
Atunci preotul lu ă mîna tînă rului şi, tră gîndu-l lîngă pat, o puse peste
mîna soţiei lui. Apoi puse şi el mîna deasupra, ca şi cum le-ar
fi unit pe vecie şi lăsînd deo- parte aerul lui profesional, s p us e c u o
figură m u l ţu mi t ă :
- A tu nc i s-a fă cut! C r e d e ţi-m ă , este m u l t m a i bine aş a! Ce le d o u ă
mîini, apropiate pentru o clip ă , s e d es p ă rţiră
imediat. Julien, ne în dr ă zn in d s ă o să rute p e J eanne, o sărută pe
frunte pe baroană, se întoarse, luă braţul baronului, c a r e -l lă să să
o fac ă , b u c u r o s în s u fletul lui c ă lucrurile s -a u aranjat, ş i ieşir ă
î m p r e u n ă s ă f u m e z e o ţigară .
A t u n c i b o l n a v a , sleită d e puteri, a d o r m i , î n t i m p c e p r e o t u l ş i
b a r o a n a v o r b e a u î n ş o a p t ă . P r e o t u l e x p l i c a , îş i dezvolta ideile, iar
baroana îl aproba mereu cu un semn din cap. El spuse la urmă, ca
o concluzie: „Deci aşa va

115
O viaţă
ră m î n e : îi d a ţ i fetei f e r m a Ba rv il le , ş i e u îi g ă s e s c u n s o ţ d e t r e a b ă ;
c u o z e s t r e d e d o u ă z e c i d e m i i d e f r a n c i doritorii n -or s a
lipseasc ă . V a trebui n u m a i să alegem.”
Iar b a r o a n a z î m b e a a c u m , fericit ă , c u d o u ă l a c r i m i r ă m a s e p e
o br aj i, d a r a l e c ă r o r d î r e s e u s c a s e r ă d e j a . E a m a i a v e a c e v a d e
spus:
- A ş a r ă m î n e , B a r v i l l e f a c e m ă c a r d o u ă z e c i d e m i i d e franci: dur să
o trecem p e n u m e l e copilului, p ă rinţii n u m a i să . se folosească d e ea, cît
vor tră i.
Ş i preotul s e ridic ă , strînse m î n a baroanei:
- N u v ă m a i d e r a n j a ţ i, d o a m n ă , ştiu e u c e î n s e a m n ă şi
u n pas.
I eş in d, s e c i o c n i d e m ă t u ş a L i s o n , c a r e v e n e a s -o v a d ă p e b o l n a v ă .
E a . n u îşi d ă d u s e a m a d e n i m i c , n u -i s p u s e r ă ni mi c şi n u ştiu nimic,
c a d e obicei.
116
Guy de Maupassant

VIII

Rosalie plecase şi Jeannei i se apropia sorocul sarcinii ei d ur er oa s e .

N u s i m ţ e a în i n i m ă nici o b u c u r i e la g î n d u l c ă va fi mamă, suferise
prea mult. Îşi aştepta copilul fără curiozitate, a p ă sată î n c ă d e
p r e s i m ţ irea u n o r n e d e s l u ş i t e nenorociri.
P r i m ă vara venise p e n e s i m ţite. Copacii goi f re m ă tau s u b briza înc ă
ră co ro as ă , dar în iarba u m e d ă a ş an ţ u rilor, u n d e p u t r e z e a u f r u n z e l e
t o a m n e i , î n c e p e a u s ă a - p a r ă florile g a l b e n e d e c i u b o ţ i c a - c u c u l u i .
D e p e t oa t ă c î m p i a , din curţile fermelor, din ogoarele înmuiate, se
ridica un miros umed, cu un gust de fermentaţie. Şi din pămîntul
brun răsăreau o mulţime de punctişoare verzi, lucind în razele
soarelui.
O f e m e i e b i n e f ă c u t ă , cît o fort ă r e a ţ ă , o î n l o c u i a p e Rosalie,
sprijinind- o pe b ar oa n ă în pl im b ă rile ei m o n o tone de-a lungul aleii,
unde urma piciorului ei mai greu ră m î n e a m e r e u u m e d ă şi
noroioas ă .
B a r o n u l îi d ă d e a b r a ţ u l J e a n n e i , î n g r e u n a t ă a c u m d i n c a u z a s arcinii
şi s u f e r i n d neîncetat ; i ar m ă tu ş a L i s o n , ne li ni ş t i t ă , p r e o c u p a t ă d e
e v e n i m e n t u l a p r o p i a t , îi ţ i n e a cealaltă mină cutremurată de această
taină pe care ea n -avea să o cunoas c ă vreodat ă .
M e r g e a u to ţi aşa, fă ră să vorbeas c ă ore întregi, în t im p c e Julien
stră b ă tea c ă lare d o m e n i u l , c u p r i n s b r u s c d e aceast ă n o u ă pasiune.

117
O viaţă
N i m i c n u veni s ă tulbure via ţa lor pos om or it ă . B a ronul, b a r o a n a şi
vicontel e f ă c u r ă o vizit ă familiei F ourville, p e care J ulien p ă rea d ej a
s ă o c u n o a s c ă bine, fă ră s ă p oa t ă s p u n e c u m . M a i s c h i m b a r ă o
vizit ă d e curtoazie şi c u familia Briseville, m e r e u as cunş i în castelul
lor adormit.
Într - o d u p ă - a m i a z ă , p e la o r a p a t r u , c u m d o i c ă lă r e ţ i, un bărbat şi o
femeie, intrau la trap în curtea castelului, Julien, foarte însufleţit,
intră în ca me ra Jeannei:
- Repede, repede, coboar ă . A venit familia Fourville. V i n a ş a , c a
v e c i n i , ş t iu s t a r e a ta. S p u n e - le c ă a m . ieş it d a r c ă trebuie să m ă
întorc. M ă duc să m ă aranjez pu ţin.
J ea nn e, m i r a t ă , coborî. O f e m e i e tînă ra, f r u m o a s ă , c u o f a ţ ă p a l i d ă şi
î n d u r e r a t ă , c u o c h i e x a l t a ţ i şi p ă r ul d e u n b l o n d m a t , d e p a r c ă n u l-
a r fi a t i n s n i c i o d a t ă o r a z ă e l e s o ar e, i-l p r e z e n t ă liniştit ă p e s o ţ u l ei,
u n fel d e uriaş , d e că pcă un cu mus t ăţ i mari, roşii. Apoi adaug ă :
- A m avut ocazia s ă -l întîlnim d e m a i m u l t e ori p e d o m n u l d e
L a m a r e . Ş t i m d e l a e l cît s î n t e ţ i d e s u f e r i n d ă ; n -a m întîrziat să v e n i m
s ă v ă v e d e m , c a vecini, fă ră nici u n fe l d e c e r e m o n i e V e d e ţ i d e altfel
c ă a m v e n i t c ă lare. A c u m c î t e v a zile a m a v u t p l ă c e r e a s ă
pri m e s c vizita m a m e i d u m n e a v o a s t r ă şi a baronului.
V o r b e a c u o uşurinţ ă prefă cută , familiar ă şi distins ă în acelaşi timp.
J ea nn e f u cucerit ă şi o plă c u din pr im a clipă . „Iată o prietenă ”, gîndi
ea.
C o n t e l e d e F ourville, d i m p o t r i v ă , p ă rea u n u rs in trat într-un salon.
Cînd se aşeză, îşi puse pălăria pe scaunul ală turat şi, n e ş t i i n d c e s ă
m a i f a c ă c u m îi ni l e, l e p u s e p e ge nu nc hi , iar p în ă la u r m ă îşi
încrucişa d e g e tele c a pentru rugă ciune.
Julien intră brusc. Jeanne, uluită, nu-l recunoştea. Se bărbierise.
Era frumos, elegant şi seducător ca în zilele l o g o d n e i . S t r î n s e l a b a
p ă r o a s ă a c o n t e l u i ş i s ă r ut ă m î n a d e f i l d e ş a c o n t e s e i , c a r e s e î n r o ş i
u ş o r , i a r p l e o a p e l e i s e zbătură .

118
Guy de Maupassant
V o r b i c u ei; a m a b i l ca altă dat ă . O c hi i lui mari, oglinzile
d ra go s t ei , d e v e n i r ă d i n n o u mî ng îi e to r i, i a r p ă rul,
mai-nainte aspru şi fără culoare, căpătase din nou, sub peria şi
uleiul parfumat, o n d u l ă rile lui line şi stră lucitoare, în momentul în
care cei doi Fourville plecau, contesa se întoarse spre el:
- V r e ţi să f a c e m joi o p l i m b a r e c ă lare, dr ag ul m e u
viconte?
Apoi, în timp ce el se înclina, murmurînd:
- Dar desigur, doamnă!, ea luă mîna Jeannei şi cu o voce tandră
şi pătrunzătoare, cu un zîmbet afectuos, îi spuse:
- O ! cînd v ă face ţi bine, o să galop ă m toţi trei peste tot. O să fie
minunat, ce ziceţi
C u u n gest gra ţios îşi ridică trena cos tumului d e c ă lă rie, să ri în ş a c u
uş ur in ţ ă d e p a s ă re, în t i m p c e s o ţ ul ei, d u p ă ce salută cu stîngăcie,
încalecă pe calul lui mare, normand, stînd pe el ca un centaur.
C î n d d i s p ă ru r ă la cotitura d r u m u l u i , J u li en , c a r e p ă r e a
încîntat, e x c l a m ă :
- C e o a m e n i încînt ă tori! U i t e o c un oş ti n ţ ă ca re o să n e folosească .
Jeanne, m u l ţumit ă şi ea fă ră să ştie de ce, ră spunse:
- Contesa este fermecătoare, simt c-o s-o iubesc; dar soţul are o
figură de brută . U n d e i-ai cunos cut?
El îşi freca vesel mîinile, m u l ţumit:
- I -a m întîlnit din întîmplare la Briseville. S o ţul pare c a m
dintr-o bucat ă . E u n vîn ă tor înră it, dar u n a de v ă rat nobil.
Cina fu aproape veselă, ca şi cum o fericire ascunsă a p ă rus e în
cas ă .
N i m i c n o u n u s e m a i petrecu pîn ă în ultimele zile ale lui iulie. Într-o
marţi seara, cum stăteau aşezaţi sub platan, în jurul u n e i m ă s u ţ e
d e l e m n p e c a r e s e a f l a u d o u ă p ă h ă rele şi o sticl ă c u r ac hi u,
J e a n n e s c o a s e b r u s c u n fel d e ţipă t şi, fă cîndu -se palid ă , îşi d us e
mîinile la pîntece. O

119
O viaţă
d ur er e rapid ă , a s c u ţ ită , o stră p uns es e, apoi, di s p ă rus e
imediat.
Peste zece minute, simţi altă durere, care aură mai mult, deşi fu
mai puţin vie. Intră în casă cu greutate, a p r o a p e d u s ă p e b r a ţ e d e
s o ţ ul şi tată l ci. D is t a n ţ a scurt ă dintre platan şi cas ă i se p ă ru
nesfîrşită ; g e m e a f ă ră să -şi dea seama, cerea să se oprească, să se
aşeze, cuprinsă d e o s e n z a ţ ie ins uportabil ă d e gr eu ta te î n pîntece.
Nu era timpul să nască, asta era prevăzut pentru septembrie;
dar cum se temeau de un accident, puseră să se înhame o cabrioletă
şi m o ş S i m o n plec ă în galop să -l Caute pe doctor.
A c e s t a a j u n s e p e la m i e z u l n o p ţ ii şi dintr -o privire
recunoscu simptomele unei naşteri premature.
În pat durerile se mai micşorară, dar o nelinişte cum- plită o
z b u c i u m a p e J e a n n e , o e p u i z a r e d e p l i n ă a întregii ei fiin ţ e, c e v a c a
u n p r e s e n t i m e n t , o a t i n g e r e m i s t e r i o a s ă a morţii. Era unul din acele
momente în care moartea o atît d e a p r o a p e încît res pira ţ ia ei n e
î n g h e a ţ ă i ni ma .
C a m e r a era plin ă d e l um e. B a r o a n a s e sufoca, p r ă v ă lită într-un
fotoliu. Baronul, cu mîinile tremurînd, alerga în t o a t e p ă rţ ile,
a d u c e a l uc ru ri , îl î n t r e b a p e d o c tor, îşi pierduse capul. Julien
mergea în lung şi în lat, cu figura p r e o c u p a t ă d a r c u m i n t e a
l i m p e d e . V ă d u v a D e n t u stă t ea în picioare la capătul patului
cu o expresie de circumstanţă, o faţă de. femeie cu experienţă
pe care nimic nu o, miră. Îngrijitoare, moaşă, şi veghetoare de
morţi, primindu-i pe cei ce vin, auzind primul lor ţipăt, s p ă l î n d u - le
p e n t r u p r i m a d a t ă t r u p u l c u a p ă , î n v e l i n d u - i pentru prima dată în
rufărie, apoi ascultînd cu aceeaşi î m p ă ca re ultimul cuvînt, ultimul
strig ă t, ul ti ma tresă rire a c e l o r c a r e p l e a c ă , s p ă l î n d u - i şi p e ei p e n t r u
u l t i m a o a r ă , ştergînd cu buretele muiat în oţet corpul lor
îmbătrînit, învelindu-l pentru ultima oară în haine, căpătase o
n e p ă s a r e fă ră m a r g i n i î n c e e a c e p ri ve ş t e a c c i d e n t e l e

120
Guy de Maupassant
naşterii sau ale morţii. Bucătăreasa Ludivine şi mătuşa L i s o n
stă te au a s c u n s e î n d os u l uşii d e p e c u loar.
B o l n a v a s cotea, d in c î n d în cînd, cîte u n g e a m ă t slab. T i m p d e d o u ă
ore, s e p ă rea că evenimen tul o -să se lase
mult timp aşteptat; dar în zori durerile reveniră violent,
aproape de nesuportat.
J eanne, ale c ă rei ţipete involuntare s c ă p a u printre din ţ ii strînşi, se
gîndea la Rosalie care nu suferise deloc, care n u s c o s e s e a p r o a p e
n ic i u n g e a m ă t, al c ă rei copil, c o p i l u l bastard, s e n ă s cus e fă ră
greutate şi fă ră suferinţ e.
În sufletul ei lovit şi tulburat făcea mereu comparaţie intre ea şi
Rosalie. Îl blestema pe Dumnezeu, pe care-l crezuse drept
altădată, se revolta pe preferinţele vino- vate ale soartei şi pe
minciunile criminale ale celor, care p r o p o v ă d u i e s c d r e p t a t e a şi
binele.
U n e o r i cr iz a d e v e n e a atît d e vi ol en t ă încît o r i c e g î n d îi z b u r a d i n
m in te . N u m a i a v e a for ţ ă c a s ă tră iasc ă , putere ca să sufere.
În clipele de calm nu-şi lua ochii de la Julien şi o altă durere, o
durere a sufletului, o sufoca, amintindu-i ziua în c a r e b o n a c ă z u s e l a
p i c i o a r e l e a c e l u i a ş i p a t , c u c o p i l u l ei între picioare, fratele m ic ii
fiin ţ e ca re îi sfîşia atît d e cr un t m ă runtaiele. Îşi a m i n t e a în a m ă n un t
g e s turile, privirile s o ţ ului ei în faţ a fetei întinse p e jos A c u m citea în
el, c a şi cum gîndurile i-ar fi fost scrise în mişcări, citea acelaşi
plictis , a c e e a ş i i n d i f e r e n ţ ă p e n t r u c e l ă lalt, a c e e a ş i
nepăsare de bărbat egoist pe care faptul de a fi tată îl e n e r v e a z ă .
D a r o c o n v u l s i e î n g r o z i t o a r e o s c u t u r ă d e o d a t ă , u n spasm atît de
cumplit încît îşi spuse: „O să mor. Mor!”. A t un ci sufletul i se u m p l u
d e o revolt ă adînc ă , d e o nevoie d e a b l e s t e m a , d e o u r ă n e b u n ă
î m p o t r i v a a c e s t u i b ă r ba t care o zdrobise, împotriva acestui copil
necunoscut.
S e î n c o r d a într -u n u l t i m ef or t c a s ă a r u n c e a c e a s t ă p o - vară din ea, I
se păru dintr-o dată că tot pîntecele i se golea, iar suferin ţ a i s e
calmă .

121
O viaţă
Îngrijitoarea şi medicul erau aplecaţi asupra ei. o m i ş c a u .
R i d i c a r ă c e v a şi, d u p ă c î t e v a c li pe , a c e l z g o m o t în fu nd at p e ca re îl
a uz is e d e j a o fă c u să tresară ; a p o i acel m i c ţ i p ă t d u r e r o s , a c e l
m i e u n a t s u b ţ ire d e c o p i l n o u -n ă scut îi intră în suflet, în inim ă , în
bietul ei corp sleit d e puteri. Într -u n g e s t inconş tient, în ti ns e b r a ţ ele.
Trecu prin ea un fulger de bucurie, un avînt spre o fericire n o u ă
c a r e t o c m a i iz bu cn is e. S e s i m ţ e a dintr -o dat ă eliberată , liniştita,
fericită , fericită aş a c u m n u fusese niciodată. Inima şi trupul întreg îi
reveneau la viaţă, se s i m ţea m a m ă !
V ru să -şi ia în braţe copilul. N-avea p ă r, nici unghii, fiind n ă s c u t p r e a
d e v r e m e . C î n d v ă z u m i ş c î n d u - s e a c e a l a r v ă , cînd o văzu deschizînd
gura, scoţînd ţipete, cînd atinse a ce l b o ţ d e c a r n e mo to to li t ă ,
s c h i m o n o s i t , v iu , o c u p r i n s e o fericire f ă ră s e a m ă n , î n ţ e l e s e c ă e
s a l v a t ă , la a d ă p o s t d e o r i c e d i s p e r a r e , c ă a v e a a c u m c e s ă
iubească , să iubească pentru totdeauna.
De atunci nu mai avu decît un singur rost: copilul ei. D e v e n i dintr -
o dată o m a m ă fanatic ă , c u atît m a i exaltat ă c u cit f u s e s e m a i
înş elat ă î n d r a g o s t e şi n ă dejdile ei. A d u c e a m e r e u l e a g ă n u l lîng ă
p at ul ei şi, at un ci c î n d p u t u să se ridice, ră m a s e zile întregi la
fereastră , lîngă culcuşul uş o r p e ca re îl leg ă na.
F u g e l o a s ă p e d o i c ă şi, c î n d m i c u ţ a fiinţ ă îns etat ă
întindea mîinil e s pr e s înul plin, c u v e n e alb ă strii, şi p ri nd e între
buzele ei lacome nasturele de carne brună şi
î n c r e ţ ită , e a p r i v e a , p ă lind, t r e m u r î n d , ţ ă r a n c a a c e e a
puternic ă şi liniştită , d o r i n d să i-l s m u l g ă p e fiul ei, s ă o l o v e a s c ă , s ă
sfîşie c u u n g h i i l e pi ep tu l a c e l a plin, d i n c a r e el s u g e a c u poft ă .
A p o i v r u s ă b r o d e z e c a î n s ă şi. h ă i n u ţ e f in e, d e o e l e - gan ţă
complicată , ca să -l gă tească . B ă iatul fu învelit într-o spumă de dantele,
de bonetele minunate. Jeanne nu mai vorbea decît despre asta,
întrerupînd conversaţia celorlalţi ca să le arate vreun scutec,
vreo tichiuţă sau

122
Guy de Maupassant
v r e o p a n g l i c ă m e ş t e ş u g i t b r o d a t ă şi, ne as cu lt în d n i m i c d i n c e s e
v o r b e a î n j ur ul ei, r ă m î n e a î n e x t a z î n f a ţ a u n o r fleacuri de rufărie
pe care ie tot răsucea în mîini, ridicîndu-le în faţa ochilor ca să
le v a d ă m a i bine, apoi în - t r e b a d e o d a t ă :
- C re de ţ i că o să -i stea bine c u asta?
- Baronul şi baroana surîdeau văzînd duioşia asta fre- netic ă , d ar
Julien, deranjat d i n ob iş nu in ţ e, mi cş or at î n i m p o r t a n ţ a lui
d o m i n a t o a r e p r i n v e n i r e a a c e s t u i t i r a n zgomotos şi atotputernic,
gelos inconştient pe bucăţica a-ceea de om care îi fura locul lui în
casă, repeta fără încetare, neliniştit ş i e n e r v a t :
- E aş a d e obos itoare c u ţîncul ei!
Jeanne era atît de obsedată de această iubire încît îşi petrecea
n o p ţ ile aş ezat ă lîngă leag ă n, privindu - l d o r m i n d p e m i c u ţ . C u m
s e p i e r d e a î n c o n t e m p l a r e a a c e e a p ă timaş ă şi boln ă vicioas ă , c u m
n u fă cea nici o pa uz ă , aşa încît obosea, slăbea şi tuşea, doctorul le
ceru să o des- partă de copil.
Ea se supără, plînse, se rugă - dar el rămase surd la lacrimil e ei. Î n
fiecare s e a r ă e ra c ul ca t lîng ă d o i c ă ; iar în fiecare” noapte maica-să
se ridica din pat în picioarele goale, mergea să-şi lipească urechea
de gaura cheii, ca s ă a s c u l t e d a c ă d o r m e a liniştit, d a c ă n u s e
trezea, d a c ă nu avea nevoie de nimic.
A ş a o g ă si Julien o dată cî nd s e întorcea tîrziu, d u p ă c e ci na s e la
f am il i a F ourville; d e a tu nc i o încuiar ă în c a m e r a ei, ca să o silească să
stea în pat.
B o t e z u l a v u l oc p e la sfîrşitul lui au gu s t . B a r o n u l f u naşul, iar
m ă tuş a L i s o n naş a. C o pi lu l pr im i n u m e l e Pierre- S imon-P aul; P aul
pentru cei din familie.
I n p r i m e l e z i l e a l e lu i s e p t e m b r i e , m ă t u ş a L i s o n p l e c ă iar fă ră
z go mo t, iar ab s e n ţii ei fu la fel d e p u ţin r em ar cat ă ca şi p r e z e n ţa, într-o
s eară , d u p ă cin ă , sosi preotul. P ă rea stînjenit ca şi cum avea ceva de
spus şi după o serie de

123
O viaţă
fraze inutile îi rugă pe baron şi pe baroană să le vorbeasc ă
p u ţin n um ai lor.
P l e c a r ă t o ţ i trei, c u p a ş i rari, p î n ă la c a p ă tul aleii, v o r b i n d
aprins , î n t i m p c e Julien, r ă m a s s i n g u r c u J e a n n e , se mira, se
neliniştea, se. preocupa de acest secret, îl c o n d u s e p e p re ot ul
c a r e îşi l u a ră m a s b u n ; di s p ă rur ă amîndoi, mergînd spre
biserica de unde se auzeau clopotele pentru vecernie.
E r a ră coare, a p r o a p e frig, ceilal ţ i s e întoarser ă în salon. T o a t ă l u m e a
m o ţ ă i a c î n d J u l i e n intr ă c a o f u r t u n ă , c u o figur ă revoltat ă , înc ă d e la
uş ă , fă ră să -i p es e c ă J e a n n e era acolo, le strigă -socrilor lui:
- Sînteţi nebuni, la naiba! aruncaţi d ou ă zeci de mii de
franci fetei ă leia!
N i m e n i n u s p u s e ni mi c, a ş a d e surprinş i e ra u c u to ţii. E l u rm ă , furios:
- N u c r e d e a m c ă s e p o a t e a j u n g e p î n ă a c o l o c u pros tia; vreţi să nu ne
mai ră mîn ă nici un ban?
A t u n c i baronul, c a r e î n c e p e a s ă în ţ el ea g ă , încerc ă s ă -l op re as c ă !
- Taci! G îndeşte - te că vorbeşti în faţa so ţiei dumitale. D a r el n u ţ in ea
seama de nimic:
- P u ţ i n î m i p a s ă ; d e altfel e a ş tie f o a r t e b i n e d e s p r e c e
este vorba: e un furt în detrimentul ei.
Jeanne, nă ucită , îl privea fă ră să înţeleagă . Îngăimă :
- Dar ce s-a întîmplat?
Atunci Julien se întoarse spre ea, o luă drept martor, d re pt o
as ociat ă p ă gu bi t ă ele u n cîştig aşteptat, li po ve s t i dintr- o d a t ă
î n ţ e l e g e r e a fă c u t ă c a s -o m ă rite p e R os a l i e , zes trea fiind f e r m a
B arville, c a r e fă c e a p e p u ţ in d o u ă ze ci de mii de franci. Repeta
mereu:
- Dar părinţii tăi sînt nebuni, draga mea, nebuni de legat!
d o u ă zeci d e mi i d e franci! d o u ă zeci d e m ii d e franci pentru un
bastard!

124
Guy de Maupassant
Jeanne asculta, f ă ră e m o ţie, fă ră mînie, mirîndu -se şi ea d e c a l m u l p e
c a r e - l a v e a , n e p ă s ă t o a r e a c u m d e t ot c e n u ţinea d e copilul ei.
B a r o n u l s e s u fo ca , n u g ă s e a n i m i c să -i ră s p u n d ă . P î n ă
la u r m ă izbucni, b ă tînd din picior, strigînd:
- Ia s e a m a la ce spui! C in e e vinovat pentru c ă trebuie s-o înzestră m
p e f a t a a s t a ? A l c u i e c o p i l u l ? A i v r e a s ă - l laşi de izbelişte acum?
Julien, mirat de violenţa baronului, se uită ţintă la el Relu ă cu un ton
m ai blînd:
- Dar ajunge o mie cinci sute de franci, Toate au copii înainte d e a
s e m ă rita. C e i m p o r t a n ţ ă a re c ă sînt ai u n u i a s au ai altuia? P e cînd,
d a c ă îi d ă ruiţ i u n a din ferm e l e noastre care face douăzeci de mii
de franci, în afară de p a g u b a p e c a r e n e -o f a c e ţ i, î n s e a m n ă s ă
s p u n e m la toat ă l u m e a c e s-a întîmplat; a r fi trebuit s ă v ă gîndi ţ i cel
p u ţ in la n u m e l e şi la situa ţ ia noas tr ă .
V o r b e a c u o v o c e s e a c ă , d e b ă rbat stă p î n p e dr ep tu l lui şi p e l o g i c a
g în di ri i s ale. B a r o n u l , a m e ţ it d e a c e a s t ă a r g u m e n t a r e n e a ş t e p t a t ă ,
ră m ă s e s e fă ră g l a s î n f a ţ a lui. Atunci Julien, prinzînd momentul, trase
concluzia:
- D i n fericire, ni mi c n u s-a fă cut încă ; îl cunos c p e băiatul care
o ia de nevastă, e un om cumsecade şi, st; p o a t e a ra nj a totul c u el.
M ă o c u p e u d e asta.
Ş i ieşi p e loc, t e m î n d u -s e d e s i g u r s ă c o n t i n u e d i s c u ţ ia, bucuros de
tăcerea celorlalţi, pe care o lua drept apro- bare De îndată ce
dispăru, baronul strigă, tremurînd de mînie:
- O, e prea mult, e prea mult!
D a r J ea nn e, ridicîndu -şi ochii p e fa ţa revoltat ă a tată lui ei, î n c e p u
b r u s c s ă rî d ă , c u rîs ul e i l i m p e d e d e alt ă d a t ă , cînd vedea ceva
caraghios.
Repeta:
- T a t ă , tată , ai auzit c u m p r o n u n ţa „ d o u ă z ec i d e m i i d e
franci”?

125
O viaţă
Şi baroana, la care veselia revenea la fel de repede ca şi lacrimile,
a m i n t i n d u -şi figura furioas ă a ginerelui ei, e x c l a m a ţ iile lui
i n d i g n a t e , r e f u z u l l ui v e h e m e n t d e a - i d a fetei seduse de el bani
care nu erau ai lui, fericită şi de buna dispoziţie a Jeannei, se
scutură de rîs, de rîsul ei în ă b u ş i t o r c a r e -i u m p l e a o c h i i d e la cr im i .
A t u n c i b a r o n u l îşi d ă d u d r u m u l şi el, m ol ip s i nd u -se, şi toţi trei, c a în
zilele frumoase, rîdeau ca nişte nebuni. Cînd se mai liniştiră p u ţin,
J eanne se m ir ă :
- E ciudat, nu-mi mai pasă acum, îl privesc ca pe un stră in. N u p o t
s ă c r e d c ă sînt s o ţ ia lui. V e d e ţ i, m ă a m u z de cît e de... de... de
necioplit.
Şi, fără să ştie exact de ce, se îmbrăţişară, încă
zîmbitori şi înduioşaţ i.
D o u ă zile m a i tîrziu, d u p ă dejun, cî nd Julien pl e cas e c ă lare, u n
b ă iat b i n e f ă cut, d e v r e o d o u ă ze ci şi do i -d o u ă zeci şi cinci
d e ani, î m b r ă cat c u b lu z ă n o u ă , albas tr ă , c u pliuri ţ e p e n e şi c u
m î n e c i u m f l a t e , î n c h i s e c u n as turi la încheietura mîinii, s e furişă , p e
lîng ă barier ă , d e p a r c ă ar fi s tat a s c u n s a c o l o toat ă d i m i n e a ţ a, s e
s tre c u r ă d e -a l u n g u l ş a n ţ u l u i f a m i l i e i C o u i l l a r d , d ă d u t îr co al e
castelului şi se apropie cu paşi şovăitori de baron şi de cele d o u ă
femei, aşeza ţ i înc ă s u b platan.
Z ă r i n d u - i, îşi s c o a s e ş a p c a şi înainta s alutînd, c u o figur ă
încurcat ă . C î n d a j u n s e des tul d e a p r o a p e c a să poată fi auzit,
m o r m ă i:
- S l u g a d u m n e a v o a s t r ă , d o m n u l e b a r o n , d o a m n ă şi toat ă l u m e a .
Apoi, c u m nimeni n u -i vorbea, a nu n ţ ă :
- Eu sînt Deşire Lecoq.
N u m e l e n u le s p u n e a nimic, aş a c ă baronul întreb ă :
- Bine, şi ce vrei?
F l ă c ă u l s e p o t i c n i c î n d t r e b u i s ă e x p l i c e d e c e v e n i s e . Ridicîndu-şi
ochii de la şapca pe care o ţinea în mînă şi p î n ă la a c o p e r i ş u l
cas telulu i, c o b o r î n d u -i a p o i d i n n o u , el bolborosi:

126
Guy de Maupassant
- P ă rintele m i -a zis d o u ă v o r b e d e s p r e o t r e b u ş o a r ă … , apoi tăcu, de
teamă că a spus prea mult şi a încurcat s o c o t e a l a .
Baronul, fă ră să înţeleagă , zise iar:
- C e t r e b u ş o a r ă ? N u ş tiu n i m i c d o a ş a c e v a . C e l ă lalt s e hotă rî să
spună , cu voce joasă :
- Trebuş oar ă c u bona... Rosalie...
Jeanne ghicind despre ce era vorba, se ridică şi plecă ţinînd copilul
în b ra ţ e. Iar ba ro nu l zise, ar ă tînd s c a u n u l d e p e c a r e fiica s a t o c m a i s e
ridicas e:
- Vino aici.
Ţ ă ranul s e aş ez ă imediat, şoptind:
- Sînteţi foarte bun. Apoi aşteptă, ea şi cum nu mai ivea. nimic
de spus. După o tăcere destul de lungă se h o t ă rî p î n ă la u r m ă şi,
r i d i c î n d o c h i i s p r e c e r u l al b a s t r u , s p u s e :
- V r e m e b u n ă p e n t r u seceriş. P ă m î n t u l o să n e d e a b e l ş u g d i n c e -
a m s e m ă nat.
Şi tă cu din nou.
B a r o n u l s e nelinişti; intră br us c în mijlocu l di s c u ţiei, c u
u n ton sec:
- A t u n c i d u m n e a t a o iei d e nevas t ă p e Ros alie? Bărbatul deveni şi
el agitat, cu toată viclenia lui
n o r m a n d ă . V ă z î n d u -s e încol ţ it, ră s p u n s e c u v o c e m a i puternică :
- D e , po at e c ă da, po at e c ă nu, ştiu eu... D a r b ar on ul s e e n e r v ă d e atîta
c o d e a l ă .:
- L a d r a c u ! r ă s p u n d e d r e p t : d e a s t a ai ve ni t, d a s a u n u ?
O iei s au n u ?
O mu l, n ă ucit, se uita ţintă nu ma i în jos:
- Dacă-i cum a zis părintele, o iau, dacă-i cum a zis
d o m n u l Julien, nu.
- Ce ţi-a zis domnul Julien?
- D o m n u l J u li en m i - a s p u s c ă o s ă a m o m i e c in ci s u t e d e f ra nc i, ş i
p ă rintele m i -a s p u s c ă o s ă a m d o u ă z e c i d e

127
O viaţă
mii de franci; pentru douăzeci de mii bine, pentru o mie
cinci sute nu.
B a r o a n a , c a r e r ă m ă s e s e î n fotoliul ei, î n f a ţ a atitudin ii ne li ni ş t i te a
ţ ă r a n u l u i , s e p u s e p e rîs î n c e t i ş o r . E l o p r i v i p e s u b s p r î n c e n e ,
n e m u l ţ u m i t f ă ră s ă î n ţ e l e a g ă v e s e l i a a c e e a , ş i a ş t e p t ă . B a r o n u l ,
p e c a r e t î r g u i a l a a c e e a îl stînjenea, i-o tă ie scurt:
- I-a m s p us p ă rintelui c ă v ă d a u f e r m a din Bris e ville să o a v e ţ i cît
tr ă iţ i ş i s - o lă s a ţ i d u p ă a c e e a c o p i l u l u i . F a c e d o u ă zeci d e mii d e
franci. E u n u -m i calc cuvîntul. V re i s au nu?
O m u l rînji, mul ţumit, şi că pă tă glas dintr-o dată :
- A ş a da, m a i zic şi eu. D e asta n u v o i a m . C î n d p ă rintele mi-a spus,
am vrut pe loc, la dracu, şi am fost bucuros să -l m u l ţ u m e s c p e
d o m n u l b ar on , c a r e o să a ib ă grijă d e mine, ştiu eu. Cînd faci un
serviciu se cunoaşte totdeauna m a i tîrziu ş i s e ră s p l ă teşte. D a r
d o m n u l J u l i e n a v e n i t s ă m ă caute, ş i m i -a zis o m i e cinci s u te d e
franci. M i -a m zis „Mă duc să văd” şi am venit. Nu de alta da am
vrut să ştiu. Socotelile drepte fac prietenii buni, nu-i aşa,
domnule baron?...
Trebuia s ă -l opreas c ă ; baronul întrebă :
- Pe cînd cununia?
A tunci o m u l se fă c u din n o u t e m ă tor şi încurcat. P în ă la u r m ă zise
greu:
- N-ar trebui s ă f ac em întîi o hîrtie, acolo... Baronul se sup ă ră de astă
dată :
- La naiba, doar ai contractul de căsătorie, asta e cea
mai bu n ă hîrtie.
Ţ ă ranul se încă păţîna:
- Aşa-i, dar pînă atunci putem să scriem o hîrtie, nu
strică niciodată .
B aronul s e ridică , să termine odat ă :
- R ă s p u n d e , d a s a u n u , a c u m . D a c ă n u vrei, s p u n e , a m
înc ă u n pretendent.

128
Guy de Maupassant

T e a m a d e u n c o n c u r e n t îl s p e r i a p e v i c l e a n u l n o r m a n d . S e hot ă rî,
întinse m î n a c a d u p ă c u m p ă rarea un ei vaci:
- Bateţi palma, domnule baron. Să crape ăla care nu
şi-o ţine cuvîntul.
B aronul b ă tu palma,, apoi strigă :
- Ludivine!
B u c ă tă r ea s a s c o a s e c a p u l p e fereastr ă . - A du o sticlă cu vin.
Ciocniră ca să stropească afacerea fă cută . Flă că ul plecă m e r g î n d m a i
r e p e d e . N u -i s p u s e r ă n i m i c lui J ulien d e aceas t ă vizit ă . Contractul
s e fă c u în tain ă , apoi, strigă rile fi in d f ă c u t e , c u n u n i a a v u l o c într -o
d i m i n e a ţ ă d e luni. O v e c i n ă pu rt ă ţ încul la biseric ă , în u r m a
p r o a s p e ţ ilor c ă să toriţ i, c a p e o p r o m i s i u n e s ig ur ă d e n o r o c . Ş i n i m e n i
î n tot ţ in ut ul n u s e m i r ă ; îl p i z m u i a u p e D o s i r e L e e o q . S e n ă s c u s e
s u b o s t e a n o r o c o a s ă , s p u n e a u t o ţ i c u u n z î m b e t strîmb, dar fă ră
u r m ă de indignare.
J u li en fă c u u n tă ră b o i c u m p l i t , c a r e s curt ă ş e d e r e a pă rinţilor la
Peuples. Jeanne îi v ă zu plecînd fă ră să fie prea tristă, pentru că
Paul devenise pentru ea un izvor n e s e c a t d e fericire.
129
O viaţă

IX

P e n t r u c ă J e a n n e s e r e s t a b i l i s e c o m p l e t d u p ă n a ş t e r e , s e ho t ă rîră să
întoarc ă vizita familiei F ourville si să s e prezinte marchizu lui
C outelier.
L a o licita ţ ie, J u l i e n c u m p ă r a s e o tră s u r ă n o u ă , o c a - briolet ă la c a r e
n u t re bu ia decît u n s i n g u r cal, d e c i p u t e a u ieşi de d ou ă ori pe lună .
Î nt r -o z i s e n i n ă d e d e c e m b r i e î n h ă m a r ă c a l u l ş i d u p ă d o u ă o re d e
d r u m prin c î m p i a n o r m a n d ă , în ce pu r ă să c ob oa re într-o vîlcea
î m p ă durită p e ma rg in i şi cultivat ă la mijloc. A p o i p ă mînturile
însă m î n ţate fură repede înlocuite p r i n livezi, livezi le d e o m l a ş t i n ă
p li n ă d e trestii înalte ş i uscate în acest anotimp, ale căror frunze
lungi, ca nişte p an gl ic i g a l b e n e , f oş n e a u .
D in tr - o data, la o cotitur ă , s e ar ă tă castelul L a Vrilette, sprijinit într-
o parte de dealul împădurit, iar de cealaltă u d î n d u - şi tot pe re te le
într- u n iaz m a r e , m ă rginit d e o p ă dure d e brazi înal ţi care urcau p e
cealaltă coastă a v ă ii.
Trebuiră să treacă pe un pod vechi şi pe sub un larg portal Ludovic
al XIII-lea ca să ajungă în curtea de primire, în faţa unui elegant
castel din aceeaşi epocă, avînd p e r v a z u r i d e c ă ră m i d ă , fiind
stră juit d e t u r n u l e ţ e lu cr at e în ardezie.
J ulien îi ex pl ic a J e a n n e i toate p ă rţile castelului, c a u n u l de-al casei,
care-l cunoştea ca pe buzunarul lui. Îl lăuda m e r e u , p ă truns d e
f r u m u s e ţ e a lui:

130
Guy de Maupassant
- U i t ă -te la portalul ă sta! C e m ă r ea ţ ă e o c a s ă c a asta, n u - i a ş a ?
T o a t ă f a ţ a d a ce al al t ă d ă s p r e iaz, a r e n iş te trepte regale care duc
pînă la apă, iar patru bărci stau a n c o r a t e tot t i m p u l a c o l o , d o u ă
p e n t r u c o n t e şi d o u ă p e n t r u c o n t e s ă . A c o l o j o s î n d r e a p t a , u n d e
v e z i p e r d e a u a d e plopi, s e termin ă iazul; a co lo începe rîul care d u c e
pîn ă la F e c a m p . E plin d e p ă să ri să lbatice locul acesta. C on te le e
înnebunit după vînătoarea de aici. Aşa e o adevărată reşedinţă
seniorială .
Uşa de la intrare se deschise şi palida contesă apăru, v e n i n d
z î m b i t o a r e î n î n t î m p i n a r e a o a s p e ţ ilor, î m b r ă c a t ă într - o r o c h i e c u
t r e n ă , c a o c a s t e l a n ă d e alt ă d a t ă . P ă r e a zîna ce a f ru mo as ă a lacului,
n ă scută parc ă pentru castelul acela nobil.
S a l o n u l a v e a o p t feres tre, d i n t r e c a r e p a t r u d ă d e a u spre apă şi
spre pădurea întunecată de brazi care urcau pe coastă pînă în faţă.
V e r d e a ţ a c u luciri n e g r e f ă c e a iazul s ă p a r ă a dî nc , s o b r u şi
l u g u b r u ; iar c î n d v în tu l sufla, g e a m ă tul c o p a cilor p ă rea chiar glasul
mlaştinii.
C o n t e s a îi l u ă m î i n i l e J e a n n e i c a şi c u m ar.fi f o s t prietene din
copilărie, o aşeză alături de ea şi se trase mai aproape, pe un
scăunel, în timp ce Julien, în care se trezis e d e ci nc i luni toat ă
e l e g a n ţ a lui uitat ă , v o r b e a , zîmbea, blînd şi liniştit.
V o r b i c u c o n t e s a d e s p r e p l i m b ă rile lor c ă lare. E a r îd ea puţin de
felul în care încăleca el, numindu-l „Cavalerul P o t i c n e a l ă ”, iar e l
r î d e a d e a s e m e n e a , n u m i n d -o „ R e g i n a A m a z o a n ă ”. U n foc d e p uş c ă
ră sunînd s u b ferestre ti fă c u p e J e an ne să ţipe uşor. E ra contele, care
vînas e o lişiţ ă .
Soţia lui îl strigă repede. Auziră un zgomot de vîsle, izbitura unei
bărci de metal şi contele apăru, uriaş, în- c ă lţ at c u c i z m e , u r m a t d e
d o i cîini ş i ro in d d e a p ă , roş c a ţ i ca şi el, care se culcar ă p e covorul d in
faţa uşii.

131
O viaţă
P ă r e a m a i î n la rg ul lui la el a c a s ă , şi încîntat c ă -i v e d e pe oaspeţi.
Ceru să se mai pună lemne pe foc şi să se aduc ă vin de Madeira şi
biscuiţi. Dintr-o dată exclam ă :.
- Rămîneţi la noi la masă în seara asta, nici nu mă
gîndesc!
Jeanne, care era cu gîndul numai la copil, refuză; el insistă şi,
c u m ea s e încă p ă ţ îna să n u accepte, Julien fă c u un gest brusc de
nerăbdare. Atunci ea se temu să nu se f a c ă iar r â u şi cert ă re ţ şi,
torturat ă la g î n d u l c ă n -o s ă -l v a d ă p e P aul decît a d o u a zi, primi.
D u p ă -a m i a z a f u încînt ă toare. M a i întîi m e r s e r ă s ă v i z i t e z e
i z v o a r e l e . Ţ î ş n e a u l a p o a l e l e u n e i s t în ci p l i n e d e muşchi, curgînd
într-un bazin unde apa se mişca mereu ca în clocot; apoi făcură
o plimbare cu barca prin adevărate poteci tăiate în trestia uscată.
Contele, aşezat între cei doi cîini care adulmecau cu nasul în vînt,
vîslea. Fiecare mişcare a vîslelor ridica barca aceea mare şi o
împingea înainte. Cîteodată Jeanne îşi lăsa mina în apa aceea
rece, bucurîndu-se de fiorul îngheţat care o străbătea de la
degete în tot corpul. În celălalt capăt al bărcii, Julien şi contesa
înfăşurată în şaluri zîmbeau cu a c e l ne s f îr ş i t z î m b e t c il o a m e n i l o r
f er ic i ţ i c a r e n u - ş i m a i doresc nimic.
Scara venea cu lungi fiori reci, vînturi din nord care treceau prin
papura uscată. Soarele se scufunda în spa- tele brazilor iar cerul
roşu, p re s ă rat c u noriş ori stră lucitori şi ciudaţi, îţi fă cea frig numai
privindu -l.
S e î n t o a r s e r ă î n s a l o n u l î n c a r e a r d e a u n f o c i m e n s . O senzaţie de
căldură şi de plăcere te cuprindea de cum intrai. A t u n c i co nt el e,
b i n e d i s p u s , îşi lu ă s o ţ ia î n b r a ţ e le lui d e atlet, ridicînd - o c a p e u n
copil p î n ă în d r e p tul gurii, şi o să rută pe obraji de d o u ă ori, cu d o u ă
să rută ri a p ă sate d e o m m u l ţumit.
Jeanne, zîmbind, se uita la uriaşul acela bun, pe care-l credeai u n
c ă p c ă u n n u m a i v ă zîndu -i m u s t ă ţ ile. S e gîndea: „ C u m n e î n ş e l ă m
m e r e u asupra tuturor!” Purtîndu -şi

132
Guy de Maupassant
atunci, a p r o a p e f ă ră s ă vr ea , privirea s p r e J ulien, îl v ă z u stînd în
picioare în cadrul uşii, palid ca un mort, privindu-l ţintă p e conte.
Neliniştit ă , s e apropie d e el, întrebîndu - l în ş oapt ă :
- Eşti bolnav? C e ai? El ii ră s puns e enervat: - Nimic, lasă -m ă -n pace, M i
s-a fă cut frig.
C î n d t r e c u r ă î n s u f r a g e r i e , c o n t e l e c e r u v o i e s ă l a s e şi clinii s ă intre,
ş i a c e ş t i a s e a ş e z a r ă i m e d i a t p e l a b e l e d i n spate, în s tînga şi în
d re ap ta stă pînului lor. L e d ă d e a m e r e u cîte o b u c ă ţ ică şi îi mîngîia
p e urechile lor lungi, c u blană moale. Animalele întindeau capul,
dădeau din c o a d ă , t r e m u r a u d e m u l ţ u mi re .
D u p ă m a s ă , cînd J eanne şi Julien s e preg ă teau să plece, contele îi mai
reţinu ca să le arate cum se pescuieşte la lumina unei fă clii.
Îi aşeză, ca şi pe contesă, pe treptele care coborau în iaz, iar el
u r c ă în b a r c ă î m p r e u n ă c u u n s ervitor c a r e ducea un uliu şi o
făclie aprinsă. Noaptea era senină şi rece sub cerul stropit cu aur.
F ă clia fă c e a s ă s e tîrasc ă p e a p ă dîre d e f o c ci ud at e şi m i ş c ă t o a r e ,
a r u n c a l u m i n i c a r e d a n s a u p e s t e tres tii ş i l u - minau perdeaua de
brazi. Şi deodată, cînd barca îşi s c h i m b ă direc ţia, o u m b r ă uriaş ă ,
fantastic ă , o u m b r ă d o o m s e r i d i c ă d e a s u p r a m a r g i n i i p ă d ur ii .
C a p u l t r e c e a d e copaci, se pierdea în cer, iar picioarele i se
scufundau în i az . F i i n ţ a a c e e a n e m ă s u r a t d e m a r e î n t i n s e b r a ţ e l e c a
s i cum ar fi vrut să ajungă la stele. Acele braţe imense se î n ă lţ a r ă şi
a p o i c ă z u r ă ; s e a u z i i m e d i a t u n z g o m o t J a p ă des picat ă .
B a r c a s e în to ar s e încetişor, f a n t o m a uriaş ă p ă r u c ă alearg ă d e -a
l un gu l p ă durii l u m i n a t e a c u m d e fă clie; a p o i s e a f u n d ă î n o r i z o n t u l
n e v ă z u t , a p o i a p ă r u d i n n o u , m a i m i c ă d a r m a i clar ă , c u m i ş c ă rile
ei aparte, p e fa ţ a d a castelului.. Ş i v o c e a gr oa s ă a contelui s e auzi:
- Gilberte, am opt!

133
O viaţă
V î s l e l e izbir ă a p a . U m b r a e n o r m ă stă t ea a c u m n e m i ş - ca t ă , în
p ic io ar e, p e zid, d a r m i c ş o r î n d u - s e d i n c e în c e î n l u n g i m e şi în
lă ţ i m e . C a p u l p ă rea c ă îi c o b o a r ă , c or p u l îi slă beşte, şi c în d d o m n u l
d e Fourville u r c ă din n o u p e trepte, urmat de servitorul care
ducea făclia, ajunsese la dimensiunile lui şi îi copia toate gesturile.
Într -o pl as ă , co nt el e a v e a o p t peş ti m a r i , c a r e tre s ă ltau. C î n d J e a n n e
ş i J u l i e n m e r g e a u s p r e c a s ă , în f ă ş u r a ţ i î n
mantale şi pături pe care le împrumutaseră de la gazde, J eanne
spus e, ap ro ap e fă ră să vrea:
- C e o m d e treab ă c uriaşul ă sta! Julien, care ţinea h ăţurile, îi ră spunse:
- D a , d a r n u p r e a ştie s ă s e p oa rt e î n l u m e .
Opt zile mai tîrziu, merseră Ia familia Coutelier, care t r e c e a d r e p t
p r i m a f a m i l i e n o b i l ă a p r o v i n c i e i . D o m e n i u l lor d e la Reminil
ajungea pînă în oraşul C an y. C a s telul n o u construit în timpul lui
Ludovic al XIV-lea era ascuns într-u n ma gn if ic parc as cu ns d e
ziduri. D e p e o în ă lţi m e s e v e d e a u r u i n e l e f o s t u l u i ca s t el . V a l e ţ i
î n u n i f o r m ă îi c o n d u s e r ă p e vizitatori într- o c a m e r ă i m p u n ă toare.
E x a c t în mijloc o coloan ă susţinea o cu p ă uriaşă provenind d e la
manufactura din Sevres. Pe un soclu se afla o scrisoare au to gr af ă
a regelui, p u s ă s u b o pl ac ă d e cristal, s cris oare în care marchizul
Leopold-Herve-Joseph-Germer de
Varneville, de Rollebosc de Coutelier era invitat să p r i m e a s c ă
a c e s t d a r d e la s u v e r a n .
Jeanne şi Julien se uitau la acel dar regal cînd intrară
m a r c h i z u l ş i m a r c h i z a . F e m e i a e r a p u d r a t ă , a m a b il ă d i n
obligaţie şi politico as ă d i n dorinţa de a p ă rea
b i n e v o i t o a r e . B ă rbatul, o f ig ur ă i m p o z a n t ă , c u p ă rul a l b ridicat
drept pe cap, punea în gesturile lui, în voce, în toat ă purtarea lui,
o distincţ ie care îi sublinia i m portan ţ a.
Erau oameni ai etichetei, al căror spirit, sentimente şi v o r b e p ă reau
m e r e u p e picioroange. V o r b e a u singuri, fă ră să aştepte răspunsuri,
zîmbind cu un aer indiferent.

134
Guy de Maupassant
P ă r e a u c ă î n d e p l i n e s c m e r e u o d a t o r i e c e r u t ă d e r a n g u l lor: să
primească politicos nobilii mici din împre jurimi.
J eanne şi Julien, ţ epeni, s e chinuiau s ă plac ă , stingheriţ i d e a ră m î n e
m a i m u l t , n e p r i c e p u ţ i s ă s e retrag ă ; d a r marchiza termină ea
însăşi vizita, simplu şi natural, î n c h e i n d la t i m p c o n v e r s a ţ ia, c a o
r eg in ă politicoas ă c ar e îşi concediază vizitatorii.
Pe drumul de întoarcere Julien spuse:
- Dacă vrei, încheiem cu vizitele; mie îmi ajung soţii
Fourville.
J e a n n e f u d e a c e e a ş i p ă rere.
D e c e m b r i e , a c e a s t ă l u n ă n e a g r ă , g a u r ă î n t u n e c a t ă la s fîrş itul a n u l u i ,
s e s c u r g e a î nc et . V i a ţ a a c e e a î n c h i s ă î n - cepea din nou, ca şi anul
trecut. Totuşi, Jeanne nu se plictis ea d e l o c , m e r e u p r e o c u p a t ă d e
P a u l , p e c a r e J u l i e n îl privea pieziş, c u nişte ochi neliniştiţ i şi
n em ul ţ u m i ţi.
Deseori cînd mama lui îl ţinea în braţe, îl mîngîia cu acea
frenezie de tandreţe pe care o au femeile pentru copii lor, i-l
aducea tată lui zicînd:
- S ă rută -l şi tu, ai zice că nu-l iubeşti!
El atingea cu vîrful buzelor, dezgustat, fruntea albă a micuţului,
descriind un cerc cu tot corpul, ca nu cumva să -l ating ă c u
m i n u t e l e a c e l e a c a r e s e m i ş c a u şi înşf ă ca u. A p o i se îndep ă rta imediat,
cuprins parc ă de scîrbă .
Din cînd în cînd, veneau să ia masa cu ei primarul, preotul şi
doctorul; uneori şi soţii Fourville, de care se legau din ce în ce
mai mult.
C o n t e l e p ă r e a c ă -l a d o r ă p e P a u l . Îl ţ i n e a p e g e n u n c h i cît du ra vizita,
cîteodat ă d u p ă -a m i e z e întregi. Îl lua delicat în mîinile acelea
enorme, îi gîdila vîrful nasului cu m u s t ă ţ ile lui lungi, îl s ă r ut a
c u p r i n s d e u n a v î n t p ă t i m a ş , a ş a c u m fa c m a m e l e . S u f e r e a m e r e u c ă
ei n u a v e a u copii.
Luna martie fu senină, uscată şi aproape caldă. Con- tesa Gilberte
v o r b i din n o u d e p l i m b ă rile c ă lare p e care s ă le f a c ă î n p a t r u ,
J e a n n e , plictis it ă d e s erile l u n g i , d e n o p ţ ile l u n g i , d e zilel e l u n g i
a s e m ă n ă toare şi monotone,

135
O viaţă
primi, încîntată de proiect. T i m p de o să ptă m î n ă se a m u z ă fă cîndu-şi
singură costumul de că lă rie.
A p o i î n c e p u r ă excurs iile. M e r g e a u d e fi ec ar e d a t ă cîte d o i , c o n t e s a
ş i J u l i e n î n f a ţ ă , c o n t e l e ş i J e a n n e c u o s u t ă d e p a ş i î n u r m a lor. C e i
d i n u r m ă v o r b e a u liniştit, c a d o i prieteni, pentru că deveniseră
prieteni prin întîlnirea sufletelor lor drepte, inimilor lor simple.
Contesa şi Julien vorbeau deseori cu voce şoptită, rîdeau
cîteodată în izbucniri violente, se priveau brusc, ca şi cum ochii
lor a v e a u s ă - şi s p u n ă l uc ru ri p e c a r e b u z e l e l o r n u le p u t e a u
pronunţa. Cîteodată plecau pe neaşteptate în galop, m i n a ţi de. o
d or in ţ ă d e a fugi, d e a m e r g e departe, cît m a i departe.
A p o i Gilberte p ă ru să devin ă agasat ă . V o c e a ei vie, a d u s ă d e
sufl ă rile brizei, a j u n g e a cîteodat ă la urechile celor doi că lă reţi
întîrziaţi, Contele zî mb ea atunci, zicîndu- i Jeannei:
- A z i ne va s t ă -m e a n u e în apele ei.
Într- o s e a r ă , p e c î n d s e î n t o r c e a u , c u m c o n t e s a îşi zgîndărea
iapa, o îmboldea, apoi o înfrîna trăgînd brusc d e h ă ţ uri, Julien îi
s pus e de m a i multe ori:
- Fiţi atentă , fiţi atentă , o să v ă ia pe sus!, p e u n ton atît d e clar şi du r,
încît c u v i n t e l e l i m p e z i s u n a r ă d e a s u p r a cîmpiei, ca şi cum ar fi fost
suspendate în aer.
Ea replică :
- Cu atît mai rău! Nu-i treaba dumitale! Animalul se c ab ra ,
zvîrlea, f ă c e a s p u m e la g u r ă . D i n t r -o da t ă contele, neliniştit, strigă
din toate puterile:
- B a g ă de s e a m ă , Gilberte!
A t u n c i e a , c a ş i c u m i-a r fi f ă c u t î n c i u d ă , într - o enervare din
aceea femeiască pe care nimic n-o poto- leşte, lovi furioasă cu
cravaşa între urechile animalului, c a r e s e ri di c ă a g i t a t p e p i c i o a r e l e
d i n s p a t e şi, c î n d c ă z u iar, s e avînt ă c u u n salt formidabil, g a l o p î n d
p e c î m p cit o ţi n e a u puterile.

136
Guy de Maupassant
T r e c u m a i întîi pr in tr - u n la n, a p o i , n ă p u s t i n d u - s e p e s t e ogoare,
ridica sub copite praful de pe pămîntul umed şi gras, gonea atît de
repede încît de-abia deosebeai calul de că lăreaţă.
Julien, uluit, stă tea locului, c h e m î n d disperat: - D o a m n ă ! D o a m n ă !
Contele scoase un fel de mormăit şi, aplecîndu-se pe coama
calului lui greoi, îl aruncă înainte cu o mişcare a î nt re gu lu i c o r p .
Îl f ă c u s ă a l e r g e atît d e r e p e d e , îndemnîndu-l, înnebunindu-l
cu vocea, cu gesturile şi cu pin tenii, incit uriaşul c ă lă reţ p ă rea c ă
poart ă între co ap s e calul g r e u şi c ă -l ridic ă p e s us în zbor. F u g e a u c u o
vitez ă d e ne în ch ip ui t , n ă p u s t i n d u - s e d r e p t înainte; J e a n n e v e d e a în
d e p ă rtare cele d o u ă siluete, a s o ţ iei şi a s o ţ ului, fugind,
fugind, m i c ş o r î n d u -se, dispă rând, c a două păsări
u r m ă rindu -s e şi pierind la orizont.
Atunci Julien se apropie, mereu la pas, murmurînd
furios:
- Cred că astă zi e nebun ă !
Ş i plecar ă a m î n d o i d u p ă prietenii lor, pierdu ţ i într-o cută a cîmpiei.
P e s t e u n sfert d e o r ă ii v ă z u r ă v e n i n d şi s e reîntîlnir ă r e p e d e .
C o n t e l e , r o ş u la f a ţ ă , trans pirat, r î z î n d m u l ţ u m i t , t r i u m f ă tor, ţ i n e a î n
p u m n u l d e n e î n f r î n t h ă ţ u r i l e c a l u l u i zbuciumat al soţiei sale. Ea
era palidă, cu o faţă întunecat ă şi î nc or da t ă ; c u o m î n ă s e
sprijinea d e u m ă rul s o ţului ei c a şi c u m era gata s ă leşine.
În acea zi, Jeanne înţelese că prietenul lor iubea ne-
buneşte.
A p o i c o n t e s a , î n l u n a c a r e u r m ă , s e a r ă tă v e s e l ă c u m n u f us e s e
n ic io da t ă . V e n e a m a i d e s la P e u p l e s , r î d e a fă ră încetare, o îmbrăţişa
pe Jeanne în avînturi de tandreţe. P a r c ă o fe ri ci re m i s t e r i o a s ă s e
c o b o r î s e a s u p r a v i e ţ ii ei. Soţul ei, fericit şi el, nu o scăpa din ochi,
şi încerca în fiecare clip ă să -i ating ă m î n a , rochia, c u o pa s i un e
m e r e u crescîndă .

137
O viaţă
Îi spus e într-o seară Jeannei:
- Sîntem atît de fericiţi acum! Niciodată Gilberte n-a fos t atît d e
d r ă g u ţ ă , N u m a i e i n d i s p u s ă , n u m a i e mînioas ă . S imt că m ă
iubeşte. P în ă a c u m n u er am sigur.
Şi Julien părea schimbat, mai vesel, mai calm, ca şi c u m
p r i e t e n i a c e l o r d o u ă f a m i l i i a d u s e s e p a c e ş i b u c u r ie pentru fiecare.
P r i m ă vara, cald ă , veni foarte d e v r e m e .
D i n d i m i n e ţ ile blînde şi pîn ă la serile c ă ldu ţe şi liniştite soarele făcea
să se trezească la viaţă orice colţişor de p ă m în t. E r a o iz bu cn ir e
p ut er ni c ă şi b r us c ă în acelaşi timp, unul dintre acele valuri de sevă
nebiruite, una din acele nebunii de a renaşte pe care natura
le arată cîteodată în anii privilegiaţi care te fac să crezi în
întinerirea lumii.
J e a n n e s e s i m ţ e a v a g tu lb ur at ă d e a c e a s t ă f e r m e n taţ ie a vieţii.
Avea lîncezeli neaşteptate în faţa vreunei, f lo ri ce l e d i n i a r b ă ,
m e l a n c o l i i d e l i c i o a s e , o r e d e p i e r d e r e visă toare.
A p o i s e s i m ţi n ă p ă dită de amintirile duioas e ale -pri- melor zile de
dragoste, Nu îi revenise în inimă iubirea pentru Julien, asta se
sfîrşise, se sfîrşise pentru totdea- u n a ; d a r t oa t ă c a r n e a ei,
m î n g î i a t ă d e b r i z ă , p ă t r u n s a d e mirosurile p r i m ă verii, t r e m u r a d e
p ar c ă ar fi fost c h e m a t ă d e u n n e v ă zut şi dulce.
Îi pl ă c e a s ă fie s i n g u r ă , s ă s e l as e p r a d ă . c ă ldurii soarelui, plin ă
d e s e n z a ţii, d e lucruri n ed es lu ş i te şi s en i n e care nu-i aduceau nici un
gînd.
Într-o dimineaţă, cum somnola aşa, o fulgeră o ima- g i n e , o
i m a g i n e b r u s c ă a ac el ei g ă uri î ns or it e î n m i j l o c u l frunzişului
întunecat din păduricea de la Etretat. Acolo, pe nt ru p r i m a d at ă , îşi
s i m ţ ise c o r p u l f r e m ă tînd lîng ă acel tîn ă r c a r e o i u b e a a t u n c i ; a c o l o
m u r m u r a s e , p e n t r u p r i m a da t ă , d o r i n ţ a t i m i d ă a in im ii lui; a c o l o
c r e z u s e c ă a atins dintr-o dată viitorul lu mi no s al spe ranţelor ei.

138
Guy de Maupassant
V o i a s ă v a d ă d i n n o u p ă d u r e a a c u m , s ă f ac ă u n p e l e - r i n a j
s e n t i m e n t a l ş i s u p e r s t i ţ io s , c a ş i c u m o r e î n t o a r c e r e în locurile
a ce le a trebuia să s c h i m b e c e v a în d r u m u l vie ţ ii ei.
Julien plecas e înc ă din zori, n u ştia unde. C e r u s ă -i înhame
căluţul alb al familiei Martin, pe care îl călărea uneori în ultimul
timp. Plecă .
E r a u n a d i n zilel e a c e l e a atît d e c a l m e încît n i m i c n u s e m iş ca
nic ă ieri, nici u n fir d e iarbă , nici o frunz ă , totul pare nemişcat pe
vecie, ca şi cum vîntul ar fi murit. Parcă şi insectele dis p ă ruseră .
D e la s o a r e c o b o r a o linişte a r z ă t o a r e ş i stă p î n ă , c a u n a b u r u ş o r d e
a ur ; J e a n n e lă s ă c al ul la p as , l e g ă n a t ă , fericită. Din cînd în cînd
ridica ochii ca să se uite la un norişor alb, mic ca o bucăţică de
vată, un fulg de abur s u s p e n d a t , uitat, r ă m a s a c o l o s u s , s i n g u r ,
î n m i j l o c u l cerului albas tru.
C o b o r î î n v a l e a c a r e d u c e a p î n ă l a m a r e , î n t r e a r c u rile m a r i a l e
f al ez ei , p e c a r e o a m e n i i l e n u m e s c „ p o r ţ ile m a r i ale E tr et a tu lu i ” şi
a j u n s e î n p ă d u r e . P l o u a c u l u m i n ă pr in frunzişul înc ă s u b ţire. C ă uta
locul şi n u îl g ă sea, ră tă cind p e p ot ec i.
B rus c, traversînd o alee lung ă , z ă ri în fu nd doi cai lega ţi şi îi
r e c u n o s c u imedia t: u n u l e ra al lui Julien. S i n g u r ă tatea începea să o
apese: se bucură de această întîlnire neprev ă zută şi d ă d u pinteni
calului.
C î n d aj un s e lîng ă caii care stă teau liniştiţ i, c a şi c u m ar fi fost
obişnuiţi cu pauzele acestea lungi, Jeanne strigă. N im en i n u -i
ră spunse.
O m ă nuş ă de f emeie şi d o u ă cravaşe z ă ceau pe iarba culcată . D eci
s tă t u s e r ă a c o l o a p o i s e î n d e p ă r ta s e r ă , lă sîndu-şi caii.
Aşteptă un sfert de oră, douăzeci de minute, fără să înţeleagă ce
puteau ei să facă. Coborîse şi nu se mai m i ş c a , sprijinit ă d e, u n
t ru nc hi v e c h i d e c o p a c . D o u ă p ă - să rele, fă ră să o vad ă , coborîră în
iarbă , foarte aproape de

139
O viaţă
e a. U n a d i n t r e e l e s e z b u c i u m a , ţ o p ă i a î n j u r u l ce le i lalte, c u aripile
ridicate, f r e m ă tînd, d î n d di n c a p şi ciripind; a p o i s e î m p e r e c h e a r ă .
J e a n n e f u s u r p r i n s ă c a şi c u m n -a r fi ştiut n i m i c d e s p r e ac el l uc ru ;
a p o i îşi s p u s e : „ E a d e v ă rat, e p r i m ă v a r ă .” şi o stră b ă t u u n alt g î n d ,
o b ă n u i a l ă . S e uită d i n n o u la m ă n u ş ă , la c r a v a ş e , la c ei d o i c ai
s inguri, şi u r c ă i m e d i a t în şa cu o dorinţă neînfrînată de a fugi.
Se întorcea la Peuples, galopînd acum. Mintea ei lucra, g î n d e a , u n e a
faptele, a p r o p i a c i r c u m s t a n ţ ele. C u m n u g h i c i s e m a i d e v r e m e ?
C u m n u v ă z u s e n i m i c ? C u m d e n u înţelesese absenţele lui Julien,
revenirea la eleganţa lui de altă dată , apoi domolirea firii lui?
Îşi amintea şi de enervările bruşte ale Gilbertei, alin- tă rile ei
e x a g e r a t e şi, d e cîtă v a v r e m e , felul ac el a d e b e a t i t u d i n e î n c a r e
tră i a ş i d i n p r i c i n a c ă r e i a c o n t e l e , e r a fericit.
Îşi lă s ă c a l u l l a p a s , p e n t r u c ă t r e b u i a s ă c h i b z u i a s c ă
bine şi galopul îi tulbura gîndurile.
După ce trecuse prima tresărire, inima îi redevenise calm ă , fă ră
gelozie, fă ră ură , doar cuprins ă de dispreţ. N u se gîndea deloc la
Julien; nimic n-o mai mira la el. Dar dubla trădare a contesei, a
prietenei ei, o revolta. Toată l u m e a e r a d e c i m î r ş a v ă , m i n c i n o a s ă şi
p er fi d ă , îi d ă d u r ă lacrimile.
Uneori plîngea iluziile ca pe m o r ţi.
S e h o t ă rî totuşi s ă s e p re fa c ă , să n u arate c ă ştia c ev a, s ă -şi î n c h i d ă
s u fl et ul p e n t r u d u r e r i l e o b i ş n u i t e , s ă n u iubeasc ă pe nimeni
altcineva în afară de Paul şi d e p ă rinţii ei, să -i suporte pe ceilalţ i c u
linişte.
I m e d i a t c e a j u n s e a c a s ă , s e r ep ez i la fiul ei, îl lu ă c u e a în c a m e r ă şi îl
s ă rută pierdut ă t i m p d e o o r ă , fă ră să s e o pr ea s c ă .
J ulien s e întoars e la m a s ă , f e r m e c ă tor, z î m b i n d , plin d e
intenţ ii bune. O întrebă :
- T a t ă l şi m a m a ta n u v i n a n u l ac es ta ?

140
Guy de Maupassant
E a îi f u atît d e r e c u n o s c ă t o a r e p e n t r u a c e a s t ă g e n tile ţ e încît a p r o a p e
c ă îi iertă de s c op er ir ea d i n p ă du re ; şi o n ă p ă di o dorin ţ ă cumplit ă
d e a le revedea imedia t p e cele d o u ă fiin ţ e p e c a r e l e i u b e a c e l m a i
m u l t , d u p ă P a u l . Îş i petrecu toată s eara scriindu - le c a să le gr ă be as c ă
sosirea.
Îşi a n u n ţar ă venirea p e 2 0 mai. Er a atunci în 7 ale lunii. Îi aştepta cu
o nerăbdare crescîndă, ca şi cum ar fi
s i m ţit, dincolo, d e dragos tea ei filială , o nevoie n o u ă , să -şi atingă
inima de inimi cinstite, să vorbească cu sufletul deschis unor
oameni curaţi, străini de orice mişelie, ale c ă ror v i a ţ ă , fapte,
g în du ri , d o r i n ţ e f us e s e r ă t o t d e a u n a drepte.
Îşi s i m ţ e a a c u m c o n ş t i i n ţ a î n d e p ă rtat ă d e t o a t e a c e s t e conştiinţe
clătinate; deşi învăţase să se prefacă, deşi o p r i m e a p e c o n t e s ă c u
m î i n i l e î nt in s e şi z î m b e t u l p e b u z e , simţea crescînd în ea,
învăluind-o, senzaţia de gol, de dis pre ţ p en tr u o a m e n i .
Î n fiecare zi, bîrfele c a r e c ir cu la u p r i n ţ inut îi să d e a u î n suflet u n
dis pre ţ şi m a i m a r e , u n de zg us t şi m a i a d î n c fa ţ ă d e o a m e n i . F a t a
familiei C o u i l l a r d „ t o c m a i n ă s c us e şi că să toria trebuia s ă se fac ă în
curînd. Servitoarea familiei M a r t i n , o fată fă ră p ă rin ţ i, e r a
în s ă rcinat ă ; o v ă d u v ă , o femeie şchioapă şi hidoasă, pe care toţi o
numeau La C r ot te 2, atît e r a d e m u r d a r ă , er a şi e a îns ă rcinat ă .
Î n f i e c a r e m o m e n t af la i d e s p r e v r e o n o u ă s a r c i n ă s a u vreo n o u ă
p o z n ă a unei fete, a vreunei ţ ă ră nci m ă ritate şi m a m ă d e famili e, ori a
v r e u n u i f e r m i e r res pectat ş i bo ga t. ' P r i m ă v a r a a c e e a a r z î n d ă p ă r e a c ă
f a c e s ă r e n a s c ă s e v a în oameni ca şi în plante.
Iar Jeanne, ale cărei simţuri stinse nu mai vibrau, a că rei inim ă
zdrobită şi suflet sentimental p ă reau c ă nu ma i e l e s în t m i ş c a t e d e
a d i e r i l e c ă l d u ţ e şi f e c u n d e , c a r e v i s a , exaltată fă ră dorinţ e, pasionat ă
de gînduri şi desprinsă de poftele trupeşti, se mira, plină de o
scîrbă care se t r a n s f o r m a î n u r ă , d e a ce as t ă animalit ate.

2 crotte (fr.) – balegă .

141
O viaţă
Î m p e r e c h e r e a f ii n ţ e l o r o r e v o l t a a c u m c a u n l u c r u î m p o t r i v a
naturii, şi d a c ă o u r a p e G il be rt e, e r a n u p e n tru c ă îi l u a s e s o ţ ul, c i
p e n t r u c ă s e p r ă b u ş i s e ş i e a î n mlaştina aceea universală.
Gilberte nu era din soiul oa- m e n i l o r primitivi la care instinctele
rele d o m i n ă . C u m p u t u s e s ă s e a b a n d o n e z e ş i e a c a ac eş ti o a m e n i ?
Chiar în ziua în care îi aştepta pe părinţii ei, Julien îi trezi din nou
dezgustul povestindu-i cu veselie, ca pe un lucru firesc şi
caraghios, că brutarul auzise în ajun un zgomot şi, cum nu era zi
de copt, crezuse să găsească î n ă u n t r u o p is ic ă v a g a b o a n d ă , şi c î n d
c o l o d ă d u s e p e s t e nevas t ă -s a „care n u c oc ea pîine”. Julien a d ă u g ă :
- B r u t a r u l a î n c h i s g u r a c u p t o r u l u i , e r a u cît p e c e s ă s e sufoce
înăuntru. Băiatul cel mai mic, care o văzuse pe maică-sa intrînd
acolo cu potcovarul; a chemat repede vecinii.
Şi rîse, zicînd mai departe:
- N e d a u să m î n c ă m pîine c u dragoste, ş mecherii. A s ta -i a d e v ă rată
p ov es te d e L a F ontaine!
Jeanne nu se mai atinse de pîine de atunci,
Cînd diligenta se opri lîngă trepte şi figura fericită a baronului
apăru la geam, în sufletul şi în inima tinerei femei se răscoli o
emoţie adîncă, o pornire de tandreţe c u m n u m a i s i m ţise pîn ă atunci.
Dar rămase încremenită, gata să cadă, cînd îşi văzu mama.
Baroana, în acele şase luni de iarnă, îmbătrînise cu zece ani.
Obrajii ei enormi, căzuţi, se înroşiseră de parc ă erau u m p l u ţi c u
sînge; ochii îi p ă reau fă ră via ţ ă , şi n u s e p u t e a m i ş c a d e c î t sprijini t ă
d i n a m î n d o u ă p ă r ţ ile; respiraţia ei înceată-se făcuse şuierătoare
şi atît de g r e o a i e încît s t în d lî ng ă e a s i m ţ eai c ă te c u p r i n d e o m i l ă
stânjenitoare.
B a r o n u l , v ă z î n d - o î n f ie ca re zi, n u -şi d ă d u s e s e a m a d e a ce as t ă
p r ă buş ire, şi c î n d e a s e p l î n g e a d e s u f o c ă rile neîncetat e, d e
î n g r e u n a r e a e i c r e s c î n d ă , el îi ră s p u n d e a :
- N u -i a d e v ă rat, d r a g a m e a , a ş a ai fos t în to td ea u n a !

142
Guy de Maupassant
J e a n n e , d u p ă c e -i c o n d u s e î n c a m e r e l e lor, s e retras e la ea ca să
plîngă ră scolită , pierdută . A p oi se duse să -l caute pe tată l ei şi i se
arunc ă la piept, c u ochii plini d e lacrimi:
- Cît de mult s-a schimbat mama! Ce are, papa, ce are? El ră m a s e
surprins şi-i ră spuns e:
- Crezi tu? Ce idee! Ei aş! Eu, care am stat mereu în preajma ei,
îţi s pu n c ă n u o g ă sesc m a i ră u ca altă dată .
Seara, Julien îi spuse Jeannei:
- M a m a ta arată foarte ră u. C r e d c ă n -o m a i du ce mult. Şi c u m J eanne
izbucnise în plîns, el se s u p ă ră :
- H aide, n -a m zis că -i pierdut ă . T ot de au na faci din ţintar a r m ă sar. S - a
s c h i m b a t , atîta tot, e n o r m a l la vîrs ta ei.
După opt zile, Jeanne nu se mai gîndea la asta, obiş- nu it ă c u n o u a
î nf ă ţ iş ar e a m a m e i ei, p o a t e a s c u n z î n d u - şi temerile, aşa cum
ascunzi, cum arunci totdeauna, dintr- u n fel d e instinct e go is t,
d i n n e v o i a fireas c ă d e c a l m sufletesc, îndoielile şi grijile
a m e n i n ţ ă toare.
N e p u t î n d s ă m a i m e a r g ă , b a r o a n a n u m a i i e ş e a d e c î t o j u m ă tate d e
o r ă în fiecare zi. C î n d m e r g e a o s ingur ă dat ă pîn ă la c a p ă tul aleii „ei”
n u putea s ă s e m a i m iş te deloc şi cerea să se aşeze pe banca ei.
Şi cînd se simţea neputincioas ă să facă m ă car atît, spunea:
- S ă n e oprim, hipertrofia m e a îm i taie picioarele astă zi.
Nu mai rîdea deloc, zîmbea doar la lucrurile care i-ar fi stîrnit
hohote anul trecut. Dar cum vederea îi rămăsese bună , stă t e a zile
întregi recitind „Corine” sau
„ M e d i t a ţ iile”, lui L a m a r t i n e , a p o i c e r e a s ă i s e a d u c ă sertarul c u
„amintiri”. R ă sturnîndu - şi p e g e n u n c h i scri- sorile vechi dragi
inimii ei punea înapoi, una cîte una, „relicvele” ei, d u p ă ce s e uita
din nou, z ă b ov in d la fiecare. Şi cînd era singură, complet singură, le
săruta pe unele dintre ele, a ş a c u m s ă r u ţ i, fă ră s ă ştie n i m e n i ,
p ă rul morţilor pe care i-ai iubit. Cîteodată, intrînd pe
n e a ş t e p t a t e , J e a n n e o g ă s e a p l î n g î n d , p l î n g î n d c u la c r i m i triste, şi o
întreba:
- C e ai, m a m ă ?

143
O viaţă
Iar ba ro an a, d u p ă u n l u n g suspin, r ă s p u n d e a :
- „Relicvele” mele m -au fă cut să plîng. R ă scolesc lucruri care au fost
atît de frumoase şi s-au sfîrşit! Şi apoi în ele întîlnesc oameni la
care nu mă mai gîndesc deloc, şi-i r eg ă s es c dintr -o dată . P a r c ă îi
v ă d, îi au d, şi asta î m i fa ce ne s p us d e ră u. O să vezi şi tu c u m e, m a i
tîrziu.
Cînd baronul apărea într-unui din aceste momente de
melancolie, şoptea:
- J e a n n e , d r a g a m e a , as cult ă -m ă , a r d e - ţi toate scri- sorile, cele
de la mama ta, de la mine, toate-toate. Nu e n i m i c m a i g r o a z n i c
d e c î t s ă - ţ i a m i n t e ş t i t i n e r e ţ e a a t u n c i cînd eşti b ă trîn.
D a r J e a n n e îşi p ă s tra ş i e a c o r e s p o n d e n ţ a, îşi p r e g ă t e a „Cutia cu
relicve”, se supunea, deşi nu semăna deloc cu mama ei, unui fel de
instinct ereditar de sentimentalism visă tor.
D u p ă cîteva zile, baronul plec ă pentru o afacere. Anotimpul era
superb. Nopţile calde, spuzite de stele,
v e n e a u d u p ă s e ri le liniştite, s e r i l e s e n i n e d u p ă zi le l e l u m i n o a s e ,
z il el e l u m i n o a s e d u p ă ră s ă rituri l i m p e z i . B a - roana se mişca mai
uşor, iar Jeanne, uitînd aproape cu totul iubirile lui Julien şi
perfidia Gilbertei, s e s i m ţ ea chiar fericită . C î m p i a întreag ă era
înflorit ă şi p a r f u m a t ă , iar m a r e a v e ş n i c c a l m ă stră l u c e a s u b
l u m i n a s o a r e l u i d e d im in ea ţ a pîn ă seara.
Într-o d u p ă -amiaz ă J ea nn e îl lu ă p e P aul în bra ţe şi merse pe
cîmp. Se uita cînd la fiul ei, cînd la iarba presă rată c u flori d e -
a lungul drumului, î n v ă luită d e o tandre ţ e fă ră margini. Îşi să ruta
copilul în fiecare clipă , îl s t rî ng ea p ă t i m a ş ă î n b r a ţ e, a po i, atins ă d e
n u ş tiu c e miresme ale cîmpului, se simţea părăsită de puteri,
lă -sîndu-se în voia unei linişti nesfîrşite,
A p oi se gîndi la el, la viitorul lui. C u m o să fie? Uneori îl voia un om
mare, celebru, puternic. Alteori îl voia mai d e g r a b ă m o d e s t , s t î n d
a p r o a p e d e e a , d e v o tat, iubitor, c u b r a ţ e l e m e r e u d e s c h i s e p e n t r u
m a m a lui. C î n d îl i u b e a c u

144
Guy de Maupassant
inima ei egoistă de m a m ă , dorea să ră m î n ă fiul ei şi nimic altceva; c î n d
îl i u b e a c u m i n t e a ei p ă t i m a ş ă , r î v n e a să fie c in ev a în l u m e .
S e a ş e z ă p e m a r g i n e a u n u i ş a n ţ şi î n c e p u s ă -l pri - v e a s c ă .
P a r c ă - l v e d e a p e n t r u p r i m a o a r ă . S e m i r ă b r u s c c ă fiinţ a as ta m i c u ţ ă
v a fi m a r e , c ă o s ă m e a r g ă c u paş i h o t ă rîţ i, c ă o s ă -i c r e a s c ă b a r b ă şi
o s ă v o r b e a s c ă c u o v o c e puternic ă .
În depărtare cineva o striga. Jeanne înălţă capul. Era M a r i u s , c a r e
v e n e a î n g o a n ă s p r e e a . S e g î n d i c ă v e n i s e ci ne va în „vizit ă şi s e
ridic ă , n e m u l ţ u m i t ă c ă e tulburat ă d i n t r e b u r i l e ei. D a r p u ş t i u l a l e r g a
cît îl ţ in e a u p i c i o a r e l e şi, c î n d a j u n s e d es tu l d e a p r o a p e , strig ă :
- D o a m n ă , îi e tare ră u d o a m n e i b a r o a n e !
J e a n n e s i m ţ i c a o p i c ă tur ă d e a p ă a l u n e c î n d u - i p e şira spină rii. P lec ă
şi ea cu paşi mari, c u mintea n ă u cită .
Zări de departe oameni adunaţi sub platan. Se repezi într-acolo şi,
cum ei se dăduseră la o parte, o văzu pe mama ei întinsă pe
pămînt, cu capul susţinut de două pe rn e. F a ţ a ei er a înnegrit ă c u
totul, ochii închişi, iar pieptul, care de douăzeci de ani gîfîia,
acum nu se mai miş ca. D o i c a îi lu ă tinerei f e m e i copilul din br a ţe şi-l
d u s e d e acolo.
Jeanne, ră tă cită , întrebă :
- C e s -a în tî mp l a t? C u m a c ă z ut ? S ă m e a r g ă cin e v a s ă
caute doctorul!
Î nt or cî nd u - se, îl z ă ri p e preot, c a r e aflas e c in e ştie c u m . El îşi oferi
serviciile, umblînd gră bit şi ridicîndu-şi mînecile sutanei. D a r frec ţiile
c u o ţet, c u a p ă d e colonie, ră m a s e r ă fă ră rezultat.
- A r trebui s-o dezbr ă că m şi s-o culc ă m , zise preotul. E r a u a d u n a ţ i
a c o l o fe rm ie ru l J o s e p h C ou il la rd , m o ş
Simon şi Ludivine. Ajutaţi de abate, încercară s-o ia în braţe pe
baroană, dar cînd o ridicară,* capul îi căzu pe spate, rochia de
care o ţineau se rupse, atît era de greu

145
O viaţă
s ă îi ridici trupul e n o r m . A t u n c i J e a n n e î n c e p u s ă ţ ip e d e groaz ă .
P us er ă la loc p e p ă mînt trupul greoi şi moale.
T re bu ir ă să a d u c ă u n fotoliu d i n s alon; abia d u p ă c e o aşezară în el o
putură mişca de acolo, în sfîrşit. Urcară p a s c u p a s treptele, a p o i
s cara; c u m a j u n s e r ă în c a m e r ă o î n t i n s e r ă p e p a t . B u c ă tă r e a s a s e
c h i n u i a s ă - i s c o a t ă hainele, c în d sosi la ţa n c v ă d u v a D e n t u , venit ă şi
ea, c a şi preotul, „de parcă ar fi simţit moartea”, cum spuneau
servitorii.
Joseph Couillard plecase în galop ca să-i dea de veste d o c t o r u l u i ; şi
c u m p r e o t u l e r a g a t a s ă p l e c e d u p ă î m p ă r- tă şanie, îngrijitoarea îi
şopti la ureche:
- N u m a i b a t e ţ i d r u m u l , p ă rinte, e p e d u c ă ... Ş t i u e u c e
spun.
J e a n n e , î n n e b u n i t ă , s e r u g a , n u ş tia c e s ă m a i f a c ă , c e să încerce,
cum s-o salveze. Preotul,.pentru orice even- tualitate, o î m p ă rtă şi.
T i m p d e d o u ă ore aşteptar ă lîngă corpul acela în vine ţ it şi fă ră viaţă .
C ă zută în genunchi, Jeanne suspina, ră vă şită d e s p a i m ă şi d e durere.
Cînd se deschisese uşa şi apăru medicul, i se păru că v e d e i n t r î n d
s a l v a r e a , c o n s o l a r e a , s p e r a n ţ a şi s e r e p e z i la el, b o l b o r o s i n d tot c e
ştia d e s p r e a c c i d e n t :
- S e p l i m b a c a d e obicei... e r a bine... c hi ar foarte b i n e … mîncase
supă de carne şi două ouă la dejun… a căzut dintr -o dată ... s-a fă cut
n e a g r ă c u m o v e d e ţ i..., n u s -a m a i m i ş c a t … a m î n c e r c a t t o t u l c a s - o
f a c e m s ă -ş i r e v i n ă ... totul...
T ă cu, v ă zî nd dintr- o dată u n s e m n al îngrijitoarei c ă tre do ct or ,
î n s e m n î n d c a totul s e sfîrşise, f ă ră pu ti n ţ ă d e s alvare. A t u n c i ,
r e f u z î n d s ă c r e a d ă , îl întreb ă neli niştit ă , r e p e t î n d :
- E grav? C rede ţi că e grav? El spuse pînă la urm ă :
- M ă t e m c ă s-a... c ă s -a sfîrşit. C ur aj , v ă trebuie m u l t cur aj!

146
Guy de Maupassant
Şi Jeanne, deschizînd braţele, se aruncă peste trupul
m a m e i ei.
Julien s e întors es e a c a s ă . R ă m a s e uluit, vizibil sur prins, fără vreun
strigăt de durere sau de disperare, luat prea p e n e a ş t e p t a t e , p r e a
r e p e d e , c a s ă îşi î n c r o p e a s c ă f a ţ a şi at it ud in e a c a r e tr eb ui au . Ş o p t i :
- M ă aşteptam, s i m ţis em e u că n u m a i are mult. A p o i îşi scoase
batista, îşi şterse ochii, îngenunche, îşi făcu s e m n u l crucii,
m u r m u r ă c ev a şi ridicîndu - se, v ru s-o ridice şi p e J e a n n e . D a r e a
s tr în ge a c a d a v r u l d i n to at e puterile ş i îl să ruta, a p r o a p e c ul ca t ă
p es te el. T r e b u i r ă s-o ia d e a co lo , er a c a n e b u n ă .
O lă sară să s e întoarc ă pes te o or ă . N u m a i a v e a nici o speranţă.
Interiorul era aranjat ca pentru o cameră m o r t u a r ă . Julien şi
preotul stă teau d e v o r b ă în ş oapt ă l î n g ă o f e r e a s t r ă . V ă d u v a
Dentu, aşezat ă confortabil
într-u n fotoliu, obiş nuit ă fiind c u privegherea şi
simţindu-se ca la ea acasă într-un loc unde a intrat m oa rt ea ,
p ă rea c ă a ţipise deja.
S e lă să noaptea. P re ot ul ve ni în întîmpin area J ea nn ei , îi
lu ă mîinile, o î m b ă rb ă ta, r ev ă rsînd peste i n i m a ei
nemîngîiat ă valul consolă rilor p r e o ţ eşti. Vorbi d e
răposată, o slăvi în cuvinte bisericeşti şi, trist, cu acea tris te ţ e
p r e f ă c u t ă a p r e o ţ ilor, p e n t r u c a r e m o r ţ ii s î nt b i n e v e n i ţ i, s e oferi
s ă p e t r e a c ă n o a p t e a r u g î n d u - s e lî ng ă c a p u l b a r oa ne i.
D a r J e a n n e , p r i n t r e h o h o t e d e p lî ns , s e î m p o t r i v i , V o i a să fie
singură, complet singură în noaptea aceea de ră m a s -bun. Julien
veni lîngă ea:
- N u s e poate, stă m am în do i.
Ea făcea „nu” din cap, neputînd să spună mai mult.
Pînă la urmă izbuti:
- E m a m a m e a , m a m a m e a . V r e a u s -o v e g h e z s in g u r ă . Doctorul
murmură:
- L ă s a ţ i-o s ă f a c ă c u m v r e a e a , î n g r i j i t o a r e a p o a t e s ă
s te a în c a m e r a d e ală turi.

147
O viaţă
Preotul şi Julien fură de acord, gîndindu-se fiecare la s o m n u l lui.
A p o i ab at el e P i c o t î n g e n u n c h e l a rîndul lui, s e rugă , se ridică şi ieşi
zicînd:
- Era o sfîntă! pe tonul pe care zicea „Dominus
Vobiscum”.
A tunci vicontele, cu vocea lui obişnuită , întrebă : - N u mergi să iei
ceva?
J e a n n e n u ră s p u n s e , ni ci n u b ă g a s e d e s e a m ă c ă -i
vorbise ei. El zise iar:
- A r fi mai bine poate să m ă nînci ceva, să nu -ţi fie ră u. E a îi ră s puns e c u
u n aer ră tă cit:
- Trimite imedia t d u p ă tata.
Julien ieşi ca să trimită u n c ă lă reţ la Ro ue n. E a ră m a s e scufundată
într-un fel de durere mută, ca şi cum ar fi a ş t ep ta t o r a u l t i m e i
î n t r e v e d e r i c u m a m a ei c a s ă d e a frîu liber disper ă rii şi regretelor.
Întunericul n ă p ă d is e c a m e r a î n v e ş m î n t î n d - o p e m o a r tă în v a l u r i d e
b e z n ă . V ă d u v a D e n t u î n c e p u s ă u m b l e ici şi colo, cu pasul ei uşor,
căutînd şi punînd la loc obiecte n e v ă z u t e , c u m i ş c ă ri tă c u t e d e
i n f i r m i e r ă . A p o i a p r i n s e d o u ă l u m i n ă ri p e c a r e l e p u s e î n c e t i ş o r
p e m a s a d e n o a p t e d e la c a p ă tul patului, ac op er it ă c u u n ş ervet alb.
J e a n n e p ă r e a c ă n u v e d e , n u s i m t e , n u î n ţ e l e g e ; n i m i c . Aş tepta s ă
ră m î n ă singur ă . Julien s e întoarse; m î n c a s e deja şi o întrebă iar:
- N u vrei să guşti nimic?
E a îi ră s p un s e „ n u ” dînd din cap.
El s e aşez ă , c u o figură m a i m ul t res emnat ă decît tristă ,
şi tă cu.
S tă te au a ş a to ţ i trei, d e p ă rta ţi u n u l d e altul, fă ră s ă s e mişte de pe
scaunele lor. Cîteodată, îngrijitoarea, care a d o r m e a , s f or ă ia p u ţ in,
apoi.. s e trezea b rus c.
Pînă la u r m ă Julien se ridică şi, apropiindu -se de Jeanne, o întrebă :
- Vrei să rămîi singură acum?
E a îi luă mîna, într-o mişcare involuntar ă :

148
Guy de Maupassant
- Da, da, lasă -m ă .
O să rută pe frunte şi îi şopti:
- O să vin să te vă d din cînd în cînd.
Ieşi î mp re un ă c u v ă d u v a D entu, caro îşi împins e fo toliul în camera de
alături. Jeanne închise-uşa, apoi deschise larg toate ferestrele,
Primi în plin obraz mîngîierea c ă l d u ţ ă a u n e i seri v e n i n d d u p ă o
zi d e cosit. F i n u l d e p e pajişte, c os it în u r m ă c u p u ţ in, stă tea c ul ca t
s u b clarul d e lună.
A ce as t ă s enza ţie dulce îi fă c u ră u, o lovi ca o ironie. S e întoarse lîngă
pat, luă una dintre mîinile reci, fă ră viaţ ă , şi începu să se uite la mama
ei. Nu mai era umflată ca în m o m e n t u l crizei p ă rea c ă d o a r m e ,
m a i , liniştit decît o fă cus e vreodat ă . F lac ă ra palid ă a l u m i n ă rilor,
miş cat ă d e vînt, făcea umbrele să-i joace pe faţă, o făceau vie, de
parc ă s-ar fi mişcat.
Jeanne o privea ţintă, şi din adîncul copilăriei ei
îndep ă rtate îi venir ă în minte o m u l ţi m e de amintiri.
Îşi amintea vizitele mamei ei la mînăstire, la vorbitor, felul în care -i
întindea p u n g a d e hîrtie plin ă c u pr ă jituri, o mulţime de detalii
mărunte, de fapte neînsemnate, de m i c i ges turi d e duioş ie,
c uv in te l e, i n t o n a ţ iile, m i ş c ă rile ei o b i ş n u i t e , c u t e l e p e c a r e le
f ă « e a la o c h i c î n d rî de a, suspinul ei de uşurare cînd se aşeza
undeva.
S t ă tea a c o l o , u it în du - s e m e r e u şi r e p e t î n d într -u n fel d e aiurare „A
murit!”, şi toată grozăvenia acestui cuvînt îi apă ru în faţă.
Femeia aceea culcată acolo, mama, mămica, doamna Adelaide,
murise? Nu se va mai ridica niciodată, nu va m a i v o r b i , n u v a m a i
r î d e , n u v a m a i l u a n i c i o d a t ă m a s a c u ei, a ş e z a t ă î n f a ţ a b a r o n u l u i ,
n u v a m a i s p u n e „ B u n ă d i m i n e a ţ a, Jeanette!”. E r a m o a r t ă !
O să -i bată în cuie sicriul, o s-o d u c ă în p ă m î n t şi gata, n i m e n i n -o s - o
m a i v a d ă . C u m o s ă s e p o a t ă as ta ? C u m ? N - o să m a i aib ă m a m ă ?
A c e a s t ă figur ă d r a g ă , atît d e familiar ă , v ă zută d e cînd deschizi p ri ma
dat ă ochii, iubită

149
O viaţă
d e c î n d îţ i d e s c h i z i b r a ţ ele, a c e s t f l u v i u d e d r a g o s t e , aceast ă
fiinţ ă unic ă , m a m a , m a i important ă în suflet decît t oa te c el el a l te fiin ţ e,
n u m a i er a. J e a n n e i îi m a i ră m î n e a u cîteva ore ca să se uite la
chipul ei, la acest chip î n c r e m e n i t ş i fă r ă g î n d u r i , ş i a p o i n i m i c ,
n i m i c , n u m a i o amintire.
S e pr ă buşi în g e n u n c h i într-o criză c um pl it ă d e dis- perare. Cu
mîinile încleştate pe cearşafurile pe care le ră s u c e a , c u g u r a
î n f u n d a t ă î n c u v e r t u r i l e p a t u l u i , ţ i p a c u un glas sfîşietor:
- M a m ă , biata m e a m a m ă , m a m ă !
A p o i , s i m ţ i n d c ă î n n e b u n e ş t e , c a şi î n n o a p t e a a c e e a î n care fugis e
prin z ă p a d ă , s e ridic ă şi alerg ă la fereastr ă c a să s e ră c o r e a s c ă , s ă
res pire ae ru l p r o a s p ă t ca re n u v e n e a d e la a c e l pat, d e la m o a r t ă .
P a j i ş t e a c o s i t ă , c o p a c i i , c î m p i a , m a r e a î n d e p ă rtat ă , toate se
odihneau într-o pace deplină, adormite sub far- mecul tandru al
lunii. Ceva din împăcarea aceea liniş- ti to ar e o p ă t r u n s e p e
J e a n n e , ş i e a î n c e p u s ă p l î n g ă domol.
A p o i s e întoarse lîngă pat şi s e aş ez ă , luînd între mîinile
ei m î n a m a m e i , c a şi c u m ar fi v e g h e a t -o c a p e o b o l n a v ă . O g î z ă
m a r e i nt ra s e , a t r a s ă d e l u m i n a l u m i n ă rilor. S e
i z b e a d e ziduri e a o m i n g e , z b u r a d e la u n c a p ă t la altul al c a m e r e i .
J e a n n e , dis trat ă d e z b o r u l e i s o n o r , ri di c ă o c h i i ca s-o vadă, dar nu-
i zărea decît umbra mişcătoare pe albul tavanului.
Apoi n-o mai auzi. Atunci remarcă tic-tacul liniştit al pendulei şi
un alt zgomot mic, de fapt un foşnet abia auzit. E r a c ea s u l m a m e i
ei, c a r e c o n t i n u a s ă m e a r g ă , uitat î n r o c h i a a r u n c a t ă p e u n s c a u n la
p i c i o a r e l e pa tu lu i. D i n - tr-o dată, gîndul la moartă şi la jucăria
aceea mecanică neoprită deloc, ră suci o durere as cu ţită în inima
Jeannei.
Se uită la ceas. Era de-abia zece şi jumătate. O cu- prinse o
teamă groaznică de noaptea pe care o avea în faţă.

150
Guy de Maupassant
Îi veneau în minte alte amintiri: cele ale propriei ei v i e ţ i,
R o s a l i e , G i l b e r t e , a m a r e l e d e z a m ă giri a l e i n i m i i ei. D e c i totul n u
era decît m u r d ă rie, tristeţ e, nefericire şi moarte. Totul înşela,
totul minţea, totul te făcea să te doară şi să plîngi. U nd e să cauţi
puţină odihnă şi bucurie? într-o altă via ţ ă , fă ră îndoial ă , c în d sufletul
v a fi eliberat d e încerc ă rile p ă mînteşti. Sufletul! î nc ep u s ă vis eze
la taina aceea nepătrunsă, aruncîndu-se dintr-o dată în
convingeri poetice, pe care alte ipoteze, nu mai puţin vagi, le
ră s t ur na u p e d at ă . A ş a d a r , u n d e er a a c u m sufletul m a m e i e i ?
S u f l e t u l a c e l u i c o r p n e m i ş c a t ş i î n g h e ţ a t ? Foarte departe,
poate. Undeva în spaţiu, dar unde? Dispă ru ca o pasă re nevă zută
scă pată din colivie?
Era chemat la Dumnezeu? sau era risipit la voia î n t î m p l ă rii,
î n c r e a ţ ii n o i , a m e s t e c a t c u g e r m e n i i g a t a s ă izbucneas c ă ?
Poate era aproape de ea? în camera aceea, în jurul c ă rnii
a c e l e i a n e î n s u f l e ţ ite p e c a r e o p ă r ă s is e! Ş i d i n tr- o d a t ă , J e a n n e i i s e
p ă r u c ă s i m t e o a d i e r e c a r e o atins e, c a un contact cu un spirit.
Se înfricoşa, cu o spaimă îngrozitoare, atît d e puternic ă încît nici
n u îndr ă z n e a să s e mişte, să respire sau să se întoarcă şi să
privească în u r m a ei. I n i m a îi b ă tea c u dis perare.
F ă ră veste gîza nev ă zută îşi. luă iar zborul şi începu din n o u s ă s e
i z b e a s c ă d e p e r e ţ i, c î n d d e u n u l , c î n d d e altul. J e a n n e s i m ţ i u n fior
d in creştet p î n ă -n tă lpi, apoi, liniştită dintr-o dată r ec un os cî nd bîzîitul
fiinţ ei înaripate, s e ridic ă ş i s e î n t o a r s e , O c h i i îi c ă z u r ă p e s c r i n u l
c u c a p e t e d e sfinx, unde erau „relicvele”.
O i d e e m i ş c ă t o a r e , n e a ş t e p t a t ă , îi t r e c u p r i n m i n t e : s ă citească, în
această ultimă veghe, ca pe o carte de ru- g ă ciuni, scrisorile vechi,
dragi moartei. I s e p ă ru c ă are d e îndeplinit o datorie delicată şi
sfîntă, ceva cu adevărat filial, care 6 să -i facă plă cere m a m e i ei p e
l u m e a cealaltă .
Era corespondenţa de cine ştie cînd a bunicei şi bu-
nicului ei, p e c a r e n u -i c u n o s c u s e . V o i a s ă le întind ă

151
O viaţă
b r a ţ el e p e d e a s u p r a c o r p u l u i fiicei lor, s ă m e a r g ă s p r e ei în a c e a
n oa pt e f u n e b r ă , d e p ar c ă ar fi suferit şi ei, să fac ă un fel de lanţ
tainic de iubire între cei morţi de demult, c e a c a r e d i s p ă r u s e d e
c u r î n d ş i e a î n s ă şi, c a r e m a i e r a î n viaţă.
S e ridică , coborî tă blia scrinului şi luă din sertarul d o jos z e c e
p a c h e ţ ele d e hîrtie î n g ă lbenit ă , le ga te c u gri jă , p u s e unul lîngă altul.
L e ră s turn ă p e pat, între b r a ţele baroanei, într- u n fel d e r a f i n a m e n t
s entiment al, şi î n c e p u s ă le citeasc ă .
Erau epistole din acelea vechi pe care le găseşti în s c r i n u r i l e
b ă t r î n e d i n f a m i l i e , e p i s t o l e d i n a c e l e a c a r e a u parfumul secolului
trecut.
Prima începea cu „Draga mea”, alta cu „Frumoasa mea nepoat ă ”,
apoi erau „ M i c u ţ o drag ă ”, „Mititico”, „F ata m e a adorat ă ”, a po i
„ Co pi l ă dr ag ă ”, „ D r a g a m e a A delaide”, „Fata mea dragă”, după
cum erau scrise, pentru fetiţă, pentru tîn ă ra fată , iar m a i tîrziu pe nt ru
tînă ra femeie.
T oa te er au pline d e duioşii p ă timaş e şi copil ă reşti, miile de fleacuri
intime, acele mari şi simple evenimente de fa mi li e , atît d e
n e î n s e m n a t e p e n t r u ceila l ţ i: „ T a t a a r e g r i p ă , b u n a H o r t e n s e s -
a fript l a d e g e t , m o t a n u l Croquerat a murit; am tăiat bradul
din dreapta barierei; mama şi-a pierdut cartea de rugăciuni cînd
venea de la biserică , crede că i-a furat-o cineva.”
S e v o r b e a î n a c e l e s c ri s o ri d e o a m e n i n e c u n o s c u ţ i Jeannei,
despre care-şi amintea doar numele auzite cîndva, în copilă rie.
Se înduioşa la aceste amănunte care i se păreau nişte revelaţii, ca
şi cum ar fi intrat dintr-o dată în întreaga viaţ ă trecută , tă inuită , a
inimii m a m e i ei. S e uita la corpul zăcînd şi brusc începu să
citească cu voce tare, să citească pentru moartă, ca şi cum ar
fi vrut s-o în- veselească, s-o mîngîie. Şi cadavrul nemişcat
părea fe- ricit.

152
Guy de Maupassant

Jeanne arunca una cîte una scrisorile la picioarele patului; se

gîndi că ar trebui să le pună în sicriu, ca pe nişte flori.
D e s f ă c u u n alt p a c h e t . E r a u n s cris n o u . Ci ti î n c e p u t u l : „ N u m ă pot
lipsi d e mîngîierile tale. T e iubes c nebuneş te”. Nimic altceva, nici un
nume.
Î n t o a r s e s c r i s o a r e a p e p a r t e a cealalt ă , fă ră s ă î n ţ e - leagă. Adresa
era clară: „Doamnei baroane Le Perthuis Des Vauds”.
Atunci o deschise pe următoarea: „Vino în seara asta, îndat ă c e el
p l e a c ă . O să a v e m o o r ă întreag ă . T e a do r” . În alta: „Am petrecut o
noapte de delir dorindu-te în van. Aveam trupul tău în braţele
mele, gura sub gura mea, ochii tă i într-ai m e i . S i m ţ e a m c ă -m i ies
d i n m i n ţi d e furie g î n d i n d u - m ă c ă t o c m a i î n c l i p a a c e e a t u d o r m e a i
al ă turi d e el, c ă te p o a t e a v e a c î n d a r e chef...”.
J eanne, n ă ucită , n u pricepea deloc.
Ce erau toate acestea? Cui, pentru cine, de la cine erau
acele vorbe de dragoste?
C o n t i n u ă s ă citeas c ă , r e g ă s i n d neînceta t d e c l a r a ţ ii înflă c ă rate,
întîlniri c u sfaturi d e p r u d e n ţ ă , apoi d e fiecare dată, la sfîrşit, aceste
patru cuvinte: „Ai grijă, arde scrisoarea!”.
Î n sfîrşit d e s c h i s e u n bilet o b i ş n u i t , o s i m p l ă a c c e p t ar e la o invita ţ ie
la m a s ă , d a r c u a ce la ş i s cris şi s e m n a t „ P a u l d'Ennemare”, acela pe
care baronul îl numea, cînd mai v o r b e a d e el, „ B ă trînul m e u P a u l ”
ş i a c ă r ui s o ţ i e f u s e s e pr ie te na c e a m a i b u n ă a b a r o a n e i .
Atunci Jeanne fu cuprinsă de o bănuială care se transformă în
scurt timp în certitudine. Fusese amantul mamei ei.
Ş i p e d a t ă , n ă u ci t ă , a r u n c ă di nt r - o m i ş c a r e hîrtiile acelea
infame, ca şi cum ar fi aruncat de pe ea cine ştie ce gînganie
veninoasă, alergă la fereastră şi începu să plîng ă îngrozitor c u
strigă te in vo lu nt ar e ca re îi sfîşiau gîtul. A p o i s e f r î n s e t o a t ă , s e
lă s ă s ă c a d ă l î n g ă z i d şi,

153
O viaţă
a s c u n z î n d u -şi f a ţ a c a s ă n u i s e m a i a u d ă g e m e t e l e , plînse în
continuare prad ă unei disperă ri fă ră s e a m ă n.
P o a t e a r fi r ă m a s a ş a t o a t ă n o a p t e a , d a r u n z g o m o t d e p aş i î n
c a m e r a ală turat ă o fă c u s ă s ar ă în picioare. O a r e e r a tat ă l e i ? Ş i t o a t e
s c r i s o r i l e z ă c e a u î m p r ă ş tiate p e p a t şi pe podea! Ajungea să
deschidă una singură! Ştia el c e v a ?
S e r ep ez i şi, s trîngînd laolalt ă toate hîrtiile î n g ă lbenite, şi c e l e a l e
b u n i c i l o r , ş i c e l e a l e a m a n t u l u i , şi c e l e p e c a r e nu le deschisese
încă, şi cele care erau încă legate cu sfoar ă în sertarul scrinului, la
a r u n c ă gr ă m a d ă -în c ă m i n . L u ă u n a d i n l u m i n ă rile c a r e a r d e a u p e
m a s a d e n o a p t e ş i a pr op ie flac ă ra d e m o r m a n u l d e hîrtii. I z b u c n i o
p ă lă lă i e c a r e l u m i n ă c a m e r a , p a t u l şi c a d a v r u l , c u o l u m i n ă v i e şi
m i ş c ă toare, d e s e n î n d î n n e g r u p e p e r d e a u a a l b ă a p at ul ui profilul
tremur ă tor al feţei n e m i ş cate şi liniile corpului ur ia ş s u b p î n z a c e -l
acoperea.
C î n d în c ă m i n n u m a i ră m a s e decît u n p u m n d e c e n u ş ă , se întoarse
să se aşeze lîngă fereastra deschisă, ca şi c u m n -a r fi î n d r ă znit s ă
m a i r ă m î n ă a p r o a p e d e m o a r t ă . Î n c e p u d i n n o u s ă plîng ă c u faţ a
în mîini, g e m î n d d e d u r e r e , s u s p i n î n d d e d i s p e r a r e :
- O , biata m e a m a m ă ! O , biata m e a m a m ă !
O idee cumplită îi veni în minte: dacă mama ei nu e moartă, din
întâmplare, dacă e numai adormită într-un s o m n letargic, d a c ă dintr-
o dată s e ridică , vorbeşte?
Faptul că acum cunoştea secretul acela îngrozitor nu i-ar m i c ş o r a
d r a g o s t e a filială ? A r m a i s ă ruta -o e u aceleaş i b u z e pioas e? A r
îndr ă gi-o c u aceeaş i iubire sfîntă ? N u . N u s e m a i putea. Ş i aces t g î n d
îi sfîşie i n i m a .
N o a p t e a s e s ti ng ea ; stelele p ă leau, a p ă r ur ă zorii. L u n a coborît ă a v e a
s ă s e s c u f u n d e în m a r e a p e ca re o poleia.
J e a n n e îşi a m i n t i d e a c e a n o a p t e p e t r e c u t ă la fe reas tr ă , după sosirea
ei la Peuples. Cît era de departe, cum se s c h i m b a s e totul, cît d e
diferit v e d e a a c u m viitorul!

154
Guy de Maupassant
Cerul se făcu trandafiriu, de un trandafiriu vesel, în- dr ă gostit,
f e r m e c ă tor. E a privea, s urprins ă a c u m c a în faţ a u n u i lucru rar,
aceas t ă înflorire l u m i n o a s ă a zilei, î n t r e b î n d u -s e d a c ă e r a pos ibil c a
p e ac es t p ă m î n t u n d e s e ridicau a s e m e n e a r ă să rituri d e s oare s ă n u fie
nici bu cu ri e nici fericire.
Z g o m o t u l u n e i uş i o fă c u s ă tresar ă . E r a Julien. O
întrebă :
- Ei? N u eşti prea obosit ă ?
Fericită că nu mai era singură , ea îngă imă :
- Nu.
- A c u m d u -te să te odihneşti, zis e el.
J e a n n e îşi s ă rut ă î nc et m a m a , c u u n s ă rut lent, d u r er os şi rănit; apoi
se duse în camera ei. Ziua se scurgea cu acele triste evenimente
obişnuite cînd moare cineva. B a r o n u l a ju ns e s pre s ear ă . P lîns e
mult.
A doua zi avu loc înmormîntarea.
D u p ă c e -şi a p ă s ă u l t i m a o a r ă b u z e l e p e fr un te a î n - g h e ţ a t ă , d u p ă
c e o a r a n j a p e n t r u u l t i m a d a t ă ş i v ă z u si- criul bătut în cuie, Jeanne
se retrase. Trebuiau să vină invitaţii.
G i l b e r t e a j u n s e p r i m a ş i s e a r u n c ă s u s p i n î n d l a p i e p tul
prietenei ei.
S e v e d e a u p e fereas tr ă tră surile c a r e o c o l e a u gri lajul în t r a p u l calului.
V o c i l e r ă s u n a u p e c o r i d o r . F e m e i î n n e g r u i n t r a u cîte u n a î n c a m e r ă ,
f e m e i p e c a r e J e a n n e n u le m a i vă zuse niciodată .
Marchiza de Coutelier şi vicontesa de Briseville o
să rutară .
Îşi dădu brusc seama că în spatele ei se strecura mă- tuşa Lison. O
strînse în braţe cu duioşie, încît biata fată b ă trînă era cît pe ce să
leşine.
J u l i e n intr ă , î n m a r e d o l i u , e l e g a n t , af ec ta t, b u c u r o s d e lumea multă
care venise. Ii vorbi încet Jeannei ca să-i ceară un sfat. A d ă ug ă pe
u n ton confiden ţial:

155
O viaţă
- A venit toat ă nobilimea, o să fie foarte bine. Plec ă din n o u , s alutînd
g r a v d o a m n e l e . N u m a i m ă tuş a
Lison şi Gilberte ră mas er ă lîngă Jeanne cît se ţinu slujba d e
î n m o r m î n t a r e . C o n t e s a o s ă r ut a m e r e u , r e p e t î n d :
- D r a g a m e a ! B i a t a d e tine!
C î n d c o n t e l e d e F o u r v i l l e s e î n t o a r s e s -o c a u t e p e s o ţ ia
lui, plîngea şi el d e parc ă şi-ar fi pierdut propria m a m ă .
156
Guy de Maupassant

D u p ă a c e e a z i l e l e t r e c u r ă m o h o r î t e , z i l e tris te d i n tr - o c a s ă c a r e
p a r e g o a l ă p r i n a b s e n ţ a u n e i fiin ţ e d i n f a m i l i e d i s p ă rut ă p e n t r u
t o t d e a u n a , zilele î n ţ es at e c u s uf er in ţ e în p r e a j m a fiec ă rui o b i e c t p e
c a r e îl f o l o s e a c e l c a r e a mu ri t. În fiecare clip ă o amintire îţi a pa s ă
i n i m a şi te doare. Iată fotoliul lui, u m b r e l a lui ră m a s ă în ves tibul,
p a h a r u l lui p e c a r e s e r v i t o a r e a n u l-a strîns ! Ş i î n t o a t e c a m e r e l e
g ă s eşti lucruri lă sate: foarfeci, o m ă nuşă , volumul c u foile
î n v e c h i t e d e m î i n i l e lui î n ţ e p e n i t e , m i i l e d e n i m i c u r i c a r e capătă un
înţeles dureros pentru că îţi amintesc mii de întîmplări.
Vocea lui te urmăreşte, parcă o auzi; ai vrea să fugi unde vezi cu
ochii, să scapi de obsesia acelei case. Tre- b ui e îns ă să ră m î i p e n t r u
c ă ceilal ţ i ră m î n şi ei şi s u fer ă acolo.
Şi apoi, Jeanne era zdrobită amintindu-şi ce descope- rise. G î n d u l
a c e s t a o a p ă s a; i n i m a ei frîntă n u s e v i n d e c a . S i n g u r ă t at ea e i d e
a c u m c r e ş t e a o d a t ă c u a c e a t a i n ă cutremurătoare; ultima
încredere îi pierise odată cu ultima credinţă .
D u p ă cîtva t i m p ba ro nu l pl ec ă , s i m ţind n e v o i a să iasă , s ă s c h i m b e
a e r u l , s ă s c a p e d i n triste ţ e a a c e e a n e a g r ă î n care se scufunda pe zi
ce trecea. Casa aceea mare, care v e d e a d i n c î n d în c î n d c u m îi
d is pa re cîte u n u l d i n stă pîni, îşi reluă viaţa ei tă cută şi obişnuită .

157
O viaţă
Apoi Paul căzu la pat. Jeanne îşi ieşi din minţi, stătu d o u ă s p r e z e c e
zile fă ră s ă d o a r m ă şi a p r o a p e fă ră s ă m ă n î n c e . C o p i l u l s e
v i n d e c ă , d a r e a r ă m a s e î ng ro zi t ă d e ideea că el ar putea să moară.
Ce-ar face ea atunci? Ce s-ar întîmpla cu ea? Şi încetişor i se
strecură în suflet d o r i n ţ a d e -a m a i a v e a u n copil. Ş i i m e d i a t
î n c e p u s ă v i s e z e la asta, c u p r i n s ă c u totul d e v e c h e a ei d o r i n ţ ă d e a
v ed ea lingă ea d o u ă fiinţe mici, u n b ă iat şi o fată . D e v e n i a p r o a p e o
obsesie.
D a r d e la poves tea c u Ros alie tră ia de s p ă rţită d e J u lien. O apropiere
p ă rea impos ibil ă în situaţia în care s e g ă seau. Julien iubea pe alta, ea
o ştia; şi numai la gîndul că ar putea să-i suporte din nou
mîngîierile se cutremura de scîrbă .
S-ar fi resemnat pînă la urmă, atît de mult o macină d o r i n ţ a d e a fi
încă o dată m a m ă ; dar se întreba c u m ar putea reîncepe
î m b r ă ţ işă rile l o r ? M a i b i n e m u r e a d e u mi li n ţ ă decît s ă -l lase s ă
în ţeleag ă c e voia. E l p ă rea c ă n u s e m a i g î n d e ş t e l a e a .
Poate c-ar fi renunţat la ideea ei; dar în fiecare noapte visa o fată,
o vedea jucîndu-se cu Paul sub platan, şi uneori s im ţea u n fel de
imbold să se ridice şi să m ea rg ă în camera., s o ţului ei, fă ră să s pu n ă
nici u n cuvînt. D e d o u ă ori ajunse pînă la uşă; dar se întoarse
repede, cu inima b ă tîndu-i d e ruşine.
B a r o n u l p l e c a s e , b a r o a n a m u r i s e ; a c u m J e a n n e n u m a i avea pe
nimeni să se sfătuiască, nu avea cui să î n c r e d i n ţ e z e s e c r e t e l e
e i i n t i m e . S e h o t ă rî s ă s e d u c ă la abatele Picot şi să-i spună, sub
taina spovedaniei, pla- n u r i l e g r e u d e î n d e p l i n i t l a c a r e s e g î n d e a .
A j u n s e a -c o l o cînd el îşi citea cartea de rugăciuni în grădiniţa în
care s ă d i s e p o m i fructiferi. D u p ă c e v o r b i r ă cî te va m i n u t e d e u n a şi
d e alta, e a î ng ă i m ă , roşie toat ă :
- A ş vrea să m ă spovedesc, p ă rinte.
E l ră m a s e uluit, îşi potrivi ochelari i c a s -o v a d ă m a i
b i n e , şi s e p u s e p e rîs:

158
Guy de Maupassant
- Zic eu că nu prea aveţi mari păcate pe suflet. Ea se tulbură
imediat şi vorbi din nou:
- Nu, dar vreau să vă cer un sfat; un sfat aşa de... de penibil încît
nici nu îndră znesc s ă vi-l cer aşa.
E l îşi s c h i m b ă p e l o c f i g u r a lu i b i n e v o i t o a r e , l u î n d u - ş i
aerul sacerdotal.
- Ei bine, copila mea, te voi asculta în confesional. S ă
mergem.
D a r ea îl opri, nehot ă rîtă , reţinută dintr-o dată de u n fel de ruşine de a
vorbi despre acele lucruri cam jenante în liniştea pioas ă a unei
biserici goale.
- M a i b in e nu... p ă rinte... pot... pot... d a c ă vre ţ i... s ă v ă s p u n ai ci c e
m ă a d u c e l a d u m n e a v o a s t r ă . N e p u t e m a ş e z a aici p e b a n c ă .
M e r s e r ă într- a c o l o c u pa ş i î n c e ţ i. E a c ă u t a în m i n t e u n început, n u
ştia c e s ă s p u n ă m a i întîi. S e a ş e za r ă . A tu nc i, ca şi cum s-ar fi
spovedit, începu:
- P ă rinte... A p o i ş ov ă i, repet ă iar: P ă rinte... şi tă cu,
încurcat ă cu totul.
V ă zîndu -i stinghereala, el o încuraja;
- H a i , f a t a m e a , s -a r s p u n e c ă n u î n d r ă z ne ş t i, h ai , l as ă
frica.
E a se hotă rî, ca u n laş care intră în primejdie: - P ă rinte, a ş vrea să m a i
a m u n copil.
El n u ră spuns e, neîn ţ elegînd nimic. A t un ci e a îi e x plică ,
pierzîndu -şi cuvintele, încurcat ă :
- Sînt singură pe lume acum; tatăl şi soţul meu nu se înţeleg deloc,
mama a murit... şi... şi… Şopti tremurînd: A c u m cîteva zile era cît
p e ce să -m i pierd b ă iatul... C e s-ar fi întîmplat cu mine atunci?
T ă cu. Preotul, neîn ţelegînd, o privea:
- Haide, zi mai departe.
- A ş m a i vrea u n copil, repet ă ea.
Atunci el zîmbi, obişnuit cu glumele neruşinate ale ţ ă ranilor c ar e
n u s e sfiau în faţa lui, şi ră spuns e, d î n d şiret din cap:

159
O viaţă
- Bine, dar mi se pare că asta nu depinde decît de
dumneata.
E a ridică spre el ochii nevinova ţ i, apoi bîlbîi încurcată :
- Da... dar... ştiţi … d e cînd s -a î n t î m p l a t … c u b o n a a c e e a …
s o ţ ul m e u şi c u m i n e tră im... tră i m c o m p l e t despă rţiţi.
Î n v ă ţ at c u n e p ă s area şi c u obiceiurile ţ ă ranilor, p r e o tul fu uimit
auzind una ca asta; apoi dintr-o dată crezu că gh ic eş te a d e v ă rata
d o r i n ţ ă a tinerei f e m e i . O privi c u c o a d a o c h i u l u i , p l i n d e
b u n ă v o i n ţ ă ş i d e s i m p a t i e p e n t r u necazul ei:
- Da, înţeleg foarte bine. Ştiu că văduvia... te apasă. Eşti tînă ra,
să n ă toas ă . În sfîrşit, e natural, c u totul natural.
Începu din nou să zîmbească, furat de obiceiul lui de p o p ă d e la
ţară , şi o b ă tu uşurel p e m î n ă pe Jeanne:
- Sfînta S criptur ă în g ă d ui e asta, în g ă duie. D o r i n ţ ele trupeşti să nu
le ai decît în căsnicie. Eşti măritată, nu-i aşa? D o a r n -ai fă cut-o ca să
ai grija napilor!
L a rîndul ei, J e a n n e n u în ţeles e d e la î nc ep ut u n d e b ă t ea c u
s u b î n ţ el es ur il e lui; da r, d e î n d a t ă c e p r i c e p u , s e fă c u roşie, a p r o a p e
s ă -i d e a lacrimile d e ruşine.
- O ! p ă rinte, ce s p un e ţi? ce a ţi crezut? V ă jur... v ă jur...
Şi izbucni în plîns.
El ră m a s e surprins, şi s e gră bi s-o î m b u n e :
- H a i d e , n -a m v r u t s ă te s u p ă r. A m -g l u m i t u n pic, a s t a n u -i interzis
c î n d ai c u g e t u l curat. P o ţ i s ă c o n t e z i p e mine,”o să vorbesc e u cil
d o m n u l Julien.
E a n u ştia c e s ă m ă i s p u n ă . A r fi v r u t s ă r e f u z e a c u m această
intervenţie pe care o vedea nepotrivită şi pri- mejdioas ă , dar n u
îndră znea; plec ă repede, îng ă imînd:
- V ă mulţumesc, p ă rinte.
T r e c u r ă o p t zile. J e a n n e tră ia într - o n e l i n i ş t e p l i n ă d e
întrebă ri.
Într- o s ea r ă , la c in ă , Julien o privi înr -u n fel s p e cial, c u un zîmbet
aparte în colţul gurii, pe care i-l mai văzuse cînd lua în zeflemea
pe cineva. Avu chiar în ceea ce

160
Guy de Maupassant
priveşte u n fel d e galanterie a b i a s i m ţ it ironic ă . P e cî nd s e
p l i m b a u p e a l e e a b a r o a n e i , el îi s p u s e î nc et l a u r e c h e : - S e pare c ă
n e -a m î m p ă cat.
Ea nu răspunse nimic. Se uita în pămînt, la un fel de linie dreaptă
abia văzută acum, peste care crescuse i a r b a . E r a u r m a p i c i o r u l u i
m a m e i ei, c a r e s e ş t e r g e a c u m se şterge o amintire. Îşi simţi
sufletul chinuit, înecat de tristeţ e; s e s i m ţ i pi er du t ă , d e p a r t e d e toat ă
lumea.
Julien urmă :
- E u nici n u vreau altceva. M ă t e m e a m n u m a i c ă -ţi
displac.
Soarele apunea, aerul era călduţ. Pe Jeanne o năpădi nevoia de a
plînge, una din acele dorinţe de revărsare spre o inimă prietenă,
o sete de a îmbrăţişa pe cineva ş o p t i n d u - ţ i s u f e r i n ţ ele. U n h o h o t
i s e u r c ă în gît. Îşi deschise br a ţele şi c ă zu la pieptul lui Julien.
Şi plînse. Surprins, el se uita la părul ei, neputînd să v ad ă faţa
as cuns ă . S e gîndi c ă ea îl iubea încă şi o să rută p e creş tet, b i n e v o i t o r .
A poi se întoarseră în casă fă ră să spun ă un cuvînt. El o u r m ă în c a m e r a
ei şi-şi petrecur ă no ap te a î m p r e u n ă .
R e l a ţ iile l or î n c e p u r ă d i n n o u . E l le î n d e p l i n e a c a p e o datorie care
totuşi nu-i displăcea; ea le suporta ca pe o n e c e s i t a t e d e c a r e - i e r a
s c î r b ă ş i j e n ă , c u h o t ă r îr ea s ă le sfîrş easc ă pe nt ru t o t d e a u n a d e
îndat ă c e v a s i m ţ i iar c ă e însă rcinat a.
D a r îşi d ă d u s e a m a c u r î n d c ă m î n g î i e r i l e s o ţ u l u i ei n u mai erau ca
altădată. Erau poate mai rafinate, dar mai puţin complete. Se
purta cu ea ca un amant discret şi nu c a u n s o ţ fă ră grijă . E a s e
m i r ă , îl o b s e r v ă şi în ţ eles e n u p e s t e m u l t t i m p c ă t o a t e
î m b r ă ţ işă rile lui s e o p r e a u în ai nt e d e a o f e c u n d a .
A t u n c i , într-o n o a p t e , c u g u r a lipită d e g u r a lui, e a
murmură:
- D e c e n u m i te d a i p e d e -a- ntregul, c a înainte ? E l zise d e -a dreptul:

161
O viaţă
- La naiba! C a să , nu ră mîi însă rcinată . E a tresă ri:
- D e ce nu vrei încă un copil? Julien r ă m a s e blocat d e uimire:
- P o f t i m ? C e s p u i ? E ş t i n e b u n ă ? Î n c ă u n c o p i l ? A , n u , asta n u ! E
p r e a des tul u n u l c a să ţ ipe, s ă î nc ur ce p e toat ă lu me a şi să coste bani.
Înc ă u n copil! N u , m u l ţumes c!
E a îl strînse în b ra ţ e, îl să rută , îl î nv ă lui c u d ra gos tea ei
şi-i şopti:
- O , te r o g , fă -m ă s ă fiu m a m ă î n c ă o d a t ă . D a r el s e supă ră , jignit
parcă :
- Zău, nu eşti întreagă la minte. Scuteşte-mă de
pros tiile tale, te r og .
E a tă c u şi-şi p r o m i s e să d o b â n d e a s c ă p ri n şiretenie fericirea la
care visa. Încerc ă să -i prelungeas c ă să rută rile j u c â n d c o m e d i a u n e i
înfl ă c ă ră ri n e b u n e , î n c l e ş t î n d u - l c u b r a ţ ele î n ar do ri p r e f ă cute.
Î n c e r c ă toate şiretlicurile, d a r el ră m î n e a stă pîn p e sine şi n u s e pierdu
niciodat ă .
A tunci, m ă cinat ă din ce în ce d e dorin ţa ei înverş u nată , ajunsă la
capătul răbdării, gata de orice, se duse iar la ab at el e P i co t.
El tocmai îşi termina dejunul: era roşu la faţă, avînd întotdeauna
palpitaţii după ce mînca. Îndată ce o văzu intrînd, v r î n d s ă ştie m a i
r e p e d e rezultatul tratativelor lui, o întrebă :
- Ei?
H o t ă rîtă a cu m, fă ră nici o timiditate ruşinoas ă , ea îi ră s p u n s e p e
loc:
- S o ţul m e u n u m a i vrea u n copil.
Abatele se întoarse spre ea, arzînd de nerăbdare, gata s ă
ră s c o l e a s c ă p li n d e o cu ri oz it a t e d e p r e o t a c e s t e t ai ne intime care-i
plăceau atît de mult la spovedanie. O întrebă :
- C u m aş a?
Atunci, în ciuda tă riei ei, Jeanne se încurcă explicînd:
- C u m să spun... el... el n u vrea să m ă lase însă rcinată .

162
Guy de Maupassant
A b a t e l e î n ţ e l e s e , c u n o ş t e a a c e s t e l u c r u r i : ş i î n c e p u s -o tot întrebe,
c u a m ă n u n t e e x a c t e şi m i n u ţ i oa s e , c u o p o f t ă d e o m c a r e pos te ş t e.
A p o i stă t u p e g î n d u r i c î t e v a c l i p e şi, cu o voce liniştită, ca şi cum
ar fi vorbit despre recolta care mergea bine, îi hotărî un plan pe
care să-l urmeze p u n c t c u p un ct , bi ne alc ă tuit:
- N u p o ţ i să faci decît u n s i n g u r lucru, c op il a m e a , s ă -l faci să
creadă că ai rămas grea. El n-o să se mai stă pîneasc ă , şi tu o să
ră mîi cu adev ă rat.
E a se înroşi pîn ă în albul ochilor, dar gata să facă tot c e i s e s p u n e a ,
insist ă :
- Şi... dac ă nu m ă crede?
P re ot ul ştia el b i n e c u m s ă -i c o n d u c ă şi s ă -i d o m i n e p e
oameni. Spuse:
- Spune la toată lumea că eşti însărcinată; şi pînă la ur m ă o să te
creadă şi el.
Apoi adăugă, ca şi cum ar fi vrut să scape de acest
şiretlic:
- E dreptul tău, biserica nu acceptă raporturile între
b ă rbat şi f em ei e decît în s copul procre ă rii.
E a îi u r m ă sfatul viclean şi, cincisprezece zile m a i tîrziu;
îi spuse lui Julien că se crede însă rcinată . El tresă ri: - N u s e p oa te ! N u e
a d e v ă rat!
E a îi m ă rturisi t e m e i u l b ă nuielilor p e c a r e l e a v e a . D a r
el se linişti:
- Ei, aş! M a i aşteaptă şi o să vezi.
D e atunci, în fiecare diminea ţ ă o întrebă :
- C u m e?
Ş i d e fiecare dat ă e a îi ră s pu nd ea :
- N u , înc ă nu. M - a ş înşela grozav d ac ă aş s pu ne c ă n u -s
însă rcinată .
L a rîndul lui, el s e fră mînta, furios şi d e z a m ă git, dar m a i
a le s s u r p r i n s . S p u n e a m e r e u :
- N u înţeleg nimic, chiar nimic. S ă m ă spînzuri dac ă ştiu c u m s-a
întîmplat!

163
O viaţă
L a sfîrşitul lunii e a ră spîndi ves tea î n toate p ă rţ ile. Numai
contesei Gilberte nu-i spuse, dintr-un fel de pudoare delicată şi
complicat ă .
De la primul semn de alarmă Julien nu se mai a-tinse
de ea; apoi se resemna plin de enervare, zicînd: - Uite o fiinţ ă pe care
n -a dorit-o nimeni!
Şi începu să intre iar în camera ei; iar ceea ce pre- v ă z u s e
p r e o t u l s -a î n t î m p l a t î n t o c m a i : J e a n n e ră m a s e însă rcinată .
A tunci, n ă p ă dită d e o fericire n e m ă surat ă , ea îşi încuie u ş a î n f i e c a r e
n o a p t e , d o r i n d u - s e d e o c u r ă ţ e n i e v e ş n i c ă , într-u n avînt d e
recunoş tin ţ ă p en tr u divinitatea neş tiut ă .
S e s i m ţ e a ia r ă ş i fericit ă , u i m i n d u - s e d e r a p i d i t a t e a c u care se
stinsese durerea datorată morţii mamei ei. C r e z u s e c ă n -o să -şi
revin ă niciodat ă , da r iată c ă tre- c u s e r ă a b i a d o u ă luni şi r a n a a c e e a
v i e s e î nc hi s e s e . N u -i mai rămăsese decît o melancolie duioasă, ca
un văl de tristeţe aruncat peste viaţa ei. Nici o schimbare nu i se
m a i p ă rea posibil ă . C opiii ei v o r creşte, o vo r iubi, e a îi v a v e g h e a ,
liniştit ă , m u l ţ u m i t ă , fă ră s ă s e m a i p r e o c u p e d e soţul ei.
P e la sfîrşitul lunii, abatele Picot veni să facă o vizită de c e r e m o n i e ,
î m b r ă cat c u o s u ta n ă n o u ă care n u purta decît petele din ultimele opt
zile, şi-l prezent ă p e s u c ces orul lui, a b a t e l e T o l b i a c . E r a u n p r e o t
f oa rt e tîn ă r, s lab, m ă r u n t la înfă ţ işare, vorbind c u e m f a z ă , avînd nişte
ochi încerc ă na ţi şi adînci ţi în orbite, care ară tau o fire violent ă .
P reotul cel b ă trîn f us e s e avans at, p le ca la Goderville. J e a n n e s e s i m ţi
c u a d e v ă rat tristă a u z i n d aceas t ă veste.
F i g u r a c u m s e c a d e a p r e o t u l u i e r a l e g a t ă d e t o a t e amintirile
ei de femeie tînăra. El o căsătorise, el îl bo- t e z a s e p e P a u l , e l o
î n m o r m î n t a s e p e b a r o a n ă . N u -şi p u t e a î n c h i p u i s atul E t o u v e n t
f ă ră b u r d i h a n u l ab at el u i Picot trecînd d e -a lungul fermelor. Ţ inea la
el pentru c ă s e purta vesel şi firesc.

164
Guy de Maupassant
În ciuda a v a n s ă rii lui, preotul n u p ă rea bine dispus.
Spunea:
- A s t a m ă c o s t ă s c u m p , d o a m n ă c o n t e s ă , s c u m p . S î n t optsprezece
ani de cînd stau aici. Ei! Comuna produce p u ţin şi n u v al or ea z ă
m a r e lucru. B ă rb a ţ ii n u p r e a sînt c u frica lui D u m n e z e u , iar femeile,
v e d e ţi d u m n e a voas tr ă , n u s e p o a r t ă c u m t r e b u i e . F e t e l e n u d a u p e l a
b i s e r i c ă d e c î t d u p ă c e a u fă c u t u n pe le ri na j p e la M a i c a - D o m n u l u i -
C u - B u r t a - M a r e , iar fl oa re a d e lă m î i ţ ă n u p r e a ar e c ă u ta re p e aici. C u
t oa te as tea, e u ţ i n e a m la s atul. ă sta.
N o u l p r e o t f ă c e a g es tu ri d e n e r ă b d a r e , s e înroş is e. S p u s e dintr-o
dat ă :
- C u m i n e , v a t re bu i c a totul s ă s e s c h i m b e . A v e a a e r u l unui copil
înfuriat, pirpiriu, în sutana lui roasă deja, dar curată . Abatele
P icot îl privi pieziş, c u m fă cea în m o m e n t e l e lui d e veselie,
apoi urm ă :
- V e d e ţ i, p ă rinte, c a să î m p i e d i c i lucrurile as te a a r tr eb ui s ă p u i
î n l a n ţ uri p e enoriaş i; ş i a s t a î n c ă n -ar s er vi la nimic.
P reotul cel m ă run ţ el ră s pu ns e p e u n ton tă ios:
- Mai vedem noi.
Şi b ă trînul preot zîmbi, luînd încă o priză de tabac:
- V îrs ta o s ă v ă linişteasc ă , abate, şi e x p e r i e n ţ a d e a s e m e n e a . A ş a
o s ă -i î n d e p ă rta ţ i d e bis eric ă şi p e ultimi i credincioş i, o s ă v e d e ţ i.
Î n s atul ă sta l u m e a c r e d e î n D u m n e z e u , d a r a r e o b i c e i u r i l e e i .
F i ţ i c u b ă g a r e d e seamă. Pe legea mea, cînd vine la slujbă vreo
fată care m i s e p a r e c a m g r a s ă , î m i zic în s i n e a m e a : „ A s t a o s ă -m i
aduc ă u n enoriaş în plus”! şi caut s-o m ă rit. V ă spun eu că n -o s ă le
p u t e ţ i î m p i e d i c a s ă p ă c ă tuias c ă ; d a r p u t e ţ i merge să -l că utaţi pe
bă iat şi să nu -l lă saţi s-o p ă ră sească p e m a m ă . M ă rita ţ i-le, a b a t e ,
m ă rita ţ i-le, n u v ă m a i o c u p a ţ i d e altceva.
Preotul cel n o u i-o tă ie scurt:
- G î n d i m diferit, n -are rost să m ai vorbim.

165
O viaţă
Ş i a b a t e l e P i c o t î n c e p u iar s ă -şi r e g r e t e satul, m a r e a p o c a r e o v e d e a
d e la f e r e a s t r a c a s e i p a r o h i a l e , v ă ile m i c i î n f o r m ă d e p î l n i e u n d e s e
d u c e a s ă c i t e a s c ă d i n c a r t e a d e r u g ă ciuni, uitîndu - s e în z ar e c u m trec
vapoarele.
Şi cei doi preoţi îşi luară ră m a s -bun. B ă trînul o î m - br ă ţ işa p e
J eanne, care era gata s ă plîng ă .
Opt zile mai tîrziu, abatele Tolbiac veni iar. Vorbi de schimbările
pe care le făcuse, ca un prinţ care luase în stăpînire un regat.
Apoi o rugă pe vicontesă să nu l i p s e a s c ă n i c i o d a t ă d e la s l u j b a
d e d u m i n i c ă şi s ă s e î mp ă rtă şească la toate să rbă torile. Îi zise:
- Dumneavoastră şi cu mine sîntem fruntea ţinutului; trebuie să-l
conducem şi să fim totdeauna un exemplu d e m n d e urmat. Tr eb ui e
s ă f i m uniţ i c a să f i m puternici şi re s p ec ta ţi. D a c ă biserica şi castelul
îşi d a u m î n a , bo rd ei ul o să tremure şi o să se s u p u n ă .
Religia Jeannei ţinea cu totul de sentiment, avea acea credinţă
visătoare pe care şi-o păstrează totdeauna fe- meile. D a c ă îşi
îndepline a, p u ţ in cîte p u ţ in, îndatoririle, o fă c e a m a i m u l t d i n
o b i ş n u i n ţ a p ă strat ă d e c î n d f u s e s e l a m î n ă stire; dar filosofia
îndr ă znea ţ ă a baronului îi clă tinase de mult convingerile.
A b a t e l e P i co t s e m u l ţu m i s e c u p u ţ inul p e ca re i-l d ă d e a si nu o
bătea la cap niciodată. Dar succesorul lui, nevăzînd-o la
slujba de duminica trecută, se şi pr ez en ta s e , neliniştit ş i
m u s t r ă tor.
J e a n n e n u v r u s ă s e p u n ă ră u c u c a s a p ar oh ia l ă şi p r o - m i s e , z i c î n d u -
şi c ă n -o s ă s e ar at e h a b o t n i c ă de cî t î n prima să ptă m î n ă , şi asta
n u m a i din b u n ă voinţ ă .
D a r încetul c u încetul s e obiş nui c u m e r s u l la bis e rică şi c ă z u s u b
i n f l u e n ţ a a c e l u i a b a t e pirpiriu, s e v e r şi d o m i n a t o r . F i i n d
m i s t i c , îi p l ă c e a p e n t r u e x a l t a r e a ş i înflă c ă rarea lui. F ă cea să
vibreze în ea coarda poeziei r e l i g i o a s e p e c a r e f i e c a r e f e m e i e o
p o a r t ă î n suflet. A u s - teritatea lu i a b s o l u t ă , d i s p r e ţ u l p e n t r u l u m e
ş i p e n t r u ceea ce e trupesc, dezgustul pentru preocupările ome-

166
Guy de Maupassant
neşti, iubirea lui de Dumnezeu, lipsa lui de experienţă, tîn ă r a ş i
s ă l ba ti c ă , v o r b i r e a l u i d u r ă , v o i n ţ a lui d e fier o făceau pe Jeanne să
se gîndească la martiri, şi se lăsă sedusă, ea, o îndurerată şi o
dezamăgită, de fanatismul rigid al acestui copil, slujitor al cerului.
O d u c e a s p r e C r i s t o s m î n g î i e t o r u l , a r t ă t î n d u - i c u m bucuriile
cucernice ale religiei îmblînzesc toate sufe- rin ţ ele. E a
î n g e n u n c h e a la s p o v e d a n i e , p li n ă d e u m i linţ ă , s i m ţ i n d u -s e m i c ă şi
s lab ă în faţ a acestui pr eo t c ar e p ă rea de cincisprezece ani.
Dar peste puţin preotul ajunse să fie urît de toţi
oamenii din sat.
A s p r u p în ă la c r u z i m e c u sine însuşi, s e ar ă ta neier tă tor şi c u ceilalţi.
U n lucru m a i ales îl u m p l e a d e mînie şi indignare: dragostea.
Vorbea despre ea cu încrîncenare în p re di ci l e lui, î n c u v i n t e g re le ,
d u p ă tipicul bi s e ri ce s c ,
a r u n c î n d a s u p r a auditoriulu i a c e l a d e ţ ă rani ne ci op li ţ i
t i r a d e t u n ă t o a r e î m p o t r i v a p ă c a t e l o r tr up eş ti ; t r e m u r a d e furie,
sărea ca ars, cu mintea chinuită de imaginile pe care le urma în
mînia lui.
F lă c ă ii şi fetele îşi s trecurau priviri ş m e c h e r e dintr -o p a r t e î n alta a
bis ericii, iar ţ ă ranii m a i vîrstnici, c ă r o r a l e place totdeauna să
glumească pe seama acestor lucruri, dezaprobau asprimea micului
preot, cînd se întorceau la f e r m e , d u p ă s lu jb ă , ală turi d e flă c ă u l
î m b r ă c at în b l u z ă albastr ă şi d e s o ţia în ma nt ie n e a g r ă . T o t ţinutul
clocotea.
Lumea povestea despre severitatea preotului la spo- vedanie,
despre canoanele aprige pe care le dădea. Şi, c u m s e î n c ă p ă ţ î n a
s ă r e f u z e iertarea f et el or c a r e c ă lcaseră p e d e lă turi, to ţi îşi
b ă teau joc d e el. S e stîrneau h o h o t e d e rîs la m a r i l e s l u j b e d e
s ă r b ă tori c î n d u n e l e f et e tinere rămîneau în bănci şi nu mergeau
să se spo- vedeas c ă î m p r e u n ă c u celelalte.
N u d u p ă m u l t t i m p e l îi p î n d i p e î n d r ă g o s t i ţ i c a s ă l e z ă d ă r n i c e a s c ă
întîlnirile, p r e c u m p az ni ci i c a r e u r m ă r e s c p e braconieri. S e ţ in ea s cai
d e ei d e -a l u n g u l ş a n ţ urilor, î n

167
O viaţă
spatele şurilor, în serile cu lună, în tufele de trestii, pe
coastele colinelor domoale.
Odată îi găsi pe doi tineri care nu se desprinseră la v e d e r e a lui; s e
ţi ne au p e d u p ă mijloc, m e r g e a u s ă rutîndu- se printr-o viroagă plină cu
pietre. Strigă la ei:
- M a i a v e ţ i m u l t , n e r u ş i n a ţ ilor c e s î n t e ţ i! D a r flă c ă ul,
întorcîndu - se îi ră s puns e:
- F i ec ar e c u treaba lui, p ă rinte, n u -ţ i b ă g a na s u l într-ale
noastre!
A t u n c i a ba te le l u ă u n p u m n d e pietre şi le a r u n c ă în ei, c u m a ru nc i î n
cîini. E i o luar ă la f u g ă , rîzînd, şi d u m i n i c a u r m ă t o a r e el îi d ă d u d e
g ol , s p u n î n d u - le n u m e l e î n p l i n ă biserică .
Nici u n b ă iat din sat n u m a i veni la slujbă .
Preotul cina la castel în fiecare joi, şi venea deseori în t i m p u l
s ă pt ă m î n i i c a s ă s tea d e v o r b ă c u a de pt a, lui. Jeanne se
entuziasma ca şi el, discutau despre lucrurile imateriale, mînuiau
tot arsenalul vechi şi complicat al controverselor religioase.
S e p l i m b a u a m î n d o i d e - a l u n g u l m ă rii al ei a b a r o a n e i , vo rb in d
des pre apostoli, d es pr e F ecioar ă şi des pre p ă rinţii bisericii, de parcă
i-ar fi cunoscut. Se opreau uneori ca să -şi p u n ă întrebă ri adînci care
îi fă ceau să piardă şirul în fraze mistice, ea lăsîndu-se în voia
raţionamentelor poetice care urcau ca nişte rachete, el, mai
precis, argumentînd ca un avocat fixist care ar demonstra
matematic cuadratura cercului.
J u l i e n s e p u r t a c u f oa rt e m u l t r e s p e c t fa ţ ă d e n o u l
preot, zicînd mereu:
- E p e gustul m e u p o p a ă sta, n u iartă nimic!
S e s p o v e d e a ş i s e î m p ă rtă ş e a m e r e u , d î n d e x e m p l u c u regularitate.
M e r g e a a c u m zilnic la s o ţ ii F ou rv il le , v î n î n d c u c on te le , c a r e n u s e
m a i p u t e a lipsi d e el, şi c ă lă r i n d c u contesa, în ciuda ploilor şi a
vremii închise.
Contele spunea:
- Sînt turba ţi cu c ă lă ria asta! D a r s o ţiei m e l e îi prieşte.

168
Guy de Maupassant
Baronul se întoarse p e la j u m ă tatea lui noiembrie. E r a schimbat,
î m b ă trînit, s tins , s c u f u n d a t într -o tristeţ e n e a g r ă c a r e îi
c u p r i n s e s e ş i spiritul. D r a g o s t e a c a r e îl unea de fiica lui părea
că se mărise, ca şi cum acele c î t e v a l u n i d e s i n g u r ă tate
p o s o m o r i t ă a r fi a d u s l a lim i t ă n e v o i a lui d e af ec ţ iune, d e în cr ed er e
şi d e iubire.
J e a n n e n u -i î n c r e d i n ţ a t a i n a n o i l o r e i g î n d u r i , p r i e t e n i a c u abatele
Tolbiac şi înflă c ă rarea ei religioas ă ; dar d e p r i m a dată cînd baronul
îl v ă z u p e preot, s i m ţi trezindu-se împotriva lui o pornire d u ş m ă no as ă .
Iar cînd tînă ra fe me ie îl întreb ă seara c u m îl g ă seşte, el îi ră spuns e:
- O m u l ă s ta e u n i n c h i z i t o r ! T r e b u i e s ă fie f o a r t e
periculos!
A p oi , cînd află d e la ţ ă ranii c u care era prieten as - primile
tînărului preot, violenţele lui, felul acela de p e r s e c u ţ ie
î m p o t r i v a legilor şi ins tinctelor î n n ă s cute, î n inima lui se n ă scu o
adev ă rată ură .
E l e r a d i n r a s a v e c h i l o r filos ofi i ub it or i d e n a t u r ă , înduioşat de
îndată ce vedea două animale unindu-se, î n g e n u n c h i n d î n f a ţ a
u n u i D u m n e z e u a l lui, pa nt ei s t , z b î r l i n d u - s e î n f a ţ a c o n c e p ţ iei
c a t o l i c e a u n u i D u m n e z e u c u inten ţii b ur gh ez e, c u mînii iezuite şi
ră z b u n ă ri d e tiran, u n D u m n e z e u c ar e înjos ea crea ţ ia abia v ă zut ă ,
fatală , fă ră m a r g i n i , a to tp ut er n ic ă , c r e a ţ ie vie, l u m i n ă , p ă m î n t , gînd,
plantă, stîncă, om, aer, animal, stea, Dumnezeu şi in s e ct ă în a ce la ş i
t i m p , c r e î n d p e n t r u c ă el e c r e a ţ ia, m a i
p ut er ni c ă decît voinţa, m a i cuprinz ă toare d e cît
înţelepciunea, z ă mislind fă ră scop, fă ră raţiune şi fă ră sfîrşit, în
toate sensurile şi în toate formele prin spaţiul infinit, u r m î n d
nevoile întîmpl ă rii şi vecin ă tatea sorilor c a r e î n c ă l z e s c l u m i l e .
C r e a ţ ia c o n ţ i n e a to ţ i g e r m e n i i , gîndirea si via ţa cres cînd în s înul ei
c a florile şi fructele p e arbori. Deci pentru el reproducerea era
marea lege generală, actul sfînt, respectat, divin, care
împlinea a s c u n s a şi v e ş n i c a v o i n ţ ă a F iin ţ ei U n iv er s a le . Ş i b a r o n u l

169
O viaţă
î n c e p u d i n f e r m ă î n f e r m ă o c a m p a n i e a p r i g ă î m p o t r i v a preotului
neiert ă tor, pers ecutor al vie ţii.
J e a n n e , d e z o l a t ă , s e r u g a D o m n u l u i , îl i m p l o r a p e tată l
ei, d a r el îi ră s p u n d e a d e fiecare d a t ă :
- T r e b u i e s ă -i ataci p e o a m e n i i d i n s o iu l ă sta, e d r e p t u l
şi d a t o r i a n o a s t r ă . N u e o m e n e ş t e c e e a c e f a c e el.
Ş i repeta, s cuturîndu -şi p ă rul lung, albit:
- Nu e omeneşte ce face el, nu înţelege nimic, nimic, nimic.
Faptele lor sînt ca într-un vis fatal, sînt anti-fizice. Ş i ridic ă v o c e a :
A n ti fi z ic e ! d e p a r c ă a r fi a r u n c a t u n blestem.
Preotul simţea foarte bine că îl duşmăneşte dar, cum ţin ea să
ră m î n ă stă pî n al cas telului şi al tinerei f em ei , n u provoca discu ţii,
sigur de victorie pînă la u r m ă . În afară de asta îl urmărea o idee fixă:
descoperise din întîmplare d r a g o s t e a di nt re J ul ie n ş i G i l b e r t e şi
v o i a s -o în tr er up ă c u orice pre ţ.
Veni într-o zi să stea de vorbă cu Jeanne şi, după o lung ă discu ţie
religioas ă , îi ceru să îl ajute c a să lupte, c a să ucidă ră ul din propria ei
familie, salvînd d o u ă suflete în pericol.
Ea nu înţelese şi vru să ştie despre ce vorbeşte. El îi ră s p u ns e:
- N u e încă timpul, o să revin peste p u ţină vreme. Şi
plecă .
E r a p e la sfîrşitul iernii, o ia rn ă p u t r e d ă , c u m s e s p u n e la ţară , u m e d ă
şi c ă ldu ţ ă . Abatele veni iar, cîteva zile m a i tîrziu şi v or bi c u
ascunzişuri, d e s p r e u n a di n acele le g ă turi n e d e m n e între o a m e n i ca re
ar trebui să fie fă ră pată . Era, spunea el, unul dintre aceia care
cunoşteau aceste fapte şi d o r e a u s ă le î m p i e d i c e c u orice p r e ţ .
Intr ă în niş te c o n s i d e r a ţ ii înalte a po i, l u î n d m î n a J e a n n e i , o c o n j u r ă
s ă deschidă ochii, să înţeleagă şi să -l ajute.
D e d a t a a c e a s t a e a î n ţ e l e s e u n d e b ă te a, d a r tă c e a
îngrozită de ceea ce putea să iasă la iveală în casa ei

170
Guy de Maupassant
liniştită acum; şi se prefăcu a nu şti ce voia să spună abatele.
A t u n c i el n u m a i ş o v ă i şi vorbi p e şleau:
- Mi-e greu să vă spun, doamnă contesă, dar nu pot face altfel.
C e r u l p e care îl slujesc î mi porunceş te s ă n u v ă las n e ş t i u t o a r e la
c e v a c e a ţ i p u t e a î m p i e d i c a . A f l a ţ i aşadar că soţul
dumneavoastră întreţină o prietenie criminal ă cu d o a m n a d e
Fourville.
E a p l e c ă f r u n t e a , r e s e m n a t ă şi n e p u t i n c i o a s ă . P r e o tul urm ă :
- C e socotiţ i că trebuie f ă cut, a c u m ? Ea îngăimă:
- C e -aţi vrea să fac, p ă rinte? El ră spunse cu violenţă:
- S ă tă iaţi din ră d ă cină pasiunea asta vinovată !
E a începu s ă plîngă şi-i ră spunse cu o voce îndu rerată :
- M-a înşelat deja cu o bonă, nu mă ascultă, nu mă iubeş te, s e
p o a r t ă urît c u m i n e d a c ă a m o d o r i n ţ ă şi n u -i c on vi ne . C e po t e u ?
Preotul, fă ră să ră spundă direct, strigă :
- A t u n c i v ă d a ţ i b ă tută ? V ă r e s e m n a ţ i? A c c e p t a ţ i! A d u l t e r u l e s u b
a co pe ri ş u l d u m n e a v o a s t r ă şi îl î n g ă d u i ţ i! C r i m a s e î nf ă p tu ie ş t e s u b
o c h i i d u m n e a v o a s t r ă şi î n - toarce ţ i capul? Sînteţi o so ţie? o creştină ?
mamă?
E a suspină :
- Ce vreţi să fac?
- O r i c e , r ă s p u n s e el, î n af ar ă d e -a p e r m i t e a c e a s t ă infamie.
Orice, v ă spun. P ă ră siţi-l. F ugiţi din casa asta pîngă rită.
- D a r n -a m n ic i u n b a n , p ă rinte, s p u s e ea , ş i a p o i a c u m n -a m curaj.
Ş i c u m s ă plec fă ră dovezi? N ici n -a m dreptul ă sta!
Preotul se ridică , frem ă tînd:
- Laşitatea v ă face s ă vorbi ţ i aşa, d o a m n ă , v ă cre d e a m
altfel. S înte ţi n e d e m n ă de mila lui D u m n e z e u .
E a îi că zu la picioare:

171
O viaţă
- O, vă rog, nu m ă pă ră siţi, sfă tuiţi-m ă ! El îi vorbi pe un
ton sec:
- D e s c h i d e ţ i-i ochii d o m n u l u i d e F ourville. L u i îi revine datoria s ă
rup ă legă tura asta.
L a g în du l acela o cu pr in s e gr oa za :
- D a r o s ă -i o m o a r e , p ă rinte! A r î n s e m n a c ă i-a m u c i s eu! A , asta nu,
niciodat ă !
A t u n c i el ridică m î n a c a p en tr u a o b l e s t e m a şi-i zise, în
c u l m e a furiei:
- R ă m î n e ţ i în ruş inea şi c r i m a d u m n e a v o a s t r ă , c ă ci s înte ţ i m a i
v i n o v a t ă d ec ît ei. S î n t e ţ i s o ţ ia î n ţ e l e g ă t oa re ! N u m a i a m ce să fac
aici.
Ş i p l e c ă , atît d e e n e r v a t î nc ît t r e m u r a . E a s e l u ă d u p ă el, pierdut ă ,
g at a să c ed ez e, î n c e p î n d s ă fac ă p r o mis iuni. D a r el ră m î n e a v i b r î n d
d e i n d i g n a r e , m e r g e a c u p a ş i repezi, agitîndu-şi ca turbat
umbrela mare, albastră, a p r o a p e cît el d e înalt ă .
Îl z ă ri p e Julien în picioare, ap ro ap e d e barier ă , su - praveghind
tăiatul unor crengi; o cîrmi la stînga ca să treacă pe la f er ma
Couillard. R e p e t a fă ră încetare:
- L ă saţi-m ă , d oa mn ă , nu mai a m ce să v ă spun.
Drept în calea lui, în mijlocul cur ţii, o gră m a d ă de copii, cei ai c as ei şi
ai vecinilor, în gr ă m ă di ţ i în jurul c ul cu ş u lu i c ă ţ el ei M i r z a , s e u i t a u
c u r i o ş i l a c e v a , c u o a t e n ţ i e c o n c e n t r a t ă şi fă ră c u v i n t e . Î n
m i j l o c u l lor, b a r o n u l , c u mîinile la spate, s e uita şi el la fel d e
curios.
P a r c ă e r a p r o f e s o r u l , i a r c o p i i i e r a u el ev ii . D a r c î n d îl zări de
departe pe preot, se duse de acolo ca să nu-l întîlneasc ă , să n u -l
salute, s ă n u -i vorbeasc ă .
J e a n n e îi s p us e, r u g ă toare:
- L ă s aţi-m ă cîteva zile, p ă rinte, şi ve ni ţi d u p ă a ce ea la castel. O să v ă
s p u n c e a m p u t u t s ă f ac şi c e a m p l ă nuit, şi o să ne sfă tuim.
A junser ă chiar atunci lîngă gră m a d a d e copii; preotul s e apropie să
vadă ce-i interesa atît de mult. Era căţeaua care făta. În faţa cuştii
cinci căţeluşi orbecăiau deja în

172
Guy de Maupassant
j ur ul m a m e i c a r e - i l i n g e a c u d r a g o s t e , î n t i n s ă p e o pa rt e, îndurerat ă .
Î n m o m e n t u l în ca re preotul s e a pl ec ă a n i m a l u l î n c o r d a t s e
î n t i n s e ş i a p ă r u î n c ă u n p u i , al şaselea. A tu nc i to ţi ţîncii, cuprinşi
d e bucurie, înce p ur ă să ţipe şi să bată din palme:
- Uite încă unul! Uite încă unul!
Era un joc pentru ei, un joc al naturii în care nu era nimic
vinovat. Se uitau la căţeaua care făta cum s-ar fi uitat la merele
care cad.
A b a t e l e T o l b i a c r ă m a s e m a i întîi m u t d e u i m i r e , a p o i , n ă p ă dit d e o
furie nes t ă pînit ă , îşi ridic ă u m b r e l a lui m a r e şi î n c e p u s ă l o v e a s c ă în
g r u p u l d e copii, cît îl ţ i n e a u puterile. Ţîncii speriaţi se răspîndiră
ca iepurii, şi el se v ă z u dintr-o dată în faţa c ă ţ elei care fă tase şi care
încerca să s e ridice. D a r n -o lă s ă nici s ă s e sprijine p e cele p a t r u labe:
înnebunit, î n c e p u s -o bat ă cît putea. F i i n d în l an ţ , e a nu putea să
scape şi gemea îngrozitor, zbătîndu-se sub lovituri. Umbrela se
rupse. Atunci, cu mîinile goale, se urc ă p e că ţ ea, c ă lcînd -o în
picioare c u să lbă ticie, zdrobind -o, fă cînd-o u na c u p ă mîntul. O fă cu
să ad uc ă p e lume ultimul pui care ţîşni sub apăsarea lui şi, izbind-o
turbat cu călcîiele, ucise corpul însîngerat care tresărea încă în
mijlocul n o u -n ă scuţilor plîngă reţi, orbi şi greoi, care c ă utau deja să
sugă .
J e a n n e f u g i s e ; d a r p r e o t u l s e s i m ţ i d e o d a t ă lu at d e gît, o p a l m ă îi
fă cu tricornul să sară cît colo: era baronul care, în culmea furiei, îl tîrî
pînă la barieră şi-l zvîrli în drum,
C î n d d o m n u l d e P e r t h u i s s e întoars e, o v ă z u p e fiica s a în g e n u n c h i ,
s u s p i n î n d î n m i j l o c u l c ă ţ eluşilor, a d u n î n d u - i în poală. El veni spre
ea cu paşi mari, dînd din mîini şi strigînd:
- Uite-l, uite-l, om ul în sutană ! L-ai v ă zut, a c u m ? Fermierii se
strînseseră la repezeală, toată lumea se
uita l a a n i m a l u l sfîşiat, şi b ă trîna C o u i l l a r d s p u s e p î n ă la urm ă :

173
O viaţă
- C u m d e p o a t e fi c i n e v a atît d e s ă l b a t i c ? J e a n n e a d u n a s e cei
ş apte p u i şi s us ţinea c ă o să -i creas c ă ea.
Încercară să le dea lapte, dar a doua zi muriră trei dintre ei.
A t u n c i m o ş S i m o n ră scoli tot satul c a s ă c au te o căţea care fătase.
Nu găsi niciuna, dar aduse o pisică, s p u n î n d c ă o s ă f a c ă e a c e v a .
M u r i r ă î n c ă trei p u i şi îl d ă dură p e ultimul la doica aceea d e altă rasă .
E a îl adopt ă imediat şi-l lă sa să sug ă , stînd întinsă p e o parte.
C a să n -o obos eas c ă p e m a m a lui adoptiv ă , îl înţ ă rcară pe căţel
cincisprezece zile mai tîrziu, şi Jeanne se oferi să -l hră neas c ă ea
s ingură , c u biberonul. Îi d ă dus e n u m e l e T o t o , d a r b a r o n u l i- l
s c h i m b ă p e d a t ă , d e n u m i n d u - l Massacre.
P r e o t u l n u p u s e p i c i o r u l p e a c o l o , d a r d u m i n i c a u r m ă - toare a r u n c ă
d in înaltul a m v o n u l u i b l e s t e m e şi a m e n i n ţ ă ri î mp ot ri va celor d e la
castel, s p u n î n d c ă ră nile treb ui e ars e cu fierul roşu, aruncînd
anatema asupra capului baronului, care rîse de asta, şi
dezvăluind cu o aluzie v a g a , în c ă ne cl ar ă , noile a m o r u r i al e lui
Julien. V i c o n tele se enervă, dar teama de un scandal îngrozitor îi
potoli mînia.
A t u n c i , la fiecare s lujb ă , preotul c o n t i n u ă să a m e n i n ţ e cu răzbunarea
lui, prevestind că ora Domnului nu mai întîrzie mult şi că duşmanii
lui vor fi pedepsiţ i.
Julien îi scrise ar hi ep is co pu lu i o scrisoare r es pe ct u o a s ă , d ar en er gi c ă .
A b a t e l e T o l b i a c f u a m e n i n ţ at c u di z g r a ţ ia şi tă cu.
Îl î n t î l n e a i a c u m f ă c î n d l u n g i p l i m b ă ri s i n g u r a t i c e , c u paşi mari,
cu un aer exaltat. Gilberte şi Julien, în d r u m u r i l e l o r c ă lare, îl
z ă r e a u de s e or i, c ît eo da t ă de pa rt e, ca un punct negru la marginea
unei cîmpii sau pe mar- ginea falezei, cîteodată citindu-şi cartea
de rugăciuni în cine ştie ce vîlcea în care se duceau. Atunci făceau
cale întoarsă ca să nu treacă pe lîngă el.
C u m frunzele copacilor e r a u înc ă rare şi iarba u d ă , c u m n u p u t e a u s ă
s e piard ă în desişul p ă durilor, c a în mijlocul

174
Guy de Maupassant
verii, a l e g e a u ce l m a i des , c a l oc u n d e s ă -şi a s c u n d ă
î mb r ă ţ işă rile, ca ba na p e roţi a unui cioban, lă sată din t o a m n ă p e
vîrful coastei d in V aucotte.
C a b a n a stă tea acolo singuratic ă , înă lţată p e ro ţile ei, la c in ci s u t e d e
m e t r i d e fa le z ă , d r e p t p e m u c h i a d e a lului d e la c a r e p o r n e a
tă i e t u r a a b r u p t ă a v ă ii. N u p u t e a u fi s u r p r i n ş i p e n t r u c ă v e d e a u
d e a c o l o t o a t ă c î m p i a , ş i ca ii l e g a ţ i d e h u l u b e a ş t e p t a u p î n ă c î n d
e i s e s a t u r a u d e să rută ri.
D ar într-o zi, cînd p ă ră s eau locul lor d e refugiu, îl ză riră pe abatele
Tolbiac ascuns aproape, între trestiile de pe coast ă .
- Trebuie s ă ne lă să m caii în rîpă , zise Julien, ne -ar putea da de
gol de departe. Şi se obişnuiră să lege ani- malele într-o cută a vă ii,
plină de m ă ră cini.
A p o i într- o s e a r ă , c î n d s e î n t o r c e a u a m î n d o i l a c a s telul L a Vrilette,
u n d e trebuiau s ă ci ne ze c u contele, îl întîlnir ă pe preotul de la
Etouvent, care ieşea de la castel. Se d ă d u la o parte c a să -i lase s ă
treac ă şi-i salut ă fă ră să -i privească în ochi.
F ur ă cuprinşi d e o nelinişte care s e risipi curînd.
J ea nn e, într-o d u p ă - a m i a z ă , citea lîng ă foc, p e c în d afar ă s e
z b u c i u m a vîntul (era începutul lui m ai ). Îl z ă ri p e contele de
Fourville venind pe jos, atît de repede, încît se gîndi că s-a întîmplat
o nenorocire.
E a c o b o r î r e p e d e c a s ă -i ia s ă î n a i n t e şi, c î n d a j u n s e î n f a ţ a lui, c r e z u
c ă el n u m a i e r a î n t o a t e m i n ţ ile. A v e a p e cap o şapcă mare,
îmblănită, pe care o purta numai pe a c a s ă , e r a î m b r ă c a t c u h a i n a d e
v î n ă t o a r e ş i a r ă ta atît d e g a l b e n l a f a ţ ă c ă m u s t a ţ a lui c e a roş ie, c a r e
d e o b i c e i n u s e d e o s e b e a d e t en ul lui colorat, p ă r ea o flac ă ră .
Îşi ros togolea ochii pustii, neştiind p ar c ă ce s e întîmpl ă c u el.
Bolborosi:
- S o ţ ia m e a e aici, n u -i aş a?
J eanne, pierzîndu -şi capul, ră spuns e: - N u, azi n -a m v ă zut-o deloc.

175
O viaţă
Atunci el căzu pe un scaun, ca şi cum i s-ar fi tăiat picioarele,
îşi scoase şapca, îşi şterse fruntea cu batista de mai multe ori, cu
un gest mecanic, apoi, ridicîndu-se dintr -u n z vî cn et , m e r s e s p r e
tîn ă ra f e m e i e , c u m î i n i l e întinse, cu gura deschisă, gata să
vorbească, să-i măr- t u r i s e a s c ă d u r e r e a c a r e - l c h i n u i a . D u p ă a c e e a
s e op ri , s e uită ţintă la ea, spunînd într-u n fel de delir:
- D a r o s o ţul d u m n e a v o a s t r ă ... şi d u m n e a v o a s t r ă ... Şi o luă la fugă în
direcţia m ării.
Jeanne alerga să-l oprească, strigîndu-l, rugîndu-l, cu i n i m a strîns ă
d e g r o a z ă , g î n d i n d u - s e: „Ş ti e tot c e v r e a s ă facă ? Oh! D e nu i-ar
gă si!”.
D a r n u p ut ea s ă -l a j u n g ă şi el n -o asculta. M e r g e a drept înainte fă ră să
ş o v ă ie, s ig ur d e d r u m u l lui. T r e c u ş a n ţ ul, c a l c ă pr in tr e trestii c u
p aş ii lui d e ur ia ş ş i a j u n s e p e faleză .
Jeanne, în picioare pe colina plantată cu copaci, îl ur- m ă ri m u l t ă
v r e m e d i n o c h i , a p o i , p i e r z î n d u - l d i n v e d e r e , s e întoars e la castel,
chinuit ă d e s p a i m ă .
El o cotise spre dreapta, începuse să alerge. Marea înfuriat ă îşi
r o s t o g o l e a va lu ri le ; n o r i m a r i , n e g r i c u t o tul, treceau c u o vitez ă
n e b u n ă , u r m a ţi d e alţii; şi fiecare dintre ei se năpustea asupra
coastei cu o izbitură f u r i o a s ă . V î n t u l ş uiera, g e m e a , c u l c a
i ar ba , a b ă te a la pămînt recoltele, lua cu el păsări mari, albe, ca pe
nişte fulgi d e s p u m ă p e care -i tîra d e -a lungul întinderilor.
V i j e l i a c a r e s e s tîrnis e b i c i u i a f a ţ a co nt el ui , îi u d a m u s t ă ţ ile,
fă c î n d a p a să şiroiasc ă p e ele, îi u m p l e a a u z u l de zgomote şi inima
de tulburare.
A c o l o j os , î n f a ţ a lui, v î l c e a u a d e l a V a u c o t t e îş i a r ă ta deschizătura
adîncă. Nimic nu mai vedea, în afara unei colibe de cioban lîngă
un ţarc pustiu de oi. Doi cai erau legaţi de hulubele cabanei pe
roţi. De ce se mai puteau t e m e p e o a s e m e n e a f u r t u n ă ?
D e î n d a t ă c e - i z ă ri, c o n t e l e s e lă s ă la p ă m î n t , a p o i s e
tîrî pe mîini şi pe genunchi, semănînd cu un monstru cu

176
Guy de Maupassant
c a p u l lui m a r e , m î n j i t d e n o r o i ş i c u ş a p c ă î m b l ă nită . S e c a ţ ă ră p î n ă
s u s , la c a b a n a s i n g u r a t i c ă , şi s e a s c u n s e s u b ea, c a să n u fie
descoperit prin cră p ă turile scîndurilor.
Caii, vă zîndu-l, începur ă să se mişte. El le tă ie fă ră z g o m o t h ă ţ urile
c u c u ţitul p e care -l ţinea des chis în m i n ă . S u b o altă rafal ă c a r e v e n e a ,
a n i m a l e l e o luar ă la g o a n ă , izbite de grindina care ciocănea în
acoperişul înclinat al că suţei din lemn, fă cînd-o să se clatine pe roţi.
A t u n c i contele, ridicat î n g en un ch i, îşi lipi fa ţa d e partea d e jos a uşii
şi s e uită înă untru. N u s e m a i miş ca, p ă rea c ă aşteaptă. Se scurse aşa
destul de mult timp: dintr-o dată se ridică, murdar din creştet pînă-
n tălpi. Cu un gest de n e b u n p u s e z ă v o r u l c a r e î n c h i d e a o b l o n u l p e
d i n a f a r ă şi, înşfăcînd hulubele, începu să scuture cuşca aceea ca şi
c u m ar fi vrut s -o s f a r m e î n b u c ă ţ i. A p o i s e î n h a m ă la ea, î n d o i n d u - s e
într- u n e fo rt d is pe ra t, tr ă g î n d c a u n b o u , gîfîind. Şi o tîrî spre
muchea rîpei cu tot cu cei închişi înă untru.
E i ţ i p a u a c o l o , i z b i n d c u p u m n i i î n p e r e ţ i, n e î n ţ ele g î n d c e s e
p e t r e c e a . C î n d a j u n s e p e c u l m e a de al ul ui , lă s ă c a b a n a a c e e a
uşoară care începu să se rostogolească pe coasta abruptă . Aluneca
d i n c e î n c e m a i r e p e d e , î n - n e b u n i t ă , g o n i n d m e r e u m a i g r ă bită ,
p o t i c n i n d u - s e c a u n animal, b ă tînd p ă mîntul c u hulubele.
U n cerş etor b ă trîn, g h e m u i t într-u n ş a n ţ , o v ă z u trec î n d într - o clipit ă
p e s t e c a p u l lui şi a u z i s trig ă te c u m plite înă untrul cutiei d e le mn .
B r u s c o r oa t ă s ă ri, s m u l s ă d e o izbitur ă , iar c a b a n a s e lăsă pe o
parte şi începu să coboare ca o ghiulea, ca o casă dezră dă cinată care
s-ar pră v ă li din vîrful unui munte. A p o i , a j u n g î n d p e f u n d u l rîpei, m a i
să ri o d a t ă des criind o c u r b ă în a er şi s e s p a r s e c a u n o u .
I m e d i a t c e s e z d r o b i d e p ă m î n t u l p i e t r o s , b ă tr în ul c e r ş e t o r o a r e
o v ă z u s e t r e c î n d c o b o r î c u p a ş i m i c i p r i n tre
m ă ră cini; dar, î n d e m n a t d e p r u d e n ţ a lui d e ţ ă ran, n u
î n d r ă z n i s ă s e a p r o p i e d e l e m n e l e î m p r ă ş tiate ş i s e d u s e

177
O viaţă
la cea mai apropiată fermă ca să dea de veste despre
accident.
T o ţi alergară într-acolo, d ă dur ă la o parte sfă r îm ă turile şi v ă zu r ă d o u ă
corpuri. E r a u pline d e v în ă tă i, z d r o bite, însîngerate. Bărbatul avea
fruntea crestată şi toată faţa strivită. Maxilarul femeii atîrna, smuls
de o izbitură, iar mîinile şi picioarele lor rupte erau moi de parcă
nu mai aveau oase sub carne.
T o t u ş i îi r e c u n o s c u r ă şi î n c e p u r ă s ă c h i b z u i a s c ă l a
cauzele nenorocirii întîmplate.
A t u n c i b ă trînul s ă r a c le p o v e s t i c ă p ă r e a s ă fi i n trat a c o l o c a s ă s e
a d ă p o s t e a s c ă d e vijelie ş i c ă v în tu l fu ri os trebuie s ă fi ră sturnat şi
î m p i n s cabana. Ş i le m a i s pu s e c ă el î n s u ş i s e d u s e s e s ă s e a s c u n d ă
a c o l o , d a r c î n d v ă z u s e cai legaţi de hulube înţelesese că era cineva
înăuntru. A d ă ugă cu un aer mul ţumit:
- D a c ă n u er au ei, a c u m m u r e a m eu... C i n e v a ră s p un s e : - Şi ce, nu
era mai bine? Atunci omul se înfurie
groaznic:
- De ce să fie mai bine? Pentru că eu sînt sărac şi ei b o g a ţ i?
U i t a ţ i-v ă c u m arat ă a cu m, .. Ş i, tr em ur în d, z d r e n ţ ă ros, ş iroind d e
a p ă , m iz er , c u b a r b a lui încîlcit ă şi p ă rul lui lung ieşind d e s u b p ă lă ria
des fundat ă , ară tă cele do u ă cadavre c u vîrful toiagului lui cioturos,
zicînd:
- În faţa ei to ţi s întem egali.
D a r m a i v e n i s e r ă şi alţ i ţ ă rani, şi s e u i t a u dintr -o p ar te c u priviri
neliniştite, ş irete, î n s p ă i m â n t a t e , e g o i s t e ş i laş e. Apoi statură de
vorbă despre ce era de făcut; şi se hotă rîră să d u c ă cele d o u ă
corpuri la castel sperînd într-o ră splat ă . D a r a p ă ru înc ă ceva. U n i i
v o i a u să p u n ă p e fundul cărucioarelor numai paie, alţii erau de
părere să pună şi cîte o saltea, din respect. Femeia care vorbise
deja strigă :
- D a r o r s ă le u m p l e c u s î n g e ş i- o s ă t r e b u i a s c ă s ă l e spă lă m cu clor!

178
Guy de Maupassant
Atunci un fermier bine făcut, cu obrazul rîzător, răs-
punse:
- O r să le plă teasc ă . C u cît o să a v e m mai, m ul t ă grijă , c u atît o să -i
cos te m a i s c u m p .
A rgumentul fu hotă rîtor.
Ş i c e l e d o u ă c ă r u c i o a r e , c o c o ţ a t e p e r o ţ i fă r ă a r c u r i , plecară la
trap, unul spre dreapta, celălalt spre stînga, clă ti nî nd u- s e şi
l e g ă n î n d la fiecare ad în ci tu r ă a d r u m u l u i ac el e r ă m ă şiţe d e fiinţ e
c a r e s e î m b r ă ţ iş as er ă şi n -a v e a u să se m a i întîlneasc ă .
Contele, imediat ce văzuse cabana rostogolindu-se în rîpa a b r u p t ă ,
a le rg as e cît îl ţ i n e a u picioarele p r i n p lo ai e şi p r i n f u r t u n ă . F u g i a ş a
t i m p d e m a i m u l t e o r e , tă i n d drumurile, s ă rind peste vadurile d e
p ă mînt, c ă lcînd în- g r ă diturile; a j u n s e la cas telul lui la c ă d e r e a scrii,
f ă ră s ă ştie c u m .
Servitorii înspă imînta ţi îl aşteptau: îl anun ţară că cei doi c a i t o c m a i s e
î n t o r s e s e r ă , fă r ă c ă lă r e ţ i, c e r a l lui J u l i e n ţinîndu-se d u p ă calul
contesei.
A tunci d o m n u l d e Fourville s e clă tină şi spuse c u o vo ce
întretă iată :
- Li s-o fi întîmplat c e v a p e v r e m e a asta cumplit ă . To at ă
l u m e a să porneas c ă în c ă utarea lor.
P l e c ă di n n o u şi el, dar, îndat ă c e n u m a i p u t u fi v ă zut, s e a s c u n s e î n
niş te m ă ră cini, p î n d i n d d r u m u l p e c a r e t r e b u i a s ă s e î n t o a r c ă ,
m o a r t ă , m u r i b u n d ă s a u p o a t e infirmă, desfigurată pentru
totdeauna, cea pe care o iubea şi a c u m c u o patim ă să lbatică .
P e n e a ş t e p t a t e p r i n f a ţ a lui t r e c u u n c ă r u c i o r c a r e ducea în el
ceva ciudat. Se opri în faţa castelului, apoi intră . A s t a era, da, era
E a ; dar o frică îngrozitoare îl ţintui p e loc, o t e a m ă c u m p l i t ă d e a şti,
o g r o a z ă a a d e v ă rului: nu se mai mişca, ghemuit ca un iepure,
tresărind la cel m a i m i c z g o m o t .
A ş t e p t ă o or ă , p o a t e d o u ă . C ă ruciorul n u ieşea. Îşi spuse că soţia
lui murea; şi gîndul de-a o vedea, de a-i

179
O viaţă
întîlni privirea, îl umplu de o asemenea spaimă încît se temea
acum să nu fie descoperit în ascunzătoarea lui şi o b l i g a t s ă i nt re î n
c a s ă p e n t r u a a s i s t a l a a g o n i a a c e a s t a . F u g i m a i d ep ar te , p î n ă în
m ij lo cu l p ă durii. A t u n c i , br us c , s e g în di c ă p o a t e e a ar e n e v o i e d e
ajutor, c ă n i m e n i , f ă ră î n d o i a l ă , n u p u t e a s -o î n g r i j e a s c ă , şi s e
î n t o a r s e a l e r g î n d c a un ul c e -şi pierdus e m i n ţile.
L a intrarea în castel îl întîlni pe gră dinar si-l strigă :
- Ei?
O m u l n u î n d r ă z n e a s ă s p u n ă . A t u n c i c o n t e l e a p r o a p e Urlă:
- A murit?
- Da, domnule, îng ă im ă servitorul.
S i m ţi o uşurare im en s ă . O linişte brusc ă îi intră în sînge şi în muşchii
încordaţi; urcă pe treptele mari cu un pas hotă rît.
C elă lalt că rucior ajunse la Peuples. Jeanne îl ză ri de departe,
văzu salteaua, ghici că pe ea zace un corp şi înţelese tot. Emoţia
o răscoli atît de adînc, încît se pră- buşi, pierzîndu - şi cunoş tin ţa.
C în d îşi veni în fire, tată l ei îi ţinea capul în bra ţele lui şi
îi ştergea tîmplele c u o ţet. O întrebă , ş o v ă itor:
- Ştii?
- D a , tată , şopti ea.
D a r c î n d v r u s ă s e ridice, o n ă p ă d i d u r e r e a . Î n a c e e a ş i seară născu
un copil mort: o fetiţă. Nu văzu nimic din înmormîntarea lui
Julien; nu ştiu nimic. Îşi dădu seama, p e s t e o z i - d o u ă , c ă s e
î n t o r s e s e m ă t u ş a L i s o n şi, î n c o ş - m a r u r i l e c a r e o c h i n u i a u , î n c e r c a
m e r e u s ă -şi a m i n t e a s c ă de cît timp plecase fata bătrînă de la
Peuples, în care perioadă, în ce împrejurări. Nu putea să îşi
amintească nici chiar în orele de luciditate. Ştia numai că o văzuse
d u p ă m o a r t e a ba ro an ei .

180
Guy de Maupassant

XI

J e a n n e r ă m a s e trei l u n i î n c a m e r a ei, atît d e s lă bi t ă ş i d e palid ă încît

to ţi o c r e d e a u pierdut ă . P u ţin cîte p u ţin îşi reveni. T a t ă l ei şi m ă tuş a
L i s o n n u s e m i ş c a s e r ă d e lîng ă ea; acum se instalaseră la Peuples.
Din tulburarea aceea ră m a s e c u o b o a l ă n e r v o a s ă ; cel m a i m i c
z g o m o t o fă c e a să se pră buş easc ă , să cad ă în lungi pierderi d e
cunoştin ţ ă provocate de cauzele cele mai neînsemnate.
N u c e r e a n i c i o d a t ă v r e u n a m ă n u n t d e s p r e m o a r t e a l ui Julien. La ce
i-ar fi folosit? Nu ştia destul? Toată lumea c r e d e a c ă f u s e s e u n
a c c i d e n t , d a r e a n u s e î n ş e l a ş i p ă s tr a î n i n i m ă t a i n a c a r e o
t or tu ra : f a p t u l c ă ş t i u s e despre adulter, şi imaginea acelei
neaşteptate şi cumplite vizite a contelui, în ziua nenorocirii.
Acum sufletul ei se lăsă pătruns de amintiri duioase, blînde şi
melancolice, scurtele bucurii de dragoste pe care i le d ă d u s e s o ţ ul
alt ă d a t ă . T r e s ă r e a î n fi ec ar e m o m e n t la salturi neaşteptate de
memorie, şi îl vedea aşa cum fusese în zilele logodnei lor, şi
aşa cum îl iubise în singurele ore de dragoste pătimaşă care
înfloriseră sub s o a r e l e a r z ă tor al C o r s i c e i . T o a t e d e f e c t e l e i s e
m i c - şoraseră , toate ră ută ţ ile dis pă ruser ă , chiar şi infidelită ţile lui,
infidelităţi care se pierdeau acum în depărtarea crescînd ă a
mormîntulu i închis. Ş i Jeanne, n ă p ă dită d e u n fel de recunoştinţă
nedesluşită pentru acest om care o ţinuse în braţe, ierta toate
suferinţele din trecut şi nu se mai gîndea decît la clipele
fericite. Apoi timpul îşi continua mersul şi lunile venind una
după cealaltă

181
O viaţă
cernură uitare, ca un praf gros, tot mai gros, peste toate amintirile
şi durerile ei. Se dedica acum cu totul copilului ei.
El deveni idolul, singura preocupare a celor trei fiinţe adunate în
jurul lui; şi îi conducea ca un tiran. Între aceşti trei s c l a v i p e c a r e - i
a v e a s e n ă s c u c h i a r u n fel d e g e l o z i e . J ea nn e s e uita iritată la
să rută rile din toată in im a p e care i le d ă d e a baronul d u p ă ş edin ţ ele
d e c ă lă rit p e u n g e n u n c h i ; iar m ă t uş a L i s o n , n e b ă ga t ă în s e a m ă
d e copil, aşa cum nu era băgată în seamă de nimeni, tratată
cîteodată ca o slujnică de acest stăpîn care nu vorbea încă, se
ducea să plîngă în camera ei, comparînd m î n g î i e r i l e
n e î n s e m n a t e c e r ş i t e d e e a ş i o b ţ i n u t e c u g r e u cu îmbrăţişările pe
care el le păstra pentru mama şi bu- nicul lui.
D o i a ni liniştiţ i, fă ră nici o întîmplare, trecur ă c u preocuparea
neîncetată pentru copil. La începutul celei d e -a treia ierni, s e h o t ă rî
s ă s e s tabileas c ă la R o u e r i p î n ă la p ri m ă var ă ; şi toată familia
emigra. D ar, ajungînd în c a s a a c e e a v e c h e , P a u l f ă c u o b ro nş i t ă atît
d e g r a v ă încît s e t e m u r ă d e o p le ur ez ie ; c e i trei p ă rin ţ i,
î n n e b u n i ţ i, spuseră că băiatul nu se putea lipsi de aerul de la
Peuples. Îl dus er ă iar acolo d e îndată ce se însă n ă toşi.
Atunci începu un şir de ani monotoni şi calmi. Mereu împreună în
jurul micuţului, cînd în camera lui, cînd în s alonul cel m a r e , cî nd
în gr ă di n ă , s e e xt az ia u în fa ţa gîngurelilor lui, a expresiilor lui
caraghioase, a gesturilor lui.
M a m a lui îi s p u n e a Paulet, c a să -l alinte, da r el n u p u t e a s ă
pronunţe cuvîntul şi spunea Poulet, ceea ce stîrnea hohote
nes fîrş ite. Î i r ă m ă s e s e p o r e c l a P o u l e t ; nimeni nu-i mai zicea altfel.
C u m c r e ş t e a r e p e d e , u n a d i n p a s i o n a n t e l e o c u p a ţ ii a l e c e l o r trei
p ă rin ţ i p e c a r e b a r o n u l îi n u m e a „ c e l e trei m a m e ” , e r a s ă -l
m ă s o ar e. S crijelis er ă c u c u ţ itaşul p e l e m n u l uş o ru lu i d i n s a l o n u n
şir d e d u n g i m i c i c a r e a r ă ta u

182
Guy de Maupassant
cît c r e s c u s e î n f i e c a r e l u n ă . S c a r a a c e e a , b o t e z a t ă „ s c a r a lui Poulet”,
a ve a u n rol î ns em na t în viaţa fiecă ruia.
A p o i o altă fiinţ ă veni s ă joace u n rol important î n familie,
cîinele M as s a c r e , lă sat d e izbelişte d e J e an ne , care era preocupat ă
n u m a i d e fiul ei. H r ă nit d e Ludivine şi c re s c ut într- u n bu to i v e c h i
î n fa ţ a grajdului, tră ia singuratic, legat tot timpul.
Într - o d i m i n e a ţ ă P a u l îl v ă z u şi î n c e p u s ă ţ i p e c a s ă -l lase s ă -l ia în
b r a ţe. Îl dus er ă s p re cîine c u p r e c a u ţ ii nesfîrşite. Cîinele fu
încîntat cînd se apropie de el copilul, care î nc ep u s ă urle cî nd vrură
să -i despart ă . A tu nc i îl dezlegar ă pe M as s acre şi-l instalară în casă .
De atunci deveni prietenul de nedespărţit al lui Paul, î m p r e u n ă în
fiecare clip ă . S e z b e n g u i a u a m î n d o i , d o r - meau unul lîngă altul
pe covor. Peste puţin timp, Mas- s a c r e s e c u l c ă î n p a t u l t o v a r ă ş u l u i
s ă u d e j o a c ă , p e c a r e n u m a i v o i a s ă -l p ă ră s e a s c ă . J e a n n e s e s u p ă r a
c î t e o d a t ă din cauza puricilor, iar mătuşii Lison îi era ciudă pe el
pentru că lua parte atît de mare din dragostea copilului, d i n
d r a g o s t e a p e c a r e i-o fura, i s e p ă r e a ei, d i n d r a g o s t e a pe care o
dorea atît de mult.
Rareori se vizitau cu familiile Briseville şi Coutelier. Numai
doctorul şi primarul tulburau cu regularitate s i n g u r ă t a t e a
b ă t r î n u l u i c as te l. J e a n n e , d e l a u c i d e r e a căţelei şi de la
bănuielile pe care le trezise preotul cu prilejul m o r ţii oribile a
contesei şi a lui Julien, n u m a i că lca pe la biserică, revoltată
împotriva unui Dumnezeu care putea avea un asemenea slujitor.
Abatele Tolbiac, din cînd în cînd, condamna prin aluzii directe
cas telul bîntuit d e spiritul R ă ului, spiritul R e voltei Veşnice, spiritul
Greşelii şi Minciunii, spiritul Nelegiuirii, spiritul C o r u p ţiei şi al
Impurit ă ţ ii. A ş a îl n u m e a el pe baron.
De altfel, biserica se golise şi, cînd mergea de-a lungul cî mp ii l or
u n d e a r a u ţ ă ranii, aceş tia n u s e o p r e a u d i n l uc ru ca să-i vorbească,
nu se întorceau ca să-l salute. Trecea

183
O viaţă
d r e p t v r ă jitor, p e n t r u c ă a l u n g a s e d i a v o l i i di nt r - o f e m e i e posedată.
Se spunea că ar cunoaşte cuvintele tainice ca să î n d e p ă rteze v r ă jile,
c ar e n u erau, d u p ă c u m s p u n e a el, decît nişte glume de-ale lui
Satan. Îşi punea mîinile pe vacile care dădeau lapte albăstriu sau
umblau cu coada încovrigată ,şi le vindeca spunînd
n i ş t e cuvinte
necunoscute.
S piritul lui î ng us t şi fanatic s e d e d a c u p a t i m ă s tudiului c ă r ţ ilor
r e l i g i o a s e c a r e c o n ţ i n e a u p o v e s t e a a p a riţ iilor D ia vo lu lu i p e
p ă mînt, feluritele ma ni fe s t ă ri ale puterii lui, i n f l u e n ţ e l e lui v a r i a t e
ş i m a g i c e , r e s u rs e l e p e c a r e l e avea, vicleşugurile lui cele mai
obişnuite. Şi cum se credea chemat cu deosebire să lupte
împotriva a-cestei puteri tainice şi fatale, învăţase toate
formulele de alungat diavolul p e care le g ă sise în c ă rţile bisericeşti.
S e c r e d e a î m p r e s u r a t f ă ră î nc et ar e d e u m b r a S p i ritului Rău, şi în
fiecare moment îi venea pe buze fraza latină: „Sicut leo rugiens
circuit quoerens quem devorent”.
A t u n c i s e ră s pî nd i o t e a m ă , o teroare a for ţ ei s ale ascunse.
C hi ar şi confra ţii lui, po pi d e ţară , neştiutori, pentru care
Bezelbuth însemna o credinţă şi care, tul- bura ţi de prescripţiile
a m ă n u n ţite ale Titurilor în cazul manifes t ă rii acestei puteri a R ă ului,
a ju ng ea u s ă c o n f u n d e religia cu magia, îl priveau pe abatele Tolbiac
aproape ca p e u n v r ă jitor. Îl r e s p e c t a u atît p e n t r u p u t er ea o b s c u r ă p e
care i-o bănuiau cît şi pentru asprimea ştiută de toţi a vieţii sale.
C î n d o întîlnea p e J e an ne , n -o saluta. A c e a s t ă situa ţ ie o neliniştea şi
o descumpănea pe mătuşa Lison, care nu înţelegea deloc, în
sufletul ei t e m ă tor de fată b ă trînă , c u m se poate să nu mergi la
biserică. Era credincioasă, b i n e î n ţ e le s , s e s p o v e d e a ş i s e
î m p ă rtă ş e a , d a r n i m e n i n u ştia acest lucru şi n i m ă nui n u -i p ă sa.
C î n d ră m î n e a s ingur ă , s ingur ă d e tot, c u P aul, îi v o r b e a şoptit de
bunul Dumnezeu. El o asculta mai atent cînd îi povestea istorii
nemaiauzite despre începuturile lumii, dar

184
Guy de Maupassant
c î n d e a îi s p u n e a c ă t r e b u i e s ă - l i u b e a s c ă m u l t , m u l t p e b u n u l
D u m n e z e u , el ră s p u n d e a cîteodat ă :
- D a r u n d e -i el, m ă tu ş ă ? A t u n c i e a ar ă ta c e r u l c u
degetul:
- A co lo sus, Poulet, dar n u trebuie să spui nim ă nui. S e t e m e a d e baron.
D a r într-o zi P au l îi declar ă :
- B u n u l D u m n e z e u este pes te tot, n u m a i în bis e rică nu. îi vorbise
bunicului despre revelaţiile tainice ale mă-
tuşii.
Copilul mergea pe zece ani; mama lui părea de pa- truzeci. E r a
p ut er ni c, g ă lă g io s , î n d r ă z n e ţ la c ă ţ ă ratul î n copaci. Dar nu ştia
mare lucru. Lecţiile îl plictiseau, le întrerupea imediat. De fiecare
dată cînd baronul îl ţinea puţin mai mult în faţa unei cărţi, Jeanne
venea imediat, zicînd:
- A c u m las ă -l să s e j o a c e N u trebuie s ă -l o b o s i m , e a ş a
de mic!
P e n t r u e a , b ă iatul a v e a tot ş a s e l u n i s a u u n a n . C u g r e u îşi dădeau
seama că mergea, alerga, vorbea ca un om m a r e ; ş i tră ia într- o
n e î n c e t a t ă s p a i m ă c a el s ă n u c a d ă , s ă n u - i fie frig, s ă n u -i fie c a l d
l a j o a c ă , s ă n u m ă n î n c e prea mult pentru stomacul lui sau puţin
pentru creşterea lui.
C î n d î m p l i n i d o i s p r e z e c e a n i a p ă r u o m a r e p r o b l e m ă : prima lui
î m p ă rtă şanie.
Î nt r- o d i m i n e a ţ ă , L i s e v e n i s - o c a u t e p e J e a n n e ş i s ă -i ar at e c ă n u
m a i p u t e a u lă s a m u l t t i m p m i c u ţ u l fă ră e d u c a ţ ie religioas ă şi
fă ră s ă -şi î n d e p l i n e a s c ă p r i m e l e da to ri i. A d u s e t ot f e l u l d e
a r g u m e n t e , i n v o c ă m i i d e m o t i v e , şi, î n p r i m u l r în d, p ă r e r e a
o a m e n i l o r d i n jur. M a m a lui, tulburat ă , ne ho t ă rîtă , ş o v ă ia, zicînd
c ă m a i p ut ea u î nc ă să aştepte.
D a r o l u n ă m a i tîrziu, c î n d e r a în vizit ă la v i c o n t e s a d e Briseville,
acea d o a m n ă o întrebă din întîmplare:
- D e s i g u r c ă a n u l a c e s t a P a u l a l d u m n e a v o a s t r ă îşi v a face p r i m a
î m p ă rtă şanie.

185
O viaţă
Ş i J eanne, neputînd s ă m a i evite ră spunsul, zise: - D a, d o a m n ă .
Acel simplu cuvînt o hotă rî şi, fă ră să -i spună nimic tată lui ei, o
rugă pe Lise să duc ă bă iatul la catehism.
T i m p d e o l u n ă totul m e r s e b i n e ; d a r P o u l e t s e în to ar s e într- o s e a r ă
ră guş it. A d o u a zi tuş ea. M a m a lui, înnebunită, îl descusu şi
află că preotul îl trimisese să as culte sfîrşitul l ec ţiei stînd la u ş a
bisericii, î n curentul d i n portic, p e n t r u c ă n u s e p u r t a s e b in e.
Îl ţinu aşadar acasă şi îl învăţă ea acel alfabet al re-
ligiei. D a r a b a t e l e T o l b i a c , î n c i u d a r u g ă m i n ţ ilor m ă tuşii Lise, refuză
să -l p ri me as c ă la î m p ă rtă şanie, pentru c ă n u e r a d e s t u l d e p r e g ă tit.
A ş a se întîmpl ă şi în anul u r m ă tor. A tunci baronul, ajuns la c a p ă tul
r ă b d ă rii, jur ă c ă b ă iatul n -a v e a n e v o i e s ă c r e a d ă î n id io ţ e n i a
a c e e a , î n s i m b o l u l a c e l a c o p i l ă r e s c al transformă rii în o m cinstit prin
î m p ă rtă şanie. H ot ă rîră să -l c r e a s c ă î n religia c re ş t in ă , d a r n u î n
c a t o l i c i s m u l fa na ti c, şi la majorat ră m î n e a liber s ă -şi aleag ă ce religie
dorea.
D a r J eanne, cîtă v a v r e m e m a i tîrziu, fă cînd o vizită familiei d e
Briseville, v ă z u c ă aceştia n u i-o întoarser ă . E a se miră, cunoscînd
politeţea meticuloasă a vecinilor ei; d a r m a r c h i z a d e C o u t e l i e r îi
d e s t ă i n u i c u u n a e r î n g î m f a t m o t i v u l ac es te i r e z e r v e .
Considerîndu-se, prin situaţia soţului ei, prin titlul lui perfect
autentic şi prin averea considerabilă, un fel de regină a nobleţei
normande, marchiza stăpînea ca o a d e v ă rat ă r e g i n ă , f ă c e a c e
v o i a , s e a r ă ta b l î n d ă s a u tă - ioas ă , în f u n c ţie d e ocazie, certa,
reabilita, felicita c u orice prilej. C î n d J e a n n e s e d u s e l a e a , a c e a s t ă
d o a m n ă , d u p ă cî te va c u v i n t e glaciale, s p u s e c u u n t o n s e c:
- Societatea se împarte în două clase: oamenii care c r e d î n
D u m n e z e u ş i c e i c a r e n u c r e d . P r i m i i , c h i a r ş i c e i m a i umili, sînt
prietenii, egalii noştri; ceilal ţi n u î n s e a m n ă n i m i c pentru noi.
Jeanne, s i m ţind încotro b ă tea, replică :

186
Guy de Maupassant
- Dar nu poţi crede în Dumnezeu fără să te duci la
biserică ?
- N u , d o a m n ă , r ă s p u n s e m a r c h i z a , c r e d i n c i o ş i i s e d u c să se roage
în bisericile lui Dumnezeu, aşa cum pe o a m e n i îi g ă seşti în
cas ele lor.
Jeanne, lovită , u r m ă :
- Dumnezeu este peste tot, doamnă. Cit despre mine, care cred din
adîncul inimii în b u n ă tatea Lui, n u -l s imt m a i a p r o a p e c î n d a n u m i ţi
p r e o ţ i s e g ă s es c între m i n e şi el.
Marchiza se ridică :
- P r e o t u l p o a r t ă s t e a g u l bis ericii, d o a m n ă ; c i n e n u urmează
acest steag este împotriva lui şi împotriva noastr ă .
J e a n n e s e ridicas e şi ea, f r e m ă tînd:
- Dumneavoastr ă , d o a m n ă , credeţi în Dum ne ze ul unei
clase. E u cred în D u m n e z e u l o am en il or cinstiţ i.
Salută şi ieşi.
Ţ ă ranii, la rîndul lor, o v or be au d e ră u între ei p e n tru c ă n u -l d u s e s e
p e P a u l la p r i m a î m p ă rtă ş an ie . E i n u s e d u c e a u d e l o c la
s lu jb ă , n u s e a p r o p i a u d e s fînta î m p ă rtă ş a n i e , s a u n - o p r i m e a u
d e c î t l a P aş t i, d u p ă p r e s - cripţiile formale ale bisericii; dar pentru
ţînci, asta era altceva. T o ţi se d ă d ea u înapoi în faţa îndră znelii d e
a creşte un copil în afara acestei legi comune, pentru că, oricum,
Religia îns eamn ă Religie.
E a v ă z u b i n e d e z a p r o b a r e a l o r s i s e r e v o l t ă î n s u fletul
ei faţă de toate aceste compromisuri, de aceste
a r a n j a m e n t e a l e c o n ş t i i n ţ ei, d e a c e a s t ă u n i v e r s a l ă fric ă d e tot, d e
l aş it at e a a d î n c ă c e z a c e î n t o a t e i n i m i l e ş i c a r e apare împopoţonată
cu atîtea măşti respectabile alunei cînd iese la iveal ă ,
B a r o n u l l u ă c o n d u c e r e a s t u d i i l o r lu i P a u l ş i îl p u s e s ă
înve ţe latina. J e a n n e n -a v e a decît o dorin ţ ă :
- M a i ales, n u -l obos i! şi s e învîrtea, neliniştit ă , p e lîngă c a m e r a d e
lec ţ ii. B a r o n u l îi interzisese s ă intre a co lo ,

187
O viaţă
deoarece întrerupea în fiecare moment învăţătura ca să
întrebe:
- N u ţi-e frig la picioare, Poulet? Sau:
- Nu te doare capul, Poulet?
Sau îl oprea pe profesor:
- N u -l fă să vorbească atît de mult, o să -l doară gîtul. Î n d a t ă c e m i c u ţ u l
e r a liber, c o b o r a s ă g r ă d i n ă r e a s c ă
împreună cu mama şi mătuşa lui. Aveau acum o mare dragoste
pentru cultivarea pămîntului şi toţi trei plantau puieţi primăvara,
puneau seminţe şi se pasionau de încol ţ irea şi creş terea lor,
c u r ă ţ a u crengile, tă iau flo rile şi le strîngeau în buchete.
Cea mai mare preocupare a băiatului era cultura sa- latei, î n
g r ă d i n a d e l e g u m e p a t r u m a r i p ă trate d e p ă m î n t e r a u ale lui;
creş tea aici c u m a r e grijă lă ptuci, salat ă r o m a n ă , cicoare, salată
c ă lug ă reasc ă , salată regal ă , toate s p e c i i l e C u n o s c u t e a l e a c e s t o r
f r u n z e c o m e s t i b i l e . S ă p a , s t r o p e a , p l i v e a ş i p l a n t a d i n n o u , a ju ta t
d e c e l e d o u ă mame ale lui pe care le obliga să lucreze ca pe
nişte femei cu ziua.
Cîteodată le vedeai stînd ore întregi în genunchi pe s traturi,
m u r d ă r i n d u -şi r o c h i i l e ş i m î i n i l e , o c u p a t e c u r ă s ă d i t u l p l a n t e l o r
t i n e r e î n g ă u r i l e p e c a r e l e f ă c e a u c u u n s ingur deget, înfipt vertical
în p ă mînt.
Poulet creştea, avea acum cincisprezece ani şi scara din salon
măsura acum un metru şi cinzeci şi opt, dar ei ră m î n e a n e c o p t la
m i n t e , n e ş t i u t o r , p r o s t u ţ , s u f o c a t î n t r e cele două fuste şi bătrînul
acela de treabă care nu mai era din secolul lui.
P în ă la u r m ă , baronul vorbi într-o seară d e liceu, şi J e a n n e s e
p u s e i m e d i a t p e p lî ns . M ă t u ş a L i s o n , s p e riat ă , s e a s c u n s e într- u n
c ol ţ întunecat.
Mama spuse:
- D e ce are nevoie să înveţe aşa mult? O să facem din
el u n o m al cîmpului, u n gentilom d e la ţară . O să -şi

188
Guy de Maupassant
cultive p ă mînturile, aşa c u m fac atîţia nobili. O să tră iască şi o s ă
î m b ă t r î n e a s c ă fericit î n c a s a a s t a î n c a r e a m tră it înaintea lui şi în
care o să murim. Ce-i putem cere mai m u l t?
D ar baronul clă tină din cap:
- Ce-ai să-i răspunzi tu cînd are să te întrebe, pe la d o u ă zeci şi
cinci d e ani: „ N u sînt ni mi c, n u ştiu n i m i c , d i n v i n a ta, a e g o i s m u l u i
tă u d e m a m ă . M ă s i m t i nc ap ab i l s ă m u n c e s c , s ă d e v i n c i n e v a , şi
t ot uş i n u e r a m f ă c u t p e n t r u v i a ţ a m ă r u n t ă , u m i l ă şi tristă d e
m o a r t e la c a r e m -a c o n d a m n a t d r a g o s t e a t a n e s ă bu it ă ” ?
E a plîngea m er eu , implorîndu - şi fiul:
- S p u n e -mi, Poulet, n -o să -m i reproşezi niciodat ă c ă te- a m iubit
p r e a m u l t nu -i a ş a ?
Ş i copilul acela ma re , surprins, îi promis e: - Nu, m a m ă ,
- Juri?
- D a, m a m ă .
- Vrei să ră mîi aici, nu-i aşa? - D a, m a m ă .
Atunci baronul ridică glasul cu hotă rîre:
- J e an ne , tu n -ai dreptul s ă dis pui c u m îţi place d e via ţ a lui. C e f a c i
t u a c u m e o laşitate, a p r o a p e o cri m ă ; îţ i sacrifici copilul pentru
fericirea ta egoistă .
Ea îşi ascunse faţa în mîini, sufocată de plîns, şi bol-
borosi printre lacrimi:
- A m f o s t atît d e ne fe ri ci t ă ... atît d e n ef er ic i t ă ! A - c u m cînd sînt
liniştită cu el, m i -l luaţi … ce-o să m ă fac eu singură acum... singură
d e tot?
Tatăl ei se ridică, veni să se aşeze lingă ea, o luă în b ra ţ e:
- Ş i eu, J e an ne ?
E a s e a r u n c ă la p i e p t u l lui, îl î m b r ă ţ iş a s ă lbatic, a p o i , sufocată încă ,
îngă imă printre sughiţuri:
- D a . T u ai d r e p t a t e poate... tă ticule, E r a m n e b u n ă , d a r
a m suferit atîtea. V r e a u d in toată i ni ma să -l d ă m la liceu.

189
O viaţă
Şi, fă ră să înţeleag ă ce a ve au să fac ă din el, Poulet, la
rîndul lui, începu să plîngă .
Atunci cele trei m a m e îl îmbr ă ţ işară , îl mîngîiar ă , îl î nc ur aj ar ă , şi
c î n d u r c a r ă la c u l c a r e t o ţ i a v e a u i n i m a strînsă , fiecare p lî ns e î n
p at ul lui, ch ia r şi b a r o n u l , c a r e s e stă pîni pînă atunci.
S e hotă rîră ca în prima zi de şcoală să -l ducă pe bă iat la liceul din
Havre. În vara aceea fu mai răsfăţat ca niciodată .
M a m a lui suspina deseori la gîndul d es p ă rţirii. Îi preg ă ti ha in el e d e
p a r c ă t re bu ia s ă p l e c e într- o c ă lă torie d e z e c e a n i ; a p o i , în tr - o
diminea ţ ă de octombrie. d u p ă o noapte albă , cele d o u ă femei şi
b a r o n u l u r c a r ă î m p r e u n ă c u b ă iatul în tră sura care porni în trapul
celor do i cai.
Îi ales es er ă deja, într-o altă c ă lă torie, locul în d o r mi to r şi locul în
clas ă . J ea nn e, ajutat ă d e m ă tuş a L is on , îşi p e t r e c u t o a t ă z i u a
a ş e z î n d u - i l u c r u r i l e î n d u l ă p i o r . C u m înăuntru nu încăpea decît un
sfert din ce aduseseră, se d u s e s ă - l c a u t e p e d i r e c t o r c a s ă - i
m a i d e a u n u l . Îl c h e m a r ă p e e c o n o m , care le ară tă c ă atîta rufă rie şi
atîtea l u c r u r i n - o s ă f a c ă a l t c e v a d e c î t s ă î n c u r c e , f ă r ă s ă
folosească la nimic. Directorul refuză , în nu me le re-
gulamentului, să le mai dea un alt dulăpior. Mama. n e n o r o c i t ă ,
s e h o t ă rî s ă î n c h i r i e z e o c a m e r ă într - u n m i c hotel d i n ap ro pi er e,
r u g î n d u - l p e hotelier s ă -i d u c ă ci însuşi lui Poulet tot ceea ce îi
trebuia, la cea mai mică vorbă a copilului.
A p o i f ă c u r ă o p l i m b a r e p e d i g c a s ă p r i v e a s c ă n a v e i care veneau şi
plecau. Seara tristă cădea peste oraşul în care s e a p r i n d e a u ici-c ol o
luminile. Intrar ă într-u n res- taurant ca să cineze. Nimănui nu-i
era foame, se uitau unii la alţii c u ochi u m e z i , în t i m p c e farfuriile
treceau prin fa ţ a lor neatins e.
S e p or ni r ă c u pa ş i î n c e ţ i s p r e liceu. C o p i i d e toate
vîrs tele v e n e a u d e p e s t e tot, î n s o ţ iţ i d e f am il i i s a u d e s er -

190
Guy de Maupassant
vitori. Mulţi dintre ei plîngeau. În curtea mare, abia lu- m i n a t ă , s e
a u z e a u n m u r m u r d e lacrimi.
J ea nn e şi P oulet s e î m b r ă ţ işară îndelung. M ă tuşa Li s o n rămase mai
în spate, uitată cu totul, cu faţa în batistă. Dar baronul, care se
înduioşa, scurtă acest ră-mas-bun luîndu -şi fiica d e acolo. T r ă sura
aştepta î n faţa p or ţii; urcară înăuntru toţi trei şi se întoarseră la
Peuples prin noapte. Cîteodată, un hohot de plîns se auzea
prin în tuneric.
A d o u a zi, J e a n n e plîns e d e d i m i n e a ţ ă p î n ă seara. Z i u a următoare
puse să i se înhame caii şi plecă la Havre. P o u l e t p ă r e a c ă s e
o b i ş n u i s e d e j a c u d e s p ă rţ irea. P e n t r u p r i m a d at ă d e c î n d s e ştia a v e a
prieteni; şi d o rin ţa d e -a s e j u c a îl f ă c e a s ă s t e a c a p e g h i m p i p e
s c a u n u l d e la vorbitor.
J ea nn e v e n e a odat ă la d o u ă zile, şi d u m i n i c a îl s cotea în oraş. Neş tiind
c e să facă în timpul lec ţiilor, între recrea ţ ii, stătea pe un scaun în
vorbitor, neavînd nici forţa, nici curajul să se îndepărteze de
liceu. Directorul o rugă să u r c e p î n ă la el şi-i c e r u să n u m a i v i n ă
atît d e de s ; d a r e a n u ţ i n u s e a m a d e sfat.
E l o p r e v e n i a t u n c i c ă , d a c ă m a i c o n t i n u a s ă n u -şi las e fiul să s e joace
şi să înve ţ e în timpul lui liber, tulburîndu-l fă ră încetare, 6 să fie nevoit
să i-l trimită acasă ; îi scrise şi baronului. Aşadar Jeanne rămase Ia
Peuples, ţinută din scurt c a o prizonier ă .
A ş t e p t a f ie ca re v a c a n ţ ă c u o n e r ă b d a r e m a i m a r e d ec ît
a copilului.
Ş i o nelinişte n ec on te ni t ă îi ră s c ol ea sufletul. S e a p u c ă să ră tă ceasc ă
prin ţinut, plimbîndu - se singură , însoţită d o a r d e M a s s a c r e , z i l e
î nt re gi , v i s î n d î n g o l . U n e o r i ră m î n e a cîte o d u p ă -a m i a z ă întreagă
să priveasc ă marea, aşezată pe culmea falezei; alteori cobora la
Yport, prin p ă dure, refă cî nd p l i m b ă rile v ec hi alo c ă ror amintiri o
urmăreau. Cît de departe era, cît de departe, timpul în

191
O viaţă
care trecea prin aceleaşi locuri, ca tînăra fată, beată de
visuri!
D e fiecare d a t ă c î n d îşi r e v e d e a fiul i s e p ă rea c ă n u s e întîlniser ă d e
z e c e ani. D e la o lun ă la alta el s e fă ce a m a i b ă rbat; d e la o l u n ă la
alta e a s e fă c e a m a i b ă trînă . T a t ă l ei p ă r e a c ă -i e frate, şi m ă t u ş a
L i s o n , c a r e n u î m b ă trînea deloc, ră mînînd ofilită de la d o u ă zeci şi
cinci de ani, p ă rea sora ei mai mare.
Poulet nu muncea deloc, repeta clasa a patra. A treia m a i m e r s e e a
c um va , dar trebui să o înceap ă din n o u p e a doua, şi ajunse în clasa
d e r et or ic ă a b i a l a d o u ă z e c i d e ani.
S e fă cu s e u n tînă r înalt, blond, c u favori ţ i deja stufoşi şi o u m b r ă d e
m u s t a ţ ă . A c u m v e n e a el la Peuples, d um in ic a. C u m lua de mult timp
lecţii de că lă rie. Închiria pur şi s i mp lu u n cal şi stră b ă tea distan ţa în
d o u ă ore.
D is d e di mi ne a ţ ă J e an ne pleca înaintea lui, c u m ă tuşa şi cu baronul
care se încovoia din ce în ce şi mergea ca un bătrîn, cu mîinile
încrucişate la spate ca şi cum s-ar fi ţinut să nu cadă în nas.
Mergeau încet de-a lungul drumului, aşezîndu-se de- seori pe
marginea şanţului, uitîndu-se în zare să vadă c ă lă reţul. D e îndat ă
c e a p ă rea, c a u n p u n c t n e g r u p e linia albă, cei trei părinţi fluturau
batistele, şi el îşi îndemna c a l u l î n g a l o p c a s ă a j u n g ă la ei c a o .
f u r t u n ă , c e e a c e le f ă c e a s ă p a l p i t e d e s p a i m ă p e J e a n n e ş i p e L i s o n
ş i s ă -l entuziasmeze pe bunicul care striga „Bravo” cu o
încîntare de neputincios.
Deşi Paul era cu un cap mai înalt decît mama lui, ea se purta cu el
tot ca şi cum ar fi fost un puşti, îl întreba şi acum: „Nu ţi-e frig la
picioare, Poulet?”, iar cînd el se p l i m b a p r i n f a ţ a cas telulu i, d u p ă
m a s ă , f u m î n d o ţ i ga r ă , ea deschidea fereastra ca să-i strige: „Nu
ieşi cu capul gol, te rog, ai să te alegi c u o ră ceal ă !”. Ş i se z b u c i u m a
d e s p a i m ă cînd pleca din n o u c ă lare, în noapte:

192
Guy de Maupassant

- M a i al es n u g o n i , m i c u l m e u P o u l e t , fii p r u d e n t , g î n d e ş t e - t e
l a b i a t a ta m a m ă c a r e a r fi d i s p e r a t ă d a c ă ai păţi ceva.
D a r iată c ă într - o s î m b ă tă d i m i n e a ţ a, J e a n n e p r i m i o s cr is oa re p r i n
c a r e P a u l o a n u n ţ a c ă n u p o a t e v e n i a d o u a zi, p e n t r u c ă ni ş t e
p ri et en i d ă d e a u o p e t r e c e r e l a c a r e e r a invitat.
E a f u to rt ur at ă d e n el in iş te t o a t ă z i u a d e d u m i n i c ă d e
parcă ar fi ameninţat-o o nenorocire; apoi, joi,
nemaiput înd s ă rabde, plec ă la H avre.
Îl gă si schimbat, fă ră să poată spune cum. P ă rea plin de v i a ţ ă , v o r b e a
c u o v o c e m a i b ă r b ă t e a s c ă . Ş i dintr - o d a t ă el zise, c a p e u n l uc ru
obişnuit:
- Ştii, m a m ă , d ac -ai venit tu azi, n u m a i vin e u du mi ni c ă
la P eu pl es . O s ă f a c e m iar o petrecere.
E a ră ma s e înlemnit ă , fă ră glas, de parcă i-ar1 fi spus că pleacă în altă
lume; apoi, cînd putu în sfîrşit să vorbeas c ă , îl întrebă :
- O , Poulet, c e ai? S p u n e -mi, ce se întîmpl ă cu tine? El o îmbrăţişa
rîzînd:
- N i m i c , m a m ă , n i m i c . M ă d u c s ă m ă d i s t r e z c u prietenii, c u m
fac toţi b ă ieţii d e vîrsta m e a .
E a n u g ă si c e să -i ră s p u n d ă şi, c în d s e v ă z u s ingur ă în tră sură , o
n ă p ă diră nişte idei aparte. N u -l m a i re- cunoscuse pe Poulet al
ei, pe micul Poulet de odinioară. P e n t r u p r i m a d a t ă îşi d ă d e a s c a m a
c ă el c r e s c u s e , c ă n u m a i e r a al ei, c ă a v e a s ă -şi tră ias c ă v i a ţ a lui,
f ă ră s ă s e mai preocupe de bătrîni. Cum! acesta era fiul ei, bietul
b ă ieţel care o p u n e a să ră să deas c ă salată ? B ă iatul acesta voinic,
b ă rbos, care fă cea c e voia el?
Şi timp de trei luni P aul n u veni să -şi va d ă p ă rinţii decît arareori, d e
fiecare da t ă m î n a t d e o d or in ţ ă e vi de nt ă d e a s e în to ar ce cît m a i
r e p e d e î na po i, î n c e r c î n d î n fiecare seară să mai cîştige o oră .
J e a n n e e ra î ns p ă imîntat ă , d ar b a r o n u l b c o n s o l a m e reu:

193
O viaţă
- Lasă-l în voia lui, băiatul are douăzeci de ani! Dar, într-o
dimineaţă, un om bătrîn, destul de rău îmbrăcat, ceru, într-o
franceză cu accent german, s-o vadă pe „ t o a m n a v i c o n t e s ă ”.
Ş i, d u p ă m u l t e s al ut ur i c e r e - m o n i o a s e , s c o a s e d i n b u z u n a r u n
portofel soios , zicînd:
- E aici o hîrtiuţ ă pentru tumneavoas tr ă .
îi întinse, desfă cută , o b uc ă ţ ică de hîrtie p ă tată . E a citi, reciti, s e uită la
evreu, citi iar şi întreb ă :
- C e -i c u asta?
O mul, slugarnic, o lă muri:
- F ă s p u n . F i u l t u m n e a v o a s t r ă a v u t n e v o i e b a n i şi c u m ş t i a m c ă
s î n t e ţ i m a m ă b u n ă , î m p r u m u t a t l a e l p u ţ in, cît t re b uit.
Jeanne tremura:
- D a r d e c e n u m i -a cerut m i e ?
E v r e u l e x p l i c ă , l u n g i n d u - s e, c ă e r a v o r b a d e o d a to ri e de joc ce
trebuia plă tită pînă a d ou a zi la am ia z ă , că Paul, ne fi in d în c ă m a j o r ,
n i m e n i n u i-ar fi î m p r u m u t a t n i m i c , şi „ O n o a r e a lui e r a
g o m b r o m i s ă ” f ă r ă „ m i c u l s e r v i c i u ” p e care el îl fă cuse tînă rului.
Jeanne voia să-l cheme pe baron, dar nu putea să se r id ic e, e m o ţ i a
îi tă i a s e p i c i o a r e l e . P î n ă l a u r m ă îi s p u s e că m ă tarului:
- Eşti bun să suni?
El şovă ia, bă nuind un şiretlic. Îngă imă : - D a c ă teranjez, m ă întorc
alt'dat'.
E a d ă d u d i n c a p c ă n u , el s u n ă şi aş teptar ă m u ţ i, u n u l
în faţa celuilalt.
C î n d a p ă r u b a r o n u l , î n ţ e l e s e i m e d i a t s it ua ţ ia. P e hîrtie scria o mie
cinci sute de franci. Îi plăti o mie, zicîndu-i o m u l u i între patru ochi:
- S ă n u te ma i v ă d pe aici! Celă lalt mulţumi, salută şi plecă .
B u n i c u l ş i m a m a plecar ă i me di a t la H a v r e ; dar, a j u n g î n d l a
liceu, af la r ă c ă P a u l n u m a i t r e c u s e p e a c o l o de o lună. Directorul
primise patru scrisori semnate cu,

194
Guy de Maupassant
n u m e l e J e a n n e î n c a r e s e a n u n ţ a c ă e l e v u l e s t e b o l n a v , şi i s e d ă d e a u
v e ş t i d e s p r e el. F i e c a r e s c r i s o a r e e r a î n s o ţ ită d e u n certificat m ed ic a l,
b i n e î n ţ eles fals.
Se uitară unii la alţii, dă rîmaţi.
Directorul, dezolat, îi c o n d u s e la comis ariatul d e p o liţie. Cei doi
pă rinţi dormiră la hotel.
A doua zi îl găsiră pe tînăr la o prostituată din oraş. B un ic ul şi
m a m a îl luară c u ei la P euples , fă ră să -i s p u n ă un cuvînt tot drumul.
Jeanne plîngea cu faţa în batistă. P a ul privea n e p ă să tor p e fereastr ă .
Î n o p t zile d e s c o p e r i r ă c ă , î n u l t i m e l e trei lu ni , f ă c u s e datorii d e
cincis preze ce m i i d e franci. Creditorii n u s e ară tară d e la început,
ştiind c ă în curînd d e v e n e a major.
Nu avu loc nici o explicaţie. Încercară să-l aducă pe calea ce a
b u n ă c u d uh ul blînde ţii. Îi fă c ea u m î n c ă ruri d el ic io a s e , îl alintau, îl
r ă sf ă ţ a u . E r a p r i m ă v a r ă î n c i u d a s p a i m e i J e an ne i, îi închiriar ă o
b a r c ă la Y p o r t c a s ă fa c ă p l i m b ă ri p e m a r e c î n d a v e a c he f. N u -i lă s a u
nici u n cal la îndemînă , de frică să nu fugă la Havre.
Paul era mereu plictisit, nervos, cîteodată brutal. Ba- r o n u l e r a
neliniştit p e n t r u s tudiile lu i n e t e r m i n a t e . J e a n n e , înnebunită la
gîndul unei despărţiri, se întreba totuşi ce aveau să facă din el.
Într- o s e a r ă n u s e m a i î nt oa rs e a c a s ă . A f l a r ă c ă ieş is e c u ba rc a,
î m p r e u n ă c u d o i pes cari. M a m a lui, n e n o rocit ă , coborî cu capul gol, în
plină noapte, pînă le Yport.
C î ţ i v a b ă r b a ţ i a ş t e p t a u p e p l a j ă î n t o a r c e r e a b ă rcii. O l u m i n i ţ ă s e
v ă z u în larg; v e n e a s p r e ei clă ti nî nd u -s e P a u l n u m a i era la bord.
C o b o r î s e la H a v r e .
Poliţia îl căută în zadar, nu era de găsit,. Fata care-l ascunsese
prima dată dispăruse şi ea fără nici o urmă, d u p ă c e -şi v î n d u s e
m o b i l a şi îşi p l ă tis e chiria. Î n c a m e r a lui P a ul , la P e u p l e s , d ă d u r ă
p es te d o u ă scrisori d e la a-ceastă fiinţ ă care p ă rea n e b u n ă d u p ă el.
E a vorbea de o că lă torie în Anglia şi de faptul c ă gă sise banii necesari.

195
O viaţă
Iar cei trei locuitori ai castelului tră iră tă c u ţ i şi în - t u n e c a ţ i în
infernul s u m b r u al torturilor m o r a l e . P ă rul J e a n n e i , î n c ă r u n ţ it
d e j a , a l b i d e tot. E a s e î nt re ba , n a i v ă , de ce o loveşte soarta atît de
cumplit.
Primi o scrisoare,de la abatele Tolbiac:

D o a m n ă , m î n i a lui D u m n e z e u s - a a b ă tut a s u p r a d u m n e a v o a s t r ă . I-
a ţi refuzat copilul ; E l vi l-a luat la rîndul lui şi l-a aruncat unei
stricate. Nu vreţi să r i d i c a ţ i o c h i i l a a c e s t s e m n c e r e s c ?
B u n ă t a t e a D o m n u l u i n u are m ar gini . Poate c ă vă v a ierta d ac ă vă ve ţi
întoarce să îngenunchea ţ i în faţa lui. E u sînt u m i l u l lu i s lujitor ş i o s ă
v ă d e s c h i d u ş a c a s e i s a l e cînd veţi veni să bateţi în e a .

E a r ă m a s e m u l t t i m p c u s c r i s o a r e a p e g e n u n c h i . P o a t e e r a a d e v ă rat
c e s p u n e a p r e o t u l . Ş i t o a t e î n d o i e l i l e r e - ligioase î n c e p u r ă să -i
c hi nu ie conş tiin ţ a. O a r e D u m n e z e u putea să fie ră z b u n ă tor şi hain c a
şi oamenii ? D a r d ac ă n u s - a r a r ă ta h a i n , n i m e n i n u s - a r m a i t e m e d e
el, n i m e n i n u l-ar proslăvi. Pentru a se face mai bine cunoscut
nouă, fă ră îndoial ă , li s e arată oa me ni lo r c u propriile lor
s e n t i m e n t e . Ş i î n d o i a l a l a ş ă c a r e - i î m p i n g e î n bi s e ri ci p e cei
şovăitori, pe cei tulburi, o cuprinse şi pe ea. Într-o s e a r ă , la
c ă d e r e a n o p ţ ii, s e furiş ă p î n ă la c a s a p a r o h i a l ă şi, îngenunchind la
picioarele preotului cel pirpiriu, ceru iertarea.
E l îi p r o m i s e o iertare p e j u m ă tate, D u m n e z e u n e p u t î n d să-şi
reverse toată iertarea asupra unei case care a d ă p o s t e a u n o m
ca baronul:
- O să s i m ţ iţi în curînd, s p u s e el, efectele bl în de ţii
divine.
Î nt r -a d e v ă r, J e a n n e p r i m i , d o u ă z il e m a i tîrziu, o s cr i - s o a r e d e la
fiul ei; şi, în n e b u n i a durerii ei, o c o n s i d e r ă c a p e u n în ce pu t a l
iertă rii p r o m i s e d e preot.

196
Guy de Maupassant
D r a g a m e a m a m ă , fii liniştită , sînt la L o n d r a . Sînt s ă n ă tos , d a r a m
m a r e n e v o i e d e b a n i . N u m a i a v e m n ic i u n s f a n ţ , c î t e o d a t ă n -a v e m
n i c i c e m î n c a . C e a care mă însoţeşte şi pe care o iubesc din
tot sufletul a cheltuit tot c e a v e a c a s ă n u m ă p ă - r ă s e a s c ă :
cinci mii d e franci. Îţi dai s e a m a c ă e o datorie d e o n o a r e să -i
î n a p o i e z a c e a s t ă s u m ă . F i i b u n ă , a ş a d a r , şi tr im ite - m i
c i n c i s p r e z e c e m i i d e franci din moştenirea tatei, pentru că o să
fiu în curînd m aj or . M -ai scoate dintr-o m ar e încurcă tură .
Adio, draga mea mamă, te îmbrăţişez din toată i n i m a , c a şi p e
b u n i c u l şi p e m ă t u ş a L i s o n . S p e r s ă te r ev ă d cur înd .
Fiul tău,
vicontele Paul de Lamare

Îi scrisese! Deci n-o uitase. Ea nu se gîndea deloc la f a p t u l c ă -i

c e r e a b a n i . O s ă -i t ri mi t ă , c h i a r d a c ă n - a v e a . C e -i p ă sa ei d e bani! îi
scrisese!
P lî ng în d, s e d u s e î n f u g a m a r e s ă -i arate b a r o n u l u i scrisoarea. O
c h e m ă şi p e m ă tuş a L is on , a po i reciti cuvînt c u c u v î n t h îr ti a a c e e a
c a r e v o r b e a d e s p r e el. Z ă b o v ir ă la fiecare cuvin ţel.
J ea nn e, trecînd d e la o dis perare f ă ră m a r g i n i la o b e ţ ie d e speran ţ ă , II
a p ă ra p e Paul:
- O s ă s e î n t o a r c ă , o s ă s e î n t o a r c ă - d a c - a s cris ! Baronul, m a i
calm, îi ră spuns e:
- Ce mai contează, oricum ne-a părăsit pentru fiinţa ac ee a. D e c i o
i ub eş te m a i m u l t d ec ît p e noi, p e n t r u c ă n -a ezitat nici o clipă .
O d u r e r e b r u s c ă şi î n g r o z i t o a r e t re cu p r i n i n i m a Jeannei, şi
imediat se aprinse în ea o ură împotriva a- cestei f em ei care -i
fura b ă iatul, o ur ă nedomolit ă , să l- batic ă , o ur ă d e m a m ă geloas ă .
P în ă atunci, orice gî nd al ei fusese pentru Paul. Credea că toate
rătăcirile lui p r o v e n e a u di n neştiinţ ă . D ar, dintr-o dat ă , vorbele
ba-

197
O viaţă
r o n u l u i îi a m i n t i r ă d e a c e a rival ă , îi a r ă tar ă l i m p e d e p u t e r e a e i
fatal ă . J e a n n e s i m ţ i c ă î nt re a c e a f e m e i e ş i e a începea o luptă
înverşunat ă şi că m a i bine şi-ar pierde fiul decît să -l împart ă cu
cealaltă .
Toat ă bucuria i se n ă rui.
Trimiser ă cei cincispreze mii d e franci şi n u m a i primi r ă
nici o veste timp de cinci luni.
Apoi veni la ei un om de afaceri ca să discute amă- n u n t e l e
m o ş t e n i r i i l u i J u l i e n . J e a n n e ş i b a r o n u l îi d ă d u r ă conturile f ă ră să se
uite la nimic, r en un ţ înd pîn ă şi la uzufructul datorat mamei. Şi,
întors, la Paris, Paul dispuse de o sută douăzeci de mii de franci.
Scrise atunci patru scrisori în şase luni, dîndu-le veşti în stilul lui
concis şi sfîrşind c u reci m an if es t ă ri d e tandre ţ e: „ M u n c e s c ,
s p u n e a el, a m g ă sit u n loc la B u r s ă . Într-o zi sper s ă vin la Peuples să
vă îmbrăţişez, dragii mei pă rinţi.”.
N u s p u n e a nici u n cu vî nt d e a m a n t a lui; şi tă c e r e a aceea
însemna mai mult decît dac-ar fi vorbit în patru p a g i n i d e s p r e e a .
Î n s c ri s o ri le l u i r e c i J e a n n e o s i m ţ e a p e f e m e i a a c e e a s tî nd între
ei, n e c r u ţ ă toare. E r a v e ş n i c a d u ş m a n ă a m a m e l o r , prostituata.
C e i trei s i ng ur at ic i stă t e a u d e v o r b ă d e s p r e c e s -a r p u t e a f a c e c a
s ă -l s al ve ze p e P a ul , şi n u g ă s e a u n i m i c . U n drum la Paris? La ce
bun?
Baronul spunea:
- Trebuie să lă să m să i se tocească patima. O să vină el
singur la noi.
Şi viaţa lor era jalnică. Jeanne şi Lison mergeau
a m î n d o u ă la biserică , a s c un zî nd u -s e d e baron.
U n t i m p des tul d e l u n g s e s cu rs e fă ră nici o veste, apoi,
într-o diminea ţă o scrisoare disperată îi îngrozi.

B i a t a m e a m a m ă , sînt pier dut, n u p o t decît s ă -m i zbor creierii da c ă

n u -m i vii în ajutor. T o c m a i a eşuat o afacere care, pentru mine, avea
toate şansele de s u c c e s . D a t o r e z 8 5 0 0 0 d e fr an ci . D a c ă n u p l ă tes c,

198
Guy de Maupassant
sînt dezonorat, ruinat, n-o să mai pot face nimic. Sînt pierdut. Îţi
repet, m a i bine -m i z bor creierii decît s ă s u p r a v i e ţ ui es c aces tei ruşini.
P o a t e a ş fi fă cu t -o deja, fă ră încurajă rile unei fem ei despr e ca r e
n u v o r b e s c niciodat ă , şi c a r e este pr o v i d e n ţ a m e a .
T e î m b r ă ţ işez di n toat ă inim a, d r a g a m e a m a m ă , poate pentr u ultim a
o a r ă . Adio.
Paul

Teancuri de hîrtii de afaceri care însoţeau scrisoarea d ă d e a u

e xp li ca ţ ii a m ă n u n ţite a s u p r a dezas trului. B a r o n u l îi ră spunse imediat
c ă încearcă să facă ceva. Apoi plecă la H a v r e c a s ă s e i n f o r m e z e şi
i p o t e c ă p ă m î n t u r i l e c a s ă -şi procure banii pentru P aul. I-i trimise.
T î n ă rul ră s p u n s e prin trei scrisori d e m u l ţ um ir i e n - tuziaste şi
de tandreţe pătimaşă, anunţînd că vine imediat să -i îmbrăţişeze pe
iubiţii lui pă rinţi.
D a r n u veni.
S e s c u r s e u n a n întreg.
J e a n n e şi b a r o n u l t o c m a i s e p r e g ă t e a u s ă p l e c e la P a ri s c a să -l
g ă s eas c ă şi să încerce u n ultim efort, c în d primir ă cîteva vorbe, în
care le spunea că se află iar la Londra, u n d e î nf ii n ţ e a z ă o
î n t r e p r i n d e r e d e p a c h e b o t u r i c u f i r m a „PA UL D E L A M A R E & CO”.
Le scria: „Pentru mine asta înseamnă un noroc sigur, poate chiar o
avere. Şi nu risc nimic. Veţi vedea toate avantajele. Cînd o să ne
vedem din no u, vo i a v e a o f r u m o a s ă situa ţie în l u m e . N u m a i
afacerile te m a i scot astă zi din încurc ă tură ”.
Trei luni m a i tîrziu, c o m p a n i a d e pacheboturi d ă d e a f a l i m e n t ş i
d i r e c t o r u l e r a d a t î n j u d e c a t ă p e n t r u n e r e g u l i în actele comerciale.
Jeanne avu o criză de nervi care d ur ă m a i mu lt e ore, apoi c ă z u la
pat.
B a r o n u l p l e c ă d i n n o u la H a v r e , s e i n f o r m ă , v ă z u a v o c a ţ i,
o a m e n i d e afaceri, port ă rei, v ă z u c ă datoriile societăţii
D E L A M A R E erau de două sute treizeci şi cinci de

199
O viaţă
m i i d e franci şi ipotec ă di n n o u bunurile, C as te lu l P e u p l e s şi cele d o u ă
f e r m e fură evaluate la o m a r e s u m ă d e bani.
Într - o s e a r ă , p e c î n d p u n e a la p u n c t u l t i m e l e a m ă n u n t e în cabinetul
unui om de afaceri, se rostogoli pe podea, lovit de un atac de
apoplexie.
P e J e a n n e o a n u n ţ ă u n c ă lă reţ. C î n d a ju ns e ea, b a ronul e r a m o r t . Îl
a d u s e l a P e u p l e s , atît d e sfîrşit ă încît d u r e r e a ei er a m a i m u l t o s tare
d e n e p u t i n ţ ă d ec ît d e d is pe ra re .
A b a t e l e T o l b i a c r e f u z ă intrarea c o r p u l u i î n bis eric ă , în ciuda
i mp lo r ă rilor nesfîrşite ale celor d o u ă femei. B a r o n u l fu î n m o r m î n t a t _
la c ă de re a n o p ţ ii, fă ră nici o c er em on ie . P a u l află d e s p r e e v e n i m e n t
printr -u n u l d i n a g e n ţ ii c a r e s e ocupau de falimentul lui. Stătea încă
ascuns în Anglia. S c r i s e c a s ă s e s c u z e c ă n -a v en it , a f l î n d p r e a
tîrziu despre nenorocire. „De altfel, acum, că m-ai scăpat din
î n c u r c ă t u r ă , d r a g a m e a m a m ă , m ă î n t o r c î n F r a n ţ a ş i t e voi îmbrăţ işa
în curînd.”
J e a n n e tră ia într- o a s e m e n e a p i e r d e r e a m i n ţ ii încît
p ă rea c ă n u m ai înţelege nimic.
Iar c ă tre sfîrşitul iernii, m ă tuşa Lison, p e atunci în vîrstă d e ş a i z e c i şi
o p t d e ani, c ă p ă tă o b r o n ş i t ă c a r e d e g e n e r a în conges tie p u l m o n a r ă .
Muri liniştită , şoptind:
- Biata m e a J eanne, m i c u ţ a m e a , o să -i cer b u n u lui D umnezeu să
aibă milă de tine.
J eanne m e r s e în u r m a ei la cimitir, v ă zu că zînd p ă - m î n t u l p e s t e
s icriu, şi, c u m s e p r ă b u ş e a , d o r i n d d i n to at ă inima să moară şi ea,
să nu mai sufere atît, să nu mai g î n d e a s c ă , o ţ ă r a n c ă v o i n i c ă o lu ă
î n b r a ţ e şi o d u s e d e acolo, purtînd-o ca pe un copil mic.
Întorcîndu-se la castel, Jeanne, care tocmai încheiase c i n c i n o p ţ i
d e v e g h e l a c ă p ă tîiul m ă tuş ii L i s o n , s e lă s ă pusă în pat fă ră să i se
împotriveasc ă ţă ră ncii aceleia n e - cunoscute care umbla cu ea blînd
dar autoritar; şi căzu într- u n s o m n d e n e î n v i n s , c u p r i n s ă d e
o b o s e a l ă şi d e s u - ferinţă.

200
Guy de Maupassant
S e trezi p e la m ie zu l n o p ţ ii. O l a m p ă ardea p e c ă mi n. O f e m e i e
d o r m e a într - u n fotoliu. C i n e e r a ? N u o r e c u n o ş t e a şi c ă uta,
a p l e c î n d u - s e p e s t e m a r g i n e a patului, s ă -i z ă r e a s c ă tră s ă turile, la
l u m i n a m i ş c ă t o a r e a ş u v i ţ ei c a r e plutea în ulei, într-u n p a h a r d e
b u c ă tă rie.
I se părea totuşi că mai văzuse faţa aceea. Dar cînd? U n d e ? F e m e i a
d o r m e a liniştit, c u c a p u l lă sat p e u m ă r, c u boneta căzută pe jos.
Putea să aibă vreo patruzeci, p a t r u z e c i ş i c i n c i d e a n i . E r a
v o i n i c ă , r o ş i e î n o b r a j i , p u - ternică. Mîinile ei mari atîrnau de-o
parte şi de alta a scaunului. P â r u l îi era c ă runt. J e a n n e o
privea c u î n c ă p ă ţ î n a r e î n a c e a t u l b u r a r e a m i n ţ ii d e d u p ă t r e z i r e a
din s o m n u l înfrigurat care u r m e a z ă marilor nenorociri.
C u s i g u r a n ţ ă c ă m a i v ă z u s e fa ţ a a c e e a ! A l t ă d at ă ? D e curînd? N u -şi
a mi nt e a nimic, iar gîndul o z b u c i u m a , o e ne rv a. S e ridic ă încetişor
c a s ă s e uite m a i d e a p r o a p e la femeia adormită şi se duse spre ea în
vîrful picioarelor. E r a c e a c ar e o ridicas e, la cimitir, a p o i o
culcas e, îşi a m i n t e a totul c a prin c e a ţ ă .
O a r e o întîlnise m a i de mu lt , în altă perioad ă a vie ţii ei? Sau poate
credea că o recunoaşte numai cu amintirea î n t u n e c a t ă a u l t i m e i
z i l e ? D a r c u m d e e r a a -c o l o , î n c a m e r a e i ? P e n t r u c e ?
F e m e i a des chis e ochii, o z ă ri p e J e an ne şi s e ridică dintr-o dată.
Erau Una în faţa celeilalte, atît de aproape încît piepturile li s e
atingeau. N e c u n o s c u t a m o r m ă i:
- C u m ! V - a ţ i s culat! O să v ă î m b o l n ă vi ţi d i n n o u . Culcaţi-vă
înapoi.
J eanne întreb ă :
- C i n e eşti d u m n e a t a ?
D a r f e m e i a , d e s c h i z î n d b r a ţ ele, o cu pr in s e , o ridic ă d i n nou, o purtă
spre pat, cu o putere de bărbat. Şi cum o p u n e a î n a p o i c u grij ă
p e ce ar ş a fu ri , a p l e c a t ă , a p r o a p e culcat ă pe s t e J e a n n e , s e p u s e p e
plîns , s ă ru tî nd -o î n n e b u - nită pe obraji, pe păr, pe ochi, udîndu-i
faţa în lacrimi, bolboros ind:

201
O viaţă
- Biata mea stăpînă, don'şoară Jeanne, biata mea
stă pînă , n u m ă recunoaşte ţ i deloc?
J eanne strigă :
- Ros alie, fata m e a ! şi, încol ă cindu-şi b o n a c u b ra ţele, o să rută ,
strîngînd- o lîngă ea. S us p i n a u a m î n d o u ă , strîns lipite u n a d e
c e a l a l t ă , a m e s t e c î n d u - şi lacri m i l e , n e p u t î n d să -şi ma i desprindă
bra ţele.
R osalie se linişti prima:
- Haide, trebuie să fiţi cuminte, să nu ră ciţi.
Ş i a d u n ă c u v e r t u r i l e , l e a ş e z ă , p u s e d i n n o u p e r n a s u b capul fostei ei
stă p în e care continua s ă gîfîie, c u tremurat ă de vechile amintiri care îi
ap ă ruseră în su flet. Pînă la u r m ă întrebă :
- C u m d e te-ai întors, biata m e a fată ? R os a li e ră s pu ns e: - La naiba,
doar nu era să vă las aşa singură, tocmai
acum!
J eanne u r m ă :
- A p r i n d e o luminare, s ă te pot ve de a.
Ş i c î n d l u m i n a f u a d u s ă p e m ă s u ţ a d e n o a p t e s e uitar ă lung u n a la
cealaltă , fă ră u n cuvînt. A p o i Jeanne, întinzînd m î n a fostei s al e b o n e ,
şopti:
- N u t e - a ş fi r e c u n o s c u t n i c i o d a t ă , f a t a m e a , t e - a i schimbat
mult, ştii, dar eu m-am schimbat încă şi mai m ult!
Ş i Ros al ie , u it în du -s e la f e m e i a , a c e e a c u p ă r alb, s l ab ă şi trecută, pe
care o lăsase tînăra, frumoasă şi fragedă, ră s p u ns e;
- E adevărat că v-aţi schimbat, doamnă Jeanne, mai m u l t decît
c r e d e a m . D a r gî nd i ţ i-v ă c ă a u trecut d o u ă ze ci şi p at ru d e an i d e c î n d
n u n e -a m v ă zut.
Ş i tă c ur ă , g î n d i n d u -s e d in n o u . J e a n n e î n g ă i m ă , în tr-u n
tîrziu:
- M ă car ai fost fericită ?
Şi Rosalie, şovăind de teamă să nu-i trezească vreo
amintir e p re a dureroas ă , bîlbîi:

202
Guy de Maupassant
- D a r … da... da , d o a m n ă . N - a m d e c e s ă m ă plîng, a m fost m a i
fericit ă ca d u m n e a v o a s t r ă , asta-i sigur. N u m a i u n lucru m i -a stricat
întotdeaun a i ni ma : c ă n -a m ră m a s aici...
A p o i , tă c u brus c, d î n d u -şi s e a m a c ă a ju ns es e s ă s p u n ă aşa ceva fă ră
să gîndeasc ă . D ar Jeanne u r m ă blînd:
- Ce vrei, fata mea, nu facem întotdeauna ce vrem. Eşti v ă d u v ă şi tu,
n u -i a ş a ? A p o i o neliniş te fă c u s ă -i t r e m u r e vocea, c în d continu ă :
- Mai ai şi alţi… alţi copii? - N u, d o a m n ă .
- Şi el, fiul tă u... ce a ajuns? Eşti m u l ţumit ă de el?
- D a , d o a m n ă , e u n flă c ă u d e tr ea b ă , c a r e m u n c e ş t e c u sîrg. S-a
însurat acum şase luni şi acum ia în stăpînire f e r m a , p e n t r u c ă e u
m -a m întors la d u m n e a v oa s t r ă .
J e a n n e , t r e m u r î n d d e e m o ţ ie, şopti:
- Aşadar n-o să mă mai părăseşti, fata mea? Rosalie
zise repede:
- N u , d o a m n ă , m -a m hotă rît dinainte.
A p o i tă c u r ă iar u n t i m p . J e a n n e , fă ră s ă vrea, î n c e p e a iar s ă c o m p a r e
v ie ţile lor, da r fă ră a m ă ră ci un e în inim ă , r e s e m n a t ă a c u m la
c r u z i m i l e n e d r e p t e a l e s oartei. Întrebă :
- S o ţul tă u c u m s -a purtat c u tine?
- O, era un om cumsecade, doamnă, nu era un p i e r d e -v a r ă ,
ştia să a i b ă grij ă d e lucrul lui. A m u r i t d e o boal ă de piept.
Atunci Jeanne, cuprinsă de nevoia de a şti, continuă,
aşezîndu-se în pat:
- H a i d e , p o v e s t e ş t e - m i totul, fata m e a , toat ă v i a ţ a ta. O
să -mi facă bine.
Iar Ros al ie , tră g î n d u - şi u n s c a u n , s e a ş e z ă şi î n c e p u s ă vorbească
despre ea, despre casa ei, despre lumea ei, i nt rî nd î n a m ă n u n t e l e
m ă r u n t e c a r e le s în t d r a g i o a - m e n i l o r d e l a ţ a r ă . Îi d e s c r i s e
c u r t e a , r î z î n d c î t e o d a t ă d e lucrurile deja trecute care-i aminteau de
clipele fericite,

203
O viaţă
r i d i c î n d p u ţ i n cîte p u ţ i n v o c e a , c a o f e r m i e r ă c e e r a obişnuită să
porunceas c ă . Sfîrşi prin a spune:
- O , a m strîns bani frumoşi. N u m ă t e m d e n im ic a c u m . A p o i s e
tulbur ă iar şi spuse, c ob or în d vocea:
- D u m n e a v o a s t r ă v ă d a t o r e z totul, şi s ă ştiţ i c ă n u -m i
trebuie leafă ! Nu, nu! Şi dac ă nu m ă vreţi, m ă duc!
Jeanne spuse şi ea:
- D o a r n u vrei să spui c ă m ă slujeşti p e degeaba?
- P ă i c u m altfel, d o a m n ă . Bani. S ă -m i d a ţi bani! D a r e u a m cîţ i a v e ţ i
şi d u m n e a v o a s t r ă . Ştiţi m ă car c e v ă ră m î n e d u p ă toate m î z g ă liturile
d e ipoteci şi î m p r u m u t u r i , d e dobînzi neplătite care cresc la
fiecare termen? Ştiţi? nu, aş a -i? Ei bine, v ă s p u n e u c ă n -a v e ţi nici
z ec e m i i d e livre venit! Nici zece mii, ascultaţi bine! Dar o să
aranjez eu totul, şi înc ă repede.
Î n c e p u d i n n o u s ă v o r b e a s c ă tare, p o r n i n d u - s e,
e n e r v î n d u - s e p e n t r u d o b î n z i l e n e p l ă tite, p e n t r u r u i n a c a r e b ă tea la
u ş ă . Şi, c u m u n z î m b e t flutura p e bu ze le stă -pînei ei, strigă revoltată :
- N u - i d e rîs, d o a m n ă , p e n t r u c ă c i n e n -a r e b a n i , n -a r e
nimic.
J e a n n e îi lu ă mîinile şi i le p ă stră într-ale ei; a po i s p u s e
încetişor, torturat ă d e g în du l c ar e o u r m ă rea:
- O ! e u, e u n -a m a v u t n o r o c . T o t u l m i -a fos t î m p o trivă . S o ar ta s-a
înverş unat î m p o t r i v a v ie ţ ii m e l e .
Dar Rosalie clă tină din cap:
- Nu trebuie să spuneţi asta, doamnă, nu trebuie să spuneţi asta.
V-aţi măritat cu cine nu trebuia, asta-i tot. N u aşa te m ă riţi, fă ră să -ţi
cunoşti pretendentul.
Şi vorbiră m a i departe despre ele, ca d o u ă b u n e prie-
tene.
C î n d ră să ri soarele, ele tot m a i v or be au .

204
Guy de Maupassant

XII

În o pt zile, R os a li e lu ă în m î n ă c o n d u c e r e a lucrurilor şi o a m e n i l o r d i n
castel. J e a n n e , r e s e m n a t ă , s e s u p u ne a, fă ră să -i m a i pese. S lă bită ,
tîrîindu- şi picioarele c u m fă cea alt ă d a t ă m a m a ei, i e ş e a la b r a ţ ul
b o n e i , c a r e o p l i m b a c u paş i î n c e ţ i, o do je ne a, o încuraja c u
c u v i n t e r ep ez i şi iubitoare, purtîndu-se cu ea de parcă ar fi fost
un copil bolnav.
V o r b e a u î n t o t d e a u n a d e s p r e v r e m u r i l e d e alt ă d a t ă , Jeanne cu un
nod de lacrimi în gît, iar Rosalie cu glasul liniştit al ţ ă ranilor
n e p ă să tori. V e c h e a s ervitoare v or bi d e m a i m u l t e o r i d e s p r e d at or ii l e
n e p l ă tite; a p o i c e r u s ă i s e a ra te hîrtiile p e c a r e J e a n n e , n e p r i c e p u t ă
d e l o c î n afaceri, i le ascundea din ruşine pentru fiul ei.
A t u n c i , t i m p d e o s ă ptă m î n ă , R o s a l i e f ă c u în fiecare zi u n d r u m l a
n o t a r u l d i n F e c a m p , p e c a r e - l c u n o ş t e a , c a s ă o lă m u r e a s c ă . A p o i ,
într-o s ear ă , d u p ă c e o cu lc ă p e stăpîna ei, se aşeză la capătul
patului şi spuse dintr-o dată :
- A c u m c ă v -a ţi culcat, d o a m n ă , o să stă m d e vo rb ă . Şi
îi s p u s e care era situaţ ia. D u p ă c e plă tea totul,
J e a n n e i îi m a i ră m î n e a o rent ă d e ş ap te - o p t m i i d e
franci. N i m i c m a i mult. J eanne r ă spuns e:
- Ce vrei, fata mea, ştiu prea bine că n-o s-o mai duc
mult. Atît o să -mi ajungă .
D ar Rosalie se supă ră :
- Poate că-i de ajuns pentru dumneavoastră, dar domnului Paul
n u -i lă saţi nimic?

205
O viaţă
Jeanne se cutremura:
- T e r o g , n u - m i m a i v o r b i n i c i o d a t ă d e s p r e as ta . S u f ă r prea m u l t c în d
m ă gîndes c la el..
- B a tocmai despre el vreau să v ă vorbesc, pentru c ă , vede ţi
d u m n e a v o a s t r ă , n u s î n t e ţ i d e l o c c u r a j o a s ă , doamnă Jeanne.
Face el destule prostii, dar n-o să facă t o a t ă v i a ţ a; ş i a p o i , o s ă s e
î n s o a r e , o s ă a i b ă c o p i i . D e u nd e bani ca să -i crească ? Asculta ţi-m ă
bine: o să vinde ţi P e u p le s !
J eanne tresă ri şi se ridică în capul oaselor:
- S ă v î n d P e u p l e s ! îţ i d ai s e a m a c e s p u i ? A s t a nu ,
niciodată !
D a r R osalie n u s e tulbură :
- V ă s p u n e u c ă o s ă -l v i n d e ţ i, d o a m n ă , p e n t r u c ă a ş a
trebuie!
Şi-i explică socotelile ei, planurile, ideile. O d at ă vîndute cas telul ş i
c e l e d o u ă f e r m e ală turate u n u i c u m p ă ră tor p e c a r e -l g ă sise, a r
p ă stra c e l e p a t r u f e r m e d e la S a i n t - L e o h a r d , care, s c ă p a t e d e
o ri ce ip ot ec ă , ar a d u c e u n v en it d e o p t m i i trei s u t e d e fr an ci . A r
p u n e d e o p a r t e o m i c trei sute de franci pe an pentru reparaţii şi
întreţinerea bunurilor; a r m a i ră m î n e de ci ş a p t e m i i d e franci, d i n
c a r e s -ar folos i cinci m i i p e n t r u cheltuielile u n u i an , şi s -ar m a i putea
strînge cîte d o u ă mii d e franci. E a a d ă u g ă :
- Restul e păpat, gata. Şi apoi, ascultaţi bine, eu o să păstrez
cheile: cît despre domnul Paul, n-o să mai pri- measc ă nimic. Altfel
o să vă stoarcă şi ultimul b ă nuţ.
J e a n n e , c a r e p l î n g e a n ea uz it , şopti:
- D ar dacă n -are nici cu ce să m ă nînce?
- O să vină să m ă nînce la noi, dac-o să -i fie foame. O să se găsească
totdeauna un pat şi un blid de mîncare p e n t r u el. C r e d e ţ i c ă a r
fi fă c u t t o a t e p r os t i i l e a l e a d a c ă n u i-a ţi fi dat b an i d e la început?
- D a r a v e a datorii, a r fi fost d ez on or at .

206
Guy de Maupassant
- Şi cînd n -o să m a i a ve ţi nimic, asta o să -l împie dice să m a i f a c ă
a l t e l e ? A ţ i p l ă tit, b i n e . D a r n - o s ă m a i p l ă tiţ i, ascultaţ i ce v ă spun...
A c u m , noapte b u n ă , d o a m n ă .
Şi plecă .
J ea nn e n u d o r m i deloc, ră scolită la gîndul c ă trebuie să v î n d ă P e u p l e s ,
s ă s e d u c ă î n alt ă p ar te , s ă p ă ră s e a s c ă a ce as t ă c a s ă d e c a r e er a
legat ă toat ă vi a ţ a ei. A d o u a zi, cînd o v ă zu pe Rosalie intrînd în
c am er ă , îi zise:
- Biata m e a fată , n -o să m ă pot hotă rî niciodată să plec
d e aici.
D a r b o n a s e s up ă ră :
- V r e ţ i, n u v r e ţ i, t ot uş i v a t r e b u i s -o f a c e ţ i. A c u ş i p i c ă notarul
împreună cu cel care doreşte castelul. Dacă n-o face ţ i, în patru ani
a ju ng e ţ i la s a p ă d e le mn .
J e a n n e r ă m a s e distrus ă , repetînd:
- N u pot, n u pot c u nici u n chip!
O oră mai tîrziu, poştaşul îi aduse o scrisoare de la Paul, care -i
m a i cerea înc ă z ec e m ii d e franci. C e să fac ă ? Pierdută , d ă d u fuga la
Rosalie, care ridică braţele la cer:
- Ce vă spuneam eu, doamnă? Ah, era vai de toată
l u m e a d a c ă n u m ă întorcea m e u aici.
Ş i J e a n n e , s u p u n î n d u - s e v o i n ţ e i b o n e i , îi r ă s p u n s e
tînărului:

D r a g u l m e u fiu, n u m a i p ot face n i m i c p e n t r u tine , M -a i r u i n a t ;

m ă v ă d silită s ă v î n d şi P e u p l e s . D a r s ă n u u i ţ i c ă ve i a v e a
î n t o t d e a u n a u n a d ă p o s t cînd vei v r e a să te întorci lîngă b ă trîna ta
m a m ă p e c ar e ai fă cut -o să sufere atît d e m u lt .
JEANNE

Ş i c î n d s o s i n o t a r u l î m p r e u n ă c u d o m n u l J e o f f r i n , f os t p r o p r i e t a r a l
u n e i f a b r i c i d e z a h ă r, ii p r i m i e a î n s ă ş i ş i îi invită să viziteze totul în
a m ă nunt.
O l u n ă m a i tîrziu s e m n ă c o n t r a c t u l d e v î n z a r e şi c u m -
p ă ră în acelaşi t i m p o c ă s u ţ ă b u r g h e z ă , aşezat ă lîngă

207
O viaţă

Goderville, pe drumul cel mare de la Montivilliers, în că tunul

Batteville.
Apoi se plimbă pînă seara, singură de tot, pe aleea mamei ei, cu
inima sfîşiată şi cu sufletul deznădăjduit, l u î n d u -şi u n ră m a s -b u n
p li n d e a m ă ră c i u n e d e la zare, d e la c o p a c i , d e la b a n c a m î n c a t ă d e
m o l i i d e s u b p l a ta n, d e la t o a t e a c e s t e l u c r u r i atît d e c u n o s c u t e , c a r e
p ă r e a u c ă - i intraseră în ochi şi în suflet, de la pădurice, de la colina
d i n f a ţ a c î m p i e i , p e c a r e s e a ş e z a s e d e a tî te a ori, d e u n d e îl văzuse
pe contele de Fourville alergînd spre mare în c u m p l i t a zi a m o r ţ ii
lui J u l i e n , d e l a u l m u l b ă trîn ş i f ă ră creştet de care se rezemase de
atîtea ori, de la întreaga privelişte atît d e familiar ă .
Rosalie o luă de braţ, obligînd -o să se întoarcă .
U n ţ ă ra n v oi ni c d e v r e o d o u ă zeci şi cinci d e ani aş tepta în fala uşii.
O salută pe Jeanne pe un ton prietenos, de p ar c ă o ştia d e cî nd
lumea:
- B u n ă z iu a, d o a m n ă J e a n n e , c u m m e r g e ? M a m a m i -a zis să vin
p en tr u mutat. A ş vr ea s ă ştiu c e lua ţ i, pentru c ă o s ă le d u c în m a i
m u l t e rînduri, s ă n u las balt ă nici muncile p ă mîntului.
Era fiul bonei, fiul lui Julien, fratele lui Paul.
I se păru că se opreşte inima; şi totuşi ar fi vrut să-l îmbr ă ţ işeze pe
b ă iatul acela. S e uită la el, că utînd să vad ă d a c ă s e m ă n a c u Julien, d a c ă
s e m ă n a c u P aul. E r a r oş u în obraji, voinic, avea părul blond şi
ochii albaştri, ca maică-sa. Şi totuşi semăna cu Julien. Cum
anume? Prin ce? Nu ştia deloc, dar avea ceva din el în
toată înfăţ işarea.
Flă că ul zise m a i departe:
- D a c ă m i -a ţi p ut ea ară ta a c u m a c e trebuie să duc, v -aş ră m î n e
îndatorat.
Dar Jeanne nu ştia încă ce avea să ia cu ea, casa cea nouă fiind
foarte mică; îl rugă să vină iar peste o săptămînă.

208
Guy de Maupassant
Î n c e p u s ă s e p r e o c u p e d e m u t a r e , c a r e a d u s e o s c h i m - b a r e tristă în
v i a ţ a ei m o h o r î t ă şi fă ră s p e r a n ţ e. M e r g e a de la un lucru la
celălalt, căutînd mobilele care îi aminteau de vreun eveniment,
acele mobile prietene care fac parte din viaţa noastră, aproape din
fiinţa noastră, cunoscute din tinereţe, de care sînt legate amintirile
ve- sele sau triste, date din viaţa noastră, care au fost tova- ră şi
tă c u ţ i ai o re lo r n o a s t r e b l î n d e s a u î nt un ec a te , c a r e a u î m b ă trînit, care
s-a u învechit ală turi d e noi, mo bi le c u stofa ruptă pe alocuri, cu
căptuşeala desfăcută, cu încheieturile slă bite şi culorile şterse.
Le alegea una cîte una, şovăind deseori, tulburată ca înaintea luării
unei hotărîri capitale, revenind în fiecare moment al deciziei ei,
neştiind dacă să ia fotolii sau un scrin vechi s e m ă nînd c u o m a s ă d e
lucru.
Deschidea sertarele, încerca să-şi aducă aminte nişte fapte, a p o i ,
c î n d îşi z i c e a „ D a , p e ă sta îl iau”, o b i e c t u l e ra coborît în sufragerie.
Vru să-şi păstreze tot mobilierul din camera ei, patul, tapiseriile,
pendula, totul. Luă cîteva scaune din salon, ce le al e c ă r or d e s e n e îi
p l ă c u s e r ă î n c ă d e c î n d e r a m i c ă , cu vulpea şi barza, cu vulpea şi
corbul, cu greierele şi furnica, cu bîtlanul melancolic.
A p o i , r ă tă c i n d p r i n t o a t e c o l ţ ur il e a c e s t e i c a s e p e c a r e avea să o
p ă ră sească , ajunse într-o zi în pod.
Rămase mută de uimire: era acolo un talmeş-balmeş de obiecte de
tot felul, unele stricate, altele doar mur- d a r e , altel e u r c a t e a c o l o
c i n e ş tie d e c e , p e n t r u c ă n u m a i plă ceau, pentru c ă fuseseră
înlocuite. G ă si m ii d e b i b e l o u r i p e c a r e le v ă z u s e c î n d v a , a p o i
d i s p ă r us e r ă d i n - tr-o dată fără ca să-şi dea seama, nimicuri pe
care le folosise, alte lucruşoare vechi, neînsemnate, care zăcu-
seră în preajma ei timp de cincisprezece ani, pe care le văzuse în
fiecare zi fără să le bage în seamă, şi care, d i n t r - o d a t ă , r e g ă s ite
a c o l o , î n p o d , al ă turi d e al te l e m a i vechi, al căror loc şi-l amintea
limpede încă din timpul

209
O viaţă
p r i m e i ei veniri aici; c ă p ă ta u a c u m o i m p o r t a n ţ ă d e m a r - tori uitaţi,
de prieteni regăsiţi. Se asemănau cu acei oa- m e n i la c a r e t e -ai d u s
f o a r t e d e s f ă ră c a s ă -i d e s c o p e r i şi care, pe neaşteptate, într-o seară,
încep să vorbească la nesfîrşit, s ă -şi arate sufletul p e care n u -l
b ă nuiai.
Mergea de la unul la altul cu zvîcnete de inimă,
s punîn du-şi:
- Uite, eu am spart ceaşca asta chinezească, cu cîteva zile î na in te
d e n u n t ă . A h ! iat ă şi b a s t o n u l p e c a r e tata l-a rupt vrînd să ridice
bariera, cînd lemnul se umflase de ploaie, şi iată şi l a m p a m a m e i .
M a i e r a u a c o l o m u l t e l uc ru ri p e c a r e e a n u le c u n o ş tea, c a r e n u -i
a m i n t e a u n i m i c , lă s ate d e bu ni ci i ei s a u d e stră b u n i c i , l u c r u r i l e
a c e l e a p r ă fu it e c a r e a u a e r u l c ă s î nt exilat e într - u n t i m p c a r e n u
m a i e al lor, şi c a r e p a r întristate d e ac ea s t ă p ă ră sire, lucruri
c ă ro ra n i m e n i n u le ştie p o v e s t e a , î n t î m p l ă rile, p e n t r u c ă n i m e n i n u
i-a v ă z u t pe cei ce le-au ales, le-au cumpărat, le-au stăpînit, le-au
iubit, n i m e n i n -a c u n o s c u t m î i n i l e c a r e le-a u atins zilnic şi ochii c ar e
le-a u mîngîiat.
J e a n n e p u n e a m î n a p e ele, le ră s t u r n a lă s î n d u r m a degetelor în
praful strîns; şi stătea aşa în mijlocul acelor vechituri, în lumina
cenuşie care pătrundea prin cîteva ferestruici tă iate în acoperiş.
Z ă b o v e a î n d e l u n g p r i v i n d s c a u n e l e c u trei picioare, în tr eb în du - s e
d a c ă n u -i a m i n t e a u n i m i c , o î nc ă lzitoare d e p i c i o a r e s p a r t ă c a r e i s e
p ă r e a c u n o s c u t ă , s a u o m u l ţ i m e d e obiecte d e b u c ă tă rie
nefolos itoare.
Apoi fă cu o gră m a d ă cu ce voia să ia şi, dup ă ce coborî, o t r i m i s e p e
R o s a l i e s ă le a d u c ă . B o n a , r e v o l tată , n u v r u în ruptul capului să
coboare „mizeriile acelea”. Dar J ea nn e, ca re n u m a i a v e a nici o
v o i n ţ ă , n u s e lă să d e d at a asta, şi trebuiră să -i facă pe plac.
Într-o dimineaţ ă , tînă rul fermier, fiul lui Julien, Denis L e c o q , v e n i
c u că ruţa să facă primul transport. Rosalie

210
Guy de Maupassant
merse cu el ca să supravegheze descărcatul si aranjatul
mobilelor.
R ă m a s ă s i ng ur ă , J e a n n e î n c e p u s ă u m b l e prin toate c a m e r e l e
cas telului, c u p r i n s ă d e o criz ă d e d is pe ra re n e r - v o a s ă , s ă ru tî nd , î n
a v î n t u r i d e d r a g o s t e ex al ta t ă , tot c e e a ce nu putea lua cu ea, marile
păsări albe de pe tapiseria d i n s a l o n , s f e ş n i c e v e c h i , tot c e -i c ă d e a
s u b o c h i . M e r g e a d e la u n lu cr u la altul, î nn eb un it ă , c u ochii
ş iroind d e lacrimi. A p o i s e d us e să -şi ia ră m a s -b u n d e la m ar e.
Era pe la sfîrşitul lui septembrie, cerul jos şi cenuşiu apăsa peste
lume, iar valurile triste îngălbenite, se pier- deau în zare. Jeanne
rămase mult timp în picioare, pe faleză , cu mintea încol ţită de
gînduri chinuitoare.
După aceea, cum se apropia noaptea, se întorsese acasă.
Suferise în ziua aceea tot atît cît pentru una din cele m a i m a r i
nenorociri c a r e i s e întîmplas er ă .
Rosalie se întorsese şi o aştepta, încîntată de casa cea n o u ă , s p u n î n d
c ă e m u l t m a i ves el ă decît lă doiul acela d e c as te l c a r e n u e r a ni ci
m ă car aproape d e şosea.
J e a n n e pl în s e toat ă s eara.
D e cînd aflaseră că vînduse castelul, fermierii abia d ac ă îi m a i
d ă d e a u a te n ţ ia c u v e n i t ă , n u m i n d -o între ei „nebuna” fă ră să ştie
prea bine de ce, fă ră îndoială pen tru c ă g h i c e a u , c u ins tinctele l o r
p r i m i t i v e , s e n t i m e n t a l i s m u l e i b o l n ă v i c i o s ş i c r e s c î n d , v i s ă rile e i
e x a l t a t e , t o a t ă dezordinea bietului ei suflet lovit de nefericire.
Î n a j u n u l p l e c ă rii, J e a n n e intr ă d i n î n t î m p l a r e î n g ra jd . Un mîrîit o
făcu să tresară. Era Massacre, la care nu se m a i gîndise d e o lun ă .
O r b şi paralizat, ajuns la o vîrstă p e c ar e ac es te a n i m a l e n u o a ti ng
n ic io da t ă , îşi tră ia vi a ţ a d e azi pe mîine pe un culcuş de paie, îngrijit
de Ludivine care nu-l uitase. Jeanne îl luă în braţe, îl sărută şi îl
duse în c a s ă . M a r e cît u n b u t o i a ş , a b i a s e m a i ţ i n e a p e l a b e l e l ui
strîmbe, înţepenite, şi lătra ca acei căţei-jucărie ai copiilor.

211
O viaţă

Î n sfîrşit m i j i şi u l t i m a zi. J e a n n e d o r m i s e î n f os t a camer ă a lui

Julien, pentru că a ei ră m ă sese fă ră mobile.
Ieşi din pat istovită , gîfîind, d e parc ă ar fi fă cut u n d r u m lung. Căruţa
cu geamantane şi cu restul de mobile a ş t ep ta d e j a î n curte. Î n
s p at el e ei e ra a g ă ţ ată o tră suric ă în care trebuia să urce J e a n n e şi
R osalie.
M o ş S i mo ne şi Ludivine ră mîneau singuri pînă la sosirea n o i l o r
p r o p r i e t a r i , a p o i a v e a u s ă s e d u c ă p e l a r u d e . J e a n n e le as ig ur as e
o m i c ă rent ă , d a r a v e a u şi e c o n o m i i l e lor. A c u m e r a u niş te servitori
foarte b ă trîni, nefolositori şi flecari. M a r i u s , l u î n d u - şi o n e v a s t ă ,
p l e c a s e d e m u l t d e la c a s te l.
P e la or a o p t î n c e p u s ă p l o u ă , o ploaie m ă runt ă şi îngheţată care
venea după un vînt uşor, dinspre mare. Trebuir ă să întind ă p ă turi
pes te lucrurile d i n c ă ruţ ă . D i n c o p a c i s e d e s p r i n d e a u d e p e a c u m
frunzele.
P e m a s a d i n b u c ă tă rie c a f e a u a c u l a p t e a b u r e a . J e a n n e se aşeză în
faţa ceştii ei şi bău cu înghiţituri mici, apoi zise:
- S ă m er ge m!
îşi puse pălăria, şalul şi, în timp ce Rosalie îi punea
ş oş onii, s p u s e , c u gîtul us cat:
- Î ţ i a m i n t e ş t i , f a t a m e a , c u m p l o u a c î n d a m p l e c a t d i n R o u e n ca să
v e n i m aici...
Ş i a v u u n fel d e zvîcnet, d u s e mîinil e la piept, a po i c ă z u fără
cunoştinţă.
T i m p d e o or ă ră m a s e c a m o a r t ă ; apoi des chis e d i n n o u ochii şi fu
cuprins ă d e convuls ii î n s o ţ ite d e o r ev ă rs are d e lacrimi.
C î n d s e m a i linişti p u ţin s e s i m ţ i aş a d e slă bită încît n u putea să se
ridice. Dar Rosalie, care se temea de alte crize d a c ă m a i întîrzia
p le ca re a, s e d u s e s ă -l c a u t e p e fiul ei. O rugară, o ridicară, o purtară
pînă la trăsurică, pe b a n c h e t a d e l e m n c ă pt uş it ă c u p i e l e c er ui t ă .
B ă trîna b o n ă , u r c a t ă ală turi d e J e a n n e , îi înveli p ic io ar e le , îi

212
Guy de Maupassant
acoperi umerii cu o manta groasă, apoi ţinîndu-i o u m b r e l ă
deas upra capului, strigă :
- Repede, Denis, s ă plecă m odată !
T î n ă rul se c a ţ ă ră lingă m a m a lui şi, aş ez în du -s e n u m a i p e u n col ţ, din
lipsă d e loc, porni calul la trap, zgîl ţîind p e cele d o u ă femei.
C î n d a j u n s e r ă la m a r g i n e a s a t u l u i z ă riră p e c i n e v a mergînd
dintr-un capăt în altul al drumului. Era abatele Tolbiac, c ar e p ar c ă
p în de a aceas t ă plecare.
Se opri ca să facă loc trăsuricii. Îşi ţinea sutana cu o mînă ca să n-
o ude apa de pe drum, iar picioarele lui slă b ă n o a g e , ac op er it e d e
c io ra pi negri, intrau î n nişte pantofi uriaşi, plini d e noroi.
J e a n n e pl ec ă ochii c a să n u -i întîlneasc ă privirea; şi Rosalie, care
v ă z us e tot, s e înfurie. Ş opti:
- M itocanul! Mitocanul! apoi strînse m î n a fiului ei: arde -i
u na c u biciul!
Tînărul, în momentul în care treceau pe lîngă preot, fă c u s ă c a d ă
într - o g r o a p ă r o a t a tră surii lui hî rb ui te ş i-l acoperi p e preot c u noroi
d i n c a p p în ă -n picioare.
Iar R os a l i e , î nc în ta t ă , s e î nt oa rs e a r ă t î n d u -i p u m n u l , î n
t i m p s e p r e o t u l s e ş t e r g e a c u b at is ta l u i m a r e .
M e r g e a u d e v re o cinci m i n u t e cî nd J e a n n e strigă brus c.
- L - a m uitat p e M as s a c r e !
T r e b u i r ă s ă s e în to ar c ă şi D e n i s c ob or î, a l e r g ă să -l c a u t e p e c îi ne ,
î n t i m p c e R o s a l i e ţ i n e a h ă ţ urile. T î n ă ru l ap ă ru pîn ă la u r m ă , ducînd
în bra ţe animalul m ar e, inform şi chel p e care îl aş ez ă între fustele
celor d o u ă femei.

213
O viaţă

XIII

D o u ă o r e m a i tîrziu, tră s u r a s e op ri î n fa ţ a u n e i c ă s u ţ e de că ră m id ă
clă dită în mijlocul unei livezi de peri tă iaţi în f o r m ă d e caier, la
m a r g i n e a şoselei ma ri .
Patru bolţi de verdea ţ ă formate din spaliere pe care se ag ă ţ a u
c a p r i f o i i ş i c l e m a t i t e f o r m a u c o l ţ u ri le a c e s t e i g r ă d i n i c o m p u s e
d i n s traturi d e l e g u m e , p r i n t r e c a r e treceau cărări presărate de
o parte şi de alta cu pomi fructiferi.
Un gard viu, înalt crescut, mărginea proprietatea, des pă rţită de
ferma ală turată printr-o cîmpie. L a o sută de metri în faţă, pe drum,
era o potcovărie. Celelalte case m a i a p r o p i a t e s e g ă s e a u l a
d i s t a n ţ a d e u n k i l o m e t r u îm pr ej ur s e v e d e a c î m p i a ţ inutului
C a u x , pr es ă rată d e ferme pe care le înconjurau patru şiruri duble
de copaci mari, închizînd curtea cu meri.
Imediat ce sosi, Jeanne vru să se odihnească, dar R o s a l i e n -o
lă s ă , d e t e a m ă s ă n u c a d ă iar î n vis are. T îm pl ar u l di n Goderviile
e ra acolo, c a să le ajute s ă s e in- s taleze; î n c e p u r ă p e d a t ă s ă
p o t r i v e a s c ă m o b i l e l e a d u s e de ja , a ş t e p t î n d si u l t i m a c ă r u ţ ă , c a r e n u
p u t e a s ă întîrzie mult.
F u o m u n c ă grea, cerînd o m a r e chibzuial ă şi lungi socoteli. P es te
o oră c ă ru ţa s e ivi la barier ă şi trebuiră să descarce totul, sub ploaie.
Cînd se lăsă seara casa era într-o dezordine deplină, umplută de
obiecte împerecheate la întîmplare. Jeanne, istovită , a d o r m i i m e d i a t
c e a j u n s e în pat.

214
Guy de Maupassant
Î n zilele u r m ă t o a r e f u atît d e . c o p l e ş i t ă d e tr eb ur i încît n -a v u t i m p
s ă s e î n d u i o ş e z e . Î n c e p u c h i a r s ă -i p l a c ă aranjatul cas ei cît m a i
f r u m o s c u putin ţ ă ; g în du l c ă fiul ei avea să se întoarcă aici o
urmărea fără încetare. Tapi- seriile d i n fos ta ei c a m e r ă le p u s e
î n s uf ra ge ri e, c a r e s e r v e a î n ac el aş i t i m p şi d e s a l o n ; J e a n n e p r e g ă ti
c u m a r e grij ă u n a d i n c a m e r e l e d e la etaj, z i c î n d u - i î n m i n t e
„camera lui Poulet”. Ea şi-o păstra pe cea de-a doua, iar Ros alie
a v e a s ă stea de as up ra ei, lîngă po d.
C ă s u ţa, aranjat ă c u grijă , era dr ă g u ţ ă ; şi J eannei îi plăcu acolo la
început, deşi îi lipsea ceva de care nu-şi putea da bine seama.
Într-o d i m i n e a ţ ă , ajutorul notarului di n F e c a m p îi a d u s e trei mii
şase sute de franci, dobînditi din vînzarea m o b i l e l o r lă s at e la
P e u p l e s şi e v a l u a t e d e u n tapi ţ er. P r i m i n d aceşti b an i e a s i m ţi
u n fior d e plă cere şi, d e îndată de o mu l plecă , se gră bi să -şi pun ă
pă lă ria, vrînd să a j u n g ă cît m a i r e p e d e l a G o d e r v i l l e , p e n t r u a -i
trim i t e lui P a u l s u m a a c e e a n e a ş t e p t a t ă .
D a r , p e c î n d s e g r ă b e a p e d r u m u l c el m a r e , s e întîlni c u Ros alie, care
s e întorcea d e la pia ţ ă . B o n a a v u o b ă nuial ă , fă ră să ştie d e la început
a d e v ă rul; apoi, cînd îl descoperi, pentru că Jeanne nu putea să-i
ascundă nimic, îşi puse coş ul jos, c a să gesticuleze în voie. Ţ ip ă , îşi
propti mîinile în ş olduri, a p o i o l u ă p e stă p î n a c u m î n a ei d r e a p t ă ,
p u s e coş ul în cealalt ă şi, clocotind, o d us e înapoi spre cas ă .
I m e d i a t c e ajuns er ă în ă untru, b o n a îi c e r u banii. J e a n n e îi d ă d u ,
p ă s trînd ş a s e s u t e d e franci, d a r ş ire te ni a f u r ep ed e des coperit ă
d e slujnic ă şi trebui s ă d e a tot.
Rosalie consimţi totuşi ca acest rest să fie trimis tînă rului. El
m u l ţu m i peste cîteva zile: „ M i -ai fă cut u n m a r e s e r v i c i u , m a m ă ,
p e n t r u c ă n e z b ă t e a m într - o m a r e mizerie”,
Totuşi Jeanne nu se obişnuise deloc la Batteville; i se p ă r e a
n e î n c e t a t c ă n u m a i r e s p i r a c a alt ă d a t ă , c ă e s t e ş i m a i s i n g u r ă , şi m a i
p ă ră sită , şi m a i p ie rd ut ă . I e ş e a c a s ă

215
O viaţă
f a c ă o p l i m b a r e , m e r g e a p î n ă la c ă t u n u l V e r n e u i l , s e în to rc ea p e
la T r o i s - M a r e s , apoi, d u p ă c e intra în c a s ă , s e ridica iar, c u p r i n s ă d e
o d o r i n ţ ă d e a ieşi iar, c a şi c u m ar fi uitat s ă m e a r g ă t o c m a i u n d e
a v e a c h e f s ă s e d u c ă , s a u avea chef să h ă lă duiască .
În fiecare zi s e î nt îm pl a aş a, fă ră c a e a să în ţ el ea g ă d e u n d e v e n e a
n e v o i a a c e e a c i u d a t ă . D a r într - o s e a r ă îi v e n i r ă fă ră s ă v r e a ni ş t e
c u v i n t e p e b u z e , c u v i n t e c a r e -i d ă d u r ă la iveal ă taina neliniştii ei.
S p u s e , a ş e z î n d u - s e pentru cin ă ;
- O ! m i -e aş a d e d or să v ă d ma re a!
C e -i lips ea atît d e m u l t e ra m a r e a , ur ia ş a ei v e c i n ă t i m p de douăzeci
şi cinci de ani, marea cu aerul ci sărat, cu mî ni il e ei, c u v o c e a ei
t u n ă toare, c u vînturile e i p u ternice,
marea pe care în fiecare dimineaţă o vedea do la
fereastra ei de la Peuples, pe care o respira zi şi noapte, pe care o
simţea aproape de ea, pe care începuse să o iubeasc ă , fă ră să -şi
dea seama, c a pe o fiinţ ă .
M a s s a c r e tră ia şi el într-o p e r m a n e n t ă agita ţie. D o c u m venise, se
instalase sub bufetul din bucătărie; si nu p u t u s e r ă s ă -l m a i
s c o a t ă d e a c o l o . S t ă t e a î n l o c u l a c e l a toată ziua, aproape nemişcat,
întorcîndu-se numai, din cînd în cînd, cu un mîrîit înfundat.
Dar cum venea noaptea se trezea şi se tîra pînă Ia poarta
grădinii, izbindu-se de ziduri. Apoi, după ce pe- trecea afară cele
cîteva minute care-i trebuiau, intra iar înăuntru, se aşeza pe labele
din spate în faţa cuptorului cald încă şi îndată ce stăpînele lui
mergeau la culcare începea să urle.
Urla aşa toată noaptea, cu un glas plîngăreţ şi jeluit, oprindu-se
cîte o oră ca să reia iar, şi mai sfîşietor. Îl legar ă în faţ a casei, într-
u n butoi. U r l a s u b ferestre. A p o i , c u m e ra i n f i r m şi n u o m a i d u c e a
m u l t , îl a d u s e r ă d i n n o u în bucă tă rie.
Somnul devenea imposibil pentru Jeanne care auzea
b ă trînul a n i m a l g e m î n d şi zgîriind p o d e a u a fă ră încetare,

216
Guy de Maupassant
încercînd să se recunoască în locuinţa aceea nouă, în ţelegînd
b in e c ă n u m a i era la e a a ca s ă .
N i m i c n u putea s ă -l potoleasc ă . A ţipit în timpul zilei, d e p ar c ă ochii
lui stinşi, conş tiin ţa infirmit ă ţ ii lui, l-ar fi împiedicat să se mişte
atunci cînd toate fiinţele vii se agită, el începea să dea tîrcoale
de fiecare dată după c ă d e r e a serii, c a şi c u m n -ar fi îndr ă znit s ă
tră iasc ă şi să u m b l e d ec ît p e în tu ne ri c a ş a c u m f a c to at e fiin ţ ele
oarbe.
Îl g ă siră mort într-o diminea ţ ă . F u o m ar e uşurare. Iarna înainta, şi
Jeanne se simţea năpădită de o ne-
biruit ă d i s p e r a r e . N u e r a u n a d i n d u r e r i l e a c e l e a a s c u ţ ite care par să
ră suceas c ă sufletul, ci o întunecat ă şi lugubr ă triste ţ e
Nimic n-o mai trezea. Nimeni nu se preocupa de ea. Ş o s e a u a c e a
m a r e d i n f a ţ a p o r ţ ii s e î n t i n d e a m e r e u g o a l ă la stingă şi la dreapta.
D i n t i m p î n t i m p t r e c e a la tr ap cîte o c ab ri ol e t ă m i n a t ă de un om cu
faţa roşie, a cărui bluză, umflată de vînt, părea un fel de balon
albastru; uneori trecea vreo trăsurică înceată, sau se vedeau
venind de departe doi ţărani, un bărbat şi o femeie, mici de tot în
zare, apoi
m ă rindu -se, d u p ă a c e e a , cînd d e p ă ş e a u c a s a ,
m ic ş o rî nd u -s e din nou, p ă rînd d o u ă gîze m ar i p e linia care se întindea
cît vedeai cu ochii, urcînd şi coborînd după ondulă rile p ă mîntului.
C î n d i a r b a î n c e p u d i n n o u s ă c r e a s c ă , o fetiţ ă c u fus ta
scurtă trecea în fiecare dimineaţă prin faţa barierei,
ducînd două vaci slabe care păşteau iarba de-a lungul şanţurilor
de lîngă drum. Se întorcea seara, cu acelaşi mers adormit, făcînd
cîte un pas la zece minute în urma animalelor.
N o a p t e d e n o a p t e , J e a n n e v i s a c ă stă î n c ă la P e u pl es . S e v e d e a
a c o l o , c a alt ă d a t ă , c u tată l şi m a m a ei. ş i c î t e o d a t ă c h i a r c u
m ă t u ş a L i s o n . R e t r ă ia lu cr ur i u i tate şi terminate, îşi im ag in a c ă o
sprijină p e d o a m n a Adelaide în

217
O viaţă
mersul pe aleea ei. Şi fiecare trezire era urmată de lacrimi.
Se gîndea mereu la Paul, întrebîndu-se: „Ce face? Cum e acum?
Se mai gîndeşte la mine cîteodată?u. P l i m b î n d u -s e încet p e
d r u m u l tă iat între f e r m e , d e p ă n a în gînd toate aceste idei care o
torturau; dar mai ales suferea de o gelozie nebună împotriva
acelei femei ne- c u n o s c u t e c a r e -i ră pis e fiul. N u m a i aceas t ă ur ă o
reţinea, o împiedica să acţioneze, să se ducă să-l caute, să
ră zbat ă pîn ă la el. I s e p ă rea c ă o v ed e p e a m a n t ă în uş ă , întrebînd - o
„ C e c ă uta ţi aici, d o a m n ă ?”, M î n d r i a ei d e mamă se revolta la
gîndul acestei întîlniri, şi un orgoliu s e m e ţ d e f e m e i e di nt ot de au n a
c ur at ă , fă ră p ă cate şi fă ră pată, o înverşuna din ce în ce mai
mult împotriva bărbatului robit dragostei trupeşti, poftelor ei
murdare, care pierd pînă şi inimile. Toată lumea i se părea
nedemnă cînd se gîndea la tainele ruşinoase ale simţu- rilor, la
mîngîierile care înjosesc, la toate tainele ghicite ale î mp er ec he r i lo r
d e n e d e s f ă cut.
T r e c u p r i m ă vara, trecu şi iarna.
Dar cînd toamna veni din nou cu lungile ei ploi, cu cerul ei cenuşiu,
cu norii ei întunecaţi, o oboseală de viaţă o c u p r i n s e î nt r -atît încît
s e h o t ă rî s ă f a c ă u n m a r e ef or t c a să -l re ca pe te p e P o u l e t al ei.
P a t i m a t în ă r u l u i t r e b u i e s ă s e fi to ci t a c u m . Îi s c r i s e o s cris oare
d is pe ra t ă :

„ D r ag ul m e u copil, te im plor să te întorci la mine. G î n d e ş t e - te c ă s înt

b ă trîn ă şi b o l n a v ă , s in g u r ă d e tot, anul întreg, numai cu Rosalie.
Stau acum într-o că suţ ă , la m ar ginea şoselei celei mari. M i -e tare
urît. D a r d a c ă tu ai fi aici, totul s-ar s c h i m b a pe nt r u mine. Nu te am
decît pe tine pe lume, şi nu te-am v ă z u t d e ş a p t e a n i ! N u v e i şti
n i c i o d a t ă cît a m fo s t d e n ef er ic i t ă ş i c u m m i - a m p u s t o a t e
s p e r a n ţ e l e î n tine. Erai viaţa mea, visul meu, singura mea

218
Guy de Maupassant
nădejde, singura mea dragoste, şi tu nu eşti lingă mine, m -ai
p ă ră sit!
O , î n t o a r c e - te, m i c u l m e u P o u l e t , î n t o a r c e - t e s ă m ă î m b r ă ţ işezi,
î nt oa r c e - te lîng ă b ă trîna t a m a m ă care iţi întinde nişte br a ţe
dez n ă d ă jduite.
Jeanne.”

El îi ră spunse cîteva zile m a i tîrziu:

„ D r a g a m e a m a m ă , n -aş c er e n i m i c m a i m u l t d e c î t s ă t e v ă d ,
d a r n u a m n i c i u n b a n . T r i m i t e - m i cîţ iv a şi vo i veni. D e altfel,
t i v e a m d e g î n d s ă vi n la tine ca să-ţi vorbesc despre un proiect care
mi-ar pe r m i te s ă fac c e e a c e îm i ceri.
Dezinteresul şi dragostea celei care a fost tova- r ă ş a m e a î n z i le le
g r e l e c a r e a u t r e c u t r ă m î n fă r ă m a r g i n i p e n t r u m i n e . N u s e p o a t e
s ă m a i s t a u m u l t t i m p fă r ă s ă r e c u n o s c p u b l i c i u b i r e a e i ş i d e v o t a -
m e n t u l atît d e c r e d i n c i o s . Î n a f a r ă d e a s t a a r e m a - niere alese pe
cate le vei aprecia cu siguranţă. E foar te ins tr uit ă , citeşte m ul t. Î n
sfîrşit, n u -ţ i p o ţ i d a seama ce a însemnat ea pentru mine,
întotdeauna. A ş fi o br ut ă d a c ă n u i-a ş d o v e d i r e cu no ş t in ţ a m e a .
Aşadar iţi cer învoirea de-u o lua de soţie. Mi-ai ierta prostiile şi
a m tră i toţi în cas a ta cea ' n o u ă .
D a c ă ai c u n o a ş t e -o , m i -ai d a i m e di at
consimţămîntul. Te asigur că e perfectă şi foarte dis tins ă . A i i ub i -o,
s înt s ig ur . C î t d e s p r e m i n e , n -a ş putea să tră iesc fă ră ea.
Aştept cu nerăbdare răspunsul tău, draga mea
m a m ă , şi te îm br ă ţ işez din toată inim a
fiul tău,
Vicontele Paul de Lamare.”

Jeanne fu zdrobită. Rămase nemişcată, cu scrisoarea pe genunchi,

ghicind viclenia acelei femei care-i ţinuse

219
O viaţă
n e î n c e t a t fiul l î n g ă ca , c a r e n u -l lă s a s e s ă v i n ă m ă c a r o dată,
aşteptînd o anume oră, ora în care bătrîna mamă, di s p er at ă ,
n e p u t î n d s ă m a i rezis te d o r i n ţ ei d e a -şi s t rî ng e în b r a ţ e fiul, ar c e d a ,
ar fi d e a c o r d c u tot.
Şi cumplita durere a acestei preferinţe încăpăţînate a
lui P a u l p e n t r u c re at ur a a c e e a îi sfîşia i n i m a . R e p e t a : - N u m ă iubeşte!
N u m ă iubeşte!
Rosalie intră . J eanne abia reuşi să s pun ă : - A c u m vr ea s-o ia d e
nevas t ă .
B o n a tresă ri:
- O , d o a m n ă , do ar n -o să permite ţ i u n a ca asta, D o m n u l
P a u l n -a r e c u m s -o ia p e tîrîtura aceea...
Şi J eanne, sfîşiată dar revoltată , ră spuns e:
- A s t a n u , n i c i o d a t ă , fata m e a . Ş i, p e n t r u c ă n u v r e a s ă v in ă , o să m ă
d u c e u să -l caut, şi v o m v e d e a c ar e d i n no i două o să -l pă streze.
Ş i îi s cris e i m e d i a t lui P a u l c a s ă -şi a n u n ţ e s os ir ea şi c a s ă -l p o a t ă
v e d e a î n alt ă p a r t e d e c î t î n c a s a î n c a r e l o c u i a tîrfa a c e e a .
A p o i , a ş t e p t î n d u n ră s p u n s , f ă c u p r e g ă tirile p e n t r u plecare.
Rosalie începu să înghesuie într-un geamantan vechi rufăria şi
lucrurile stăpînei ei. Dar, pe cînd împă- turea o rochie, o rochie
v e c h e d e ţ ar ă , e x c l a m ă :
- N - a v e ţ i nici m ă car c e p u n e p e d u m n e a v o a s t r ă . N - o să vă las să vă
duceţi aşa. V-aţi face de rîs faţă de toată l um ea , iar d o a m n e l e din
P aris v -ar privi e a p e o slujnică .
J eanne o lă să să facă aşa c u m voia. Cele d o u ă femei s e duseră
împreun ă la Goderville ca să aleag ă o stofă verde, în carouri, şi o.
Încredin ţ ar ă croitoresei d i n oraş. A p o i intrar ă la n o t a r u l R o u s s e l ,
c a r e f ă c e a î n f ie ca re a n o că lă torie de d o u ă să ptă mîni la Paris,
şi-i cerură cîteva i n f o r m a ţ ii, p e n t r u c ă J e a n n e n u m a i f us e s e î n
capita l ă d e d o u ă zeci şi op t d e ani.
El îi dădu numeroase sfaturi, cum să se ferească de maş ini, c u m să
n u s e lase furat ă , î n d e m n î n d - o să -şi co as ă banii în c ă ptuş eala hainelor
ş i să n u ţin ă în b u z u n a r decît

220
Guy de Maupassant
p e cei d e n e a p ă rat ă t re bu in ţ ă . V o r b i m u l t ă v r e m e d e
r e s t a u r a n t e l e c u p r e ţ u r i m o d e r a t e ş i n u m i v r e o d o u ă - trei p en tr u
f em ei , îi r e c o m a n d ă H o t e l d e N o r m a n d i e , u n d e poposea şi el,
aflat lîngă gară. Putea să se ducă acolo s pu nî nd c ă vine din partea
lui.
Timp de şase ani, calea ferată de care se vorbea peste tot, era
practicată între Paris şi Havre. Dar Jeanne, chi- nuit ă d e n ec az ur il e
ei, n u v ă z u s e î nc ă m a ş i n i l e a c e l e a c u aburi care revolu ţionaser ă toată
ţara.
Iar P aul n u -i ră spundea.
A ş t e p t ă o s ă p t ă m î n ă , ş i î n c ă u n a , m e r g î n d î n f i e c a r e dimineaţă pe
drum înaintea factorului, pe care îl oprea tulburat ă :
- N u ai ni mi c pentru m in e, m o ş M al an da in ?
Şi omul răspundea de fiecare dată, cu vocea lui ră- guşită de
ră ceala anotimpurilor:
- N i m i c d e d a t a asta, b u n a m e a d o a m n ă .
C u s i g u r a n ţ ă c ă f e m e i a a c e e a n u -l lă s a p e P a u l s ă ră spundă .
A t u n c i J e a n n e s e h ot ă rî să pl ec e imediat. V o i a s -o ia p e Rosalie c u ea,
dar bona refuză s-o însoţească din cauz ă că ar fi crescut cheltuielile d e
c ă lă torie. D e altfel, n -o lă să p e stă p î n a ei să ia c u e a m a i m u l t d e trei
s ute d e franci:
- Dacă vă mai trebuie alţii, îmi scrieţi, eu mă duc la no ta r şi el vi -i
trimite. D a c ă v ă d a u m a i m u l t , s igur a j u n g în buzunarul d o m n u l u i
Paul.
Şi, într-o diminea ţ ă de decembrie, urcară în tră surica lui D e n i s L e c o q ,
care ve ni s e să le d u c ă pîn ă la gar ă . Ros alie o c o n d u c e a l a tr en p e
stă p î n a ei.
M a i întîi întrebar ă d e pr e ţul biletului, apoi, c în d to tul f u p u s l a p u n c t
ş i g e a m a n t a n u l î nr eg is tr at , a ş t e p t a r ă î n f a ţ a acelor linii d e fier,
încercînd s ă înţeleag ă c u m se foloseau, atît de preocupate de acea
taină încît nu se mai gîndeau la motivel e triste ale plec ă rii.
În sfîrşit, u n şuierat îndep ă rtat le fă cu să întoarcă capul,
şi z ă riră o m a ş i n ă n e a g r ă c a r e s e m ă r e a d i n c e î n ce. E a

221
O viaţă
a j u n s e c u u n z g o m o t teribil, t r e c u p r i n f a ţ a lor tră g î n d u n şir de
căsuţe pe roţi. Cînd un amploaiat deschise o uşă, J eanne o îm br ă ţ işa
plîngînd p e Ros alie şi urc ă într-u n a din că suţe.
Rosalie, mişcat ă , strigă :
- L a revedere, d o a m n ă , d r u m b u n , p e curînd! - La revedere, fata mea.
Se auzi brusc un fluier şi tot convoiul de maşini se puse iar în
mişcare, încet la început, apoi mai repede apoi cu o viteză
înspă imînt ă toare.
Î n c o m p a r t i m e n t u l î n c a r e s e g ă s e a J e a n n e m a i e r a u d o i domni care
dormeau rezemaţi de banchete, în cele două colţuri.
Ea se uita cum trec cîmpiile, copacii, fermele, satele, îngrozit ă d e
viteza ac ee a, s i m ţi n d u -s e prins ă într-o v ia ţ ă nouă, aflată intr-o
lume nouă care nu mai era a ei, a tinereţ ii ei liniştite şi a vie ţii ei
m on ot on e.
C î n d trenul a j u n s e la P aris s e lă s a seara.
Un om îi luă geamantanul şi ea îl urmă speriată, tulburat ă ,
n e p r i c e p î n d u -s e- s ă -şi fa c ă l oc în m u l ţ i m e a aceea mişcătoare,
aproape fugind după omul acela, de team ă să nu-l piardă din ochi.
C în d ajunse la hotel, s e gră bi să spun ă : - V i n recomandat ă d e d o m n u l
R ous sel.
P atroana, o f e m e i e uriaş ă , serioasă , aşezat ă la biroul ei,
întrebă :
- C in e -i ă sta, d o m n u l Rous s el? J eanne, uluită , spuse:
- Dar... notarul din Goderville, care trage aici în fiecare
an.
F emeia cea ma r e ră spunse:
- S e poate. N u -l cunosc. V r e ţi o ca me r ă ? - D a, d o a m n ă .
Şi u n b ă iat îi luă bagajul, urcînd scă rile înaintea ei.
îşi s imţea inima strînsă . S e aşeză la o m ă su ţă şi ceru să i s e a d u c ă în
c a m e r ă o s u p ă c u o aripă d e pui. N u p us e s e nimic în gură din zori.

222
Guy de Maupassant
M î n c ă îngîndurat ă la l um in a unei l u m i n ă ri, gîndindu-se la o mulţime
de lucruri, amintindu-şi cum trecuse prin acelaş i oraş, la
întoarcerea d i n c ă lă toria d e n u n t ă , pr im el e s e m n e a le firii lui J u li en
a p ă rute î n t i m p u l a c e lei ş e de ri l a P a r i s . D a r p e a t u n c i e a e r a
t în ă r a ş i î n c r e z ă t o a r e ş i curajoas ă . A c u m s e s i m ţ e a b ă trînă ,
nes i g u r ă , a p r o a p e fricoasă , tulburat ă d e orice. D u p ă ce term i n ă de
mîncat se d u s e l a f er ea s t r ă ş i s e uit ă la s t r a d a p l i n ă d e l u m e . A r fi
v r u t s ă i a s ă d a r n u î n d r ă z n e a . C u s i g u r a n ţ ă a v e a s ă s e ră tă cească ,
gîndea. S e b ă g ă în pat şi suflă în luminare.
Dar zgomotul, acea senzaţie de oraş necunoscut, pe- ripe ţ iile
d r u m u l u i , toate o ţ i n e a u t re az ă . O r e l e s e s c u r g e a u .
Z g o m o t e l e d e af ar ă s e d o m o l e a u p u ţ in cîte puţin, dar ea nu
putea să doarmă, enervată de acel m u r m u r s u r d al ma ri lo r o ra ş e .
E a e ra obiş nuit ă c u s o m n u l acela liniştit şi adinc al cîmpurilor, care
cuprinde totul, o am en ii , a n i m a l e l e şi plantele; ş i a c u m s i m ţ e a în
jurul ei o agitaţie misterioasă. Voci aproape nedesluşite ajungeau
p î n ă la c u , c a şi c u m ar fi trecut p r i n p e r e ţ ii hotelului. B a scîrţîia o
p od ea , b a s e î nc hi de a o u ş ă , b a ţîrîia o sonerie.
D i n t r -o da t ă , p e la o r a d o u ă , c î n d î n c e p u s e s ă a ţ i- p e a s c ă , a u z i
niş te ţ ipete d e f e m e i e î n c a m e r a v e c i n ă ; Jeanne sări din pat.
Apoi i se păru că aude un rîs de b ă rbat.
P e m ă sur ă c e s e fă c ea ziu ă , o c up ri nd ea gî nd ul la P aul;
şi se îmbr ă că imediat ce ră să ri soarele.
El stă tea în strada S auvage, în Cite. V r u să se d uc ă pîn ă acolo pe jos,
ca să ţină seama de sfaturile Rosaliei în privinţa economiei. E r a
frumos : aerul rece îi înţep a obrajii, iar o a m e n i i t r e c e a u g r ă bi ţ i p e
trotuare. J e a n n e m e r g e a cît putea de repede, urmînd o stradă pe
care i-o indicase n o t a r u l , l a c a p ă tul c ă r e i a t r e b u i a s ă o i a la
d r e a p t a , a p o i la s t î n g a ; î n c e l e d i n u r m ă , a j u n s ă l a o p i a ţ ă , t r e b u i a
s ă m a i ce ar ă lă muriri. N u g ă si pia ţ a si întreb ă u n brutar, care -i
d ă d u alte i n f o r m a ţii. P le c ă din n o u , s e încurc ă , ră tă ci, s e luă d u p ă
alte sfaturi şi se pierdu c u totul.

223
O viaţă
Î n n e b u n i t ă , m e r g e a a c u m a p r o a p e l a î nt îm pl a re . E r a cît p e ce să
c h e m e u n birjar, c în d z ă ri S e na ; atunci o lu ă d e -a lungul apei.
P e s t e v r e o o r ă i n t r a î n s t r a d a S a u v a g e , u n f el d e ul i ţ ă întunecoas ă .
S e opri în faţa por ţ ii, atît d e e m o ţionat ă încît n u m a i putea s ă fac ă nici
u n pas.
El era în casa aceea, el, Poulet.
S i m ţea că -i tremur ă genunchii şi mîinile; în sfîrşit intră , merse pe un
culoar; văzu ghereta portarului şi întrebă, întinzîndu - i o m o n e d ă de
argint:
- A ţi putea să -l an un ţaţi pe d o m n u l Paul de L a m a r e că o d o a m n ă î n
vîrs t ă , o p r i e t e n ă d e - a m a m e i lui, îl a ş t e a p t ă aici?
Portarul r ă spuns e:
- N u stă aici, d oa mn ă ,
U n fior o stră bă tu din creştet pînă -n tă lpi. Bîlbîi: - A! unde... unde
locuieşte acum?
- Nu ştiu.
S e s i m ţ i a m e ţ ită d e p a r c ă a v e a s ă s e p r ă b u ş e a s c ă şi ră mase cîtva
timp fă ră să poată vorbi. Pînă la urm ă , cu un efort cumplit, îşi veni în
fire şi zise:
- De cît timp a plecat?
O m u l îi d ă du o mul ţime de informaţii:
- S î nt d o u ă s ă pt ă m î n i . A u p le ca t uite -aş a, într- o s ea r ă , şi nu s-au
mai întors. Datorau bani peste tot în cartier; în ţ e l e g e ţi d e c e n u şi-
a u lă sat adres a.
J eanne v ed ea nişte lumini, flă că ri lungi, d e parc ă cineva tră g e a c u
p u ş c a î n faţ a o ch il or ei. D a r o i de e fix ă o s u s ţ inea, o fă c e a să s e
ţ in ă p e picioare, a p a r e n t c a l m ă şi stă pîna p e ea. V o ia să ştie şi să -l
reg ă sească pe Paul.
- Deci n-a spus nimic atunci cînd a plecat?
- O ! N imic, a u fugit ca să n u plă tească , asta-i tot. - D a r trebuia s ă
trimită pe cineva să -i ia scrisorile.
- C e l m a i d e s e u i le d ă d e a m , Ş i apoi, d a c ă p r i m e a v r e o z e c e p e a n .
L e -a m d u s u n a c u d o u ă zi le î n a i n t e s - o ş t ea rg ă .

224
Guy de Maupassant
E r a s c r i s o a r e a ei, fă ră în do ia l ă . J e a n n e s p u s e di nt r -o
suflar e:
- Ascultaţi, sînt mama lui, am venit să-l caut. Ţineţi zece franci.
Dacă aveţi vreo veste de la el, vreo i n f o r m a ţ ie, c ă u t a ţ i-m ă la
h o t e l N o r m a n d i e , p e s t r a d a Havre, şi o să vă plă tesc bine.
- C o n t a ţ i p e m in e, d o a m n ă , ră s p u n s e portarul.
Şi Jeanne plec ă . Începu să me ar g ă fă ră să ştie unde. S e grăbea ca şi
cum o aştepta o treabă importantă, trecea p e lî ng ă ziduri,
l o v i n d u - s e d e o a m e n i c a r e d u c e a u p a c h e t e ; t r a v e r s a stră zile
f ă r ă s ă s e ui te şi birjarii o înjurau; se poticnea de trotuar cînd nu
se uita cu băgare d e s e a m ă ; a le rg a u n d e v e d e a c u ochii, c u sufletul
zdrobit.
D i n t r -o d a t ă s e trezi într -o g r ă d i n ă şi s e s i m ţ i a ş a o bos it ă încît
s e a ş e z ă p e o b a n c ă . S t ă t u a c o l o m u l t t i m p , p l î n g î n d f ă ră s ă -şi d e a
s e a m a ; t r e c ă torii s e o p r e a u c a s ă s e uite la ea. A p o i s i m ţ i c ă -i este
foarte frig şi s e ridică să p l e c e d i n n o u . D e -a b i a b m a i ţ i n e a u
p ic io ar e le , a ş a e r a d e slă bită şi de distrusă .
V o i a s ă intre într - u n r e s t a u r a n t s ă m ă n î n c e o s u p ă d e carne, dar nu
îndrăznea să intre într-un asemenea loc, cuprinsă de un fel de
ruşine, de frică, de pudoare din c a u z a a m a r u l u i e i c a r e i s e
c it ea p e f a ţ ă . S e o p r i o s e c u n d ă î n f a ţ a uşii, s e uit ă î n ă u n t r u ,
v ă z u t o ţ i o a m e nii aceia aş eza ţi, mîncînd, şi plec ă intimidat ă , zicîndu -
şi:
- O să intru în urm ă torul.
Ş i n u i n t r a n i c i î n c e l c a r e v e n e a l a r î n d . P î n ă la u r m ă c u m p ă ră d e la
u n brutar u n c o r n şi î n c e p u s ă -l r o n ţ ă ie p e stradă. Ii era foarte sete,
dar nu ştia unde să meargă să b e a , şi s e a b ţ inu.
T r e c u p e s u b o boltă şi s e trezi într-o altă gr ă din ă ,
înconjurat ă d e arcade. R e c u n o s c u Palais-Royal.
C u m soarele şi m e r s u l o m a i înc ă lziseră p u ţin, s e aş ez ă p e n t r u o o r ă -
d o u ă . Intr ă o m u l ţ i m e d e l u m e , o l u m e elegantă care conversa,
zîmbea, saluta, acea lume

225
O viaţă
fericit ă î n c a r e f e m e i l e s î n t f r u m o a s e ş i b ă r b a ţ ii b o g a ţ i, c a r e n u
tră ieş te de cî t p e n t r u p o d o a b e şi p e n t r u p l ă ceri.
Jeanne. speriat ă în mijlocul acelei m u l ţimi stră lucitoare, se ridică şi
vru sa plece; dar brusc se gîndi că ar putea să-l întîlnească acolo
pe Paul, şi începu să rătăcească, s c r u t î n d f e ţ ele, m e r g î n d d e -a
l u n g u l ş i d e -a latul g r ă dinii cu pasul ei m ă runţel şi gră bit.
O a m e n i i întorceau capul d u p ă ea, unii rîdeau şi o ară tau c u
d e g e t u l . E a îşi d ă d u s e a m a ş i ieş i, g î n d i n d u - s e c ă , fă ră îndoial ă ,
o a m e n i i r îd ea u d e ţ inuta ei şi d e ro ch ia în carouri verzi aleas ă d e
R os a li e şi cu s u t ă d u p ă c u m vois e e a la croitoreas a d i n Goderville.
N u î n d r ă z n e a n i c i s ă - i m a i î n t r e b e p e t r e c ă tori d e s p r e drum. S e
aventur ă singură şi sfîrşi prin a -şi reg ă si hotelul.
Îşi p e t r e c u res tul zilei p e u n s c a u n , la picioare le p a tului, fă ră să facă
nici o mişcare. A po i cină , ca şi în ajun, o supă şi p u ţină carne. D u p ă
a ce ea s e culc ă , fă cînd fiecare lucru mecanic, din obişnuin ţ ă .
A d o u a zi se dus e la prefectura poliţ iei, ca să -i g ă s easc ă ei b ă iatul. N u
putur ă să -i p ro mi t ă nimic, îi s pus er ă totuşi că vor încerca.
A t u n c i r ă tă ci p e stră zi, s p e r î n d m e r e u s ă -l întîlne as c ă . Şi în mijlocul
acestei mulţimi agitate se simţea mai sin- g u r ă , m a i p i e r d u t ă , m a i
n e î n s e m n a t ă d ec ît între n iş te cîmpuri pustii.
C î n d s e î n t o a r s e la hotel, s e a r a , îi s p u s e r ă c ă între b a s e de ea un om
din partea domnului Paul şi că avea să r ev in ă a d o u a zi. U n v a l
d e s î n g e i s e u r c ă în i n i m ă şi n u închise un ochi toată noaptea.
Dacă era el? Da, era el, bineîn ţ eles, deş i n u -l re cu no s c us e d u p ă
des crierea fă cută .
P e la ora n o u ă diminea ţa, auzi cioc ă nituri în uşă şi, gata
să s e avînte c u b ra ţele des chis e, strigă : - Intră!
A p ă ru u n necunos cut. Şi, în t i m p c e îşi cerea s c uz e c ă o deranjează,
explicîndu-i de ce venise, pentru o datorie a lui P aul, J e a n n e s e
s i m ţ e a pl în gî nd fă ră să vrea,

226
Guy de Maupassant
ş t e r g î n d u - şi la cr im i l e c u vîrfurile d e g e t e l o r p e m ă s u r ă c e s e s c u r g e a u
p e la colţul ochilor.
Aflase de la portarul din strada Sauvage de venirea ei şi, cum nu-l
putea regăsi pe tînăr, se adresa mamei. Îi î n t i n s e o hîrtie p e c a r e
e a o l u ă f ă r ă s ă s e g î n d e a s c ă l a nimic. Citi o cifră , 90 de franci, îşi
scoase banii si plă ti.
Nu ieşi deloc în ziua aceea.
Iar a d o u a zi s e p re ze nt ar ă alţ i creditori. L e d ă d u tot c e avea,
păstrîndu-şi numai douăzeci de franci, si îi scrise Rosaliei,
explicîndu -i situaţia.
Îşi p e t r e c e a zi le l e r ă tă c i n d , a ş t e p t î n d r ă s p u n s u l b o n e i , n e ş t i i n d c e s ă
f a c ă , o m o r î n d u - şi c e a s u r i l e l u g u b r e , o r e l e nesfîrşite, n e a v î n d p e
n i m e n i c ă ruia s ă -i s p u n ă u n c u v î n t b u n , n i m e n i c a r e s ă -i ştie
nefericire a. T r ă ia la î nt îm pl a re , hărţuită acum de nevoia de a
pleca, de a se întoarce acolo, în c ă s u ţ a ei d e la m a r g i n e a stră zii
s ingura tice.
C ît ă v a v r e m e în u r m ă c r e d e a c ă n u m a i p o a t e tră i acolo, într-
atît o doborîse tristeţea. Şi acum simţea că, dimpotrivă, nu mai
putea să trăiască decît acolo, unde obiş nuin ţ ele ei m o n o t o n e s e
înră d ă cinaser ă .
Î n sfîrşit, î nt r - o s e a r ă g ă si o s c r i s o a r e ş i d o u ă s u t e d o
franci.
Rosalie spunea:

D o a m n ă Jeanne, întoarceţi-vă repede, nu vă mai tr im it n i m i c a l t c e v a .

C î t d e s p r e d o m n u l P a u l , o s ă m ă d u c e u să -l ca ut c î n d o să n e m a i
d e a d e veste.
Pe curînd.
S er vi to ar ea d u m n e a v o a s t r ă ,
Rosalie.

J e a n n e p l e c ă la B atteville într- o d i m i n e a ţ ă c î n d n i n g e a
şi era foarte frig.

227
O viaţă

XIV

De atunci nu mai ieşi, nu se mai mişcă din casă. Se trezea în

fiecare dimineaţă la aceeaşi oră, se uita pe fe- reastră, apoi cobora
să se aşeze în faţa focului, în su- frag erie.
S t ă t ea a c o l o zile întregi, n e m i ş c a t ă , c u o c h i i a ţ inti ţ i la flacă ră , lă sînd
să ră tă ceasc ă în voie jalnicele ei gînduri şi u r m ă ri nd tristul c o n v o i al
n en or oc ir il or ei. În tu ne ri cu l cuprindea puţin cîte puţin camera
aceea mică iar ea nu fă c e a al tc ev a decît s ă p u n ă l e m n e p e foc.
Atunci Rosalie aducea l a m p a şi spunea:
- Hei, d o a m n ă Jeanne, trebuie să v ă trezesc s a u încă n u
v ă e f o a m e î n s e a r a a s t a?
E r a u r m ă rită des eori d e idei fixe c ar e o o b s e d a u şi torturată de
preocupări neînsemnate, de cele mai mă- r u n t e lucruri, c a r e î n
m i n t e a ei b o l n a v ă c ă p ă ta u o i m p o r - t a n ţ ă aparte.
T r ă ia m a i ales în trecut, în trecutul î n d e p ă rtat, u r m ă rită d e a m i n t i r e a
p r i m e i ei p e r i o a d e d e v i a ţ ă ş i d e c e a a c ă lă toriei d e n u n t ă ,
a c o l o , î n C o r s i c a . P e i s a j e d i n i n s u l a aceea, uitate de multă vreme,
i se iveau brusc în faţa ochilor, în tă ciunii c ă mi nu lu i; şi îşi
a m i n t e a toate amănuntele, toate faptele, toate figurile întîlnite
acolo; f a ţ a c ă lă u z e i J e a n R i v o l i o u r m ă r ea , c r e d e a d e s e o r i c ă - i a u d e
glas ul.
A p o i s e g în de a la anii blînzi ai copil ă riei lui P aul, cînd o p u n e a s ă
r ă s ă d e a s c ă s a l a t e ş i î n g e n u n c h e a p e p ă m î n t u l gras ală turi d e m ă tuş a
L is on , întrecîndu -s e c a s ă -i intre în

228
Guy de Maupassant
voie copilului, s ă planteze ră sadurile c u cît m a i mu lt ă îndemînare
şi să aibă cît m a i multe fire.
Şi buzele ei şopteau încetişor:
- Poulet, micul meu Poulet! ca şi cum i-ar fi vorbit. Cînd visarea ei se
oprea asupra acestui nume, încerca uneori timp de cîteva ore să
deseneze în gol, cu degetul întins, literele c a r e îl c o m p u n e a u . L e
s cr ia î nc et i şor, î n f a ţ a focului, închipuindu - şi c ă le v ed e; apoi,
crezînd c ă s-a înş elat, î n c e p e a d i n n o u c u litera P , c u u n b r a ţ
t r e m u r î n d de oboseal ă , forţîndu -se să -i picteze n u m e l e pînă la sfîrşit.
C î n d termina, o lua d e la c a p ă t.
L a u r m ă n u m a i p u t e a a m e s t e c a totul, m o d e l a al te cuvinte,
enervîndu-se îngrozitor. Toate maniile singurati- cilor o stăpîneau.
Cel mai mic lucru nepus la locul lui o irita.
R o s a l i e o s ilea de s e or i s ă m e a r g ă , o lu a c u e a p e d r u m , dar J e an ne ,
d u p ă d o u ă zeci d e mi nu te , declara:
- N u m a i pot, fata m e a ! şi s e a ş e z a p e m a l u l ş a n ţului.
În curînd î n c e p u s ă uras c ă orice fel d e m iş ca re şi stă tea
în pat cît putea de mult.
O s in gu r ă o b i ş n u i n ţ ă d i n copil ă rie îi m a i ră m ă s es e
neschimbată: să se scoale imediat ce-şi bea cafeaua cu lapte. Îi
plăcea cafeaua cu lapte în mod deosebit, i-ar fi simţit lipsa mai
mult decît orice altceva. Aştepta, în fie- care d i m i n e a ţ ă , sos irea
R osaliei c u o ner ă bd ar e p u ţin s e n - z u a l ă şi, d e î n d a t ă c e c e a ş c a p l i n ă
e r a p u s ă p e m a s a d e noapte, se ridica în şezut şi o golea repede, cu
lăcomie. A p o i , d î n d la o parte cuverturile. Î n c e p e a s ă s e îm br ac e.
P u ţ i n cîte p u ţ i n s e o b i ş n u i s ă v i s e z e c î t e v a s e c u n d e d u p ă c e
p u n e a la l o c c e a ş c a î n farfurie; a p o i s e întinse:lin n o u în pat; a p o i
p r e l u n g i p e zi c e trecea a c e a s t ă l en e p î n ă î n c l i p a î n c a r e R o s a l i e s e
î n t o r c e a f u r i o a s ă ş i o î m b r ă c a a p r o a p e c u for ţ a.
Jeanne părea de altfel că nu mai are nici un fel de v o i n ţ ă . D e
cîte ori b o n a îi c e r e a u n sfat, îi p u n e a o întrebare, vo ia să -i a u d ă
p ă rerea, e a zicea:

229
O viaţă
- F ă c u m vrei tu, dr ag a m e a .
S e c r e d e a atît d e înc ă p ă ţ înat u r m ă rită d e n e n o r o c încît d e v e n i s e
fatalist ă c a u n oriental ; şi, o b i ş n u i n d u - s e s ă v a d ă c u m i s e
r i s i p e s c v i s u r i l e ş i c u m i s e s f ă r î m ă gerantele, n u m a i
îndr ă z n e a să fac ă nimic, ş o v ă ia zile în tr eg i î n a i n t e d e a î nd ep li ni '
t r e a b a c e a m a i s i m p l ă , obsedată mereu de ideea că o va lua pe
calea cea rea si totul s e v a sfîrşi pros t.
R ep et a în fiecare clipă :
- A s t a sînt eu , n -a m a v u t n o r o c î n vi a ţ ă . A t u n c i R o s a l i e ţipa la ea:
- C e -a ţ i s p u n e d a c ă a r t r e b u i s ă m u n c i ţ i c a s ă a v e ţ i e m î n c a , d a c ă
a ţ i fi silită s ă v ă trezi ţ i î n f i e c a r e zi la o r a ş a s e d i m i n e a ţ a c a s ă
m e r g e ţ i la l u c r u ? S î n t d e s t u l e f e m e i obligate să facă asta, şi cînd
sînt prea bătrîne mor în mizer ie.
J e a n n e ră s p u n d e a :
- D a r gîndeşte -te c ă sînt s ingură d e tot, c ă fiul m e u m -a
părăsit!
Şi Rosalie s e s up ă ra atunci, zicînd furioasă :
- A s t a -i c e a m a i m a r e nenorocire! D e h ! şi copiii c ar e fac
serviciul militar, şi cei care s e d u c în A m e r i c a ?
A m e r i c a e r a p en tr u e a o tară neclar ă , u n d e te d u ceai s ă faci a v e r e şi
d e u n d e n u te întorceai ni ci od at ă .
Şi ur ma :
- S e î n t î m p l ă î n t o t d e a u n a o c li p ă î n c a r e t r e b u i e s ă te d es pa r ţ i,
p en tr u c ă b ă trînii şi tinerii n u sînt fă c u ţi să stea î m p r e u n ă . Ş i încheia,
c u u n to n feroce: E i bine, c e -a ţi zice d a c -ar fi m o r t ?
A tu nc i J e an ne n u m a i ră s p u n d e a nimic.
F or ţ ele îi m a i revenir ă cînd aerul s e îmblînzi, în prim e l e z il e d e
p r i m ă v a r ă , d a r n u f o l o s e a a c e a s t ă î n t o a r , - c c r e l a v i a ţ ă d ec ît p e n t r u a
s e a f u n d a ş i m a i a d î n c î n g î n d u r i l e ei s u m b r e .
Cum urcase în pod, într-o dimineaţă, să caute ceva, d e s c h i s e d i n
întîmplare o cutie plină cu calendare vechi;

230
Guy de Maupassant
le p ă straseră , d u p ă c u m o bi ş n ui es c un ii o a m e n i d e la ţară.
I s e p ă ru c ă re g ă seşte chiar anii trecutului ei, şi ră m a s e copleşit ă d e o
e m o ţie ciudat ă şi nedesluşit ă , în faţa acelor gr ă m e z i d e cartoane
î m p ă rţite în p ă trate.
Le luă cu ea şi le duse în sufragerie. Erau de toate m ă r i m i l e ,
m a r i ş i m i c i . L e p u s e p e m a s ă ş i î n c e p u s ă l e aranjeze pe ani.
Deodată îl găsi pe primul, pe acela pe c a r e îl a d u s e s e la P e u p l e s . S e
uită la el î n d e l u n g , la zilele tăiate de ea în dimineaţa plecării de la
mînăstire spre Rouen. Plînse. Plîngea cu lacrimi grele şi încete, cu
biete lacrimi d e b ă trînă , în faţa vieţii ei jalnice, în tinsă în faţa ei p e
masă.
Îi veni o idee care deveni imediat o obsesie cumplită, neîncetat ă ,
înverş unat ă . V o i a s ă -şi a m i n t e a s c ă a p r o a p e zi
d e zi c e fă cuse. Ş i a g ă ţ ă p e ziduri, p e tapi ţerie, u nu l d u p ă
altul, cartoanele acelea îngălbenite. Petrecea ore întregi în faţ a
u n u i a s a u altuia, î n t r e b î n d u -se:
- Ce mi s-a întîmplat în luna aceea oare?
Subliniase datele memorabile din viaţa ei şi ajungea u n e o r i s ă
r ec on s t it ui e o l u n ă î nt re ag ă , a m i n t i n d u - şi u n u l cîte unul, g r u p î n d u -
le, lipindu- le u n u l lîng ă altul, toate micile fapte care se
petrecuseră înainte sau după eve- nimentul important.
R euş i, printr-o aten ţ ie înc ă p ă ţ înat ă , prin eforturi d e
memorie, de voinţă concentrată, să restabilească pe
de-a-ntregul primii ei doi ani la Peuples, amintirile
î n d e p ă r tate a l e v i e ţ ii e i r e v e n i n d c u o u ş u r i n ţ ă şi o
limpezime aparte.
Dar anii care urmau i se păreau pierduţi într-o ceaţă, a m e s t e c î n d u -
se, f u g i n d u n u l d e altul; şi ră m î n e a cîteoda t ă un timp nesfîrşit cu
capul plecat pe vreun calendar, cu g î n d u r i l e î n c o r d a t e s p r e
alt ă d a t ă , fă ră s ă a j u n g ă m ă c a r s ă . a f l e d a c ă e r a î n a c e l c a l e n d a r o
a n u m i t ă a m i n t i r e p e c a r e o c ă uta.

231
O viaţă
Mergea de la unul la celălalt în jurul sălii, pe caro o î n c o n j u r a u ,
c a ni ş t e g r a v u r i , a c e l e t a b l o u r i a l e zilelor sfîrşite. Îş i o p r e a b r u s c
s c a u n u l î n f a ţ a u n u i a d i n t r e e l e ş i stă tea p în ă n o a p t e a n e m i ş c a t ă ,
privindu - le, s c uf un da t ă în că ută rile ei.
A p o i , di nt r - o d a t ă , c î n d t o a t e s e v e l e s e trezir ă s u b c ă l d u r a
s o a r e l u i , c î n d r e c o l t e l e î n c e p u r ă s ă c r e a s c ă p e c â m p u r i , arborii s ă
î n v e r z e a s c ă , m e r i i d i n c u r ţ i să s e d e s f a c ă a s e m e n i u n o r b u l g ă ri
r oş i i p a r f u m î n d c î m p i a , o m a r e a gi ta ţ ie o c up ri ns e.
N u -ş i m a i g ă s e a l o c u l , s e d u c e a ş i v e n e a , i nt ra ş i i e ş e a d e d o u ă z e c i
d e o r i p e zi, b ă t e a d r u m u l d e - a l u n g u l fermelor, tră ind într-u n
fel d e febr ă a regretului.
V e d e r e a u n e i m a r g a r e t e p it ul at e în tr - o tu f ă d e i a r b ă , a u n e i r a z e d e
s o a r e l u n e c î n d printre f r u n z e , v r e u n f ă g a ş c u un ochi de apă în care
se oglindea albastrul cerului, o m i ş c a u , o ră s c o l e a u , o î n d u i o ş a u
a d u c î n d u - i s e n z a ţ ii uitate, ca nişte ecouri ale emoţiei ei de fată
tînăra, din v r e m e a în care v is a la via ţ a d e la ţ ar ă .
F r e m ă tas e c u aceiaş i fiori, s a v u r a s e a c e e a ş i d u l c e a ţ ă şi ac ee aş i
a m e ţ eal ă tulbur ă toare a zilelor c ă l d u ţe în c ar e îşi aştepta viitorul. Şi
regăsea toate aceste senzaţii acum, cînd viitorul er a închis. S e m a i
b u c u r a înc ă d e ele în i n i m a ei, d a r s u f e r e a î n a c e l a ş i t i m p , c a şi c u m
b u c u r i a v e ş n i c ă a lumii renăscute, pătrunzîndu-i pielea uscată,
sîngele răcit, sufletul zdrobit, nu mai putea să-i aducă decît un
f a r m e c s l a b şi d ur er os .
A v e a i mp re s i a c ă fiecare lucru d in jurul ei s e s c h i m b a s e p u ţ in.
S o a r e l e t r e b u i a s ă fie m a i p u ţ i n c a l d d e c î t î n tinere ţ e a ei, cerul
m a i p u ţin albastru, i ar ba m a i p u ţ in verde, iar florile, m a i palide şi
m a i p u ţ in mi ro s i toare, n u te m a i î m b ă tau ca altă dată .
Î n a n u m i t e zile o p ă t r u n d e a totuşi o s e n z a ţ ie b i n e - fă c ă to ar e d e
v i a ţ ă , şi î n c e p e a s ă vis eze, s ă s pere, s ă a ş - tepte, p e n t r u c ă , în c i u d a
loviturilor î n v e r ş u n a t e a l e vi e ţ ii, n u s per ă m î nt ot de au n a c în d afar ă e
frumos?

232
Guy de Maupassant
Ea mergea, mergea drept înainte ore întregi, biciuită p a r c ă d e
z b u c i u m u l s u f l e t u l u i ei. U n e o r i s e o p r e a b r u s c , se aşeza pe
marginea drumului ca să se gîndească la l uc ru ri triste. D e c e n u
f u s e s e şi e a iubit ă c a al ţ i o a m e n i ? D e c e n u c u n o s c u s e bucuriile
tihnite ale vie ţii c a l m e ?
Ş i un eo ri m a i uita p e n t r u o clip ă c ă era b ă trîna, c ă n -o m a i a ş t e p t a
n i m i c î n a f a r a a ni lo r l u g u b r i ş i s i n g u ratici, c ă tot d r u m u l f us e s e
stră b ă tut; p ot ri ve a n e n u m ă rate iluzii d e viitor. A p o i s enza ţ ia dur ă a
realită ţ ii c ă d ea asupra ei, şi se ri di ca î n c o v o i a t ă c a s u b o g r e u ta te
c a r e - i r u p e a s p i n a r e a . S e întorcea, m e r g î n d m a i î n cet, p e d r u m u l
s p r e c a s ă , şoptind:
- O h ! b ă trîna n e b u n ă , b ă trîna n e b u n ă ! Ros alie îi s p u n e a
acum în fiecare moment:
- D ar liniştiţ i-vă , d o a m n ă , ce ave ţi de vă e m o ţionaţi
aşa?
Ş i J e a n n e ră s p u n d e a întristată :
- Ce vrei, sînt ca Massacre în ultimele lui zile. Într-o dimineaţă,
bona intră mai devreme în camera ei şi, punîndu-i ceaşca de
cafea cu lapte pe masa de noapte, spuse i
- H a i d e , b e ţ i r e p e d e . N e a ş t e a p t ă D e n i s la p o a r t ă .
M e r g e m la P euples , a v e m o treab ă acolo.
J ea nn e cr ez u c ă are să leşine, atît d e tulburat ă se s i m ţ i; s e î m b r ă c ă
t r e m u r î n d d e e m o ţ ie, c o p l e ş i t ă l a g î n d u l c ă are să -şi revad ă iubita ei
casă .
- U n c e r stră lucitor s e d e s f ă c e a p e s t e l u m e , şi calul, c u c h e f să
z bu rd e, o lua u n e o r i la galop. C î n d intrar ă în E t o u v e n t , J e a n n e
s i m ţ i c ă res pira g r e u , atît d e tare îi b ă tea inima. Z ă rind stîlpii d e
c ă ră m i d ă ai barierei şopti d e două -trei ori fără să vrea:
- O ! O ! O ! ca în faţa lucrurilor care îţi ră scolesc inima. L ă s a r ă tră s ur ic a
la familia Couillard, apoi, în timp ci1
Rosalie şi fiul ei se duceau la treburile lor, fermierii îi dădură
Jeannei cheile ca să se mai uite prin castel, d e o a r e c e stă pînii
e r a u p le ca ţ i.

233
O viaţă
O c r e n g u ţ ă u s c a t ă , c ă z în d, a ti ns e r o c h i a J e a n n e i , şi c a se uită în sus:
se rupsese din platan. Se duse lîngă co- p a c u l g r o s , c u c o a j a n e t e d ă
şi a l b i c i o a s ă , şi îl m î n g î i e c u palma, ea pe un animal. În iarbă,
piciorul ei se izbi de o b u c a t ă d e l e m n putrezit: e ra u l t i m a r ă m ă şiţ ă
a b ă ncii p e c a r e s e a ş e z a s e r ă atît d e d e s c u t o ţ ii aici, b a n c a p e c a r e o
puseseră în ziua sosirii lui Julien.
S e a p r o p i e d e u ş a d u b l ă a v e s t i b u l u l u i ş i o d e s c h i s e c u greutate,
deoarece cheia grea şi ruginită nu voia să se ră s u c e a s c ă . B r o a s c a
c e d ă c u u n s cîr ţ îit p u t e r n i c ş i c a n a - tul, care s e împotrivea la rîndul
lui, s e lă să deschis.
A p r o a p e a l e r g î n d , J e a n n e u r c ă p î n ă la c a m e r a ei. N - 6 mai
recunoscu, era acoperită cu un tapet deschis la culoare: dar,
cînd deschise o fereastră, rămase mişcată p î n ă î n a d î n c u l s u f l e t u l u i
î n f a ţ a a c e s t e i pr iv el iş ti atît d e iubite, p ă duricea, ulmii, cî mp ia ,
m a r e a p re s ă rată d e pî nz e m a r o n i i c e p ă r e a u n e m i ş c a t e î n d e p ă rtare.
Î n c e p u s ă ră tă c e a s c ă p r i n c a s a m a r e ş i p us t ie . C ă u ta , pe ziduri, pete
familiare ochilor ei. Se opri în faţa unei g ă ur i m i c i , s c o b i t e î n
t e n c u i a l ă d e b a r o n u l c a r e s e d is tr a deseori, a m i n t i n d u -şi tinere ţ ea,
fă cî nd s c r i m ă c u b as to nu l împotriva zidului de cîte ori trecea pe
acolo.
În camera mamei ei regăsi, ascuns în spatele unei uşi. Î nt r - u n c o l ţ
î n t u n e c a t , a p r o a p e d e p a t , u n a c f i n a ur it , c u g ă m ă lie, p e c a r e e a îl
î n f i p s e a c o l o ( a c u m îşi a m i n t e a ) şi p e c a r e îl c ă u t a s e d e a t u n c i
a n i întregi. N i m e n i n u -l gă sise. Îl luă ca pe o relicvă inestimabilă si îl
să rută .
Mergea peste tot, căuta, recunoştea urmele aproape nevăzute pe
tapetele camerelor, care nu fuseseră deloc schimbate, revedea
acele figuri ciudate pe care imagi- naţia le împrumută deseori
desenelor de pe stofe, de pe m a r m u r ă , d e p e u m b r e l e d i n t a v a n ,
înnegrite de vreme.
Se plimba cu paşi neauziţi, singură de tot în imensul castel tă cut, ca
printr-u n cimitir. T o a t ă via ţa ei z ă c ea aici, înă untru.

234
Guy de Maupassant
Coborî în salon. Era întunecat din cauza obloanelor trase şi
cîtva t i m p n u z ă ri n i m i c ; d u p ă c e privirea s e obişnui cu
întunericul, recunoscu încetul cu încetul ta- piseriile cele înalte p e
care se p li mb au p ă să ri. D o u ă fotolii ră m ă seseră în faţa că minului, d e
parc ă s-ar fi ridicat chiar a t u n c i c i n e v a d i n ele, şi c h i a r m i r o s u l
î n c ă perii, u n m i r o s pe care îl avusese totdeauna, cum fiinţele îl au
pe al lor, un miros abia simţit, uşor de recunoscut lotuşi acel
p a r f u m d u l c e a g al c as el or ve ch i, o p ă t r u n d e a p e J e a n n e , o înf ă ş ur ă în
amintiri, îi a m e ţ e a gîndurile. S t ă tea a c o l o gîfîind, respirînd acel
miros al trecutului, c u ochii a ţintiţ i la cele d o u ă fotolii. Ş i d e o d a t ă ,
dintr -o i de e fix ă s e n ă s c u o halucina ţ ie brus c ă şi crezu c ă îi vede, îi
v ă zu, c u m îi văzuse de atîtea ori, pe mama şi tatăl ei încălzindu-
şi picioarele la foc.
S e d ă d u î n a p o i î n g r o z i t ă , s e i z b i c u s p a t e l e d e u ş ă , s e sprijini de ea
ca să nu cadă cu ochii ţintă la fotolii.
N ă luca dispă ruse.
R ă m a s e n ă ucit ă t i m p d e cîteva m i n u t e ; a p o i îşi v e n i c u g r e u în fire
şi v r u să f u g ă , t e m î n d u -s e c ă î n n e b u nise. P r i v i r e a îi c ă z u d i n
î n t î m p l a r e p e l e m n u l d e c a r e s e sprijinea şi z ă ri scara lui
Poulet. To at e tă ieturile celea uşoare se urcau pe vopsea la
intervale inegale, şi cifrele s crijelite e u c u ţ itul a r ă t a u vîrs tele,
lunile, c r e ş t e r e a fiului ei. Se vedea cînd scrisul mare al baronului,
cînd scrisul ei mic, cînd scrisul p u ţin tremurat al m ă tuşii Lison.
I s e p ă ru c ă b ă iatul d e altă dat ă era acolo, în faţa ei; c u p ă r u l lu i b l o n d
l i p i n d u - ş i f r u n t e a d e z i d c a s ă -i m ă s o a r e înă lţimea.
Baronul striga:
- J e an ne , a cres cut c u u n c e n t i m e t r u î n ş as e s ă ptă m î n i ! Î nc ep u să
să rute l e m n u l într-u n avînt d e iubire.
D ar o strigă de afară . Era vocea Rosaliei.
- D o a m n ă Jeanne, sînteţ i aşteptat ă la m a s ă .
Ieşi, co mp le t aiurită . N u înţelegea nimic din ce i s e spunea.
M î n c ă tot ce i se p us e în faţ ă , ascultă vorbindu-s e

235
O viaţă
fă ră s ă ştie d e s p r e c e s e d i s c u t a , le ră s p u n s e f e r m i e r i l o r c ar e o
î nt re ba u d e s ă n ă tate, îi lă să să o s ă rute, s ă rută şi ea obrajii care i se
întindeau, apoi urc ă din n o u în tră sură .
C î n d p i e r d u d i n o c h i , p ri nt re c o p a c i , a c o p e r i ş u l înalt a l cas telului,
a v u î n i n i m ă o sfîş iere î n g r o z i t o a r e . S i m ţ e a î n s uf le t c ă îşi l u a s e
p e n t r u t o t d e a u n a r ă m a s - b u n d e l a c a s a ei.
S e întoarser ă la Bateville.
Î n c l i p a î n c a r e v o i a s ă i nt re î n c a s ă , z ă ri c e v a a l b s u b u ş ă ; e r a o
s c r i s o a r e p e c a r e p o ş t a ş u l o s t r e c u r a s e î n l i p s a ei. Ş i îşi d ă d u
s e a m a im ed ia t c ă v e n e a d e la Paul. O des chis e t r e m u r î n d d e
s p a i m ă şi citi:

D r a g a m e a m a m ă , n u ţi-a m s cr is m a i c u r î n d p e n t r u c ă n u v o i a m
s ă faci u n d r u m inutil l a P a r i s ; trebuie negreşit să vin eu să te
văd. Mă găsesc într - o m a r e ne fe r i ci r e ş i într - o m a r e difi cultate.
Soţia mea e pe moarte, după ce a născut o fetiţă a c u m trei zile, şi
n -a m nici u n b a n . N u ştiu c e s ă fac c u copilul p e c a r e por t ă r e a s a îl
creşte c u biber onul, c u m p o a t e - m i -e frică s ă n u s e p r ă p ă d e a s c ă . N -
a i putea să ai tu grijă d e e a ? N u ştiu deloc c e să fac şi n -a m bani c a
să -i iau o doic ă . R ă s pu nd e -m i i m e d ia t.
Fiul tă u car e te iubeşte,
Paul

Jeanne se lăsă să cadă pe un scaun, abia mai avînd p u t e r e s - o

c h e m e p e R o s a l i e . C î n d b o n a a j u n s e l î n g ă c a , citiră d in n o u
scrisoarea, î m p r e u n ă , a po i ră m a s e r ă î n d e l u n g tă cute, u n a în faţ a
celeilalte.
Pînă la urm ă Rosalie spuse:
- M ă d u c e u s-o iau p e cea m i c ă , d o a m n ă . N u p u t e m s-o lă să m aşa.
- D u -te, fata m e a , r ă s p u n s e J ea nn e. T ă c ur ă iar u n timp, apoi b o n a
relu ă :

236
Guy de Maupassant
- P u n e ţ i-v ă p ă lă ria, d o a m n ă , şi h a i d e m l a n o t a r u l d i n G od er vi ll e.
D a c ă cealalt ă m o a r e , t re bu ie c a d o m n u l P a u l s-o ia d e nevas t ă . A s t a
p en tr u m i c u ţ ă , pentru m a i tîrziu.
Ş i J ea nn e, fă ră să s p u n ă u n cuvînt, îşi p u s e p ă lă ria. O b u c u r i e
a d î n c ă , d e n e s p u s , îi s c ă ld a i n i m a , o b u c u r i e perfidă pe care
voia s-o ascundă cu orice preţ, una din b u c u r i i l e a c e l e a i n f a m e d i n
p r i c i n a c ă r o r a r oş e ş t i, d a r d e care te bu cu ri i m e n s în stră f un du l
sufletului: a m a n t a fiului ei avea să m o a r ă .
Notarul îi dădu bonei toate lămuririle, pe care ea le repetă de m a i
multe ori; apoi, sigură c ă n -o să facă nici o greşeal ă , declar ă :
- N u v ă t e m e ţ i d e nimic, a m e u grijă d e tot. Ş i plec ă la
Paris chiar în noaptea aceea.
J eanne petrecur ă d o u ă zile intr-u n z b u c i u m care o fă cea
neputincioasă de a gîndi la ceva. În a treia zi primi un s ingur rînd
d e la Rosalie, care o a n u n ţa c ă s e înapoiaz ă c u trenul d e sear ă . N i m i c
m a i mult.
P e la o r a trei r u g ă p e u n v e c i n s ă î n h a m e c a i i ş i s ă - o d u c ă la g a r a
d in Be uz ev il l e c a s ă -şi aş tepte s ervi toarea.
Stă tea în picioare p e peron, c u ochii aţintiţi la linia dreaptă a
şinelor care duceau pînă departe în zare. Din c î n d î n c î n d s e u i t a l a
c e a s . Î n c ă z e c e m i n u t e . Î n c ă c i n c i minute. Încă două. E timpul.
Nimic nu se vedea în de- părtare. Zări deodată o pată albă, un
fum, şi sub el un punct negru, care creştea, creştea, alergînd cu
toată viteza.
În sfîrşit maşina cea mare, încetinindu-şi mersul, sosi, p u f ă ind,
t re cu pr in fa ţ a J ea nn ei , c a r e p î n d e a c u oc hi i m ă riţi uşile. M a i
m u l t e s e des chis er ă ; coborîr ă ţ ă rani îmbrăcaţi cu bluze, femei cu
panere, mici burghezi cu pălării noi.
În sfîrşit o zări pe Rosalie, care ducea în braţe un pa- chet d e
rufă rie.

237
O viaţă
V r u s ă a l e r g e s p r e e a, d a r s e t e m u c ă a r e s ă c a d ă . I s e tă ias er ă
picioare le. B o n a , v ă z î n d -o, v e n i s p r e e a c u a er ul ei c a l m , c a d e
obicei, şi s p u s e :
- B u n ă ziua, d o a m n ă , uite c ă m -a m întors; n -a fost chiar
uş o r.
Janne îngă imă:
- E bine?
- Ei bine, ea a murit noaptea trecută. S-au căsătorit: as ta -i fetiţ a.
Ş i îi în ti ns e c o p i l u l , c a r e n u s e v e d e a d e l o c d i n t r e s c u t e c e .
J e a n n e o l u ă fă r ă s ă s e g î n d e a s c ă şi ieşir ă d i n gară , apoi urcară în
tră sură .
R osalie m a i zise:
- D o m n u l Paul o să vină imediat d u p ă înmormîntare.
M î i n e tot la o r a asta, zi ce a el.
J eanne şopti „Paul...” şi n u m a i ad ă u g ă nimic.
S oa re le c o b o r a î n zare, r e v ă rs înd l u m i n ă p es te cîmpiile vrîstate ici-
c o l o e u a ur ul r ap i ţ ei în floare şi c u s în ge le macilor. O p a c e
nesfîrşită c ob or a pes te p ă mîntul liniştit în care încolţeau sevele.
Trăsura mergea la galop, ţăranul plescă ia din limb ă ca să -şi zorească
animalul.
Ş i J e a n n e s e u i t a d r e p t î n a i n t e l a c e r u l tă iat c a d e n i ş t e
rachete d e zb or ul ocolit al rîndunelelor.
F ă ră veste, o lumin ă blîndă , o flacă ră de viaţ ă , trecînd prin rochie, îi
c u p r i n s e picioarele, îi p ă t ru ns e în ca rn e; er a că ldura micii fiinţ e care
d o r m e a p e g e n u n chii ei.
A t u n c i o c u p r i n s e o e m o ţ ie co pl eş it oa re . D e s c o p e r i r e p e d e fa ţ a
copilului p e ca re n u îl v ă z u s e în c ă : fiica fiului ei. Ş i c u m pl ă p î n d a
fiin ţ ă , izbit ă d e l u m i n a p u t e r n ic ă , îşi d e s c h i s e o c h i i a l b a ş t r i ş i- şi
m i ş c ă b u z e l e , J e a n n e î n c e p u s-o î m b r ă ţ iş eze c u furie, ridicînd - o în
b ra ţe, s u fo cî nd - o c u sărută ri.
D ar Rosalie, mu l ţumit ă şi ursuză , o opri:
- H a i d e , h a i d e , d o a m n ă J e a n n e , t e r m i n a ţ i, o s - o f a c e ţ i
să ţipe.

238
Guy de Maupassant
A p o i a d ă u g ă , ră s pu nz în d f ă ră îndoial ă un ui g î n d d e -al
ei:
- V i a ţ a, v e d e ţ i d u m n e a v o a s t r ă , n u e n i c i atît d e b u n ă ,
nici atît d e r e a c u m c r e d e m n oi .

---- S f îr ş i t ----
239