Sunteți pe pagina 1din 5

Epoca bronzului.

Formarea neamului tracilor


Epoca bronzului
În a doua jumătate a mileniului al III-Iea a. Chr. în spațiul populat de
comunitățile Cucuteni-Tripolie, dinspre regiunile de est, pătrund triburi de
păstori. În căutarea pășunilor, aceste popoare nomade atacau orășelele și
satele cucuteniene. Unele din ele au fost ruinate, altele părăsite. Se observă
o decădere a civilizației Cucuteni-Tripolie: dispar locuințele cu două etaje,
sanctuarele, ceramica pictată, frumoasele figurine feminine din lut ars. La
începutul mileniului al II-Iea a. Chr. satele devin mai mici. In locul caselor
ridicate la suprafața solului se construiesc locuințe adâncite în pământ și
bordeie.

Totodată, are loc o creștere a economiei. Se folosesc pe larg uneltele,


ustensilele și armele făurite din bronz un nou metal descoperit în rnjjcmul
al II-Iea a. Chr. Apar primele cuptoare (furnale) pentru reducerea
minereului. Devin cunoscute procedeele tehnologice de topire și turnare în
forme a metalului. Din bronz se făceau seceri, topoare, pumnale, brățări,
ace și alte obiecte. Se dezvoltă agricultura. Peste tot se folosește plugul cu
tracțiune animală. Principala unealtă de recoltare este secera cu gaură la
coadă pentru înmănușat. Cerealele erau măcinate în piuă cu pisâlăul sau cu
urluitoarea.

Bronzul prezintă un aliaj al aramei și plumbului. Temperatura lui de topire


este relativ joasă și putea fi ușor atinsă de meseriașii din acea perioadă.
Cele mai mari centre unde se făceau obiecte din bronz erau în Transilvania
și Oltenia. Și în Moldova arheologii au găsit formetipare în care se turna
bronzul topit, creuzete din lut în care se topea metalul, zgură de bronz etc.
Obiectele descoperite demonstrează că și în aceste locuri se prelucra
bronzul. Din bronz se făceau seceri, pumnale, sceptre în formă de ciocane,
spade etc. Multe obiecte din bronz au fost găsite de arheologi în apropierea
localităților Lozova, Mândrești, Valea Ursului, Chișinău. Ele sunt și foarte
frumos ornamentate. În afară de bronz, se prelucra argintul și aurul, din
care se confecționau inele, brățări și arme.

Formarea neamului tracilor


Locuirea împreună a populației locale cu nou-veniții a dus cu timpul la
apariția unei noi populații de oameni, numiți indoeuropeni. Această
populație era răspândită pe un vast teritoriu între India și Oceanul Atlantic
și între Marea Baltică și Marea Mediterană. Indo-europenii vorbeau aceeași
limbă sau limbi înrudite.

Printre popoarele de origine Indoeuropeană se numără și tracii. Limba tracă


este înrudită cu limbile iranianopersană, ilirică, slavă și baltica veche. În
mileniul al II-Iea a. Chr., are loc formarea neamului trac care populează
spațiul de la Marea Egee și peninsula Anatolică - la sud, până la Nipru - la
nord; de la bazinul Vardaro-Morav și Tisa Superioară - la vest, până la
Marea Neagră - la est. Anume în aceste teritorii se formează numerosul
neam trac. Tracii se afirmă printr-un număr mare de triburi, fiecare cu
numele său. Grecii și latinii însă le spuneau tuturora traci.

Cele dintâi relatări despre traci apar în Iliada lui Homen În acest monument
literar se povestește despre războiul între locuitorii orașului Troia, de pe
țărmul Asiei Mici, nu departe de strâmtoarea Dardanele, și locuitorii Greciei
din acea vreme, numiți aheeni. De partea troienilor, ca aliați, au luat parte
la lupte și unele comunități trace conduse de regele Resos. În Iliada găsim
descrierea carului de luptă al lui Resos, care era ”ferecat cu aur și argint",
fiind tras de "cai mari și mândri, repezi ca vântul”
Astfel se sublinia bogăția și vitejia ostașilor traci bine inarmați și echipați.

Populația locuia în sate nu prea mari. Casele erau construite Ia suprafața


pâmăntului. Pereții lor se făceau din bârne impletite cu nuiele și unse cu lut.
Existau și locuințe săpate în pământ, adică bordeie. Unele sate erau
amplasate pe locun înalte, care dominau asupra împrejurimilor. De obicei,
ele erau întărite cu șanțuri umplute cu apă și valuri de pământ. În astfel de
cetăți asele erau mai mari și mai termeinic construite. În satele întărite își
aveau reședința șefii de triburi şi oameni înstăliți.

Ca şi în perioada precedentă populația se ocupa tradițional cu agricultura,


însă și creșterea vitelor avea o însemnătate din ce în ce mai mare. Aceasta a
dus la schimbarea modului de viață. Oamenii rămâneau în sate atât timp
cât existau pășuni verzi. Apoi Ie părăseau găsind alte locuri noi cu pășuni
mănoasc unde întemeiau alte sate. Astfel gospodăria începe să aibă un
caracter pastoral, ceea ce a avut și urmări sociale. Concentrarea turmelor
de vite și altor bunuri în mâinile conducătorilor de triburi și vârfurilor
militarilor a creat premis pentru apariția oamenilor înstăriți. Așa se pune
baza formării celor două categorii sociale principale: aristocrația, oamenii
simpli.
Transformările care au avut loc în societate au contribuit la modificarea
credințelor religioase.în locul adorării cultului zeiței fertilității și a
belșugului, prezentată prin multiple figurine feminine, comunitățile tracice
se închinau acum cultului soarelui. El se întruchipa în figura masculină. În
cinstea lui se construiesc temple-sanctuare cu altare frumos împodobite.
Apar tălmăcitori ai voinței zeilor - preoții sacerdoți. Din această decedații nu
mai sunt înmormântați direct în sol, ci are loc arderea (cremația,
incinerarea) lor. Prin aceasta se credea că se eliberează sufletul de
închisoarea trupului, pentru reîncarnarea lui într-o nouă ființă. După
cremație, cenușa se punea într-un vas, numit urnă, și se înmormânta. Către
sfârșitul mileniului al II-Iea a. Chr. apar cimitire mari, ceea ce demonstrează
lunga dăinuire a așezărilor pe unul și același loc.

ultura Cucuteni (5500-3500 î. Hr) este cea mai veche civilizație atestată din
Europa și în același timp una dintre cele mai vechi ale lumii. Elemente ale
culturii Cucuteni au fost descoperite pentru prima oară în România
dezvelind o civilizație care se întindea din nord-estul regiunii Transilvania,
Moldova și până în Ucraina. Cucutenii utilizau un sistem avansat de
construcții, se ocupau de agricultură și creșterea animalelor, stăpâneau
diverse tehnici printre care desalinizarea apei și nu în ultimul rând erau
renumiți pentru olărit și pictură. Prin fuziunea civilizaţiei Cucuteni cu
popoarele indo-europene migratoare a rezultat formarea poporului trac,
respectiv cel al dacilor, strămoşii românilor de astăzi.

CIVILIZAȚIA CUCUTENI | CONCEPT


Cultura Cucuteni este cea mai veche civilizație atestată din Europa și în
același timp una dintre cele mai vechi ale lumii. Deși datează din perioada
5500-3500 î. Hr., precedând civilizațiile din Sumer (3500-2220 î. Hr.) și
Egiptul Antic (3400 î. Hr -300 d. Hr.), civilizația Cucuteni nu reprezintă o
referință la fel de impresionantă din simple motive politice și financiare.

Ignorarea Culturii Cucuteni se datorează faptului că localizată fiind pe


teritoriile României și Ucrainei, țări care au făcut parte din blocul Sovietic
până la începutul anilor '90, regimurile comuniste au neglijat și omis
intenționat anumite aspecte legate de identitatea națională și nu au pus
accent pe investigații și cercetări arheologice. Astfel civilizația Cucuteni a
rămas necunoscută publicului larg, timp în care sintagma de „cea mai veche
civilizație” a rămas asociată la nivel global cu civilizațiile sumeriene și
egiptene.

Cultura Cucuteni a fost un deschizător de drumuri din multe puncte de


vedere, fiind prima civilizație a lumii care a construit case cu etaj,
comunitățile lor trăind în așezări de până la 20.000 de locuințe.

Cucutenenii au lăsat în urmă o ceramică unică în Europa, lucrau manual și


decorau obiectele în spirală, având roșu, negru și alb ca și culori
caracteristice. Singurele asemănări găsite au fost cele cu ceramica unei
culturi din China neolitică, apărută însă la 1000 de ani după cea europeană.

Un element important al ceramicii și picturii cucutenilor era motivul lupului,


deseori reprezentat pe ceramică prin dansatori cu măști de lup. Acest motiv
a fost transmis în timp și a devenit simbolul de bază al dacilor (strămoșii
românilor de astăzi) care au inhabitat spațiul Transilvaniei.

Cucutenii au fost primii din lume care au folosit tehnica de exploatare a


sării bazată pe încălzirea unui vas de ceramică plin cu apă sărată; la
evaporarea acesteia sarea rămânând pe fundul vasului.

Populația purta tatuaje reprezentând un semn totemic care desemnau un


mod de integrare și de identificare în structura lor socială.Tatuajele
conțineau motive geometrice așezate simetric și au fost sursa de inspirație
pentru crearea figurinelor din lut găsite de către arheologi în spațiul
transilvănean. Un alt element important îl constituie absența statuetelor cu
sclavi, indicând caracterul pacifist al acestei civilizații.

Cultura Cucuteni și-a încheiat ciclul în aproximativ 3500 î. Hr, când a


fuzionat cu populația Indo-Europeană, rezultând astfel populația tracă, din
care s-au desprins dacii. Acest lucru înseamnă că populația care locuiește
pe teritoriul Transilvaniei conține genele celor mai vechi civilizații, și
indirect mitologia dacică conține elemente de originalitate. Transylvania
World cercetează și introduce Cultura Cucuteni ca element de bază al
brandului Transilvania.

S-ar putea să vă placă și