FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

MANAGEMENT ID TEMA 1 SECTIUNEA 1

Fănel-Cristian Berceanu

Istoria României

Prin istoria României se înțelege, în mod convențional, istoria regiunii

geografice românești precum și a popoarelor care au locuit-o și care, pe lângă
diferențele culturale și transformările politice, au dotat-o cu o identitate specifică
care, în timp, a dus la recunoașterea României drept subiect istoric de sine
stătător. Într-o accepțiune mai restrânsă, prin istoria României se înțelege doar
istoria statului unitar, adică istoria statului modern România, a Regatului
României și a formelor de organizare intermediare, precum și a evenimentelor
care au dus la formarea sa ca stat național.
Preistorie și antichitate
Teritoriul de astăzi al României a fost locuit începând cu circa acum 40.000
de ani, în paleoliticul superior, când popoarele aparținând culturii
arheologice aurignaciene au sosit în estul Europei din Orientul Apropiat:
în Peștera cu Oase din zona Anina au fost găsite astfel unele dintre cele mai vechi
rămășițe ale oamenilor moderni găsite în Europa.1 Fosilele, provenind de la trei
indivizi (numiți de cercetători „Oase 1”, „Oase 2” și „Oase 3”), au fost datate la
o vechime de 35.000 de ani, sau 40.500 folosind date calibrate2.
Epoca pietrei este reprezentată prin descoperiri arheologice pe tot cuprinsul
țării. În neolitic, pe teritoriul țării era răspândită cultura Cucuteni, o civilizație
care a reprezentat apogeul popoarelor ce trăiau înainte de venirea triburilor indo-
europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul neoliticului, au
venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri
indo-europene.
Ipoteza prezenței hominizilor pe pământul românesc este sprijinită de unele
descoperiri de pe Valea Dârjovului, unde s-au găsit de curând unelte de prund și
așchii tăioase lucrate din cremene. La Dârjov s-au găsit și câteva toporașe de
mână lucrate din bolovani de silex și cuarțit, prin tehnica de cioplire bifacială,
caracteristică culturii abbevilliene.
La mijlocul mileniului al VII-lea î.Hr. în SE Europei societatea omenească
cunoștea profunde transformări. Un nou mod de viață aducea achiziții
fundamentale pentru civilizația europeană: agricultură, arhitectură, meșteșuguri,
1
Erik Trinkaus, Oana Moldovan, Ștefan Milota, Adrian Bîlgăr, Laurențiu Sarcina, Sheela Athreya, Shara E. Bailey,
Ricardo Rodrigo, Gherase Mircea, Thomas Higham, Christopher Bronk Ramsey și Johannes van der Plicht. „An early
modern human from the Peștera cu Oase, Romania”. Proceedings Of The National Academy Of Sciences. Accesat în
26 februarie 2018.
2
Raportul de cercetare arheologică a peșterii Arhivat în 29 septembrie 2007, la Wayback Machine.

1
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
MANAGEMENT ID TEMA 1 SECTIUNEA 1
Fănel-Cristian Berceanu
practici funerare. Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale noii societăți îl
reprezintă apariția plasticii concretizată într-o diversitate de statuete
antropomorfe și zoomorfe. Acestea sunt probabil materializări ale unei complexe
vieți spirituale, ale sacrului. Astfel, pe teritoriul României s-au găsit urme ale unor
civilizații vechi, printre care și Hamangia. Aceasta a fost o cultură
a neoliticului mijlociu din Balcani a cărei evoluție se plasează în a doua jumătate
a mileniului VI î.Hr. Ea s-a dezvoltat în Dobrogea, sud-estul Munteniei și nord-
estul Bulgariei, fiind originară din nord-estul Mediteranei și aparținând unui
curent cultural care cuprinde și culturile Vinča, Dudești și Karanovo.3 Simboluri
ale acestei culturi sunt Gînditorii descoperiți în 1956 de Nicolae Hartuchi, într-o
necropolă de la Cernavodă se află acum în Muzeul Național de Istorie a României.

Dacia

Încă înainte de anul 2.000 î.Hr. și până în secolul I î.Hr., pe

teritoriul României de astăzi, pe atunci Dacia, sunt evidențiate de izvoarele
arheologice și istorice diferite uniuni de triburi tracice, daco-getice, mai
importante fiind cele de sub conducerea Regelui Charnabon (sfârșitul sec. VI î.Hr.
- începutul sec. V î.Hr.), a Regelui Dromichaites (sfârșitul sec.IV î.Hr. - începutul
sec. III î.Hr.), precum și a regilor Oroles și Rubobostes (prima jumătate a sec. II
î.Hr.). Daco-geții erau caracterizați de către istoricul Herodot drept „cei mai
viteji și mai drepți dintre traci". În secolul I î.Hr., sub stăpânirea
Regelui Burebista (82-44 î.Hr.), s-a format primul stat dac unitar centralizat, cu
capitala la Argedava (actuala comună Popești - Nucet,
județul Giurgiu), cetate situată pe malul drept al râului Argessis (Argeș) și
amplasată la cca 18–20 km sud-vest de centrul actualei capitale a
României, București. Capitala statului dac este menționată de antici drept
„Cetatea Soarelui" (Hellis). Limitele statului dac erau, în Nord: Carpații
Păduroși, în Est: întreg țărmul vestic al Mării Negre până la gurile râului Bug, în
Sud: munții Haemus (Balcani), în Vest: confluența râului Morava cu Dunărea
Mijlocie, la granița de astăzi a Slovaciei cu Cehia și Austria, apoi cursul Dunării
și chiar dincolo de el.
Statul dac amenința interesele regionale ale Imperiului Roman.
Regele Burebista avea să se implice în conflictul dintre Cezar și Pompei,
susținându-l pe acesta din urmă. Împăratul roman Iulius Cezar a plănuit ulterior o
campanie împotriva dacilor, dar a fost asasinat în anul 44 î.Hr. Câteva luni mai
târziu, Regele Burebista a avut parte de aceeași soartă, fiind asasinat de unul
dintre slujitorii săi. Conducerea statului dac avea să fie preluată de Regele
3
Culture Gouv - Cultura Hamangia - Accesat la data de 23.05.2009

2
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
MANAGEMENT ID TEMA 1 SECTIUNEA 1
Fănel-Cristian Berceanu
Deceneu, Mare Preot al dacilor, sfetnic și colaborator apropiat al lui Burebista,
un „om de o vastă erudiție" (Iordanes). Sub conducerea Regelui Deceneu, capitala
statului dac este mutată la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei (actualul
sat Grădiștea Muncelului, județul Hunedoara), cetate ridicată încă în timpul
domniei regelui Burebista și situată la cca 350–400 km N-V de vechea capitală
Argedava (Muntenia), care este menținută, în continuare, drept cetate de apărare.
Regelui Deceneu i-au urmat regii Comosicus - tot Mare Preot - Coryllus (Scorilo)
și Duras.
În anul 87 d.Hr., conducerea statului dac este preluată de Regele Decebal -
fiul lui Scorilo și posibil nepot al lui Duras. Regele Decebal „era foarte priceput la
planurile de război și iscusit la înfăptuirea lor" (Dio Cassius). Noul stat dac a avut
de înfruntat o serie de bătălii cu Imperiul Roman, fiind în final cucerit în
anul 106 d.Hr. de Împăratul roman Traian. Cele mai importante momente ale
acestor lupte sunt evidențiate pe Columna lui Traian din Roma, realizată de către
cel mai mare arhitect al acelor timpuri - Apolodor din Damasc - realizator și al
primului pod peste Dunăre, de la Drobeta. Romanii au ocupat Transilvania și
Oltenia de azi, teritorii atunci organizate ca provincii romane. Restul teritoriilor
dace au rămas stăpânite de „dacii liberi", conduși de regi proprii, consemnați de
izvoare până la sfârșitul secolului IV d.Hr. Invaziile succesive ale triburilor
germanice și ale dacilor liberi, au determinat administrația romană să se retragă
din Transilvania și Oltenia după 165-167 de ani de prezență, în anul 273 d.Hr.,
considerat drept anul „Retragerii Aureliene". Petrecută în timpul Împăratului
Aurelian, „retragerea" a semnificat de fapt o reașezare strategică a granițelor
imperiului la Dunăre, pentru o mai eficientă administrare și apărare a provinciilor
din sudul fluviului, de acum înainte denumite Dacia Aureliană, Dacia
Ripensis, Dacia Mediterranea și ulterior Dioecesis Dacia.

Formarea limbii române

Tot de la sfârșitul secolului VIII putem vorbi de apariția limbii române, fiind
o limbă romanică sau neolatină. La formarea acesteia, rolul principal l-au jucat
cele trei componente principale: stratul romanic, substratul presupus daco-moesic
(format în mare parte din vocabular împărtășit de limba albaneză, cel puțin
aproximativ 160 de lexeme) și adstratul slav. Repartizarea vocabularului de
proveniență din cele trei straturi este reflectată în vocabularul limbii române
moderne în felul următor, potrivit unei statistici anterioare, făcută de
lingvistul Dimitrie Macrea: compoziția etimologică a 49.642 de cuvinte și variante
înregistrate în DLRM (Dicționarul limbii romîne moderne, publicat în 1958) este

3
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
MANAGEMENT ID TEMA 1 SECTIUNEA 1
Fănel-Cristian Berceanu
clasificabilă în 76 de grupe, dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1%.
Vocabularul principalelor grupuri lexicale: latine 20,02%, slave vechi 7,98%,
bulgare 1,78%, bulgaro-sârbe 1,51%. Alte elemente lexicale: turce 3,62%,
maghiare 2,17%, neogrecești 2,37%, franceze 38,42%, latine literare 2,39%,
italiene 1,72%, germane 1,77%. Din categoria substratului pot face parte lexemele
de origine nesigură 2,73%, de origine necunoscută 5,58% și lexemele
onomatopeice 2,24%. Din cele 9.920 cuvinte latine numai 1.849 sînt primite direct
din latină, 8.071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținând
cuvintelor moștenite din latină. O statistică mai recentă v. în articolul Limba
română.4
La sfârșitul perioadei antice, numele Dacia a continuat să fie folosit pentru
două provincii romane sud-dunărene (din Serbia și Bulgaria de astăzi), Dacia
ripensis și Dacia mediterranea, însă, în documentele oficiale în câteva limbi și
pentru teritoriul nord-dunărean, de-a lungul evului mediu și chiar și în epoca
modernă. Pentru regiunea dintre Marea Adriatică, Marea Neagră, Marea
Marmara și Marea Egee s-a încetățenit termenul „Romania”, pentru Imperiul
Roman de Răsărit, de la care s-au inspirat personalitățile care au optat în secolul
al XIX-lea pentru numele actual România al statului rezultat din unirea
principatelor Moldova și Țara Românească.
Limba română a evoluat din latina orientală, contactul prelungit cu
populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular. În evul
mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte
maghiare, turcice vechi, turcice otomane și grecești (v. nota de subsol). O
influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea. Folosirea
numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă5 precum și a numelui
de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi, nu a așteptat întemeierea
statului România. Deși supușii voievodatelor se desemnau ca „ardeleni” (sau
„ungureni”), „moldoveni” sau „munteni”, numele de „rumână” sau
„rumâniască” pentru limbă este atestat în secolul secolului XVI la mai mulți
călători străini6 precum și în documente românești vechi, ca Palia de la
Orăștie și Letopisețul Țării Moldovei.

4
Marius Sala (coordonator), Mihaela Bîrlădeanu, Maria Iliescu, Liliana Macarie, Ioana Nichita, Mariana Ploae-
Hanganu, Maria Theban, Ioana Vintilă-Rădulescu Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura științifică
și enciclopedică, București, 1988
5
„Limba noastră cea frumoasă” este imnul Republicii Moldova
6
Ștefan Pascu, Documente străine despre români, Editura Arhivelor statului, București 1992, ISBN 973-95711-2-3

4
 Fănel-Cristian Berceanu TEMA 1 - SECTIUNEA 2

Proiect Referinta PN Venituri € Numar livrari

2021 2022 2021 2022
Alfa Romeo Alfa 16" Af mk Badalona 2001975-C01 2000000 2200000 1050 1200
BMW BMW MCV 2001965-C00 1750000 2000000 750 875
BMW ULS LS Wuhan 2002742-C08 1650000 1800000 650 800
TRW BR 205 16" TRW 2001028-C00 2220000 2500000 1000 1075
Ford Ford C2 Puma 2002246-C00 1200000 1700000 870 1025
Ford V408 FN + LS 2002092-C01 1850000 1900000 900 915

5
SECTIA MANAGEMENT ID DISCIPLINA INFORMATICA ECONOMICA

STEAUA
BUCUREST
I