Epoca bronzului.

Formarea neamului tracilor

Epoca bronzului
În a doua jumătate a mileniului al III-Iea a. Chr. în spațiul populat de
comunitățile Cucuteni-Tripolie, dinspre regiunile de est, pătrund triburi de
păstori. În căutarea pășunilor, aceste popoare nomade atacau orășelele și
satele cucuteniene. Unele din ele au fost ruinate, altele părăsite. Se observă
o decădere a civilizației Cucuteni-Tripolie: dispar locuințele cu două etaje,
sanctuarele, ceramica pictată, frumoasele figurine feminine din lut ars. La
începutul mileniului al II-Iea a. Chr. satele devin mai mici. In locul caselor
ridicate la suprafața solului se construiesc locuințe adâncite în pământ și
bordeie.

Totodată, are loc o creștere a economiei. Se folosesc pe larg uneltele,

ustensilele și armele făurite din bronz un nou metal descoperit în rnjjcmul
al II-Iea a. Chr. Apar primele cuptoare (furnale) pentru reducerea
minereului. Devin cunoscute procedeele tehnologice de topire și turnare în
forme a metalului. Din bronz se făceau seceri, topoare, pumnale, brățări,
ace și alte obiecte. Se dezvoltă agricultura. Peste tot se folosește plugul cu
tracțiune animală. Principala unealtă de recoltare este secera cu gaură la
coadă pentru înmănușat. Cerealele erau măcinate în piuă cu pisâlăul sau cu
urluitoarea.

Bronzul prezintă un aliaj al aramei și plumbului. Temperatura lui de topire

este relativ joasă și putea fi ușor atinsă de meseriașii din acea perioadă.
Cele mai mari centre unde se făceau obiecte din bronz erau în Transilvania
și Oltenia. Și în Moldova arheologii au găsit formetipare în care se turna
bronzul topit, creuzete din lut în care se topea metalul, zgură de bronz etc.
Obiectele descoperite demonstrează că și în aceste locuri se prelucra
bronzul. Din bronz se făceau seceri, pumnale, sceptre în formă de ciocane,
spade etc. Multe obiecte din bronz au fost găsite de arheologi în apropierea
localităților Lozova, Mândrești, Valea Ursului, Chișinău. Ele sunt și foarte
frumos ornamentate. În afară de bronz, se prelucra argintul și aurul, din
care se confecționau inele, brățări și arme.

Formarea neamului tracilor

Locuirea împreună a populației locale cu nou-veniții a dus cu timpul la
apariția unei noi populații de oameni, numiți indoeuropeni. Această
populație era răspândită pe un vast teritoriu între India și Oceanul Atlantic
și între Marea Baltică și Marea Mediterană. Indo-europenii vorbeau aceeași
limbă sau limbi înrudite.

Printre popoarele de origine Indoeuropeană se numără și tracii. Limba tracă

este înrudită cu limbile iranianopersană, ilirică, slavă și baltica veche. În
mileniul al II-Iea a. Chr., are loc formarea neamului trac care populează
spațiul de la Marea Egee și peninsula Anatolică - la sud, până la Nipru - la
nord; de la bazinul Vardaro-Morav și Tisa Superioară - la vest, până la
Marea Neagră - la est. Anume în aceste teritorii se formează numerosul
neam trac. Tracii se afirmă printr-un număr mare de triburi, fiecare cu
numele său. Grecii și latinii însă le spuneau tuturora traci.

Cele dintâi relatări despre traci apar în Iliada lui Homen În acest monument
literar se povestește despre războiul între locuitorii orașului Troia, de pe
țărmul Asiei Mici, nu departe de strâmtoarea Dardanele, și locuitorii Greciei
din acea vreme, numiți aheeni. De partea troienilor, ca aliați, au luat parte
la lupte și unele comunități trace conduse de regele Resos. În Iliada găsim
descrierea carului de luptă al lui Resos, care era ”ferecat cu aur și argint",
fiind tras de "cai mari și mândri, repezi ca vântul”
Astfel se sublinia bogăția și vitejia ostașilor traci bine inarmați și echipați.

Populația locuia în sate nu prea mari. Casele erau construite Ia suprafața

pâmăntului. Pereții lor se făceau din bârne impletite cu nuiele și unse cu lut.
Existau și locuințe săpate în pământ, adică bordeie. Unele sate erau
amplasate pe locun înalte, care dominau asupra împrejurimilor. De obicei,
ele erau întărite cu șanțuri umplute cu apă și valuri de pământ. În astfel de
cetăți asele erau mai mari și mai termeinic construite. În satele întărite își
aveau reședința șefii de triburi şi oameni înstăliți.

Ca şi în perioada precedentă populația se ocupa tradițional cu agricultura,

însă și creșterea vitelor avea o însemnătate din ce în ce mai mare. Aceasta a
dus la schimbarea modului de viață. Oamenii rămâneau în sate atât timp
cât existau pășuni verzi. Apoi Ie părăseau găsind alte locuri noi cu pășuni
mănoasc unde întemeiau alte sate. Astfel gospodăria începe să aibă un
caracter pastoral, ceea ce a avut și urmări sociale. Concentrarea turmelor
de vite și altor bunuri în mâinile conducătorilor de triburi și vârfurilor
militarilor a creat premis pentru apariția oamenilor înstăriți. Așa se pune
baza formării celor două categorii sociale principale: aristocrația, oamenii
simpli.
Transformările care au avut loc în societate au contribuit la modificarea
credințelor religioase.în locul adorării cultului zeiței fertilității și a
belșugului, prezentată prin multiple figurine feminine, comunitățile tracice
se închinau acum cultului soarelui. El se întruchipa în figura masculină. În
cinstea lui se construiesc temple-sanctuare cu altare frumos împodobite.
Apar tălmăcitori ai voinței zeilor - preoții sacerdoți. Din această decedații nu
mai sunt înmormântați direct în sol, ci are loc arderea (cremația,
incinerarea) lor. Prin aceasta se credea că se eliberează sufletul de
închisoarea trupului, pentru reîncarnarea lui într-o nouă ființă. După
cremație, cenușa se punea într-un vas, numit urnă, și se înmormânta. Către
sfârșitul mileniului al II-Iea a. Chr. apar cimitire mari, ceea ce demonstrează
lunga dăinuire a așezărilor pe unul și același loc.
. Inceputul prelucrarii si utilizarii fierului.
Conceptul de epoca a fierului se datoreaza conceptului
tripartite elaborate de Ch. Thomsen, care imbunatatit
treptat si-a pastrat valabilitatea pina astazi.Datorita
straduintelor a arheologilor suedezi Oscar Montelius si
Hans Hildebrand, in deceniul al optule al secolului 19 se
contureaza o imagine diferentiata si cronologica a epocii
fierului, astfel in 1874, Hildebrand imparte epoca
respective in doua perioade diferite chronologic si
cultural.Pentru prima a propus descoperirea de
necropole din localitatea eponima Hallstatt iar pentru a
doua oppidum-ul celtic (La Tene)
Studiul perioadei (hallstatiene) a inceputin toate
provincial tarii in sec XX, prin semnalarea unor
depozite de bronz datate cronologic la sfirsitul epocii
bronzului inceputul epocii fierului. In 1926 in “Getica”
Vasile Pirvan constata ca “Dacia nu e un teritoriul
reprezentativ pentru Hallstatt”, pentru Transilvania el
a reusit sa prezinte un material arheologic bogat, insa
pentru Moldova si Basarabia nu se poate vb de un astfel
material arheologic.
In viziunea lui Ion Nestor se poate vb de o prezenta a
culturii hallstatiane pe teritoriul Romaniei fiind present
asa-zisul process de hallstatizare.

2. Comunitatile hallstattiene
 Complexul cultural cu ceramic canelara (Gava-
Holigrady).In 1957 intr-un studiul dedicate problemei
implicarii unor culture central-europene din epoca
bronzului in ceea ce era desemnata ca marea migratie
egeeana, Amalia Mozsolics, a conturat trasaturile unei
noi culture din perioada cimpurilor e urne, alegind, ca
descoperiri eponime, mormintele de incineratie de la
GAVA, localitate din N-E Ungariei.Descoperiri
asemanatoare atribuite culturii Goligrad au devenit
cunoscute si in zona subcarpatica a Ucrainei. Este
meritul Galinei Smirnova de a fi observant strinsa
legatura dintre GAVA si Holihrady, ajungind la
concluzia ca cele 2 culturi consstituie un comlex cultura,
denumit Gava-Holigrady.Aria de raspindire a acestui
complex a cuprins initial regiunile de cimpie a bazinului
superior si in partea de mijloc al Tisei (N-E Ungariei; S-
E Slovaciei; N-V Romaniei si Ucraina transcarpatica),
de unde s-a extins la un moment dat sis pre bazinul
inferior al Tisei, inclusiv spre S-V Romaniei.

Asezarile sunt de doua tipuri deschise si fortificate prin

valuri de pamint, santuri de aparare adiacente si
palisade. Acestea fiind cel mai bine studiate in
Transilvania; despre cetatile de refugiu si asezarile
intarite cum ar fi Sighetu Marmatiei, Teleac, Dej,
Subcetate, Bozna, Ciceu-Corabia si Sona dispunem de
studii ample si chiar monografice.In Podisul SUcevei au
fost descoperite si cercetate 2 asezari fortificate, la
Preutesti si la Siret, ambele apartinind fazei mai vechi a
culturii.Locuintele sunt de doua tipuri de suprafata si
partial adincite in pamint, cele doua tipuri intilnindu-se
si in cadrul aceleeasi asezari. In interiorul locuintelor si
intre ele se intilnesc vetre si cutoare amenajate cu grija.
In ceea ce priveste riturile funerare sunt caracteristice
necropolele plane de incineratie, cu resturile cinerare
depuse in urna. La Volovat a fost cercetata si o neropolo
tumulara de incineratie, cercetatorii considerind ca ele
reprezinta monumente funerare destinate unei familii.
Ceramica:
Se disting mai multe categorii si o diversitate de forme
si elemente decorative.Caracteristice sunt vasele negre,
lustruite la exterior si de culoare rosietica in interior de
forma bitronconica sau pintecoasa, cu marginea
rasfrinta si cu gitul adesea inalt, cilindric, ornamentat
cu caneluri orizontale si in ghirlande in partea
superioara si oblice pe umar.Pentru faza veche sunt
caracteristice asa zisele “amfore” cu proeminenta
hipertrofiate pe umar, goale in interior, inconjurate cu
caneluri concentrice. Tot acestei faze ii sunt
caracteristice motivele incizate, decorul striat, (borcane,
strachini)
In ceea ce priveste armele, uneltele si obiectele de uz
casnic se ramarca o bogatie relative a utilajului
litic(cutite, virfuri de sageti, razuitoare) si a pieselor de
os si corn (sule, strapungatoare, ciocane) aceste unelte
intilnindu-se mai des in spatial extracarpatic pe cind in
cel al cimpiei Tisei remarcindu-se un numar mai mare
de unelte din metal
Econimia se baza atit pe cresterea animalelor cit sip e
agricultura, descoperirile arheologice arata rolul
secundar al vinatrii si importanta cresterii taurinelor,
a ovi-caprinelor, a porcilor si a cabalinelor. LA
animalele domestic adaugindu-se si ciinele. Practicarea
agriculturii nu este demonstrate doar de prezenta
uneltelor specifice dar si de cultivarea a mai multor
specii de griu (triticum durum, triticum
monococcun,triticum spelta), orz si in mai mica masura
de mei
Privitor la aspectul spiritual sunt atestate diferite
practice funerare, depunerele cu character sacru in
gropi special, uneori grupate ale unor afrande
(vase,statuiete, cereal, carne) puse in legetura cu un cult
menit sa asigure fertilitate ogoarelor si fecunditatea
animalelor.Acelasi rol le aveau si statuietele zoomorfe
(Ucraina subcarpatica) si cele antropomorfe descoperite
in numar redus (Caus, Teleac,Granicesti).
Cultura Babadag
Sebastian Moritz in 1964 a precizat 3 faze specific
acestei culture, pe baza stratigrafiei asezarii eponime,
dar si a trasaturilor ceramicii, mai ales a evolutiei
tehnicii si motivelor de ornamentare.
In prima faza (raspindita in N-E Munteniei, S Moldovei
si N Dobrogei) decorul specific consta din siruri de
cercuri concentrice, cu tangent incizate, precum si din
alte motive ornamentale, realizate tot prin incizi.Alaturi
de aceste vase, exista si o importanta componenta de
ceramica canelata, socotita de origine vestica.Aceasta
faza, mai ales contactelor cu Macedonia si Troia 7b, dar
si a legaturilor cu zonele central-europene, a fost datata
in sec 11.
Geneza culturii Babadag nu este inca pe deplin
lamurita.Un pas inainte in intelegerea acestei problem l-
a constituit conturarea, pe baze stratigrafice si
tipologice grupului (sau fazei) Tamaoani, documentata
in S Moldovei, N-E Munteniei si N Dobrogei, care ar
putea fi plasat la inceputul Hallstatului, in intervalul de
timp corespunzator stratului Corlateni timpuriu de la
Cindesti.Grupul Tamaoani prezinta multe din
trasaturile ceramicii culturii Babadag 1, cu exceptia
motivelor cercurilor concentrice cu tangent.Originea
acestui tip de décor specific pentru ceramic culturii
Babadag, ca si a altor elemente de facture
“hallstattiana” vestica, ar explica geneza culturii Insula
Banului, care ar fi contactat cu grupul de culture
Catelu-Nou-Meri.
In faza 2 aria culturii Babadag, se extinde asupra
Dobrogei intregi,iar in Muntenia pina spre Valea
Mostistei. In ceramic , decorul incizat este in buna
masura inlocuit cu motive realizate prin
imprimare.Aceasta faza a fost datata in secolele 10-9,
mai ales datorita legaturilor cu lumea greaca
protogeometrica (un cap de pixida, descoperit la
Babadag cu analogii in mormintul 37 de la Atena
Kerameikos). Aceasta este perioada relativei unitati
culturale cu grupul Insula Banului (din zona Porti de
Fier), cu grupul Psenicevo din Bulgaria, cu grupul
Cozia din sudul si centrul Moldovei si cu grupul
SAharna-Solonceni, aflat in inerfluviul Raut-Nistru
Mijlociu.In aceasta faza se stabilesc legaturi cu grupul
(faza) Medias a culturii Gava, dupa cum dovedesc
fragmentele ceramicii cu décor imprimat, descoperite in
S-E Transilvaniei, la Brasov.
Faza Babadag 3 pare a avea o evolutie destul de
indelungata in intervalul sec 8-7, probabil in cuprinsul a
2 etape.Ceramica este lucrata prin aceleasi tehnici, se
observa o continuitate a formelor, dar se renunta la
motivele incizate si imprimate, mentinindu-se doar
decorul canelar. In prima etapa a fazei 3 aria culturii
Babadag ramine neschimbata. S-ar putea ca ea sa-si
continuie evolutia si in Sundul Moldovei,Moritz
atribuindui necropolele de la Stoicani.Alti specialist
considera ca acest cimitir de inhmatie, cu schelete in
pozitie chircita, este reprezentativ pentru un grup
cultural aparte, numit grup Stoicani, Vulpe apropie
cimitirul de descoperirile din stepa Bugeacului, de ex.
Tumuli de la Suvorovo. Intr-o a doua etapa,faza
Babadag 3 pare a se rastringe atunci cind in estul
Munteniei, sundul si centrul Moldovei pina la Nistrul
Mijlociu se raspindeste faza “clasica” a culturii
Basarabi. Acesta pare a fi si momentul incheierii
evolutiei grupelor Cozia si Saharna-Solonceni.In
Dobrogea in schimb, evolutia fazei Babadag 3 contine si
in aceasta etapa, dupa cum o dovedeste fragmentele
ceramicii de tip Basarabi “clasice” , descoperite in
mediul Babadag 3, chiar in asezarea eponima.Pe
teritoriul Dobdrogei nu au fost identificate asezari de
tip Basarabi. Supravietuirea culturii Babadag in
Dobrogea este sprijinita si de unele tipuri de obiecte e
metal (fibula de la Enisala-Palanca)descoperite in
mediul Babadag 3 si care pot fi datate in sec 7. SE
observa prin urmare si in Dobrogea ca si in N
Transilvaniei si al Moldovei, in afara ariei Basarabi,
prelungiea evolutiei culturilor formate in Hallstattul
timpuriu si in cursul perioadei urmatoare.

3. Comunitatile hallstattiene mijlocii

Basarabi:

Aria de raspindire este cuprinsa intre

Banatul,Vojvodina,Serbia (valea Moravei),Oltenia,toata
cimpia Romana,jumatatea sudica a Moldovei(pina la
Nistru aspectul Soldanesti), bazinul Muresului. Asezari
cu ceramic Basarabi se intilnesc sip e malul drept al
Dunarii, de la Novi Sad pina la Dobrogea, si intre
Balcani si Dunare.Din punct de vedere al raspindirii,
locuiri ale perioadei Basarabi se intilnesc mai cu seama
in regiunile de ses din cimpia Dunarii si ale marelor
riuri (Mures, Siret, Nistru), mai putin in zonele de
dealuri. Ele lipsesc (sau cel putin nu au fost identificate)
in regiunile subcarpatice sau de munte. Din harta
raspindirilor descoperirilor de tip Basarabi rezulta ca
purtatorii acestei manifestari culturale evitau zonele de
stepa propriu-zise.
Conform unor cercetatori, parallel cu raspindirea
ceramicii incrustate de tip Basarabi in jumatatea
Nordica a tarii noastre s-a mentinut mai ales in nordul
si centrul Transilvaniei si a Moldovei, moda ornarii
vaselor cu caneluri, care a putu da nastere, in aceste
regiuni unui facies specific (tipi car putea fi considerat
depozitul de vase de la Dej)
Un fapt inca nelamurit este prezenta ceramicii de tip
Basarabi in Dobrogea. Desi cunoastem mai multe
descoperiri cu ceramic specifica (Rasova sau Babadag)
acestea apar in context de caracter asa numit Babadag
3, respective ultima faza a culturii Babadag ,
caracterizata printr-o ceramic destul de slab variata ca
ornament (predomina decorul canelar) si de facture
asemanatoare cu cea a olariei nedecorate din cultura
Basarabi
Piese ceramic de décor specific culturii Basarabi au
aparut si la apus de aria descrisa recent, sub forma de
elemente isolate in cuprinsul unor asezari sau
descoperiri funerare din Serbia (Gomolova), din
Croatia (Dalj),din Slovenia (Postela) sau din zona est-
alpina (Sopron). Ele nu atesta prezenta acestei culture
ca atare ci se explica cu contacte tocmai din aceasta
directive, fiind posibil de pus in legatura cu
importantele cenre de exploatare a fierului identificate
in Burgenland. Cea mai vestita asezare care poate fi
atribuita cu certitudine acestei culture se afla la Srem,
la Vasica (Gradina Bosutu). Numarul reativ mare de
descoperiri de tip Basarabi din Banat, in zona portilor
de Fier si Vojvodina trebuie pusa in legatura si cu
activitatea intense de cercetare arheologia.
In cadrul manifestarilor decorative , alaturi de cee
specific, mai ales spiral-meandrice si geometrice
hasurate alternative, se cristalizeaza si o serie de motive
ce exprima simboluri religioase (Crucea de Malta,
triscelul,pasarea acvatica sau alte reprezentari
zoomorfe)
Asezarile din perioada Basarabi sunt sau intarite pe
locuri dominante, sau cele mai multe, de tip rasfirat, pe
terasele riurilor. S-au cercetat si identificat si citeva
salase c ear putea avea un caracter pastoral.Primul tip
de asezari este relative rar intilnit (Caras-Severin,
Vasica,Hunedoara, Remetea-Poganici).In Romania au
fost cercetate doar cele de la Remetea-Poganici, si mai
cu seama cea de la Popesti.Ambele situate pe locuri
aparate natura, sunt intarite in partea deschisa cu cite
1-2 valuri d pamint, prevazute fiecare cu o palisade si
santuri respective.Valul are un miez de pamint ars,
despre care se crede ca reprezinta o tehnica special ace
urmarea consolidarea impotriva eroziunilor.Aceste
asezari intarite erau centre tribal si bineinteles loc de
regugiu in caz de primejdie.
Structura economica a perioadei Basarabi nu se
deoebeste esential de cea a perioadei
precedente.Agricultura si cresterea vitelor era
practicata in egala masura, mediul inconjurator oferind
conditii prielnice pentru ambele indeletniciri.
Locuintele erau construte cu precadere din material
lemnos, fapt atestat de depunerile cenusoase ale
asezarilor mai indelungat locuite.Mai rar erau
construite din nuiele pomostite de lut. Se intilnesc si
destul de rar bordee
Aceasta perioada marcheaza si un important pas
inainte in domeniul metalurgiei fierului.Daca in
perioada precedent uneltele si armele de fier erau
relative rare in comparative cu cele din bronz, acum se
poate vorbi de o adevarata revolutie.Armele de bronz
dispar, fiind cu totul inlocuite cu cele de fier (virfuri de
lance, spade, cutite de lupta, topoare de lupta), cercetate
mai ales in mormintele descoperite in S-V ariei
Basarabi, bronzul este utilizat deja doar la producerea
podoabelor, a vaselor de metal, la confectionarea
coifurilor,platose
Din punct de vedere al culturii spiritual se constata o
orientare catre vest, de-a lungul Dunarii si afluentii sai.
Simbolul “pasarii calatoare” , purtatoare a barcii sau a
carului solar, cunoscut inca de la sfirsitul epocii
bronzului se intilneste acum la Basarabi. Dovada este
carul-recipient miniatural de bronz, destinat cultului,
decorat cu protome cu capete de pasare descoperite
intr-o movila funerara la Bujoru.
Obiceiurile funerare specific acestei culture sunt foarte
inegal cunoscute.Fiiind atestate doar citeva morminte
isolate:Iernut, Chendul Mare, cite doua morminte de
incineratie, tot de incineratie sunt mormintele isolate de
la Blejesti si Ciurela; la Izvorul Dulce si Matca precum
si in tumulul de la Bujora s-a aflta cite un mormin de
inhumatie, ambele rituri sunt atestate in cele 4
morminte descoperite la Soldanesti,pe Nistru, in timp ce
la Saliste (Orhei) s-a expolorat singura necropola de
incineratie, apartinind fazei finale a culturii Basarabi
(32 morminte)
Inventarul mormintelor Basarabi de pe Dunare consta
in ceramic, mai ales cu décor specific(mai numeroase in
tumuli de la Basarabi), arme (lance, cutit), podoabe
(fibule de bronz si fier)