Hunedoara

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE AGRONOMIE
SPECIALIZAREA : MANAGEMENT IN AGROTURISM
SI CALITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE
ANUL 1
STADIU PRIVIND IDENTIFICAREA
DEZVOLTARE, AMENAJARE SI
PROMOVARE A TURISMULUI RURAL SI
AGROTURISMULUI IN
JUDETUL HUNEDOARA
Masterand Preda Cosmin Mihai

STADIU PRIVIND IDENTIFICAREA, DEZVOLTARE, AMENAJARE SI PROMOVARE A
TURISMULUI RURAL SI AGROTURISMULUI IN JUDETUL HUNEDOARA
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 Consideraţii geografice generale
1.1 Aşezarea geografică
1.2. Căile de comunicaţie
1.3. Cadrul geografic natural
1.4. Cadrul socio-economic
1.4.1. Populaţia
1.4.2. Aşezări omeneşti
1.4.3. Economia
1.4.4. Infrastructura general
CAPITOLUL 2 Analiza potenţialului turistic
2.1. Consideraţii generale
2.2. Potenţialul turistic natural
2.3. Potenţialul turistic antropic

2.3.1. Potenţialul turistic cultural istoric
2.3.2. Potenţialul turistic tehnico-economic
CAPITOLUL 3 Stadiul actual de valorificare a potenţialului turistic
3.1. Structuri de primire turistică
CAPITOLUL 4 Propuneri de dezvoltare a turismului
4.1. Premize ale dezvoltării turismului
4.2. Forme de turism ce se pot dezvolta
4.3. Propuneri de dezvoltare şi diversificare a ofertei turistice
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Hunedoara este un judet aflat în regiunea Transilvania, în România. Județul face parte

din Regiunea de dezvoltare Vest iar reședința acestuia este municipiul Deva.
Județul Hunedoara este așezat pe cursul mijlociu al râului Mureș, în vecinătatea Munților

Apuseni (N), Orăștiei și Șureanu (S-E), Retezat-Godeanu, Vâlcan și Parâng (S) și Poiana
Ruscă (S-V). Cele mai importante râuri care îl traversează sunt Mureș, Strei, Râul Mare, Crișul
Alb, și Jiul. Depresiunile întinse ale Hațegului și Zarandului se află pe teritoriul județului.
Frumusețea și varietatea cadrului natural, precum și bogăția elementelor cu caracter
cultural (artistic, etnografic, istoric) conferă județului Hunedoara un potențial turistic remarcabil,
obiectivele fiind grupate în 5 zone principale: Ținutul Pădurenilor, Țara Zarandului, Valea
Mureșului, Țara Hațegului, Valea Jiului.
Are cel mai ridicat grad de urbanizare din România(75%), situându-se pe locul 2 în ţară,
după capitala Bucureşti; are pe cuprinsul său numeroase monumente naturale şi istorice (cele
mai importante fiind Parcul Naţional Retezat, Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina,
Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului, Castelul Corvinilor, precum şi ruinele celor 2 capitale
ale vechii Dacii: Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa, din acest punct de vedere
constituind o puternica atracţie turistică.
Primele așezări omenești din Ținutul Hunedoarei datează încă din Paleolitic, în urmă cu
zeci de mii de ani. Din Neolitic sunt numeroase urmele culturii "Starcevo-Criș", cultură
străveche, una din cele mai vechi culturi neolitice din Europa. Cultura "Turdaș" este reprezentată
de cele mai întinse urme de locuire (la Valea Nandrului, lângă Hunedoara, cca. 10 ha.). Această
cultură a folosit probabil pentru prima dată scrierea, cu peste o mie de ani înaintea Sumerienilor.
Au urmat apoi culturile "Petrești" (cu 4500-5000 de ani în urmă) și "Coțofeni" (perioadă în care
s-a extras și prelucrat pentru prima dată cuprul și aurul), apoi "Epoca de bronz", "Epoca Fierului"
și - în sfârșit - "Epoca Dacă". Toate aceste culturi au lăsat urme ca nicăieri în altă parte a lumii.
Sarmizegetusa Regia, capitala statului dac și complexul de fortificații din jurul muntelui

sfânt (Kogaionon) se aflau în Munții Orăștie, în apropiere de prezenta localitate Grădiște, lângă
Hunedoara.
În secolul XIII, Hunedoara devine un comitat, iar în secolele ce urmează au loc multe
lupte pentru evitarea cuceririi de către populațiile vecine (printre acestea se numără luptele
antiotomane ale lui Iancu de Hunedoara, răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, Revoluția de la
1848 și lupta pentru unirea cu România.
Istoria regiunii Hunedoara este extrem de bogată în evenimente. Astfel, din paleoliticul
mijlociu există dovezi ale aşezărilor umane din a doua etapa a Epocii Fierului, purtând amprenta
civilizaţiei geto-dacice si apoi a civilizaţiei daco-romane, ca şi a unirii in primul mileniu a

organizărilor prestatale de la Strei, Dobra si Hunedoara. În secolul al XIIIlea, Hunedoara devine
autoguvernantă, iar în următoarele secole au fost scrise importante pagini de istorie: bătălia
împotriva otomanilor condusă de Iancu de Hunedoara, răscoala iobagilor condusă de Horia,
Cloşca si Crişan, participarea la evenimentele revoluţiei din 1848-1849 sub conducerea lui
Avram Iancu, participarea masiva la crearea Statului National Roman şi participarea la cele doua
războaie mondiale.
Perioada paleolitică este reprezentată de descoperiri recente în punctele Grădina
Castelului, Creasta din faţa turnului Neboisa, Buituri, Valea Seacă, iar în apropiere la Nandru-
Peştera Curată şi Peştera Spurcată.
Materialele descoperite completează tabloul arheologic al acestei perioade, în contextul
cunoaşterii mai multor tipuri de habitat (în aer liber şi/sau în peşteră).
Perioadele neolitică şi eneolitică au fost atent studiate, graţie cercetărilor din Hunedoara -
Grădina Castelului, Cimitirul Reformat, Zlaşti - Gruniul lui Moş, Nandru - La Dos, Cerişor -
Peştera Cauce şi Peştera nr. 1 (Peştera Mare).
Aceste perioade se remarcă print-o bogăţie deosebită în planul culturii materiale, suport
pentru aprofundarea unor relaţii de natură cronologică, în condiţiile plasării zonei Hunedoarei la
interferenţa unor mari arii culturale.
Odată cu debutul procesului de indo-europenizare, comunităţile epocii bronzului din zona
Hunedoarei ocupă areale extinse, dezvoltând aşezări deschise, nefortificate, pe terase de râuri sau
afluenţi ai acestora, sau locuind temporar în peşteri sau abri-uri (Grădina Castelului, Cimitirul
Reformat, Cerişor-Peştera Cauce şi Peştera nr. 1 sau Peştera Mare). Metalurgia bronzului
cunoaşte o dezvoltare fără precedent către finalul epocii bronzului, culminând cu prima etapă a
următoarei etape istorice, perioada hallstattiană.
Epoca dacică cunoaşte contexte arheologice deosebit de relevante pentru perioada
cuprinsă între secolele II î. Chr.-I p. Chr., rezultate în urma cercetărilor sistematice din
Hunedoara - punctele Grădina Castelului, Platou, Cimitirul Reformat. La acestea se adaugă
descoperirea întâmplătoare a unor tezaure monetare, precum şi a celui mai mare tezaur de
podoabe şi monede cunoscut în Dacia preromană la Cerbăl.
Perioada romană este bogat reprezentată datorită rezervelor de minereu de fier, exploatate
la Ghelari şi Teliuc, precum şi a depozitelor de marmură de la Alun. Aceste descoperiri sunt
completate de existanţa unor aşezări civile, necropole, posturi de pază (Hunedoara-punctele
Triaj, Dealul Sânpetru, Cimitirul Reformat). Reprezentative sunt urmele unor edificii de tip
„Villa rustica”, care demonstrează o viaţă şi o activitate bogată în această perioadă a ocupaţiei
romane.
De începutul Evului Mediu se leagă existenţa unei fortificaţii de pământ, în imediata
apropiere a castelului, pe Dealul Sânpetru. Această cetate, de formă ovală, plasată la confluenţa
râului Cerna cu pârâul Zlaşti închide accesul către zonele bogate în fier ale Munţilor Poiana
Ruscă, fiind probabil construită în legătură cu centrul de comitat Hunedoara.
Prima atestare documentară datează din anul 1265 într-un document care aminteşte un
Arhidiaconus de Hungnod, fapt care presupune existenta unei aşezări definitive, cel mai probabil
o mică cetate cnezială românească, construită din piatra existentă din abundenţă în această zonă.
În data de 18 octombrie 1409, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, dăruieşte

domeniul Hunedoarei lui Voicu si verilor acestuia, Mogos si Radu, drept recunoaștere a
meritelor militare. Construcţiile de anvergură, castelul, apar ceva mai târziu, până în anul 1441,
pe vremea lui Ioan (Iancu) de Hunedoara, care a amenajat cetatea pentru locuit, a construit sala
cavalerilor si sala dietei în stil neogotic, înfrumuseţat de logiile exterioare ale acestei săli şi, de
asemenea, aripa și turnul “ne boisa” (nu te teme), un eventual loc de refugiu în caz de primejdie.
Cetatea a fost utilizată drept centru judiciar administrativ şi militar regional, funcţie pe care o va
păstra până la sfârșitul secolului al XIX-lea când este pus în funcțiune primul furnal iar
localitatea devine, până de curând, un puternic centru siderurgic.
În 11 august 1456, după moartea lui Iancu de Hunedoara, lângă Belgrad, în Ungaria au
loc lupte interne pentru tron în care sunt implicaţi şi succesorii lui Iancu din Hunedoara, lupte
care dau câştig de cauză fiului lui Iancu, Matei Corvin, care devine rege al Ungariei. Acesta din
urmă, împreună cu mama sa, Elisabeta, vor continua lucrările de modernizare, remarcându-se în
aripa Matei, o frescă murală ce sugerează originea românească a lui Iancu. Secolul XVII
marchează noi lucrări la castel legate în mare parte de numele principelui Gabriel Bethlen,
construinduse în 1622 aripa Bethlen, după cum apare într-o inscripţie descoperită pe
ancadramentul unei ferestre.
În timpul Corvineştilor, Hunedoara devine târg (opidum) al fierului, metal pe care
localnicii îl valorifică pentru alte produse, căpătând astfel valoare de monedă. Din acest punct de
vedere, Hunedoara va păstra şi va menţine un avantaj economic şi în secolele următoare. Oraşul
va ajunge în secolul XVII la o stare prosperă, locuitorii fiind scutiţi de dări faţă de stat, privilegiu
de care au beneficiat încă din vremea regelui Matei Corvin şi care se păstrează şi în secolele
următoare. Ca urmare crește numărul locuitorilor care variază între 784 în 1512 şi 896 în secolul
al XVII.
In anul 1514 izbucneşte rascoala ţărănească, condusa de Gheorghe Doja, prilej cu care
mulţi dintre ţăranii participanţi au fost închişi în cetate drept pedeapsă. Cu sprijinul nobilimii,
Ioan Zapolya va înnăbuşi răscoala.
Sfârşitul secolului XVIII, precum şi secolele XIX si XX, ridică noi probleme legate de
conştiinţa de neam, de spiritualitatea românească, un rol important avându-l numeroasele biserici
şi mănăstiri ortodoxe, precum cele de la Cerna, Plosca, Prislop, Cinciş, Nădăştie, Mânerău,
Zlaşti, în care mulţi cnezi români au îndeplinit funcţiile de preoţi şi dieci.
După Al Doilea Război Mondial, industria hunedoreană a cunoscut o dezvoltare fără
precedent, astfel că în preajma revoluţiei din 1989 se produceau peste 3 mil. tone de oţel, peste 2
mil. tone cocs metalurgic, încălţăminte, tricotaje etc. Această dezvoltare a atras forţă de munca,
populaţia oraşului ajungând la aproximativ 89.000 locuitori. Ca urmare, sa dezvoltat spaţiul de
locuit şi s-au construit noi aşezăminte de învăţământ, sănătate sau cultură.
CAPITOLUL 1
Consideraţii geografice generale
1.2 Aşezarea geografică
Judeţul Hunedoara este situat în partea sud-vestică a Transilvaniei şi ocupă o parte a

bazinelor hidrografie ale râurilor Mureş şi Jiu. Judeţul este intersectat de paralela de
460 latitudine nordică şi de meridianul de 230 longitudine estică (valori absolute publicate
46016' latitudine nordică, localitatea Bulzeşti, 23024' longitudine estică, localitatea Aurel Vlaicu,
45019' longitudine estică, Munţii Parâng) . Punctele extreme ale judeţului Hunedoara, fără
indicarea coordonatelor absolute sunt: zona de NV a satului Ruseşti (comuna Bulzeştii de Sus) la
nord, hotarul vestic al satului Pojoga (comuna Zam), la vest, izvoarele râului Lăpuşnic, la sud, şi
ramificaţiile unor afluenţi de dreapta ai pârâului Jieţ, la est. Către nord şi NV, judeţul se
învecinează cu judeţul Bihor, la vest cu judeţul Timiş, în SV cu judeţul Caraş-Severin, la sud şi
SE cu judeţul Gorj, respectiv Vâlcea, iar la est şi SE cu judeţul Alba.
Din punct de vedere geologic, teritoriul judeţului Hunedoara se suprapune pe două mari
unităţi tectono-structurale structurale : autohtonul danubian şi pânza getică. Rezultatul al
tectogenezei active, au fost delimitate două zone: zona cristalino-mezozoică aparţinând
Carpaţilor Meridionali şi Munţilor Banatului şi zona sedimentar vulcanică a Carpaţilor Apuseni
de sud. Cristalinul autohton (danubian) este întâlnit în masivele Vâlcan, Parâng, Retezat, Ţarcu
iar pânza getică în Munţii Godeanu, Şureanu şi Poiana Ruscă. Prima zonă este alcătuită din
şisturi cristaline, peste care se suprapun formaţiuni sedimentar-mezozoice, în special calcare
jurasice. Formaţiuni permo-carbonifere (conglomerate, brecii) şi mezozoice (gresii, şisturi
argiloase, calcare), constituie învelişul sedimentar al cristalinului. Şisturile cristaline ce
constituie pânza getică, sunt suprapuse de structuri sedimentare, mai ales în vestul Munţilor
Şureanu şi în Poiana Ruscă. Zona sedimentaro-eruptivă a Carpaţilor Apuseni este alcătuită din
formaţiuni sedimentare mezozoice (calcare, marne, şisturi argiloase, conglomerate, gresii) şi
magmatite (gabrouri, bazalturi), precum şi din formaţiuni neogene (bazalturi, andezite,
piroclastite).
Relieful judeţului Hunedoara cuprinde unităţi de relief distincte, între acestea regiunile
muntoase ocupând o pondere majoritară. Depresiunile intramontane şi colinare, zonele
depresionare şi defileurile, completează structura reliefului din cuprinsul judeţului.
depresionare şi defileurile, completează structura reliefului din cuprinsul judeţului. Județul
Hunedoara este așezat pe cursul mijlociu al râului Mures, în vecinătatea Muntilor
Apuseni (N), Orăștiei și Șureanu (S-E), Retezat-Godeanu, Vâlcan și Parâng (S) Poiana
Ruscă (S-V).
Cele mai importante râuri care îl traversează sunt Mureș, Strei, Râul Mare, Crișul Alb, și Jiul.
Depresiunile întinse ale Hațegului și Zarandului se află pe teritoriul județului.
Râul Mureş este principala arteră hidrografică a judeţului. Îl străbate pe o lungime de 105
km. Bazinul râului are 6.591 km². Între afluenţii importanţi ai Mureşului se numără Orăştie (sau
Apa Oraşului), cu o lungime de 47 km, Strei, lungime 89 km, Geoagiul, lungime 34 km şi
Călanul, lungime 20 km.
Fig 1.1 Harta administrativa judet Hunedoara

Suprafaţa totală a judeţului Hunedoara este de 706.267 hectare, reprezentând 3% din

teritoriul ţării, fiind ca întindere, al doilea judeţ al ţării.
Principalele aşezări ale judeţului sunt municipiile Deva, Hunedoara, Petroşani, Orăştie, Brad,
Lupeni, Vulcan şi oraşele Aninoasa, Călan, Geoagiu, Haţeg, Petrila, Simeria şi Uricani. Pe lângă
cele 7 municipii şi 7 oraşe, judeţul este împărţit administrativ în 55 comune şi 457 sate.
Forma de organizare administrativă: judeţ, municipii, oraşe, comune, sate. Conducerea

judeţului este asigurată de Instituţia Prefectului şi Consiliul Judeţean, iar în teritoriu există
primăriile la nivel de municipiu, oraş şi comună.
Altitudinea medie a principalelor localităţi urbane din judeţ este prezentată în Figura 1.2.
Fig 1.2 Altitudinea medie a principalelor localităţi din judeţul Hunedoara
1.2. Căile de comunicaţie
Municipiul Hunedoara este străbătut de o reţea de drumuri care leagă între ele localitățile
principale. Reţeaua rutieră este, în general, bine întreţinută, legătura între toate centrele comunale
realizându-se pe drumuri asfaltate. Oraşul este străbatut de DN 68B Sântuhalm – Hunedoara,
drum judeţean care face legătura cu drumul european E 68 (Arad – Deva – Orăştie – Sibiu –
Braşov – Bucureşti) şi drumurile judeţene care fac legătura între Hunedoara şi Călan, respectiv
Hunedoara – Haţeg.
Hunedoara este străbătută de calea ferată Simeria – Hunedoara, fiind capăt de linie pe acest
tronson şi care este linie electrificată.
Hunedoara este unul dintre judeţele avantajate în ce priveşte investiţiile în infrastructura

rutieră, dar are în componenţă sate în care încă se poate ajunge doar pe drumuri de pământ,
impracticabile cu autoturismul în vreme de iarnă. În această situaţie sunt mai multe comunităţi
din Ţinutul Pădurenilor, dar şi satele de munte din zona Călanului şi a Orăştiei.
Hunedoara se află pe primul loc între judeţele din Regiunea Vest în ce priveşte lungimea
reţelei rutiere, cu peste 3.300 de kilometri de drumuri, dintre care 2.900 de kilometri reprezintă
drumuri judeţene şi comunale. Judeţul are aproximativ 40 de kilometri de autostradă şi este
străbătut de trei şosele europene (E68, E79 şi E673).
Reţeaua drumurilor judeţene totalizează 1.500 de kilometri, însă Hunedoara stă mai prost
faţă de judeţele învecinate din Regiunea Vest (Timiş, Arad, Caraş - Severin) la capitolul drumuri
modernizate, în raport cu lungimea totală a reţelei rutiere.
Reţeaua de drumuri judeţene din Hunedoara necesită măsuri de concentrare a investiţiilor

pentru modernizarea drumurilor. Un argument este faptul că mai mult de un sfert din drumurile
judeţene au o îmbrăcăminte inferioară ca şi calitate, aproximativ 34,3 % fiind pietruite şi 12,9 %
fiind de pământ.
În ultimii ani, în judeţul Hunedoara au fost modernizate drumurile naţionale Simeria –

Petroşani, Haţeg – Caransebeş şi mai multe drumuri judeţene, iar în prezent se află în şantier DN
76 Deva – Brad – Oradea, DN 66 Petroşani – Bumbeşti Jiu (Defileul Jiului) şi loturile trei şi
patru ale autostrăzii Lugoj – Deva.
Județul Hunedoara este deservit de 8 drumuri naționale şi de o autostradă (A1) funcțională

doar până la municipiul Deva. Cele patru loturi ale autostrăzii A1 care asigură legătura între
Deva şi Lugoj urmează a fi finalizate în intervalul 2016-2018 6 . Odată cu finalizarea A1 județul
Hunedoara (mai ales sistemul urban DevaHunedoara-Simeria-Călan) va putea beneficia de o
conectivitate către țările europene din vest. În momentul de faţă autostrada A1 (segmentul
finalizat) deţine 3 ieşiri care asigură racordarea la aşezările urbane dezvoltate în lungul ei: o
ieşire înainte de municipiul Orăştie, o ieşire înainte de municipiul Simeria şi o ieşire după Deva.
Următoarele drumuri naționale asigură legătura între centrele urbane din interiorul județului
Hunedoara şi cele din județele învecinate.
 DN 66A Petroşani-Vulcan-LupeniUricani; stare: bună. După ieşirea din satul Câmpul lui
Neag drumul nu mai este asfaltat, şi preia forma unui drum forestier
 DN 7A Petroşani-Petrila-Obârşia Lotrului-Voineasa; stare: degradat.
 DN 66 Simeria-Călan-Hațeg-PetroşaniTârgu Jiu; stare: bună.
 DN 68 Hațeg-Oțelu Roşu-Caransebeş; stare: bună cu un segment recent modernizat.
 DN 7 Deva-Simeria-Orăştie-Sebeş; stare: bună.

 DN 76 Deva-Brad-Beiuş-Oradea; stare: degradat, aflat în proces de modernizare.
 DN 74 Brad-Abrud-Zlatna-Alba Iulia; stare: degradat.
 DN 68A Ilia-Făget-Lugoj; stare: parțial degradat.
Astfel, privind starea, configurarea şi modul de amplasare al drumurilor naționale şi al

autostrăzii se conturează două axe majore:
 axa est-vest care asigură legătura între centrele urbane Deva-Simeria şi Orăştie prin DN 7
şi A1;
 axa nord-sud care asigură legătura între centrele urbane Brad-Deva-Călan (adiacent
Hunedoara)-Haţeg şi Petroşani prin DN 76 şi DN 66.
În completarea reţelei de drumuri naţionale vin 76 de drumuri judeţene. Drumurile judeţene

care deservesc cel mai mare număr de populaţie sunt: DJ687 (mai ales ramificaţiile DJ687E şi
DJ687A) şi DJ 107A. Ambele drumuri sunt dezvoltate în paralel cu drumuri naţionale. Totuși DJ
107A are un rol foarte important dat fiind faptul că leagă aşezările pe partea nordică a râului
Mureş (direcţia est-vest), separate de sistemul urban Deva-Hunedoara-Călan-Simeria prin
autostrada A1 şi râul Mureş.
Autostrada A1 este o autostradă din România, parte a Coridorului IV pan-european de

transport, aflată în construcție, din care sunt funcționale trei segmente: unul de 109,6 km care
leagă Bucureștiul, capitala României, de Pitești, reședința județului Argeș (care are un capăt în
vestul Bucureștiului și celălalt la intersecția cu DN7, la nord de Pitești); un alt segment de circa
176 km care ocolește orașul Sibiu pe la nord (între localitățile Șelimbăr și Șura Mică) și merge
mai departe până în dreptul localității Holdea, ocolind orașele Sebeș, Orăștie și Deva și
tronsonul Margina–Nădlac, de 158 km. Autostrada A1 a fost prima construită în România, în
perioada 1967–1972 și refăcută în 2000, cu noi segmente adăugate între anii 2007 și 2019.
La finalul lucrărilor autostrada urmează să lege Bucureștiul de Pitești, Sibiu, Sebeș,
Deva, Lugoj, Timișoara, Arad și Nădlac, făcând legătura cu autostrada M43 din Ungaria,
spre Seghedin. În prezent se execută lucrări pe segmentele Sibiu–Boița și Pitești Nord–Curtea de
Argeș.
Reședința județului este Deva, care este conectată cu partea de vest a României și anume cu
Arad prin 185 km de drum european, cu Timișoara prin 152 km de drum European și cu Oradea
prin 216 km de drum European și național. O altă conexiune importantă este cea cu partea de sud
a țării și capitala prin 395 km de drum european.
La începutul secolului al XX-lea, Hunedoara se număra printre regiunile cu cea mai mai
dezvoltată infrastructură feroviară.
Aproape toate oraşele hunedorene erau conectate la căile ferate, iar sute de kilometri de linii
industriale, miniere şi forestiere se ajungeau în cele mai izolate locuri ale ţinutului. Reţeaua
feroviară a continuat să se dezvolte până în anii '80, apoi a intrat într-un declin prelungit care a
dus la dispariţia a zeci de kilometri de cale ferată şi a celor mai multe dintre căile ferate înguste
şi uzinale.
În Valea Jiului, primul tren de călători a sosit în gara din Petroşani în urmă cu 151 de ani, de
la Simeria, pe calea ferată a cărbunelui, aşa cum era numită în 1870 – anul inaugurării sale. La
acea vreme, o altă linie ferată, îngustă, folosită la transportul cărbunelui, lega Petroşaniul de
exploatările de la Petrila şi Lonea.
O altă cale ferată a cărbunelui a fost construită în Valea Jiului la sfârşitul secolului al XIX-
lea, pe ruta Petroşani (Livezeni) – Vulcan – Lupeni, iar o reţea uriaşă de linii uzinale s-a
dezvoltat în secolul XX în jurul ei. Reţeaua feroviară din Valea Jiului a ajuns la apogeu în anul
1989, când căile ferate au fost folosite la transportul a peste 11 milioane de tone de cărbune
extrase din bazinul minier. Minele au intrat în declin abrupt, la fel şi reţeaua feroviară a Văii
Jiului.
Oraşul Haţeg a fost traversat de calea ferată Subcetate – Caransebeş, inaugurată în 1908 şi
faimoasă pentru sectorul dotat cu cremalieră. Tot atunci, a fost inaugurată şi gara Haţeg, o clădire
de epocă în faţa căreia se întindeau cinci linii ferate. Circulaţia trenurilor pe calea ferată
Subcetate – Caransebeş a fost închisă, pe bucăţi, de la sfârşitul anilor ´70 până în anii 2000.
Gara Brad se numără printre cele mai vechi clădiri de călători din România. A fost
inaugurată în urmă cu 125 de ani, odată cu calea ferată Brad – Sântana şi a rămas un simbol al
municipiului de la poalele Metaliferi.
Fig 1.3 Gara Brad

Mai multe oraşe din judeţul Hunedoara au rămas fără transport feroviar, în timp ce gările lor,
animate în trecut, sunt părăsite şi lăsate pradă ruinării.
Cum a fost construită reţeaua feroviară din Hunedoara
Primul tren de călători a tranzitat judeţul Hunedoara în 1868, odată cu inaugurarea căii ferate
Arad – Alba Iulia. A trecut prin Ilia, Deva, Simeria, Orăştie.
Calea ferată a cărbunelui Simeria – Petroşani a fost inaugurată în 1870.
Calea ferată Hunedoara – Simeria a fost inaugurată în 1884.
Calea ferată Petroşani – Lupeni a fost deschisă circulaţiei în 1892.
În 1896 a fost inaugurată calea ferată Brad – Arad, pe linia secundară Sântana – Brad şi
odată cu ea gara oraşului Brad.
Calea ferată Ilia – Lugoj a fost deschisă traficului feroviar în 1898.
În 1900 a fost inaugurată calea ferată minieră Hunedoara – Ghelari.
Din 1907, oraşul Brad şi localitatea învecinată Crişcior au fost conectate printr-o cale ferată
minieră.
În 1908 se deschide traficul feroviar pe ruta Subcetate – Haţeg – Caransebeş, cu sectorul

Sarmizegetusa – Bouţari prevăzut cu cremalieră.
Depoul din Petroşani a fost inaugurat în 1912.
În 1948 este deschisă circulaţia pe Defileul Jiului, între Petroşani şi Bumbeşti, unul dintre
cele mai spectaculoase sectoare de cale ferată din România.
În 1987, Nicolae Ceauşescu inaugurează calea ferată Deva – Brad, a cărei construcţie a
demarat la începutul anilor 1940.
La nivelul infrastructurii de cale ferată, judeţul Hunedoara este deservit de magistrala 200,
parte a culoarului TEN-T Rin Dunăre. Magistrala 200 asigură legătura între punctul de trecere a
frontierei Curtici şi municipiile Arad, Deva, Sibiu şi Braşov. Magistrala 200 este în proces de
modernizare ca parte a proiectului: „Modernizarea Coridorului IV paneuropean 12 feroviar
pentru viteza de 160 km/h.
Linia secundară 202 pornește din magistrala 200 în principalul nod feroviar al judeţului, gara
Simeria şi face legătura cu partea sudică a judeţului (Valea Jiului). Linia 202 se continuă până în
judeţul Gorj unde face legătura cu municipiul Târgu Jiu.
Potenţialul de transport naval se rezumă la culoarul râului Mureş care traversează judeţul pe
direcţia est-vest asigurând legătura cu judeţele învecinate Arad şi Alba. Mureşul traversează
graniţa ţării către Ungaria (vest) şi se ajunge până în judeţul Mureş în est. Deşi în trecut Mureşul
reprezenta o cale navigabilă de importanţă strategică, în prezent râul nu poate fi folosit în acest
scop. Există însă o serie de iniţiative care au în vedere transformarea Mureşului într-un traseu
navigabil. Deşi potenţialul există, o astfel de intervenţie trebuie realizată în parteneriat cu
judeţele învecinate, chiar şi cu Ungaria pentru a putea un impact semnificativ din punct de
vedere economic. Primi paşi în acest sens au fost stabiliţi de către municipiul Arad care în 2013 a
aprobat un studiu de fezabilitate pentru transformarea Mureşului într-un culoar navigabil.
Conectivitatea pe cale aeriană este asigurată de aeroporturile amplasate în județele învecinate

cum ar fi Timişoara, Sibiu şi Arad (temporar inactiv). Cel mai apropiat aeroport este cel de la
Sibiu accesibil într-un interval de 90 de minute.
În concluzie, datorită amplasării de-a lungul coridorului TEN-T Rin Dunăre, județul
Hunedoara beneficiază de o accesibilitate ipotetică ridicată. Acest lucru este datorat faptului că
infrastructura de transport care formează acest coridor nu este finalizată pe teritoriul României.
1.3. Cadrul geografic natural
Regiunea Vest, o regiune de frontieră a României cu graniţe spre Ungaria şi Serbia, posedă
avantajul poziţionării geografice, atât din punctul de vedere al axelor TEN-T de circulaţie care
străbat regiunea (axa 7 rutier, axa 22 feroviar şi axa 18 Dunărea), dar şi al proximităţii de Europa
Occidentală, care a ridicat nivelul de trai al populaţiei mai mult decât în alte zone ale ţării.
Din punct de vedere al cadrului natural, regiunea este compusă din două judeţe în care
majoritare sunt unităţile înalte de dealuri şi munţi - Hunedoara şi Caraş-Severin - şi de două
judeţe în care predomină zonele joase de câmpie - Arad şi Timiş.
Zonele de câmpie reprezintă o importantă zonă agricolă a ţării, apele termale şi minerale cât
şi climatul de cură şi adăpost sunt valorificate în bine-cunoscutele staţiuni Băile Herculane,
Lipova, Geoagiu şi Moneasa iar resursele minerale impun o restructurare a activităţilor,
administraţiile locale având misiunea de a atrage noi investiţii şi fonduri care să genereze noi
locuri de muncă.
Din punct de vedere cultural, regiunea este compusă din 3 zone istorice şi anume Banat
(judeţul Timiş incluzând şi judeţul Arad până la sud de Mureş şi Caraş-Severin), Crişana (la nord
de Mureş în judeţul Arad şi nordul judeţului Hunedoara) cât şi Transilvania (în principal
Hunedoara), adică o zonă multiculturală cu diversitate etnică cu deschideri spre valorile
occidentale.
La nivel naţional, județul Hunedoara se evidenţiază prin amplasarea geografică favorabilă

care ȋi conferă diverse avantaje din punct de vedere economic, turistic, şi peisagistic. Pe teritoriul
județului Hunedoara se află două parcuri naționale, 41 de rezervatii si monumente ale naturii, 21
de situri de importanta comuntară ca parte a rețelei ecologice europene NATURA 2000 în
Romania. Acest potențial turistic constituie una dintre cele mai importante resurse care să
încurajeze dezvoltarea economică.
În acelaşi timp, depresiunea intramontană Valea Jiului este un punct de reper național în ceea
ce privește bogățiile subsolului, cele 6 orașe situate aici având o lungă tradiție în minerit datorită
exploatării huilei. În ultimii ani arealul văii a devenit o zonă de tensiuni economice și sociale,
minele începând să se închidă treptat, acest fenomen având loc pe fondul lipsei unei strategii de
regenerare economico – socială.
Din punct de vedere geologic, teritoriul judeţului Hunedoara se suprapune pe două mari
unităţi tectono-structurale structurale: autohtonul danubian şi pânza getică. Rezultat al
tectogenezei active, au fost delimitate două zone: zona cristalino-mezozoică aparţinând
Carpaţilor Meridionali şi Munţilor Banatului şi zona sedimentar vulcanică a Carpaţilor Apuseni
de sud. Cristalinul autohton (danubian) este întâlnit în masivele Vâlcan, Parâng, Retezat, Ţarcu
iar pânza getică în Munţii Godeanu, Şureanu şi Poiana Ruscă.
Prima zonă este alcătuită din şisturi cristaline, peste care se suprapun formaţiuni sedimentar-
mezozoice, în special calcare jurasice. Formaţiuni permo-carbonifere (conglomerate, brecii) şi
mezozoice (gresii, şisturi argiloase, calcare), constituie învelişul sedimentar al cristalinului.
Şisturile cristaline ce constituie pânza getică, sunt suprapuse de structuri sedimentare, mai
ales în vestul Munţilor Şureanu şi în Poiana Ruscă.
Zona sedimentaro-eruptivă a Carpaţilor Apuseni este alcătuită din formaţiuni sedimentare

mezozoice (calcare, marne, şisturi argiloase, conglomerate, gresii) şi magmatite (gabrouri,
bazalturi), precum şi din formaţiuni neogene (bazalturi, andezite, piroclastite).
Fragmentat ca altitudine şi aspecte geomorfologice, relieful judeţului Hunedoara este

preponderent muntos (68% din suprafaţa judeţului), fiind reprezentat prin unităţi ale Carpaţilor
Meridionali, care depăşesc frecvent 2.000 m altitudine (Munţii Şureanu cu vârful Şureanu –
2.059 m, Parâng cu vârful Parângul Mare – 2.519 m, punctul cel mai înalt al judeţului, Retezat cu
vârful Peleaga – 2.509 m, Vîlcan, Godeanu, Ţarcu) şi ale Carpaţilor Occidentali (Munţii Poiana
Ruscăi, Munţii Metaliferi, Munţii Bihor, ale căror înălţimi depăşesc rareori 1.400 m – vârful
Găina în Munţii Bihor care atinge 1.486 m altitudine).
Judeţul Hunedoara dispune şi de un relief carstic diversificat (endocarst şi exocarst), marea

majoritate a acestor forme dezvoltându-se în roci calcaroase, excepţie făcând aşa-numitul
speudocarst (forme carstice dezvoltate în alte roci decât cele calcaroase: gresii, gipsuri, tufuri,
sare etc.).
Depresiunile intramontane (Depresiunea Petroşani, Depresiunea Haţegului, Depresiunea

Strei - Cerna (a Hunedoarei sau a Streiului Superior), Culoarul Orăştiei, Defileul Mureşului între
Deva şi Zam, Depresiunea Brad) formează treapta de relief cea mai joasă din judeţ.
Clima judeţului Hunedoara este specifică climatului de munte (cu 8 luni reci şi umede şi 4
luni temperate în zonele înalte şi cu 5 luni reci şi umede şi 7 luni temperate la altitudini mijlocii)
şi climatului continental moderat de deal în restul teritoriului (cu 4 luni reci şi umede şi 8 luni
temperate), cu excepţia văii Mureşului şi depresiunea Haţegului. Aceste condiţii climatice
complexe sunt determinate de varietatea reliefului (etajare, compartimentarea şi fragmentarea lui,
orientarea faţă de punctele cardinale). Iernile sunt relativ umede, în timp ce verile sunt însorite,
cu un regim pluviometric echilibrat.
În ceea ce priveşte circulaţia generală a atmosferei, vremea relativ călduroasă şi umedă iarna
şi uşor instabilă iarna, este generată de circulaţia dinspre vest, ce are şi uşoare influenţe maritime.
Circulaţia dinspre nord-vest şi nord evidenţiază ierni reci, răcoroase şi veri instabile. În regiunile
centrale şi nordice ale judeţului, circulaţia maselor de aer se face predominant din sector vestic,
în timp ce aspectele de föhn sunt tipice versanţilor estici ai Munţilor Metaliferi.
Temperaturile medii anuale (+100C lunca Mureşului, - 20C Munţii Retezat şi Parâng),
conduc la un contrast termic teritorial de 120 C, extremele fiind regăsite în zonele montane
propriu-zise (- 20C şi - 60C) şi în sectorul Mureşului, aval de Deva (circa 100C). Temperatura
medie în depresiuni este influenţată de mai mulţi factori, între care amintim poziţia intramontană,
gradul de deschidere, circulaţia maselor de aer, etc.
Mediile lunii iunie sunt influenţate de aceleaşi diferenţe specifice fiecărei forme de relief, în
general aceste temperaturi cuprind valori între 6 0C şi -200C. În centrul judeţului se înregistrează
cele mai mari temperaturi medii, aceste valori scăzând treptat, în depresiunile mari (Haţeg, Brad,
Petroşani), atingându-se medii de 16-180C. De remarcat faptul că munţii situaţi la nord de Mureş
(Zarand, Găina, Metaliferi), precum şi Munţii Poiana Ruscă ating medii de 140 C.
Mediile lunii ianuarie au valori cuprinse între - 10C - 100C, înregistrate în lungul Mureşului
şi al Crişului Alb, respectiv în Retezat şi Parâng, contrastul termic de 90C anual, fiind apropiat
de cel anual. Amplitudinea termică medie este de circa 20-210 C în zona centrală depresionară şi
de - 70C pentru regiunile montane înalte. Primele îngheţuri se petrec în jurul datei de 20
septembrie, iar cele mai târzii la sfârşitul lunii mai. În munţii înalţi (Godeanu, Ţarcu, Parâng,
Şureanu), zăpada cade în medie 80 de zile pe an şi se menţine circa 160 de zile, în timp ce pe
culoarul Mureşului, se înregistrează circa 20-25 zile cu ninsoare.
Vântul predominant în judeţul Hunedoara suflă în timpul iernii pe direcţia vest-nord-vest, iar
în timpul verii pe direcţia est-sud-est şi prezintă o serie de diferenţieri, datorate particularităţilor
reliefului. Procentual, frecvenţa vânturilor vestice este de circa 14-15%, iar a celcelor din nord-
vest şi nord este de 12-14%.
Resursele naturale ale judeţului Hunedoara se impun a fi tratate atât din punct de vedere al
resurselor naturale neregenerabile, cât şi al celor regenerabile.
Resurse naturale neregenerabile
Exploatarea actuală a acestor resurse neregenerabile (minerale şi combustibili fosili) este
dependentă de cererea de pe piaţă, dar şi de posibilităţile de reacţie flexibilă a infrastructurii din
domeniul exploatării miniere specifice.
Cele mai importante resurse sunt :
 huila – în Depresiunea Petroşani, unde, în zonele de exploatare s-au format şi dezvoltat în
ultimele două secole aşezări umane de tip urban - Petrila, Petroşani, Vulcan, Lupeni,
Aninoasa, Uricani, care au asimilat vechile localităţi momârlăneşti Lonea, Paroşeni,
Bărbăteni, Livezeni, Dîlja;
 cărbunele brun – exploatări istorice în Depresiunea Brad (Ţebea);
 piritele – pe rama sudică şi estică a Munţilor Metaliferi (în zonele Boiţa-Haţeg şi Deva);
 minereurile complexe neferoase – Munţii Metaliferi (cu exploatări istorice la Băiţa,
Săcărâmb, Hondol, Măgura-Topliţa), Munţii Poiana Ruscă (Muncelul Mic) şi Munţii
Zarand (Ciungani, Căzăneşti, Almaş Sălişte);
 minereurile auro-argintifere – Gurabarza, Săcărâmb, Brad, Certej;
 zăcămintele de fier – Ghelari, Teliuc şi Vadu Dobrii, Ciungani – Căzăneşti;
 ravertinul – Geoagiu, Cărpiniş, Bampotoc;
 calcarul – Crăciuneşti, Lăpugiu, Ardeu, Roşcani, Zlaşti, Băniţa;
 bauxita – Ohaba-Ponor;
 talcul – Lelese, Cerişor;
 bentonita – Gurasada, Dobra;
 dolomita – Teliuc, Zlaşti;
 gipsul – Călanu Mic;
 nisipurile cuarţoase – Baru Mare, Uricani;
 marmura – Alun, Bunila;
 andezitele şi dacitele – Deva, Băiţa, Crişcior, Ormindea, Valea Arsului;
 apele geotermale – Geoagiu-Băi, Vaţa, Călan-Băi;
 apele minerale – Boholt, Băcâia, Bampotoc, Chimindia;
 dioxidul de carbon – Ocolişu Mare
Rocile de construcţie, indiferent de originea lor metamorfică, sedimentară sau vulcanică,
apele geotermale şi minerale continuă să se exploateze şi în prezent. Nisipurile şi pietrişurile din
albiile minore ale râurilor sunt o altă resursă naturală mult solicitată în prezent de agenţii
economici, extracţia realizându-se în principal prin balastierele amenajate din lungul Mureşului
şi Streiului.
Resursele naturale regenerabile
Pe teritoriul judeţului Hunedoara există diverse categorii de resurse naturale regenerabile:
apa, solul, flora şi fauna sălbatică.
Solurile de tip aluvisoluri, gleiosoluri, stagnosoluri şi cernoziomuri se regăsesc pe văile

râurilor, în luncile Mureşului, Streiului, Crişului.
În depresiuni, pe terase şi pe dealurile piemontane se întâlnesc cernoziomuri, luvosoluri,
pelisoluri şi preluvosoluri roşcate; în zona munţilor scunzi (până la 1000–1200m), se regăsesc
solurile din clasele eutricambosoluri şi districambosoluri. Fondul pedologic al luncilor,
depresiunilor, dealurilor este fertil şi utilizat cu bun randament în agricultură.
În afara vegetaţiei alpine şi subalpine din etajele montane înalte, există o bogată vegetaţie
forestieră: păduri de conifere, păduri de foioase (făgete, păduri amestecate de fag şi gorun, cer,
gârniţă), precum şi zăvoaie în pâlcuri întrerupte cu sălcii, răchite, arin, plop, etc.
Fauna cuprinde principalele specii de mare interes cinegetic existente pe teritoriul României:
mamifere (capra neagră, cerbul, mistreţul, vulpea, lupul, iepurele) şi păsări. La acestea se adaugă
o mare diversitate de reptile şi amfibieni, iar în lacuri şi râuri abundă speciile piscicole (scobari,
păstrăvi, cleni, mrene, ştiuci, somn ş.a.).
Cea mai importantă resursă regenerabilă o constituie apa (de suprafaţă şi subterană), utilizată
în scop potabil şi tehnologic pentru producerea energiei electrice în zootehnie, pentru irigaţii şi
piscicultură.
Reţeaua hidrografică a judeţului Hunedoara aparţine, în cea mai mare parte, bazinului
râului Mureş, şi în mai mică măsură, bazinelor hidrografice ale Jiului şi Crişului Alb.
Reţeaua hidrografică a judeţului este vastă şi complexă – cele mai importante râuri
însumează peste 500 km lungime, la acestea adăugându-se lacurile numeroase, mai ales de
origine glaciară (peste 80 de lacuri glaciare). Principalul râu care străbate judeţul Hunedoara este
Mureşul, care are ca afluenţi mai importanţi, Streiul, Râul Mare şi Cerna. Partea de sud a
judeţului este străbătută de apele Jiului de Est şi de Vest, iar partea de nord, de apele Crişului
Alb.
Lacurile sunt numeroase şi cele mai multe au origine glaciară: în Retezat – Tăul Mare, Tăul
Mic, Tăul Porţii, Bucura, Zănoaga, Tăul Negru, Judete, Slăveiul, Stânişoara, Ţapului, Galeşul ;
în Parâng – Gălcescu, Roşiile, Zăvoaiele, Mândra, Deneş, etc. şi în Şureanu – Iezerul Mare şi
Iezerul Mic. Importante sunt şi lacurile antropice Cinciş şi Valea de Peşti. Toate aceste lacuri
întregesc frumuseţea şi pitorescul judeţului Hunedoara.
Debitele bogate ale râurilor şi panta accentuată în zona muntoasă conferă judeţului un bogat
potenţial hidroenergetic.
Regiunea abundă în ape minerale şi termale: Bobâlna, Boholt, Bampotoc, Chimindia,
Geoagiu, Vaţa de Jos, Călan.
Din punct de vedere al biodiversității, judeţul Hunedoara este acoperit în proporţie de peste
70% de ecosisteme naturale şi seminaturale (vegetaţie forestieră, păşuni şi fâneţe naturale, râuri
şi lacuri). Relieful, predominant deluros şi muntos, a determinat o dezvoltare antropică
accentuată doar în lungul principalelor cursuri de apă şi în depresiunile largi. În rest, amprenta
umană asupra naturii a fost discontinuă în timp şi suprafaţă, speciile de floră spontană şi faună
sălbatică putând să-şi ocupe habitatele tipice.
În masivele muntoase din sudul şi estul judeţului există păduri virgine şi cvasi-virgine, iar în
vestul judeţului hectare compacte de păduri seculare, toate acestea fiind ecosisteme naturale cu o
varietate deosebită de specii de mamifere, păsări şi nevertebrate.
Pentru implementarea reţelei ecologice europene Natura 2000, în judeţul Hunedoara au fost
desemnate, ca arii naturale protejate, 28 situri de interes comunitar (prin Ordinul M.M.P. nr.
2387/2011) care ocupă 176.760,36 ha (în jur de 25% din suprafaţa judeţului).
În judeţul Hunedoara, pentru frumuseţea peisajului, valoarea ştiinţifică şi de patrimoniu

natural, au fost declarate 46 arii naturale protejate de interes naţional şi 35 de situri propuse de
România pentru reţeaua ecologică europeană Natura 2000, cuprinzând teritorii în care sunt
ocrotite formaţiuni vegetale, fenomene geologice şi monumente ale naturii. Suprafaţa totală a
acestora este de 203.470,04 ha.
Dintre acestea se remarcă, după criteriul întindere, următoarele:
 Parcul Naţional Retezat, cu o suprafaţă de 38.138 ha;
 Parcul Naţional Defileul Jiului, cu o suprafaţă de 11.127 ha (din care doar 4,8% se află
pe teritoriul judeţului Hunedoara);
 Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina, cu o suprafaţă de 38.184 ha;
 Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului, cu o suprafaţă de 102.392 ha;
 Situl de importanţă comunitară Parâng, cu o suprafaţă de 29.907 ha (din care 36% se
află pe teritoriul judeţului Hunedoara);
 Aria specială de protecţie avifaunistică Defileul Mureşului Inferior -Dealurile Lipovei,
cu o suprafaţă de 55.660,3 ha (din care 11,2% se află pe teritoriul judeţului Hunedoara);
 Situl de importanţă comunitară ROSCI0064 Defileul Mureşului Inferior, cu o suprafaţă
de 34.149 ha (din care 35% se află pe teritoriul judeţului Hunedoara).
Ariile naturale din reţeaua ecologică europeană Natura 2000 de pe teritoriul judeţului
Hunedoara au fost declarate pentru 13 specii de plante din flora sălbatică şi 94 de specii de faună
sălbatică, toate de interes comunitar. Pe lângă acestea, pe suprafeţele hunedorene ale ariilor
naturale protejate se conservă 166 de specii din flora sălbatică şi 135 specii din fauna sălbatică de
interes naţional.
Cea mai mare diversitate de specii de floră şi faună naturală o regăsim în ariile naturale
protejate.
Astfel, Parcul Naţional Retezat adăposteşte peste 1100 specii de plante (din care 38 sunt
endemice), peste 50 specii de mamifere (inclusiv lupi, râşi, urşi, capre negre, cerbi lopătari,
marmote şi vidre), în jur de 160 de specii de păsări (vulturul auriu, vulturul pătat, acvila de
munte, acvila ţipătoare mică, bufniţa, minuniţa, cucuveaua pitică, ciocănitoarea cu 3 degete,
ciocănitoarea cu spate alb), 9 specii de reptile şi 5 specii de amfibieni.
Flora sălbatică a judeţului Hunedoara nu a suferit modificări semnificative în ultima
perioadă, sub aspectul compoziţiei şi al arealului de dezvoltare. Influenţele negative observate, în
special în anul 2012, au fost datorate fluctuaţiilor de temperatură şi secetei care s-au prelungit ca
durată până în toamnă, dar care nu au afectat dezvoltarea acesteia.
Speciile de faună sălbatică de interes naţional semnalate sunt următoarele: Aglia tau,
Agrilus cyanescens, Arctia caja, Arctia villica, Boloria euphrosyne, Carcharodus floccifera,
Cardiophorus ruficollis, Catocala electa, Catocala fraxini, Catocala fulminea, Coprimorphus
scrutator, Cucullia artemisiae, Glaucopsyche alexis, Gnophos obscuratus, Ablattaria laevigata,
Lacon punctatus, Iphiclides podalirius, Melitaea athalia, Melitaea cinxia, Melitaea didyma,
Melitaea phoeb, Melitaea trivia, Mellicta parthenoides, Neptis rivularis, Papilio machaon,
Phytoecia cylindrica, Rhamnusium bicolor, Saturnia pavonia, Saturnia pyri, Satyrium pruni,
Silpha carinata, Sphenoptera antiqua, Zygaena carniolica, Zygaena purpuralis şi Lacerta
praticola. La această categorie, Pădurea Bejan se înscrie cu o singură specie de faună sălbatică
de interes comunitar, şi anume Bombina variegate.
Pe lângă speciile de animale sălbatice de interes naţional şi comunitar, ariile naturale
protejate din judeţul Hunedoara mai adăpostesc şi alte specii de faună sălbatică ocrotite prin
convenţii şi reglementări internaţionale.
Referitor la speciile deţinute în captivitate, pe teritoriul judeţului Hunedoara există o grădină
zoologică, înregistrată şi monitorizată ca serviciu în cadrul Primăriei municipiul Hunedoara, şi
un centru de îngrijire şi vizitare a zimbrilor în Pădurea Slivuţ, aflat în administrarea Direcţiei
Silvice Deva prin Ocolul Silvic Retezat.
Frumuseţea şi varietatea cadrului natural, precum şi bogăţia elementelor cu caracter cultural
(artistic, etnografic, istoric) conferă judetului Hunedoara un potenţial turistic remarcabil,
obiectivele fiind grupate în 5 zone principale: Ţinutul Pădurenilor, Ţara Zarandului, Valea
Mureşului, Ţara Hategului şi Valea Jiului.
"Ţinutul dintre munţi", o adevărată cetate naturală, legată de Banat, Crişana, Oltenia, centrul
Transilvaniei şi Ţara Moţilor prin şapte porţi, este cunoscut pe plan mondial pentru cetăţile
dacice, incluse din anul 1999 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, pentru importante
monumente de arhitectură şi naturale, pentru "Obiceiul Căluşerului" care în cadrul sesiunii
UNESCO din 25 noiembrie 2005 a fost înscris, alături de alte 42 capodopere ale Patrimoniului
Imaterial al Omenirii, pe Lista Patrimoniului Mondial Intangibil;
1.4. Cadrul socio-economic
Preocupările actuale ale demografiei se orientează tot mai mult spre cunoaşterea, descrierea
şi analiza evoluţiei familiilor şi a gospodăriilor, ca formă esenţială a modului de convieţuire
umană, suport informaţional statistic esenţial pentru construirea politicilor de dezvoltare
economică şi socială. În acest sens, prin strategia elaborată cu privire la Recensământul
Populaţiei şi al Locuinţelor desfăşurat în luna octombrie 2011, a fost extins fondul de informaţii
prin care să se caracterizeze evoluţia în timp a familiilor, respectiv a gospodăriilor –
componentele de bază ale convieţuirii umane.
1.4.1. Populaţia
Potrivit rezultatelor ultimului recensământ al populaţiei şi locuinţelor, aflate pe site-ul
Direcţiei Judeţene de Statistică Hunedoara, judeţul Hunedoara avea în ianuarie 2021 o populaţie
de 373769 locuitori, din care 275469 (75%) locuiau în mediul urban şi 98300 (25%) - în mediul
rural. La aceeaşi dată, din totalul populaţiei 190665 erau femei (51.3%) şi restul de 183104-
bărbaţi. Faţă de situaţia existentă la recensământul anterior, populaţia stabilă a scăzut cu 6336
personae fata de anul 2020. Varsta medie a populatiei rezidente la 1 iulie 2020 era de 44.5 ani.
Evoluţia numerică a populaţiei totale în perioada 2019 - 2021 la nivelul judeţului este
prezentată în Figura 1.4
Ani
Anul 2019 Anul 2020 Anul 2021
Macroregiuni, regiuni de dezvoltare si
judete UM: Numar persoane
Numar
Numar persoane Numar persoane
persoane
TOTAL 19425873 19328838 19201662
Hunedoara 383787 380105 373769
Fig 1.4 Evoluţia populaţiei din judeţul Hunedoara în perioada 2019-202 (sursa insse.ro)
În perioada 2019-2021 numărul populaţiei din judeţul Hunedoara a scăzut constant, de la

383787 locuitori până la 373769 locuitori. De asemenea, densitatea populaţiei s-a micşorat.
Cauzele principale ale acestei scăderi au fost natalitatea tot mai mică şi migraţia externă
accentuată.
Distribuţia populaţiei stabile pe medii de rezidenţă se prezintă astfel: în municipii şi oraşe
trăiesc 275469 mii persoane, reprezentând 75,0% din totalul populaţiei stabile. Faţă de situaţia de
la penultimul recensământ, ponderea populaţiei stabile din mediul urban a scăzut în detrimentul
mediului rural.
Analiza distribuţiei populaţiei pe grupe de vârstă pentru anul 2021 este reprezentată în Figura
1.5, din care se observă că populaţia judeţului Hunedoara este dominată de grupa adulţilor cu
vârste cuprinse între 50-54 ani. Este o populaţie matură, cu tendinţă de îmbătrânire, fapt ce se
observă uşor din graficele de mai jos: copiii (0-14 ani) deţin o pondere de 4.6% în totalul
populaţiei stabile a judeţului, populaţia tânără (15-24 ani) reprezintă un procentaj de 10.25%,
persoanele mature (25-64 ani) formează majoritatea (54.29%), iar persoanele în vârstă de 65 ani
şi peste reprezintă 21.51% din total.
Persoanele în vârstă de 85 ani şi peste deţin o pondere de 2.05% în totalul populaţiei stabile;
categoriile de vârstă sub 40 de ani conţin o populaţie din ce în ce mai redusă, astfel încât grupa
sub 5 ani însumează doar 17289 locuitori, din care 8847 de sex masculin, si 8442 de sex feminin.
Ani
Varste si grupe de Medii de Macroregiuni, regiuni Anul 2021
Sexe
varsta rezidenta de dezvoltare si judete UM: Numar persoane
Numar persoane
Total Total Total Hunedoara 373769
0- 4 ani Total Total Hunedoara 17289
5- 9 ani Total Total Hunedoara 16260
10-14 ani Total Total Hunedoara 18526

85 ani si peste Total Total Hunedoara 7694
© 1998 - 2018 INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA
Fig 1.5 Distribuţia populaţiei din judeţul Hunedoara pe grupe de vârstă
Din rezultatele definitive ale recensământului populaţiei şi locuinţelor din anul 2020 a reieşit
că numărul emigrantilor, este de 3719 persoane şi, evident, nu cuprinde decât o parte a
numărului de emigranţi externi. Sub-înregistrarea semnificativă a fost cauzată de faptul că, la
momentul critic al recensământului, mare parte dintre aceste persoane erau plecate cu întreaga
familie în străinătate şi nici nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare informaţiile
solicitate despre aceştia.
Populaţia majoritară în judeţul Hunedoara este de naţionalitate română. La recensământ s-au
declarat români 368,1 mii persoane (93,6%). Populaţia de etnie maghiară înregistrată la
recensământ a fost de 15,9 mii persoane (4,0%), iar numărul celor care s-au declarat romi a fost
de 7,5 mii persoane (1,9%). Numărul persoanelor care s-au declarat de ernie germană a fost de
1,0 mii persoane (0.2%).
Modelele demografice ale viitoarelor tendinţe demografice sugerează faptul că ratele
considerabil mai mici ale natalităţii împreună cu o speranţă de viaţă din ce în ce mai mare vor fi
reflectate într-o structură a populaţiei cu o vârstă mai înaintată. Se aşteaptă ca acest model al
îmbătrânirii populaţiei, care este din ce în ce mai evident în rândul regiunilor UE, să aibă
implicaţii profunde într-o gamă largă de domenii de politică, cu impact, printre altele, asupra
populaţiei de vârstă şcolară, asistenţei medicale, participării la forţa de muncă, protecţiei sociale,
aspectelor de securitate socială şi finanţelor publice.
În cazul în care se are în vedere gruparea populaţiei numai în două categorii distincte, sub 40
de ani şi mai mare de 40 de ani (inclusiv 40 de ani), atunci obţinem de asemenea un indicator
reprezentativ privind gradul de îmbătrânire al populaţiei.
Încetinirea creşterii populaţiei este strâns legată de sporul natural al populaţiei (numărul total
de naşteri minus numărul total de decese), numeroase economii mondiale dezvoltate
confruntându-se cu o scădere accentuată a ratelor natalităţii asociată cu o creştere constantă a
speranţei de viaţă.
Din punct de vedere al repartiţiei pe sexe, se respectă regula demografică generală a legăturii
dintre grupele de vârstă şi proporţia dintre populaţia de sex masculin şi feminin aferentă acestor
grupe de vărstă, astfel:
 la naştere numărul băieţilor este mai mare decât cel al fetelor;
 dacă vom extrapola situaţia raportată la naştere prin valorile cumulate ale copiilor în
vârstă de sub 5 ani, proporţia rezultată respectă regula enuţată, şi anume cei 8847 de
copii băieţi reprezintă aprox. 51% din totalul de copii care se înscriu în această grupă de
vârstă;
 în timp acest raport se inversează, fiind în general în favoarea persoanelor de gen
feminin;
 la vârstele adulte raportul este net favorabil populaţiei feminine;
O altă caracteristică demografică de analizat este reprezentată de populaţia stabilă după
religie. Datele înregistrate la recensământul populaţiei şi al locuinţelor reflectă următoarea
structură a populaţiei după religia declarată: 77% ortodoxi; 3,4% romano-catolici; 3,1%
penticostali; 2,8% reformaţi; 1,1% baptişti; 0,7% greco-catolici.
1.4.2. Aşezări omeneşti
Principalele aşezări ale judeţului sunt municipiile Deva, Hunedoara, Petroşani, Orăştie,
Brad, Lupeni, Vulcan şi oraşele Aninoasa, Călan, Geoagiu, Haţeg, Petrila, Simeria şi Uricani. Pe
lângă cele 7 municipii şi 7 oraşe, judeţul este împărţit administrativ în 55 comune şi 457 sate.
Multe aşezări din cadrul Regiunii Vest au fost datate încă din perioada daco-romană: în
judeţul Arad – Chişineu-Criş, Felnac, Zărăreni, Sântana ş.a., în judeţul Caraş-Severin: Băile
Herculane, Moldova Nouă, Caransebeş ş.a., în judeţul Hunedoara: Deva, Hunedoara, Călan ş.a.,
şi în judeţul Timiş: Timişoara, Sânnicolau Mare şi Hodoni.
Mai mult, pe teritoriul actual al judeţului Hunedoara s-a dezvoltat Sarmisegetuza – capitala
Daciei romane (Ulpia Traiana Sarmisegetuza), cu importante clădiri precum Palatul Augustalilor,
forul, amfiteatrul, temple, etc. Dezvoltarea acestor aşezări este demonstrată de numeroasele
dovezi istorice identificate (edificii, monumente, diverse obiecte: vase, monezi, etc.).
O clasificare a evoluţiei oraşelor din Regiunea Vest este cea a geografului român I.Şandru,
pe baza analizei localităţilor urbane şi a tipologiei utilizate, fiind identificate şase categorii de
oraşe. În acest context, Hunedoara aparţine categoriei oraşelor apărute în interiorul sau sub
protecţia fortificaţiilor, alături de Deva, Haţeg şi Orăştie.
Municipiul Hunedoara aparţine categoriei: Pol metropolitan cu potențial regional limitat. În

aceeaşi categorie intră şi oraşul Deva, deoarece în studiile ESPON (şi nu numai) figurează
împreună ca Zonă de integrare potenţială, la nivelul căreia mai multe zone funcţionale urbane îşi
împart bazinul potenţial al forţei de muncă, putând realiza activităţi comune. Deși în alte cazuri
de zone de integrare potențială orașele componente au fost clasificate separat, în acest caz
populația Hunedoarei depășește populația Devei și statistic nu poate fi stabilită exact ponderea
lor din bazinul forței de muncă.
Reședința județului este Deva, care este conectată cu partea de vest a României și anume cu
Arad prin 185 km de drum european, cu Timișoara prin 152 km de drum European și cu Oradea
prin 216 km de drum European și național. O altă conexiune importantă este cea cu partea de sud
a țării și capitala prin 395 km de drum european.
La nivel naţional, județul Hunedoara se evidenţiază prin amplasarea geografică favorabilă

care ȋi conferă diverse avantaje din punct de vedere economic, turistic, şi peisagistic. Pe teritoriul
județului Hunedoara se află două parcuri naționale, 41 de rezervatii si monumente ale naturii, 21
de situri de importanta comuntară ca parte a rețelei ecologice europene NATURA 2000 în
Romania. Acest potențial turistic constituie una dintre cele mai importante resurse care să
încurajeze dezvoltarea economică.
În acelaşi timp, depresiunea intramontană Valea Jiului este un punct de reper național în ceea
ce privește bogățiile subsolului, cele 6 orașe situate aici având o lungă tradiție în minerit datorită
exploatării huilei. În ultimii ani arealul văii a devenit o zonă de tensiuni economice și sociale,
minele începând să se închidă treptat, acest fenomen având loc pe fondul lipsei unei strategii de
regenerare economico – socială.
Conform Master Planului privind Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată,
judeţul Hunedoara este situat pe cursul mijlociu al râului Mureş, care adună apele din partea
centrală a judeţului, apele din partea de nord fiind colectate de bazinul Crişului Alb, iar cele din
partea de sud de bazinul Jiului:
 Crișul Alb curge prin depresiunea Brad, după un scurt sector superior montan, intrând de
aici în sectorul său inferior piemontan și de câmpie. Cu un bazin de peste 1000 kmp și un
debit mediu Q=13,9 mc/s, până la ieșirea din județ are cca. 74 km.
 Mureșul are un bazin hidrografic de 6.591 kmp în cuprinsul județului și un debit cuprins
între 93 mc/s la intrarea în județ și 142 mc/s în restul județului și are cca. 109 km
lungime. Râul Mureș are 14 afluenți principali, însumând la nivelul bazinului hidrografic
Mureș un total de 591 km.
 Jiul se formează prin unirea a doi afluenți principali:Jiul de Vest și Jiul de Est, drenând
Depresiunea Petroșani. Râul se caracterizează prin ape mari de primăvară de lungă
durată,având până la localitatea Târgu-Jiu un regim tipic de munte. Se unește cu Jiul de
Est care izvorăște din versantul sudic al munților Șurianu la altitudini în jur de 1500 m,
după ce inițial străbate pe o lungime de 51 km pe direcția vest-est depresiunea Petroșani,
culegând apele din versantul sudic al Retezatului Mic și din versantul nordic al munților
Vâlcan.
În județul Hunedoara există 4 staţii de tratare a apei, 18 stații de pompare, 15 staţii de
clorinare şi 35 de rezervoare care deservesc 43 de unități administrativ teritoriale și câteva sate
din apropierea acestora. Sistemele de alimentare cu apă sunt constituite astfel încât să
deservească întreg perimetrul construit al judeţului, însă rata de racordare a populaţiei la acestea
diferă. În majoritatea localităţilor numărul persoanelor neracordate nu depăşeşte 500, excepţie
făcând Orăştie unde se pot număra până la 1000 de astfel de cazuri.
La nivelul județului, situația alimentării cu apă și canalizare nu este dramatică, doar 8% din
totalul populației neavând acces la apă și 12% la canalizare. În schimb, datorită existenței
localităților cu un număr foarte mic de locuitori, pot fi identificate 138 de sate unde mai mult de
50% din populație nu are acces la acest tip de dotări: Giurgești, Rusești, Păulești, Dragu-Brad,
Stanculești, Tomnatic, Grohot, Bulzeștii de Jos, Salatruc, Ribicioara, Livada, Potingani, Valea
Mare de Criș, Căzănești, Almasel, Techereu, Poienita, Valea, Oprisești, Valea Poienii, Almaș-
Săliște, Micănești, Ormindea, Hărtăgani, Dănulești, Vălișoara, Almașu Mic de Munte, Cerbia,
Peștera, Godinești, Vorța, Cărmăzănești, Tămăsești, Bărăștii Iliei, Dumești, Boiu de Sus, Certeju
de Jos, Furcșoara, Ardeu, Petrești, Boiu de Jos, Bacaia, Salciva, Stoieneasa, Coaja, Gialacuta,
Roșia, Barbura, Vica, Cabești, Mada, Bocsa Mare, Runcșor, Brădățel, Mermezeu-Văleni, Valea
Lungă, Glodghilești, Sulighete, Măgura-Toplița, Câmpuri de Sus, Târnava, Sacarâmb, Ulieș,
Homorod, Rovina, Grind, Abucea, Teiu, Cosești, Holdea, Făgețel, Rapolțel, Stăncești, Bujoru,
Stăncești-Ohaba, Pischinti, Caoi, Vaidei, Lăpugiu de Sus, Boia Bărzii, Fata Rosie, Merișoru de
Munte, Rachitaua, Piatra, Turmaș, Cutin, Toția, Martinești, Dumbrava, Romosel, Aranieș,
Bătrâna, Ciulpaz, Tămăsașa, Ulm, Dancu Mic, Măgura, Sântamaria de Piatră, Ciungu Mare,
Runcu Mare, Dancu Mare, Poiana Răchițelii, Sohodol, Plop, Alun, Ludeștii de Sus, Dealu Mic,
Costești-Deal, Meria, Vâlceluța, Fântâna, Dabaca, Hașdău, Gura Bordului, Lunca Cernii de Sus,
Lunca Cernii de Jos, Tarsa, Valea Babii, Grădiștea de Munte, Negoiu, Craguis, Boița, Luncani,
Gotești, Cioclovina, Criva, Fizești, Poieni, Federi, Paucinești, Hobița-Grădiște, Suseni, Serel,
Valea Lupului, Dalja Mare, Bulzeștii de Sus, Mihăileni şi Bejan-Târnăvița. În ceea ce priveşte
mediul urban, situaţia este în general foarte bună, valori ceva mai mari ale populaţiei care nu
beneficiază de dotări tehnico- edilitare fiind înregistrate în oraşul Geoagiu unde 15% din
populaţie nu este racordată la sistemul de apă şi 21% din populaţie nu este racordată la sistemul
de canalizare.
Acoperirea rețelelor de telefonie mobilă este incompletă în județul Hunedoara, acesta fiind
unul din cel mai slab deservite zone de pe teritoriul țării. Cele mai mari areale neacoperite se află
în partea de sud, în zona parcurilor naturale Retezat și Grădiștea – Cioclovina unde niciunul din
operatori nu asigură continuitatea serviciilor sale. Acest fapt pune probleme în utilizarea
telefoniei și a internetului în cazuri de pericol iminent, aplicațiile de salvamont nefiind
funcționale în aceste zone.
Alte areale cu deservire slabă sunt situate în partea central - vestică a județului, unde
densitatea locuitorilor este relativ mica și în partea de nord.
Aproape toate studiile în domeniu din România, indiferent de metoda de cercetare, indică trei
criterii principale pentru definirea și analiza diferitelor tipuri de zone urbane marginalizate, și
anume: capitalul uman (de obicei, educația, starea de sănătate, mărimea și structura gospodăriei),
ocuparea și condițiile de locuire. Atlasul Zonelor Urbane Marginalizate, utilizează termenii de
zone urbane ”dezavantajate” și ”marginalizate”. Zonele urbane ”dezavantajate” sunt, prin
definiție, zone din interiorul orașelor și municipiilor care nu ating un standard corespunzător pe
unul sau două din criteriile menționate anterior. Zonele urbane ”marginalizate” sunt definite ca
zone din interiorul orașelor și municipiilor care nu satisfac un standard corespunzător pe niciunul
din cele trei criterii, adică au deficit de capital uman, au un nivel scăzut de ocupare formală și
oferă condiții improprii de locuire.
La nivel naţional, judeţul Hunedoara face parte din categoria cu cea mai mare pondere a
populaţiei ce locuieşte în zone urbane marginalizate, cu un procent cuprins între 5.8 % şi 8.8 %,
fiind de asemenea, şi sigurul judeţ încadrat în această categoria din cadrul Regiunii Vest.
În ceea ce priveşte situaţia zonelor marginalizate / dezavantajate din cadrul centrelor urbane
aparţinătoare judeţului Hunedoara, Atlasul zonelor urbane marginalizate din România relevă
faptul că doar municipiile Brad, Deva, Hunedoara şi Orăştie, precum şi oraşul Simeria au o
populaţie urbană ce locuieşte în zone nedezavantajate în proporţie de peste 70 %. Mai mult,
dintre zonele dezavantajate, cele care concentrează cea mai multă populaţie sunt cele care
vizează capitalul uman, în timp ce în cazul zonelor marginalizate se evidenţiază negativ oraşul
Aninoasa cu 47.16 % din populaţie locuind în aceste zone şi doar 8.56 % dintre locuitori trăind
în zone nedezavantaje. O situaţie îngrijorătoare se mai înregistrează şi în oraşele Uricani şi
Petrila şi în municipiile Lupeni şi Vulcani unde populaţia din zonele nedezavantajate este sub
50%, la acestea mai adăugându – se oraşul Geoagiu cu peste 13 % din locuitori ce trăiesc în zone
marginalizate.
Cu privire la tipologiile de zone marginalizate declarate de către autorităţile publice locale, se

remarcă faptul că municipiile Petroşani şi Vulcani concentrează cea mai mare populaţie în aceste
zone, de 7,826, respectiv 8,070 de locuitori, la acestea adăugându – se municipiul Deva şi oraşul
Petrila care au declarate peste 10 zone marginalizate.
Din punct de vedere al localităţilor rurale, acestea se suprapun uneori peste zone
marginalizate din punct de vedere social sau defavorizate de condiţii naturale specifice. Din
prima categorie, The Atlas of Rural Marginalized Areas and of Local Human Development in
Romania a identificat pe teritoriul judeţului Hunedoara 7 sate marginalizate în care sub 20 % din
populaţie este de etnie rromă şi niciun sat marginalizat în care această minoritate să depăşească
20 %. Din acest punct de vedere, reprezintă un real potenţial ponderea ridicată a localităţilor
rurale fără comunităţi marginalizate.
Pentru a doua categorie, caracterizarea zonelor defavorizate are ca sursă datele furnizate de
către Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia
Mediului (ICPA). Declararea zonelor defavorizate agricol a ţinut cont de Regulamentul (CE)
1257 / 1999, în baza căruia s – au delimitat 3 tipuri de zone defavorizate: Zona Montană
Defavorizată (ZMD), Zona Semnificativ Defavorizată (ZSD) şi Zona Defavorizată de Condiţii
Naturale Specifice (ZDS). Judeţul Hunedoara este încadrat în lista unităţilor administrativ
teritoriale ce fac parte din zona montană defavorizată, conţinând un număr de 45 de unităţi
administrativ teritoriale în această zonă.
În ceea ce priveşte nivelul de trai din judeţul Hunedoara, se remarcă în primul rând
discrepanţele majore între cele două concentrări urbane componente. Dacă în cazul zonei Deva –
Hunedoara – Simeria – Călan, centrele urbane sunt caracterizate de un Indice de Dezvoltare
Umana Locală crescut (peste 75.1%), o pondere de peste 70 % a populaţiei ce trăieşte în zone
nedefavorizate şi un număr redus al locuitorilor declaraţi de către autorităţile publice locale ca

făcând parte din zonele defavorizate, în ceea ce priveşte concentrarea urbană Valea Jiului, aceşti
indicatori au valori mult mai nefavorabile. Dintre centrele urbane din această zonă (Petroşani,
Petrila, Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani) municipiul Petroşani este singurul care înregistrează
un indice al dezvoltării umane locale peste 75.1 %, fiind de asemenea şi singurul care are peste
50 % din populaţie în zone nedefavorizate.
Zona urbană Valea Jiului, puternic afectată de declinul activităţilor miniere, este marcată de
ponderea ridicată a locuitorilor în zone marginalizate, în municipiile Vulcan şi Lupeni, precum şi
în oraşele Petrila, Aninoasa şi Uricani aceasta depăşind 50 % din totalul populaţiei stabile.
Mediul rural , pe lângă masa demografică redusă se mai confruntă şi cu problemele cauzate
de suprapunerea unui număr de 45 de unităţi administrativ teritoriale peste zona montană
defavorizată, pentru care prin PNDR Măsura 211 se doreşte asigurarea unei utilizări continue a
terenurilor agricole.
1.4.3. Economia
Planificarea unor intervenții pentru susținerea dezvoltării sociale și economice în județul

Hunedoara presupune în mod necesar înțelegerea tendințelor istorice înregistrate în dinamica
economică a acestui județ și evaluarea corectă a nivelului de dezvoltare actual, precum și
identificarea provocărilor majore și a acelor factori de importanță critică care ar trebui abordați
prioritar.
Primul element ce trebuie avut în vedere pentru înțelegerea dinamicii economice înregistrate
în județul Hunedoara, dar și pentru planificarea unor intervenții menite să contribuie la ”creșterea
nivelului de dezvoltare” este tendința istorică de scădere a populației rezidente în acest județ și
implicit, a forței de muncă de muncă disponibile în acest județ. Situația din județul Hunedoara
reflectă dinamica existentă la nivel național după anul 1990, doar că tendințele negative
înregistrate la nivel județean tind să fie mai accentuate decât trendul general la nivel național.
Trebuie remarcat însă că în cazul județului Hunedoara evoluțiile constatate după 1990 sunt strâns
corelate cu profilul și dinamica economică a acestui județ fruntaș în industrializarea socialistă de
dinainte de 1989, care, după ce a cunoscut rate de creștere a populației (în special a celei din
mediul urban) superioare mediilor la nivel național pe fondul dezvoltării extensive a industriei
grele, a suferit după 1990 în mod inevitabil de pe urma reculului și restructurării acestei ramuri a
economiei românești.
Tendinţa istorică de declin a populaţiei şi, în mod special, scăderea forţei de muncă
disponibile în judeţul Hunedoara reprezintă fenomene majore, de importanţă capitală pentru
dinamica economică şi socială la nivel judeţean. Aceste tendinţe majore trebuie să fie luate în
considerate în planificarea intervenţiilor viitoare prin care se doreşte încurajarea unor evoluţii în
direcţia creşterii bunăstării şi a gradului de dezvoltare socială şi economică a comunităţilor din
acest judeţ. Scăderea populaţiei şi declinul forţei de muncă disponibile sunt tendiţe cu şanse de
agravare în viitor.
Situarea județului Hunedoara în proximitatea unor județe caracterizate de creșteri / valori

superioare PIB față de media națională (Timiș, Arad, Alba, Sibiu) poate fi un potențial avantaj,
în condițiile în care dinamismul economic înregistrat pe axa Timișoara-Arad-Sibiu-Brașov ar
putea să se răsfrângă asupra revigorării economiei județului Hunedoara. Din punct de vedere al
planificării intervențiilor publice în vederea susținerii dezvoltării județului Hunedoara, se impune
atât analizarea factorilor care au contribuit la generarea dinamicii economice diferite înregistrate
în acest areal, cât și identificarea acelor domenii și aspecte critice pentru dinamica dezvoltării
socio-economice care ar trebui abordate prioritar pentru a asigura conectarea județului
Hunedoara la fluxurile economice responsabile pentru generarea creștereii economice și pentru
îmbunănățirea PIB pe locuitor în județele cu performanță economică superioară situate în
Regiunea Vest și în Regiunea Centru.
Structura sectorului economic pe domenii de activitate, la nivelul Regiunii de Vest este tipică
pentru cele mai multe dintre regiunile de dezvoltare și anume:
 ponderea înaltă a industriei (32,1%, locul 3 în România din punct de vedere al ponderii
industriei);
 urmată, cu cote de piaţă semnificative, de ”comerț cu ridicata și cu amănuntul, repararea
autovehiculelor și motocicletelor” (21%, locul 3), administrație publică și apărare;
asigurări sociale din sistemul public (11,4%, locul 6);
 construcții (9,4%, locul 8), tranzacții imobiliare (9,2%, locul 2), agricultura, silvicultura
și pescuitul (7,3%, locul 7), servicii cu un total de 25,9% din VAB;
 cota relativ mică a informațiilor și comunicațiilor (3,4%, locul 2), activități profesionale,
științifice și tehnice; activități de servicii, administrative și activități de servicii suport
(2,5%, locul 8), activități de spectacole, culturale și recreative (2,5%, locul 5) și
intermedieri financiare și asigurări (1,3%, locul 6).
Diferenţele la nivelul județelor componente ale Regiunii Vest în ceea ce priveşte structura
economică, măsurată ca pondere din VAB nu sunt extraordinare, cu unele excepţii. Cele patru
(4) judeţe sunt împărţite în 3 categorii diferite:
 Caraş-Severin – preponderent agricol (12,4%, locul 5 în România), cu rată mai mare a
sectorului comerț cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovehiculelor și motocicletelor
(28,7,%, locul 4 în România), cu o pondere mai mică a sectoarelor industrie (20,7%) şi
administrație publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public (12,6%, locul 35).
 Arad şi Hunedoara – preponderent industriale (35,1% şi 31,3%, respectiv locul 4 şi locul
7), dar şi cu o cotă semnificativă din comerțul cu ridicata și cu amănuntul; repararea
autovehiculelor
și motocicletelor(18,6% şi 22,6%, respectiv locul 28 şi locul 36 în România) şi cu o pondere a
serviciilor apropiată de media regională.
 Timiş – orientat preponderent către servicii (53% din total), dar şi cu o pondere relativ
ridicată a industriei (34,1%, locul 19 în România) şi a agriculturii (6,9%, locul 29). Mai
ridicată decât în alte judeţe este în special ponderea sectorului intermedieri financiare şi
imobiliare (17,6%, locul 8 în România)
Pentru planificarea unor intervenţii viitoare va fi important să se înţeleagă care sunt actorii
care au generat valoarea economică inclusă în PIB județean, repartizarea agenților economici pe
diversele domenii de activitate ale economiei naționale, evoluția investițiilor și rolul cercetării și
dezvoltării în economia județului, distribuirea teritorială a agenților generatori de valoare
economică, modul în care structura economică actuală din județ utilizează forța de muncă și, ca o
consecință, situația câștigurilor salariale și a șomajului în județul Hunedoara. Analizarea acestor
dimensiuni ale mediului economic din judeţul Hunedoara va permite identificarea principalelor
provocări la adresa dezvoltării economice şi sociale din judeţ şi va facilita identificarea celor mai
relevante domenii de intervenţie prioritare ce pot fi abordate prin proiecte realizate la nivel
judeţean.
Din punct de vedere al atractivității pentru investiții, județul Hunedoara este un județ cu
performanță moderată la scară națională, situat într-o regiune de dezvoltare (Regiunea Vest) care
în mod tradițional s-a dovedit a fi a doua sau a treia țintă predilectă pentru investiții străine, după
Regiunea București-Ilfov. În ultimii cinci ani, poziția județului Hunedoara în clasamentele
regionale și naționale a rămas relativ constantă, atât din punct de vedere al numărului de societăți
cu participare străină la capitalul social înscrise în județul Hunedoara, cât și în ceea ce privește
valoarea capitalului social înscris. Menținerea unei poziții constante în domeniul atragerii de
investiții străine este similară, până la un punct, tendițelor înregistrate în evoluția PIB/județ, în
condițiile în care în clasamentul național al județelor din punct de vedere al creșterii PIB și al
PIB/pe locuitor județul Hunedoara a păstrat o poziție relativ constantă în ultimii ani.
Domeniile economice identificate ca fiind potențiale motoare de dezvoltare în județul

Hunedoara sunt (în ordine descrescătoare):
1) Hoteluri, restaurante-turism,
2) Agricultura, silvicultura / Producția de energie / Activitățile de recreere, artistice și

culturale,
3) Serviciile private pentru sănătate,
4) IT & C / Construcțiile și 5) Industria textilă.
Agricultura și silvicultura au ocupat în mod tradițional un loc relativ mai redus în structura
economică a județului Hunedoara, un județ caracterizat de o rată mare de urbanizare și
industrializare. Dincolo de poziția avută în structura economică a județului, agricultura,
silvicultura și serviciile conexe sunt totuși ramuri importante mai ales prin faptul că un important
segment din populația activă civilă a județului este ocupată în aces domeniu.
In cazul județului Hunedoara se poate observa o creștere cu aproape un procent a populației

active civile ocupate în agricultură, în timp ce la nivel național valorile au rămas relativ
constante, înregistrându-se o anumită scădere. Dacă ponderea ridicată a populației ocupate în
agricultură și servicii e datorată în mare măsură faptului că în general, în România un număr

relativ mare de persoane derivă din agricultură având venituri fie sub formă de salarii, fie în
natură (deseori din agricultura de subzistență atât de prezentă în mediul rural românesc), în cazul
concret al județului Hunedoara se poate trage concluzia că agricultura și silvicultura continuă să
funcționeze ca un fel de soluție de ultimă instanță (”employer of the last resort”) pentru unele din
persoanele rămase fără loc de muncă în urma proceselor de restructure industrială din județ.
Industria judeţului Hunedoara este caracterizată de o mare diversitate, îndeosebi în industria

grea. Principalele ramuri industriale din judeţul Hunedoara aparţin industriilor extractivă,
siderurgică, metalurgică, dar sunt bine reprezentate şi alte ramuri, precum: industria confecţiilor
din textile, piele şi blănuri, industria alimentară şi a băuturilor, industria textilă şi industria de
prelucrare a lemnului. Ca volum al producţiei industriale, judeţul Hunedoara se situează pe locul
7, având o pondere de 31,3 % din valoarea adăugată brută la nivel naţional.
Zona Hunedoara – Deva, Valea Jiului, culoarul Haţeg - Călan, Deva, zona minieră din sudul
judeţului Caraş-Severin şi zona minieră din nordul judeţului Hunedoara (Brad, Munţii Apuseni),
precum şi fostele zone miniere, necesită lucrări urgente de infrastructură pentru reintroducerea în
circuitul economic şi protejarea ecologică a aşezărilor afectate masiv de reziduurile activităţilor
miniere (uraniu, metale rare şi colorate).
Valea Jiului (Lupeni, Petrila, Uricani, Vulcan), Moldova Nouă, Sasca, Oraviţa, Anina, Ocna
de Fier, Dognecea, Rusca Montană, Valea Jiului, zona Brad, Teliuc - toate sunt areale cu o
semnificativă concentrare de forţă de muncă disponibilizată din industria minieră care trebuie
absorbită de alte sectoare. Investiţiile în aceste zone trebuie să includă în mod necesar
ecologizarea haldelor şi reabilitarea suprafeţelor industriale dezafectate, ecologizarea întregului
areal, modernizarea reţelei de canalizare şi apă potabilă.
Întreprinderile cu profil industrial din cadrul regiunii au realizat în perioada analizată peste o
treime a investiţiilor brute şi au atras jumătate din forţa de muncă ocupată a regiunii.
În regiune există zăcăminte şi exploatări însemnate de huilă (bazinul Petroşani), şi cărbuni
superiori (Anina), petrol gaze naturale şi marmură.
Se poate concluziona faptul că, sub aspect economic, zona are puternic caracter industrial,
activitatea din siderurgie şi din ramurile care o deservesc reprezentând peste 65% din valoarea
producţiei industriale. În ceea ce priveşte Municipiul Hunedoara, ramurile industriale
reprezentative sunt:
 industria siderurgică, metalurgică şi extractivă;
 industria de exploatare şi prelucrare a lemnului;
 industria uşoară (textile, încălţăminte, pielărie, covoare);

 industria alimentară;
 artizanat.
Siderurgia este reprezentată în municipiul Hunedoara de cel mai mare combinat siderurgic
din România, fostul Combinatul Siderurgic Hunedoara – Siderurgica S.A., actualmente S.C
ArcelorMittal Hunedoara. Uzina a fost oficial inaugurată pe 12 iunie 1884. Construcția a început
în august 1882 prin două furnale de 14,40 metri înălțime și un volum de 110 m3. Construcția
celui de-al treilea furnal, cu o capacitate de 40-50 de tone pe zi, a început în 1884. Inaugurarea
celui de-al treilea furnal în 1890 a dus la demararea oficială a procesului de transformare a fontei
în oțel, acest lucru întâmplându-se în 1892 prin construcția a două furnale cu vatră deschisă
Martin de 12 tone și două convertoare Bessemer. Construcția celui de-al patrulea, cu o capacitate
de 10-150 tone pe zi, a început în 1885 iar al cincilea, care putea produce 80-150 tone pe zi, în
1903. Primele trei furnale foloseau drept combustibil mangalul, iar ultimele două cocsul. Astfel,
în anii următori Hunedoara a devenit cel mai important centru siderurgic din zonă.
După 1920 uzina, cunoscută sub numele de Uzinele de Fier Hunedoara, a continuat să fie un
centru siderurgic și minier, deținând o capacitate de producție considerabile și având în
proprietate numeroase surse de materie primă.
Între 1937 și 1940 a fost construită o secție modernă de producere a oțelului și o secție de
rulare cu echipamente importate din Germania nazistă.
În anul 1957 uzina, cunoscută în această perioadă sub numele de Combinatul Siderurgic
Hunedoara, angaja muncitori din satele învecinate dar și din Moldova și Muntenia, îndemnați să
se stabilească în oraș în timpul procesului de industrializare forțată din perioada comunistă.
Acest proces a făcut ca populația orașului să explodeze de la 4.800 de locuitori în 1930 la
aproape 90.000 în 1990, Hunedoara devenind astfel cel mai mare oraș mono-industrial din țară.
Spre deosebire de alte orașe din România care abia își începeau procesul de industrializare la
începutul regimului comunist, procesul a fost încheiat mai devreme la Hunedoara, care în 1970 a
atins apogeul dezvoltării urbane și industriale.
Producția a atins apogeul în 1982-1984 și a stagnat în ultimii ani ai regimului comunist.
Hunedoara era principalul producător de profile de oțel lungi din România, realizate în două
furnale cu arc electric. Prima, cu o capacitate de 150.000 tone pe an, două furnale de 50 de tone
și încă două de 20 de tone pentru turnarea oțelului în lingouri aveau degazeificare prin vacuum și
capacitate de retopire a zgurii. Existau și două oțelării echipate cu furnale cu vatră deschisă. De
asemenea se mai producea și oțel inoxidabil pentru rulmenți.
În anul 2006, prin preluarea companiei Arcelor de către Mittal pentru a deveni ArcelorMittal,
compania și-a schimbat denumirea în ArcelorMittal Hunedoara. La ora actuală, societatea
produce ţagle pentru ţevi, profile grele mijlocii şi uşoare, oţel beton, sârmă, profile speciale şi
pentru minerit.
Potenţialul turistic biogeografic este relevat prin aportul celor două componente ale
învelişului biogeografic: componenta vegetală şi componenta faunistică.
Relieful din zona municipiului Hunedoara favorizează o largă dezvoltare a vegetaţiei
naturale. Vegetaţia naturală este dispusă sub forma unor etaje altitudinale, fiecare etaj având
aplicaţii în dezvoltarea unui anumit tip de turism.
Etajul pădurilor amestecate de gorun şi fag se dezvoltă între 600 - 800 metri altitudine, în
toate zonele judeţului. Fagul se instalează pe pantele nordice şi estice mai umbrite, iar gorunul pe
cele vestice şi sudice. Tot aici mai cresc paltinul, carpenul, teiul, etc.
Etajul fagului (Fagus Silvatica) are o dezvoltare largă între 600 - 850 metri altitudine, fiind
caracterizat prin predominarea pădurilor de fag, sau de amestec cu ulm, carpen şi jugastru.
Trecerea la etajul coniferelor se face prin păduri amestecate de fag şi rășinoase. Aceste
păduri se dezvoltă pe suprafeţe mai mici, începând de la 700 – 1000 - 1300 metri altitudine.
De o deosebită atracţie se bucură vegetaţia zonelor calcaroase din zonele mai joase, care
asigură locuri de refugiu unei flori termofile, reprezentată prin tufişuri de liliac (Seringa
Vulgaris), care în perioada de înflorire atrage mulţi turişti.
Zonele joase ale depresiunilor şi pe culoarele principalelor râuri sunt populate cu păduri de
gorun (Quercus petraea), în asociere cu cornul (Cornus mas), lemn câinesc (Lygus-
pedunculatus), sângerul (Cornus sanguinea), socul (Sambucus migra) şi alte specii cu arealuri de
dezvoltare reduse precum şi de păduri de cer (Quercus cerris) şi gârniţă (Quercus frainetto şi
Quercus cerris). Cea mai joasă treaptă de relief (lunci), este formată din pâlcuri de sălcii, răchite,
arine, plopi etc.
De asemenea, se găsesc rugi de zmeură (Rubus idaeus), mure (Rubus sulcatus), soc
(Sambucus racemosa), tufărişuri de alune (Corylus avellana), arbuşti de paducel, corn, măceş,
lemn câinesc, afini şi altele. Astfel de păduri de deal sunt pădurile Finicuri, Jepi, Luzan, pădurea
de la Piatra Colţ şi de pe dealurile Decebal şi Nucet, vizibile din oraş şi uşor accesibile.
În zonele cu dealuri se pot regăsi cerbul lopătar, căpriorul, mistreţul, iepurele, dihorul,
veveriţa, râsul, pisica sălbatică, bizamul, ieruncă şi o serie de păsări (ciocănitoarea pestriţă,
piţigoiul, scorţarul, gaiţa, cinteza, cioara de semănătură, stăncuţa, coţofana, grangurul,
privighetoarea, sitarul, corbul etc.), alături de care apar specii de curând statornicite (raţa
sălbatică, pescăruşul, fazanul).
Ecosistemul forestier este strâns legat, prin repartiţie spaţială şi diversitatea de specii
vegetale, de celelalte componente ale cadrului natural (în primul rând de relief şi clima), care
determină răspândirea altitudinală sub formă de fâşii cu lăţimi variabile, alcătuind etaje şi
subetaje altitudinale care conţin cu asociaţii caracteristice fiecărei trepte de relief.
În atragerea turiştilor un rol important îl au pădurile cu funcţii de recreere dezvoltate în jurul

localităţilor, staţiunilor balneoclimaterice şi sanatoriilor, monumentelor de cultură, arheologice,
istorice şi de artă plastică, zonelor de cazare şi taberelor şi în lungul căilor de comunicaţie.
Pădurea Chizid, aflată pe dealurile din partea de est a oraşului, constituie o rezervaţie naturală ce
a fost destinată ca parc de odihnă şi recreere pus la dispoziţia hunedorenilor. Pădurea este
reprezentată prin arborete de gorun în amestec cu gârniţă (Quercus cerris). Parcul dendrologic de
la Simeria, ce datează din 1866, se întinde pe 70 ha. Parcul, în care se află peste 550 de specii de
plante, din care multe sunt rarităţi, a fost declarat în 1957 drept rezervaţie naturală.
Dat fiind faptul că atmosfera reprezintă cel mai larg şi imprevizibil vector de propagare al
poluanţilor, ale căror efecte sunt resimţite în mod direct şi indirect de către om şi celelalte
componente ale mediului, se impune ca prevenirea poluării atmosferei să constituie o problemă
de interes public, la nivel local, regional şi naţional. Potenţial, poluarea aerului este una dintre
cele mai grave probleme ale societăţii actuale, atât din punct de vedere temporal - are efecte atât
pe termen scurt şi mediu, cât şi pe termen lung, dar şi spaţial – mobilitatea şi suprafeţele afectate
sunt mari. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, se vorbeşte despre poluare atmosferică
atunci când una sau mai multe substanţe sau amestecuri de substanţe sunt prezente în atmosferă
în cantităţi sau pe o perioadă care pot fi periculoase pentru oameni, animale, sau plante şi
contribuie la punerea în pericol sau vătămarea activităţii sau bunăstării persoanelor.
Emisiile din judeţ provin din procesele de ardere a combustibililor şi din activităţile din
industria minieră. Ponderea cea mai mare o au procesele de combustie în industrie şi în încălzirea
la populaţie. În timp, aportul din traficul rutier s-a diminuat progresiv, prin eliminarea utilizării
combustibililor aditivaţi cu derivaţi de plumb.
Potenţialele surse de poluare ale aerului din judeţul Hunedoara sunt: unităţile de producere a
energiei electrice şi termice, unităţile siderurgice dar și unităţile de producere a materialelor de
construcţie.
Factorii poluatori majori care afectează calitatea apei subterane sunt produsele petroliere,
produsele rezultate din procesele industriale, produsele chimice (îngrășăminte, pesticide)
utilizate în agricultură, produse menajere și produse rezultate din zoothenie, metale grele,
necorelarea creșterii capacităților de producție și a dezvoltării urbane cu modernizarea lucrărilor
de canalizare și realizarea stațiilor de epurare, exploatarea necorespunzătoare a stațiilor de
epurare existente, lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare și gestionare a deșeurilor și
nămolurilor de la epurarea apelor industriale uzate.
Deversarea apelor uzate insuficient epurate sau neepurate este una din principalele cauze ale
poluării și degradării apelor de suprafață. Prin urmare, principala măsură practică de protecție a
calității apelor de suprafață o reprezintă epurarea corespunzătoare a apelor uzate.
Principalele surse generatoare de ape uzate industriale în judeţul Hunedoara sunt stațiile de
epurare a apelor reziduale orășenesti și unitățile industriei metalurgice, industria constructoare,
precum şi cele două termocentrale.
Apele uzate menajere și industriale sunt tratate mecanic și biologic în stațiile de epurare din
Deva, Hunedoara, Brad, Simeria, Hațeg, Călan, Ilia – Dobra, Geoagiu, Certej, Băcia, Dănuțoni,
Uricani și Sălaș.
Jiul de Est, principalul curs de apă al oraşului Petroşani, intră în oraş poluat atât din cauza
gospodăriilor ţărăneşti din amonte cât şi din cauza trecerii prin zona cu activitate industrială a
localităţilor Lonea şi Petrila, pe teritoriul cărora există exploatări miniere (E.M.Lonea şi
E.M.Petrila) şi o uzină de preparare a cărbunelui (la Petrila).
Activitatea metalurgică a cauzat poluare substanțială a aerului, solului și apei la Hunedoara,

în special înainte de 1990. Aproximativ 138 ha de teren industrial, care în prezent aparțin
orașului, sunt contaminate. În timpul proceselor tehnologice, în atmosferă ajung substanţe
gazoase precum dioxid de sulf, monoxid şi dioxid de carbon, oxizi de azot, dar şi pulberi
sedimentabile (praf). Coşurile de evacuare sunt prevăzute cu filtre. Cuptorul electric principal
pentru elaborarea oţelului, având o capacitate de 500 megatone pe an, a necesitat în anul 2004
investiţii în modernizarea sistemului de desprăfuire, iar în 2008 s-a achiziţionat şi montat o staţie
de peletizare a prafului rezultat la sistemul de desprăfuire al cuptorului.
Apele rezultate din activitatea siderurgică, dacă sunt deversate direct în râul Cerna, transportă
substanţe poluante ca ioni de sulfat, calciu, mercur, clor, plumb, amoniu, fier, magneziu, azotat,
crom, azot, fosfor şi produse petroliere. Ţinând cont că producerea unui kilogram de oţel necesită
300 de litri de apă (cantitatea de apă reziduală fiind enormă în fiecare zi), în anul 2006 s-a
investit într-un sistem de tratare a apei în două trepte. S.C. ArcelorMittal Hunedoara a montat în
anul 2008 separatoare pentru produse petroliere pe canalele de evacuare a apelor uzate şi a
construit o staţie de tratare a apelor menajere.
Industria uşoară este un domeniu complex şi eterogen, acoperind o mare varietate de

produse, de la firele sintetice de înaltă tehnologie, la articolele “haute couture”.
Prin cele trei componente principale (produse textile, articole de îmbrăcăminte, respectiv pielărie
şi încălţăminte) industria uşoară reprezintă un sector important al economiei naţionale, atât prin
tradiţia îndelungată în activitatea de export, dar şi ca principal angajator din industrie.
În perioada analizată, anumiţi factori au influenţat evoluţia ramurilor industriei uşoare,
respectiv: aprecierea monedei naţionale, reducerea semnificativă a activităţii de prelucrare activă
(lohn), intensificarea concurenţei asiatice puternice din acest domeniu, creşterea preţului
materiilor prime necesare în sectoarele primare din industria textilă şi de pielărie, etc.
1.4.4. Infrastructura general
Conform Master Planului privind Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată,
judeţul Hunedoara este situat pe cursul mijlociu al râului Mureş, care adună apele din partea
centrală a judeţului, apele din partea de nord fiind colectate de bazinul Crişului Alb, iar cele din
partea de sud de bazinul Jiului:
 Crișul Alb curge prin depresiunea Brad, după un scurt sector superior montan,
intrând de aici în sectorul său inferior piemontan și de câmpie. Cu un bazin de peste
1000 kmp și un debit mediu Q=13,9 mc/s, până la ieșirea din județ are cca. 74 km.
 Mureșul are un bazin hidrografic de 6.591 kmp în cuprinsul județului și un debit
cuprins între 93 mc/s la intrarea în județ și 142 mc/s în restul județului și are cca.
109 km lungime. Râul Mureș are 14 afluenți principali, însumând la nivelul
bazinului hidrografic Mureș un total de 591 km.
 Jiul se formează prin unirea a doi afluenți principali:Jiul de Vest și Jiul de Est,
drenând Depresiunea Petroșani. Râul se caracterizează prin ape mari de primăvară
de lungă durată,având până la localitatea Târgu-Jiu un regim tipic de munte. Se
unește cu Jiul de Est care izvorăște din versantul sudic al munților Șurianu la
altitudini în jur de 1500 m, după ce inițial străbate pe o lungime de 51 km pe direcția
vest-est depresiunea Petroșani, culegând apele din versantul sudic al Retezatului
Mic și din versantul nordic al munților Vâlcan.
În județul Hunedoara există 4 staţii de tratare a apei, 18 stații de pompare, 15 staţii de

clorinare şi 35 de rezervoare care deservesc 43 de unități administrativ teritoriale și câteva sate
din apropierea acestora. Sistemele de alimentare cu apă sunt constituite astfel încât să
deservească întreg perimetrul construit al judeţului, însă rata de racordare a populaţiei la acestea
diferă. În majoritatea localităţilor numărul persoanelor neracordate nu depăşeşte 500, excepţie
făcând Orăştie unde se pot număra până la 1000 de astfel de cazuri.
Cerinţa de apă pentru cele 4 staţii de tratare, este asigurată din următoarele surse:
- pentru SZA Orlea - Deva din surse de suprafaţă (lacul de acumulare al Hidrocentralei
Haţeg);
- pentru SZA Hobiţa –Hunedoara din sursa de suprafaţă (Râul Barbat, în dreptul localităţii
Hobiţa, Lacul Cinciş) şi sursa subterană (5 foraje în incinta STAP Sanpetru, municipiul
Hunedoara);
- pentru SZA Brad – Crişcior din sursa de suprafaţă (râul Crisul Alb);
- pentru SZA Geoagiu din sursa subterană Folorat.
La nivelul județului, situația alimentării cu apă și canalizare nu este dramatică, doar 8% din
totalul populației neavând acces la apă și 12% la canalizare. În schimb, datorită existenței
localităților cu un număr foarte mic de locuitori, pot fi identificate 138 de sate unde mai mult de
50% din populație nu are acces la acest tip de dotări.
În ceea ce priveşte mediul urban, situaţia este în general foarte bună, valori ceva mai mari ale
populaţiei care nu beneficiază de dotări tehnico- edilitare fiind înregistrate în oraşul Geoagiu
unde 15% din populaţie nu este racordată la sistemul de apă şi 21% din populaţie nu este
racordată la sistemul de canalizare.
Principalul producător, furnizor și distribuitor de energie electrică şi termică din Hunedoara

este Complexul Energetic Hunedoara, prin cele două electrocentrale de la Deva/Mintia și
Paroșeni /Vulcan. Acestea folosesc drept materie primă huila provenită din minele Lonea,
Livezeni, Vulcan, Lupeni, Paroșeni, Uricani și Petrila ca urmare a activității de exploatare
derulate de aceeași companie.
În sistemul termoenergetic național, termocentrala de la Mintia a fost construită ca şi

termocentrală de reglaj ce deservește municipiul Deva, iar Termocentrala de la Paroşeni, ca
termocentrală de repornire a sistemului energetic din România și deservește orașele Lupeni,
Vulcan, Petroșani și Aninoasa, deci ele au fost gândite să funcţioneze ca puncte strategice ale
Sistemului Energetic Naţional. Fuziunea lor într-o singură entitate economică - Complexul
Energetic Hunedoara – a făcut ca judeţul Hunedoara să fie un important furnizor pe piaţa
regională de energie.
Serviciul de Termoficare din cadrul Complexului Energetic Hunedoara alimentează cu

energie termică primară 52 de puncte termice, dintre care 35 aparţin CEH şi sunt complet
retehnologizate, în timp ce restul de puncte sunt deţinute de alţi agenţi economici. Sistemul de
termoficare funcționează conform normelor, însă rețeaua de distribuție, nefiind modernizată,
cauzează pierderi foarte mari.
Alimentarea cu energie electrică este asigurată de liniile de înaltă tensiune (110 kV și 220
kV), precum și de liniile de racordare la sistemul energetic național, de 400 kV. Rețelele de
distribuție includ atât linii aeriene cât și linii subterane (putere nominală 20 kV, 10 kV, și 6kV).
Rețeaua de distribuție acoperă întreg teritoriul județului, atât zonele urbane, cât și zonele rurale.
Municipiul Deva este conectat la două stații de transformare din Mintia, municipiul Hunedoara
este alimentat de 4 stații de transformare (stația Oxigen, statia Hd SPC, staţia Oras, statia
Laminoare) conectate la staţia Hasdat. Rata de racordare la nivel de judeţ este de 93,8%, cu
190.248 gospodării conectate în zona urbană și 46.485 gospodării conectate în zona rurală.
Zonele critice care au nevoie de investiții includ generarea de energie termo-electrică și
rețelele vechi de distribuție a energiei electrice (care determină întreruperile de curent).
Județul Hunedoara este deservit de 8 drumuri naționale şi de o autostradă (A1) funcțională

doar până la municipiul Deva. Cele patru loturi ale autostrăzii A1 care asigură legătura între
Deva şi Lugoj urmează a fi finalizate în intervalul 2016-20186. Odată cu finalizarea A1 județul
Hunedoara (mai ales sistemul urban Deva-Hunedoara-Simeria-Călan) va putea beneficia de o
conectivitate către țările europene din vest. În momentul de faţă autostrada A1 (segmentul
finalizat) deţine 3 ieşiri care asigură racordarea la aşezările urbane dezvoltate în lungul ei: o
ieşire înainte de municipiul Orăştie, o ieşire înainte de municipiul Simeria şi o ieşire după Deva.
Următoarele drumuri naționale asigură legătura între centrele urbane din interiorul județului
Hunedoara şi cele din județele învecinate.
Astfel, privind starea, configurarea şi modul de amplasare al drumurilor naționale şi al autostrăzii

se conturează două axe majore:
 axa est-vest care asigură legătura între centrele urbane Deva-Simeria şi Orăştie prin DN 7
şi A1;
 axa nord-sud care asigură legătura între centrele urbane Brad-Deva-Călan (adiacent
Hunedoara)-Haţeg şi Petroşani prin DN 76 şi DN 66.
Cele două axe majore de infrastructură rutieră deservesc peste 200,000 de locuitori, mai mult
de 50% din totalul locuitorilor din judeţ. O a treia axă cu potenţial este reprezentată de DN 66A
şi DN7A care asigură legătura între aşezările dezvoltate în lungul Văii Jiului (120,000 locuitori,
peste 28% din totalul locuitorilor din judeţ). Deşi acest drum are un rol important la nivelul
legăturilor teritoriale, capetele sale la ieşirile din judeţ sunt fie degradate, fie sunt reprezentate de
un drum pietruit. Starea precară a DN 7A privează judeţul de o bună legătură cu zona turistică
Transalpina şi DN 7 (Valea Oltului). Pe direcţia vest, după ieşirea din satul Câmpul lui Neag,
DN7 se transformă într-un drum pietruit care străbate Parcul Național Retezat. Modernizarea
acestui drum ar asigura legătura zonei turistice Valea Jiului cu Băile Herculane, Parcul Naţional
Domogled-Valea Cernei, oraşul Orşova şi în final Dunărea. Astfel, acest drum poate conecta
două zone turistice de interes naţional facilitând totodată accesul sistemului urban Valea Jiului la
Dunăre. Deși această potențială investiție pare promițătoare trebuie luat în considerare faptul că
DN 66A traversează Parcul Național Retezat. În planul de management al Parcului Național
Retezat, modernizarea DN 66A este considerată o amenințare pentru flora și fauna din zonă8.
Astfel este nevoie de analize specifice pentru a înţelege mai bine impactul asupra mediului pe
care această modernizare o va avea şi evaluarea oportunităţii intervenţiei.
În completarea reţelei de drumuri naţionale vin 76 de drumuri judeţene. Drumurile judeţene

care deservesc cel mai mare număr de populaţie sunt: DJ687 (mai ales ramificaţiile DJ687E şi
DJ687A) şi DJ 107A. Ambele drumuri sunt dezvoltate în paralel cu drumuri naţionale. Totuși DJ
107A are un rol foarte important dat fiind faptul că leagă aşezările pe partea nordică a râului
Mureş (direcţia est-vest), separate de sistemul urban Deva-Hunedoara-Călan-Simeria prin
autostrada A1 şi râul Mureş.
Accesibilitatea zonelor nedeservite de reţeaua de drumuri naţionale este asigurată de drumuri

judeţene. Astfel putem identifica patru subzone dependente de reţeaua de drumuri judeţene:
 nord-estul judeţului:Geoagiu, Balsa, Certeju de Sus, Băiţa şi Bucureşci
 nord-vestul judeţului: Vorţa
 sud-vestul judeţului: Bătrâna, Cerbal, Lelese, Ghelari, Teliucu Inferior, Topliţa,
Bunila, Rachitova şi Lunca Cernii de Jos
 sud-estul judeţului: Beriu, Orăştioara de Sus şi Boşorod (importantă zonă
turistică; cetăţile dacice – Sarmizegetusa Regia din parcul naţional Grădiştea).
În ceea ce privește încărcarea rețelei de drumuri, cele mai mari valori le putem întâlni pe
DN7 cu aproximativ 120,000 vehicule/zi și DN 66 cu aproximativ 60,000 vehicule/zi. La nivelul
drumurilor județene cele mai mari încărcări le găsim pe DJ 687, segmentul Simeria-Hunedoara-
Călan şi DJ 761B, segmental Hărău-Certeju de Sus, cu încărcări de aproximativ 3.500
vehicule/zi.
Starea drumurilor naționale este în cea mai mare parte bună, excepţie făcând doar DN 74,
DN 66A şi DN 7A. Astfel după finalizarea procesului de modernizare a DN 76 (Deva-Brad) şi
DN 66 (Petroşani-Târgu Jiu) şi axa de transport rutier nord-sud va putea funcţiona în condiţii
optime, judeţul atingând o pondere de aproximativ 75% a drumurilor naţionale aflate într-o stare
bună.
La nivelul drumurilor judeţene deşi au fost făcute investiţii în anii precedenți, există în
continuare zone greu accesibile datorită stării precare a drumurilor. Aproape 50% din totalul
drumurilor judeţene are nevoie de reabilitare sau modernizare pentru a asigura condiţii de
deplasare decente.
Majoritatea drumurilor judeţene care au nevoie de modernizare se grupează în partea
vestică (Ţinutul Pădurenilor), partea estică (Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina) şi
în extremitatea sudică a judeţului (Munţii Vîlcan). Aceste zone montane prezintă o varietate
amplă de obiective turistice alături de un peisaj cultural deosebit iar creșterea accesibilităţii ar
avea o contribuţie decisivă asupra economiei locale.
De asemenea, o importantă axă de transport degradată este formată din DJ706A şi DJ
107A. Cele două drumuri județene unesc aşezările dezvoltate în lungul părţii de nord a
Mureşului. Deşi aceste aşezări se află în apropierea unui drum naţional şi a unei autostrăzi, ele nu
pot beneficia de acestea în lipsa unor treceri peste râu sau a nodurilor de descărcare a autostrăzii.
În conseciinţă, autostrada A1, DN7 şi râul Mureş se transformă în bariere care îngreunează
legăturile nord-sud între aşezările dezvoltate în lungul lor. Din acest motiv, cele două drumuri
DJ107A şi DJ706A reprezintă elemente de infrastructură rutieră importante pentru creşterea
accesibilităţii şi ameliorarea climatului economic în comunele: Rapoltu Mare, Hărău, Şoimuş,
Branişca, Ilia, Gurasada, Burjuc sau oraşul Geoagiu.
Modernizarea celor două drumuri judeţene ar putea întări potenţialul turistic al râului
Mureş.
Zona de vest este compusa din 8 comune (Bătrâna, Bunila, Cerbal, Dobra, Ghelari,
Lelese, Teliucu Inferior şi Veţel) care înglobează 11,857 locuitori. Aceste comune, parte din
Ţinutul Pădurenilor sunt insuficient deservite de drumuri judeţene sau naţionale, iar calitatea
celor existente este precară. De asemenea, relieful montan nu permite legături directe între
aşezări, motiv pentru care drumurile judeţene sau comunale sunt nevoite să ocolească destul de
mult. Deşi zona este deservită în cea mai mare parte de transportul în comun, calitatea precară a
infrastructurii îngreunează parcursul autobuzelor.
Zone de est a județului, reprezentată prin Parcul Natural Grădiștea Muncelului-
Cioclovina are de asemenea, probleme de accesibilitate din pricina unor drumuri judeţene aflate
într-o stare precară. Zona este formată din comunele: Romos, Beriu, Orăştioara de Sus şi
Boşorod17 şi cuprinde aproximativ 9800 de locuitori. Această zona cu un potenţial turistic
deosebit (cetăţile dacice – Sarmizegetusa Regia) este foarte greu accesibilă pentru turişti. Zona
este slab deservită de transportul în comun, iar extinderea reţelei este dificilă din cauza cererii
reduse. Problemele de accesibilitate îngreunează condiţiile de locuire a populaţiei care se
dezvoltă într-un mediu restrictiv şi limitează procesul de valorificare a resurselor turistice şi
astfel dezvoltarea economică a zonei.
Zona de nord-est nu este deservită de suficiente drumuri judeţene, iar cele existente sunt
degradate. Această zonă care include comunele Balsa, Bucureşci, Buceş şi înglobează o
populaţie de aproximativ 4385 locuitori Această zonă se află în vecinătatea nordică a oraşului
Geoagiu, principala destinaţie turistică a judeţului. O mai bună conexiune a acestor aşezări cu
oraşul Geoagiu şi municipiul Brad ar reprezenta un impuls semnificativ pentru economia locală.
Totodată, cele trei zone cu probleme de accesibilitate (est, vest şi nord-est) însumează cele mai
multe comune cu o dimensiune foarte redusă a populaţiei (sub 1000 locuitori) care prezintă şi un
declin din punct de vedere demografic. Comunele sub pragul de 2000 de locuitori sunt mult mai
greu de administrat din punct de vedere al serviciilor publice, motiv pentru care aceste aşezări
sunt foarte vulnerabile şi au o nevoie ridicată de o infrastructură adecvată pentru a evita
depopularea totală.
În partea sudică a județului apar probleme preponderent la drumurile care asigură legătura între
aşezările dezvoltate în lungul Văii Jiului şi zonele montane adiacente. Astfel, modernizarea
drumurilor: 664, 664A sau 672C ar facilita accesul la importante resurse turistice, inclusiv la
domeniile schiabile Straja şi Vulcan.
CAPITOLUL 2
Analiza potenţialului turistic
2.1. Consideraţii generale
După anii ‘60, omenirea a început să fie tot mai preocupată de ţinta (destinaţia) vacanţelor
sale, turismul devenind una din cele mai importante activităţi economice pe plan mondial.
Turismul rural s-a impus încet dar consecvent – în special pe pieţele turistice din ţările
dezvoltate economic, ţări puternic industrializate şi cu un grad de urbanizare ridicat – mai cu
seamă în a doua jumătate a secolului XX. Turismul în spaţiul rural a fost, şi continuă să fie, din
ce în ce mai apreciat, iar mai apoi tot mai mult solicitat de oamenii ce trăiesc şi muncesc în
condiţii din ce în ce mai stresante în cadrul marilor aglomerări urbane, dar nu numai. Fiind
etichetat drept un produs ce eradichează stresul, turismul rural reprezintă totuşi în primul rând o
posibilitate de reîntoarcere la natură, la tot ceea ce este pur, nealterat şi curat, o reîntoarcere spre
origini, oricând plăcută şi reconfortantă.
Practicanţii acestui turism pot fi întâlniţi în zonele cele mai diverse ale globului în: aproape
întreaga Europă (Comunitatea Europeană a acordat şi acordă o atenţie deosebită proiectelor şi
programelor pentru turism în spaţiul rural), cele două Americi (Latină şi de Nord), Australia,
Asia şi chiar Africa, remarcându-se astfel de fluxuri turistice şi preocupări de practicare a
serviciilor turistice - în egală măsură, în zone rurale dintre cele mai diverse. Intrat în obişnuinţa
vacanţelor multora dintre turiştii lumii, turismul rural nu mai este o noutate.
Pentru marea majoritate a locuitorilor ţărilor industrializate vacanţele la ţară sunt preferate
din ce în ce mai mult, atât de utilizatori (turişti) cât şi de prestatori (amfitrioni/proprietari ori
angajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă - mai ales ca urmare a schimbării
preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul individual - în dauna turismului de masă sau
a celui de tip “industrial”. Pe de altă parte, migrarea către oraş, modernizarea muncii în sectorul
agricol, schimbările provocate de creşterea concurenţei în lumea rurală prin lărgirea pieţei libere
comunitare, au o contrapondere în turismul rural.
Activităţile din sfera turismului pot relansa economic satele, dacă atitudinea binevoitorare a
locuitorilor acestora - de a primi şi accepta în mijlocul lor valul risipitorilor şi pretenţioşilor
oaspeţi – este receptată favorabil. Simultan cu manifestarea primelor tendinţe de petrecere - tot
mai frecventă - a vacanţelor în mijlocul naturii, din ce în ce mai mulţi turişti şi-au dorit
petrecerea clipelor de relaxare în mediul/spaţiul rural.
Ce-şi propuneau aceşti călători, drumeţi, excursionişti, într-un cuvânt aceşti turişti? Un
răspuns sintetic presupune o concentrare a obiectivelor şi următoarea enumerare:
- să-şi satisfacă curiozitatea şi dorinţa petrecerii vacanţelor în cu totul alte condiţii de viaţă şi
civilizaţie decât cele obişnuite;
- să-şi materializeze interesul pentru noi destinaţii;

- să fragmenteze vacanţa în 3-4 minivacanţe de 4-5 zile la mare, munte, staţiune localitate
balneară, sat turistic tradiţional;
- sporirea gradului de solicitare pentru spaţii de cazare cu un confort mai redus (deci mai
ieftin);
- turism cultural şi de cunoaştere (în special tinerii şi turiştii de vârsta a treia);
- alegerea ca destinaţii de vacanţă a ţărilor învecinate.
În mod firesc s-au conturat unele avantaje majore:
- valorificarea bogatului potenţial rural;
- economisirea de investiţii pentru crearea de capacităţi de cazare, alimentaţie publică şi

agrement;
- reducerea la minim a personalului de servire;
- descongestionarea zonelor turistice supraaglomerate;
- îmbunătăţirea nivelului de trai în zonele utilizate ca baza materială a turismului; -

stabilizarea populaţiei rurale prin ocuparea în sfera serviciilor turistice;
- surse suplimentare de venituri pentru populaţia rurală;
- înviorarea tradiţiilor populare, dorinţa de perpetuare a unor meşteşuguri tradiţionale.
An de an, statisticile demonstrează că turismul în spaţiul rural a făcut tot mai mulţi adepţi.
Numeroase raţiuni sunt invocate pentru a explica această evoluţie: influenţa ideilor ecologiste,
dorinţa de a se sustrage structurilor turistice clasice, căutarea unui cât mai bun raport
calitate/preţ. Fără a avea pretenţia unei definiţii, putem aprecia – pentru început - că turismul
rural cuprinde toate activităţile turistice desfăşurate în lumea satului (mediul rural) dincolo de
zonele atinse de staţiunile litorale sau montane.
Turismul rural cuprinde activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, circulatie

turistica, derulare de programe, prestare de servicii de baza si suplimentare)- activitati economice
(predominant agricole dar si practicarea unor ocupatii traditionale) precum si modul de petrecere
a timpului liber, pentru cei ce solicita acest tip de turism. Turismul se dezvolta in mediul rural in
stransa corelatie cu economia locala, ceea ce conduce la interdependenta dintre aceste doua
laturi.
Dezvoltarea turismului rural a produs mutatii importante in viata satelor, cu deosebire a celor
care dispun de o oferta turistica importanta, aducand elemente noi privind:
 valorificarea resurselor proprii specifice (balneare, naturale, vitipomicole, cinegetice,

gastronomice, artizanale, etnografice si folclorice);
 transformari in plan edilitar si al dotarilor prin aparitia unor constructii specifice (ferme
agroturistice, pensiuni), puncte de informare, brutarii, unitati de deservire (magazine,
posta), amenajari pentru sport si echitatie, echipamente igienico-sanitare;
 modificari ale structurii culturilor agricole si ale septelului, in concordanta cu satisfacerea
cerintelor turistice in plan gastronomic;
 evitarea procesului de depopulare rurala prin aparitia unor solutii noi de ocupare a fortei
de munca, mai ales in localitatile rurale, in care turismul se poate practica tot timpul
anului;
 dezvoltarea micii industrii rurale de valorificare primara a produselor agricole si
revitalizarea mestesugurilor specifice zonei rurale;
 valorificarea resurselor de apa locale in scopuri energetice si, mai ales pentru
piscicultura;
 abordarea unor solutii echilibrate privind dezvoltarea viitoare a sectorului agricol,
zootehnic, silvic si agroturistic;
 combaterea poluarii mediului prin eliminarea surselor si conservarea pe aceasta cale, a
unor conditii de viata optime in zonele agroturistice;
 creearea unor noi surse de venit in bugetele familiale, inclusiv prin dobandirea unor
facilitati financiare privind investitii noi pentru turism sau extinderea celor existente.
Turismul rural se bazeaza, in majoritatea tipurilor de primire existente, pe dotarile ce se

regasesc, in mare parte, in proprietatea privata a locuitorilor din spatiul rural, participanti (in
calitate de prestatori) la activitatile turistice.
Reteaua turismului rural prezinta cea mai buna organizare in cadrul statelor Uniunii
Europene. Aceasta datorita:
 conditiilor de organizare create;

 a organismelor neguvernamentale nationale si internationale existente;
 sprijinul primit din partea statului (credite pe termen lung, cu dobanda de 3-5% - Franta,
Germania, Austria- scutite de impozit pe activitatea turistica, sprijin logistic, formare de
cadre si indrumare), a UE, prin intermediul programelor PHARE;
 experientei castigate si dorintei de perfectionare manifestate permanent ( Nistoreanu,
1999).
In general, in domeniul turismului practicat in mediul rural, se utilizeaza in mod frecvent o

terminologie diversa, dominata, in principal, de cele trei notiuni: agroturism, turism rural,
ecoturism.
Agroturismul este definit prin deplasarea unor persoane intr-o localitate rurala nepoluata,
asezata intr-o zona pitoreasca, finalizata prin sederea a cel putin 24 ore si prin consumul de
produse alimentare si nealimentare specifice, completata cu coabitarea si integrarea in societatea
rurala privita in toata complexitatea sa.
Aceasta forma de turism cuprinde doua mari componente: activitatea turistica propriu-zisa,
concretizata in cazare, servicii de masa, agrement (calatorie, pescuit, echitatie), alte servicii
curente, iar pe de alta parte, activitatea economica, (agricola) prestata de proprietarul fermei
(pensiunii) agroturistice gazda, concretizata in producerea si prelucrarea primara a produselor
agroalimentare in gospodarie si comercializarea lor direct la turisti sau prin alte retele
comerciale.
Agroturismul joaca, fara indoiala, un rol important in metamorfoza de ansamblu a spatiului

rural, cu deosebire a satelor si a oraselor mici cu grad sporit de ruralitate si un potential turistic
valoros.
Asezarile cu un trecut istoric indelungat, cu cladiri in stil arhitectonic caracteristic regiunii,

cu obiceiuri, traditii si un mod de viata propriu, atrag turistii care doresc sa cunoasca pe viu
aceste aspecte.
Nu este de ajuns sa spunem ca Romania este frumoasa, ca poate oferi multe posibilitati
pentru practicarea turismului rural si agroturismului, ci este necesar sa dezvoltam aceste doua
activitati complementare pe principiul rentabilitatii
Zonele pentru agroturism reprezinta in numeroase tari ale lumii o creatie mai recenta, aparuta
din nevoia de evadare in spatii de liniste, dincolo de zidurile orasului sau de aglomeratia unor
statiuni turistice. Ele pun in evidenta specificul unor zone rurale (cadrul natural, constructii,
obiceiuri, activitati, traditii gastronomice) diferite de la o zona la alta. Exista spatii geografice
extrem de generoase, mai mult sau mai putin extinse, in care odihna se imbina cu recreatia,
plimbarea, activitatile practice, lectura in unele situatii valorificandu-se chiar unii factori naturali
de cura balneara. Pot apare in teritoriu in mod unitar (ca in culoarul Bran- Rucar, Depresiunea
Dornelor, Valea Ariesului sau dispersate sub forma satelor turistice (statiuni verzi), precum:
Poieni (jud.Cluj); Geoagiu Bai (Hunedoara), Tismana (Gorj); Murighiol (Tulcea); Botiza
(Maramures); Bala (Mehedinti).
Experiente importante inregistreaza in acest domeniu tarile alpine europene, acestea fiind
printre primele tari in care s-a practicat aceasta forma de turism.
Intre acestea, Elvetia este tara in care a aparut aventura turistica" (denumirea de inceput a

agroturismului) in jurul anilor 1840. Este vorba de zona Chateau d' Oex, unde englezii au
descoperit o lume mirifica (peisaje montane, ape de munte, pajisti bogate cu turme de vite,
oameni primitori) si in care s-au revarsat (peste 700 de turisti in anul 1878), ocupand toate
pensiunile agroturistice. La cele 6 milioane de locuitori, Elvetia gazduieste astazi 10 milioane de
turisti anual, practic satele sale dobandind, in cea mai mare parte functia agroturistica (zona
lacului Leman, Muntii Jura, Neuchatel).
Franta are o veche si bogata traditie in organizarea turismului rural, activitatea fiind aici
coordonata de asociatia generala TER (Tourisme et Espace Rural). Statul francez incurajeaza
dezvoltarea acestor zone, inspre care se dirijeaza persoanele cu venituri mai modeste,
promovand un sistem de creditare avantajos si o politica fiscala stimulatoare. Aceasta explica
evolutia rapida a numarului de adaposturi rurale (Gites de France) clasificate si a numarului de
nopti de cazare petrecute (2,5 milioane in 1994). Cele mai importante zone pentru aceasta forma
de turism sunt: Masivul Central (Auvergne, Limousin, Cantal), Bretagne, Savoia, Champagne,
Vosgi.
Austria a dezvoltat o importanta baza turistica in mediul rural (satele turistice de recreatie),
promovand sistemul pensiunilor complete rurale pentru vacantele familiale. Sunt bine
reprezentate in Tirol si zona Salzburg pe Valea Dunarii.
Germania a trecut la organizarea turismului rural dupa 1960, prin organizarea primara a unui
inventar al siturilor care se preteaza la practicarea turismului, cu deosebire fermele bine
intretinute. Cele mai multe au fost inregistrate si functioneaza in Muntii Padurea Neagra
(Schwartzwald), dar la fel de importante sunt si cele raspandite in celelalte landuri de la Marea
Nordului.
In Muntii Alpi, in zonele montane din sud, turismul rural se manifesta ca un puternic ferment
de stimulare a productiei artizanale si a comertului cu produse proaspete de ferma.
Polonia detine peste 3 000 de sate turistice, primele amenajari turistice rurale aparand in
jurul anului 1970, zonele rurale preluand importante efective turistice interne si internationale,
descongestionand astfel marile zone si centre, practic sufocate in timpul sezonului. Satele
turistice au aparut ca urmare a initiativelor locale pe baza unui nomenclator de criterii, fiind
omologate prin certificat de clasificare de catre Centrul National de Informatii Turistice.
Belgia si-a construit veritabile nuclee pentru turismul rural prin asocierea a 5-6 familii care
investesc, deruleaza activitatile si impart profitul. Prezenta turismului rural a incurajat productia
locala alimentara, cointeresand direct micii producatori.
Danemarca a promovat produsul turistic rural denumit "vacante active". Sunt oferite servicii
complete (pensiune la ferma) in 22 de asezari rurale cu 3000 de locuri de cazare.
Irlanda dispune de circa 500 de ferme cu capacitati de 6-10 persoane, in care se ofera

servicii complete sau partiale, completate cu activitati de agrement diversificate (echitatie,
pescuit, escalada, golf).
Italia a trecut la promovarea pe scara larga a "vacantelor verzi", in care un rol important
revine agroturismului. Dispune de peste 1500 locuri de primire (ferme, vile, case traditionale,
castele), situate in 20 de regiuni ale tarii (Piemonte, Toscana, Veneto, Alto, Adige, Abruzzo,
Calabria, Sicilia). Aceasta activitate este puternic stimulata printr-o publicitate constanta,
ghidul Agroturist care apare din 1995, mentionand informatii foarte pretioase. Traditiile
culturale, gastronomia si vinurile, folclorul, fac din Italia un principal receptor si, in acelasi timp,
un emitator al turismului rural european.
Finlanda are omologate peste 500 de sate turistice, cu peste 10000 locuri de cazare.
Beneficiind de un cadru natural de exceptie, rezultat din alaturarea oglinzilor de apa (18800
lacuri) cu paduri (68% din teritoriul tarii), precum si prezenta noptilor albe, Finlanda ofera
doritorilor de liniste si destindere posibilitati de agrement multiple (schi, pescuit, sauna,

echitatie), inclusiv participarea la diverse lucrari agricole in fermele agroturistice gazda.
In Romania, bazele institutionalizate ale agroturismului au fost puse in anul 1972, cand

Ministerul Turismului, a selectat 118 asezari rurale reprezentative, ce urmau a fi promovate in
turism (OMT 297/1972).
Prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 744/16 iulie 1973, au fost declarate "sate turistice"
un numar de 14 asezari rurale din 10 judete ale tarii: Bogdan Voda (Maramures), Fundata si
Sirnea (Brasov), Sibiel (Sibiu), Vatra Moldovitei (Suceava), Poiana Sarata (Bacau), Recas
(Timis), Tismana (Gorj), Vaideeni (Valcea).
Prin Hotararea Guvernului nr.438/1990, s-a infiintat Comisia Zonei Montane din Romania
ale carei atributii au fost preluate, dupa 1993, de catre Federatia Romana pentru Dezvoltarea
Montana si de catre Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC),
afiliata (din 1994) la EUROGITES (Federatia Europeana de Turism Rural, care coordoneaza
intreaga activitate de promovare si dezvoltare in domeniu).
Organizarea spatiala a agroturismului este caracterizata prin dualitatea concentrare -

dispersie:
 concentrarea serviciilor de masa, cazare si animatie in sate sau statiuni verzi;

 dispersia activitatilor (promenada pietonala sau ecvestra, pescuit, turism fluvial) in spatiul
rural
Turismul rural are o sfera de cuprindere mult mai larga, un caracter continuu si dispune de o
structura de primire eterogena, reprezentata nu prin gospodariile taranesti, ci prin campinguri,
popasuri turistice, sate de vacanta cu bungalouri sau vile grupate in jurul unor spatii comune
pentru masa, distractii sportive. In acest caz, activitatea de baza a persoanelor implicate este
prestarea unor servicii turistice, iar veniturile realizate au caracter permanent. In Franta el
reprezinta 28% din totalul sejururilor estivale si 28% din cel al sejururilor de iarna.
Satele turistice sunt asezari rurale pitoresti, bine consolidate din punct de vedere economic,
edilitar si cultural, situate in medii nepoluate, conservatoare a unor modele culturale (obiceiuri,
inventar al obiectelor de munca, port, gastronomie) si care, dincolo de functiile politice,
administrative, culturale, sociale, indeplinesc, sezonier sau permanent, functia de primire a
turistilor.
Numeroase clasificari avansate de specialisti au in vedere functionalitatea acestor sate, adica

elementul esential care contureaza motivational actul turistic. Au fost identificate urmatoarele
tipuri de sate:
 sate peisagistice si climaterice: Fundata, Sirnea (in culoarul Rucar-Bran), Tismana

(Gorj), Bradet, Podul Dambovitei (Arges), Botiza (Maramures), Dorna Candreni
(Suceava), Arieseni (Alba), Vama Veche, 2 Mai (Constanta);
 sate turistice pentru practicarea sporturilor de iarna: (Fundata - Brasov, Garina - Caras
Severin) si nautice (Murighiol, Mila 23);
 sate balneare: Zizin, Covasna, Bala(Mehedinti), Oglinzi si Baltatesti (in Subcarpatii
Moldovei), Costiui (Maramures), Calacea (Timis), Sacelu (Gorj), Geoagiu si Vata de Jos
(Hunedoara), Moneasa (Arad), Tinca (Bihor);
 sate turistice pastorale: Orlat, Rasinari, Saliste, Gura Raului, Miercurea Sibiului,
Cisnadioara (toate in Marginimea Sibiului), Vaideeni, Polovragi, Stanesti, Pocruia,
Tismana, (in depresiunile Olteniei), Borlova, Turnu Ruieni (Caras Severin), Pui,
Clopotiva, Ohaba de sub Piatra (in tara Hategului);
 sate cu monumente istorice, de arta si arhitectura : Sucevita, Putna, Dragomirna, Agapia,
Varatec (in Moldova), Aninoasa, Cotmeanca, Cozia, Horezu, Polovragi, Tismana (in
Subcarpatii Getici), Harman, Prejmer, Biertan, Feldioara, Cristian - cu renumitele biserici
fortificate (in Transilvania);
 satele turistice etnofolclorice: Curtisoara (Gorj), Avram Iancu (Alba), Rasinari (Sibiu),
Vama (Suceava), Sapanta (Maramures), Pietrosita (Dambovita), Bujoreni (Valcea),
Naruja (Vrancea);
 sate turistice de creatie artistica si artizanala: Oboga, Marginea (Suceava), Corund
(Harghita), Humulesti (Neamt), Sacel si Sapanta (Maramures), Carpus (Cluj), Malu cu
Flori (Dambovita);
 sate turistice pomi-viticole: Recas si Giarmata (Timis), Voinesti (Dambovita), Cotesti,
Jaristea, Straoane (Vrancea), Pietroasele, Sahateni (Buzau), Radaseni (Suceava), Siria
(Arad), Agapia (Neamt), Murfatlar si Ostrov (Constanta), Bucium (Iasi), Dabuleni (Dolj).
O alternativa a turismului verde, marcata de practicarea sa in spatii nealterate de interventia

antropica este ecoturismul, care capata astazi valentele unui turism belicos, intrucat implica o
lupta permanenta pentru pastrarea integritatii cadrului natural, si cu deosebire, protejarea
resurselor turistice.
Practicarea acestui tip de turism, in viziunea unor organisme internationale abilitate (Uniunea
Internationala pentru Conservarea Naturii - UICN, Fondul Mondial pentru Ocrotirea Naturii,
Federatia Europeana a Parcurilor Naturale, Fondul pentru Natura Salbatica, numeroase
organizatii pacifiste in domeniu), este una benefica, fiind conceputa ca un instrument util in
asigurarea bunurilor naturale si culturale valoroase prin activitati si politici speciale de protectie.
Ecoturismul este o forma specifica practicata pe spatii virgine si culturale traditionale, care
tind sa devina areale de protectie a naturii si valorilor umane perene, care sa contribuie
substantial la evolutia comunitatilor locale.
Ecoturismul a aparut ca o manifestare practica, aplicativa pe tot spatiul planetar pentru a

materializa prevederile inscrise in Conventia de la Paris cu privire la protectia patrimoniului
universal natural si cultural, emanatie a conferintei mondiale a UNESCO (1972), primul
document care realizeaza o reconciliere a celor doua elemente ale mediului inconjurator: naturala
si culturala.
Mentionam ca Romania se afla intre primele tari din lume care a abordat protectia mediului
inconjurator pentru turism, care a institutionalizat acest lucru prin crearea unui organism
specializat: Societatea de Turism pentru Protectia Naturii, aparuta la inceputul secolului XX, la
Sinaia, si avand ca mentor marele iubitor de natura, Mihai Haret.
O strategie pentru acest tip de turism care protejeaza resursele turistice a fost elaborata de
catre Secretariatul National de Turism din Mexic, in colaborare cu Alianta Mondiala pentru
Natura, care promoveaza ideea crearii unui echilibru intre natura si turism.
Zonele unde se practica ecoturismul trebuie sa fie considerate de interes continental sau

mondial, sa faca parte din patrimoniul turistic al planetei si aici sa fie respectate cu o rigoare
deosebita teritoriile cu stiluri de viata traditionale ale populatiilor locale;
Prin ecoturism se incearca minimalizarea efectelor negative asupra mediului local si natural,

ca si asupra populatiei locale;
Ecoturismul trebuie sa contribuie la gestionarea spatiilor protejate si sa amelioreze relatiile

dintre comunitatile locale si personale, abilitate sa gestioneze aceste spatii protejate;
Aceasta forma de turism trebuie sa furnizeze avantaje economice si sociale locuitorilor

zonelor turistice si sa asigure participarea lor in luarea deciziilor in ceea ce priveste genul si
volumul activitatilor turistice si care trebuie astfel autorizate;
Noul turism poate sa favorizeze o interactiune autentica intre populatia de primire si turisti,
ca si un interes real pentru o dezvoltare durabila si protectia zonelor naturale, atat in tarile
receptoare, cat si in cele emitente de turisti;
Prin ecosistem se incearca largirea spectrului de activitati economice

traditionale (agricultura, cresterea animalelor, pescuit), fara a le marginaliza sau inlocui, pentru
ca economia locala sa nu fie subordonata schimbarilor si influentelor interne si externe;
Activitatile turistice desfasurate sub emblema ecoturismului trebuie sa ofere oportunitati

specifice, in asa fel incat populatia locala si angajatii din industria turistica sa fie in masura sa
utilizeze spatiile naturale intr-o maniera durabila si sa aprecieze obiectivele naturale si culturale
valoroase, care sunt puncte de maxima atractie pentru turisti.
2.2. Potenţialul turistic natural
Ca parte componentă a ofertei turistice, alături de echipamentele de producţie, masa de

bunuri destinate consumului turistic, forţa de muncă, infrastructura turistică, structurile şi
condiţiile de comercializare, resursele turistice cuprind atracţiile naturale şi antropice dintr-o
zonă, ţară sau regiune geografică.
Fondul turistic natural in calitatea lui de element de baza a potenţialului turistic se compune
in general din elemente generate de natura, cum ar fi: forme pitoreşti de relief glaciar, carstic si
vulcanic; lacurile naturale si glaciare; râuri si in special malurile acestora , litoralele marilor si
oceanelor; văi pitoreşti si văi cu chei; defilee, cascade, peşteri; păduri, poieni; rezervaţii naturale
si monumente ale naturii; clima prin temperatura aerului a apei, precipitaţii, durata de strălucire a
soarelui; fauna(fond cinegetic, piscicol).
Resursele naturale cuprind ansamblul condiţiilor pe care le oferă cadrul natural prin
componentele sale: relief, climă, floră, faună, monumente naturale, rezervaţii. Această ofertă
primară potenţială, alcătuită din componentele naturale de peisaj, reprezintă potenţiale resurse
turistice şi joacă un rol determinant în dezvoltarea turismului. Elementele care trebuie puse în
valoare în mod special sunt:
 valoarea curativă (balneoclimaterică) a bioclimatului sau a factorilor naturali ai

zonei;
 valoarea recreativă, estetică şi peisagistică, nu în puţine rânduri determinantă în
alegerea destinaţiei (munte, deal, câmpie, litoral sau deltă);
 cadrul de derulare al unor momente de destindere sau a unor hobby-uri (oglinzi de
apă, masive muntoase, peşteri, torente, resurse cinegetice)
 valoarea cognitivă în cazul componentelor desemnate ca parcuri, grădini botanice sau
zoologice, rezervaţii ştiinţifice sau monumente ale naturii.
Hunedoara are un potenţial turistic ridicat, obiectivele turistice sunt multe şi variate, fiind
datorate atât condiţiilor naturale, dar şi vieţii istorice şi culturale continue şi îndelungate ce s-a
desfăşurat pe aceste meleaguri. Pitorescul zonelor montane şi depresionare, existenţa izvoarelor
de ape minerale recunoscute pentru calităţile lor curative, fondul cinegetic şi piscicol, precum şi
bogăţia şi varietatea elementelor de arhitectură, arta populară şi folclor, oferă varietăţi de turism
pentru gustul fiecăruia.
Cadrul natural este deosebit de favorabil pentru practicarea sporturilor de iarnă în general în
munţii Parâng şi Retezat. Un loc aparte în compoziţia cadrului natural cu însemnat potenţial
turistic, îl ocupă numeroasele cursuri de apă, acumulări naturale de apă sau ca efect al lucrărilor
hidroenergetice. De interes turistic sunt izvoarele de apă minerală şi termală ale căror calităţi
curative sunt valorificate printr-o reţea de staţiuni balneoclimaterice, între ele afându-se
Geoagiu-Băi, Călan Băi.
De asemenea, pentru întregirea comorilor hunedorene nu putem să uităm de bogata reţea de

monumente istorice şi arheologice, muzee, ce înlesnesc şi practicarea unui turism cultural şi care
au consacrat ţinutul hunedorenilor.
Din păcate însă potenţialul Hunedoarei nu este foarte bine valorificat, fie din cauza lipsei
resurselor financiare, fie din cauza lipsei de iniţiativă pentru a promova valorile regiunii.
Pentru a ajunge cât mai repede în atenţia turiştilor de pretutindeni, acestă zonă trebuie pusă în
valoare foarte bine, cât mai aficient, astfel încât câştigurile să fie de ambele părţi, atât penrtu
turiştii care vin şi au ce să vadă, dar mai ales pentru zonă in general, ea rămânând pentru o
perioadă mai lungă de timp deschisă publicului.hn
Potenţialul turistic morfologic (al reliefului)

În cadrul zonei turistice Hunedoara, în raport cu distribuţia resurselor turistice, pot fi scoase
în relief următoarele areale: arealul Hunedoara - Ghelari (zona hunedoreană); axa Mureşului
(zona hunedoreană); axa Deva - Hunedoara - Haţeg (zona hunedoreană). Simpla enumerare a
acestor areale deschide perspective largi de abordare.
Deoarece cadrul natural oferă oportunităţi deosebite de dezvoltare pentru perioada de

planificare vizată de strategie, s-a considerat necesară alocarea unui spaţiu adecvat acestei teme,
fără a ne propune o prezentare exhaustivă.
depresionare şi defileurile, completează structura reliefului din cuprinsul judeţului.
Regiunile muntoase constituie relieful cel mai vechi şi fragmentat, dar extrem de variat sub
aspect geomorfologic. Carpaţilor Meridionali le aparţin masivele înalte şi mijlocii din sudul şi
sud-estul judeţului, în timp ce Carpaţii Occidentali, cuprind masivele mici şi mijlocii din vest şi
nord. Din punct de vedere al treptelor de altitudine, etajul montan este compus din subetajele
alpin (zone întinse din Munţii Retezat, Godeanu, Parâng şi parţial Ţarcu) şi cel de pădure (zonele
medii şi joase din Munţii Retezat, Godeanu, Ţarcu, Parâng, aşa-numitul Podiş dacic din Munţii
Şureanu, Poiana Ruscă, Metaliferi şi Masivul Găina). Judeţul Hunedoara dispune şi de un relief
carstic diversificat (endocarst şi exocarst), marea majoritate a acestor forme dezvoltându-se în
roci calcaroase, excepţie făcând aşa-numitul speudocarst (forme carstice dezvoltate în alte roci
decât cele calcaroase: gresii, gipsuri, tufuri, sare etc.). Depresiunile intramontane din judeţul
Hunedoara (Petroşani, Haţeg, Strei) reprezintă treapta de relief cea mai joasă, acestea având
aspectul unor golfuri.
Zona depresionară Haţeg-Mureş cuprinde depresiunile Haţegului, Strei-Cerna (Hunedoara) şi

culoarul Orăştiei. Depresiunea Haţegului are ca limite Munţii Şureanu, pasul Merişor, Munţii
Retezat şi Ţarcu şi Munţii Poiana Ruscă. Această unitate geo-morfologică, alcătuită dintr-un
relief deluros (zona nordică) şi munți şi dealuri (zona sudică), se prezintă ca şi un golf
depresionar. Depresiunea Strei-Cerna (a Hunedoarei), este delimitată de Munţii Poiana Ruscă şi
Şurianu, Valea Mureşului şi sectorul ocupat de localitatea Subcetate. Această unitate reprezintă o
depresiune colinară cu o serie de piemonturi de eroziune spre bordura montană şi de acumulare
spre interiorul depresiunii. Pe această structură s-au individualizat terase – propice habitatului
uman şi în acelaşi timp importante căi de comunicaţie – în marginile depresiunii şi în zonele de
contact cu structurile montane, apărând bazinete de eroziune, chei şi defileuri. Luncile
Mureşului, Streiului şi Cernei inferioare oferă condiţii excelente pentru practicarea agriculturii.
Fig 2.1 Harta fizica judetul Hunedoara
Culoarul Orăştiei este mărginit de Munţii Metaliferi şi Şureanu şi are un caracter deluros
spre sud, iar spre nord este alcătuit din terasă şi lunci. Defileul Mureşului este cuprins, pe
teritoriul judeţului, între localităţile Deva şi Zam, şi reprezintă un culoar depresionar format
dintr-o succesiune de defileuri şi bazine.
Munţii Poiana Ruscă, unitate fizico-geografică, componentă a sistemului Occidental al

Carpaţilor, deţin resurse turistice naturale concentrate în areale de dezvoltare turistică, dar şi
resurse antropice de o deosebită semnificaţie. Localizarea geografică conferă acestor munţi o
situaţie privilegiată, derivată din prezenţa unei morfologii variate, rezultat al conlucrării active
între litologia diversă, pe de o parte, şi evoluţia geologică şi hidrologică, pe de altă parte. Acestea
au o condus la o structurare etajată morfologic şi altitudinal şi la o fragmentare accentuată
exercitată de către reţeaua hidrografică şi, implicit, la o fizionomie cu o diversitate peisagistică
particulară.
Fig 2.2 Muntii Poiana Rusca
Toate acestea şi-au pus amprenta în mod specific asupra caracteristicilor climatice şi
bioclimatice, asupra prezenţei semnificative a componentei hidrografice şi asupra etajării
biogeografice. Alături de resursele generate de substratul geologic şi al reliefului, precum şi cele
hidrografice, clima şi vegetaţia vin să întregească peisajul şi ambientul dezvoltării activităţilor
turistice.
Sudul extrem al Munţilor Apuseni, definit de lanţul montan de mică altitudine Zarand-
Metaliferi, găzduieşte o multitudine de obiective turistice locale, foarte puţin cunoscute la
nivelul ţării, cu atat mai puţin pe plan mondial. Unicitatea lor, prin multitudinea de coline mici
împădurite, îi face mult mai spectaculoşi decât dacă s-ar afla într-o zonă montană mai consacrată.
Fig 2.3 Muntii Zarandului
Muntele Vulcan (1263 m), cel mai spectaculos şi căutat obiectiv montan din Munţii
Metaliferi, este un rest dintr-o klippă calcaroasă, un masiv izolat alcătuit din calcare jurasice care
domină cu peste 500 de metri zona înconjurătoare. Există trasee turistice care urcă pe brânele de
la baza pereţilor de stâncă, dar accesul până sus este deosebit de greu şi periculos.
Localizaţi la nord de Valea Mureşului, Munţii Zarandului aparţin Munţilor Apuseni fiind
situaţi în partea de SV a acestora dominând Câmpia Aradului cu care vine în contact.
În cadrul Munţilor Zarand predomină rocile cristaline de tipul şisturilor metamorfice si

graniturilor, care se înscriu în peisaj prin forme masive, rotunjite. Secundar apar şi calcare, dar în
care nu s-a dezvoltat un relief carstic impresionant.
Munţii Zarandului nu prezintă un relief semeţ datorită altitudinilor mici, de regulă sub 600 m,
vârful Drocea fiind cel mai înalt cu cei 836 m ai săi. Văile s-au adâncit cu circa 200-300 m, sunt
mai abrupte în partea inferioară şi prezintă cursuri de apă cu debit mic, nu rare fiind situațiile în
care pârâurile seacă în timpul verii. Majoritatea văilor sunt străbătute de drumuri forestiere
accesibile chiar şi autoturismelor. Creasta principală a masivului este sinuoasă şi fragmentată de
numeroasele înşeuări aflate la obârșia pârâurilor. Din această creastă se desprind creste
secundare înspre Valea Mureşului (S) şi Valea Crişului Alb (N), cele sudice fiind mult mai lungi.
In general Munţii Zarandului sunt acoperiţi de păduri de foioase formate din fag, carpen, stejar
etc., care umbresc potecile ce parcurg masivul. In partea de E poienile sunt mai numeroase
oferind călătorilor locuri de popas care invită la odihnă. De asemenea se mai găsesc sălaşe
ţărăneşti răspândite pe crestele masivului, sălaşe arhaice populate mai mult vara.
Cheile Madei
 situate in partea sud - estica a Muntilor Metaliferi, pe teritoriul comunei Balsa;

 sunt rezultatul strapungerii versantului vestic al Plesei Mari (712 m) de catre Valea Balsei,
formand astfel pe o lungime de 2,4 km o zona de un pitoresc aparte;
 relieful este carstic, alcatuit din doline;
 pe peretele de stanca numit Piatra Mazii s-a format o pestera ce era folosita drept loc de
refugiu, numita Pestera Zidita, cu o dezvoltare de 545 de m, cuprizand o serie de stalagmite,
stalagtite si coloane, precum si o numeroasa colonie de lilieci;
 versantul stang este dominat de Varful Dosu (684 m), care ofera o minunata vedere asupra
Muntiilor Metaliferi;
 versantul drept are forma de amfiteatru si grote numite de catre localnici "Casoaie", mai jos
exista un izbuc a carui apa, desi rece vara, iarna nu ingheata;
 flora cuprinde unele specii rare si endemisme: laleaua pestrita (Fritillaria montana) si jalesul
(Salvia transilvanica), Centaurea scabiosa, Allium flavum, Galamintha majoranifolia;
 in aceasta zona traieste vipera cu corn, exemplar ocrotit de lege;
 vizitarea cheilor se poate face pe jos sau calare, doar pe timp de vara, cand vremea este
frumoasa, iar apa raului are un debit mai scazut.
Fig 2.4 Cheile Madei
Măgura Uroiului este o arie protejată de interes naţional, ce corespunde categoriei a IV-a
IUCN (rezervaţie naturală, tip geologic), care se află la confluenţa Streiului cu Mureşul.
Fig 2.5 Rezervatia Naturala Magura Uroiului
Rezervaţia Măgura Uroiului are o suprafaţă de 10 ha şi este alcătuită din andezite cuarţifere
şi coloane explozive de breccii, formate în urma activităţii vuhanlcanice neogene. Aceasta este
dominată de înălţimea de natură vulcanică reprezentată de Măgura Uroiului.
Înălţimea de aproape 400 de metri a acestui deal oferă o excelentă vizibilitate în vest, est şi
sud. Andezitele au o culoare cenuşiu-roşcată, masa fundamentală fiind constituită din microlite
de feldspat, augit şi magnetit, iar fenocristalele reprezentate prin plagioclazi, hipersten şi augit.
Uneori augitul creşte procentual, aglomerându-se în forme sferolitice şi radiare. Activitatea
vulcanică s-a desfăşurat preponderent efuziv, în produsele eliberate fiind antrenate numeroase
fragmente din rocile fundamentului cu dimensiuni de până la 10-15 centimetri diametru. Terasele
de la baza dealului sunt acoperite cu vegetaţie ierboasă, fiind utilizate ca păşune. În anul 2001 a
debutat cercetarea arheologică, printr-o ridicare topografică pe Terasa I.
Munţii Orăştiei, consideraţi centrul politic, economic, militar şi spiritual al Daciei, sunt
delimitați de râurile Strei, Mureş şi Sebeş.
Deşi denumirea geografică a munţilor este acceea de Munţii Şureanu, cea de Munţii Orăştiei
este folosită de istorici şi arheologi, pornind de la oraşul cu acelaşi nume. Zona este extrem de
bogată în zăcăminte de fier, însă lipsa resurselor de hrană şi materiale de construcţii a dus de-a
lungul timpului la dezvoltarea comerţului cu localităţile din Valea Mureşului, bogate în piatră şi
cu un sol fertil. Munţii Orăştiei sunt consideraţi a fi fost centrul politic, economic, militar şi
spiritual al Daciei, cunoscând cea mai înfloritoare dezoltare între sec. I i.Hr. si I d.Hr. La aceasta
se adaugă asocierea Munţilor Orăştiei cu identitatea muntelui sacru al dacilor, Kogaionon,
identificat astăzi cu muntele Sarmizegetusa.
Fig 2.6 Muntii Sureanu
Cheile Ribicioarei
 localizate pe cursul median al vaii cu acelasi nume, in amonte de satul Ribicioara;
 altitudinea variaza intre 320 - 550 m;
 au o lungime de 2 km si planul unui "S" inversat;
 formate prin adancirea paraului Ribicioara (afluent al Crisului Alb) in formatiuni cretacice
mai putin rezistente, indepartate ulterior prin eroziune, si apoi in rocile calcaroase;
 versantii sunt abrupti; avand o energie de 50 -150 m, la baza lor apar, pe alocuri, marmite de
eroziune;
 pot fi admirate abrupturi desfasurate in intreaga lor splendoare, cornise zimtate si piscuri
ascutite, ravene in roca sau grohotisuri mobile;
 pe versantul drept apar cascade si repezisuri, iar paraul Toplita formeaza pesteri: Pestera
Toplitei (27 m) sau Pestera de la Izvorul Toplitei (19 m), Pestera cizmei.
Fig 2.7 Cheile Ribicioarei
Cheile Uibarestilor
 situate pe Valea Bulzestilor, in amonte de satul Uibaresti;
 modelate prin adancirea paraului Uibaresti, afluent al Ribicioarei, in roci calcaroase;
 localnicii numesc cursul de apa Valea Grohotului;
 sunt inguste, cu sectoare de grohotis;
 impresioneaza prin versantii abrupti si peretii verticali de 200 m, creste si varfuri ascutite;
 in peretii versantilor se dezvolta pesterile Calea Cicerii, Piatra Soimului si Fruntea
Grohotului;
 punctul de maxima atractie al acestor chei este Podul Natural Grohot;
 declarate arie protejata.
Fig 2.8 Cheile Uibarestilor
Rezervatia stiintifica Gemenele - Taul Negru

 situata in centrul Parcului National Retezat;
 este o arie naturala protejata de interes national si corespunde categoriei I - rezervatie
stiintifica;
 infiintata in 1935 si inclusa in Reteaua Internationala a Rezervatiilor prin programul de
ocrotire a biosferei, coordonat de UNESCO, in 1979;
 ocupa o suprafata totala de 1.630 ha;
 este foarte importanta deoarece cuprinde una dintre ultimele paduri primare neafectate
existente in Europa si tot aici se afla si singura zona de padure antica amestecata;
 are regim strict de protectie, prin care habitatele sunt pastrate in starea lor naturala, fiind
permise doar activitatile stiintifice, cu acordul Academiei Romane.
Fig 2.9 Rezervatia stiintifica Gemenele - Taul Negru
Complexul carstic Ponorici - Cioclovina

 situat pe raza localitatii Cioclovina, comuna Bosorod;
 face parte din Parcul Natural Gradistea Muncelului - Cioclovina;
 arie naturala de interes national, corespunde categoriei a IV-a IUCN - rezervatie mixta;
 una dintre cele mai importante zone carstice din Romania;
 in total exista 67 de cavitati, doar trei au lungimea peste 1.500 m si au denivelarea mai mare
de 100 m: Pestera Ponorici sau Cioclovina cu Apa, Pestera Cioclovina Uscata si Pestera Valea
Stanii;
 pe teritoriul sau se afla cel mai mare monocristal din tara - 113 cm (Pestera Cioclovina
Uscata);
 se remarca prin aspectul peisagistic, valoarea stiintifica si potentialul turistic.
Fig 2.10 Complexul carstic Ponorici - Cioclovina
Rezervatia Naturala Pestera Tecuri

 situata pe raza comunei Baru Mare din Valea Pietrosului;
 amplasata pe malul stang al Raului Strei, la altitudunea de 920 m;
 are o lungime de aproape 500 m;
 accesul se face printr-un aven adanc de 12 m;
 inclusa in Parcul Natural Gradistea Muncelului Cioclovina;
 este arie naturala protejata de interes national si corespunde categoriei a IV-a IUCN -
rezervatie naturala de tip speologic;
 renumita datorita formatiunilor stalagmitice, coraliene si microcristalelor;
 aici se afla una dintre cele mai spectaculoase stalagmite de pe teritoriul tarii noastre, inalta de
7 m, avand culoare alba cu reflexii roz.
Fig 2.11 Rezervatia Naturala Pestera Tecuri
Rezervatia Naturala Pestera Sura Mare

 situata pe raza satului Ohaba, valea paraului Ponor;
 exploatata pentru prima data in 1929;
 arie naturala protejata de interes national, corespunde categoriei a IV-a IUCN - rezervatie
naturala de tip speologic;
 face parte din Parcului Natural Gradistea Muncelului Cioclovina;
 are o lungime totala de 4.500 m, intrarea are mari dimensiuni - 37 m inaltime si 12 m latime;
 galeria principala are 2 - 3 m latime si 30 m inaltime, este strabatuta de raul Ohaba, care
formeaza o serie de cascade si un lac interior;
 exista mai multe sali, dintre care cea mai mare are 45 m lungime, 35 m latime si 30 m
inaltime;
 stalagmitele din pestera au dimensiuni de 4 - 5 m inaltime si blocuri de prabusire;
 adaposteste una din cele mai mari colonii de lilieci din sud-vestul Europei, printre acestia a
fost identificat Pipistrellus pipistrellus - cel mai mic exemplar de liliac din Europa;
 se remarca prin aspectele spectaculoase oferite de defileul subteran.
Fig 2.12 Rezervatia Naturala Pestera Sura Mare
Rezervatia Locul fosilifer Ohaba Ponor

 situata in muntii Sureanu, satul Ponor, judetul Hunedoara;
 arie naturala protejata de interes national si corespunde categoriei - rezervatie naturala de tip
paleontologic;
 face parte din Parcul Natural Gradistea Muncelului Cioclovina;
 suprafata totala 10 ha;
 adaposteste moluste fosile de varsta mezozoica si tertiara.
Fig 2.13 Rezervatia Locul fosilifer Ohaba Ponor

Rezervatia Naturala Cheile Crivadiei

 situata in vecinatatea satului Crivadia, in apropierea monumentului feudal Turnul Crivadiei;
mixt;
 face parte din Parcul Natural Gradistea Muncelului-Cioclovina;
 ocupa o suprafata totala de 10 ha;
 se remarca prin frumusetea peisajului, flora bogata si variata, o adevarata "oaza" termofila cu
numeroase elemente dacice, conservate la adapostul abruptului cheilor, pe substrat calcaros;
 formatiunile carstice specifice sunt: Pestera Ioanei, Cascadele de la Stanca Comarnicelu,
Pestera in pereti.
Fig 2.14 Rezervatia Naturala Cheile Crivadiei
Rezervatia Naturala Dealul si Pestera Bolii

 situata in muntii Sureanu, in apropierea DN 66 Deva - Petrosani;
 este arie naturala protejata de interes national si corespunde categoriei - rezervatie naturala de
tip mixt;
 face parte din Parcul Natural Gradistea Muncelului Cioclovina;
 ocupa o suprafata totala de 10 ha;
 Dealul Bolii este un pinten calcaros izolat, cu pereti abrupti, care domina prin altitudine
peisajul din jur;
 pe varful dealului se mai pastreaza zidurile de aparare ale Cetatii Banita, veriga importanta in
lantul de cetati din muntii Orastie;
 pestera se dezvolta in interiorul dealului;
 reprezinta cea mai vizitata pestera din judet, datorita cavernamentului de mari dimensiuni;
 flora include numeroase endemisme si specii sudice.
Fig 2.15 Rezervatia Naturala Dealul si Pestera Bolii
Rezervatia Naturala Calcarele de la Fata Fetii

 situata in amonte de satul Clopotiva, comuna Rau de Mori, in muntii Tarcu;
botanic;
 face parte din geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului;
 suprafata totala de 3 ha;
 adaposteste specii de plante de interes stiintific extraordinar: Centaurea retezatensi, Hepatica
transsilvanica, Hepatica media, Leontopodium alpinum, Lilium jankae, Aconitum antihora.
Fig 2.16 Rezervatia Naturala Calcarele de la Fata Fetii

În atragerea turiştilor un rol important îl au pădurile cu funcţii de recreere dezvoltate în

jurul localităţilor, staţiunilor balneoclimaterice şi sanatoriilor, monumentelor de cultură,
arheologice, istorice şi de artă plastică, zonelor de cazare şi taberelor şi în lungul căilor de
comunicaţie. Pădurea Chizid, aflată pe dealurile din partea de est a oraşului, constituie o
rezervaţie naturală ce a fost destinată ca parc de odihnă şi recreere pus la dispoziţia
hunedorenilor. Pădurea este reprezentată prin arborete de gorun în amestec cu gârniţă (Quercus
cerris). Parcul dendrologic de la Simeria, ce datează din 1866, se întinde pe 70 ha. Parcul, în care
se află peste 550 de specii de plante, din care multe sunt rarităţi, a fost declarat în 1957 drept
rezervaţie naturală.
Rezervatia Naturala Padurea Chizid

 situata pe raza municipiului Hunedoara, judetul Hunedoara;
botanic;
 suprafata totala 50 ha;
 important document fitogeografic privitor la etajarea forestiera si un vestigiu al diversitatii
ecosistemelor initiale;
 cai de acces: DN 68B, care uneste municipiile Deva si Hunedoara sau din statia CFR
Hunedoara.
Fig 2.17 Rezervatia Naturala Padurea Chizid

Parcul National Retezat

 situat in masivul Retezat - Godeanu, in partea de vest a Carpatilor Meridionali;
 ocupa o suprafata totala de 38.138 ha;
 altitudinea e cuprinsa intre 800 si 2.509 m;
 infiintat in 1935;
 in prezent, parcul are statut de arie naturala protejata de interes national si international, fiind
recunoscut ca Rezervatie a Biosferei din anul 1979;
 din luna septembrie 2004, a devenit membru al fundatiei "PAN Parks", iar din anul 2007 este
protejat ca propunere de sit pentru reteaua ecologica europeana "Natura 2000", in vederea
conservarii habitatelor naturale si a speciilor de plante si animale salbatice de interes
comunitar;
 urmareste protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic
national, cuprinzand elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico - geografic,
floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic si peisagistic;
 teritoriul sau detine: 20 de varfuri de peste 2.000 m, peste 80 de lacuri glaciare, aproape 1.190
specii de plante superioare, 90 de taxoni endemici, 130 de plante rare sau vulnerabile, 50 de
specii de mamifere, 185 de specii de pasari, 9 specii de reptile, 5 specii de amfibieni;
 pe teritoriul sau se gasesc: cel mai adanc lac glaciar din Romania - lacul Zanoaga, si cel mai
intins lac glaciar din Romania - lacul Bucura;
 ofera posibilitatea vizitarii sale in scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice.
Fig 2.18 Parcul National Retezat
În Parcul Naţional Retezat sunt permise activităţi de turism şi de educaţie, dar se impune
respectarea regulilor de vizitare a Parcului, potrivit regulamentului.
Punctele de acces în Parcul Naţional Retezat sunt: Gura-Zlata, Gura Apei, Rotunda,
Râuşor, Cârnic, Baleia, Stâna de Râu, Buta, Câmpuşel.
O altă rezervație naturală de pe teritoriul județului Hunedoara este Grădiștea Muncelului-
Cioclovina care are statut de parc natural din 1979. În anul 2000 parcul a fost declarat arie
natural de interes național. Parcul natural este situat în Masivul Șureanu, fiind mărginit de
depresiunile Hațeg la vet și Orăștiei la est. Parcul natural a fost constituit pentru a fi conservate
mai multe habitate și specii importante sun aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic,
geologic, speologic, paleontologic și pedologic. Grădiștea Muncelului-Cioclovina include în
limitele sale suprafețe de păduri, pășuni, fânețe, terenuri arabile, zone carstice, cursuri de ape,
monumente istorice, situri arheologice și așezări umane.Principalele puncte de acces sunt: de pe
DN 7 din Orăștie spre Costești (principalul punct de acces mai ales pentru complexul carstic
Ponorici-Cioclovina și cetatea dacică Piatra Roșie-Luncani), sau spre Costești (prin Ocolișul Mic
din comuna Pui, Țara hațegului spre arealul carstic Ohaba Ponor), Baru (spre valea Streiului,
spreaealul carstic Baru), din Bănița (se paote vizita Peștera Bolii). O altă intrare este dinspre DN
66/E79 din Călan spre comuna Boșorod sau de pe A1 dinspre Deva sau dinspre Sebeș. Accesul
se poate face prin stațiile de cale ferată: Orăștie, Călan, Pui, Baru Mare și Bănița.
Geoparcul dinozaurilor Tara Hategului

 situat in Tara Hategului, din depresiunea Hategului, invecinandu-se cu Parcul National
Retezat la sud si cu Parcul natural Cioclovina Gradistea Muncelului la sud - est;
 arie protejata de interes national;
 in anul 2005 a fost acceptat in Reteaua Europeana a Geoparcurilor si in Reteaua Globala
UNESCO;
 ocupa o suprafata de 102.392 ha;
 are in interiorul sau o suprafata de 23.940 ha, protejata sub denumirea de "Situl Strei - Hateg",
ca propunere pentru reteaua ecologica europeana NATURA 2000, in scopul protejarii
habitatelor naturale si a speciilor de plante si animale salbatice de interes comunitar;
 asigura protejarea siturilor cu resturi fosile de dinozauri pitici, unici in lume;
 primele cercetari asupra dinozaurilor din zona Hategului au fost facute de baronul maghiar
Franz von Nopcsa (1815 - 1904), aducand contributii deosebite la studiul acestor exemplare;
 au fost descoperite 4 specii de dinozauri ierbivori: Magyarosaurus dacus, Telmatosaurus
transsylvanicus, Struthiosaurus transsylvanicus si Rhabdodon priscus; 4 specii de dinozauri
carnivori: Megalosaurus hungaricus, Bradycneme draculae, Heptasteronis
andrewsi, Elopteryx nopcsai;
 alte descoperiri sunt: fragmente de oase atribuite unui crocodil - Allodaposuchus precedens,
unei broaste testoase - Kallokibotion bajazidi si altor vertebrate - pesti, amfibieni, mamifere;
 cea mai importante descoperire, in afara urmelor de dinozauri, a fost cea a resturilor unui
pterozaur gigant, numit Hatzegopteryx tambena sau "uriasul cu aripi din Hateg", descoperit la
Valioara, in nord - vestul bazinului Hateg; acesta a trait la sfarsitul Cretacicului, acum cca. 70
milioane de ani si avea o dimensiune de 12 m;
În limitele sale sunt mai multe situri naturale protejate
-depozite continentale cu resturi de dinozauri de la Sânpetru, rezervaţie paleontologică, cu o
suprafaţă de 5 ha, situată pe teritoriul satului Sânpetru, comuna Sântămăria Orlea; stratele bogate
în resturi ale dinozaurilor şi ale altor reptile de la sfârşitul Cretacicului târziu apar la zi pe ambii
versanţi ai văii Sibişelului la sud de satul Sânpetru;
-depozitele continentale cu ouă de dinozauri de la Tuştea, rezervaţie paleontologică, ocupă o
suprafaţă de 0,6 ha, situată pe teritoriul localităţii omonime, comuna General Berthelot; situl
cuprinde cuiburi de ouă şi resturi din scheletul puilor aparţinând unui dinozaur ierbivor din
grupul ''dinozaurilor cu cioc de raţă'';
-mlaştina de la Peşteana, rezervaţie botanică, cu o suprafaţă de 2 ha, amplasată pe teritoriul
satului omonim, comuna Densuş; mlaştina reprezintă o colmatare subrecentă a unui lac din
Pleistocen; se numără printre mlaştinile oligotrofe sudice de pe teritoriul ţării noastre şi cuprinde
o floră bogată (ex. ''roua cerului'' un relict glaciar);
-Vârful Poienii, arie naturală de tip botanic, situată în limitele localităţii Ohaba de sub Piatră,
comuna Sălaşu de Sus, cu o suprafaţă de 0,8 ha;
-Pădurea Slivuţ, rezervaţie botanică, cu o suprafaţă de 40 ha, situată pe teritoriul oraşului Haţeg,
include mai multe specii de plante rare (ex. Croccus banaticus – aparţine familiei Iridaceae); din
anul 1958 în zonă a fost amenajată o rezervaţie de zimbri;
-Fâneţele cu narcise de la Nucşoara este o rezervaţie botanică, amplasată pe raza satului
omonim, comuna Sălaşu de Sus; aceasta reprezintă un vestigiu al unor străvechi asociaţii
hidrofile cu endemitul Peudedanum rochelianum; aspectul peisagistic deosebit este conferit de
populaţiile de narcise;
-Fâneţele de la Pui este o rezervaţie botanică, ocupând o suprafaţă de 0,5 ha, fiind situată pe
teritoriul comunei Pui; reprezintă un vestigiu al unor asociaţii floristice;
Fig 2.19 Geoparcul dinozaurilor Tara Hategului

Pestera cu corali
 situata pe valea Scorotei, in Retezatul calcaros, la o distana de 12 km fata de localitatea
Campul Lui Neag;
 face parte din rezervatia naturala speologica cu acelasi nume;
 se intinde pe o lungime de 83 m si prezinta formatiuni coraloide;
 distrusa in mare parte de vizitatori, prezinta urme ale numeroaselor concretiuni - clusterite,
stalactite, draperii si cruste.
Fig 2.20 Pestera cu corali
La Simeria se individualizează ca atracție turistică Parcul Dendrologic, situat în partea

nordică a oraşului, la o altitudine de 200 m, având o suprafaţă de 70 ha. Parcul dendrologic a fost
amenajat prin introducerea treptată a unor specii de plante lemnoase exotice, cuprinzând o
colecţie foarte variată de arbori şi arbuşti unici şi rari (în special din flora Chinei, Japoniei şi a
Americii de Nord). Prin folosirea raţională a condiţiilor naturale locale (teren adăpostit şi
umiditate ridicată a aerului) au putut fi aclimatizate specii de plante dificile şi rare.
Fig 2.21 Parcul Dendrologic
Potenţialul turistic hidrografic
Apele minerale (sărate)
In partea sudică a Munţilor Metaliferi există izvoare de ape minerale, dintre care menţionăm
izvoarele de la Trestia, Hărţăgani, Păuliş, Boholt, Bozeş, Băcâia, Banpotoc, Chimindia, Rapoltu
Mare şi Cărpiniş.
Din acest punct de vedere putem mentiona stațiunea Geoagiu-Băi situată, într-o mică
depresiune aflată între ultimele ramificații ale Muntilor Apuseni, la confluenţa cursului inferior
al râului Geoagiu cu râul Mureş.
Staţiunea se recomandă în tratamentul bolilor reumatismale degenerative şi al diartrozelor, al
bolilor sistemului nervos periferic, al bolilor ginecologice, etc., cura internă fiind benefică pentru
bolile gastro-duodenale, boli hepato-biliare, boli renale, etc.
În județul Hunedoara, o categorie aparte de resurse naturale turistice este reprezentată de

factorii naturali de cură ce sunt valorificați încă din perioada romană. În localitatea Geoagiu sunt
resursele balneoclimaterice sunt reprezentate de apele minerale alcaline, ușor sulfuroase,
bicarbonatate, magneziene, mezotermale și termale (29-32°C), nămol de turbă, feruginos, climat

sedativ. Acestea sunt recomandate în tratarea unor afecțiuni ale aparatului locomotor
(reumatism), afecțiuni de nutriție și metabolice, dermatologice, ginecologice, hepatită, colicistică
cronică.
Fig 2.22 Geoagiu Bai
Climatul sedativ și aerul ozonat este recomandat pentru tratamentul unor boli ale sistemului
nervos, în stări de oboseală, surmenaj, anemii, nevroze.
La Vața de Jos sunt ape termale minerale (36-37°C) bogate în calciu, sulf, sodiu și magneziu
recomandate în tratarea diferitelor afecțiuni (reumatism degenerativ și articular, diferite afecțiuni
neurologice periferice, cardiovasculare, hepatobiliare, metabolice, de nutriţie, ș. a.).
Fig 2.23 Statiunea Vata de Jos
Potenţialul turistic hidro-geografic suprateran
Reţeaua hidrografică a judeţului Hunedoara aparţine, din punct de vedere al tipului de

alimentare, tipului moderat din zăpada scursă superficial şi alimentare subterană, cu valori
oscilante specifice regiunii munţilor înalţi din sud, culoarului Orăştiei şi depresiunii Haţegului,
precum şi restului zonelor care reprezintă cea mai mare parte a judeţului.
Mureşul, principala arteră hidrografică a judeţului Hunedoara, străbate pe o lungime de 105
km, un culoar larg între Munţii Şureanu şi Poiana Ruscă la sud şi Munţii Apuseni la nord.
Bazinul râului (6591 km2) este asimetric, afluenţii de dreapta fiind scurţi (sub 35 km), iar cei
dinspre sud sunt lungi (până la 92 km). Afluenţii de stânga importanţi sunt: Orăştie sau Apa
Oraşului (L=47 km), Strei (L=89 km), ce cuprinde câţiva afluenţi importanţi (Râul Bărbat, Râul
Mare, Luncani, Ruşor, Şerel, Galbena, Silvaşu), Cerna (L=67 km) şi Dobra (L=42 km). Printre
afluenţii dinspre nord, mai importanţi sunt Geoagiul (L=34 km) şi Călanul (L=20 km).
Fizionomia malurilor râurilor are un rol major în atragerea turiştilor, iar tipologia acestora
impun forma de turism practicată. Sunt preferate pentru recreere malurile împădurite (de unde
rezultă efectul de margine), cu o fragmentare redusă şi cu o albie majoră extinsă.
Râul Mureş, al doilea râu ca mărime din România, după Dunăre, are o lungime de 761 de km
şi străbate România şi Ungaria [H_Line]. În România a dat naştere la o vale lungă de 715 km,
Valea Mureşului, un spaţiu geografic dar şi cultural aparte.
Din cei 29.767 km2 cât măsoară bazinul hidrografic al Mureşului pe teritoriul României,
6.591 km2 se afla pe teritoriul judeţului Hunedoara. Astfel, malul stâng al cursului mijlociu al
Mureşului poate fi amenajat pentru susţinerea activităţilor turistice care derivă din efectul de
margine pe care îl oferă unele sectoare care pot fi amenajate adecvat pentru practicarea unor
sporturi nautice sau pescuit, precum şi din diversificarea valenţelor peisagistice ale locurilor de
recreere. De asemenea, umiditatea accentuată a acestei zone, de unde i se mai trage şi denumirea
de Lunca Mureşului, a creat o biodiversitate ce poate fi admirată în parcuri naturale şi rezervaţii.
Reţeaua hidrografică a municipiului Hunedoara este reprezentată de râul Cerna şi afluenţii
săi.
Dintre afluenţii mai importanţi ai râului Cerna face parte pârul Runc, care îşi adună izvoarele
din vârfurile situate la nord - est de satul Vadul Dobrii. Valea Runcului este foarte sălbatică,
strâmtă şi plină de chei, ceea ce oferă turiştilor peisaje rar întâlnite în ţară.
La circa 300 de metri amonte de confluenţa cu pârâul Runc şi la o distanţă de circa 7 km de
Hunedoara, s-a construit Lacul de Acumulare Cinciş-Cerna. Lacul ocupă o suprafaţă de 260 ha,
fiind cel mai mare dintre lacurile judeţului, având un bazin de recepţie de 466,7 km pătraţi şi o
capacitate de 27 milioane m3. Parcurgând perimetrul lacului, se remarcă pe stânga un mal abrupt
ocupat de o zonă împădurită cu fagi a cărei perdea protejează lacul de curenţii puternici de aer. În
acest mal se formează golfuri în dreptul văilor ce se pierd în lac. Malul drept, situat într-o zonă
de păşuni şi locuri împădurite, adăposteşte drumul Teliuc –Topliţa. La nivelele scăzute ale
lacului apar plaje întinse, ceea ce face ca lacul Cinciş – Cerna să ofere o bază de agrement,
turistică şi sportivă.
Lacul Cinciş – care este aşezat la 15 km de municipiul Hunedoara, pe drumul spre Topliţa.
Este o zonă de o frumuseţe deosebită care atrage numeroşi turişti. Lacul are o suprafaţă de 867
ha şi o poveste deosebită. Lacul Cinciş este situat pe vatra satului cu acelaşi nume, care în anul
1962 a fost strămutat pe un deal din apropiere pentru a putea lua naştere lacul de acumulare.
Astfel, un sat cu o existenţă de peste 1000 de ani (mentionat încă din 1360), a fost pentru
totdeauna înghiţit de ape.
Fig 2.24 Lacul Cincis
Cascada Lolaia
 formata pe raul Lolaia, afluent al Jiului de Est, face parte din Parcul National Retezat;
 compusa din doua brate despartite de un perete stancos;
 da un farmec aparte pesajului salbatic in care este amplasata;
 cea mai spectaculoasa cascada din Parcul National Retezat.
Fig 2.25 Cascada Lolaia

Cascada Clocota
 situata in partea sud - estica a statiunii Geoagiu-Bai, aproape de centrul orasului;
 accesul se poate face pe doua cai - pe poteca ce coboara din drumul ce duce spre orasul
Geoagiu sau prin statiune, pe o straduta ingusta ce se desprinde de drumul dintre Hotelul
Diana si centrul civic al statiunii;
 se formeaza pe raul Clocota;
 desi nu are dimensiuni mari, impresioneaza prin cadere si amplasament.
Fig 2.26 Cascada Clocota

Lacul Bucura
 situat in caldarea Bucura, sub Varful Peleaga si Saua Bucurei;
 orientat pe directia nord - sud;
 face parte din Parcul National Retezat si este situat la o altitudine de 2.040 m;
 cel mai mare lac glaciar din Romania, avand urmatoarele dimensiuni: lungime 550 m, latime
medie 160 m, perimetrul de circa 1.390 m, latimea maxima 225 m;
 volumul estimat este de 625.000 mc;
 adancimea maxima a apei este de 15,5 m, in dreptul intrarii Izvorului Pelegii in lac;
 este alimentat de 5 izvoare principale, iar apa lacului deverseaza printr-un singur emisar ce o
trimite spre Lacul Lia, cu un debit de aproximativ 250 l pe secunda;
 populatia piscicola este autohtona si formata in principal din pastrav;
 trasee spre lac: Clopotiva - Gura Apei - Dracsanu - Raul Lapusnicul Mare (Raul Mare) -
Cascada Fetele Voilesei - Gura Bucurei (o ora) - Lacul Lia - Lacul Bucura; Gura Zlata -
Cioaca Aradesului - Lacul Zanoaga - Poarta Bucurei - Lacul Bucura (8 ore); Cabana Pietrele
(Pietrile) - pe Valea Stanisoarei - Lacul Stanisoara (2.015 m) - Lacul Pietrile (1.990 m) -
Curmatura Bucurei - Lac Bucura (3 ore); Cabana Pietrele (Pietrile) - pe la refugiul Poiana
Tarsii - Lacul Pietrile (1.990 m) - Saua Bucurei - Lacul Bucura (3 ore).
Fig 2.27 Lacul Bucura
Lacul Ana
 asezat in caldarea din apropierea celei care gazduieste lacul Lia, Parcul National Retezat;
 amplasat la o altitudine de 1.990 m;
 are forma de para si urmatoarele dimensiuni: lungime 260 m, latime 180 m, realizand o
suprafata de 3,10 ha si o adancime a apei de 11,5 m;
 lac de origine glaciara, primeste paraul ce vine din lacul Viorica, cu un debit bogat de 200 -
300 l pe secunda;
 pe directia opusa alimentarii, porneste emisarul ce va ajunge in Lacul Lia;
 populatia piscicola este formata din pastravul indigen;
 trasee spre lac: Gura Apei: Gura Apei - Parau Dracsanu - pe raul Lapusnicul Mare - Cascada
Voilesei (12 m inaltime) - Gura Bucurei - urcus pe stanga pe Rau Bucurei - Lacul Lia - inca
15 minute pe poteca Bucura-Ana-Slavei.
Fig 2.28 Lacul Ana

Lacul si barajul Gura Apei
 situat la aproximativ 40 km de Hateg;
 lacul are origine antropica si dimensiuni impresionante de: 420 ha si 225 milioane mc de apa;
 barajul e construit in munte, incepand cu 1975;
 reprezinta cel mai mare baraj de anrocamente din Europa, avand o inaltime de 168 m;
 amenajarea continua cu un lant de lacuri si hidrocentrale mai mici; ultima veriga finalizata
este formata din lacul de acumulare, barajul si hidrocentrala de la Santamaria Orlea;
 dimensiunile intregului baraj le intrec de trei ori pe cele ale piramidei lui Keops.
Fig 2.29 Lacul si barajul Gura Apei
Potenţialul climato-turistic al judetului Hunedoara
Clima şi stările de vreme reprezintă factori naturali care influenţează fenomenul turistic, în
cadrul peisajului aducând o modificare continuă a fizionomiei şi cromaticii acestuia, fapt care
conferă turiştilor largi posibilităţi de opţiune în timpul anului.
Un rol extrem de important în desfăşurarea fenomenului turistic îl reprezintă temperatura
aerului, nebulozitatea, precipitaţiile atmosferice şi vânturile.
Temperatura aerului este influenţată la nivelul judeţului de etajarea reliefului între Lunca
Mureşului (140 - 190 m altitudine) şi Munţii Retezat şi Parâng( peste 2500 m altitudine).
Mediile anuale cele mai ridicate se înregistrează în lungul Văii Mureşului (9 - 10 grade
Celsius), unde se resimt unele influenţe submediteraneene, iar cele mai scăzute (-2 grade
Celsius) pe culmile înalte ale Retezatului şi Parângului. În zona montană la altitudini mijlocii
(1000 - 1500m) temperatura medie anuală este cuprinsa între 4 - 6 grade Celsius, iar în zonele
depresionare între 6 - 8 grade Celsius.
Sezonul optim pentru turism este vara, când se înregistrează valorile cele mai ridicate. În
luna iulie temperatura medie este de 20 - 21 de grade Celsius în Culoarele Mureşului şi Cerna –
Strei, 18 grade Celsius în depresiunea Brad - Halmagiu şi Haţegului, 16 grade Celsius în
Depresiunea Petroşani, 10 - 14 grade Celsius în zona montană mijlocie şi 6 - 8 grade Celsius pe
culmile înalte. În luna ianuarie, cea mai rece din an, se înregistrează temperaturi medii de -2
grade Celsius, - 3 grade Celsius în zonele depresionare Mureş, Cerna - Strei, Brad şi Haţeg, - 4
grade Celsius în depresiunea Petroşani, - 6, - 8 grade în zona montană mijlocie si - 10 grade
Celsius pe culmile înalte ale Retezatului şi Parângului.
Nebulozitatea este un factor important care influenţează durata de strălucire a soarelui şi

numărul zilelor cu cer senin, care sunt esenţiale pentru deplasările turistice.
Numărul mediu al zilelor cu cer înnorat este sub 120 în Culoarele Mureşului şi Cerna - Strei,
între 120 - 150 în zona montană mijlocie şi între 150 - 170 în zona montană înaltă. Cele mai
multe zile cu cer înnorat se înregistreză în lunile iulie şi ianuarie.
Numărul zilelor cu cer senin este de peste 100 pe an în culoarele Mureş şi Cerna - Strei, 60 - 80
în depresiunile Brad, Haţeg şi Petroşani, iar în zona montană înaltă scade la sub 40 pe an. Durata
de strălucire a soarelui este de circa 2000 ore/an în culoarele Mureşului şi Cerna - Strei,
reducându-se la 1800 în zona montană înaltă.
Vânturile sunt determinate de particularităţile generale ale circulaţiei maselor de aer,
influențând fenomenul turistic îndeosebi prin intensitate.
La nivelul judeţului circulaţia maselor de aer este dominant estică în părţile centrale şi nordice şi
sud-vestică în zona sudică. Exceptând Vântul de Vest care este dominant în zonele înalte, se mai
pun în evidenţa Vântul Mare, care bate primăvara pe versanţii nordici din Munţii Retezat şi
Şureanu, brizele de munte (munte-vale) care sunt caracteristice zonelor cu relief accidentat şi
Foehnul în estul Munţilor Metaliferi care duce la scăderea cantităţii de precipitaţii.
Viteza medie anuală a vântului scade de la 8 - 10.5 m/s la altitudini de peste 2500m, la 6 m/s
la 1800 - 2000 m, 4 m/s în înşeuările montane, 2 - 3 m/s pe versanţii adăpostiţi, 1 m/s în zonele
depresionare. În zonele cu altitudini de peste 2000 m cele mai mari viteze se înregistrează în luna
februarie, iar în celelalte zone în ianuarie.
Precipitaţiile atmosferice influenţează în mod decisiv fenomenul turistic, deosebit de

important pentru turişti fiind repartiţia şi variaţia anuală a acestora. Regimul precipitaţiilor este
influenţat de etajarea altitudinală a reliefului şi de caracterul maselor de aer.
Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor scade dinspre zona montană spre zona depresionară
montană şi Culoarul Mureşului ca urmare a efectelor de Foehn din estul Munţilor Metaliferi, iar
cantitatea maximă pe culmile cele mai înalte din Retezat şi Parâng sub influenţa maselor de aer
vestice.
Luna cu cea mai mică cantitate de precipitaţii este februarie, cu 30 mm în culoarul
Mureşului, 60 mm în Munţii Metaliferi şi Poiana Ruscă, 100 mm în munţii din partea sudică. În
iulie, se înregistrează cantităţi maxime care oscilează între 80 mm în Culoarul Mureşului, 100
mm în zona montană mijlocie şi 180 mm în zona montană înaltă din sud.
Pentru practicarea sporturilor de iarna este importantă cunoaşterea numărului de zile cu

ninsoare şi a celei cu strat de zăpadă. Numărul zilelor cu ninsoare este de 80-85/ an în zonele
înalte din Parâng, Retezat şi Godeanu, circa 40 zile/an în zona montană mijlocie, 20 - 23 zile/an
în depresiunile intramontane şi sub 10 zile/an în culoarele Mureşului şi Cerna-Strei.
Situaţia precipitaţiilor atmosferice în zona Hunedoarei este următoarea: luna cea mai
ploioasă este luna iunie, iar luna cu cele mai puţine precipitaţii este februarie.
Urmărind efectele combinate ale precipitaţiilor cu temperatura, care influenţează direct
apariţia şi dezvoltarea vegetaţiei, constatăm că municipiul Hunedoara se caracterizează prin trei
luni reci şi umede şi nouă luni temperate, timpul în care cad precipitaţii reprezentând 24,7% din
an. În timpul verii, din cauza convenţiei termice iau naştere nori puternic dezvoltaţi pe verticală,
iar mase de aer umede, instabile, ajung la ţinutul Hunedoarei din zona munţilor, provocând
căderea unor ploi cu caracter torenţial.
Urmărind variaţia temperaturii aerului în zona Hunedoara reţinem faptul că media anuală
este 9,6 grade Celsius, media lunii celei mai reci (luna ianuarie) este de – 2,8 grade Celsius, iar
media lunii celei mai calde (luna iulie) este de 20,2 grade Celsius, în timp ce amplitudinea medie
este de 23 grade Celsius.
Datorită factorilor climatici specifici Hunedoarei, iernile nu sunt prea lungi, primăverile sunt
normale şi bogate în precipitaţii, verile destul de călduroase, iar toamnele lungi şi uneori
secetoase, ceea ce permite practicarea tuturor sporturilor specifice fiecărui sezon şi vizitarea
zonelor de agrement.
În analiza gradului de favorabilitate a condițiilor climatice pentru practicarea sporturilor de

iarnă, au fost analizate cantitatea, grosimea şi durata precipitaţiilor solide. Primul strat de zăpadă
se înregistrează în ultima decadă a lunii octombrie, iar ultimul strat de zăpadă la sfârşitul celei
de-a doua decade a lunii aprilie. Din punct de vedere al consistenţei şi grosimii, stratul de zăpadă
de cea mai bună calitate pentru practicarea sporturilor de iarnă este cel din intervalul decembrie-
martie. Durata medie a intervalului cu ninsoare şi numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă
depăşeşte 250 de zile pe an, reprezentând 85% din numărul total de zile de iarnă/an. Numărul
mediu al zilelor cu strat de zăpadă creşte treptat, începând din noiembrie până în luna februarie,
când înregistrează valori maxime, după care începe să scadă. Această situație asigură
favorabilitatea practicării în condiţii optime a sporturilor de iarnă pe toată durata sejurului, fapt
explicat datorită locației favorabile a stațiunii, în arealul nordic al masivului Parâng și a
altitudinilor ridicate. Spre deosebire de alte stațiuni montane în care se folosesc şi tunuri de
zăpadă, în stațiunea Parâng datorită poziției sale în partea nordică a masivului omonim și a
altitudinilor ridicate, ninsorile debutează timpuriu şi zăpada este de bună calitate pe toată durata
iernii.
Staţiunea montană Straja este situată pe pantele nordice ale Munţilor Vulcan, între 1868 m
(altitudinea vârfului Straja, reprezentând valoarea absolută a domeniului schiabil) și 800 m
(altitudine la care se găsește stația de jos a telegondolei), rezultând o diferență de nivel mai mare
de 1000 m.
Stațiunea se înscrie într-o zonă cu o mare complexitate şi atractivitate peisagistică, întrunind

toate calităţile unei staţiuni de iarnă.
Fig 2.30 Statiunea Straja
Turismul recreativ montan se poate practica datorită varietăţii resurselor disponibile, care
determină posibilitatea practicării unor forme diverse de turism, şi anume: alpinismul, turismul
de drumeţie, turismul cinegetic şi de agrement piscicol.
 Turismul de agrement hibernal (pentru sporturi de iarnă-schi, bob, săniuţe, patinaj)
beneficiază de posibilităţi de afirmare şi diversificare în zona montană, îndeosebi în
masivele Retezat, Vâlcan, Şureanu şi Parâng, unde durata zăpezii depăşeşte 5 luni anual.
Amenajările în acest sens sunt însă puţine, slab diversificate şi modeste calitativ. Se
impune deci cu stringenţă amenajarea altor pârtii de schi (inclusiv pentru schi-fond),
bob şi săniuţe, cu grade diferite de dificultate, precum şi a patinoarelor.
 Alpinismul este o altă formă de turism recreativ montan ce se poate practica în mai
multe areale din zona muntoasă accesibilă şi din Municipiul Hunedoara. Se impune însă
o dotare adecvată a traseelor, amenajarea arealelor de escaladă, edificarea unor baze
turistice pentru găzduirea practicanţilor.
 Turismul de drumeţie este stimulat în primul rând de valoarea morfopeisagistică a
spaţiului montan unde peisajul spectaculos şi variat morfologic se constituie într-o
resursă atractivă majoră. Culmile înalte şi prelungi din munți, sectoarele de chei şi
defileuri reprezintă repere vizate frecvent pentru adepţii unei astfel de forme de
practicare a turismului. În pofida avantajului net al spaţiului montan din acest punct de
vedere, nici spaţiul depresionar propriu-zis nu este privat de practicarea drumeţiei, ba
dimpotrivă, cu atât mai mult cu cât şi traseele montane au ca bază de plecare localităţile
situate în zona depresionară sau în cea de contact cu aceasta.
 Turismul cinegetic este favorizat de existenţa unui patrimoniu cinegetic remarcabil, mai
ales în privinţa faunei mari, organizat şi gestionat în cadrul unor fonduri de vânătoare
(incidenţa cea mai ridicată având-o cele grefate pe masivele montane care au un grad
mai ridicat de împădurire şi care sunt mai puţin afectate de prezenţa altor activităţi
umane (în primul rând exploatarea forestieră sau a resurselor minerale), oferind astfel
locaţii propice pentru practicarea acestei forme de agrement care are şi rol
complementar în diversificarea ofertei unor areale. Din cadrul acestora se pot extrage
exemplare de excepţie, într-un cadru perfect controlat şi riguros organizat, asigurat de
un personal silvic specializat de însoţire, deja în mare parte format. Toate acestea,
desigur, în condiţiile respectării şi conservării matricelor de reproducere la nivelul
fiecărei specii. Deşi practicat de un număr mai redus de persoane, dar cu venituri mari,
turismul cinegetic este foarte eficient economic.
 Turismul de agrement piscicol (pescuitul sportiv sau de agrement) dispune de condiţii
propice de afirmare datorită existenţei unei reţele hidrografice dense şi, mai ales,
nepoluate, dar cu un regim de scurgere puternic afectat de defrişările masive efectuate în
ultimul secol şi accentuate în ultimele două decenii, repercutate negativ şi asupra
potenţialului biologic piscicol, mult diminuat. Acesta se poate practica de-a lungul
râului Cerna.
 Turismul extrem (zboruri cu parapanta sau deltaplanul, motocros, cicloturism, river
rafting etc.) îşi poate găsi locuri de practicare favorabile în zona montană unde
declivitatea pantelor, diferenţele de nivel pe alocuri apreciabile sau fragmentarea
terenului, coroborate cu aportul favorabil al componentei dinamice (curenţii de aer) sau
de natură hidrografică sunt propice practicării unor astfel de activităţi.
Pe lânga aceste forme traditionale de turism, analiza efectuata de specialistii olandezi,
contractati de catre Consiliul Judetean Hunedoara pentru elaborarea Strategiei de Turism a
judetului, s-au identificat urmatoarele forme de turism menite să contribuie la dezvoltarea zonei
prin valorificarea resurselor antropice din zonele monoindustriale ale regiunii: turismul voluntar,
turismul de film şi turismul industrial.
Turismul de film. În ultimii ani Castelul Corvinilor a fost gazda şi subiectul a multor
productii prestigioase de cinema care prezintă monumente faimoase ale României, istorie
universala şi ficţiune. Până acum această caracteristică specială nu a fost utilizată pentru a crea
un nou tip de turism. Avantajele producţiei de film în judeţul Hunedoara sunt multiple şi
imediate. În mod direct, aceasta oferă beneficii financiare pentru castel. De asemenea, agenţii
economici au beneficii prin oferirea de servicii de calitate pentru solicitările de cazare şi mese ale
echipelor de filmare. În mod indirect, vizionarea filmelor atrage turiştii care ar dori să vadă ei
înşişi locurile.
Turismul voluntar combină munca voluntară cu activităţile de turism; activităţile ar putea
include ajutorul la excavarea arheologică (Sarmizegetura), paleontologică sau prezervarea vieţii
sălbatice în Munţii Retezat sau drumurile montane. Este o formă socială de turism care poate
sublinia caracterul social al unei zone şi o sursă de venit şi o creaţie de talent. Pe lângă aceasta, el
poate ajuta la dezvoltarea zonei însăşi, ar putea fi o bună combinaţie cu turismul rural.
Case de vacanţă. Proprietatea unei a 2-a case este acum la un nivel scăzut în România. În
judetul Hunedoara, câtiva români şi maghiari au o a doua casă în zona de schi. Există puţine
exemple de străini care au o a doua proprietate în zona rurala, proprietatea celei de-a doua case ar
putea aduce bani noi, muncă şi creativitate. Un numar mare de europeni caută o posibilitate să
cumpere o a doua casa undeva în Europa de Sud – Est. Asemenea activităţi ar trebui înlesnite de
catre autorităţile locale pentru a stimula creşterea economică şi a preveni construcţia în peisajul
judeţului fără o planificare urbană potrivită.
2.3. Potenţialul turistic antropic

Referindu-ne la resursele turistice cultural-istorice, se poate aprecia faptul că rezultatul
acţiunii conjugate a factorilor istorici, politici şi economici este reprezentat de diferite peisaje
culturale care pot fi valorificate turistic.
2.3.1. Potenţialul turistic cultural istoric
Cele mai cunoscute resurse turistice cultural-istorice de pe teritoriul judeţului Hunedoara
sunt ceţăţile dacice din Munţii Orăştiei (la care se adaugă cetatea de avanpost de la Băniţa) şi
capitala romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa.
Fig 2.31 Colonia Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa
Cetăţile dacice sunt obiective culturale care au fost incluse în Patrimoniul Cultural Mondial
UNESCO în 1999, ca urmare a manierei ingenioase de construire (acestea au fost construite în
stilul murus dacicus - zid dacic: cetăţile au fost construite în trepte sub forma unor terase
succesive care corespund a diferite edificii-militare, religioase, civile, ale căror incinte sunt
construite din blocuri mari de calcar).
Al doilea obiectiv vizitat este staţiunea Geoagiu Băi care cuprinde în limitele sale urme de
locuire din perioada antică (aşezarea romană Germisara ce prezintă şi fortificaţii; cuprindea în
limitele sale şi forme de amenajare pentru captarea şi utilizarea apelor termale; încă se pot
observa urmele instalaţiilor de băi romane). Romanii au construit un drum secundar, pavat din
dale poligonale, care trecea prin Germisara şi care era legat de axa principală Ulpia Traiana
Sarmizegetusa - Micia - Apullum (Alba Iulia), rolul său find de a asigura legătura cu exploatările
de aur din Munţii Apuseni.
Fig 2.32 Aşezarea Romană Germisara
Un alt obiectiv important este complexul de cetăți dacice din Munții Orăștiei, acesta fiind
format din:
-cetatea Sarmizegetusa Regia, situată pe înălţimea Grădiştea Muncelului, se prezintă ca o incintă
de apărare, construită din blocuri de piatră, având forma unui patrulater neregulat. Pe lângă
cetatea propriu-zisă, situată la 1200 m, cuprinde un complex cu caracter religios (sanctuare
deosebi de interesante) şi o serie de aşezări cu caracter civil gospodăresc. Incinta capitalei
statului dac, care se întinde pe 5 terase, ocupă un teritoriu de cca 3 ha. Au fost descoperite în
urma cercetărilor arheologice fragmente de ceramică având inscripţionată stampila ''Decebalus
per Scorilo'', urme ale scrisului dacic (găsite pe unele blocuri de piatră dezgropate din arealul
sanctuarelor, care păstrează urme de scriere cu caractere grecizate);
Fig 2.33 cetatea Sarmizegetusa Regia
-cetatea dacică de la Costeşti a fost ridicată pe Dealul Cetăţuia, pe maul drept al Grădiştei;
aşezarea constă dintr-un castel-locuinţă fortificat prin valuri de pământ, dublate de ziduri şi
turnuri de apărare din piatră de peste 3, înconjurând doar partea de sud-est a cetăţii, pe unde
accesul este mai uşor; zidul de piatră este prevăzut cu trei turnuri exterioare rectangulare. În
punctul cel mai înalt al platoului, pe care este amplasată cetatea, este ocupat de două turnuri-
locuinţă, de formă patrulateră. Cetatea includea în structura sa şi sanctuare, pe terasele de jos, pe
laturile de est şi de nord a dealului.
Fig 2.34 Cetatea dacică de la Costeşti
-cetatea de la Blidaru, situată la o distanţă de 4 km faţă de cetatea Costeşti, traseul parcurs între
cele două obiective durează o oră. Această cetate se află la o altitudine de 705 m., având o
poziţie dominantă, încât asugura garnizoanei de aici o panoramă asupra teritoriului cuprins
dincolo de Orăştie, spre culmile Munţilor Apuseni. Incinta cetăţii este delimitată de un zid de
piatră şi cuprinde 2 incinte legate una de alta, dar construite în momente diferite. Prima cetate e
situată pe locul cel mai înalt al platoului şi are o formă trapezoidală, prevăzută la colţuri cu 4
turnuri. În interior, se păstrează urmele unui turn-locuinţă. Cetatea a doua are formă de pentagon
neregulat şi între cele două ziduri de incită prezintă şi o serie de mici încăperi (cazemate); partea
de jos era folosită pentru nevoile garnizoanei, iar partea de sus ca platformă de luptă. În scopul
aprovizionării cu apă (o problemă importantă pentru cetăţile dacice situate pe înălţimi), s-a
construit pe latura de nord-vest a cetăţii, o cisternă din piatră format dintr-o cameră patrulateră,
adâncă de peste 5 m cu zidurile duble.
-cetatea de la Luncani-Piatra Roşie este situată pe teritoriul satului Luncani, pe dealul Piatra
Roşie, la o înălţime de 832 m. Forma cetăţii este patrulateră şi prezintă 5 turnuri. La nord de
zidurile cetăţii, pe cealaltă jumătate a platoului superior al dealului săpăturile arheologice au pus
în evidenţă două clădiri, ambele de formă dreptunghiulară, una având 4, alta 5 încăperi care erau
din lemn, având doar postamente din piatră (pe care s-a ridicat construcţia de lemn). Această
cetate a fost gândită ca o fortificaţie avanpost pentru a preveni un eventual atac dinspre sud-vest,
aceasta controlând un important nod de căi de acces dinspre vest spre capitala statului dac.
Un alt sit de importanță arheologică este capitala Daciei romane, Colonia Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, localizată pe teritoriul satului Sarmizegetusa, Ţara Haţegului. Aşezarea a avut la
început un caracter militar, devenind după cucerirea Daciei capitala noii provincii, centru politic,
religios şi cultural. Aceasta primeşte gradul de colonia, cel mai înalt grad în ierarhia aşezărilor
din Imperiul Roman. Conform descoperirilor arheologice, întemeierea oraşului a fost înfăptuită
în jurul anului 110 e.n. din ordinul Împăratului Traian. Iniţial, oraşul s-a numit Colonia Ulpia
Traiana, după numele fondatorului ei, adăugându-i-se apoi şi numele vechii capitale,
Sarmizegetusa. Oraşul a cunoscut o viaţă prosperă timp de mai bine de un veac şi jumătate, până
în 271 e. n., când oraşul părăsit de oficialitatea romană, decade încetul cu încetul.
Ultima fortificație cu rol de apărare a cetății regești este reprezentată de cetatea dacică de la
Băniţa. Cetatea se află în partea de est a satului Bănița, pe “Dealul Cetăţii” sau “Dealul Bolii”
(902 m). Poziţia sa, la răspântie de drumuri, a fost gândită în ideea de a asigura primul obstacol
în calea armatelor romane dinspre Defileul Jiului înainte de a pătrunde în primul şir al cetăţilor
dacice, îndeplinind rolul deosebit de important de cetate de avanpost în apărarea capitalei dacice.
Rolul de cetate de avanpost era susţinut şi de amplasamentul favorabil al acesteia (pe Dealul
Bolii), asigura apărarea dinspre sud-sud-vest a complexului de fortificaţii din Grădiştea
Muncelului.
Amplasarea cetăţii Băniţa este atipică comparativ cu locaţia celorlalte cetăţi, care fac parte
din complexul de fortificaţii, aceasta fiind din punct de vedere geomorfologic oarecum izolată de
Munţii Sebeşului, izolarea sa fiind marcată în teritoriu de cheile săpate de râul Băniţa) şi prin
înălţimea absolută a vârfului singuratic, se încadrează perfect complexului de fortificaţii din
Munţii Orăştie. Sistemul de fortificaţii al cetăţii a fost construit iniţial dintr-un val de piatră şi
pământ, iar ulterior cu un zid de piatră, construit din blocuri de calcar fasonat cu turnuri şi
platforme de luptă. Construcţia cetăţii este ingenioasă. Lucrările de apărare (ziduri de protecţie)
se grupează numai în părţile de nord şi de sud, în est şi în vest cetatea fiind apărată de pantele
foarte abrupte ale muntelui, accesul fiind posibil numai pe latura nordică, unde intrarea în cetate
este barată de un zid dublat spre vale de un scut. În punctul cel mai înalt s-a construit un turn-
locuinţă la care se ajungea cu o scară fixată în stâncă. Accesul spre poarta cetăţii realizată în
zidul de incintă se asigura printr-o scară a cărei construcţie este remarcabilă datorită zidurilor şi
treptelor monumentale, frumos cioplite din care se mai păstrează trepte şi două-trei asize din zid,
lucrate din piatră de calcar ca şi zidul.
Cetatea Devei
 situata pe Dealul Cetatii, municipiul Deva;
 construita in secolul al XIII-lea, pe locul unei locuinte dacice de tip oppidium;
 a fost mentionata documentar sub denumirea de "Castrum Deva";
 a avut mai multi proprietari: familia Hunedorestilor, Francisc Gesthy, principii Transilvaniei
Gabriel Bethlem, Stefan Bethlem, Gh. Rakokzi I si A. Barcsay; dupa 1687 a fost ocupata de
trupele austriece; asediata de iobagi, in 1784, in timpul rascoalei lui Horea, Closca si Crisan;
in anul 1817 a fost restaurata de imparatul Francisc I, dar dupa 1848 a fost reocupata de
soldati austrieci si distrusa in urma unei explozii;
 cuprindea: edificiul central de pe culmea dealului si trei incinte prevazute cu porti si intarite
cu turnuri de aparare si contraforturi;
 astazi se mai pastreaza: locurile de fixare a portilor masive de lemn care blocau accesul spre
interiorul cetatii, un zid inferior de incinta care urca pe coasta dealului si inconjoara intreaga
cetate, porti, zid prevazut cu creneluri si amenajat pentru arme grele de foc, construit in
secolul al XVII-lea, un bastion semicircular in care se vede o incapere acoperita cu calota de
caramida, contraforturi masive, turnul de aparare, camera corpului de garda, depozitele,
dependintele gospodaresti, toate inconjurate de pereti inalti si prevazute cu mijloace de

aparare;
 accesul se face din parcul orasului, urcand cele 113 trepte la capatul carora se desprind doua
alei ce duc la cetate, sau cu telecabina, singurul ascensor inclinat din Romania, care, din punct
de vedere al lungimii traseului – 278 m si a diferentei de nivel – 158 m, este primul din
Europa
Fig 2.35 Cetatea Deva

Castelul Corvinilor
 situat pe strada Castelului nr. 1 - 3 din municipiul Hunedoara;
 ridicat in secolul al XV-lea, de Ioan de Hunedoara, pe locul unei vechi intarituri;
 din punct de vedere arhitectural, apartine stilului gotic;
 constructie impunatoare, prevazuta cu turnuri, bastion si donjon;
 a avut numerosi proprietari, care i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si
camere de onoare;
 cateva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei sunt: Galeria si donjonul - ultimul
turn de aparare (turnul "Ne boisa"), ramase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara,
precum si Turnul Capistrano (dupa numele lui Ioan Capistrano, un vestit calugar de la curtea
castelului), Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor, Bastionul alb
(care servea drept depozit de bucate) si Sala Dietei, avand medalioane pictate pe pereti
(portretul lui Matei Basarab si Vasile Lupu);
 in aripa numita Matia, se desluseste vag o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se
zice ca isi trag numele urmasii lui Ioan de Hunedoara (Corvini);
 in curte s-a mai pastrat o capela si o fantana adanca de 30 m;
 conform legendei, fantana ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis
libertatea daca vor ajunge la stratul de apa; dupa 15 ani de truda, cand au terminat fantana,
stapanii nu s-au tinut de cuvant; se credea ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna "Apa ai,
inima n-ai"; in realitate, continutul descifrat de specialisti este: "Cel care a scris aceasta
inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica";
 astazi functioneaza ca muzeu si este un monument unic pe teritoriul tarii noastre.
Fig 2.36 Castelul Corvinilor
Castelul Pogany Paclisa

 situat in satul Paclisa, comuna Totesti, la 6 km de Hateg, judetul Hunedoara;
 construit la inceputul anilor 1800;
 se incadreaza in stilul baroc dar in timp a suferit modificari;
 suprafata construita de 260 mp si desfasurata de 760 mp;
 construit cu demisol si 2 niveluri; 22 de camere;
 inconjurat de un parc de 18,5 ha, strabatut de un parau, cu alei pentru plimbari, helesteu si
terenuri sportive;
 dupa cel de al II-lea Razboi Modnial a fost folosit ca si cazarma pentru soldati;
 in prezent ansamblul gazduieste Spitalul de Neuropsihiatrie Infantila "Dr. V. Ilea".
Fig 2.37 Castelul Pogany Paclisa

Castelul Kendeffy
 situat in localitatea Santamarie - Orlea, judetul Hunedoara;
 construit in anul 1782;
 din punct de vedere arhitectural apartine stilului baroc;
 atribuit familiei Kendeffy, cea care a influentat puternic viata economica, sociala si culturala a
zonei timp de mai multe secole;
 edificiul a fost nationalizat in 1946, de catre comunisti;
 din 1982 functioneaza ca hotel.
Fig 2.38 Castelul Kendeffy

Teatrul de Estrada Deva

 situat pe Bulevardul 1 Decembrie 1989, nr. 15, municipiul Deva, judetul Hunedoara;
 construit in anul 1910, face parte din ansamblul urban "Bd. 1 Decembrie 1918";
 apartine stilului arhitectural secesion vienez;
 capacitate de 580 locuri, beneficiind si de iluminare electrica;
 in timp a suferit modificari menite sa diversifice functiunea initiala, exclusiva de teatru;
 a devenit cinematograf si spatiu de opera si opereta;
 lucrarile de restaurare incepute in 1990 si-au propus aducerea fatadei la imaginea initiala.
Fig 2.39 Teatrul de Estrada Deva
În limitele judeţului au fost identificate mai multe zone etnografice (Ţara Zarandului,
Ţinutul Pădurenilor, Ţara Haţegului, Depresiunea Petroşani-arealul momârlanilor) care se
individualizează prin elemente unice de patrimoniu material şi imaterial.
Ţara Zarandului, cunoscută şi sub denumirea de ''ţara moţilor crişeni'', situată în partea sud-
vestică a Munţilor Apuseni, în cea mai mare parte s-a dezvoltat în zona depresionară omonimă,
formată de Valea Crişului Alb, limitată spre nord-vest de Munţii Codrului, spre nord-est de
masivul Bihariei şi spre sud-sud-vest de Munţii Zarandului.
Ţara Zarandului se caracterizează prin prezenţa unor elemente de identitate locală, dar
având o importanţă deosebită pentru poporul român, făcând trimitere la ideea de unitate a
acestuia. Elementele de identitate locală sunt reprezentate de mai multe locuri de importanţă
istorică: Ţebea (unde se găsesc gorunul lui Horia şi mormîntul lui Avram Iancu), Baia de Criş-
fosta capitală a Zarandului (unde se află casa memorială a lui Avram Iancu). Criscior, sat
dezvoltat de timpuriu datorită activității extractive, a fost sediul unei curți cneziale, de la care s-a
păstrat până azi paraclisul de curte; curtea include și o biserică, zidită la sfârșitul secolului al
XIV lea. Căzănești (aparține de comuna Vața de Jos), pe teritoriul căruia se află o biserică cu
hramul Pogorârea Sfântului Duh, construită din lemn, la sfârșitul secolului al XVIII lea, de tip
traditional. Ribița s-a dezvoltat datorită mineritului, în cadrul căreia s-a format o organizare
social și politică de tip cnezial; la începutul secolului al XIV lea, cnezii din Ribița au ridicat o
biserică de curte de tip arhaic, cu navă drepunghiulară, cu altar patrulater și cu turn pătrat spre
vest; pictura este înrudită cu cea de la biserica din Criscior, caracterizată de trăsăturile aceluiași
stil de sinteză.
La Ţebea a fost creat în 1924 un complex istoric conceput iniţial ca cimitir al eroilor
neamului, ulterior considerat Pantheonul Moţilor. În prezent, complexul istoric cuprinde pe lângă
monumentele istorice (mormintele eroilor) şi monumente ale naturii (gorunii), monumente
omagiale (crucile eroilor din războaie), monumente de artă (troiţe) şi de arhitectură (biserica,
căminul, halta). Aceste locuri istorice sunt şi în prezent însufleţite de acţiunile reprezentanţilor
populaţiei locale care au luptat pentru menţinerea libertăţii şi pentru un trai mai bun prin
comemorări anuale. Țebea este considerat un adevărat 'sanctuar' naţional prin relicvele pe care le
păstrează care amintesc de evenimente importante din viața țărănimii asuprite. În Țebea se află o
veche biserică din lemn, datând din secolul XVII, loc în care Horia i-a îndemnat pe moți la
răscoală, sun gorunul secular, care de atunci îi poartă numele.
Gorunul lui Horea
 situat in locul numit "Panteonul motilor" din satul Tebea, comuna Baia de Cris;
 gorun (stejar de deal) vechi de circa 400 de ani;
 are circumferinta de 9 m;
 sub acest copac, in anul 1784, Horea i-a chemat la lupta pe motii adunati, indemnandu-i la
rascoala;
 impotriva distrugerii prin uscare si putrefactie, in anul 1924 a fost legat cu cercuri de otel si
cimentat in interior;
 pentru a permite dezvoltarea coroanei, trunchiul arborelui a fost retezat la inaltimea de 9 m,
de unde s-a dezvoltat o creanga laterala;
 la aproximativ 30 m (spre nord), este ingropat Avram Iancu.
Fig 2.40 Gorunul lui Horea

Schitul Criscior
 situat in localitatea Criscior, pe soseaua Brad - Abrud, la 8 km de orasul Brad;
 primul lacas de cult de pe aceste meleaguri a fost intemeiat in anul 1404;
 primii ctitori sunt considerati cneazul Balea si sotia sa jupanita Visa;
 poarta hramul "Sfanta Treime";
 initiativa infiintarii unui asezamant monahal dupa 1990 a apartinut lui Toma Poenar; acesta,
ajutat de diversi donatori, a reusit sa realizeze constructiile actuale: o cladire cu doua etaje
(chilii), trapeza si bucatarie;
 biserica manastirii are plan in forma de cruce si este compusa din altar, naos si pronaos;
 pridvorul bisericii este inchis in partea de nord si sustinut de sase stalpi, iar pe tot spatiul
bisericii se intinde o bolta semiovala;
 viata de obste este formata din 8 vietuitoare.
Fig 2.41 Schitul Criscior

Manastirea Prislop
 situata in apropiera satului Silvasu de Sus;
 reprezinta unul din cele mai importante asezaminte religioase ortodoxe din Transilvania;
 mentionata pentru prima oara in documente la 1360, este asezata pe pamanturi care tinusera
de nobilii romani din Ciula si se poate presupune ca ei au fost ctitorii laici ai locasului;
 se cunoaste faptul ca in secolul al XVI - lea era deja in ruina; in anul 1564 a fost zidita "din
temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Tara Romaneasca; e posibil ca vechiul lacas
sa fi fost situat in padure; Zamfira a actionat sigur la o manastire preexistenta, pentru ca ea, ca
femeie, nu avea drept la ctitorire de manastire de barbati; piatra funerara a Zamfirei,

sfaramata in bucati, poate fi vazuta aici;
 edificiul a fost inzestrat cu odoare scumpe si moaste, din toate acestea doar o icoana a rezistat
pana in prezent;
 se spune ca in secolul al XVII-lea aici a functionat scoala de invatatura bisericeasca de la
Prislop;
 tot atunci, a vietuit aici Sfantul Ioan de la Prislop, un sihastru care si-a sapat o pestera intr-o
stanca din apropierea manastirii, unde s-a nevoit pana la moarte; astazi, pesterea poate fi
vizitata de credinciosii veniti in pelerinaj;
 in secolul al XVIII-lea a fost manastire greco - catolica;
 in 1948 este trecuta la ortodocsi, iar staretul manastirii devine Parintele Arsenie Boca; in
1950, fiind transformata in manastire de maici, acesta ramane ca duhovnic pana in 1959, cand
comunistii au risipit fortat obstea si Parintelui i-au stabilit domiciliul fortat la Bucuresti;
prigonit de regim, acesta a trecut la cele sfinte in 1989 si a fost inmormantat la Prislop, dupa
propria sa dorinta;
 din 1976 este din nou manastire de maici;
 astazi, mormantul Parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Prislop este unul dintre cele mai
importante locuri de pelerinaj din tara.
Fig 2.42 Manastirea Prislop
Țara Zarandului este renumită pentru manifestările tradiționale, cea mai cunoscută fiind
Târgul de fete de pe Muntele Găina. Acest târg este o manifestare tradițională etnografică care se
desfășoară anual din timpuri imemoriale pe platoul cuprins între vârfurile Găina (1486 m) și La
Târg (1451 m). Târgul de pe Muntele Găina se desfășoară pe durata a 2-3 zile și reunește mii de
locuitori din zonele învecinate. Au fost efectuate cercetări ample pentru a se afla originile acestui
târg. Unii cercetători sunt de părere că târgul reprezintă o sărbătoare veche dedicată tinerilor
dornici de a-și întemeia o familie, existând și alte păreri conform cărora la originile acestui târg
există o sărbătoare pastorală determinată de însăși viața moților din Apuseni și Biharia. În cadrul
Târgului de la Găina sunt organizate și manifestări artistice (dansuri, cântece).
Ţinutul Pădurenilor cuprinde partea estică a munţilor Poiana Ruscă, fiind delimitat la nord
de Valea Mureşului, iar la sud de Ţara Haţegului. Reprezintă una dintre zonele etnografice
reprezentative ale judeţului Hunedoara, care se individualizează atât prin elementele de
patrimoniu rural material (gospodărie tradiţională, port popular, ocupaţii), cât şi cele de
patrimoniu imaterial (tradiţii, obiceiuri).
Populaţia din limitele Ţinutului Pădurenilor este mai puţin numeroasă, satele sunt răsfirate,
ca o consecinţă a cadrului natural predominant deluros şi montan, fapt ce s-a reflectat într-un
nivel ridicat de conservare a elementelor de patrimoniu rural.
Ocupaţiile tradiţionale ale pădurenilor sunt creşterea animalelor (în special a oilor şi vitelor
cornute), lemnăritul, lucrul la pădure şi cultura plantelor limitată la sectoare de văi şi terase.
Gospodăria tradiţională din Ţinutul Pădurenilor este reprezentată de casa cu cămară care
cuprinde 3 încăperi: prima este camera de locuit (numită casă), cămara şi târnaţul (pridvorul).
Deasupra acestora este podul (printr-o deschizătură a tavanului se urcă în pod care se desfăşoară
pe toată lungimea camerei de locuit, cămării şi târnaţului, fapt ce îi conferă un spaţiu generos),
iar mai rar, la partea inferioară, unele case au şi pivniţă.
Fig 2.43 Gospodăria tradiţională din Ţinutul Pădurenilor

Prima încăpere este camera principală, care serveşte nu numai ca locuinţă, ci şi ca bucătărie
ce este prevăzută cu căloniu (vatră liberă). Deoarece căldura ce o dădea vatra liberă nu era
suficientă pentru încălzirea camerei, în timp s-a înlocuit căloniul cu soba cu feţe (olane). În
situaţia în care căloniul a fost înlocuit cu soba, fumul e condus printr-un burlan care trece prin
tavan şi ajunge în pod. De aceea în pod se păstrează, de regulă, alimente care se conservă prin
afumare.
Mobilierul casei este simplu (pat, laviţe-aşezate de regulă, de-a lungul peretelui dinspre drum
şi târnaţ, în linie cu masa; scaune, blidar şi lăzi sau tronuri pentru pătrarea hainelor; un dulap cu
poliţe pentru păstrarea veselei (denumit lăviţar); în apropierea vetrei, pe perete sunt montate un
suport pentru sticle (uiegar) şi un lingurar. Pe pereţi sunt blidare lungi (făgaş) pe care se aşează
deasupra blidele, iar în cuiele din partea de jos sunt aşezate nişte ulcioare mici şi frumos
smălţuite care prezintă figuri florale (denumite căncee).
Cămara este o încăpere care nu este încălzită şi serveşte pentru păstrarea alimentelor,
uneltelor, hainelor şi a obiectelor care sunt folosite mai rar. Intrarea în cămară se face direct din
pridvor.
Intrarea în pivniţă se face întotdeauna din exterior. Deasupra intrării se află întotdeauna un
acoperis (gârliji).
Ţinutul Ţării Haţegului reprezintă o zonă etnografică bine conturată din cadrul judeţului
Hunedoara, care este delimitată de Munţii Retezat, Poiana Ruscă şi Munţii Sebeşului. Constituţia
sa geologică şi geografică (un bazin depresionar cu aspect de câmpie) şi-a pus amprenta asupra
modului de organizare a teritoriului (de la modul de utilizare a terenurilor şi ocupaţiilor locuitori,
până la modelele de gospodării tradiţionale). De asemenea, evoluţia sa îndelungată se evidenţiază
în prezent în peisaj prin forme variate ale biodiversităţii (forme de relief vulcanic, situri de
importanţă paleontologică, cele mai importante fiind resturile de dinouzauri pitici).
În acelaşi timp, trebuie menţionate elementele de cultură locală care individualizează ţara
Haţegului între alte areale de la nivel naţional, cele mai importante fiind reprezentate de
bisericile construite în piatră şi elementele de importanţă arheologică (capitala Daciei romane,
diferite monumente istorice reprezentative pentru perioada medievală: cetăţi: ex. Cetățuia de la
Mălăiești). Acestora li se adaugă muzeul etnografic de la Peşteana. Pe teritoriul comunei Râu de
Mori sunt prezente câteva vestigii medievale: în satul omonim se păstrează ruinele curții cneziale
ale Cândeștilor a căror stăpânire este atestată documentar din 1359; prezintă zid de incintă cu
metereze și paraclis-biserică sală cu absidă poligonală, cu unghi în ax, boltită pe nervure; în satul
Suseni (comuna Râu de Mori) se află ruinele cetății Colți (situată pe un pinten stâncos al
Munților Retezat), are plan neregulat,adaptat formelor de relief , prevăzută cu donjon patrulater
masiv; a fost cea mai puternică cetate cnezială din Transilvania ridicată de familia Cândeștilor
(această familie a dominat întreaga vale a Râului Mare, la începutul secolului al XIV lea,
extinzându-și stăpânirea și în Valea Streiului la Chitid, Ocoliș care au aparținut ramurei din
Streisângeorgiu și Sântămăria Orlea). Începând din secolul al XVI lea) familia Cânde trece la
catolicism, iar curtea cnezială de la Râu de Mori este refăcută și capătă aspectul baroc de azi
(fațada cu ordonanță de pilaștri, loggia caselor și meterezelor în ochi de bou ale zidului de
incintă); capela este modificată și implicit pusă în slujba cultului catolic.
Depresiunea Petroşani se conturează ca o zonă etnografică bine individualizată în cadrul

judeţului Hunedoara. Reţeaua actuală de aşezări s-a cristalizat prin migrarea cătunelor din zona
montană spre aria depresionară, cele mai multe sate dezvoltându-se în zonele de contact dintre
munte şi depresiune. Umanizarea spaţiului montan s-a materializat în timp prin permanenţa
satelor de munte şi a utilizării intensive agropastorale, evidenţiată şi prin densitatea mare a
aşezărilor umane temporare (stâne şi sălaşe). Arealul montan a marcat din punct de vedere
cultural extensiunea maximă a spaţiului de manifestare a unei civilizaţii locale a muntelui şi
asociat a lemnului. Civilizaţia momârlană şi-a conservat atributele de unicitate, datorită izolării
conferite de spaţiul în care s-a format şi a coeziunii sociale a membrilor săi reflectată de
continuitatea practicilor economice şi social-culturale moştenite de la predecesori.
Industrializarea zonei, care a generat şi o urbanizare accelerată, nu a produs schimbări esenţiale
la nivelul comunităţii rurale locale. Chiar şi în cadrul satelor, care fac parte din structura
administrativă a unor oraşe, modul de viaţă al locuitorilor a rămas înscris în tiparele arhaice
rurale. Acest fapt se datorează atitudinii refractare a populaţiei autohtone la schimbările pe care
le presupunea noua ordine social-economică impusă de specificul funcţional industrial,
manifestând pregnant tendinţa de a conserva specificul modului de viaţă şi de a se raporta
permanent la elementele simbol ale comunităţii.
Gospodăria momârlană reprezintă unul dintre semnele materiale cele mai impunătoare.
Aspectul gospodăriei tradiţionale din această zonă a fost influenţată de rigorile impuse de mediul
natural, de munţii înalţi şi totodată, de resursele zonei. Materialele de construcţie utilizate
valorifică resursele locale: lemnul şi secundar piatra. Gospodăria tradiţională a zonei văii
superioare a Jiului este casa de bârne de lemn; bârnele sunt îmbinate după tehnica “coadă de
rândunică” prin aplicarea unor scobituri pătrate în părţile laterale exterioare ale încheieturilor
care permit astfel o îmbinare perfectă care nu necesită folosirea cuielor.
De regulă, predomină tipul de casă cu un singur nivel, dar se întâlnesc şi case de dimensiuni
mai mari care au două nivele (casa cu foişor).
Un alt model de casă tradiţională, specifică satelor situate la contactul dintre zona deluroasă
şi cea montană este casa cu ocol întărit, în interiorul curţii grupând gospodăria şi anexele (pentru
animale - în şopron iarna se adăpostesc oile), acestea fiind grupate pe 3 laturi în vinclu (în formă
de L) (un astfel de model de casă mai poate fi astăzi admirat în satul Câmpu lui Neag). Poate
exista şi un model de gospodărie cu ocol întărit care prezintă zidul protector construit integral din
piatră (ex. satul Crivadia), aceasta reprezentând o adaptare la condițiile locale (predominanța
calcarului a determinat folosirea pietrei ca material de construcție). Cercetătorii Institutului de
Etnografie au efectuat mai multe campanii de teren pentru a inventaria gospodăriile tradiţionale
din judeţul Hunedoara şi au stabilit că goposdăria cu ocol întărit din satul Câmpu lui Neag
reprezintă una dintre casele prototip din punct de vedere etnografic în cadrul judeţului.
Fig 2.44 Masuratul oilor obicei străvechi al momârlanilor din Valea Jiului
Tradiţiile locale sunt legate de sărbătorile religioase (Obiceiul Piţărăilor), de unele activităţi
legate de păstorit (nedei), de agricultura de munte.
Nedeea are o vechime deosebit de mare, fiind consemnată încă din anul 1520. Are un
profund substrat pastoral. Cele mai vechi menţiuni privind organizarea nedeilor în Valea Jiului
superior se regăsesc în documente de arhivă care atestă că în 1520 nedeile existau în zonă,
organizate mai ales în Munţii Retezat (Nedeia şi Nedeiţa de dincolo de Câmpu lui Neag, în
apropiere de Oslea şi Scorota) și Parâng (Poiana Miresii, Şesul Nedeii). Umanizarea acestui
spaţiu din cele mai vechi timpuri a fost reflectată şi prin persistenţa nedeilor.
Obiceiul Piţărăilor se practică în Ajunul Crăciunului şi are o serie de elemente care îl apropie
de colinde. Aria de răspândire în Valea Jiului de Est (Cimpa şi Jieţ, Maleia, Slătinioara, Dâlja,
Surduc). Vechimea manifestării este de 250 ani. Scopul este vestirea Sărbătorii Crăciunului.
Tinerii în costume de sărbătoare se strâng dimineaţa şi merg din casă în casă pentru a primi nuci,
mere şi colaci; în curte joacă o horă (învârtita jienească) acompaniată cei care cântă din fluier; în
ultima casă, dacă lumea este numeroasă, se dă o petrecere până a doua zi în zori.
Există câteva elemente de diferenţiere față de colindele obişnuite:
- caracterul de procesiune laică şi de masivitate (participă tot satul); în faţa alaiului sunt
copiii care trebuie să găsească coşurile cu bunătăţi ale gazdei-saminte: cele mai frumoase bucăţi
de turtă dulce reprezentând diferite figurine frumos pictate.
- tinerii poartă steaguri care au valoare ornamentală şi de individualizare (zurgălăii anunţă
gazda de sosirea lor), decorate cu panglici, coroane de flori, năframe multicolore, ciucuri purtați
de tinerii necăsătoriţi. Unii autori o consideră ca pe o reminiscenţă a steagului regiunilor romane
cu care se defila prin faţa comandanţilor (Dumitru, 2005); alţi autori afirmă că este un obicei al
dacilor şi reprezenta sacrificiul adus divinităţii pentru mulţumirea rodniciei holdelor şi a pomilor.
Fig 2.45 Port popular Tinutul Padurenilor
O altă categorie emblematică de obiective turistice cultural-istorice pentru judeţul Hunedoara

este reprezentată de bisericile din piatră care sunt prezente în teritoriu din Ţara Haţegului până în
Ţara Zarandului.
Dintre cele mai importante pot fi semnalate următoarele:
-biserica Sîntamaria Orlea reprezintă una dintre cele mai vechi monumente medievale; iniţial a
fost de rit ortodox, ctitorită de membrii familiei Cândea, la sfârşitul secolului al XIII lea; în
prezent este o biserică reformat-calvină; este construită în stil compozit, ce face trecerea dinspre
romanic, spre gotic;
-biserica de piatră Sânpetru reprezintă un monument istoric ce datează din secolul XIV; este o
construcţie medievală cu formă simplă şi prezintă puţine detalii decorative;
-biserica Colţ-Mănăstirea Colţ din satul Suseni (comuna Râu de Mori) a fost construită la
începutul secolului al XIV lea, funcţionează ca schit de călugări;
-biserica ortodoxă Maica Domnului ''Hodighitria'' din Ostrov (comuna Râu de Mori) datează de
la începutul secolului al XVI lea, păstrează şi în prezent forma arhitectuală originală;
-biserica Sfântul Nicolae din Densuş reprezintă una dintre cele mai vechi biserici româneşti de pe
teritoriul ţării noastre, fiind construită din blocuri de piatră şi marmură, la care se adaugă coloane
şi statuipreluate de la fosta Colonie Romană Ulpia Traiana Sarmizegetusa; unii istorici consideră
că aceasta este o biserica paleocreştină (construită în sec. IV-VI) ridicată pe ruinele unei
construcţii de secol IV.
-biserica reformată din Peşteana (comuna Densuş) datează din secolele XVI-XVII şi este
monument istoric; are plan dreptungiular cu cor pătrat și absidă semicirculară, prezintă turn
clopotniță pe partea de vest; păstrează fragmente de pictură murală, realizată de meșteri locali;
-biserica din Strei datează din perioada medievală (început de secol XIV); are dimensiuni reduse,
fapt ce o recomandă drept o capelă cnezială;
-biserica de piatră cu Hramul sf. Gheorghe din Streisângeorgiu este de rit ortodox, construită în
stil romanic în secolul al XIV lea, pe locul unei biserici de lemn; picture murală înterioară se
păstrează din trei etape successive, cea iniţială de sec. XIV a fost refăcută în 1409 şi 1743;
-Capela Romanică din Geoagiu, denumită şi Rotonda, după forma sa circulară, daterază din
secolul XI; materialul de construcţie folosit la ridicarea rotondei a fost cărămida romană în
asociaţie cu o cantitate mai redusă de piatră de râu, prezentă mai ales în partea sa superioară; este
un edificiu de cult înscris pe lista monumentelor istorice, fiind un unicat în cadrul arhitecturii
medievale religioase de la nivel naţional;
-biserica de zid din Criscior (Ţara Zarandului) este o veche biserică românească cu hramul
Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de cneazul Balea, la sfăştitul secolului XIV; este de plan
longitudinal, cu turn-clopotniţă pe vest, biserica conservă pe pereţii pronaosului importnte
fragmente de pictură murală din epoca fundaţiei (tablou votive cu familia ctitorului, scene biblice
ş.a.);
-biserica din piatră din satul Gurasada, cu hramul Sf. Arhanghel Mihail, este de dimensiuni mici,
dar prezintă forme expresive; se numără printre cele mai vechi şi mai valoroase monumente
româneşti de la nivel naţional, datând de la mijlocul secolului XIII; este construită din piatră
brută şi mortar hidraulic, nucleu central având plan patrulob, prezintă şi un turn de formă
dreptunghiulară.
O categorie aparte de resurse cultural-istorice de pe teritoriul județului Hunedoara sunt
elementele de patrimoniu industrial.
Unul dintre acestea este reprezentat de Muzreul Mineritului, un obiectiv turistic cultural de
referinţă pentru bazinul minier Petroșani, fiind în strânsă relaţie cu activitatea economică care a
dăinuit de 200 de ani şi dăinuie şi în prezent.
Muzeul, unic în ţară prin caracterul său tehnic, a fost amenajat între anii 1961-1967 cu scopul
de a achiziţiona, conserva, păstra şi expune cele mai importante elemente de tehnică minieră
folosite la exploatarea cărbunelui în Valea Jiului de-a lungul timpului, pentru ca ele să fie
cunoscute şi de generaţiile viitoare. Muzeul cuprinde în interiorul său istoria de 150 ani a
mineritului din bazinul Petroșani.
Una dintre piesele de rezistenţă ale muzeului este un cărucior de transportat cărbunele, cea
mai veche piesă a muzeului, datând din 1800, fiind o piesă unicat, este singura rămasă din acea
perioadă. Între exponatele muzeului se numără şi dispozitive de avansare (perforatoare), obiecte
de iluminat folosite de mineri în mediul subteran, metanometre (aparate de măsurare a
concentraţiei de metan), aparatură de comunicaţie, aparatură de salvare.
Prezenţa Muzeului Mineritului confirmă latura culturală a acestei activităţi economice.
Muzeul Mineritului va reprezenta în viitor o mărturie a ceea ce a reprezentat industria extractivă
în zonă şi prin varietatea pieselor de colecţie care sunt rodul ingeniozităţii şi inteligenţei gândirii
umane reflectată în realizarea instrumentelor şi utilajelor pentru extracţia cărbunelui, a diferitelor
aparate de măsură care de-a lungul timpului au evoluat de la cele rudimentare la unele
performante.
Un alt obiectiv asociat valorificării turistice a activității miniere este Muzeului Aurului de la
Brad care cuprinde o colecţie mineralogică unică în Europa, ce a început să fie colectată în urmă
cu o sută de ani, astfel că în prezent muzeul găzduieşte peste 2000 de exponate din mai multe ţări
de pe toate continentele. Remarcabile sunt exponatele cu aur nativ din Munţii Metaliferi.
2.3.2. Potenţialul turistic tehnico-economic
Statiunea Baile Calan

 situata la 2 km nord de orasul Calan, pe soseaua DN 66, judetul Hunedoara;
 amplasata la altitudinea de 230 m deasupra nivelului marii;
 e posibil ca aceste ape tamaduitoare, ale bailor, sa fi fost folosite inainte de ocupatia romana,
deoarece, pe aceste meleaguri au trait dacii, iar asezarea s-a numit Idata; au fost numite de
catre romani, Baile "Aquae";
 izvorele de la "Aquae" erau cunoscute, ele fiind insemnate pe harta "Tabula Peutengeriana"
printr-un desen format dintr-o cladire cu curte centrala, acest semn de pe harta indica bai
termale importante;
 astazi se mai poate vedea un bazin roman, sapat in stanca, cu dimensiuni de: perimetrul
aproximativ 94 m, lungimea de 14,2 m, latimea de 7,5 m si adancimea de 4 m;
 in prezent apa termominerala este utilizata in cinci bazine dintre care unul este acoperit;
 temperatura apelor este cuprinsa intre 27 - 29 grade Celsius;
 apa este termominerala, bicarbonata, clorurata, calcica, sodica, magneziana cu o culoare
galben rosiatica, indicand un continut ridicat de fier;
 se trateaza: reumatismul degenerativ, spondiloza, artroza, poliartroza, tendinoza, tendomioza,
tendoperiostoza, periartritis humeroscapularis, bolilor reumatice inflamatorii (stari dureroase
ale incheieturilor), unele boli de piele si a neurasteniei;
 posibilitati de agrement: loc de joaca pentru copii, teren de tenis, teren de volei, bazine,
discoteca in aer liber;
 se pot vizita: Biserica de la Strei (5 km), Biserica de la Streisingeorgiu (4 km), Manastirea
Prislop (20 km), Biserica si Castelul de la Sintamaria Orlea (27 km), Biserica de la Densus
(39 km), Castelul Corvinestilor (16km), Parcul Dendrologic de la Simeria (14 km), Rezervatia
de zimbri din padurea Slivut - Hateg (18 km), Pestera Cioclovina (18km), Piatra Rosie - ruine
din complexul cetatilor dacice (25 km).
Fig 2.46 Baile Calan
Statiunea balneoclimaterica Geoagiu Bai

 situata la 19 km de Orastie, 46 km de Deva, in depresiunea Geoagiu, la poalele sud - estice ale
Muntilor Metaliferi, judetul Hunedoara;
 parte a orasului Geoagiu Bai;
 cunoscuta din perioada antica sub numele de Germisara, in perioada romana sub numele de
Thermal Dodonae (romanii au folosit in scop curativ izvoarele de aici si au ridicat statui lui
Aesculap si zeitei Hygieia);
 climatul este reconfortant, moderat si tonic, fiind caracterizat prin ierni blande, fara geruri si
veri moderate din punct de vedere termic;
 factorii curativi sunt: apele minerale slab radioactive, usor carbogazoase, bicarbonatate,
magneziene si calcice;
 se pot trata: afectiuni reumatismale degenerative (pareze, sechele dupa poliomielita),
afectiunile post - traumatice si neurologice periferice, ginecologice, gastrite, ulcere dar si
hepato - biliare sau renale;
 policlinica balneara este dotata cu echipamente moderne de tratament, se aplica o serie de
proceduri precum bai termale cu apa minerala in bazine si la cada, kinetoterapie, bai de
plante, impachetari cu namol, hidroelectro si termoterapie, gimnastica medicala si masaj;
 accesul cu autoturismul - DN7 de la Sibiu, Timisoara sau DN 1 si DN 7 de la Cluj Napoca cu
abatere de pe DN 7 in orasul Geoagiu spre statiune; cu trenul - halta geoagiu sau gara Orastie
apoi cu mijloace auto pana in statiune.
Fig 2.47 Geoagiu Bai
Statiunea Parang
 situata la 8 km distanta de Petrosani;
 atestata ca statiune turistica de interes national in anul 2009;
 amplasata la altitudinea de 1.400 m;
 climatul este specific zonei de munte, stratul de zapada fiind prezent din decembrie pana in
aprilie;
 este unul dintre cele mai importante puncte de atractie pe harta schiului romanesc;
 exista 10 partii de schi, toate dotate cu teleschi sau telescaun si unele dintre ele si cu nocturna;
 posibilitatile de cazare sunt numeroase, exista 1.200 locuri de cazare, in cabane, vile sau la
particulari.
Statiunea Straja
 situata in masivul Valcan, pe valea Jiului, la aproximativ 8 km de localitatea Lupeni si 20 km
de orasul Petrosani;
 amplasata la o altitudine de 1.380 m, Varful Straja avand o inaltime de 1.445 m;
 rangul de statiune l-a primit in anul 2002;
 climatul este specific zonei de munte, cu o temperatura medie anuala de 2 grade Celsius;
 precipitatiile sunt cuprinse intre 1.200 mm - 1.400 mm/an; predomina vanturile de vest;
 zapada este prezenta din decembrie pana in aprilie;
 dispune de 7 partii de schi: Partia Canal, Partia Lupului - grad de dificultate ridicat, Partia
Mutu - grad de dificultat mediu, Partia Telescaun (poate fi folosita in intregime doar in
conditiile in care a nins abundent), Partia Sfantul Gheorghe, Platoul Constantinescu si Platoul
Soarelui - pentru incepatori (au o panta domoala ideala pentru cei care schiaza pentru prima
data); partiile au o lungime de pana la 1.700 m, sunt dotate cu telescaun, iar 4 dintre ele si cu
nocturna;
 aici se desfasoara anual competitia de schi Cupa Veteranilor;
 in perioada fara zapada se pot practica drumetiile si traseele montane, precum si vizitarea
Schitului Straja, in care intrarea se face printr-un tunel lung de 50 m; peretii sunt pictati in
intregime cu Calendarul Bisericesc si scene din Vechiul si Noul Testament;
 posibilitatile de cazare sunt multiple, in hoteluri, cabane, pensiuni sau vile.
CAPITOLUL 3
Stadiul actual de valorificare a potenţialului turistic
Deşi în prezent judeţul Hunedoara nu este perceput ca o zonă eminamente turistică, marcantă
rămânând imaginea sa industrială, acestuia îi sunt caracteristice forme de turism tradiţionale (în
sensul vechimii practicării acestora): turism balneoclimateric, turism religios, turismul montan
(drumeţii și practicarea sporturilor de iarnă), turism speologic (vizitarea peșterilor).
Se remarcă faptul că în ultimii ani, în noul context economic marcat de procesul de

restructurare economică, orientarea mai multor unităţi-administrativ teritoriale din limitele
județului spre valorificarea unor resurse turistice neexploatate anterior, a condus la diversificarea
formelor de turism (ex. turism arheologic, turism rural) și la creşterea în unele areale (mai ales a
celor care prezintă elemente de identitate locală) a circulaţiei turistice.
Judeţul Hunedoara prezintă avantajul de a deţine atât resurse turistice naturale, cât şi cultural-
istorice care pot fi valorificate prin intermediul circuitelor tematice, rezultând forme variate de
turism ce pot fi practicate în diferite perioade ale anului.
Prezența unor forme variate de relief pe teritoriul județului Hunedoara a permis

individualizarea mai multor tipuri de turism (ex. turism speologic, turism montan-drumeţii) ce
pot practicate în lungul unor trasee.
Formele de relief glaciar pot fi valorificate sub forma drumeţiilor montane în Munții Retezat și
Parâng.
Există mai multe areale în care predomină formele reliefului vulcanic care pot fi admirate
urmând trasee turistice.
Arealul munţilor vulcanici din Ţara Haţegului prezintă valențe turistice ce pot fi descoperite
urmând Drumul vulcanilor, propus de reprezentanții Geoparcului Dinouzaurilor.
Drumul vulcanilor este un traseu turistic marcat, care se desfăşoară în lungul Văii Densuş și
în diferite puncte au fost amplasate și panouri care conțin informații referitoare la modul de
formare a munților vulcanici, identificarea formelor de relief vulcanic.
Punctul de pornire al traseului este centrul comunei Densuş (lângă primărie), care după
parcurgerea a trei kilometri în lungul drumului principal, acesta se desparte în 2 trasee secundare:
primul porneşte spre nord, în lungul râului Densuş, unde se poate observa limita dintre zona
vulcanică şi platoul care o mărginează, ulterior traseul urcând domol, trecând printr-o pădure de
fag, unde se pot admira arbori seculari; la finalul traseului există un punct de belvedere de unde
se poate observa o panoramă a Ţării Haţegului; acest prim traseu se poate continua până în satul
Răchitova (în limitele sale se află situri de importanţă geologică: ex. marne roşii de la
Răchitova); al doilea traseu se poate realiza pe drumul principal care duce spre satul Ştei, care
prezintă diferite forme ale reliefului vulcanic. Acest traseu se poate practica în paralel cu
vizitarea celor mai importante puncte de interes paleontologic din Geoparcul Dinozaurilor, dat
fiind faptul că drumul vulcanilor este suprapus în mare parte teritoriului geoparcului.
Fig 3.1 Traseu Drumul Vulcanilor
Un alt traseu se poate realiza în arealul dealurilor din jurul Devei (ramificaţii ale Munţilor
Poiana Ruscă) şi a celor de la Simeria (Uroi) de origine vulcanică (fig. 96). Acest traseu se poate
practica într-un timp relativ scurt (o jumătate de zi) pornind din Deva spre Simeria, punctul
terminus fiind localitatea Uroi. În Deva se află dealul conic de origine eruptivă (pe care a fost
amplasată cetatea medievală), acesta fiind declarat rezervaţie naturală de importanţă geologică.
Dealul reprezintă şi un punct de belvedere care oferă o panoramă amplă asupra Munţilor Poiana
Ruscă şi Zarandului (în partea vestică), Munţilor Apuseni (spre nord), Măgurei Uroiului şi
Munţilor Sebeşului (spre est), Munţilor Parâng şi Masivului Retezat (spre sud).
La Simeria se poate vizita Parcul Dendrologic, situat în partea nordică a oraşului care este
recunoscut pentru colecția bogată de plante lemnoase exotice.
Din Simeria traseul se continua spre localitatea Uroi, în limitele căreia se află o măgură
vulcanică declarată monument al naturii. Dealul Uroiului poate fi escaladat fără mare greutate,
oferind şi o panoramă deosebită asupra peisajului din împrejurimi (Valea Mureşului, Valea
Streiului-Ţara Haţegului, culmile Munţilor Retezat şi ale Parângului).
În Munţii Metaliferi se pot face drumenții având ca principale atracții turistice formele
reliefului carstic, remarcându-se mai ales cele endocarstice. Datorită altitudinilor reduse, trasee
turistice pot fi practicate folosind bicicleta. Cicloturismul, o formă de turism active, reprezintă o
modalitate de descoperire a elementelor carstice din Munții Metaliferi.
Prezența Geoparcului Dinouzaurilor, care include situri reprezentative pentru
geodiversitatea Cretacicului superior şi pentru reconstituirea unor evenimente semnificative din
trecutul geologic, impune în mod special facilitarea unui sistem de geoeducaţie dedicat elevilor,
studenţilor şi personalului didactic şi de cercetare. De asemenea, importanţa deosebită a
geoparcului dinozaurilor facilitează practicarea mai multor forme de turism: turism şcolar,
ecoturism (poate fi axat şi pe atragerea turiştilor străini, mai ales a grupurilor care prezintă un
interes deosebit pentru problematica geodiversităţii şi paleontologiei), turism ştiinţific (poate fi
practicat atât de oameni de ştiinţă, cercetători care doresc să dobândească cunoştinţe în domeniul
specializării lor, dar şi de către specialişti care pot acumula cunoştinţe în ceea ce priveşte
aplicarea unor metode şi echipamente tehnice utilizate în alte domenii).
Siturile reprezentative pentru geodiversitatea acestui teritoriu sunt cuprinse în cadrul unor
trasee turistice tematice, unele deja marcate (ex. drumul vulcanilor – menţionat anterior axat pe
valorificarea siturilor de importanţă geologică), altele în curs de amenajare.
Pentru o valorificare optimă a siturilor de importanţă paleontologică (care conţin resturi de
dinozauri de vârstă Cretacic Superior), precum şi a celor care conţin elemente de importanţă
botanică, este propus circuitul tematic pe urmele dinouzaurilor care uneşte localităţile Haţeg
(vizita începe la sediul geoparcului unde vor fi primite detalii generale cu privire la înfiinţarea
geoparcului, importanţa acestuia şi obiectivele ce vor fi vizitate; se va vizita rezervaţia botanică
Pădurea Slivuţ), comuna General Berthelot (vizitarea centrului pentru Ştiinţă şi Artă şi a
orizontului fosilifer Tuştea dezvoltat în argilă roşie; se pot vizita şi siturile de la Râpa Roşie
situate la nord de biserica din localitatea General Berthelot; acestea sunt denumite Râpa Roşie
Mare şi Râpa Roşie Mică şi sunt aflorimente de mari dimensiuni, alcătuite din alternanţe de
conglomerate şi gresii roşii), Densuş (vizitarea mlaştinii de la Peşteana), comuna Sântămăria
Orlea (vizitarea sitului fosilifer Sânpetru şi Casa Dinozaurilor Pitici), comuna Sălaşu de Sus
(rezervaţiile naturale de tip botanic de la Ohaba de sub Piatră şi Nucşoara), Pui (rezervaţia
naturală Fâneţele de la Pui). Acest traseu turistic are rolul de a contribui la promovarea
geoparcului şi a creşterii nivelului de înţelegere şi apreciere a valorilor naturale din Ţara
Haţegului.
Există şi propunerea reprezentanţilor Asociaţiei Geomedia de a crea ''poteca tematică Valea
Dinozaurilor'' care va reprezenta o nouă abordare în valorificarea turistică şi educaţională a
siturilor de importanţă paleontologică de pe teritoriul Ţării Haţegului.
Această potecă tematică are o lungime de 8 km şi va marca traseul Sânpetru-Ohaba Sibişel-

Nucşoara, care va putea fi parcursă pe jos, cu bicicleta şi, parţial, cu maşina, iar de-a lungul ei
vizitatorii vor putea descoperi siturile care conţin fosile de dinozaur.
Legat de faptul că județul Hunedoara include în limitele sale numeroase și variate arii
protejate, unele recunoscute la nivel internațional (ex. Parcului Naţional Retezat – rezervație a
Biosferei), se poate aprecia că forma predilectă de turism care se poate practica în limitele
acestor ariilor protejate este ecoturismul.
O altă formă de turism care poate fi practicată pentru valorificarea fondului schiabil este
turismul pentru sporturi de iarnă, care reprezintă forma de turism cu cea mai mare dinamică în
ultimii ani înregistrată la nivelul județului. Această dinamică se datorează pe de o parte faptului
că această formă de turism este practicată încă din perioda comunistă; pe de altă parte, această
dinamică este explicată ca urmare a extinderii amenajării domeniului schiabil din Munţii Vulcan
în perioada postdecembristă (a fost creată cea de a doua staţiune pentru sporturi de iarnă, Straja,
omologată în anul 2002, care alături de zona de agrement Parâng-Petroşani, reprezintă polii de
atracţie din punct de vedere turistic în cadrul Depresiunii Petroşani). În perioada actuală spaţiul
montan de dominantă albă reprezintă la nivelul depresiunii arealul turistic cel mai bine dotat din
punct de vedere al amenajărilor turistice.
Turismul pentru sporturi de iarnă se desfăşoară în condiţii morfoclimatice particulare şi într-
un interval de timp precis delimitat (decembrie-martie/aprilie), ceea ce impune o sezonalitate
accentuată.
Masivul Parâng se numără printre primele areale montane în care au fost create dotări pentru
practicarea sporturilor de iarnă din Carpaţii Româneşti.
Staţiunea Straja mai este cunoscută şi datorită procesiunii “Drumul Crucii” organizată în
Vinerea Mare a Sărbătorilor Pascale. Din 1999 se reface drumul parcurs de Mântuitorul Iisus
Hristos pe Muntele Golgota de la poale până la schitul din vârful muntelui incluzând 14
popasuri. La fiecare popas există câte un basorelief care simbolizează scena respectivei opriri
făcute de Mântuitor în drumul său spre Muntele Golgota. Procesiunea porneşte în fiecare an de la
Cimitirul Eroilor din Lupeni, desfăşurându-se pe o distanţă de 10 km până la Schitul Straja
(situat în cadrul staţiunii omonime).
Turismul de drumeţie este stimulat de valoarea peisagistică a masivelor montane, a căror

constituție petrografică variată (şisturi cristaline, calcare, roci vulcanice) impune în peisaj forme
variate de relief, generând peisaje pitoreşti. În funcţie de altitudine în cadrul drumețiilor se
străbate o diversitate de ecosisteme cu fizionomii proprii (forestier, subalpin şi de gol alpin).
Turismul de drumeţie se poate realiza, fie pe potecile care urcă la vârfurile de pe culmea
principală a masivelor montane, fie pe drumurile forestiere care pătrund adânc pe văile care îi
străbat, unele fiind extrem de dificile, fapt ce impune evitarea parcurgerii lor în sezonul rece.
Drumeţiile montane pot fi realizate având ca puncte de plecare şi staţiunile Parâng şi Straja, spre
masivele Parâng și Vulcan.
Resursele balneo-climaterice sunt valorificate în staţiunile Geoagiu Băi şi Vaţa de Jos.

Valorificarea turistică a complexului de cetăţi dacice se poate realiza prin intermediul unui
circuit tematic pe urmele romanilor: Deva-Geoagiu (băi romane și drumul roman)-complexul de
cetăţi dacice din Munţii Oraştiei-satul Sarmizegetusa (Ţara Haţegului) (capitala Daciei Romane)
- comuna Băniţa (satul omonim) (cetatea dacică de la Bănița). Ca urmare a importanţei istorice şi
culturale, acest traseu poate fi legat de un itinerariu cultural de la nivel european. În acest caz,
traseul ar putea depăşi limitele judeţului Hunedoara, putând fi conectat şi cu alte obiective de
interes cultural-istoric relaţionate istoriei romanizării la nivel european. Acest demers ar facilita
o bună promovare a elementelor de valoare arheologică asociate civilizațiilor dacică și romană
de pe teritoriul țării noastre. Densitatea mare a cetăților dacice precum și prezența capitalei
Daciei romane pe teritoriul județului Hunedoara, îl individualizeză între alte unități
administrativ-teritoriale, ceea ce ar putea conduce la o creștere a cererii pentru turismul
arheologic. Prezența capitalei Daciei romane și locația favorabilă a acesteia (lângă drumul
Hațeg-Caransebeș) ar putea fi valorificată și din punct de vedere cultural, în sensul organizării
unor activități artistice în aer liber în limitele acesteia, care ar putea să devină o tradiție putând fi
organizate ca festivaluri anuale tematice; aceste evenimente cultural-artistice ar contribui și la
punerea în valoare a teatrului roman de la Sarmizegetusa.
Traseul va începe din municipiul Deva, în cadrul căruia se va vizita Muzeul Civilizaţiei
Daco-Romane, găzduit de Castelul Behtlen (Magna Curia), moment în care turiştii vor primi
informaţiile de bază despre modul de viaţă şi cultura dacilor şi despre efectele generate de
colonizarea romană în plan urbanistic, economic cultural, social). În cadrul muzeului turiştii pot
vizita colecţia de arheologie preistorică, dacică şi romană (ex. reliefuri de la Ulpia Traiana,
numismatică ş. a.).
Al doilea obiectiv vizitat este staţiunea Geoagiu Băi care cuprinde în limitele sale urme de
locuire din perioada romană (aşezarea romană cu fortificaţii; băi termale; drumul roman).
Informaţiile primite în cadrul Muzeului Civilizaţiei Daco-Romane sunt utile pentru a

înţelege complexitatea sistemului de cetăţi dacice din Munţii Orăştiei, care va reprezenta cel de-
al treilea obiectiv vizitat din lungul traseului, pornind de la Deva spre Orăştie pe valea
Sibişelului-localităţile Sibişel şi Măgureni; ulterior se va merge spre sud pe drumul spre Vârful
Godeanu. Complexul cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei cuprinde pe lângă construcţiile cu
caracter militar, turnuri de veghe, construcţii religioase şi numeroase aşezări civile şi
gospodăreşti. Complexul include următoarele cetăţi care sunt grupate în jurul Apei Oraşului (râul
Grădişte). Complexul cetăților dacice este format din: cetatea Sarmizegetusa Regia (cetatea
regească), cetățile dacice de la Costeşti, Blidaru, Luncani-Piatra Roşie.
Zone etnografice (Ţara Zarandului, Ţinutul Pădurenilor, Ţara Haţegului, Depresiunea

Petroşani-arealul momârlanilor) care se individualizează prin elemente unice de ordin cultural,
pot fi încadrate în categoria destinațiilor turismului rural.
Favorabilitatea dezvoltării turismului rural, care în anumite areale a prins deja contur, este
justficată de elementele particulare care definesc zonele etnografice (casele tradiţionale,
obieceiurile și tradițiile). De asemenea, splaiul rural din limitele județului Hunedoara și-a
conservat elementele de patrimoniu, chiar și cele care au avut economia bazată pe minerit.
Dezvoltarea turismului rural va fi sprijinită de alte ramuri economice (transportul rutier și
feroviar, agricultura: se poate asigura o mare rezervă a produselor alimentare pentru servirea
turiștilor, elementul gastronomic reprezentând totodată parte a ofertei turistice). Ospitalitatea
populației locale și ineditul modului de viață va trezi interesul turiștilor dornici de a interacționa
cu aceștia și de a cunoaște cultura locală.
Manifestările cultural-artistice care se derulează în toate zonele etnografice ale județui, pot fi
incluse ca elemente ale ofertei turistice pentru a asigura și latura recreativă a vacanței la țară.
Turismul poate deveni în timp o activitate de bază a economiei spaţiului rural al judeţului
Hunedoara. Suportul dezvoltării turismului rural este reprezentat de existenţa căilor de acces
(rutiere şi feroviare), precum şi infrastructura turistică recent construită (în mai multe sate
reprezentative pentru fiecare zonă etnografică au fost construite pensiuni rurale). Acestor
elemente se adaugă avantajul existenţei unor resurse turistice naturale şi cultural-istorice.
O altă categorie emblematică de obiective turistice cultural-istorice pentru judeţul Hunedoara

este reprezentată de bisericile din piatră care pot fi puse în valoare printr-un circuit tematic ce
se poate desfăşura din Ţara Haţegului până în Ţara Zarandului.
Circuitul propus include: biserica Sîntamaria Orlea, biserica de piatră Sânpetru, biserica
Colţ-Mănăstirea Colţ din satul Suseni (comuna Râu de Mori), biserica Maica Domnului
''Hodighitria'' din Ostrov, biserica Sfântul Nicolae din Densuş, biserica reformată din Peşteana
(comuna Densuş) datează din secolele XVI-XVII şi este monument istoric; din Ținutul
Pădurenilor: biserica din Strei datează din perioada medievală (început de secol XIV); are
dimensiuni reduse, fapt ce o recomandă drept o capelă cnezială; biserica de piatră cu Hramul sf.
Gheorghe din Streisângeorgiu; acestora se adaugă Capela Romanică din Geoagiu; biserica de zid
din Criscior, biserica din piatră din satul Gurasada (Ţara Zarandului).
Obiectivele de patrimoniu industrial (cu specific minier) pot fi valorificate sub forma unui
traseu tematic: Drumul cărbunelui.
Traseul începe din Municipiul Petroşani (unde se pot vizita muzeul mineritului şi vechea
colonie), se continuă în localitatea Petrila unde se vizitează Mina Petrila Sud. Ulterior traseul se
va continua cu vizitarea minei Aninoasa, iar ultimul obiectiv vizitat este reprezentat de fosta
carieră de exploatare de la Câmpu lui Neag.
Municipiul Petroşani reprezintă principalul centru economic, educaţional şi cultural din

cadrul Depresiunii Petroşani. Acesta este important şi din punct de vedere al obiectivelor
turistice relaţionate patrimoniului industrial. Pe teritoriul său se află Muzeul Mineritului, care
reprezintă obiectivul turistic simbol al orașului, vechiul cartier muncitoresc 'Colonia', zona
istorică a municipiului.
Este imperios necesară luarea măsurilor necesare de conservare a clădirilor din centrul istoric
al municipiului Petroşani, care formează cel mai vechi cartier muncitoresc din Valea Jiului.
Punerea în valoare a construcţiilor din cadrul coloniei ar putea permite nu numai conservarea
acestora, ci şi posibilitatea valorificării în turism, putând deveni un obiectiv cultural de referinţă
al oraşului. Consolidarea şi refacerea tencuielii exterioare ale clădirilor ar schimba complet
aspectul dezolant al cartierului de importanţă istorică. În plus, pentru a deveni o atracţie turistică
se puteau lua măsuri de reintroducere a căii ferate din interiorul coloniei în circuitul turistic
pentru a facilita transportul vizitatorilor, fiind un mod inedit de vizitare a vechiului cartier.
Un alt circuit care ar putea valorifica obiectivele relaţionate patrimoniului industrial este
Drumul aurului.
Acest traseu este propus a începe din Geoagiu ca urmare a faptului că în limitele acestuia în
perioada romană exista un drum construit pentru a face legătura cu exploatările de aur din Munţii
Apuseni.
Traseul poate include și vizitarea gării din orașul Brad care preprezintă o bijuterie
arhitecturală, construită în secolul al XIX lea, dar care în prezent se află într-o stare de degradare
avansată. Includerea sa în circuitul turistic este determinată, pe de o parte deoarece reprezintă un
tip de clădire aparte relaționat patrimoniului industrial, iar pe de altă parte pentru a facilita
urgentarea luării deciziei de a fi restaurată.
Traseul va trece şi prin Săcărâmb, o localitate în cadrul căreia aurul a fost exploatat din perioada
romană, astfel că pe teritoriul său sunt mai multe galerii subterane miniere de importanţă istorică
şi tehnologică. Vechile exploatări de aur reprezintă situri arheologice care ar putea fi valorificate
turistic.
Ultimul obiectiv al traseului este muzeului aurului de la Brad care cuprinde o colecţie
mineralogică impresionantă.
Acest traseu poate fi continuat depăşind limitele administrative ale judeţului Hunedoara,
cuprinzând şi alte localităţi miniere din Munţii Apuseni (ex. Roşia Montană).
Alte forme de tursim care pot fi practicate în cadrul judeţului Hunedoara sunt turismul urban
şi cel cultural (acesta din urmă putând fi practicat atât în mediul urban, cât şi în cel rural).
Ca urmare a diversităţii resurselor turistice, în cadrul judeţulului Hunedoara poate fi creată o

gamă variată de oferte turistice cu rolul de a facilita descoperirea elementelor de patrimoniu
turistic.
Astfel, se pot evidenţia multiplele profiluri turistice: Judeţul Hunedoara este în acelaşi timp
un loc de vacanţă activă - posibilitatea practicării sporturilor de iarnă, un loc de vacanţă
caracterizat prin linişte, simplitate şi frumos: descoperirea elementelor de patrimoniu rural (satul
din Ţara Haţegului, satul momârlan, ş.a.), o destinaţie pentru turismul industrial, o zonă în care
cultura se împleteşte cu istoria: turism cultural.
3.1. Structuri de primire turistică
În continuare sunt prezentate datele statistice de susţinere a analizei privind structurile de

primire şi cazare turistică, precum şi asupra fluxului de turişti înregistrat în perioada analizată.
Datele acoperă, în principal, elementele de referinţă aferente caracterizării nivelului actual
capacitiv al facilităţilor de cazare turistică, precum şi a modului de evoluţie a acestora.
În ceea ce priveşte capacitatea de cazare (număr locuri de cazare), judeţul Hunedoara se află
pe locul 19 la nivel naţional deşi deţine o densitate ridicată de obiective turistice.
Ani
Anul Anul Anul
Tipuri de structuri de primire Macroregiuni, regiuni de
2018 2019 2020
turistica dezvoltare si judete
UM: Numar
Numar Numar Numar
Total Hunedoara 243 274 313
Hoteluri Hunedoara 24 26 27
Hosteluri Hunedoara 9 8 9
Moteluri Hunedoara 9 9 10
Vile turistice Hunedoara 37 44 46
Cabane turistice Hunedoara 44 47 51
Bungalouri Hunedoara 1 8 2
Sate de vacanta Hunedoara 1 1 :
Campinguri Hunedoara 1 1 2
Popasuri turistice Hunedoara 1 2 1
Casute turistice Hunedoara 1 1 1
Tabere de elevi si prescolari Hunedoara 2 2 2
Pensiuni turistice Hunedoara 65 66 81
Pensiuni agroturistice Hunedoara 48 59 81
Fig 3.1 Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de structure
În ceea ce priveşte cererea (nr. sosiri turişti) judeţul Hunedoara mult sub potenţialul său
turistic. Pe de altă parte, luând în considerare evoluţia recentă, judeţul Hunedoara prezintă o
creştere a numărului de sosiri în intervalul 2018-2019, exceptie 2020). Această creştere a
numărului de sosiri este dată în cea mai mare parte de principalele centre turistice ale judeţului
care au beneficiat de investiţii recente: Haţeg, Hunedoara şi Deva.
Ani
Anul 2018 Anul 2019 Anul 2020
Tipuri de
Tipuri de structuri de primire turistica UM: Numar persoane
turisti
Numar Numar Numar
persoane persoane persoane
Total Total 189526 194245 71723
Hoteluri Total 110477 111903 30898
Hosteluri Total 4570 3520 1510
Moteluri Total 4609 5271 3187
Vile turistice Total 23543 24772 10156
Cabane turistice Total 6905 9505 4331
Popasuri turistice Total : 140 :
Tabere de elevi si prescolari Total 2360 978 0
Pensiuni turistice Total 25669 26411 14680
Pensiuni agroturistice Total 11393 11745 6961
Fig 3.2 Sosiri ale turistilor in structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica
Aceaşi tendinţă este vizibilă şi la numărul înnoptărilor, unde judeţul Hunedoara ocupă locul
20 la nivel naţional, dar înregistrează o creştere de în intervalul 2018-2020, exceptie 2020. Din
totalul înnoptărilor, doar 5% (fig 3.4) sunt realizate de turişti străini, o pondere foarte scăzută în
comparaţie cu alte judeţe.
Ani
Anul Anul Anul
Tipuri de
Tipuri de structuri de primire turistica 2018 2019 2020
turisti
UM: Numar
Numar Numar Numar
Total Total 369286 383496 126412
- Romani 343717 353566 119966
- Straini 25569 29930 6446
Hoteluri Total 260719 264960 71273
- Romani 244088 247447 68825
- Straini 16631 17513 2448
- Romani 7555 4249 1860
- Straini 513 583 117
- Romani 5915 7062 3837
- Straini 603 954 324
- Romani 27871 31298 12116
- Straini 1970 3514 1198

- Romani 8065 10959 5481
- Straini 289 1215 261
- Romani : 224 :
- Straini : 30 :
- Romani 5423 3885 0
- Straini 1316 : :
- Romani 29528 31228 18150
- Straini 3209 4223 1409
- Romani 15272 17214 9697
- Straini 1038 1898 689
Fig 3.3 Innoptari in structuri de primire turistica pe tipuri de structuri, tipuri de turisti
Ani
Anul Anul Anul
Tipuri de
turisti
UM: Numar
Numar Numar Numar
Total Total 369286 383496 126412
- Romani 343717 353566 119966
- Straini 25569 29930 6446
Acest aspect este datorat insuficienţei promovării potenţialului turistic al judeţului în

străinătate.
În ceea ce priveşte numărul locurilor de cazare situaţia este urmatoarea, municipiul Lupeni
deţine oferta cea mai amplă, fiind urmat de Deva. În rândul centrelor de interes judeţean, în ceea
ce priveşte oferta de cazare pentru turişti se mai încadrează şi municipiile Petroşani, Brad,
Lupeni, Orăştie şi oraşul Haţeg.
Ani
Tipuri de structuri Anul Anul Anul
Localitati
de primire turistica 2019 2020 2021
UM: Numar
Numar Numar Numar

Total TOTAL 274 313 301
- 86687 MUNICIPIUL DEVA 28 39 33
- 87291 MUNICIPIUL BRAD 6 6 6
- 86810 MUNICIPIUL HUNEDOARA 18 20 19
- 87059 MUNICIPIUL LUPENI 56 59 51
- 87638 MUNICIPIUL ORASTIE 7 7 7
- 86990 MUNICIPIUL PETROSANI 24 27 23
- 87175 MUNICIPIUL VULCAN 3 4 3
- 87219 ORAS ANINOASA 2 3 2
- 87424 ORAS CALAN 1 2 2
- 89561 ORAS GEOAGIU 26 19 16
- 87576 ORAS HATEG 18 21 18
- 87077 ORAS PETRILA 2 1 1
- 87665 ORAS SIMERIA 2 2 2
- 87139 ORAS URICANI 7 9 5
- 88047 BACIA 2 2 3
- 87745 BAIA DE CRIS : 1 3
- 87246 BANITA 3 3 2
- 87996 BARU 1 1 1
- 88261 BERIU 3 3 2
- 88449 BOSOROD 2 2 :
- 88546 BRANISCA 1 1 1
- 88644 BRETEA ROMANA 1 2 8
- 89240 CERTEJU DE SUS 3 6 8
- 87362 CRISCIOR 1 1 1
- 89348 DENSUS 2 2 :
- 89428 DOBRA 5 2 2
- 86883 GHELARI 2 2 2
- 89687 GURASADA 2 3 3
- 89801 HARAU 2 2 2
- 89856 ILIA 2 2 2
- 90066 LELESE : 1 1
- 90208 LUNCOIU DE JOS 1 1 1
- 90342 ORASTIOARA DE SUS 6 10 10
- 90431 PESTISU MIC 1 2 2
- 90538 PUI : : 2
- 90725 RACHITOVA : : 1
- 90663 RAPOLTU MARE 1 1 1
- 90878 RAU DE MORI 10 9 11
- 90805 RIBITA 1 1 1
- 91116 SALASU DE SUS 4 6 9
- 91232 SANTAMARIA-ORLEA : 1 3
- 91054 SARMIZEGETUSA 3 3 3
- 91330 SOIMUS 5 8 10
- 86936 TELIUCU INFERIOR 4 6 6
- 91535 TOPLITA 1 1 :
- 91624 TOTESTI 1 1 2
- 91795 VATA DE JOS 3 6 6
- 91982 VETEL 1 1 3
- 92177 ZAM : 1 1
Fig 3.5 Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de structuri,
judete si localitati
Perioada cea mai intensă din punct de vedere al turismului la nivelul judeţului este în
perioada verii, lunile iunie-iulie-august. Excepţie de la această tendinţă sunt doar municipiile
Petroşani şi Lupeni care includ staţiunile de Parâng şi Straja dotate cu infrastructură de transport
pe cablu şi orientate astfel către sporturi de iarnă.
La nivelul judeţului Hunedoara municipiul Deva şi oraşul Geoagiu prezintă cel mai mare
număr de sosiri ale turiştilor. Dacă oraşul Geoagiu se bazează pe o veche tradiţie şi recunoaştere
la nivel naţional pentru turismul balneo climateric, municipiul Deva mizează pe rolul de
reşedinţă de judeţ, o accesibilitate ridicată şi existenţa unor dotări de interes turistic cum ar fi
cetatea şi parcul aferent sau complexul de agrement „Aqua land”. Mai mult de atât, municipiul
Deva preia şi rolul de centru turistic coordonator sau punct de plecare pentru majoritatea
traseelor turistice din judeţ.
Oraşul Geoagiu excelează la durata de şedere a turiştilor ajungând la o medie de 4.5 zile,
mult peste celelalte aşezări turistice din judeţ. Acest lucru este datorat în cea mai mare parte
băilor termale. Dintre celălalte aşezări cu unităţi de cazare turistice doar Aninoasa, Beriu,
Petroşani, Râu de Mori şi Santamaria-Orlea reuşesc să treacă de media de 2 zile în ceea ce
priveşte durata de şedere.
Ani
Anul Anul Anul
Tipuri de
turisti
UM: Numar
Numar Numar Numar
Total Total 369286 383496 126412
- Romani 343717 353566 119966
- Straini 25569 29930 6446
Hoteluri Total 260719 264960 71273
- Romani 244088 247447 68825
- Straini 16631 17513 2448
- Romani 7555 4249 1860

- Straini 513 583 117
- Romani 5915 7062 3837
- Straini 603 954 324
- Romani 27871 31298 12116
- Straini 1970 3514 1198
- Romani 8065 10959 5481
- Straini 289 1215 261
- Romani : 224 :
- Straini : 30 :
- Romani 5423 3885 0
- Straini 1316 : :
- Romani 29528 31228 18150
- Straini 3209 4223 1409
- Romani 15272 17214 9697
- Straini 1038 1898 689
La nivelul judeţului putem identifica mai multe zone de concentrare a resurselor turistice.
Aceste zone sunt deservite de unităţi de cazare grupate în centre turistice cum ar fi:
 Haţeg, Santamaria-Orlea şi Râu de Mori pentru zona turistică Geoparcul Haţeg-Prislop-
Sarmizegetusa Ulpia Traiana.
 Orăştie şi Beriu pentru zona cetăţilor Dacice
 Deva-Hunedoara
 Geoagiu pentru Geoagiu Băi
 Brad pentru obiectivele turistice din ţara Zarandului
 Petroşani, Petrila, Lupeni şi Aninoasa pentru munţii Parâng şi Vâlcanului
 Lupeni pentru zona Retezat
Modul de grupare a unităţilor de cazare lasă însă nedeservite zone turistice cu un potenţial
deosebit cum ar fi parcul natural Grădiştea. Această zonă nu deţine în prezent unităţi de cazare
omologate,46 fiind deservită de aşezările Orăştie şi Beriu aflate la peste 30km distanţă. Într-o
situaţie similară se află şi obiectivele turistice din parcul natural Retezat, pentru care există
unităţi de cazare doar în Uricani, aflat la peste 20km distanţa.
Relaţia între potenţialul turistic, dat de obiectivele de interes turistic şi numărul de sosiri este
favorabilă doar în cazul municipiului Deva, oraşului Geoagiu şi eventual Hunedoara, Petroşani
sau Haţeg. Există în continuare comune care deţin pe teritoriul lor o densitate impresionantă de
obiective turistice cum ar fi Orăştioara de Sus, Boşorod sau Densuş, dar care nu prezintă sosiri
sau înoptări ale turiştilor în lipsa unor unităţi de cazare omologate. Turiştii care vizitează
obiectivele din aceste aşezări se cazează astfel preponderent în oraşele din apropiere (Orăştie şi
Haţeg). Într-o stare similară se află şi comunele Sălaşu de Sus sau Râu47 de Mori, parte din
Parcul Naţional Retezat.
Deşi zona munţiilor Poiana Rusă nu deţine obiective turistice consacrate, datorită unui peisaj
natural dar şi cultural deosebit aceasta are un potenţial deosebit pentru agroturism. În lipsa unor
unităţi de cazare această zonă, parte din Ţinutul Pădurenilor, nu îşi poate valorifica potenţialul
turistic.
Discrepanţele între potenţialul turistic şi numărul sosirilor sunt date de lipsa unităţilor de
cazare dar şi de insuficienta valorificare (inclusiv promovare) a obiectivelor turistice.
Dificultăţile la nivelul infrastructurii turistice nu se rezumă doar la cazare ci includ şi
accesibilitatea la obiectivele turistice. Aceste probleme sunt evidenţiate şi în Planul de
Amenajare a Teritoriului Naţional.
Astfel, zone cu o atractivitate turistică cum ar fi parcul naţional Grădiştea, parcul naţional
Retezat sau chiar şi Geoparcul Haţeg sunt considerate ca zone cu o accesibilitate redusă. Prin
investiţii în infrastructura în fostul ciclu de finanţare al UE (2007-2014) accesibilitatea în zona
Geoparcului Haţeg a fost îmbunătăţită. Nu acelaşi lucru se poate spune de celelalte zone cu
potenţial turistic deosebit.
Cele mai mari probleme de accesibilitate sunt vizibile în Parcul Naţional Grădiştea care
înglobează complexul de cetăţi dacice (Sarmizegetusa Regia), Parcul Naţional Retezat sau în
zona Munţii Poiana Ruscă. Calitatea redusă a infrastructurii rutiere afectează negativ şi
potenţialul turistic al oraşului Geoagiu (principala destinaţie turistică a judeţului) sau a staţiunilor
montane din munţii Parâng şi Vîlcan.
CAPITOLUL 4
Propuneri de dezvoltare a turismului
4.1. Premize ale dezvoltării turismului
Potenţialul fizico-geografic al Culoarului Depresionar Strei-Cerna-Orăştie

Analiza potenţialului turistic al Hunedoarei din punct de vedere al parametrilor fizico-

geografici este necesar să includă şi partea de nord, de zonă depresionară, cunoscută sub numele
colectiv, tradiţional si istoric, de Ţara Haţegului sau Bazinul Haţegului,alcătuită din:
 Depresiunea Haţeg sau Ţara Haţegului;
 Depresiunea Strei-Cerna sau Bazinul Streiului inferior. Pintenul Orlea o delimitează de
Depresiunea Haţeg, despărţind geologic, dar si morfologic, o depresiune terasată în sud,
de una colinară în nord.
Zona depresionară Strei-Cerna-Orăştie are potenţial turistic prin propriile sale obiective
naturale sau antropice. Din punct de vedere al potenţialului turistic natural, relieful, ca obiectiv
turistic, este dat de Dealul Cetăţii (un con vulcanic alcătuit din andezite de 184 m altitudine),
cascada şi avenul de sufoziune Pietroasa. Apele, ca resurse turistice, sunt reprezentete de Mureş,
cu plajele sale şi posibilitatea oferită de desfăşurare a sporturilor nautice. Ape termale cu izvoare
cu ape minerale bicarbonate sunt la Călan, iar la Deva există ape minerale sodice, hipertone
(mineralizare 40 gr/litru). Vegetaţia are atribute de atractivitate prin rezervaţiile sale: Pădurea
Chizid, Pădurea Bejan, Cetatea Devei, Măgura Uroiului, Parcul dendrologic din Simeria.
Formele sub care se poate dezvolta turismul de tip recreativ în zonă sunt:
 deschiderea unor ștranduri pentru tinerii din zonă;
 poteci pentru drumeţie, care pot fi utilizate şi pentru agrement hipic, iar în anotimpul de
iarnă pentru transportul turistic cu săniile;
 amenajarea la marginea localităţilor a unor terenuri pentru sporturi în aer liber (fotbal,
baschet, volei, tenis);
 amenajarea pentru turismul piscicol a mai multor lacuri (de pe Mureş sau Strei), lângă
care să existe baze de cazare de tip cabană acoperite cu papură;
 amenajarea de pavilioane pentru turismului cinegetic, în zonă fiind o faună bogată
(fazani, porci mistreţi, vulpi, căpriori).
Potenţialul turistic al depresiunii este deosebit, dar este foarte puţin cunoscut si valorificat.
În acest sens, trebuie să funcţioneze un oficiu permanent de informare şi promovare a imaginii
zonei, prin editarea unui ghid ilustrat care să cuprindă principalele obiective, pliante
promoţionale şi, mai ales, o hartă turistică a depresiunii.
4.2. Forme de turism ce se pot dezvolta
În Munţii Metaliferi au fost identificate mai multe punctele de interes turistic care se
suprapun teritoriului Țării Zarandului: arealul carstic Crăciuneşti (situat în comuna Băița): sunt
prezente doline, peşteri (în care au fost descoperite materiale arheologice, mărturii ale prezenței
omului aparținând culturii musteriene): Groapa Lupului (cu o lungime de 20 m), Groapa
Balogului (80 m lungime, bogată în concreţiuni calcaroase), Peştera Zidul cel de Sus (cu 20 m
lungime), Peştera Zidul cel de Jos; arealul Băiţa dezvoltat în jurul Măgurei Băiţa: peşterile Şura
Mare, Şura de Mijloc, Şura de Sus, peştera Lotrului (săpată în Dealul Cornet) ; la 4 km distanţă
de Băiţa se află localitatea Ormindea pe teritoriul căreia se găsesc Peştera Găunoasa Ormindei ce
prezintă două intrări şi este traversată de un pârâu, Peştera Dracului (aceasta din urmă se
recomandă pentru vizitare turiştilor experimentaţi) (Floca, 1965, p. 93); comuna Ribița: cheile
Ribicioarei și Uibăreștilor formează o arie naturală protejată cu prifil mixt; datorită prezenței
calcarelor s-a dezvoltat și o flora specifică; pe teritoiul comunei Bulzeștii de Sus sunt prezente
mai multe forme ale reliefului carstic:Cheile Grohotului, Podul Natural de la Grohot ocupă o
suprafață de 1 ha; este o arie naturală protejată datorită elementelor carstice (podul natural
propriu-zis), la care se adaugă şi elemente floristice dezvoltate pe substrat calcaros, specifice
zonei submediteraneene; Peștera Cizmei, declarată monument al naturii de interes geologic,
situată în Cheile Ribicioaiei, aceasta este apreciată datorită picturilor rupestre (datate din
neolitic).
O altă rezervație naturală de pe teritoriul județului Hunedoara este Grădiștea Muncelului-

Cioclovina care are statut de parc natural din 1979. În anul 2000 parcul a fost declarat arie
natural de interes național. Parcul natural este situat în Masivul Șureanu, fiind mărginit de
depresiunile Hațeg la vet și Orăștiei la est. Parcul natural a fost constituit pentru a fi conservate
mai multe habitate și specii importante sun aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic,
geologic, speologic, paleontologic și pedologic. Grădiștea Muncelului-Cioclovina include în
limitele sale suprafețe de păduri, pășuni, fânețe, terenuri arabile, zone carstice, cursuri de ape,
monumente istorice, situri arheologice și așezări umane.Principalele puncte de acces sunt: de pe
DN 7 din Orăștie spre Costești (principalul punct de acces mai ales pentru complexul carstic
Ponorici-Cioclovina și cetatea dacică Piatra Roșie-Luncani), sau spre Costești (prin Ocolișul Mic
din comuna Pui, Țara hațegului spre arealul carstic Ohaba Ponor), Baru (spre valea Streiului,
spreaealul carstic Baru), din Bănița (se paote vizita Peștera Bolii). O altă intrare este dinspre DN
66/E79 din Călan spre comuna Boșorod sau de pe A1 dinspre Deva sau dinspre Sebeș. Accesul
se poate face prin stațiile de cale ferată: Orăștie, Călan, Pui, Baru Mare și Bănița.
În Țara Zarandului au fost create mai multe ansambluri folclorice care permit conservarea și
perpetuarea tezaurului folcloric local prin intermediul spectacolelor de obiceiuri populare, prin
îmbinarea cântecului și a dansului, antrenând și tinerii. Dintre acestea pot fi amintite: ansamblul
folcloric Găzduța care funcționează de peste 20 de ani în cadrul Căminului Cultural din Buceș
(comuna Băița) și care include în structura sa: grup folcloric, formație de dansuri populare,
formație de călușari, taraf și soliști de muzică populară; ansamblul este alcătuit pe principiul „3
generaţii” (mai puţin la taraf). Ansamblul folcloric Tulnicul cuprinde dansatori, soliști de muzică
și tulnicărese care au participat la numeroase festivaluri din țară. Artiștii din cadrul Ansamblului
folcloric “Ritmuri Zărăndene” au un repertoriu bogat (cântece vechi inspirate din atmosfera
idilică a satului zărăndean, dansuri tradiționale puse în scenă de 6 perechi de dansatori). Taraful
de la Vața de Jos a fost înființat în 1960 și până în prezent continuă să transmită farmecul
doinelor taragotului.
În acelaşi timp, trebuie menţionate elementele de cultură locală care individualizează ţara
Haţegului între alte areale de la nivel naţional, cele mai importante fiind reprezentate de
bisericile construite în piatră şi elementele de importanţă arheologică (capitala Daciei romane,

diferite monumente istorice reprezentative pentru perioada medievală: cetăţi: ex. Cetățuia de la
Mălăiești). Acestora li se adaugă muzeul etnografic de la Peşteana. Pe teritoriul comunei Râu de
Mori sunt prezente câteva vestigii medievale: în satul omonim se păstrează ruinele curții cneziale
ale Cândeștilor a căror stăpânire este atestată documentar din 1359; prezintă zid de incintă cu
metereze și paraclis-biserică sală cu absidă poligonală, cu unghi în ax, boltită pe nervure; în satul
Suseni (comuna Râu de Mori) se află ruinele cetății Colți (situată pe un pinten stâncos al
Munților Retezat), are plan neregulat,adaptat formelor de relief , prevăzută cu donjon patrulater
masiv; a fost cea mai puternică cetate cnezială din Transilvania ridicată de familia Cândeștilor
(această familie a dominat întreaga vale a Râului Mare, la începutul secolului al XIV lea,
extinzându-și stăpânirea și în Valea Streiului la Chitid, Ocoliș care au aparținut ramurei din
Streisângeorgiu și Sântămăria Orlea). Începând din secolul al XVI lea) familia Cânde trece la
catolicism, iar curtea cnezială de la Râu de Mori este refăcută și capătă aspectul baroc de azi
(fațada cu ordonanță de pilaștri, loggia caselor și meterezelor în ochi de bou ale zidului de
incintă); capela este modificată și implicit pusă în slujba cultului catolic.
4.3. Propuneri de dezvoltare şi diversificare a ofertei turistice
Obiceiul Piţărăilor se practică în Ajunul Crăciunului şi are o serie de elemente care îl

apropie de colinde. Aria de răspândire în Valea Jiului de Est (Cimpa şi Jieţ, Maleia, Slătinioara,
Dâlja, Surduc). Vechimea manifestării este de 250 ani. Scopul este vestirea Sărbătorii
Crăciunului. Tinerii în costume de sărbătoare se strâng dimineaţa şi merg din casă în casă pentru
a primi nuci, mere şi colaci; în curte joacă o horă (învârtita jienească) acompaniată cei care cântă
din fluier; în ultima casă, dacă lumea este numeroasă, se dă o petrecere până a doua zi în zori.
Există câteva elemente de diferenţiere față de colindele obişnuite:
 caracterul de procesiune laică şi de masivitate (participă tot satul); în faţa alaiului sunt
copiii care trebuie să găsească coşurile cu bunătăţi ale gazdei-saminte: cele mai frumoase
bucăţi de turtă dulce reprezentând diferite figurine frumos pictate.
 tinerii poartă steaguri care au valoare ornamentală şi de individualizare (zurgălăii anunţă
gazda de sosirea lor), decorate cu panglici, coroane de flori, năframe multicolore, ciucuri
purtați de tinerii necăsătoriţi. Unii autori o consideră ca pe o reminiscenţă a steagului
regiunilor romane cu care se defila prin faţa comandanţilor alţi autori afirmă că este un
obicei al dacilor şi reprezenta sacrificiul adus divinităţii pentru mulţumirea rodniciei
holdelor şi a pomilor
Un studiu elaborat de Ministerul Agriculturii asupra spaţiului rural naţional a permis

identificarea comunelor cu potenţial turistic ridicat. În urma procesului de evaluare, mai multe
comune au fost încadrate în categoria unităților administrativ-teritoriale cu un potenţial turistic
foarte ridicat (obţinând punctajul maxim 10 puncte): comuna Băniţa, Orăştioara de Sus şi
Boşorod (Hunedoara) ; acestora se adaugă şi alte comune care au primit punctaje mai mici:
Răchitova, Densuş, Rapoltul Mare, Sarmizegetusa, Veţel, Zam ş.a. Această clasificare este utilă
deoarece permite comunelor cu potenţial turistic deosebit de a beneficia de un punctaj ridicat la

depunerea proiectelor pentru finanţare de către populaţia locală care doreşte să construiască
pensiuni turistice din fonduri europene. Astfel, pensiunile înfiinţate în localităţi cu un potenţial
cotat între 7 şi 10 puncte primesc suplimentar 20 de puncte la proiectul depus pentru susţinere
financiară pentru înfiinţare sau modernizare de pensiuni turistice, precum şi pentru
microîntreprinderi în spaţiul rural.
Turismul de drumeţie este stimulat de valoarea peisagistică a masivelor montane, a căror

constituție petrografică variată (şisturi cristaline, calcare, roci vulcanice) impune în peisaj forme
variate de relief, generând peisaje pitoreşti. În funcţie de altitudine în cadrul drumețiilor se
străbate o diversitate de ecosisteme cu fizionomii proprii (forestier, subalpin şi de gol alpin).
Pentru introducerea în circuitul turistic a unor noi trasee montane de importanţă majoră va fi
necesară crearea unei reţele de poteci marcate, refacerea potecilor mai vechi, renovarea unor
refugii care se află într-o stare de degradare avansată.
Turismul cinegetic se poate practica ca urmare a faunei cinegetice valoroase (cervidee,

urside), din care, fără a se afecta echilibrul ecologic, la nivelul speciilor, se pot recolta, într-un
cadru perfect controlat şi organizat, exemplare de excepţie.
Turismul cinegetic impune sejururi scurte de două – trei zile necesare desfăşurării acestei
activităţi sportive favorizate şi de cabanelor de vânătoare şi a cabane montane.
Este necesară refacerea potecilor de vânătoare pentru a facilita accesul turiştilor.
În ultimii ani, pe lângă recoltele de vânat mai puţin valoroase, care urmăresc selecţia, se
vizează şi exemplarele cu trofee de excepţie, apreciate de vânătorii străini. Prin aceasta se
realizează beneficii importante în valută. În acest scop, personalul silvic trebuie bine pregătit, cu
scopul de a ţine sub control vânătoarea şi permiterea practicării acesteia în condiţiile stabilite de
cadru legal, respectarea perioadelor de vânătoare şi a speciilor de animale care pot fi
vânate.Turismul cinegetic este o formă de turism sportiv care se intercondiţionează cu celelalte
activităţi recreaționale.
Valorificarea turistică a complexului de cetăţi dacice se poate realiza prin intermediul unui
circuit tematic pe urmele romanilor Deva-Geoagiu (băi romane și drumul roman)-complexul de
cetăţi dacice din Munţii Oraştiei-satul Sarmizegetusa (Ţara Haţegului) (capitala Daciei Romane)
- comuna Băniţa (satul omonim) (cetatea dacică de la Bănița). Ca urmare a importanţei istorice şi
culturale, acest traseu poate fi legat de un itinerariu cultural de la nivel european. În acest caz,
traseul ar putea depăşi limitele judeţului Hunedoara, putând fi conectat şi cu alte obiective de
interes cultural-istoric relaţionate istoriei romanizării la nivel european. Acest demers ar facilita
o bună promovare a elementelor de valoare arheologică asociate civilizațiilor dacică și romană
de pe teritoriul țării noastre. Densitatea mare a cetăților dacice precum și prezența capitalei
Daciei romane pe teritoriul județului Hunedoara, îl individualizeză între alte unități
administrativ-teritoriale, ceea ce ar putea conduce la o creștere a cererii pentru turismul
arheologic. Prezența capitalei Daciei romane și locația favorabilă a acesteia (lângă drumul
Hațeg-Caransebeș) ar putea fi valorificată și din punct de vedere cultural, în sensul organizării

unor activități artistice în aer liber în limitele acesteia, care ar putea să devină o tradiție putând fi
organizate ca festivaluri anuale tematice; aceste evenimente cultural-artistice ar contribui și la
punerea în valoare a teatrului roman de la Sarmizegetusa.
Favorabilitatea dezvoltării turismului rural, care în anumite areale a prins deja contur, este
justficată de elementele particulare care definesc zonele etnografice (casele tradiţionale,
obieceiurile și tradițiile). De asemenea, splaiul rural din limitele județului Hunedoara și-a
conservat elementele de patrimoniu, chiar și cele care au avut economia bazată pe minerit.
Dezvoltarea turismului rural va fi sprijinită de alte ramuri economice (tansportul rutier și
feroviar, agricultura: se poate asigura o mare rezervă a produselor alimentare pentru servirea
turiștilor, elementul gastronomic reprezentând totodată parte a ofertei turistice). Ospitalitatea
populației locale și ineditul modului de viață va trezi interesul turiștilor dornici de a interacționa
cu aceștia și de a cunoaște cultura locală Manifestările cultural-artistice care se derulează în toate
zonele etnografice ale județui, pot fi incluse ca elemente ale ofertei turistice pentru a asigura și
latura recreativă a vacanței la țară.
Turismul poate deveni în timp o activitate de bază a economiei spaţiului rural al judeţului
Hunedoara. Suportul dezvoltării turismului rural este reprezentat de existenţa căilor de acces
(rutiere şi feroviare), precum şi infrastructura turistică recent construită (în mai multe sate
reprezentative pentru fiecare zonă etnografică au fost construite pensiuni rurale). Acestor
elemente se adaugă avantajul existenţei unor resurse turistice naturale şi cultural-istorice.
Unul dintre principalele active ale Regiunii Vest constă în resursa de patrimoniu natural:
peisaje muntoase, trecători, lacuri, izvoare de ape termale şi minerale, parcuri şi rezerve naturale.
Aproximativ 26% din toate zonele protejate din România sunt situate în Regiunea Vest. Aceste
zone protejate fac parte din reţeaua Natura 2000. Principalele parcuri naţionale şi naturale din
Regiunea Vest acoperă o arie de aproximativ 4.461 kilometri pătraţi, ceea ce reprezintă 13,4%
din suprafaţa terestră a Regiunii Vest.
În ceea ce priveşte patrimoniul istoric şi arhitectural, monumente şi situri istorice situate în

Regiunea Vest au fost înregistrate pe lista naţională a Monumentelor Istorice din România. în
judeţul Hunedoara, resursele turistice antropice sunt diverse, cuprinzând cetăţi şi fortăreţe
romane (complexul Ulpia Traiana Augusta Dacia Sarmizegetusa, Sarmizegetusa Regia), cetăţi
medievale (Castelul Corvinilor, Cetatea Deva), artă şi arhitectură istorică şi religioasă
(Hunedoara, Deva), muzee şi galerii de artă, etnografie şi folclor.
Este evident că Regiunea Vest cuprinde un număr semnificativ de monumente şi obiective

istorice. Totuşi, acestea nu sunt incluse într-un singur drum tematic integrat şi nu au fost
promovate în mod adecvat.
Regiunea Vest are mai multe staţiuni balneare importante, cele mai apropiate de Municipiul
Hunedoara fiind Geoagiu Băi şi Băile Călan. Aceste staţiuni sunt elemente importante pentru
turismul din regiune, datorită calităţii izvoarelor termale, datorită amplasării lor, patrimoniului
istoric, obiceiul naţional de a merge în concediu în staţiuni şi noii tendinţe internaţionale de
turism balnear şi medical, însă nu au fost modernizate de la căderea comunismului şi au suferit
de pe urma unei strategii ineficiente de privatizare iniţiată la sfârşitul anilor 1990. Spaţiile de
cazare din aceste staţiuni nu mai sunt competitive şi turiştii din Regiunea Vest preferă să meargă
în staţiunile balneare din Ungaria.
Judeţul Hunedoara se caracterizează printr-o diversitate de resurse turistice ca urmare a

favorabilităţii factorilor naturali (forme de relief variate, determinate şi de o structură litologică
diversificată şi complexă, ape termale şi minerale, rezervaţii naturale ş.a.) cât şi a celor istorici şi
economici.
Pe baza unei analize amănunțite a potențialului turistic al județului Hunedoara, au fost
identificate o serie de resurse turistice care nu sunt încă valorificate (ex. elementele de cultură
industrială) sau o serie de resurse turistice incomplet valorificate (fondul etnografic, elemente de
importanță arheologică), aspecte care atrag atenția asupra necesității amenajării acestora pentru a
fi incluse în circuitul turistic.
CONCLUZII
Judeţul Hunedoara se caracterizează printr-o diversitate ridicată de resurse turistice, ce se

datorează factorilor naturali (forme de relief variate, determinate şi de o structură litologică
diversificată şi complexă, ape termale şi minerale, rezervaţii naturale ş.a.), istorici şi economici
favorabili.
Deşi Hunedoara este unul dintre judeţele cu un număr şi o varietate foarte ridicată a
obiectivelor turistice, infrastructura turistică, şi astfel implicit numărul de înoptări şi sosiri, se
află mult sub potenţialul existent . Totuşi, în contextul declinului activităţilor industriale, mai
ales cele legate de minerit, judeţul a început procesul de reconfigurare a economiei mizând din ce
în ce mai mult pe turism. Acest fapt este vizibil şi în creşterea ofertei turistice, şi mai ales în
numărul sosirilor (locul doi la nivel naţional în ceea ce priveşte evoluţia sosirilor.
Pornind de la aceste tendinţe favorabile, turismul judeţean are nevoie de un impuls

suplimentar din trei direcţii: modernizarea infrastructurii de transport care asigură accesibilitatea
obiectivelor turistice de interes naţional, promovarea unei identităţi locale puternice, mizând pe
zonele etnografice caracteristice şi (re)calificarea forţei de muncă către meserii care să susţină
activităţile turistice . Prioritatea la nivelul infrastructurii de transport este creşterea accesibilităţii
în zona centăţilor dacice din Munţii Orăştiei .
În ceea ce priveşte promovarea turistică există deja zone care şi-au conturat o identitate
puternică (brand local) cum ar fi Geoparcul Dinozaurilor, Ţara Haţegului, Ţinutul Pădurenilor
sau Castelul Corvinilor. Totodată, obiectivele de patrimoniu natural și construit din județ sunt
promovate prin intermediul platformei online ”Enjoy Hunedoara”.
O provocare semnificativă la nivel județean și totodată un pas important pentru dezvoltarea
turismului constă în consolidarea identității județului Hunedoara, reunind și promovând sub o
marcă – umbrelă valorile și brand-urile individuale din teritoriu și totodată sprijinind dezvoltarea
acestora. Specificul judeţului este dat de dualitatea dintre brandurile turistice consacrate şi zone
identitare / etnografice care înglobează o varietate importantă de elemente de patrimoniu material
şi imaterial.
Astfel, identitatea turistică a judeţului trebuie construită pornind de la obiectivele existente
și vizibile cum ar fi Geoparcul Dinozaurilor, cetăţile romane şi dacice, castelul Huniazilor sau
staţiunea Geoagiu Băi, în paralel cu promovarea zonelor identitare care compun judeţul: Ţara
Haţegului, Ţinutul Pădurenilor, Valea Mureşului, Ţara Zarandului, Zona Orăştie, Sistemul urban
Deva-Hunedoara-Simeri-Călan şi Valea Jiului.
Este de remarcat că aceste zone includ obiective turistice care prezintă câte un segment din
fiecare perioadă esenţială pentru evoluţia istorică a României (perioada Dinozaurilor –
Geoparcul din Haţeg şi dinozaurii pitici; perioada vechii Dacii – Cetăţile dacice din Munţii
Orăştiei; perioada provinciei romane – Cetăţile Romane din Ţara Haţegului; perioada medievală
– Castelul Huniazilor şi perioada dezvoltării industriale, și în special a dezvoltării mineritului, cu
care Valea Jiului este identificată și astăzi.
Puncte forte/slabe:
 Existenţa unor obiective turistice renumite la nivel naţional şi internaţional cum ar fi:
Geoparcul Dinozaurilor (sit Unesco), Băile Geoagiu, Castelul Huniazilor, Cetăţile dacice
şi romane, Mânăstirea Prislop sau Cetatea Deva.
 Judeţul Hunedoara include una din cele 6 concentrări de situri UNESCO la nivelul
României.
 Existenţa unor zone identitare la nivel etno-grafic cum ar fi: „Ţinutul Pădurenilor, Ţăra
Zarandului, Ţara Haţegului, Valea Jiului (Momârlanii), Valea Mureşului etc.
 Gruparea de obiective turistice reprezentative pentru majoritatea perioadelor istorice
importante pentru dezvoltarea teritoriului României (dinozaurii pitici din Haţeg, cetăţile
dacice şi romane, castelul Huniazilor, patrimoniul industrial al perioadei comuniste).
 Existenţa unor zone de cadru natural protejate deosebit de valoroase cum ar fi: Parcul
Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovin, Parcul Naţional Retezat, situri Natura 2000 şi
rezervaţii naturale.
 Aproximativ 40% din suprafaţa judeţului este reprezentată de zone naturale protejate.
 Potenţial ridicat pentru turismul natural dat de prezenţa masivelor montane (mai ales în
partea sudică a judeţului).
 Potenţial pentru turism speologic (ex. Cheile Barului, peştera Tecuri).
 Existenţa unui parc dendrologic în oraşul Simeria.
 Existenţa unor staţiuni montane sau aşezări dotate cu infrastructură pe cablu pentru
sporturi de iarnă şi nu numai (Parâng, Straja, Pasul Vulcan sau Râuşor).
 Existenţa apelor termale în Vaţa de Sus şi Călan.
 Existenţa mai multor zone cu o concentrare ridicată a obiectivelor turistice: Haţeg,
Santamaria-Orlea şi Râu de Mori pentru zona turistică Geoparcul Haţeg-Prislop-
Sarmizegetusa Ulpia Traiana; Orăştie şi Beriu pentru zona cetăţilor Dacice; Deva-
Hunedoara; Geoagiu pentru Geoagiu Băi; Brad pentru obiectivele turistice din ţara
Zarandului; Petroşani, Petrila, Lupeni şi Aninoasa pentru munţii Parâng şi Vâlcanului;
Lupeni pentru zona Retezat.
 Brandurile turistice reprezentative pentru judeţ devin din ce în ce mai vizibile în mediul
online prin realizarea unor videoclipuri de promovare (ex. Geoparcul Dinozaurilor sau
castelul Huniazilor).
 Un număr încă scăzut de unităţi de cazare (înregistrate) în comparaţie cu potenţialul
turistic al judeţului
 Există în continuare un număr însemnat de unităţi de cazare informale care deservesc
zone cheie cum ar fi Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina.
 Creştere puternică a numărului de sosiri şi înoptări Număr scăzut de înnoptări ale
turiştilor străini
 Oferta slab reprezentată, coroborată cu preţurile mari practicate de către operatorii
turistici, rezultă într-un interes scăzut din partea turiştilor.
 Gradul ridicat de protecţie / conservare a parcurilor naturale impune unele limitări în ceea
ce privește dezvoltarea economică, inclusiv cea turistică.
 Zone turistice cu un potențial deosebit nu sunt deservite de infrastructură de transport
adecvată (ex. Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovin – cetăţile dacice sau zona
Munţii Poiana Ruscă).
 Infrastructura de transport pe cablu învechită şi degradată în staţiunea Parâng.
 Decăderea staţiunii balneo-climaterice Vaţa de Sus.
 Promovarea insuficientă a resurselor turistice la nivel judeţean.
BIBLIOGRAFIE
Chirica, N., Răceanu, V. (1995), Sub cerul purpuriu al Hunedoarei

Posea, G. (2004), Clima, Apele, Solurile, Biogeografia, Hazardele Naturale

Gruiescu, I., Grumăzescu, C. (1972), Judeţul Hunedoara, Editura Academiei, Bucureşti
Anghel, Gh., (1973), Cetăţi medievale din Transilvania, Editura Meridiane, Bucureşti
Constantinescu, R., Sfarlea, M., (1994), Monumente religioase. Biserici şi mănăstiri celebre din
Romania, Editura Editis, Bucureşti
Lazăr, I., Răceanu, V. (1976), Castelul Corvineştilor: Hunedoara, Editura Sport Turism,
Bucureşti
www.wikipedia.org
https://www.cjhunedoara.ro
https://www.gohunedoara.com
Sabin Adrian Luca, Cristian Roman şi Dragoş Diaconescu, Editura Economică 2005
https://biblioteca.regielive.ro/
www.rasfoiesc.com
AdrVest - Agentia pentru Dezvoltare Regionala Regiunea Vest
Castelul Corvinilor, Hunedoara, www.castelulcorvinilor.ro
Cândea, Melinda, Erdeli, G., Şimon, Tamara (2000), România. Potenţial turistic şi turism,
Ciorogariu, Elena: Potenţial Turistic, amenajare şi dezvoltare turistică în Munţii Poiana Ruscă
Cocean, P. (2010), Patrimoniul turistic al României
Denisiu, Filip: Potenţialul geografic al Culoarului Depresionar Strei-Cerna-Orăstie si posibilităţi

de valorificare
Departamentul pentru Afaceri Europene, România și Strategia Europa 2020 – Reforme naționale
pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii
www.enciclopedia-dacica.ro
www.ghiduri-turistice.info
www.skytrip.ro
www.primariadeva.ro/
www.strategvest.ro
www.smart.ro/hunedoara/dezvoltare_regionala
Ilieş, Dorina, Camelia, Josan, N. (2009), Geosituri şi Geopeisaje
www.insse.ro
Işfănoni, R. (2006), Pădurenii Hunedoarei, Editura Mirabilis, Bucureşti
Jianu, N., Sicoe I. (2008), Judeţul Hunedoara, zonele etnografice
Luca, Sabin Adrian: Arheologie şi istorie (III), Biblioteca Septemcastrensis XI, Descoperiri din
judeţul Hunedoara
Mathe, Laura Alexandra: Potenţialul turistic antropic din sudvestul Transilvaniei (judeţele Alba,
Hunedoara) şi valorificarea acestuia
www.madr.ro
Ministerul Culturii și Patrimoniului Național – Lista monumentelor istorice 2010
Ministerul Culturii, www.cultura.ro
Petrea, Rodica, Petrea D. (2000), Turism Rural, Editura Presa Universitară Clujană
Popa, N.(1999): Ţara Haţegului- potenţialul de dezvoltare al aşezărilor omeneşti

Hunedoara

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hunedoara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

SPECIALIZAREA : MANAGEMENT IN AGROTURISM

SI CALITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE

STADIU PRIVIND IDENTIFICAREA

PROMOVARE A TURISMULUI RURAL SI

Masterand Preda Cosmin Mihai

2.2. Potenţialul turistic natural

2.3. Potenţialul turistic antropic

Hunedoara este un judet aflat în regiunea Transilvania, în România. Județul face parte

Județul Hunedoara este așezat pe cursul mijlociu al râului Mureș, în vecinătatea Munților

Sarmizegetusa Regia, capitala statului dac și complexul de fortificații din jurul muntelui

civilizaţiei geto-dacice si apoi a civilizaţiei daco-romane, ca şi a unirii in primul mileniu a

În data de 18 octombrie 1409, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, dăruieşte

Consideraţii geografice generale

1.2 Aşezarea geografică

Judeţul Hunedoara este situat în partea sud-vestică a Transilvaniei şi ocupă o parte a

Fig 1.1 Harta administrativa judet Hunedoara

Suprafaţa totală a judeţului Hunedoara este de 706.267 hectare, reprezentând 3% din

Forma de organizare administrativă: judeţ, municipii, oraşe, comune, sate. Conducerea

Fig 1.2 Altitudinea medie a principalelor localităţi din judeţul Hunedoara

1.2. Căile de comunicaţie

Hunedoara este unul dintre judeţele avantajate în ce priveşte investiţiile în infrastructura

Reţeaua de drumuri judeţene din Hunedoara necesită măsuri de concentrare a investiţiilor

În ultimii ani, în judeţul Hunedoara au fost modernizate drumurile naţionale Simeria –

Județul Hunedoara este deservit de 8 drumuri naționale şi de o autostradă (A1) funcțională

 DN 7A Petroşani-Petrila-Obârşia Lotrului-Voineasa; stare: degradat.

 DN 66 Simeria-Călan-Hațeg-PetroşaniTârgu Jiu; stare: bună.

 DN 68 Hațeg-Oțelu Roşu-Caransebeş; stare: bună cu un segment recent modernizat.

 DN 7 Deva-Simeria-Orăştie-Sebeş; stare: bună.

 DN 76 Deva-Brad-Beiuş-Oradea; stare: degradat, aflat în proces de modernizare.

 DN 74 Brad-Abrud-Zlatna-Alba Iulia; stare: degradat.

 DN 68A Ilia-Făget-Lugoj; stare: parțial degradat.

Astfel, privind starea, configurarea şi modul de amplasare al drumurilor naționale şi al

În completarea reţelei de drumuri naţionale vin 76 de drumuri judeţene. Drumurile judeţene

Autostrada A1 este o autostradă din România, parte a Coridorului IV pan-european de

Fig 1.3 Gara Brad

Cum a fost construită reţeaua feroviară din Hunedoara

Calea ferată a cărbunelui Simeria – Petroşani a fost inaugurată în 1870.

Calea ferată Hunedoara – Simeria a fost inaugurată în 1884.

Calea ferată Petroşani – Lupeni a fost deschisă circulaţiei în 1892.

Calea ferată Ilia – Lugoj a fost deschisă traficului feroviar în 1898.

În 1900 a fost inaugurată calea ferată minieră Hunedoara – Ghelari.

În 1908 se deschide traficul feroviar pe ruta Subcetate – Haţeg – Caransebeş, cu sectorul

Depoul din Petroşani a fost inaugurat în 1912.

Conectivitatea pe cale aeriană este asigurată de aeroporturile amplasate în județele învecinate

1.3. Cadrul geografic natural

La nivel naţional, județul Hunedoara se evidenţiază prin amplasarea geografică favorabilă

Zona sedimentaro-eruptivă a Carpaţilor Apuseni este alcătuită din formaţiuni sedimentare

Fragmentat ca altitudine şi aspecte geomorfologice, relieful judeţului Hunedoara este

Judeţul Hunedoara dispune şi de un relief carstic diversificat (endocarst şi exocarst), marea

Depresiunile intramontane (Depresiunea Petroşani, Depresiunea Haţegului, Depresiunea

Solurile de tip aluvisoluri, gleiosoluri, stagnosoluri şi cernoziomuri se regăsesc pe văile

În judeţul Hunedoara, pentru frumuseţea peisajului, valoarea ştiinţifică şi de patrimoniu

1.4. Cadrul socio-economic

În perioada 2019-2021 numărul populaţiei din judeţul Hunedoara a scăzut constant, de la

50-54 ani Total Total Hunedoara 36584

Fig 1.5 Distribuţia populaţiei din judeţul Hunedoara pe grupe de vârstă

1.4.2. Aşezări omeneşti

Municipiul Hunedoara aparţine categoriei: Pol metropolitan cu potențial regional limitat. În

La nivel naţional, județul Hunedoara se evidenţiază prin amplasarea geografică favorabilă

Cu privire la tipologiile de zone marginalizate declarate de către autorităţile publice locale, se

nedefavorizate şi un număr redus al locuitorilor declaraţi de către autorităţile publice locale ca

Planificarea unor intervenții pentru susținerea dezvoltării sociale și economice în județul

Situarea județului Hunedoara în proximitatea unor județe caracterizate de creșteri / valori