Cultura Cucuteni

=una dintre cele mai vechi civilizații din Europa, și-a primit numele după satul cu același
nume din apropierea Iașiului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii.

=a precedat cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic

=se întindea pe o suprafață de 350.000 kilometri pătrați, pe teritoriul actual al

României, Republicii Moldova și Ucrainei. Pe teritoriul României cultura Cucuteni era
răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sudestul Transilvaniei și Basarabia și se
caracteriza printr-o ceramică de foarte bună calitate, bogat și variat pictată.

=Ceramica din cultura Cucuteni este unică în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul
de pregnante, doar între ceramica Cucuteni și o ceramică dintr-o cultură neolitică din
China. Între cele două culturi este o distanță de timp foarte mare, cea din China
apărând după circa un mileniu față de cea de la Cucuteni. Pe ceramica Cucuteni
predomină decorul în spirală, cu numeroase variante și combinații. S-au găsit și figuri
feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice.

=Populația aparținând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuințe mari,

cu vetre interioare.

= Aveau ca ocupație vânătoarea, agricultura și meșteșuguri casnice, cum ar fi: țesut,

olărit, confecționare de unelte. În locuințele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost
întâlnite câteva cazuri unde, în podeaua locuințelor, au fost descoperite oase umane, o
posibilă mărturie a faptului că oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic.
Acest lucru pare să fie susținut și de lipsa necropolelor.

=Populația Cucuteni practica și diferite culte solare evidențiate mai ales prin pictură.
Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roșul, albul și negrul, cu unele variații
în funcție de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca formă, vasele diferă de
la simple pahare la vase mari de tipul amforelor.

=Perioada neolitică (epoca neolitică: 9500 î.Hr. – epoca metalelor) este una din epocile
preistoriei în care agricultorii şi crescătorii de animale i-au înlocuit pe vînători şi
culegători. Are loc trecerea la modul de viaţă sedentar şi îşi fac apariţia primele
localităţi, primele meşteşuguri. Pornind de la importanţa schimbărilor survenite, istoricii
numesc această transformare „revoluţie neolitică”. „Revoluţia neolitică” a cuprins vaste
teritorii, dînd naştere primilor civilizații umane.

= În Europa, potrivit datelor arheologice, „revoluţia neolitică” începe la finele mileniului

al VI-lea - începutul mileniului al V-lea î.Hr. Cultura Cucuteni-Tripolie este una din cele
mai timpurii civilizaţii din Europa, care s-a constituit cu cîteva secole înainte de apariţia
aşezărilor umane în Mesopotamia şi Egiptul Antic. Denumirea provine de la localităţile în
preajma cărora au fost descoperite pentru prima dată vestigii ale acesteia (Cucuteni un
sat din apropierea Iaşului (România) şi Tripolie – localitate din Ucraina). Civilizaţia a
existat în mileniile VI-III î.Hr. şi se întindea pe un vast teritoriu din regiunea munţilor
Carpaţi pînă la cursul mijlociu al rîului Nipru, pe o suprafaţă de 350 000 kilometri
pătraţi, pe teritoriul actual al Republicii Moldova, României şi Ucrainei. Teritoriul ţării
noastre aflîndu-se în centrul acestui areal. Civilizaţia Cucuteni îşi are rădăcinile în
culturile anterioare mileniului VI î.Hr. din regiunea carpatodunăreană. Din punct de
vedere antropologic cucutenienii aparţin tipului antropologic nordic, mediteranean şi
dinarian. La moment caractiristici ale tipului dinarian sînt atestate la popoarele din
Balcani, Europa Centrală şi de Sud-Est (muntenegreni, albanezi, greci, bulgari, austrieci,
bavarezi, români, moldoveni, ucraineni etc.).

= La moldoveni caracteristicile tipului dinarian sunt atestate alături de cele ale tipului
nordic, în special în nordul Moldovei În timpurile îndepărtate acest tip antropologic este
caracteristic locuitorilor din spaţiul balcanic, cel est mediteranean şi Asiei Mici, altfel
spus unui areal cultural vast nucleul căruia se alfa în văile Dunării şi Nordul peninsulei
Balcani.

=era una protourbană cu „oraşe” cu o suprafaţă destul de mare (cîteva zeci de hectare
iar în unele cazuri 200 – 450 ha), fiind uneori întărite cu valuri de pămînt şi şanţuri.
„Oraşele” aveau o populaţie numeroasă, ajungînd pînă la 20 000 de persoane. Ei locuiau
în case dreptunghiulare cu o suprafaţă mare ( între 40 şi 100 mp, dar nu lipsesc şi cele
care ating 350 mp) construite dintr-o carcasă de lemn, cu pereţii împletiţi din nuiele şi
unşi cu lut, prevăzute cu instalaţii pentru încălzire şi pentru pregătire hranei (vetre de
lut şi ruguri).

= Locuinţele aveau unu sau două niveluri, fiind împărţite în mai multe încăperi.

-- Reprezentanţii civilizaţiei cucuteniene aveau ca ocupaţii principale agricultura şi

creşterea animalelor. Ei cultivau grîu, orz, mei, mazăre, cînepă şi viţă de vie. Cîmpurile
erau lucrate cu ajutorul săpăligii confecţionate din coarne de cerb sau din lemn cu vîrful
din piatră. Recolta se strîngea cu seceri din lemn cu lama din bucăţele de silex şi cu
seceri din aramă.

= Cucutenienii creşteau diferite animale domestice, cum ar fi vitele cornute mari şi mici,
caii şi porcii, iar dintre păsări - găinile. Vînătoarea avea un rol secundar. Meşteşugurile
deţineau un loc important. =Oamenii acelor timpuri confecţionau mai multe tipuri de
obiecte din silex, piatră, os, corn, lut, scoică şi aramă. În calitate de unelte de muncă ei
utilizau secera, sfredelul, frecătoarea, brăzdarul, săpăliga.
Cultura Hamangia este o cultură neolitică din mileniul IV-II î.Hr., care a fost denumită
astfel după vechiul sat Hamangia din comuna Istria, Dobrogea, astăzi satul Baia,
județul Tulcea.
Această cultură s-a dezvoltat pe teritoriul de astăzi al României și, într-o fază târzie,
pe teritoriul Bulgariei (în zona Varna și Burgas) și sporadic la NE de Dunăre. Cu ajutorul
datării cu radiocarbon s-a constatat că Cultura Hamangia s-a dezvoltat în mileniile VI -
V î.Hr. (înainte de 4700 î.Hr.).
Cultura Hamangia este pusă în legătură cu o populație venită din Anatolia.[1]
Hamangia este cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea. Ea a cunoscut o lungă
perioadă de înflorire, care s-a prelungit până la nașterea variantei pontice a culturii
Gumelnița, influențând-o și pe aceasta. Fazele timpurii ale culturii Hamangia au fost
sincronizate de arheologi cu evoluția culturilor Criș și Boian.

Fazele Culturii Hamangia

Apărută pe teritoriul Dobrogei, această cultură de origine est-mediteraneană evoluează

pe parcursul celei de a doua jumătăți a mileniului al V-lea î.Hr și începutul mileniului
următor. Ea se subdivide în mai multe faze:
= cea mai veche faza de manifestare a culturii Hamangia a fost denumita Medgidia,
aceasta a fost contemporană cu fazele evoluate ale culturii Dudești

= faza mijlocie a culturii Hamangia este denumită Golovița și este contemporană cu

faza Bolintineanu a culturii Boian

=urmează fazele eneoliticului târziu, precum Ceamurlia și Mangalia. [2]

Așezările

Așezările nefortificate și dispersate erau plasate pe terase joase, în vecinătatea unor

cursuri de apă, mai rar și în grote (Gura Dobrogei). Locuințele sunt de tip bordei și doar
foarte rar de suprafață.

Unelte

Dintre unelte remarcăm topoarele de piatră dură, cioplite, șlefuite, de forma

trapezoidală, cu secțiune rectangulară sau biconvexă. Pe lângă acestea sunt prezente și
numeroase unelte din silex, unele dintre acestea mai păstrează o puternică influență
mezolitică. Uneltele din corn și os sunt foarte rare.

Metalurgia

Prelucrarea metalelor nu ocupă un loc important în această cultură, purtătorii acestei

culturi cunoșteau prelucrarea aramei, dar investigațiile arheologice au scos la lumină
puține obiecte aparținând culturii Hamangia din aramă, și un număr foarte mic de unelte.
Se remarcă totuși pentru această cultură brățările de la Agigea.
Ceramica

Ceramica este caracteristică culturii Hamangia. Majoritatea vaselor aparținând acestei

culturi sunt realizate din pastă (lut) amestecat cu scoică pisată sau nisip fin. Specialiștii
delimitează chiar două etape ale culturii Hamangia:

 I prima este reprezentată de o ceramică de calitate mai

proastă, primitiv ornamentată cu barbotină
 II in etapa a doua avem o ceramica executată dintr-o
pastă fină de culoare neagră, cu o suprafață fină,
lustruită.

Alimentația

Indivizii din Comunitatea Hamangia se ocupau cu pescuitul, vânătoarea, dar și cu

cultivarea plantelor sau creșterea animalelor domestice.[3]