Antentantul de la Sarajevo

Momentul asasinării arhiducelui Franz Ferdinand și al soției sale

Atentatul de la Sarajevo (supranumit și „Împușcătura care s-a auzit în toată lumea”) a

avut loc în data de 28 iunie 1914 pe podul latin din Sarajevo. În atentat au fost uciși
arhiducele Franz Ferdinand și soția sa, ducesa Sophie Albina Chotek, de către extremistul
sârb Gavrilo Princip. Acesta a fost unul dintre cei șase membri ai rețelei teroriste
coordonate de Danilo Ilić, care avea în spate organizația panslavistă Mâna Neagră.
Obiectivul politic al atentatului a fost desprinderea provinciilor slave din sudul Austro-
Ungariei, astfel încât să formeze Iugoslavia. Atentatul a dus direct la izbucnirea Primului
Război Mondial, când Austro-Ungaria a trimis un ultimatum Serbiei, care a fost parțial
respins. Austro-Ungaria a remis Serbiei o declarație de război, ceea ce a însemnat
izbucnirea conflagrației.
Conducătorul acestor conspiratori militari sârbi a fost șeful Seviciului de Informații
Militare Sârb, Dragutin Dimitrijević, mâna sa dreaptă, maiorul Vojislav Tankosić, și spionul
Rade Malobabić. Maiorul Tankosić i-a înarmat pe asasini cu bombe și pistoale, apoi i-a
antrenat. Asasinii aveau acces la aceeași rețea clandestină de case-refugiu și de agenți pe
care a folosit-o Rade Malobabić pentru infiltrarea armelor și agenților în Austro-Ungaria.

The New York Times, ediția din 29 iunie 1914

O primă încercare de asasinare a arhiducelui și a ducesei a avut loc în drum spre primăria
orașului, când sârbul Nedeljko Cabrinovic a aruncat o bombă spre mașina în care se aflau înalții
oaspeți. Cei vizați au scăpat nevătămați, dar au fost răniți doi însoțitori ai acestora și șase
persoane din rândul privitorilor.
În ciuda celor întâmplate, Franz Ferdinand a refuzat să își întrerupă vizita și, după primirea
festivă de la primărie, a insistat să facă un tur al orașului (potrivit unor informații, pentru a
vizita un ofițer rănit de bombă).[1] Soția sa a încercat să-l convingă să renunțe la acest tur,
dar stăruințele sale au fost zadarnice.
Imediat după ce arhiducele și soția sa au părăsit primăria, sârbul bosniac Gavrilo Princip
(înarmat cu un pistol FN Browning M1910) s-a desprins din mulțime și de pe un pod aflat în
apropierea guvernului a tras, de la foarte mică distanță, două gloanțe mortale spre cuplul
princiar. Victimele au fost duse la spital, unde s-a constatat moartea lor.
La fel ca Nedeljko Cabrinovic, și Princip a fost arestat imediat după atacul ucigaș. În acel
moment, Princip nu avea împlinit majoratul, de aceea nu a fost condamnat la moarte, ci la 20
de ani de închisoare la Theresienstadt (astăzi Terezin, Cehia), unde a murit peste patru ani
de tuberculoză.
A doua zi după atentat, sicriele cu trupurile neînsuflețite au fost duse la gara din Sarajevo,
cortegiul funerar fiind condus de mai multe batalioane de infanterie și de cavalerie. Tunurile
din cetate au tras o salvă de doliu, după care trenul s-a pus în mișcare. Înmormântarea a
avut loc la Viena, într-un cadru restrâns.

Pogrom anti-sârbesc a doua zi în Sarajevo

Atentatul a generat Criza din iulie, care a dus la declarația de război către Serbia din

partea Austro-Ungariei, fapt care a marcat începutul primului război mondial.
Conducerea Serbiei a fost conștientă de posibilitatea ca Austro-Ungaria să reacționeze la
atentat printr-o intervenție militară, astfel încât a deplâns în mod oficial uciderea
moștenitorului tronului, arătând totodată că toți făptuitorii proveneau din Bosnia și
Herțegovina, fiind așadar cetățeni austro-ungari[2].
În Bosnia și Croația au apărut represalii antisârbe violente.[3] În presa sârbă de la acea
vreme, acestea au fost folosite pentru a blama Austro-Ungaria, ceea ce a stârnit un
veritabil război media între sârbi și habsburgi. [4] La Viena, atitudinea sârbilor era văzută ca
o probă a implicării Serbiei în uciderea arhiducelui Franz Ferdinand. În schimb în Serbia,
aceasta era doar expresia libertății presei, garantată de Constituție; culpa în atentat
aparținea presei naționaliste austro-ungare – controlată de guvern, în special conservatorul
„Reichspost”.[5]