Preistoria este cea mai veche și de lungă durată perioadă a istoriei omenirii.

Ea începe odată cu apariția

omului pe Pământ. Omul s-a format în mai multe colțuri ale lumii şi în perioade diferite. La începutul
epocii vechi a pietrei, suprafaţa globului pământesc era acoperită cu mai multă apă decât uscat. Din
cauza evaporării intense, în jurul Pământului s-a format un înveliş de nori. Razele solare, mai ales în
regiunile polare de nord şi de sud, nu erau în stare să străpungă acest înveliş şi să încălzească Pământul.
Din această cauză temperatura a scăzut cu mult. Ploile, care cădeau zilnic, au dus la apariţia unui strat de
gheață. Aşa s-a format ghețarul, care a acoperit nordul și centrul Europei și al Asiei. Din cauza ghețarului
s-au înrăutățit condițiile de viață și în regiunile de sud. Omul-maimuţă, numit hominid, a fost nevoit să
ocupe peşteri ca să se adăpostească de ploi, viscol și vânturi puternice. Din blana şi pielea animalelor
vânate el își face îmbrăcăminte si încălțăminte. Astfel, condițiile grele de viață au contribuit la
acomodarea omului și la perfecționarea lui. Cele mai vechi urme ale activității umane sunt cunoscute în
intervalul 4-3 milioane de ani în urmă. În teritoriile populate de români, cele mai timpurii urme de
locuire ale omului primitiv (circa 1 mil. a. Chr.) au fost descoperite la Ciuperceni Turnu Măgurele (jud.
Ialomița). Regiunile Republicii Moldova au început să fie populate de către grupuri mici de oameni
primitivi cu 300-200.000 de ani în urmă. Ei se aşezau cu traiul pe malurile înalte ale râurilor Prut, Nistru,
Răut, Siret, Ialomița, Dunăre unde erau peşteri sau alte adăposturi naturale. Alungând animalele de
pradă din ele, oamenii le adaptau la necesitățile vieții lor. Locurile de trai astfel amenajate se găseau la o
depărtare nu prea mare unul de altul. Printre cele mai timpurii locuri de viață ale omului primitiv din
Moldova se numără şi peştera de lângă satul Duruitoarea Veche. Ea se găseşte în malul stâncos şi înalt al
unui afluent al Prutului. După mărimea suprafeței acestui adăpost natural sa stabilit că în el locuiau între
15 şi 40 de oameni. Peşteri asemănătoare sunt cunoscute în preajma satelor Buteşti, Brân- zeni, Ofatinți
(râpa lui Matei), Bobuleşti ş. a. În aceste peșteri au fost descoperite átre arheologi urme de foc, ceea ce
le-a permis să stabilească că în ele ardea permanent rugul care încălzea și lumina interiorul acestor
grote.De asemeni, s-au găsit aici oase de animale, a căror carne a fost folosită ca hrană, și bucăți de
pietre cioplite, ele constituind primele unelte de muncă. Uneltele cele mai vechi erau cioplite din
bolovani de prundiş - pietre de râu. Mai apoi ele au început să fie confecționate din bucăți de piatră tare,
numită silex (cremene). Aproape toate uneltele de muncă şi armele, în acea perioadă, se confecționau
din silex. De aceea, etapa respectivă a preistoriei care s-a dovedit a fi și cea mai îndelungată, a fost
numită epoca veche a pietrei, sau paleolitic. Dintre uneltele mai răspândite din piatră făceau parte
cioplitorul, dăltița, vârfurile ascuțite, cuțitaşele din lame, răzuitoarele, descoperite la Duruitoarea Veche,
Brânzeni, Ceahlău și Mitoc. În această epocă apar şi unelte din oase de animale în formă de obiecte
ascuțite de străpungere, cum sunt cele găsite la Duruitoarea Veche, Cosăuți, Ciutuleşti, Ripiceni- Izvor
etc. Uneltele erau folosite pentru dobândirea hranei, pregătirea ei, iar armele, pentru vânătoare, pentru
a se apăra de fiare și duşmani.Ocupațiile principale ale oamenilor primitivi erau vânåtoarea, pescuitul,
culesul fructelor, rădăcinilor și plantelor comestibile. Oamenii primitivi, în această etapă, erau numai
consumatori. Ei luau de-a gata de la natură tot ce se cum sunt cele găsite la Duruitoarea Ocupațiile
principale ale oamenilor putea folosi în calitate de hrană și imbrăcăminte. Datorită acestor ocupații
oamenii primitivi erau nevoiți să ducă o teritoriu pe altul.În condițiile grele de dobândire a hranei, un loc
deosebit aparține focului.Omul a luat focul din natură în timpul când aveau loc descărcări electrice și se
deau copacii sau alte plante uscate. Cu ajutorul focului se pregătea hrana, erau incălzite și iluminate
peșterile. Omul primitiv folosea făclii în timpul vânătorii și la alungarea din peșteri fiarelor sălbatice.
De când există oameni pe teritoriul României. Arheologii au găsit în Oltenia oase hominide vechi de 2
milioane de ani 1 februarie 2016, 02:19deCosmin Pătraşcu ZamfiracheDevino fan Salvează în
arhivădownload pdfprint article +5 (9 voturi)cuvinte cheie:botosani primii oameni romania carpato
danubiano pontic periodizare preistorie bugiulesti australopitec 22 comentarii 158 share 1Live
Aboneaza-te la newsletter Abonare Comunitatea de australophitecus, posibil primii hominizi care au
locuit pe teritoriul României FOTO schoolworkhelper.net Teritoriul actual al României a fost locuit de
hominizi din cele mai vechi timpuri, arată specialiştii în antropologie şi arheologie. Cele mai vechi urme
de locuire datează de acum 1,8 milioane de ani, iar primele tipuri de humanoid erau asemănătoare cu
australophitecus. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Arta preistorică, în pas cu tehnologia. Replici 3D pentru 50 de
expona... Spaţiul carpato-danubiano-ponti sau teritoriul actual al României definitiv de Carpaţi, Dunăre
şi Marea Neagră s-a născut din punct de vedere geomorfologic cu mai bine de 100 de milioane de ani în
urmă. Conform specialistului român în geografie Grigore Posea, aşa cum scrie de altfel şi în lucrarea sa
”Geomorfologia României”, istoria spaţiului carpato-danubiano-pontic începe odată cu despărţirea plăcii
Africane de cea Euro-Asiatică acum 180 de milioane de ani în urmă. În aceea perioadă, s-a format aşa
numita Mare Tethys, care acoperea în întregime teritoriul de astăzi al României. De sub ape, teritoriul
pe care astăzi trăiesc românii, s-a ridicat odată cu formarea munţilor Carpaţi şi cu retragerea Mării
Tethys, lăsând în locul său mări de dimensiuni reduse, precum Marea Sarmatică. De-a lungul mileniilor
acest teritoriu a suferit transformări treptate, ”pregătindu-se” pentru a găzdui primii hominizi. Abia în
perioada de tranziţie a Pliocenului cu Pleistocenul, adică acum 1,8 milioane de ani, spaţiul carpato-
danubiano-pontic s-a dovedit a fi propice pentru apariţia primilor hominizi de pe actualul teritoriu al
României. Teritoriul României locuit de aproape 2 milioane de ani În anul 1962, arheologul C.S.
Nicolăescu Plopşor făcea o descoperire epocală în zona Olteniei. Mai precis, pe şantierul arheologic
deschis în punctul numit ”Valea lui Greuceanu” din satul Bugiuleşti, comuna Tetoiu, judeţul Vâlcea, erau
descoperite cele mai vechi urme de activitate umană de pe teritoriul actual al României. Mai precis, a
fost descoperită o aglomerare de oase de la diferite animale, sacrificate, spuneau specialiştii, din aceea
perioadă de o ceată de vânători primitive. Oasele erau însoţite şi de resturi considerate ”unelte” folosite
de aceeaşi ceată. Arheologii au afirmat că, prin oase, s-ar fi găsit şi resturile unor hominizi, mai precis o
diafiză femurală şi un rest dintr-o tibie. Specialiştii au datat aceste rămăşiţe, iar rezultatul a fost unul
uluitor. Respectivele vestigii erau vechi de aproape 2 milioane de ani şi ar fi aparţinut după cum arăta şi
Plopşor unei specii de hominid primitiv numit australophitecus. Uriaşul Anancus FOTO
dinopedia.wikia.com „În legătură cu această problemă se discută încadrarea în premisele perioadei
Paleoliticului Inferior a descoperirii din depozitele de nisip şi argilă de pe locul «Valea lui Greuceanu» de
la Bugiuleşti care constă în numeroase resturi fosile de mamifere terestre, dintre care unele cu urme,
după descoperitori, de lucru intenţionat, însoţite, după unii, şi de câteva resturi apropiate de cele ale
hominizilor de tip Australophitecus, precum şi de bolovani de piatră dintr-o rocă care lipseşte din zona
respectivă. În sprijinul omologării acestei descoperiri, prin care s-ar coborî începuturile istoriei noastre
vechi până către 1,8- 2 milioane de ani, sunt invocate, printre altele, analogiile cu unele descoperiri de la
Sinzelles din Franţa, aparţinând Villfranchianului Superior, precum şi de la Oldoway din Tanzania”,
preciza reputatul arheolog român Mircea Petrescu Dâmboviţa în lucrarea ”Istoria României de la
începuturi până în sec al VIII-lea”. Hominidul ”oltenesc” printre elefanţi şi alţi giganţi Aceste
descoperiri, care ridică şi astăzi semne de întrebare, sunt însă destul de controversate în special pe
partea existenţei resturilor de hominizi la Bugiuleşti. Nicolăescu Plopşor a avansat ideea existenţei unui
tip de hominid aparte dar asemănător cu australophitecus. Acesta a fost numit cu ”ajutorul”
propagandei comuniste, ”Australoanthropus Olteniensis”. Acest tip de hominid ar fi semănat cu
australophitecus, un hominid care a trăit acum 4 milioane de ani în urmă în Africa. Majoritatea indivizilor
semănau cu marile primate, având corpul acoperit cu păr din abundenţă dar aveau poziţie bipedă.
Creierul acestora era mult mai mic decât cel al omului modern. Erau gracili şi aveau o înălţime cuprinsă
între 1,2-1,4 metri. ”Sunt consideraţi primii oameni adevăraţi, cu un comportament de tip uman.
Primele descoperiri s-au făcut în Africa de Sud (craniul de copil de la Taung), după care, mai multe sute
de resturi fosile au fost scoase la lumină, în Africa de Est şi în cea Meridională.”, arată specialiştii
Dumitru Boghian şi V. Chirica în lucrarea ”Arheologia Preistorică a Lumii.Paleolitic-Mezolitic”. Frapant
este că spre deosebire de australopiteci, care erau în special amatori de fructe şi seminţe după cum
arată unele studii, hominizii care ar fi trăit pe malurile Olteţului acum aproape 2 milioane de ani în urmă,
erau şi carnivori. Drept dovadă stau oasele de animale descoperite. Totodată se presupune că erau din
ramura ”robustus„ a australopitecilor cu înălţimi de până la 1,6 metri şi chiar mai mult. Ei ar fi trăit în
perioada de tranziţie de la pliocen la pleistocen adică într-un climat care, anterior marcat de o încălzire
globală, începea să se răcească şi probabil cu o vegetaţie dominată de ierburi înalte, asemănătoare
savanelor. În lucrarea ”The pliocene-pleistocene boundary in Romania”, cuprinsă în ”The Pleistocene
Boundary and the Beginning of the Quaternary” editată de John A. Van Couvering, specialistul
Constantin Ghenea arată ce faună şi ce floră exista în aşa numitul bazin dacic în această perioadă, care
coincide cu existenţa hominizilor de la Bugiuleşti. Astfel alături de aceştia trăiau în Oltenia de astăzi o
specie arhaică de rinocer ”Dicerorhinus etruscus”, o specie de zebră numită ”Equus stenonis”, un tip
uriaş de cerb dar şi o specie arhaică de elefant ”Archidiskodon rumanus”. Totodată zona ar fi fost
populată şi de specii uriaşe, precum un soi de elefant cu colţi gigantici de tipul ” Anancus” sau
”Zygolophodon”. Printre carnivore se afla un soi de lup numite ”Canis etruscus”. Focurile de la Botoşani
şi primele certitudini Dacă propaganda comunistă prin ”hominidul oltenesc” a aruncat problema
presupuşilor hominizi de la Bugiuleşti într-o zonă a controverselor, teritoriul României rămâne bogat în
descoperiri paleolitice certe. Acestea arată că hominizi au locuit teritoriul de astăzi al României în urmă
cu aproximativ 1-1,2 milioane de ani şi au creat unelte. Astfel, Mircea Petrescu Dâmboviâa, unul dintre
cei mai reputaţi arheologi români, aminteşte de unelte din piatră descoperite tot în zona Olteniei, la
Fărcaşele pe Valea Dârjovului lângă Slatina, în bazinul Argeşului şi al Oltului sau în sit-uri din depresiunea
Sibiului. Reconstituire Homo Erectus FOTO smithsonianscience.si.edu ”În mod sigur, cele mai vechi
dovezi despre existenţa comunităţilor omeneşti de pe teritoriul României constau în unelte rudimentare
din pietre de prundiş de râu, lucrate pe o faţă (choppers) sau pe amândouă (chopping tools) care au fost
folosite pentru cioplit, tăiat şi răzuit”, arată arheologul român în ”Istoria României de la începuturi până
în sec al VIII-lea”. Aceste unelte ar fi aparţinut unor comunităţi de homo erectus. Aceştia erau hominizi
evoluaţi, cu mers biped, lucrau unelte şi aveau o înălţime de până la 1,79 metri, fiind şi indivizi robuşti.
La Botoşani, au apărut şi primele dovezi ale folosirii focului pe teritoriul actual al României, tot în
perioada Paleoliticului Inferior, adică undeva între 700.000 şi 120.000 de ani în urmă. Astfel, primele
focuri din istoria teritoriul carpato-danubiano-pontic au fost aprinse la Mitoc, judeţul Botoşani. Mai
precis, a fost descoperită o vatră de foc cu aşchii. Primii oameni atestaţi pe teritoriul României
Dincolo de descoperirile de rămăşiţe ale unor presupuşi hominizi, încă controversate, de la Bugiuleşti,
singurele certitudini cu privire la primii oameni care au locuit teritoriul de astăzi ale României,au fost
descoperite într-o peşteră din judeţul Hunedoara. Mai precis este vorba de peştera de la Ohaba Ponor.
Iar primii locuitori cerţi ai acestor ţinuturi au fost vânătorii neanderthalieni, de acum aproximativ 90.000
de ani în urmă. ”În depunerile mijlocii din peştera de la Ohaba Ponor din Transilvania, s-au găsit cele
mai vechi resturi fosile umane cunoscute până în prezent pe teritoriul României, respectiv trei falange
de om(două de la mână şi una de la picior) atribuite Neanderthalului”, preciza Mircea Petrescu
Dâmboviţa. Neanderthaliene purtători ai aşa zisei culturi musteriene erau super-vânătorii epocii
glaciare. Vânau de obicei mamuţi cu lânci dure de lemn şi trăiau într-un climat aspru, glaciar. Locuiau în
peşteri şi se îmbrăcau în veşminte din blănurile animalelor sacrificate. Ultimele cercetări arată că aveau
o viaţă de familie complexă, aveau un cult al strămoşilor şi îşi onorau morţii. Reconstituiri ale Omului de
Neanderthal FOTO archeolog-home.com Totodată un fluier din os de urs de peşteră descoperit la
Krapina în Croaţia arată că erau şi creatori şi aveau elemente de artă. Aveau de îndurat frigul dar şi viaţă
dură în sălbăticie cu prădători precum uriaşul urs de peşteră,leul de peşteră dar şi cu animale pe care le
doborau greu, precum mamutul lânos, megaloceros (n.r. - o specie mare de cerb) sau rinocerul lânos.
Omul de neanderthal este o subspecie a omului modern, cu o capacitate a craniului mai mare decât a lui
”homo sapiens“. Bărbaţii erau robuşti şi avea o înălţime de aproximativ 1,68 metri. Ei aduc şi o revoluţie
tehnologică prin răzuitoare, vârfuri de lance în special dar şi dăltiţe. Lupta primilor homo sapiens cu
ursul de peşteră FOTO 1zoom.net Urme ale unor vânători de mamuţi au fost semnalate şi la Ripiceni în
judeţul Botoşani. Totodată primele fosile de om modern au fost descoperite în peşterile de la Cioclovina
tot din judeţul Hunedoara. Este vorba, după cum arată şi Mircea Petrescu Dâmboviţa, despre un craniu
al unui homo sapiens fossilis. Acesta ar fi aparţinut unei femei cu vârsta între 30 şi 40 de ani. Craniul a
fost descoperit de muncitorii care căutau fosfat în anul 1940. Conform specialiştilor, aceste craniu are o
vechime de aproximativ 28.000 de ani. Alături de craniu se aflau şi câteva resturi de unelte, dar şi
rămăşiţe de urs de peşteră.

Citeste mai mult: adev.ro/pbc5th